Capitolul 1

Despre mărfurile periculoase şi transporturile speciale

Transportul este reprezentat de o activitate ce presupune deplasarea dintr-o

locaţie în alta a persoanelor precum, a bunurilor, semnalelor sau informaţiilor.
Termenul provine din limba latină, trans (peste) şi portare (a purta sau a căra).
Transportul este o activitate care a început să evolueze o dată cu apariţia
omului. El a apărut şi s-a dezvoltat datorită limitelor fizice ale organismului uman
de a se deplasa pe jos pe distanţe lungi şi a cantităţii de bunuri ce puteau fi
transportate. Au apărut astfel, în timp, mai multe variante de căi şi mijloace de
transport.
Întreaga evoluţie a transporturilor s-a facut în strânsă concordanţă cu
evoluţia sistemelor de producţie şi a societăţii:
- sisteme caracteristice epocii antice şi ale evului mediu (călare,
poştalioane, trăsuri, căruţe, corăbii cu pănze);
- sisteme maşiniste (de la apariţia motorului cu abur şi până la jumătatea
secolului trecut) (automobile, căi ferate, vapoare cu aburi, avioane);
- sisteme avansate sau postindustriale (1950 - până in prezent) - sisteme de
transport avansate (automobile, trenuri de mare viteză (levitaţie
magnetică), vapoare, sisteme de navigaţie, transport prin conducte);
- societate informaţională (perfecţionarea şi integrarea sistemelor
anterioare, circulaţia informaţiei (cablu, fax, telefonie, fibră optică)).
Transporturile se pot clasifica astfel:
o Din punctul de vedere al obiectului transportului: transport de călători,
transport de mărfuri, transportul informaţiei;

9
 o După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi: rutiere, feroviare
navale, aeriene, modale, speciale şi combinate.

Transporturile speciale sunt transporturi neconvenționale, care se

efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice, deservite de personal calificat
şi după legităţi speciale.
În această categorie se încadrează transporturile agabaritice şi/sau cu masă
depaşită, transporturile de substanţe periculoase, transportul prin conducte sau
prin/pe cablu. Ponderea acestor transporturi a crescut mult în ultimul timp. Unele
cercetări menţionează că aproximativ 40 - 50% din marfa transportată poate fi
clasificată drept periculoasă pentru oameni, proprietate, sau pentru mediu.

Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru

deplasarea unor mărfuri de masă lichide sau gazoase, în flux continuu, în relaţii de
transport stabile. Costurile sunt scăzute, pierderi de manipulare sunt minime, nu
sunt influenţat de condiţiile atmosferice (decât în foarte mică măsură), nu afectează
mediul înconjurator (decât în momentul amplasării conductei), necesită personal de
deservire redus, prezintă regularitate şi se efectuează fără cursa goală.

Mărfurile periculoase sunt acele substanţe şi obiecte al căror transport este

interzis sau este autorizat numai cu anumite condiţionări. Ele sunt restricţionate la
transport. Statutul lor juridic le încadrează în aşanumitele „mărfuri ilegale“, în
opoziţie cu „mărfurile legale“ adică mărfurile a căror încărcare este în mod
obişnuit permisă în portul (staţia) de încărcare şi pentru care este permisă
descărcarea în portul (staţia) de destinaţie.

Conform Dicţionarului enciclopedic, termenul pericol semnifică o „situaţie,

stare, întâmplare etc. ce poate pune în primejdie pe cineva sau ceva“.

10
 Transportul mărfurilor periculoase reprezintă una din problemele acute ale
comerţului actual. În realizarea acestuia sunt implicate structuri economice,
juridice, administraţia publică, securitatea socială, protecţia mediului etc.
Implicaţiile problematicii mărfurilor periculoase au caracter transfrontalier.
O serie întreagă de organisme internationale participa la reglementarea şi
legiferarea realizarii acestor transporturi (organismelor specializate ale
Organizaţiei Naţiunilor Unite, ale Uniunii Europene).
Persoanele, mediul natural şi bunurile sunt profund implicate atât ca factori
incidenţi cât şi ca elemente expuse la potenţialele efecte nedorite ce se manifestă în
timpul transportului acestor mărfuri.

Mărfurile transportate:
- nu trebuie să degradeze mijlocul de transport,
- nu expun mijlocul de transport la pericole;
- nu reclamă măsuri sanitare speciale;
- nu au proprietăţi care ar dăuna mărfurilor stivuite în vecinătate;
- nu dăunează mediului înconjurător;
- nu au efect negativ asupra persoanelor care le transportă şi manipulează.

