Transportul rutier de marfuri periculoase, este

reglementat de “Acordul European referitor la transportul

rutier international de matfuri periculoase” , incheiat la
Geneva la 30 septembrie 1957.
Romania a aderat la acest acord incepand cu data de
1 ianuarie 1995.
La inceputul anului 2011 un numar de 47 de state erau
semnatare ale acordului.
Obiectul contractului este simplu si se refera ca:
•Ambalarea si etichetarea marfurilor sa fie in conformitate cu
prescriptiile din anexa A din acord;
•Constructia, echipamentul si exploatarea vehiculelor sa fie
conforme cu prescriptiile din anexa B.
 APLICABILITATE
Este un acord intre state;
Nicio autoritate centrala nu poate schimba aplicarea
sa;
Daca regulile acordului nu sunt respectate, fiecare
stat isi rezerva dreptul de a urmarii pe cale judiciara
soferul aplicand legislatia lor interna.
ADR-ul nu prescrie nicio sanctiune !
Reglementarile conditiilor de efectuare a transporturilor
rutiere de marfurilor periculoase , precum si acordarea
certificatelor de pregatire profesionala pentru
conducatorii auto si pentru consilierii de siguranta cad in
sarcina Ministerului Transporturilor si Infrastructurii.
Reglementarea conditiilor de efectuare a transporturilor
rutiere de materiale radioactive precum si acordarea
certificatelor de pregatire profesionala pentru
conducatorii auto si pentru consilierii de siguranta este de
competenta Comisiei Nationale pentru Controlul
Activitatiilor Nucleare.
Reglementarea conditiilor de realizare si de omologare a
ambalajelor si recipientelor, inclusiv a suprastructurilor
vehiculelor rutiere pentru transporturilor ADR sunt
efectuate de catre Ministerul Economiei.
Obligatiile persoanelor care intervin in
transportul ADR
EXPEDITORUL :
Sa se asigure ca marfurile periculoase sunt clasificate si
admise la transport;
Sa ofere transportatorului explicatii si informatii,
documentele de transport si documentele de insotire.
Sa nu utilizeze decat ambalaje si cisterne agreate si apte
pentru transportul ADR;
Sa se asigure ca cisternele goale, necuratate si
nedegazate precum si containerele goale si necuratate
sa fie marcate si etichetate ca si cum ar fi pline.
TRANSPORTATORUL:
Sa verifice vizual ca vehiculele si incarcatura nu prezinta
defecte, pierderi, etc;
Sa se asigue ca data viitoarelor probe pentru vehiculele
cisterne, nu este depasita;
Sa verifice daca vehiculele nu sunt supraincarcate;
Sa se asigure ca etichetele de pericol si semnalizarile
prescrise pentru vehicol sunt aplicate;
Sa se asigure ca echipamentele prescrise in instructiunile
scrise pentru conducator sunt la bordul vehiculului.

Daca transportatorul constata o abatere de la prescriptiile

ADR, el nu trebuie sa continue transportul decat dupa
punerea lui in conformitate.
INCARCATORUL:
Sa verifice daca ambalajul este deteriorat. Nu poate
trimite un colet cu ambalajul deteriorat sau care nu se
inchide etans;
Sa respecte prescriptiile referitoare la semnalizarile
A.D.R.
Sa tina cont de marfurile periculoase deja prezente in
autovehicul;
Sa se asigure inainte de incarcatea cisternelor ca ele se
gasesc intr-o stare buna de functionare;
Sa umple cisternele numai cu marfurile periculoase
autorizate pentru respectivele cisterne;
Sa respecte procentul de umplere maxim;
Sa verifice etansietatea dispozitivelor de inchidere.
DESCARCATORUL:
Sa verifice inainte de descarcare si in timpul descarcarii
ca ambalajele , vehicolul sau containerul nu au pierderi
care ar pune in pericol operatiunea respectiva;
Sa asigure decontaminarea si curatirea vehiculelor;
CLASIFICAREA MARFURILOR PERICULOASE.

Substantele periculoase sunt repartizate pe diferite

clase in functie de pericolul principal pe care il
prezinta si in functie de starea de agregare.

