Pr. Prof.

Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 1

Duminica lui Zaheu

Întâmpinarea Domnului 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului

nostru Iisus Hristos!

Primeascã dragostea dumneavoastrã dumnezeiescul cuvânt al

Evangheliei de astãzi:

“… ªi intrând, trecea prin Ierihon, ºi iatã un bãrbat, cu numele

Zaheu, ºi acesta era mai-marele vameºilor ºi era bogat. ªi cãuta sã vadã

cine este Iisus, dar nu putea de mulþime, pentru cã era mic de staturã. ªi

alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca sã-L vadã, cãci pe acolo

avea sã treacã.

ªi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis cãtre el:

Zahee, coboarã-te degrabã, cãci astãzi în casa ta trebuie sã rãmân. ªi a

coborât degrabã ºi L-a primit, bucurându-se.

ªi vãzând, toþi murmurau, zicând cã a intrat sã gãzduiascã la un om

pãcãtos. Iar Zaheu, stând, a zis cãtre Domnul: Doamne, iatã, jumãtate

din avuþia mea o dau sãracilor ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, îi

întorc împãtrit.

1Duminicã, 2 februarie 1997.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 2

ªi a zis cãtre el Iisus: Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia,

pentru cã ºi acesta este fiu al lui Avraam. Cã Fiul Omului a venit sã caute

ºi sã mântuiascã pe cel pierdut.”(Luca 19, 1-10).

Iubiþilor! Concluzia, încheierea acestei Evanghelii, stã ca temelie

cuvântului nostru: “A venit Fiul Omlui sã caute ºi sã mântuiascã pe cel

pierdut” - ºi deodatã, numai acest cuvânt - Fiul Omului - ne spune cine

este Hristos: Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului. Dar el rosteºte mereu Fiul

Omului, ca sã arate cã Dumnezeu a coborât la om ºi s-a fãcut Om ca ºi

noi. Spuneam ºi altã datã: Apostolii, când se adresau Mântuitorului, îi

ziceau fie Învãþãtorule, fie Fiule al lui Dumnezeu, sau Fiule al lui David.

ªi, în chip firesc, orientarea noastrã trebuie sã fie cãtre Dumnezeu când

ne rugãm; iar a lui Dumnezeu, Care coboarã la noi, cãtre noi.

De aceea Iisus Se numeºte Fiul Omului. Ni se adreseazã: Eu sunt

Fiul Omului - asemenea þie, omule; am luat chipul smereniei tale. Din

smerenia, care e divinã - smerenia e veºmântul lui Dumnezeu, zic

Pãrinþii, pentru cã Fiul lui Dumnezeu a luat chipul, haina, veºmântul

smereniei, neputinþei noastre omeneºti. Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului.

Doamne, ce luminã se întinde peste întreg orizontul privirilor

noastre sufleteºti! ªi deodatã înþelegem; înþelegem cele douã lumi:

lumea lui Dumnezeu, lumea eternitãþii, ºi atotputerniciei Lui, ºi lumea

noastrã, din luminã divinã rãsãritã. Lumea noastrã, a celor zidiþi de El, în

neputinþele, în smerenia noastrã. ªi între aceste douã lumi, a lui

Dumnezeu ºi a noastrã, legãtura: Fiul lui Dumnezeu, Care Se face ºi om.

ªi, o, iubiþilor! La aceasta sã gândim, sã cugetãm neîncetat: la aceste

douã lumi fãrã de care nu e cu putinþã înþelegerea existenþei noastre.

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 3

Nu e cu putinþã a ne cunoaºte, a ne înþelege pe noi, decât numai în

Dumnezeu, cu Dumnezeu - zidire a Lui ºi legãturã cu El. Legãtura sfântã

fãcutã cu El, prin Fiul Lui. Aceasta este înþelegerea; nu poþi sã te

cunoºti, sã te simþi, sã te întemeiezi pe tine decât într-o comuniune, într-

o unire… Într-o unire numai cu semenul tãu?… Dar nu te poþi împlini

numai cu semenul tãu; ci în unire cu Cel veºnic, în unirea cu Cel mai

presus de tine, Ziditorul tãu, ºi coborât la tine; numai aºa îþi poþi vedea

calea ta - Calea, Adevãrul, Viaþa, eternitatea ta. Cãci numai în legãturã

cu Cel veºnic poþi privi spre veºnicie. Iar fãrã aceasta omul nu poate fi

înþeles, nu poate fi conceput.

