Universitatea Lucian Blaga Sibiu

Facultatea de Inginerie ,, Hermann Oberth’’

Transportul Explozivilor

Indrumator Proiect:
Dr. ing. Mircea Badescu

Student: Iacob Florin Adrian

Specializarea ITT 443/2
 Cuprins

1. Generalitaţi privind transportul de marfuri periculoase

2. Clasele de marfuri periculoase
3. Subdiviziuniile claselor
4. Documente necesare pentru transport rutier de marfa ADR
5. Acte necesare pentru a putea efectua transporturi de marfuri periculoase (ADR)
6. Încărcarea mărfurilor periculoase
7. Bibliografie Web
 Generalitaţi privind transportul de marfuri periculoase

Substantele sau amestecurile de substante care sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic au
proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare suplimentara de caldura, lumina, gaze si
cresterea presiunii, sunt incluse în clasa de marfuri periculoase numita explozivi.

Prin marfuri periculoase se intelege acele substante care prin natura lor fizico-chimica pot
produce daune personale, mediului inconjurator, etc. Conform ADR, clasele de marfuri periculoase
sunt urmatoarele:

Ca urmare a riscurilor pe care mărfurile periculoase le prezintă pentru sănătatea

consumatorilor / utilizatorilor şi a personalului implicat în circulaţia lor, respectiv pentru
impactul acestora asupra mediului, la nivelul Naţiunilor Unite a luat fiinţă un Comitet de Experţi
în Transportul Mărfurilor Periculoase.
Acesta a elaborat ample studii ce stau la baza legislaţiei şi a recomandărilor, cu
aplicabilitate naţională şi internaţională, privitoare la transportul aerian, rutier, naval şi pe cale
ferată a mărfurilor periculoase, a documentaţiei obligatorii însoţitoare a loturilor de asemenea
mărfuri, precum şi a condiţiilor lor de depozitare temporară.
Din punctul de vedere al gradului de periculozitate, Comitetul de Experţi ONU în
Transportul Mărfurilor Periculoase a clasificat mărfurile în 9 mari clase, fiecare dintre acestea
implicând condiţii speciale de etichetare şi marcare:
Clasa 1 include muniţia şi alte mărfuri ce prezintă risc de explozie. Aceste mărfuri fac
obiectul unor reglementări naţionale foarte stricte.

Clasa 1 - Explozivi

Definitii

Substanta exploziva este substanta solida sau lichida, sau un amestec, capabila de

reactie chimica in stare sa produca gaze la asemenea temperatura, presiune si viteza ce pot
sa faca distrugeri in imprejurimi. Sunt incluse si substantele pirotehnice chiar daca acestea nu
dezvolta gaze.
 Substanta pirotehnica este o substanta sau un amestec de substante realizate cu scopul de
a produce efectul prin incalzire, lumina, sunet, gaz sau fum sau o combinatie a acestora, ca
rezultat al propriilor reactii chimice exotermice, fara detonatie.

Articol exploziv este un articol care contine una sau mai multe substante explozive.

Explozie in masa este acea explozie care afecteaza aproape intreaga incarcatura in

mod instantaneu.

Clasa 1 cuprinde:

a.    substante explozive, exceptand pe acelea care sunt prea periculoase

pentru
transport sau pe acelea unde riscul primordial este apropriat unei alte clase;

b.    articole explozive,  exceptand  dispozitivele  continand  substante
explozive in
asemeneacantitati, astfel ca daca are loc un incident ca urmare a unei
detonatii
accidentale   pe  timpul   transportului,   sa   nu   cauzeze   nici   un   efect  exter
ior dispozitivului (expulzare, fum, incendiu sau zgomot puternic);

c. substante sau articole care nu au fost mentionate la subpunctele .1, .2 dar

care au fost concepute si realizate cu scopul de a produce efecte explozive
sau pirotehnice.

Avand in vedere forma diversificata de manifestare a riscului specific, si mai ales a

riscului de explozie in masa, substantele explozive sunt divizate, in sase  diviziuni. Cele
sase diviziuni ale clasei 1 sunt:

Diviziunea 1.1 - Substante sau articole care prezinta riscul de explozie in masa 

Diviziunea 1.2 - Substante sau articole care prezinta riscul de expulzare  fara risc de
explozie in masa;

Diviziunea 1.3 - Substante sau articole care prezinta fie risc de incendiu de suflu
minor, fie risc de expulzare sau ambele riscuri, fara risc de explozie in
masa;

Aceasta diviziune cuprinde substante sau articole care dau o

crestere considerabila a caldurii radiante.