Multe substante prezinta mai multe pericole. In acest

caz substanta este repartizata in clasa care
corespunde celui mai ridicat pericol din timpul
transportului.
Clasa 1 – substante si obiecte explozive;
Clasa 2 – gaze;
Clasa 3 – lichide inflamabile;
Clasa 4.1 – substante solide inflamabile, substante autoreactive si substante
explozive desensibilizate
Clasa 4.2 – substante care se aprind spontan;
Clasa 4.3 – substante care, la contactul cu apa degaja gaze
inflamabile;
 Clasa 5.1 – substante comburante;
 Clasa 5.2 – peroxizi organici;
 Clasa 6.1 – substantele toxice;
 Clasa 6.2 – substantele infectioase;
 Clasa 7 – substantele radioactive;
 Clasa 8 – substantele corosive;
 Clasa 9 – substantele si obiectele periculoase diverse.
 Clasa 2 - GAZE
La 50 de grade Celsius are o presiune de vaporizare
superioara la 3 bari;
Este complet gazoasa la 20 de grade Celsius si la presiunea
de 1 bar.
Gaz comprimat;
Gaz lichefiat;
Gaz lichefiat refrigerat;
Gaz dizolvat;
Generatoare de aerosoli si recipiente de gaze (cartuse cu gaz)
Alte obiecte care contin gaz sub presiune;
Gaze necomprimate supuse unor prescriptii speciale
(esantioanele)
Gazele clasificate sunt atrubuite uneia din grupele de mai jos in
functie de proprietatile periculoasepe care le prezinta:
A - ASFIXIANT;
O - COMBURANT;
F - INFLAMABIL;
T - TOXIC;
C - COROSIV;
CO - COROSIV, COMBURANT;
FC - INFLAMABIL, COROSIV;
TF - TOXIC, INFLAMABIL;
TC - TOXIC, COROSIV;
TO - TOXIC, COMBURANT;
TFC - TOXIC, INFLAMABIL, COROSIV;
TOC- TOXIC, COMBURANT, COROSIV.
Pentru a putea transporta un gaz intr-o maniera rentabila,
el poate fi:
Comprimat;
Lichefiat;
Racit;
Dizolvat intr-un alt produs (ex. amoniacul in apa).
Presiunile ridicate din timpul transportului de gaz sau cel
cauzat de cresterea temperaturii, constituie pericolul
principal al acestei clase. Eliberarea brusca a gazului de sub
presiune poate provoca pagube enorme.
Contactul cu gaze puternic refrigerate provoaca rani foarte
grave, asemanatoare cu arsurile.
 Clasa 3 - LICHIDELE

Au la 50 de grade Celsius o tensiune de vapori de mai

mult de 300 kPa (3bari) si nu sunt complet gazoase la 20
de grade Celsius si au o presiune standard de 101,3 kPa; si
Au punctul de aprindere sub 60 de gtade celsius.
Amestecul de vapori si aer se aprinde numai daca se
gaseste intr-o zona de inflamabilitate;
Pericolul principal al clasei 3 este inflamabilitatea - F;
Pericole secundare : toxicitatea, corosivitatea
 GRUPA DE AMBALAJ
In functie de gradul de pericol amablajele se impart in
trei grupe:
Grupa de ambalaj I – substante foarte periculoase;
Grupa de ambalaj II – substante periculoase;
Grupa de ambalaj III – substante mai putin periculoase
Lichidele inflamabile sunt grupate conform gradului de
pericol pe care il prezinta pentru transport:

Grupa de ambalaj Punctul de aprindere Punctul initial de fierbere

I - <35 C
II <23 C >35 C
III >23 C si <60 C >35 C
 DEFINITII
Vaporizarea – procesul de trecere a unei substante din
starea lichida in stare gazoasa sub actiunea caldurii;
Volatilitatea – proprietatea unor substante de a se evapora
usor;
Temperatura de autoaprindere – punctul termic la care
combustibilul se aprinde fara interventia unei surse
exterioare de caldura;
Miscibilitatea – proprietatea a 2 sau mai multor substante
de a se amesteca;
Punctul de inflamabilitate – temperatura minima, la care
vaporii de suprafata se aprind la contactul cu o flacara;
 EXEMPLE