De ce omul doreºte totdeauna mai mult decât el? De ce omul luptã

împotriva morþii lui? Din dorul sãdit de Dumnezeu în el în chip firesc - al

nemuririi, al eternitãþii. Aceasta e realitatea fundamentalã, credeþi-mã!

Cugetaþi, ºi în adânc înþelegem cã aceasta este realitatea existenþei:

Dumnezeu mai presus de noi ºi totuºi prezent în noi, ºi noi în comuniune

cu El; ºi deschiºi neîncetat cãtre un etern viitor. ªi nu e posibilã aceastã

împlinire fãrã o asemenea realitate.

ªi atunci înþelegem când zice Hristos: “A venit Fiul Omului sã caute,

sã mântuiascã pe cel pierdut”. ªi la aceasta sã cugetãm: Ne cautã

Dumnezeu; ne cautã, cã noi ne-am depãrtat de El. Nu Dumnezeu Se

ascunde de noi. Noi ne-am ascuns originar de Dumnezeu, atunci când

Adam, la ispita ºarpelui: “Veþi fi ca niºte dumnezei...”, a cãzut în adorare

de el; aºa cum omul modern se adorã pe el în înþelepciunea lui, în

bogãþia ºtiinþei lui, în bogãþiile pe care le adunã. Iar când rãmâne

sãrman, în suferinþele lui… ºi dacã ºtie atunci sã se trezeascã - aºa cum

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 4

mulþi, în aceºti 50, 60, 70 de ani s-au trezit tocmai în suferinþa lor.

Tocmai atunci, în pãrãsirea lor de cãtre oameni ºi aruncaþi de oameni în

iadul durerilor, atunci au înþeles cã nimeni afarã de Cel veºnic te poate

salva. ªi atunci s-au trezit.

Dumnezeu te cautã; neîncetat te cautã. Atunci când Adam s-a

ascuns în lumea pãcatului, Dumnezeu a strigat: “Adame, unde eºti?” - “M-

am ruºinat, Doamne, vãzându-mã gol (gol de harul Tãu) ºi m-am ascuns”.

Acum Mântuitorul îl cautã pe cel pierdut. În acea zi l-a cãutat pe Zaheu.

Zaheu, care era mai-marele vameºilor ºi era bogat. Vameºii, în lumea lui

Israel, erau acei însãrcinaþi de puterea Imperiului Roman sã strângã

impozitele, dajdia; iar el era mai-mare peste toþi. Mi s-ar îngãdui sã spun

- un fel de ministru de finanþe, dacã vreþi. Erau urâþi de popor, mai ales

cã erau nãscuþi din sânul lor. Zice Mântuitorul: “ªi acesta este fiu al lui

Avraam”. Zaheu era evreu, din sânul lor era, ºi erau toþi. ªi strângeau

aceste dajdii pentru cã din ele îºi fãceau ei partea lor. ªi atunci, sãrmanii,

în lãcomia lor îºi fãceau (câþi nu fac asemenea?!) din banii de dajdie pe

care-i strângeau, un idol, dumnezeul lor.

ªi Zaheu înþelegea - noi nu înþelegem?! - cã nici aurul ºi nimic din

lumea aceasta nu e Dumnezeul nostru. ªi, când numãra banii, sufletul lui

- sãrmanul suflet - era chinuit. ªi aceasta trebuie sã o ºtim în fiecare

clipã: Cã noi suntem zidiþi altfel decât lumea aceasta; cã în noi e totodatã

ºi omul din noi (cã a luat Dumnezeu þãrânã din pãmânt ºi l-a zidit pe om,

asemenea cu celelalte fãpturi, solidar cu ele, din þãrânã. De aceea, dupã

pãcat i-a poruncit: “Pãmânt eºti ºi în pãmânt te vei întoarce”). Dar a

suflat în el dumnezeiasca luminã, dumnezeiescul har, ºi îndumnezeitorul

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 5

har; ºi atunci, în tine sunt douã lumi, omule! În orice stare vei cãdea

cumva… (Cineva a vãzut într-o carte cã scrie cuvântul cãdere cu slovã

mare, punând adicã un accent pe cãdere). Dar oricât de cãzut de-ai fi,

niciodatã, niciodatã nu poate sã se stingã în tine ceea ce e de nestins:

lumina divinã. Ea stã acolo, adânc mocnind în tine, ºi aºteaptã ca tu

deodatã sã te deschizi, sã te trezeºti într-un fel; sau ea te trezeºte. Sunt

taine; tãinuite chipuri în care Dumnezeu te trezeºte.