Diviziunea 1.4 - Substante sau articole care prezinta un risc nesemnificativ; 

Aceasta diviziune cuprinde substante si articole care prezinta nunai un

risc mic in eventualitatea unei detonatii pe timpul transportului. Efectul
acestora se limiteaza la interiorul ambalajului fara sa se manifeste prin
 expulzari de parti din marfa sau ambalaje, iar un incendiu exterior nu
poate pune in pericol de explozie continutul ambalat. Toate aceste
aprecieri sunt valabile, atat timp, cat starea ambalajului este
corespunzatoare.

Diviziunea 1.5 - Substante sau articole foarte insensibile, cu risc de explozie in masa; 

Aceasta diviziune cuprinde substante care au riscul de explozie in

masa, dar sunt asa de insensibile incat este putin probabila
inceperea sau trecerea de la ardere la detonatie, in conditii normale de
transport pe mare. Probabilitatea trecerii de la ardere la detonatie este
cu atat mai mare, cu cat cantitatea transportata pe nava este mai mare.
in consecinta, cerintele de stivuire ale tuturor substantelor explozive
apartinand diviziunii 1.5 suntidentice cu cele pentru diviziunea 1.1.

Diviziunea   1.6   -   Substante sau articole extrem de insensibile, fara riscul exploziei

in masa;

Aceasta diviziune cuprinde articole care contin numai substante

detonante extrem de insensibile si care demonstreaza o probabilitate
neglijabil a de initiere sau propagare accidentala. Riscul prezentat de
aceste articole ale diviziunii 1.6 este limitat la explozia unui singur
articol.

Clasa 2 – gaze cuprinde gaze comprimate, lichefiate sau descompuse sub presiune. În
funcţie de proprietăţile şi de efectele lor, care pot varia foarte mult, gazele pot fi explozive,
inflamabile, otrăvitoare, corozive sau oxidante sau pot prezenta simultan două sau mai multe
dintre aceste proprietăţi. Multe dintre gazele incluse în această clasă se caracterizează prin efecte
narcotice marcante care pot apare la nivelul unor concentraţii scăzute sau pot da naştere unor
vapori extrem de toxici în cazul unor incendii. Tot aici sunt incluse şi butelii de gaze, ca tip
particular de ambalaj, care devin extrem de periculoase în cazul incendiilor, când presiunea
creată conduce la explodarea lor. De asemenea, în cadrul acestei clase sunt incluse şi unele
substanţe care, datorită structurii şi compoziţiei lor chimice, pe parcursul transportului în anumite
condiţii pot polimeriza, ducând la eliberare de căldură sau emanaţie de gaze şi la creşterea
presiunii în recipiente. Asemenea substanţe nu pot fi transportate decât dacă sunt în mod
corespunzător stabilizate.
 2.1 2.2 2.3
Clasa 3 – lichide inflamabile. Principalul risc asociat transportului unor asemenea
mărfuri este acela de emanare a unor vapori inflamabili (cei mai mulţi fiind şi toxici) şi este
întâlnit în mod special în cazul substanţelor cu o temperatură scăzută de aprindere şi care sunt
volatile. Aceşti vapori pot realiza cu aerul amestecuri inflamabile, provocând astfel explozii sau
se pot aprinde cu uşurinţă în cazul unei surse de foc. De aceea, este necesar ca aceste substanţe să
fie ferite de surse directe de lumină, foc sau oricare altă sursă de căldură iar ambalajele trebuie să
asigure protecţia acestor mărfuri faţă de sursele externe de aprindere. O precizare importantă în
cazul unor asemenea lichide este aceea că ele pot fi miscibile sau nemiscibile cu apa, informaţie
esenţială în cazul unor incendii, pentru adoptarea mijloacelor specifice de stingere a focului.

Clasa 4.1 – solide inflamabile – sunt mărfurile solide care sunt predispuse la inflamare şi
care trebuie ţinute departe de orice sursă de aprindere. Unele dintre acestea pot exploda dacă nu
sunt ţinute în condiţii de saturare cu apă sau alte lichide.

