Căsătoria

Nikolai Vasilievici Gogol

Agafia Tihonovna: Zău aşa, mare greutate e alegerea asta! Să fi fost unu’, doi, da’ sunt patru.
Alege dacă poţi. Nikanor Ivanovici nu-i urât cu toate că e cam uscăţiv. Ivan Kuzmici, de
asemenea, nu-i nici el urât. Da’, ca să vorbim pe drept, Ivan Pavlovici, cu toate că e gras, e şi el
un bărbat foarte arătos. Poftim: ce-i de făcut? Baltazar Baltazarovici, iarăşi, e un bărbat cu
merite. E aşa greu să te hotărăşti, că nici nu se poate spune cât e de greu! Ah, dacă am lua buzele
lui Nikanor Ivanovici şi le-am adăuga la nasu’ lui Ivan Kuzmici şi să mai luăm ceva din aerele
lui Baltazar Baltazarovici şi, poate, să adăugăm la asta şi corpolenţa lui Ivan Pavlovici, atunci m-
aş hotărî pe loc. Da’ aşa, poftim, stai şi te gândeşti. A început, nici mai mult, nici mai puţin, să
mă doară capu’. Cred că cel mai bine e să tragi la sorţi. Să mă las în voia Domnului! Care-o ieşi,
ăla mi-o fi bărbat. Să-i scriu pe toţi pe câte o hârtiuţă, să le împăturesc, şi fie ce-o fi!
Ce situaţie nenorocită are o fată îndeosebi când mai e şi amorezată. Niciun bărbat nu-şi poate
închipui aşa ceva, ba nici măcar nu vrea să înţeleagă. Uite că sunt gata toate, să le pun în gentuţa
mea, să închid ochii şi fie ce-o fi. Mor de frică! Ah! De-ar da Dumnezeu să iasă Nikanor
Ivanovici! Nu. De ce el? Mai bine Ivan Kuzmici. Da’ de ce Ivan Kuzmici? Ce cusur au ceilalţi?
Nu, nu vreau... Care-o fi, să iasă şi aşa să rămână!
Uf! Toate! Toate au ieşit! Şi cum mi se zbate inima în piept! Nu, unul singur, negreşit unul
singur! Ah, dacă l-aş trage pe Baltazar... Ce-i cu mine? Am vrut să spun pe Nikanor Ivanovici...
nu, nu vreau, nu vreau. Care-o fi să-l vrea ursita!