O categorie aparte sunt mărfurile periculoase şi nocive sunt cele ce produc

poluare şi daune mediului natural, cu efecte foarte costisitoare şi ale căror daune
sunt deseori ireparabile, aşa cum sunt „produsele negre“. Transportul acestor
mărfuri este reglementat prin convenţii internaţionale ca OILPOL şi MARPOL.
În contextul Convenţiei OILPOL:
- prin „oil“ se înţeleg produse negre (ţiţei, păcură, combustibil greu) şi
ulei lubrefiant;
- prin „oily“ (uleios) se înţelege amestecul de minimum 100 părţi „oil“
într-o mixtură de 1.000.000 părţi.
- „heavy diesel oil“ combustibilul greu este combustibilul utilizat de nave.
Convenţia MARPOL reglementează un sistem de control efectiv
asupra poluării operaţionale a navelor, cauzate prin:
11
 - produse petroliere şi alte lichide nocive transportate în vrac; 
- substanţe vătămătoare transportate în stare ambalată, în containere sau
tancuri portabile etc. 

Mărfurile periculoase sunt clasificate pe clase şi diviziuni. Clasificarea s-a

făcut în funcţie de caracteristicile riscurilor proprii, mărimea riscului, existenţa
riscului implicit („latent defect“) şi cuprinde şi unele prevederi speciale pentru
anumite categorii de mărfuri.
Riscurile proprii (“inherent vice“) sunt:
- riscul de incendiu;
- de toxicitate;
- de explozie;
- de oxidare;
- de iradiere.
Riscurile implicite pot fi: încingerea porumbului incomplet uscat,
aprinderea spontană a bumbacului umezit şi pătat de grăsimi înainte de încărcare,
fermentarea unor mărfuri lichide (vinul etc.).

Riscurile amintite pot să apară datorită condiţiilor necorespunzătoare de

manipulare, depozitare, transport şi utilizare.

1.1 Structura claselor de mărfuri periculoase (conform normelor ADR)

Conform normelor ADR, substanţele periculoase au fost clasificate în nouă clase

(tabelul 1.1).
Tabelul 1.1
SUB
CLASA CARACTERISTICI
CLASA
Substanţe şi obiecte explozibile, substanţe şi obiecte cu risc
de proiecţie, fără risc de explozie în masă, substanţe şi
obiecte cu risc de incendiu etc.
1  
Se definesc mai multe clase de compatibilitate a substanţelor
şi obiectelor şi sunt stabilite reguli de ambalare pentru
diverse situaţii.

2   Gaze comprimate, gaze lichefiate, gaze lichefiate

refrigerate, generatoare de aerosoli şi recipiente de mică
12
 capacitate care conţin gaze (cartuşe de gaz), alte obiecte care
conţin un gaz sub presiune şi gaze
necomprimate supuse unor prevederi particulare (eşantioane
de gaz)
Lichide inflamabile, fără risc secundar, lichide inflamabile
toxice, pesticide, lichide inflamabile corosive, lichide
3  
inflamabile, toxice şi corosive şi lichide explozibile,
desensibilizate.
4.1 Substanţe solide inflamabile 
Substanţe care se pot aprinde spontan (generatoare de
4 4.2 gaze inflamabile în prezenţa apei / comburante / toxice /
corozive) 
4.3
Substanţe care, în contact cu apa degajă gaze inflamabile
Materii comburante substanţele ce se pot aprinde sau pot
contribui la apariţia unui incendiu în condiţiile transportului.
Ele se pot aprinde uşor de la surse externe de aprindere cum
5.1
sunt: flame, scântei, flăcări. Se pot încălzi şi aprinde spontan
sau pot emana gaze inflamabile atunci când intră în contact
cu o atmosferă umedă sau cu apa (este cazul carbidului)
Substanţe oxidante şi peroxizi organici - substanţe
5
necombustibile prin ele însele dar care prin descompunere
produc oxigen, contribuind astfel la creşterea intensităţii
incendiului, cât şi substanţele instabile, pasibile de
5.2
descompunere externă autoaccelerată (cu degajare de
temperatură ridicată). Ele posedă una sau mai multe din
următoarele proprietăţi: disponibilitate la impact, la fricţiune
şi la reacţie cu alte substanţe
Substanţe toxice - sunt substanţele care pot cauza moartea
6.1 sau vătămarea gravă a organismului viu atunci când sunt
6 înghiţite, inhalate sau intră în contact cu ţesutul
Substanţe infecţioase - substanţe care conţin
6.2
microorganisme capabile să producă boli
Substanţe radioactive - substanţele capabile să emită
7   radiaţii cu o activitate specifică care depășește o anumită
limită
Substanţe corozive - prin acţiunea lor chimică produc arsuri
8  
grave ţesutului viu şi distrug alte materiale