Clasa 4.2 – substanţe solide sau lichide inflamabile susceptibile de combustie

spontană. Un loc special prin pericolul pe care-l prezintă îl deţin substanţele care se aprind în
contact cu aerul. Unele mărfuri, cum ar fi de exemplu fibrele textile de natură vegetală, trebuie
ferite de contaminarea cu uleiuri sau apă, ele fiind interzise la transport în cazul acestei
contaminări ca urmare a riscului prezent de autoaprindere ce poate apare la interval de câteva
zile sau chiar săptămâni. Pe parcursul transportului acestor mărfuri trebuie să se acorde o mare
atenţie oricărei cauze posibile de creştere a temperaturii.

Clasa 4.3 – substanţe solide sau lichide care în contact cu apa emană gaze inflamabile.
Toate mărfurile care se încadrează în această clasă trebuie menţinute perfect uscate şi ferite de
orice sursă de umiditate. În unele cazuri gazele emise pot fi toxice, unele dintre acestea fiind
susceptibile de combustie spontană ca urmare a căldurii eliberate în cadrul reacţiilor ce au loc.
Caracteristicile tuturor acestor substanţe trebuie studiate cu mare atenţie iar la încărcarea lor în
aceleaşi containere sau compartimente trebuie să se ia în considerare toate riscurile de
interacţiune reciprocă. În cazul incendiilor, trebuie să se ţină cont de faptul că utilizarea apei, a
aburului sau a stingătoarelor cu spumă pe bază de apă poate conduce la agravarea situaţiei.

Clasa 5.1 – substanţe oxidante. Substanţele cuprinse în această clasă nu sunt în sine
combustibile, dar posedă proprietatea de a face ca materialele combustibile să ardă mult mai uşor
şi să elibereze oxigen în cazul unui incendiu, crescându-i astfel intensitatea. Unele amestecuri
dintre aceste substanţe şi materiale combustibile ard cu uşurinţă, câteodată doar la un simplu
impact sau prin frecare. Periculozitatea acestor substanţe derivă din faptul că pot conduce la
emanare de gaze foarte toxice în cazul unor reacţii cu acizii concentraţi sau în cazul unor
incendii. Mărfurile din această clasă care nu prezintă ambalajele intacte sunt refuzate la transport
şi nu se admite amplasarea lor în vecinătatea materialelor combustibile iar spaţiul din mijlocul de
transport sau cel de depozitare trebuie curăţat în mod corespunzător.

Clasa 5.2 - peroxizi organici. Aceste substanţe, considerate a fi cele mai instabile, sunt
atât oxidante cât şi inflamabile, se descompun în prezenţa căldurii şi ard cu uşurinţă, provocând
câteodată explozii. Ele trebuie amplasate cât mai departe de alte încărcături periculoase şi surse
de căldură şi poziţionate într-un mijloc de transport astfel încât să se asigure accesul imediat la
ele. Unele dintre aceste substanţe emană în mod natural oxigen şi sunt de obicei ambalate în
recipienţi prevăzuţi cu mijloace de ventilaţie. În acest caz, manipularea şi depozitarea acestora
trebuie realizate numai în poziţia corectă, cu mijloacele de ventilaţie libere şi niciodată prin
rostogolire, multe dintre aceste mărfuri necesitând totodată şi condiţii de temperatură controlată.

Clasa 6 – substanţe otrăvitoare. Aceste substanţe sunt cele susceptibile să provoace

moartea sau să afecteze foarte grav sănătatea utilizatorilor / manipulatorilor dacă sunt înghiţite,
inhalate sau la contactul direct cu pielea, fapt pentru care necesită condiţii speciale de
manipulare, ţinând cont de efectele toxice pe care le prezintă. În cazul unor incendii, aproape
toate substanţele otrăvitoare produc emanaţii de gaze toxice şi de aceea sunt necesare
echipamente adecvate, respectiv măşti de gaze şi haine de protecţie.
 6.1 6.2
Clasa 7 – substanţe radioactive. Condiţiile de manipulare şi de transport variază foarte
mult în cadrul substanţelor incluse în această categorie. Pentru ambalarea acestora sunt prevăzute
condiţii foarte stricte şi care sunt prescrise prin standardele internaţionale. În cazul transportului
unor asemenea substanţe trebuie acordată o atenţie maximă documentaţiei însoţitoare şi
reglementărilor naţionale ale diferitelor ţări tranzitate sau ale porturilor de escală sau de
destinaţie.