Produse petroliere;
Lacuri;
Vopsele;
Parfumuri;
 Clasa 4.1
Se atribuie :
Substantele si obiectele solide usor inflamabile;
Substantele solide sau lichidele autoreactive;
Substantele solide explozive desensibilizate;
Substantele inrudite cu substantele autoreactive.
Pericol principal – inflamabilitatea - F.
Pericole secundare: toxicitatea, corosivitatea.
In clasa 4.1 sunt incluse si substantele din clasa 1
solide explozive care sunt desensibilizate - D si
substantele autoreactive – SR
 EXEMPLE

Naftalina;
Sulful;
Fosforul rosu;
Chibriturile;
Pudra de aluminiu acoperita;
Ceriu – placi, bare, lingouri
 Clasa 4.2
Substantele piroforice care sunt substante, inclusiv
amestecuri si solutii, lichide, sau solide, care la
contactul cu aerul, chiar in mici cantitati se aprind
intr-un interval de 5 minute.
Substantele si obiectele autoinflamabile care sunt
substante si obiecte care in contact cu aerul, fara
aport de energie, sunt susceptibile sa se
autoincalzeasca.
Substantel piroforice trebuie incadrate in grupa de
ambalaje I.
Substantele si obiectele ce se autoincalzesc la
temperaturi ridicate sunt incadrate in grupa a II-a sau
a III-a.
Pericolul principal este aprinderea spontanat – S.
Pericolele secundare sunt: reactioneaza cu apa si
degaje gaze inflamabile – W, toxice , corosive.
La transport ele trebuiesc ferite de contactul cu aerul
sau oxigenul.
EXEMPLE :
Fosfor alb;
Fosfor galben;
Carbon de origine animala sau vegetariana;
Bumbac umed;
 Clasa 4.3
Reactioneaza cu apa degajand gaze inflamabile;
In contact cu apa pot sa se aprinda spontan;
In contact cu apa pot forma amestecuri explozive in
prezenta aerului.
Sunt atribuite grupei de ambalaj I toate substantele
care reactioneaza violent cu apa degajand un gaz
inflamabil la nivel de 10 l sau mai mult pe Kg de
substanta/minut.
Grupa II – 20 l sau mai mult Kg de substanta/h
Grupa III – reactineaza lent cu apa
Pericole secundare:
In contact cu apa degaja gaze inflamabile - F;
In contact cu apa formeaza amestecuri auto-inflamabile –
S;
In contact cu apa degaja gaze toxice – T;
In contact cu apa degaja gaze corosive – C;