Zaheu, ºi el auzise cã va trece Iisus; auzise de numele Lui, de

minunile Lui; ºi atunci, deºi înecat aproape în banii lui, el cautã sã

cunoascã cine este Iisus; cautã din adâncul, din originea lui.

Când cauþi din originea ta, Îl cauþi pe Dumnezeu; pentru cã dintru

început sã ºtii cã eºti zidire totodatã omeneascã ºi dumnezeiascã; ºi

atunci eºti viu - când cauþi; când nu mai cauþi (spiritual), mergi spre

moarte. Nu e moarte totalã; nu e moarte fãrã trezire în veacul de acum.

ªi Zaheu se trezeºte. El cautã. Se apropia Iisus, întrã în Ierihon, ºi,

el ºtiind, cunoscând de la oamenii lui (avea ºi el subalternii lui, cei care

trãiau pe lângã el), iese… (mulþimea Îl întâmpinase deja la porþile

cetãþii, unde vindecase pe Bartimeu), înainteazã… (Pânã în ziua de

astãzi, locul acela unde s-a aflat Zaheu în Ierihon, e cinstit - e ºi o

mânãstire acolo). Din pricina mulþimii nu poate sã vadã - era ºi mic de

staturã; gãseºte un copac - un sicomor (un fel de dud); se ridicã; lumea

înainteazã. Iisus ajunge în dreptul lui… ªi Evanghelia spune: “Cãutând

Iisus… (cãutând pe cel care Îl cãuta), îi rosteºte: Zaheu, coboarã!” O,

Doamne, în loc sã strige Zaheu: Coboarã, Doamne!, Mântuitorul îi spune

lui Zaheu: “Coboarã, Zaheu!” Acum Zaheu era sus ºi Mântuitorul era jos.
Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 6

Tainã a lui Dumnezeu. Omul, adeseori se înalþã el, iertaþi-mi vorba

prozaicã: se cocoaþã el sus, undeva, iar Dumnezeu stã jos. Ar pãrea cã

se întorc rânduielile firii. Dar Zaheu ascultã: “Coboarã, Zaheu! Astãzi în

casa ta Mi se cade sã fiu”. ªi Zaheu coboarã; ºi coborând, Îl întâmpinã pe

Hristos ºi Îl pofteºte în casa lui. Cei din jur - gata-gata sã gãseascã prilej

sã judece, sã osândeascã; aºa cum facem de atâtea ori când vedem pe

câte cineva cã se întoarce: Ce, ticãlosul ãsta, câte rele a fãcut, ºi acum

face pe pocãitul, pe smeritul! Tocmai acesta pe care-l ºtim noi cât s-a

înveninat ºi pe câþi a înveninat el, smulgându-le banii! ªi totuºi, taina

noastrã nu e totdeauna cu taina lui Dumnezeu. “Nu sunt gândurile Mele

ca ale voastre; nici cãile Mele ca ale voastre” - zisese Proorocul.

Cãci, când murmurau cei dinafarã: “A intrat Iisus sã gãzduiascã la

un om pãcãtos” (pãcãtos - cine erau drepþii? De bunã seamã, cei ce

neîncetat au fost numiþi farisei; oricine spune cã el e drept ºi fãrã pãcat,

sã ia aminte), tocmai în zumzetul acesta rãuvoitor, veninos, al mulþimii,

Zaheu se ridicã la masã, înainte de a gusta ceva, atunci când era

zumzetul de afarã împotriva lui, ºi rosteºte în faþa Mântuitorului, ca o

mãrturisire. Din clipa aceasta întreg momentul ia chipul unei spovedanii,

unei taine a mãrturisirii. Gândiþi-vã la un alt moment de o asemenea

mãrturisire crucialã, a rãstignitului de pe cruce; acum Zaheu, la fel, ca un

rãstignit, rosteºte: Doamne, iatã, jumãtate din avuþia mea o dau

sãrmanilor, o dau celor pe care eu i-am jefuit ºi i-am smintit în inimile lor.