7A 7B 7C 7D
Clasa 8 – substanţe corozive. Substanţele solide sau lichide incluse în această clasă
posedă în starea lor naturală proprietatea de a afecta, mai mult sau mai puţin, un ţesut viu, de a
afecta într-o măsură mai mică sau mai mare anumite materiale, cum ar fi metalele şi materialele
textile iar eliberarea lor din ambalaje poate afecta chiar şi echipamentele sau mijloacele de
transport. Multe dintre aceste substanţe sunt suficient de volatile, emanând vapori care provoacă
iritaţii ale căilor respiratorii şi ale ochilor, iar altele, mai puţine la număr, pot produce, prin
descompunere la temperaturi înalte, gaze toxice. În contact direct cu pielea sau cu membranele
mucoase, unele dintre aceste substanţe sunt toxice. Cazurile de otrăvire apar în condiţiile
ingerării lor sau a inhalării vaporilor acestora, aceştia putând chiar penetra prin piele.

Clasa 9 – amestecuri de substanţe periculoase. Această ultimă clasă conţine substanţe

care nu au putut fi incluse în clasele de mai sus, care prezintă riscuri particulare ce nu au putut fi
acoperite prin regulamentele celorlalte clase de mărfuri sau care prezintă un risc relativ scăzut la
transport. Aceasta nu semnifică însă faptul că mărfurile incluse în această clasă sunt mai puţin
periculoase.

În momentul predării lor către transportator sau către societăţile de expediţie, toate aceste
mărfuri periculoase trebuie ambalate corespunzător şi corect marcate, etichetate sau ştanţate cu
denumirea tehnică uzuală, utilizată în documentele de transport. Marcajele şi etichetele trebuie să
indice principalele riscuri asociate mărfurilor respective, precum şi riscurile secundare, în
ordinea importanţei lor, iar inscripţionarea trebuie realizată cu materiale rezistente la apă. Orice
discrepanţă în etichetarea corectă a mărfurilor periculoase trebuie corectată dar şi înregistrată în
mod corespunzător, pentru a face obiectul unor investigaţii ulterioare. Aceleaşi reguli de
etichetare se aplică şi containerelor în care au fost incluse mărfuri periculoase, etichetele trebuind
să fie aplicate pe toate laturile containerului, în zone cât mai vizibile iar pe uşă se va menţiona nu
numai denumirea tehnică a mărfurilor conţinute şi numărul de ambalaje, ci şi orice altă
informaţie considerată folositoare. După livrarea mărfurilor din container, etichetele trebuie să
fie îndepărtate sau mascate, atâta timp cât containerul nu mai comportă nici un risc.
În cazul acestui gen de produse periculoase trebuie acordată o mare atenţie examinării
exterioare a ambalajelor lor şi depistării eventualelor mirosuri străine emanate. Astfel, toate
tipurile de ambalaje aflate în uz trebuie să fie testate în mod riguros şi perfect etanşe şi trebuie
urmărit aspectul exterior al acestora, orice pată recentă, urme de scurgere a conţinutului sau alt
gen de deteriorare vizibilă putând oferi indicii preţioase asupra stării produsului interior ambalat.
Se vor verifica suplimentar:
 recipientele şi butoaiele metalice susceptibile de coroziune, mai ales cele
revopsite
 existenţa ambalajelor absorbante (în cazul obligativităţii utilizării acestora)
 butoaiele din lemn, susceptibile de a se deteriora cu mai multă uşurinţă
 ambalajele din placaj şi plăci fibrolemnoase
 sacii din hârtie
 capacele de protecţie a robineţilor la cilindrii şi tancurile pentru gazele inflamabile
şi otrăvitoare
Documentele de transport trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, următoarele date
despre marfă: denumirea tehnică şi uzuală; numărul şi felul ambalajelor; clasa căreia îi aparţine;
temperatura de aprindere (dacă este cazul); codul Naţiunilor Unite; greutatea / volumul
mărfurilor ce urmează a fi transportate, precum şi o declaraţie prin care se certifică faptul că
mărfurile sunt ambalate într-un sistem de ambalare aprobat de autorităţile competente şi adecvat
riscurilor potenţiale obişnuite existente pe parcursul transportului. În cazul anumitor mărfuri
speciale este necesară emiterea unor certificate din care să reiasă că produsele respective au fost
aerisite sau uscate pentru o anumită perioadă sau conţin / sunt imersate într-o altă substanţă care
reduce riscurile proprii. Pentru mărfurile periculoase transportate în containere se impune şi
prezenţa unor certificate semnate de persoanele responsabile cu încărcarea containerelor
respective.
Şi în privinţa manipulării, mărfurile periculoase prezintă condiţii speciale, care
nerespectate pot conduce la creşterea riscurilor asociate acestora. Manipularea fiecărui produs
este reglementată distinct, ca şi condiţiile impuse personalului implicat.
La încărcarea mărfurilor periculoase trebuie să se ţină cont şi de relaţia dintre temperatura
de aprindere a acestora şi cea a mediului ambiant, mai ales în cazul zonelor tropicale.
O altă problemă ce se ridică în cazul acestor produse periculoase este cea a respectării criteriului
de vecinătate a mărfurilor transportate, întâlnindu-se incompatibilităţi între produsele aparţinând
chiar aceleaşi clase, cum ar fi produsele clasei 8 – între acizii şi bazele incluse putând avea loc
reacţii violente. De asemenea, este interzisă vecinătatea dintre o serie de mărfuri nepericuloase,
 dar cu potenţial combustibil mare (rumeguş, paie etc.) şi substanţele periculoase, pentru a se
evita riscul propagării unor eventuale incendii, precum şi vecinătatea dintre substanţele care
relaţionează cu apa şi produsele cu un grad ridicat de umiditate. În mod firesc, nu este admisă
vecinătatea dintre substanţele periculoase şi produsele alimentare.