9   Substanţe şi obiecte periculodease diverse - incluse

substanţele caracterizate de un risc neacoperit de alte clase

13
 Clasele au fost structurate în funcţie de pericolul principal pe care îl
reprezintă substanţa şi în funcţie de starea de agregare (gaz, solid lichid). Situaţia
poate fi şi mai complexă deoarece multe substanţe prezintă mai multe pericole
combinate, inflamabile şi toxice sau toxice şi corozive. În acest caz substanţa este
trecută în clasa care corespunde pericolului cel mai ridicat din timpul transportului.
Modelele de etichete pentru aceste clase sunt prezentate în cele ce urmează.

PERICOL DIN CLASA 1

Substanţe şi obiecte explozive

(Nr. 1)
Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.3
Semn convenţional (bombă explozivă): negru pe fond portocaliu; Cifra ”1” în colţul
inferior

(Nr. 1) (Nr. 1) (Nr. 1)

Diviziunea 1.4 Diviziunea 1.5 Diviziunea 1.6
Cifre negre pe fond portocaliu; Cifrele au 30 mm în înălţime şi aproximativ 5 mm grosime
(pentru o etichetă de 100 mm x 100 mm); Cifra ”1” în colţul inferior
** Loc pentru indicarea diviziunii – se va lăsa în alb dacă proprietăţile explozive constituie un
risc secundar
* Loc pentru indicarea grupei de compatibilitate – se va lăsa în alb dacă proprietăţile explozive
constituie un risc secundar.

PERICOL DIN CLASA 2

Gaze

14
 (Nr. 2.1) (Nr. 2.2)
Gaze inflamabile Gaze neinflamabile, netoxice
Semn convenţional (flacără): negru sau alb; Semn convenţional (butelie cu gaz): negru sau alb;
Fond: roşu; Cifra ”2” în colţul inferior Fond verde; Cifra ”2” în colţul inferior

(Nr. 2.3)
Gaze toxice
Semn convenţional (cap de mort). Negru;
Fond: alb; Cifra ”2” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 3

Lichide inflamabile

(Nr. 3)
Semn convenţional (flacără): negru sau alb;
Fond: roşu; Cifra ”3” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 4

PERICOL DIN CLASA 4.1 PERICOL DIN CLASA 4.2

Substanţe solide inflamabile, autoreactive Substanţe care se pot aprinde în mod spontan
şi explozive desensibilizate

15
 (Nr. 4.1) (Nr. 4.2)
Semn convenţional (flacără): negru Semn convenţional (flacără): negru
Fond: alb cu şapte benzi verticale roşii; Fond: jumătatea superioară alb; inferioară roşie;
Cifra ”4” în colţul inferior Cifra ”4” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 4.3

Substanţe care în contact cu apa degajă gaze inflamabile

(Nr. 4.3)
Semn convenţional (flacără): negru sau alb;
Fond: albastru; Cifra ”4” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 5

Substanţe oxidante şi peroxizi organici

PERICOL DIN CLASA 5.1 PERICOL DIN CLASA 5.2

Substanţe oxidante Peroxizi organici

(Nr. 5.1) (Nr. 5.2)

Simbol (flacără peste cerc): Simbol (flacără): negru sau alb;
negru; Fond: galben: Fond: jumătatea superioară – roşu,
Cifra ”5.1” în colţul inferior jumătatea inferioară – galben;
Cifra ”5.2” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 6

Substanţe toxice şi infecţioase

16
 PERICOL DIN CLASA 6.1
Substanţe toxice

(Nr. 6.1)
Semn convenţional (cap de mort). negru;
Fond: alb; Cifra ”6” în colţul inferior
PERICOL DIN CLASA 6.2
Substanţe infecţioase

(Nr. 6.2)
Jumătatea inferioară a etichetei poate purta menţiunile: ”SUBSTANŢĂ INFECŢIOASĂ”
şi ”În cazul unei defecţiuni sau scurgeri, se va avertiza imediat Autoritatea de Sănătate Publică”;
Semn convenţional (trei perechi de semilune suprapuse peste un cerc) şi inscripţiile: negre; Fond:
alb; Cifra”6” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 7

Material radioactiv

(Nr. 7A) (Nr. 7B) (Nr. 7C)

Categoria I – Alb Categoria II – Galben Categoria III – Galben
Semn convenţional (trifoi): negru; Semn convenţional (trifoi): negru:
Fond: alb Fond: jumătatea superioară galbenă cu bordură albă,
Text (obligatoriu): negru în jumătatea Text (obligatoriu): negru în jumătatea
jumătatea
inferioara a etichetei inferioara a etichetei