Exemple :
Carbura de aluminiu;
Pudra de aluminiu;
Calciu;
Carbura de calciu;
Pudra de zinc.
 Clasa 5.1
Contine substante care, fara a fi in mod necesar
combustibile ele insele, pot, in general , eliberand
oxigenul, provoca sau favoriza combustia altor
substante . ( Contin oxigen)
Aceste substante sunt atribuite grupelor de ambalaj I,
II, III.
Pericole secundare:
Substante comburante toxice – T;
Substante comburante corosive – C.
Exemple:
Peroxid de hidrogen;
Ingrasaminte chimice pe baza de azot;
Nitrat de potasiu.
 Clasa 5.2 Peroxizi organici
Sunt substante bogate in oxigen si se descompun usor
la cresterea temperaturii din cauza frecarii, socului,
ori la contactul cu impuritati.
Pericole secundare:
Explozie;
Corosivitate.
 Clasa 6.1 – Substante toxice
Substante care inhalate, ingerate, sau prin absorbtie
cutanata pot dauna sanatatii sau cauza moartea.
Riscuri secundare:
Inflamabilitatea - F;
Autoinflamabilitatea – S;
Reactioneaza cu apa – W;
Comburanta – O;
Corosive – C.
Exemple:
Cianuri;
Arsenic;
Fenolul;
Clasa 6.2 – Substante infectioase
Sunt substantele care contin virusi, bacterii, si care pot
provoca boli infectioase.
Exemple de substante infectioase pentru om ( 2814)
Bacili de antrax;
Brucela;
Virusul Ebola;
Virusul hepatitei B;
Exemple de substante infectioase pentru animale (2900)
Virusul febrei aftoase;
Virusul variolei ovine;
Virusul variolei caprine.
Clasa 8 – Substante corosive
Ataca violent metalele, dar in special corpul omenesc
cand intra in contact cu acesta.
Riscuri secundare:
Inflamabilitatea - F;
Autoinflamabilitatea – S;
Reactioneaza cu apa – W;
Comburanta – O;
Toxicitatea – T;
Exemple:
Acid sulfuric;
Acid acetic;
Soda caustica;
Bateriile de acumulatori.
Clasa 9 – Substante cu pericole diverse.
Intra substantele care prezinta pericole diverse care
nu au fost evidentiate de celelalte clase si sunt
periculoase pentru om si pentru mediul inconjurator.
Grupe de ambalare :
Grupa de ambalaj II;
Grupa de ambalaj III.
Exemple :
Substante care inhalate sub forma de pudra fina pot
pune in pericol sanatatea (azbest);
Substante si aparatele care, in caz de incendiu, pot
forma dioxine.
 Panouri de semnalizare
Vehiculele care transporta marfuri periculoase
trebuie sa aiba doua panouri de culoare portocalie
reflectorizanta cu baza de 40 cm si inaltimea 30 cm,
cu un contur negru de 15 cm, asezate unul anterior si
altul posterior.
Ele pot fi neutre ( fara numere) sau, la autovehiculele
tip cisterna, cu numere de identificare a pericolului si
de identificare a substantei, inscriptionate astfel incat
in caz de incendiu sa ramana lizibile timp de 15
minute.
Numarul de sus este cel care identifica pericolul;
Numarul de jos este cel care identifica substanta
transportata.
Panou de semnalizare neutru (fara numere)
40cm/30cm
Panou de semnalizare cu numere

33
1203
Numarul de sus – numarul de identificare al pericolului;
Numarul de jos – numarul ONU al substantei.
Numarul de identificare al pericolelor
Este alcatuit din 2 sau 3 cifre, care indica pericolul
principal, respectiv pericolul secundar.
Ele indica urmatoarele pericole:
2 - emanatie de gaz;
3 – inflamabilitatea unei substante lichide;
4 – inflamabilitatea unei substante solide;
5 – comburanta (favorizeaza incendiul);
6 – toxicitate sau pericol de infectie;
7 – radioactivitatea;
8 – corosivitatea;
9 – pericol de reactie violenta spontana, pericole
diverse.
Numarul de identificare al pericolelor
Dublarea unei cifre indica cresterea periculozitatii
substantei respective.
Exemplu:
 22 – Gaz lichefiat refrigerat , asfixiant.
 223 – Gaz lichefiat refrigerat inflamabil.

 33 – Substanta lichida foarte inflamabila (<23 grade C)

 333 – Substanta lichida piroforica;

 482 – Substanta solida corosiva reactionand cu apa degajand

gaze inflamabile.
Daca pericolul unei substante poate fi indicat de o
singura cifra, aceasta cifra va fi urmata de zero.
Exemplu:
 30 – Substanta lichida inflamabila ( punct de inflamabilitate
cuprins intre 23 de grade si 60 de grade Celsius).
 60 – Substanta toxica sau prezentand un grad minor de

toxicitate.
Numarul de identificare al pericolelor
Cand numarul de identificare al pericolului este
precedat de “X” inseamna ca substanta reactioneaza
periculos cu apa.
Exemplu:
 X333 - Substanta lichida piroforica care reactioneaza
periculos cu apa.
 X338 - Substanta lichida foarte inflamabila si corosiva care

reactioneaza periculos cu apa.

 X423 – Substanta solida inflamabila ce reactioneaza periculos

cu apa, degajand gaze inflamabile.

