V MAIAKOVSKI

Lui Serghei Esenin

Ai plecat, precum se spune,

-n veşnicie.

Vid. ..

Prin. Constelaţii zbori făr de răgaz.

Nici ta avansuri, nici tu. berărie.

Deapururi treaz.

Nu, Esenin, nu-i de ris, nu rid, —

nodu-amărăciunii -n glt apasă.

Văd — cu mâna-n sînge, ezitînd,

legeni sacul propriilor oase.

Încetează, lasă! Eşti nebun de tot?

Vrei să-ţi năpădească obrajii creta morţii?

Puteai, doar, face astfel de lucruri, eu socot,

cum pe lume nimeni n-avu sorţii.

Pentru ce? De ce? M-a turtit uimirea.

Criticii îngînă: ' — Vina, vezi, aci-i!

Şi incoa şi-ncolo, dar lipsea unirea,

de aceea omul o tinea-n beţii.

Cică, boemia s-o fi schimbat cu clasa,

sub influenţa clasei scandaluri n-ai fi avut,

Ei, dar la sete, clasa, cunoaşte numai cvasul ?

Clasa — nici ea nu-i proastă-la băut.

Cică, un napostov*) să-ţi fi servit cu ordin

de-a te veghea pe dat deveneai mai sănătos:

obositor şi lung ai fi scris ca şi Doronin, **

pe zi noian-de versuri vreo sută ai fi scos.

Eu cred că, împlinită ceastă aiureală,

cu viaţa şi mai grabnic ţj s-ar fi fost urît.

Tot mai bine parcă decît cie plictiseală,

de votcă doborît.

Pricina gravei pierderi nu ne-o vor lumina

nici ştreangul nici briceagul, De-ar fi, poate'

cerneală-n „Engletera", motive n-am avea

să ne trezim cu venele tăiate.

Imitatorii jubilară:

bis!

De ce să crească cifra de sinucideri?

Ce li-i?

Aproape un pluton s-au sinucis.

Mai bine să săltăm producţia cernelii!

De-acum pe veci în gură limba stă nemişcaia

Dar numărul misterelor nu trebuie crescut.

Poporul, creatorul de limbă, astă dată,

o zgomotoasă calfă beţivă a pierdut.

Şi. i se-aduc ,

deşeuri de versuri plingătoare

de pe la alte foste înrnormîntări cîndva.

Stupide rime -n groapă se-asvîrl, că te-nfioară, —

memoria poetului poţi s-o cinsteşti aşa?

Nici monumentul încă nu 'ţi-i turnat în piaţă

(unde-i sonorul bronz sau trainicul granit?)

Şi cu-ale lor murdare-amintiri şi declaraţii

spre pînzele memoriei grăbiţi s-au şi ivit.

Numele tău în năfrămuţe-l risipiră,

cuvintele-ţi Sobinov*molfăitor le-nşiră,

şi şopteşte -ntr-un tufiş uscat:

— „O, prieteni, nici o vorbă, nici un o-o-oftat".

Eh,. altfel de cînt de-ar fi să-i spui

astei poame Leonida Lohengrinului!

Aş sări să-i trag un crunt scandal:

— Nu admit ca versul să-l terfeliţi în cor!

De cu-n şuier groaznic i i-aşi asurzi total

mama şi cristoşii mamei lor!

Incit ( netalentaţii să scape doar cu fuga

vestoanele-vintrele umflîndu-şi-le-n vînt,

încit în toate părţile ca fript să sară Cogan*)

cu lăncile mustăţilor groază în toţi băgîtid.

Infam ia încă e prea puţin rărită.

Muite-s de-mplinit — răgaz de-ar fi.

Viaţa trebuieşte reclădită;

doar atunci — s-o preaslâvim vom sti.

Da, timpu-acesta-i greu pentru condei:

dar spuneţi voi calici şi căliciti,

cînd, unde, omul mare, ales-a cu temei

un drumuleţ uşor. şi bătucit!

Cuvîntu-i comandantul puterii omeneşti:

Marş! Rupă-se timpul din spate. Şi-n năvală

Spre zile-apuse viatul încline,

cum păşeşti, cel mult a pârului învălmăşeală.

De veselie nu-i prea gătită planeta noastră.

Să smulgem bucuria din viitor, mereu!

Nu e greu să mori in viaţa asta.

Viaţa s-o creezi e mult mai greu.

1926

In româneşe de Aurel Rău

*) Napostovi — critici care publicau în revista Na postii („De strajă") organ al conducerii R.A.P.P.-ului

**) Doronin — poet contemporan cu Maiakovski.ironizat de acesta pentru uniformitatea . şi monotonia

lungului său poem „Plugarul de fier”.

*) Sobinov, cîntăreţ de operă care a interpretat adesea rolul iui Lohengrin.

*) Kogan P. — critic şi istoric literar.