Clasele de marfuri periculoase

Mărfurile periculoase sunt repartizate în diferite clase în funcţie de tipul de pericol pe care îl
prezintă. Totuşi, numeroase substanţe au mai multe proprietăţi periculoase: unele pot fi în acelaşi timp
inflamabile şi toxice sau toxice şi corosive, în asemenea cazuri, substanţa este introdusă în clasa care
corespunde pericolului cel mai mare în timpul transportului.

Clasificarea trebuie efectuată de către expeditor (eventual cu ajutorul fabricantului), care este responsabil
pentru aceasta. Clasele de pericol sunt următoarele:

NUMELE CLASEI PERICOL PRINCIPAL EXEMPLE

1 Substanţe şi obiecte explozibile Explozia Detonatoare, exploziv de mină

Azot, oxigen, butan, clor, bioxid de carbon,

2 Gaze Presiunea gazului aerosoli

3 Lichide inflamabile Incendiul, explozia Benzină, alcooli, vopsele, adezivi

Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe Naftalină, sulf, chibrituri, celuloid, aluminiu
4.1 explozibile desensibilizate solide Incendiul, pudră, magneziu

4.2 Substanţe supuse aprinderii spontane explozia Fosfor alb topit, cărbune activ, metale alcaline
4.3 Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabile Carbura de calciu (carbid), sodiu, potasiu, litiu

Peroxid de hidrogen, clorat de potasiu,

5.1 Substanţe comburante Incendiul, explozia, reacţia îngrăşăminte cu nitrat de amoniu

5.2 Peroxizi organici violentă Peroxid de zinc, hidroperoxid de cumil

6.1 Substanţe toxice Intoxicaţia (otrăvirea) Anilină, nitrobenzen, pesticide

Deşeuri de spital, soluţii care conţin

6.2 Substanţe infecţioase Infecţia microorganisme

7 Substante radioactive Radioactivitatea Uraniu, hexafluorură de uraniu

8 Substanţe corosive Corosivitatea Acid sulfuric, soda caustică, acid clorhidric

Amiantă, produse transportate la cald, baterii cu

9 Substanţe şi obiecte cu pericole diverse Diverse litiu

Subdiviziuniile claselor
Codul de clasificare
După cum am văzut, substanţele periculoase sunt incluse in clasele de pericol în funcţie de pericolul
principal pe care îl prezintă, dar multe dintre ele au şi unul sau mai multe pericole secundare. De aceea,
fiecare clasă de pericol a fost împărţită în mai multe subdiviziuni, în funcţie de un pericol secundar
comun şi de anumite proprietăţi (chimice, fizice sau altele) asemănătoare.