ªi, mai ales, direct, personal: Dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, îi

întorc de patru ori. Zaheu ºtia Legea. Moisi poruncise: “Dacã cineva ia

cuiva un bou ºi-l junghie, sau o mieluºea ºi o junghie - pentru un bou sã

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 7

dea cinci boi, pentru o mieluºea, patru oi. El - mai mult decât ceruse

Vechiul Testament. Acum el trãieºte în Evanghelie: De am nãpãstuit pe

cineva… - o datã cu jumãtate din avuþia lui, ºi încã fiecãruia asupra

cãruia cãzuse nãpasta lui - împãtrit. ªi mãrturisirea fãcutã în faþa lui

Hristos.

Dumneavoastrã ºtiþi, când noi rostim rugãciunile spovedaniei, dupã

marea dezlegare, sau cealaltã - rostim de asemeni: “Iatã, Hristos stã de

faþã, nevãzut, primind mãrturisirea pãcatelor tale”. ªi zice preotul: “Eu

nu sunt decât un martor care sã duc înaintea Lui toate câte îmi veþi

spune. Iar de ascundeþi ceva, îndoite pãcate aveþi, pentru cã nu aveþi

inimã curatã. Luaþi seama, de vreme ce aþi venit la Marele Doctor, sã nu

vã întoarceþi înapoi nevindecaþi”. Aceasta face parte din rânduiala

Spovedaniei; dar acum se aflã în faþa însuºi a lui Hristos. Mãrturia lui s-a

fãcut înaintea Domnului ºi primeºte de la Domnul dezlegarea direct, când

el ºi-a spus, ºi-a aruncat rãul dintr-însul ºi a simþit cã în cãinþa inimii lui

se elibereazã. Atunci aude acest cuvânt mântuitor, deodatã: “Astãzi s-a

fãcut mântuire casei acesteia; cã ºi acesta este fiu al lui Avraam. A venit

Fiul Omului sã caute, sã mântuiascã pe cel pierdut”.

Astãzi! Doamne, de multe ori am grãit noi înþelesul acestui cuvânt

uimitor: astãzi. În acele locuri de rãscruce din dumnezeiasca Scripturã:

“Astãzi de veþi auzi glasul Meu, nu vã împietriþi inimile!”- zice Domnul

prin Proorocul. Astãzi îi rosteºte acum lui Zaheu, în faþa lui ºi a celor de

faþã: “Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia”; astãzi - tâlharului de pe

cruce, cãit: “Astãzi vei fi cu Mine în rai”. Creºtinul când se împãrtãºeºte,

zice: “Astãzi Fiule al lui Dumnezeu, pãrtaº mã primeºte!” Acest uimitor

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 8

cuvânt, astãzi, care-i cuvânt dumnezeiesc. Reþineþi: nu simplu o

caracteristicã obiºnuitã, când zicem noi despre ceva cã este

dumnezeiesc; ci acest astãzi descoperã timpul lui Dumnezeu faþã de

timpul nostru ºi faþã de timpul demonului. Timpul lui Dumnezeu este

astãzi. Creºtinul are timpul omului: ieri, azi, mâine; iar când se roagã,

când ascultã Evanghelia sau o citeºte, când se împãrtãºeºte, el trãieºte în

astãzi, în timpul lui Dumnezeu. Iar timpul demonului este mâine - adicã

amânare; “Lasã, sã încep mâine, mâine...” - ºi acest mâine este -

sãrmanul schilod de om - al neputinþei ºi al cãderii lui.

Astãzi - aceasta înseamnã a trãi în timpul lui Dumnezeu. Dacã

fiecare, în clipa aceasta trãieºte în astãzi al lui Dumnezeu, atunci el va

simþi… Se petrece calea ºi într-un chip ºi în altul - ºi suind ºi coborând.

Simþi cã acest astãzi a atins inima ta. ªi atunci tu te înalþi ºi simþi

prezenþa lui Dumnezeu în tine.

