TRATAMENTUL CARIILOR DINTILOR

FRONTALI

In zona frontala, cand se folosesc pentru restaurare materiale fizionomice:

compozite, cimenturi cu ionomeri de sticla, compomeri, trebuie tinut cont de anumite cerinte
pe care trebuie sa le respecte prepararea dintelui:
- pe peretii laterali sa ramana cat mai mult smalt sanatos favorabil pentru adeziune;
- smaltul vestibular este mai gros decat cel oral si proximal;
- extensia sub forma de coada de randunica sa fie evitata;
- localizarea marginilor gingivale sa se faca pe cat posibil supragingival;
- tipul de ocluzie;
- structura dintilor;
- pierderea unghiului incizal sau pierderea de substanta la colet vor reduce
rezistenta dintelui la solicitari.

1. RESTAURAREA CU MATERIALE COMPOZITE

Indicatii:
- leziuni cavitare in smalt sau in smalt si dentina la pacienti cu igiena orala
satisfacatoare.
Contraindicatii:
- leziuni necavitare;
- pacienti cu carii explozive sau cu igiena orala precara.

Prepararea cavitatii
 izolarea se face cu diga sau comprese/rulouri, snur de retractie si aspirator de
saliva;
 deschiderea procesului carios - in conditiile in care nu exista acces direct, se va
realiza de pe fata orala a dintelui prin intreruperea crestei proximale la nivelul de
proiectie al leziunii. Freza sferica (la turbina) se tine perpendicular pe creasta
orala de smalt, in dreptul procesului carios, la 0,5 mm distanta de suprafata
proximala, pentru a nu leza dintele vecin;
 cavitatea va avea o forma rotunda sau ovalara vestibulo-incizo-gingivala si se va
realiza cu freza globulara;
 pentru exereza dentinei infectate se folosesc freze mari la turatie redusa pentru ca
sunt eficiente in indepartarea dentinei cariate si in acelasi timp reduc riscul
deschiderii camerei pulpare; exereza se poate realiza si cu excavatoare
corespunzatoare;
 datorita calitatilor adezive ale materialelor de restaurare, se va evita realizarea
unui sacrificiu de tesuturi sanatoase pentru retentie cavitara;
 forma de adeziune va presupune bizotarea marginilor cavitatii, conditionarea
acida si utilizarea adezivilor;

1
 bizotarea peretilor vestibulari si orali se face cu pietre diamantate efilate. Unii
autori indica realizarea unui bizou net, pe o latime de 0,5-1mm pe tot conturul
cavitatii (cu exceptia pragului gingival). Alti autori propun realizarea unui
bizou estompat, lung de 2-3 mm pe marginea vestibulara a cavitatii; pe marginea
orala un bizou ingust, bine definit, realizat cu o piatra diamantata globulara;
pragul gingival se bizoteaza cand este situat supragingival la o distanta mai mare
de 2 mm de jonctiunea smalt-cement.
- bizotarea marginilor confera cavitatii aspectul unei “farfurioare”, forma
caracteristica pentru cavitatea de cls a III-a pentru compozite;
- in cazul in care peretii de smalt restanti sunt foarte subtiri, bizotarea este
contraindicata, retentia realizandu-se prin prepararea unor santuri la nivelul
pragului gingival sau prin accentuarea unghiului incizal cu freze sferice mici.
 forma de retentie - in cazul in care, la nivelul foramenului cecum coexista o
carie fisurala sau un defect de coalescenta retentia poate fi accentuata prin
extinderea preparatiei pe fata orala, sub forma unei cavitati de retentie, ce va
avea si scop profilactic;
 forma de rezistenta din motive estetice nu se scurteaza peretii subtiri de smalt
deoarece asupra lor nu actioneaza forte directe;
 curatirea finala se face in functie de profunzimea cavitatii.

Protectia pulpo-dentinara:
- in cariile cavitare de smalt ca si in cariile de dentina care nu se extind in
treimea interna a dentinei, protectia pulpo-dentinara se realizeaza cu sistemele
adezive amelo-dentinare;
- in cavitatile profunde, dar nu mai aproape de 0,5 mm de camera pulpara se
indica linerii pe baza CIS cu priza fotoindusa care sunt mai rezistenti si
mecanic si permit inserarea compozitului;
- linerii pe baza de hidroxid de calciu sunt indicati doar in cariile foarte
profunde, strict la nivelul zonei adiacente pulpei.