Aceste subdiviziuni sunt descrise printr-un cod de clasificare alfa-numeric. format dintr-o combinaţie de
cifre arabe şi litere majuscule(două până la patru).
Codul de clasificare al fiecărei substanţe periculoase se regăseşte în coloana 3(b) din lista oficială a
mărfurilor periculoase admise la transportul rutier. El permite identificarea cu mai multă uşurinţă a
proprietăţilor periculoase principale şi secundare ale unui produs. Codul de clasificare se formează astfel:

        – pentru clasele 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 8 şi 9:

           – litera (literele) nu lipseşte niciodată şi are întotdeauna o semnificaţie legată de denumirea

– pericolului pe care îl prezintă subdiviziunile claselor:

F = inflamabil

T = toxic

C = corosiv

= comburant

D = desensibilizat

S = autoreactiv (supus aprinderii spontane)

W = în contact cu apa degajă gaze inflamabile

I = infecţios

M = pericol divers

R = reglarea temperaturii

cifraurmează întotdeauna după literă (litere) şi se referă fie la enumerarea proprietăţilor fizico-chimice sau
la provenienţa substanţelor (solid, lichid, obiect, organic, anorganic), fie la o ordine de prezentare a
substanţelor şi obiectelor din

– cadrul clasei sau subdiviziunilor.

    – pentru clasele 2, 1 şi 7:

    – la clasa 2 codul se compune din:

A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant

 F – inflamabil TF – toxic, inflamabil TFC = toxic, carburant, corosiv
0 – comburant T G – toxic, corosiv toc = toxic, carburant, coro
 cifră: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 de la subdiviziunile clasei şi se plasează la începutul codului alfanumeric;
litere, doua sau trei : de la grupele de tipuri de proprietati periculoase, puse dupa cifra:

A = asfixiant T = toxic TO = toxic, comburant

F – inflamabil TF – toxic, inflamabil TFC = toxic, carburant, corosiv
0 – comburant T G – toxic, corosiv toc = toxic, carburant, corosiv
 

 la clasa 1 codul începe cu cifra 1, urmată de un punct şi numărul de ordine al celor 6 subclase
(rezultând subdiviziunile 1 ,.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5 şi 1.6) şi se termină cu o literă majusculă,
corespunzătoare celor 13 grupe de compatibilitate (A, B, C, D, E, F, G, H, J, K, L, N, şi S)

 la clasa 7 nu există cod de clasificare alfa-numeric, deoarece produsele din această clasă nu sunt
subdivizate după criteriile aplicate celorlalte clase.

 GRUPA DE AMBALAJ
Grupa de ambalaj reuneşte substanţele şi obiectele periculoase din aceeaşi clasă, deja ambalate, în funcţie
de gradul de pericol pe care îl pot manifesta în timpul unui transport rutier. Astfel, ADR a stabilit că
mărfurile periculoase se pot înscrie în trei grupe, numerotate cu cifre romane, având următoarele
semnificaţii:

substanţe foarte periculoase

Grupa de ambalaj I

substanţe periculoase (cu grad mediu de pericol)

Grupa de ambalaj II

substanţe puţin periculoase (cu grad scăzut de pericol)

Grupa de ambalaj III
 

Grupa de ambalaj atribuită unei substanţe este indicată în coloana 4 din lista oficială a mărfurilor
periculoase admise la transportul rutier.

Excepţie:
 pentru mărfurile din clasa 1, 4.1 şi 5.2 există numai grupa de ambalaj II (substanţe cu grad mediu
de pericol), dar ambalajele utilizate îndeplinesc şi alte condiţii suplimentare;

 pentru mărfurile din clasele 2, 6.2 şi 7 nu există grupe de ambalaj, deoarece ambalajele în care pot
fi introduse aceste substanţe periculoase trebuie oricum să corespundă unor cerinţe foarte exigente;

 substanţele şi obiectele din clasa 9 trebuie repartizate numai în grupele de ambalaj II sau III.

Documente necesare pentru transport rutier de marfa ADR

Acte necesare soferului pentru transport marfuri ADR:

    -permis de conducere corepunzator tipului de camion

    -atestat profesional (daca masina depaseste masa maxima autorizata de 3,5 tone)
    -act de identitate
    -legitimatia soferului sau copie de pe contract de munca
-autorizatie ADR
    -fisa de siguranta
    -certificat de atestare profesionala ADR, pentru sofer
    -certificat de agreere al autovehicolului emis de RAR (daca este cazul)
    -autorizatia eliberata de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare si agreerea
autovehicolului daca este cazul
    -prospectul produsului transportat, instructiunile de siguranta si interventie in caz de necesitate, in
limba romana si cel putin intr-o limba de circulatie internationala (pentru transportul coletelor mici de
maximum 1.000 kg nu sunt necesare instructiuni de siguranta), valabile fiind doar indicatiile prevazute in
ADR, referitoare la ambalaj ETC

Necesar specific: bocanci de protectie, salopeta, casca de protectie, ochelari de protectie, manusi de
protectie.