 X886 – Substanta foarte corosiva si toxica care reactioneaza

periculos cu apa.
 Etichete
In timpul transportului ambalajele si unele vehicule ce
contin anumite marfuri periculoase trebuie sa fie prevazute
cu etichete de pericol si/sau placi etichete care sa identifice
rapid si cu usurinta pericolul prezentat de substantele
transportate. Au forma unui romb cu latura de 25 cm.
Este obligatoriu sa se aplice placi eticheta numai pe:
Autovehiculele cisterna;
Containerele cisterna;
Containerele incarcate cu marfuri periculoase in colete;
Autovehiculele sau containerele care transporta marfuri in
vrac;
Prescriptii referitoare la ambalaje
Toate ambalajele au marcaje care atesta:
Tipul ambalajului;
Materialul din care este confectionat;
Calitatea materialului;
X – pentru grupele de ambalaje I, II, III ;
Y- pentru grupele de ambalaje II, III;
Z - pentru grupele de ambalaje III;
Probele pe care le-a trecut;
Anul in care a fost fabricat;
Tara in care a fost omologat;
Firma care l-a inregistrat;
Ambalajele sunt de trei tipuri:
Ambalaje care au o capacitate pana la 450 l;
Ambalaje mari care ajung pana la 3000 l;
Recipiente mari pentru vrac – RMV sau IBC care ajung
pana la 3000 l.
La incarcare soferul trebuie sa admita in vehicul :
Numai ambalaje marcate;
Sa identifice numarul ONU;
Sa identifice ce pericole prezinta eticheta sau etichetele
de pericol;
Ambalajele sa fie curate, sa nu fie deformate, sa fie
arimate corect;
 Autovehicule
Vehiculele care transporta marfuri periculoase in
colete din clasele: 2, 3, 4.1, 4.2, 4.3, 5.1, 5.2, 6.1,6.2, 8 si
9, NU trebuie sa detina niciun document suplimentar
doar inspectia tehnica periodica valabila si
echipamentul de siguranta.
Certificatul de agreere ADR eliberat de R.A.R. este
necesar numai atunci cand se transporta marfuri
periculoase:
Din CLASA 1 - vehiculele trebuie sa fie de tip EX/II ori
EX/III;
In cisterna ori container cisternase precizeaza tipul de
vehicul, respectiv: FL, OX, AT.
Echipamentul de siguranta ADR

STINGATOARE:
MTMA < 3,5 tone capacitatea stingatoarelor este de
minim 2 kg la cabina si respectiv 4 kg.
3,5 tone<MTMA<7,5 tone capacitatea stingatoarelor
este de minim 2 kg la cabina si respectiv 8 kg din care
unul de cel putin 6 kg.
MTMA>7,5 tone capacitatea stingatoarelor este de
minim 2 kg la cabina si respectiv 12 kg din care unul de
cel putin 6 kg.
Echipamentul de siguranta ADR

Cel putin o cala pentru fiecare vehicul;