Odatã cu praznicul rânduielii e ºi praznicul zilei de astãzi -

Întâmpinarea Domnului; când Mântuitorul, la patruzeci de zile (cum era

rânduiala în Vechiul Testament, ºi cum ºi azi e rânduiala; trebuie

totdeauna s-o pãstrãm noi, creºtinii. Vine mama cu pruncul la bisericã

pentru a închina pruncul lui Dumnezeu; chiar dacã nu e botezat, sau dacã

e botezat, el trebuie sã vinã) a fost adus la templu. ªi era în templu în

fiecare zi, un bãtrân - dreptul Simeon. Dupã tradiþia sfântã, el ar fi

participat între cei ºaptezeci de bãrbaþi care au tradus Biblia Vechiului

Testament în limba greceascã, pentru evreii care se mutaserã în largurile

lumii ºi mai uitaserã din limba pãrinþilor ºi strãmoºilor lor. Limba greacã

din vremea aceea era un fel de limbã ecumenicã, rãspânditã cum e limba
Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 9

englezã astãzi, bunãoarã; ºi atunci, acei ºaptezeci de bãrbaþi au tradus

Vechiul Testament, cu Legea lui Moisi ºi Profeþii, în limba greceascã, pânã

în ziua de astãzi numitã Septuaginta - adicã a celor ºaptezeci de bãrbaþi.

ªi luase parte ºi acest Simeon; ºi, când a întâlnit cuvântul de la

Isaia, cap.7, vers.14: “Iatã, Fecioara va lua în pântece ºi va naºte Fiu”, el

a rãmas uimit: Cum sã nascã Fecioara Fiu? ªi s-a îndoit; ºi a primit

înºtiinþare de la Dumnezeu prin înger: Nu vei vedea sfârºitul, mutarea ta

din aceastã lume, pânã ce cu ochii tãi vei vedea împlinindu-se, ºi faþa lui

Dumnezeu. Cum s-a rugat Psalmistul: “Aratã-mi faþa Ta, Doamne! Faþa

Ta o caut!” ...ªi tu vei vedea faþa lui Dumnezeu. ªi atunci bãtrânul, în

fiecare zi, mergea încet, pãºind spre templu pentru împlinirea acelui

cuvânt divin.

ªi iatã, acum, când Hristos împlineºte patruzeci de zile de viaþã (aici

printre noi), când Mama Lui, Sfânta Fecioarã ºi Mamã, vine la templu cu

Pruncul, ºi el, luminat, vestit de înger, întâmpinã pe Fecioara-Mamã ºi

Pruncul. Parcã El însuºi, cu certitudine, El se oferã ºi dreptul Simeon Îl ia

în braþe ºi citeºte adânc în taina care se deschide celor ce cautã; ºi

rosteºte acel cuvânt pe care noi neîncetat îl murmurãm pânã în ziua de

astãzi: “Acum slobozeºte (poþi sã slobozeºti) pe robul Tãu, Stãpâne! Cã

vãzurã ochii mei mântuirea Ta pe care ai gãtit-o înaintea feþei tuturor

popoarelor. Luminã spre descoperire neamurilor ºi slavã poporului Tãu

celui ales (poporului Tãu cel dreptcredincios)”.

Se întreba cineva: Care e cea mai mare durere sau cea mai mare

bucurie? Unii au spus: Durere sau bucurie: boalã sau sãnãtate, pierderea

banilor sau câºtigul banilor. Doamne! Nici una din acestea nu-i nici cea
Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 10

mai mare nici cea mai slabã; nici marea bucurie, nici marea durere. Ci

atunci mãcar, în amurgul zilelor tale, amurg ºi aurorã, sã deschizi ochii

spre faþa lui Dumnezeu! Sã deschizi ochii Lui - cel puþin atunci. Dar

dacã n-ai deschis în viaþa ta, mãcar o datã, ca Zaheu, atunci când el,

cãindu-se de tot ce a fãcut ºi trezindu-se, a auzit glasul: “Astãzi s-a fãcut

mântuire...” Dacã n-ai deschis o datã… O, Doamne! Pentru tine, poate

mãcar pentru rugãciunile altora, poate mãcar pentru rugãciunile celor de

dincolo de aceastã lume… Cãci ei neîncetat stau ºi vegheazã: pãrinþii,

moºii ºi strãmoºii noºtri, împreunã cu sfinþii. Nici nu ºtim noi ce semne

primim de la dânºii…

Atunci, în acea clipã, un tânãr se lãuda unchiului sãu, dupã ce luase

un examen de stat: “În sfârºit, m-am trezit ºi eu la viaþã!” ªi unchiul,

medic fiind, îi spune: “O datã se trezeºte omul.” - “Cum? Când?” -

“Când moare.”