Pentru masina:
    -licenta pentru  transport rutier public de marfuri in trafic international (copie)
    -copia conforma (in original)
    -contract de leasing (dupa caz)
    -contract de inchiriere (dupa caz)
    -carte de identitate al autovehicolului
    -talon (certificat de inmatriculare)
    -inspectia tehnica periodica
    -asigurare obligatorie
    -rovineta (taxa de drum)
    -diagrama tahograf si foaia de parcurs pentru vehiculele avand masa maxima autorizata mai mare de
3.5 tone
    -dovada de verificare tahograf
    -autorizatie speciala emisa de Regia Autonoma Administratia Nationala a Drumurilor in cazul
transportului rutier de marfuri cu greutati si / sau gabarite

Baza legala din care rezulta perioada de timp pentru diagramele care trebuie prezentate la un
eventual control in trafic este Regulamentul AETR 561/2006.
-dovada de verificare a tahografului
-autorizatie speciala emisa de Regia Autonoma Administratia Nationala a Drumurilor in cazul
transportului rutier de marfuri cu greutati si / sau gabarite depasite.
- certificat de noxe
-I.T.P.I. (Certificat International de Inspectie Tehnica)
- certificat de agreere a unui vehicul rutier pentru transportul marfurilor sub sigiliu vamal

Acte necesare pentru a putea efectua transporturi de marfuri

periculoase(ADR)

Pentru a putea efectua transporturi de marfuri periculoase (ADR) este necesar a avea:
    -licenta de transport si, dupa caz, licenta de executie pentru vehiculele utilizate la transportul marfurilor
periculoase
Se face o cerere la ARR.
In cerere bifati transport - marfuri si deseuri periculoase
    -certificat de agreere pentru vehiculul care transporta marfa, eliberat de "Registrul Auto Român"-
R.A.R. (corespunzator tipului de marfa ADR transportata )
    -dotari si echipamente necesare pentru vehiculul rutier conform prevederilor ADR.
    -panouri si etichete de pericol pentru semnalizare
    -certificat A.D.R. - certificatul de pregatire profesionala eliberat de Ministerul Transporturilor, prin
Autoritatea Rutiera Romana - ARR, pentru conducatorii de autovehicule care transporta marfuri
periculoase.
    -consilier de siguranta care va detine un certificat de pregatire profesionala pentru marfuri periculoase,
eliberat de Ministerul Transporturilor, prin Autoritatea Rutiera Romana - ARR
    -conducatorul autovehiculului care transporta marfa periculoasa sa detina permis de conducere cu o
vechime mai mare de un an de la data eliberarii acestuia.
 Obligatiile unui sofer care transporta marfa ADR

In cazul deteriorarii ambalajului sau cand din alte cauze marfa ori produsul periculos se imprastie
pe drum, conducatorul este obligat sa opreasca imediat, sa ia masuri de avertizare a celorlalti conducatori
care circula pe drumul public si a persoanelor din jur, sa semnalizeze pericolul cu mijloacele pe care le
are la indemana si sa anunte administratorul drumului sau cea mai apropiata unitate de politie.
Se interzice conducatorului de autovehicul care transporta marfuri sau produse periculoase:
    - sa provoace socuri autovehiculului in mers;
    - sa fumeze in timpul mersului ori sa aprinda foc la oprire sau stationare, la o distanta mai mica de 50
m de autovehicul;
    - sa lase autovehiculul si incarcatura fara supravegherea sa, a insotitorului ori a unei alte persoane;
    - sa remorcheze un vehicul ramas in pana;
    - sa urmeze alte trasee sau sa stationeze in alte locuri decat cele stabilite;
    - sa permita prezenta in autovehicul a altor persoane, cu exceptia celuilalt conducator, a insotitorilor
sau a celor care incarca ori descarca marfurile sau produsele transportate;
    - sa pastreze in autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt special confectionate in
acest scop.

Încărcarea mărfurilor periculoase

Cea mai sigura incarcare a acestor marfuri s-ar realiza prin amplasarea fiecarei diviziuni
in compartimente complet separate dar consideratiile de ordin practic si economic exclud o
asemenea stivuire ideala.