Refacera morfologiei functionale

a) tehnica de inserare a materialului autopolimerizabil in bloc
alegerea culorii, evaluarea ocluziei, periajul profesional se realizeaza
anterior prepararii cavitatii;
acidul se aplica timp de 30s la nivelul marginilor de smalt ale cavitatii (se
aplica o matrice mecanica pentru a proteja dintele vecin), se spala 15s;
se controleaza integritatea liner-ului; cei de hidroxid de calciu pot fi
degradati de acid (isi pierd luciul), si trebuie sa fie inlocuiti;
se adapteaza o banda de contur din material plastic transparent care se
adapteaza cervical si se fixeaza cu pene de lemn sau de material plastic;
adezivul preparat prin amestecul celor doua rasini din trusa de material, se
aplica pe smaltul gravat acid si pe dentina, cu un penson de unica
folosinta;
materialul preparat pe un bloc de hartie din partile componente
(pulbere/lichid; pasta/pasta) se insera cu o spatula de plastic, cu un usor
exces, dupa care se strange matricea cu usoara presiune, mentinandu-se in
pozitie timp de 2-3 minute;
se indeparteaza matricea, pana de lemn si se finiseaza obturatia.
 b) tehnica de inserare a materialului fotopolimerizabil in straturi
sistemul adeziv este diferit in functie de materialul folosit si se aplica dupa
indicatiile producatorului
materialul se aplica in straturi de 2 mm si va fi fotoactivat 20 s. Se prefera
ca refacerea peretelui oral sa se realizeze cu un compozit hibrid cu
rezistenta mecanica crescuta, mai ales in situatia cand zona va fi in contact
ocluzal cu dintele antagonist; in plus, acest material avand o opacitate mai
mare, va atenua transparenta prea accentuata a compozitului microfil (care
are calitati de transluciditate si luciu asemanatoare smaltului natural)
utilizat pentru refacerea pierderii de substanta vestibulara; stratul
intermediar poate fi un compozit hibrid opac, a carui culoare va fi aleasa
astfel incat sa corespunda zonei dentare adiacente;
benzile de contur si penele trebuie sa fie transparente; matricea acopera
materialul, modelandu-l doar dupa aplicarea ultimului strat.
finisarea se realizeaza cu pietre diamantate fine, cu freze de carbura de
tungsten speciale, cu discuri abrazive, gume de lustruit si paste speciale
vehiculate cu cupe de cauciuc.

2. RESTAURAREA CU CIMENTURI GLASSIONOMERE MODIFICATE

CU RASINI

Indicatii
- pacienti cu risc cariogen crescut;
- solicitari ocluzale minime;
- leziuni cavitare de amplitudine redusa;

Contraindicatii
- leziuni intinse;
- solicitari ocluzale la nivelul viitoarei obturatii;
- la personae cu exigente fizionomice deosebite.

Prepararea cavitatii
- cavitatile se prepara fara bizotare astfel incat smaltul vine in contact „cap la cap”
cu marginile cavitatii;
- protectia cu liner pe baza de hidroxid de calciu este necesara doar in cavitatile
profunde (mai putin de 0,5 mm de dentina restanta in vecinatatea pulpei).

Refacerea morfologiei functionale

izolarea campului operator este foarte importanta;
alegerea culorii se face inainte de aplicarea digai;
se utilizeaza primer-ul din trusa care se fotoactiveaza 20-30s;
prepararea materialului se realizeaza din pulbere si lichid conform indicatiilor
producatorului, care se amesteca cu o spatula de ciment, timp de 45s; materialul se
introduce in dispozitive de injectare;
 fotoactivarea materialului se face cate 40s pe fiecare fata a dintelui; majoritatea
materialelor de acest tip se intaresc in 4-5 min din momentul spatularii, chiar in
absenta fotoinitierii;
finisarea se poate face imediat dupa intarirea materialului;
glazurarea se face prin pensularea unei rasini fotopolimerizabile pe suprafata
perfect curatata si uscata a restaurarii - dupa priza, restaurarea capata un luciu
asemanator smaltului adiacent.