Dar ºi moartea e de douã feluri: Când mori fizic e una; când mori

sufleteºte faþã de pãcat, aceea este moartea la care a gândit Dumnezeu

când a îngãduit-o (dupã pãcat). Cã moartea e plata pãcatului. Nu e de la

Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a îngãduit-o ca sã moarã rãul în noi; sã

moarã pãcatul în noi. Cum a murit în Zaheu, în clipa aceea. ªi din

moarte s-a trezit Zaheu - c-a murit faþã de lume. Când mori faþã de

lume, când mori faþã de pãcat, când mori faþã de tot ceea ce trage la

mormânt, ºi în tine s-a trezit lumina divinã…

ªi repet ceea ce am spus la început: Aceastã ordine dumnezeiascã,

a lui Dumnezeu, mai presus de lume ºi în noi (ºi a noastrã în legãtura cu

El; ºi în legãtura cu El am deschis infinitul vieþii mele), nu se poate

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 11

niciodatã stinge; e o realitate divinã. Oricine - ºi liber-cugetãtor, ºi

necredincios - sã ºtie: Aceasta e ordine eternã; ºi atunci, Dumnezeu mã

cheamã, mã cautã, iar eu sã-I rãspund. Îi rãspund, pentru cã eu sunt zidit

dupã chipul Lui. El κi cautã chipul. El vine sã mã ridice din nou. De

aceea a zis acel înþelept: “Tu nu M-ai cãuta dacã nu M-ai fi gãsit!” Dar,

mai adânc decât “nu M-ai fi gãsit”: “Nu M-ai cãuta dacã Eu n-aº fi în tine”.

Pecetea Mea e în tine; tu strigi la Mine ºi Eu te caut. Tu eºti chipul

chipului Meu.

Aici mai degrabã Sfântul Vasile a spus cuvântul cel mai adânc; ºi

anume: Neîncetat suntem cãutãori ºi îndreptaþi spre Rudenia cea de sus.

Rudenia noastrã e Dumnezeu. Lumea aceasta e o lume a noastrã, datã

(“stãpâniþi!...”); dar nimic sã nu ne robeascã. De aceea, o singurã robie

e îngãduitã: când spunem la cununie mirilor, care poartã coroane

împãrãteºti: Se cununã robul lui Dumnezeu cu roaba lui Dumnezeu…

Împãraþii încoronaþi - mirii - se numesc totodatã robi; robi ai

Dumnezeului celui viu.

ªi Iisus spune: “Nu vã mai numesc pe voi nici robi, nici slugi, pentru

cã voi sunteþi prietenii Mei”. Sunteþi fraþii Mei, sunteþi fiii Mei.

Fiecare, iubiþilor, în clipa aceasta sã se roage: Doamne, dã-mi ºi

mie acea clipã a lui Zaheu: “Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia”.

Dã-mi ºi mie Doamne, acea clipã a dreptului Simeon: “Acum slobozeºte

pe robul Tãu, Stãpâne, cã vãzurã ochii mei mântuirea Ta!” Dã-ne-o acum

ºi nouã, sã Te simþim pe Tine, sã Te cunoaºtem pe Tine, sã Te iubim pe

Tine, sã avem parte de Tine! Cãci suntem încredinþaþi Doamne, cã fiind

Tu în noi, toate se schimbã. El, Zaheu, ministrul de finanþe, sau în orice

Pr. Prof. Constantin Galeriu - ZAHEU; ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI 12

altã rânduialã, din clipa aceea altfel dezlega sarcinile ºi grijile lui. Când Îl

simþea pe Dumnezeu …

[sfârºitul înregistrãrii]