Doua dispozitive de avertizare independente;
Un recipient special cu lichid pentru spalarea ochilor;
Pentru fiecare membru al echipajului:
O vesta reflectorizanta;
O lanterna portabila;
Un mijloc de protectie pentru ochi.
Echipamentul de siguranta ADR
Pentru anumite clase:
O masca pentru evacuarea de urgenta pentru fiecare
membru al echipajului, pentru incarcaturile cu
etichetele de pericol 2.3 sau 6.1;
O lopata;
Un dispozitiv special pentru acoperirea gurilor de
canalizare;
Un recipient colector de plastic;
Materiale absorbante;
Etc.
 Masuri de urgenta
Opriti motorul;
Indepartarea publicului si semnalizarea pericolului
prin triunghiuri reflectorizante si in caz de vizibilitate
scazuta, prin doua lampi portabile cu lumina
portocalie intermitenta;
Indepartarea surselor de aprindere.
Evaluarea situatiei;
Apelul catre 112;
Sa luati masuri pentru combaterea scurgerii sau
izbucnirii de incendii.
Mesajul ce trebuie comunicat prin
112
Locul unde s-a produs accidentul;
Amploarea accidentului (foc, scurgere, numarul
ranitilor);
Numerele care figureaza pe panourile portocalii.
In absenta numerelor, denumirea chimica sau tehnica,
clasa, etichete, grupa de ambalae, mentionate in
documentul de transport.
 In caz de scurgere:
Limitati pe cat posibil scurgerea;
Sa evitati scurgerea produselor in canale, gropi, etc.
Sa limitati intinderea suprafetei poluate.
 Stingerea incendiilor
Pentru ca un incendiu sa se produca sunt necesare 3
elemente:
Combustibil (solid, lichid, gazos);
Prezenta unui comburant (oxigen, aer, sau substante din 5.1
5.2
Prezenta unei surse de incendiu: flacara, scanteie, frecare, soc.
Aerul contine: 79% azot+ 20% oxigen + 0,03% dioxid de
carbon + vapori de apă şi alte gaze
Soferul poate intervenii doar pentru stingerea unui incendiu
la cauciucuri sau la motor.
NU ARE VOIE SA INTERVINA LA MARFA !
 Stingerea incendiilor
In functie de natura combustibilului se disting patru
tipuri de foc:
Clasa A: Focuri de solide caracterizate prin prezenta
jarului;
Focuri de lichide sau solide care pot deveni lichide;
Focuri de gaz;
Focuri de metale.
 Stingatoarele
Exista diferite tipuri de stingatoare a caror eficacitate
variaza in functie de clasele de foc:
Cu pudra (pulbere) ABC;
Cu spuma;
CO2 (dioxid de carbon);
Cu apa.
Incendiul la motor se stinge cu pudra;
Stingatorul de pudra de 2 Kg se utilizeaza se la o
distanta de 2-4 m si are o durata intre 7 – 9 s.
Stingatorul de pudra de 6 Kg se utilizeaza se la o
distanta de 4-6 m si are o durata intre 10 – 13 s.
Stingatorul de pudra de 9 Kg se utilizeaza se la o
distanta de 5-8 m si are o durata intre 13 – 16 s.
 Transport multimodal
Transportul efectuat cu mai multe moduri de
transport (rutier, feroviar, maritim, fluvial, aerian).
ADR – rutier;
RID – feroviar;
IMDG – maritim;
ADN – fluvial. ICAO - aerian
Pentru a putea imbarca o unitate de transport cu o
cisterna pe un tren in documentul de transport se
poate indica: Transport efectuat in conformitate cu
prevederile ADR.
Un vehicul cisterna agreat ADR poate fi transportat
pe calea ferata si invers.
Un vehicul cisterna agreat ADR si RID poate fi
transportat maritim numai dupa agrearea IMAO.
 CISTERNE
Cisterna - un rezervor dotat cu echipament de
serviciu si de structura.
Vehicul cisterna – un vehicul construit pentru a
transporta lichide, gaze, etc. Cuprinde unul sau mai
multe rezervoare, echipamentele lor si piesele lor de
legatura.
Din punct de vedere constructiv cisterna , in sectiune
poate fi:
Circulara;
Eliptica;
Policentrica.
Dpdv al stabilitatii sectiunea cea mai avantajoasa este
sectiunea policentrica, iar cea mai slaba cea circulara.
 CISTERNE
Fiecare cisterna trebuie sa poarte o placa metalica
rezistenta la corosiune, fixata permanent pe cisterna,
pe care sa figureze, printre altele:
Numarul de agreare;
Denumirea sau marca fabricantului;
Numarul de serie al fabricantului;
Anul constructiei;
Presiunea de incercare;
Capacitatea rezervorului;
Data incercarii initiale;
Pe vehiculul cisterna trebuie inscrise:
Numele proprietarului;
Masa in stare neincarcata;
Masa maxima autorizata.
Pe un container cisterna trebuie inscrise:
Numele proprietarului;
Capacitatea rezervorului;
Tara;
Masa maxima autorizata la incarcare;
Denumirea oficiala la transport.
 Constructia cisternei
Structura unei cisterne:
Elemente de consolidare si de stabilizare;
 Pereti despartitori;
 Inele de intarire interioare sau exterioare