Restaurarea cavitatilor de cls a III-a se poate face si cu compomeri dupa tehnica

cunoscuta.

TRATAMENTUL LEZIUNILOR CARIOASE CARE AU DISTRUS UNGHIUL

INCIZAL

Pentru tratamentul restaurator al acestor leziuni carioase se pot folosi doar materiale
compozite asociate cu sisteme adezive amelo-dentinare care asgura: calitati estetice optime,
adeziune maxima si rezistenta mecanica suficienta. In unele situatii este nevoie de asocierea
pivotilor sau de terapie protetica.

Prepararea cavitatii
♦ deschiderea procesului carios se va face dinspre incizal, leziunea oferind un
acces direct prin distructia unghiului;
♦ exereza dentinei infectate - se prefera instrumentele de mana;
♦ extensia preventiva - se indeparteaza doar smaltul cretos si friabil;
♦ retentia este de obicei dificil de realizat: peretele pulpar se plaseaza la 0,5 mm
de jonctiunea amelo-dentinara si se prepara pe cat posibil convex; la nivelul
pragului gingival se poate prepara un sant de retentie cu o freza sferica mica si
cu o profunzime egala cu jumatate din diametrul frezei; suplimentarea retentiei
se poate obtine si prin extinderea preparatiei pe fata orala a dintelui sub forma
unei cavitati cu o zona ingusta la nivelul unirii cu cavitate proximala si o
portiune mai lata in partea opusa; in distructii mai mari se pot folosi pivoti
dentinari infiletati in dentina. Utilizarea pivotilor este exceptionala deoarece
tehnica este dificila si riscanta, iar rezultatul estetic nu este intotdeauna optim,
deoarece pivotii pot transpare prin grosimea materialului.aceste mijloace sunt
indicate cand a ramas foarte putin smalt accesibil mordansarii sau foarte putin
tesut dentar sanatos in care sa se poata prepara lacasuri suplimentare. Se
foloseste de regula un pivot paralel cu suprafata externa a dintelui, plasat la
nivelul pragului gingival. Un al doilea pivot se poate utiliza in pozitie
perpendiculara pe axul dintelui, in zona incizala a peretelui pulpar.
♦ Rezistenta este asigurata prin prepararea cat mai conservativa a cavitatii. Atat
utilizarea tehnicilor adezive cat si a pivotilor dentinari asigura in cazul
compozitelor o consolidare a restaurarii si substructurii dentare restante.
♦ Finisarea cavitatii se face prin bizotarea marginilor de smalt - este important
ca suprafata de smalt disponibila pentru mordansare sa fie cat mai mare. In
acest scop, bizotarea va interesa marginile vestibulara si orala ale cavitatii pe o
suprafata egala cu cel mult jumatate din suprafata lipsei de substanta. Deci
bizoul va avea o latime de 2-3 mm sau mai mult, intr-un unghi de aproximativ
60 grade.
 ♦ Protectia pulpara - de obicei caria evolueaza spre camera pulpara, deci este
nevoie de o protectie cu hidroxid de calciu, plasat strict in zona adiacenta
pulpei pentru a lasa o zona dentinara cat mai intinsa pentru actiunea sistemului
adeziv dentinar si pentru a nu compromite retentia micromecanica a cavitatii.

Refacerea morfologiei functionale

- Refacerea punctului de contact poate fi dificila daca se folosesc matrici sub
forma de benzi; pentru un modelaj mai facil se pot utiliza cape, semicape si
conformatoare de diverse forme si marimi, din material plastic transparent,
care se pot decupa pentru a fi adaptate perfect pe dinte.
- Conformatoarele se umplu cu material si se fixeaza cu pene din material
plastic pe dintele mordansat si tratat in prealabil cu sistemul adeziv - pentru
compozitele autopolimerizabile.
- In cazul compozitelor fotopolimerizabile, utilizarea conformatoarelor se va
face doar pentru ultimul strat de material, pentru a limita contractia de priza si
a asigura priza completa a materialului. Sursa de fotoactivare se va aplica cate
60s, atat dinspre vestibular cat si dinspre oral.
- Dupa priza materialului, chimica sau fotoindusa, capa se taie cu un instrument
ascutit si atunci cand este cazul, suprafata obturatiei se finiseaza.