Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marin Sorescu
care nu reuşea
Să se-apropie mai în faţă, poate Veta lui Iedu.
Trebuia să-i spui că n-avem de niciunele.
Uu-u! că n-am fost eu.
Ştiam ce să zic!
Ieri mi s-a umflat boul – aşa degeaba – şi-a pleznit. Bărbatul
Mi-a pleznit pe front – copiii o să-i fac slugi.
Ăla din pătuiag ştie toate astea?
Tu, dacă ţi s-a arătat, de ce-ai stat ca Mutu Ioncicăi?
O fi venit să afle, să-i fi spus tot, dar auzi tu: tot.
– Păi, eu l-am întrebat... adică... m-a întrebat...
Lăsaţi-l, oameni buni, în pace, nu vedeţi că s-a prostit, e zăltat,
L-a pocit azi-noapte, o fi rămas şi cu gura moale.
– Ia fă, mă, gura aşa.
– Semăna c-un sfânt, spune omul pe gânduri.
Plutea pe un tron de foc... şi zbârr peste case... dând din
Bărbie... Eu nu ştiu acum... ce-o să se întâmple cu mine?
Dar simt o-mpăcare mare.
Lungu era un om la locul lui,
Nu-i plăcea să se amestece în nimic, un timid, şi deodată se
Pomenise luat pe sus, înconjurat de toţi, toţi se uitau în gura
Lui, ce să le spuie?
Măria Bălii se apropie, c-un scăunel: "Na sfinţia ta, predică-te!"
– Ce face?
– Suie-te aici, să te vadă tot satul şi predică! Spune-le
Hoţilor ăstora să se lase de rele.
– Care hoţi?
– Nouă, la toţi, nu vezi că nu se mai poate trăi, suntem nişte
Păcătoşi!
A venit vremea de-apoi, mă, ori ne pocăim, ori... Hai, ce mă
Laşi colea pe mine?
Dumneata se cheamă de-acum că eşti sfânt,
te-a ales pe dumneata,
Hai, pune-te aici,
Închinaţi-vă, oameni buni!
Măria Bălii cădea-n genunchi, făcea mătănii, dar sfântul
Sta-ncurcat rău...
S-a suit pe scăunelul care se hâţâna, s-a dat jos, s-a mai
Suit o dată, îl trecuse năduşeala,
S-a proptit bine pe picioarele răşchirate şi-a zis:
E-ei! ,
Azvârlind mâinile-n lături.
După aia s-a dat jos.
Lumea s-a-mprăştiat. Ţaţa Măria şi-a luat scaunul şi
Lungu, rămas singur, a mai spus o dată: E-ei!
După aia - ce l-o fi apucat? — că odată s-a schimbat la faţă,
A prins un fel de transparenţă,
Dar rău de tot,
Că a intrat într-un sac rupt,
Şi-a pus o coroană de mărăcini de roşcov în jurul gâtului
Şi-a plecat să propovăduiască în pustiu.
A ajuns aşa, înotând prin pustiu, şi certând omenirea
Până aproape de Caracal.