Elemente de protectie impotriva rasturnarii si de fixare

a rezervorului.
Elemente de structura externa a unei cisterne sunt:
Sistemul de ancorare pentru fixarea cisternei pe sasiu;
Inele de intarire sudate la exteriorul cisternei;
Arcurile tubulare sudate sau fixate pe partile laterale
superioare pentru a proteja echipamentul de serviciu in
caz de rasturnare.
 Constructia cisternei
Elemente de structura interna a unei cisterne:
Peretii despartitori sau peretii de la extremitati;
Spargatoarele de valuri;
Inelele de intarire sudate in interiorul cisternei.
Spargatoarele de valuri – un perete intern prevazut cu
deschizaturi care permit trecerea lichidului in sens
longitudinal si care are cel putin o deschizatura care
permite trecerea unui om.
Peretele despartitor – imparte cisterna in doua
compartimente, este un element de structura interna.
 Echipamentul de serviciu
Dispozitivele de incarcare si descarcare;
Dispozitivele de circuit inchis;
Dispozitivele de reactie sau siguranta;
Dispozitivele de incalzire;
Dispozitivele de nivel;
Protectia calorifuga;
Protectia speciala;
Instrumente de masura;
Dispozitive de nivel.
Presiunea de proba – este presiunea cea mai ridicata
care se atinge in timpul probei hidraulice.
Presiunea de serviciu – presiunea cea mai ridicata la
care este supusa cisterna in timpul probei de
etanseitate si este presiunea cea mai ridicata care se
poate atinge in timpul transportului, umplerii sau
golirii.
PRESIUNEA DE SERVICIU NU TREBUIE DEPASITA
IN TIMPUL OPERATIUNILOR DE INCARCARE
DESCARCARE.
Gura de vizitare
Permite trecerea unui om;
In timpul operatiunilor de incarcare descarcare sau
pentru operatiunile de curatire capacele pot ramane
deschise.
Vana de faza lichida – este situata in partea
superioara a cisternei , serveste la efectuarea
incarcarii sau descarcarii superioare in circuit inchis.
Vana de faza gazoasa –situata in partea superioara a
vasului cisterna serveste la incarcarea in circuit inchis.
Dispozitivul de aerisire sau ventilare – functioneaza
normal deschis, este instalat pe cisternele atmosferice
sau cu descarcare prin gravitatie in partea superioara
a cisternei.
Supapa de siguranta – impotriva suprapresiunilor,
functioneaza normal inchis si se monteaza pe
cisternele pentru descarcarea sub presiune.
Discul de rupere – este o placa metalicasituata intre
supapa de siguranta si cisterna, se sparge la o anumita
presiune de ruptura determinata, este obligatorie
pentru cisternele care transporta produse din clasa 6.1
Busonul filetat sau brida plina – este un dispozitiv
obligatoriu prin lege, se aplica pe vana terminala de
descarcare, evita pierderile in cazul in care clapeta de
fund si vana terminala de descarcare nu au o
inchidere perfect etansa.
Vana terminala de descarcare – este situata la
extremitatea tubulaturii de golire si trebuie sa ramana
inchisa in timpul transportului. Este situata in aval de
clapeta de fund
Vana de fund sau clapeta de fund – un dispozitiv care
inchide partea inferioara a partii inferioare a vasului
cisterna, este obligatoriu pentru fiecare compartiment.
Instrumente de masura si control:
Termometre
Manometre
Gradul de umplere minim:
Este de cel putin 80 % pt o cisterna cu un singur
compartiment. Este legat de miscarile lichidului care pot
pereclita stabilitatea autovehiculului.
Vidul maxim – nu trebuie sa depaseasca 20 %
Gradul de umplere maxim – variaza intre 90% si 97% din
volumul total al compartimentului.
Vidul minim sau vidul de siguranta – variaza intre 10% si
3 %.
 Inspectiile la cisterne

Cisternele fixe:
Proba de etansietate la 3 ani;
Proba hidraulica la 6 ani;
Containerele - cisternele :
Proba de etansietate la 2,5 ani;
Proba hidraulica la 3 ani.
Documentele de bord ale unui vehicul
cisterna pentru international
Certificatul de agreare ADR al vehiculului pentru
transporturile internationale;
Cartea tehnica a vasului cisterna;
Certificatul de formare ADR al soferului;
Scrisoarea de transport CMR;
Fisa de siguranta
Certificatul de inmatriculare cu ITP-ul .
 Certificatul de agreare ADR al
vasului cisterna contine:
Numarul de inmatriculare al vasului cisternei;
Numele fabricantului;
Numele proprietarului;
Lista substantelor care se pot transporta in cisterna;
Este eliberat de RAR;
Valabil 1 an.