Pentru armonizarea cerintelor de securitate cu posibilitatile practice de separare existente

s-a recurs la o stivuire mixta a diviziunilor marfurilor periculoase de clasa 1.Aceasta stivuire
mixta se bazeaza pe compatibilitatea marfurilor din aceasta clasa care stabilesc substantele care
pot fi stivuite impreuna fara a genera riscuri pe timpul transportului. In acest scop toate
substantele explozive din clasa 1 au fost repartizate pe 12 grupe de compatibilitate functie de
riscurile specifice pe care le prezinta

      In cazul stivuirii pe punte substantele explozive vor fi acoperite cu musamale impermeabile
care sa le protejeze de actiunea apei si a razelor solare. In astfel de situatii se prefera introducerea
explozivilor intr-un container.

     Daca o anumita marfa periculoasa din lista de incarcare nu are fisa individuala in IMDG ea va
fi primita spre incarcare numai insotita de specificatia marfii avizata de o autoritate competenta.

     Simultan cu incarcarea marfii periculoase incarcatorii vor pune la dispozitia autovehiculului

echipamentul special de protectie si materialele de decontaminare specifice naturii marfii.
     Grupele de compatibilitate ale clasei 1 de marfuri periculoase cuprind urmatoarele substante
si articole:

A - substante explozive primare

B - articole care contin o substanta exploziva primara

C- substante explozive propulsive sau alte substante explozive incendiare sau articole care contin
astfel de substante

D - substante explozive secundare de detonatie sau articole care contin o substanta de detonatie

fara existenta unui mijloc de initiere si fara sarcina propulsiva

E -  articole care contin o substanta exploziva secundara de detonatie fara existenta unui mijloc
de initiere dar cu sarcina propulsiva diferita de cele ce contin lichid inflamabil

F - articole care contin o substanta exploziva secundara de detonatie fara existenta unui mijloc de
initiere cu sau fara sarcina propulsiva diferita de cele cecontin lichid inflamabil

G - substante pirotehnice sau articole care contin substanta pirotehnica sau articole care contin o
substanta exploziva si una cu efect luminos

H - articole care contin o substanta exploziva si fosfor alb

J - articole care contin o substanta exploziva si un lichid inflamabil sau gel

K - articole care contin o substanta exploziva si un agent chimic toxic

L - substante explozive sauarticole care contin o substanta exploziva si prezinta un risc special

fiind necesara izolarea individuala

S - substante sau articole astfel concepute si ambalate incat orice efecte ale unui eventual
accident sa se produca in limitele ambalajului exceptand cazul cand ambalajul este deteriorat de
incendiu caz in care orice efect de suflu sau expulzare este limitat ai sa nu stanjeneasca actiunea
de combatere a incendiunlui sau alte masuri de siguranta in vecinatatea coletului.

   Grupa de compatibilitate a fiecarei substante apartinand clasei 1 de marfa periculoasa este data

in fisa sa individuala.

   Pentru cele 5 diviziuni ale clasei 1 de marfa periculoasa se aplica urmatoarele cerinte de
separare functie de grupele de compatibilitate:

1.Marfurile din aceeasi grupa de compatibilitate si aceeasi diviziune pot fi stivuite in acelasi

compartiment.
2.Marfurile din aceeasi grupa de compatibilitate dar din diviziuni diferite pot fi stivuite impreuna
daca se considera ca intreaga cantitate apartine diviziunii cu nr cel mai mic.

3.Cand se stivuiesc marfuri din grupa de compatibilitate D apartinand div 1.2 si 1.5 intreaga
cantitate va fi considerata ca apartinand diviziunii 1.1.

4.Marfurile din diferite grupe de compatibilitate nu vor fi stivuite in acelasi compartiment.

5.Marfurile din  grupa de compatibilitate S pot fi stivuite impreuna cu marfuri din alte grupe de

compatibilitate (cu exceptia A si L).

6.Marfurile din  grupa de compatibilitate L nu vor fi stivuite impreuna cu marfuri din alte grupe

de compatibilitate.
 Bibliografie Web

1. ARR (Autoritatea Rutiera Romana).: http://www.arr.ro/

2. RAR (Registru Auto Roman),:http://www.rarom.ro/
3. MT (Ministerul Transporturilor), : http://www.mt.ro