17
”RADIOACTIV” ”RADIOACTIV”
”CONŢINUT ……..” ”CONŢINUT ……..”
”ACTIVITATE …….” ”ACTIVITATE ……..”
Cifra”7” în colţul inferior Cuvântul „RADIOACTIV” va fi urmat de două bare
roşii
Într-o căsuţă cu bordură neagră: Indice de transport;
Cuvântul ”RADIOACTIV”va fi urmat de trei bare roşii
Cifra”7” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 8 PERICOL DIN CLASA 9

Substanțe corosive Diverse substanţe şi obiecte periculoase

(Nr. 8)
Semn convenţional: lichide, vărsate
din două eprubete, care atacă mâna
şi un metal negru;
Fond: jumătatea superioară albă;
jumătatea inferioară neagră cu bordură albă;
Cifra”8” în colţul inferior
(Nr. 9)
Semn convențional: șapte benzi verticale
în jumătatea superioară) negre;
Fond: alb;
Cifra”9” subliniată în colțul inferior

Clasificarea substanţei periculoase este făcută de expeditor şi întregul transport

se desfăşoară sub această responsabilitate.

1.2 Numărul de identificare a substanţei – numărul ONU

Globalizarea problemei transporturilor speciale şi importanţa care trebuie
acordată acestora, sunt reflectate şi în faptul că fiecărei rubrici aferente diferitelor
clase, îi este atribuit unui număr ONU, care permite identificarea respectivei
substanţe periculoase. Identificarea substantelor si a pericolelor se face prin
utilizarea a doua numere (fig. 1.1):
Numarul de identificare al substantei – numarul “ONU”
18
 Numarul de identificare al pericolului – numarul “KEMLER”

Fig. 1.1 Numărul de identificare a substanţei şi a pericolului

De ex: Nr. ONU 1090 ACETONĂ.

1.3 Grupele de ambalaj
Un element esenţial pentru desfăşurarea în deplină siguranţă a transporturilor
speciale este ambalajul. În acest sens, ambalajele au fost împărţite în 3 grupe:

Grupa de ambalaj I - Substanţe foarte periculoase

Grupa de ambalaj II - Substanţe periculoase
Grupa de ambalaj III - Substanţe slab periculoase
Grupa de ambalare pentru fiecare substanţă este menţionată în lista Naţiunilor
Unite ca element de identificare a valorii riscului.
Ambalajele care conţin substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe:
– ambalajul şi capacul trebuie astfel construite încât să nu se producă pierderi
accidentale;
– ambalajul trebuie confecţionat din material rezistent  la marfa transportată, nu
trebuie să reacţioneze cu aceasta (nu trebuie să formeze compuşi periculoşi cu
aceasta);
– ambalajul trebuie să suporte solicitările mecanice, termice şi de altă natură, la
care va fi supus în timpul transportului;
– anumite ambalaje pentru substanţe şi preparate periculoase trebuie să fie
prevăzute cu dispozitive de închidere sigure la acţiunea copiilor;
– trebuie să fie uşor spălate şi decontaminate pentru reutilizare;

19
– în cazul în care nu sunt reutilizabile, trebuie să existe proceduri clare de
gestiune ca şi deşeu.
1.4 Numărul de identificare al pericolelor
În transportul substanţelor periculoase există numere de identificare a pericolelor,
trecute pe tăbliţele indicatoare.
Un astfel de număr, este alcătuit din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal şi
respectiv, pericolele secundare. În general, pericolele indică sunt următoarele:
2 - emanaţie de gaz rezultat din presiune sau dintr-o reacţie chimică;
3 - inflamabilitatea unei substanţe lichide sau gazoase sau a unei substanţe lichide
auto-inflamabilă;
4 - inflamabilitatea unei substanţe solide sau a unei substanţe auto-inflamabilă;
5 - substanţă comburantă (favorizează incendiul);
6 - substanţă toxică sau care prezintă pericol de infecţie;
7 - substanţă radioactivă;
8 - pericol de corozivitate;
9 - pericol de reacţie violentă spontană, pericole diverse.
Prima cifră de identificare a pericolului se referă la pericolul principal pe
care îl prezintă substanţa şi ia în considerare modul de repartizare a substanţelor
periculoase în clase. După prima cifră din numărul de identificare al pericolului se
poate identifica şi starea de agregare a substanţei.
A doua şi a treia cifră a numărului de identificare se referă la pericolele
secundare.
Dublarea primei cifre indică intensitatea pericolului principal.
Atunci când pericolul reprezentat de o substanţă poate fi identificat printr-o
singură cifră, care indică natura pericolului principal, numărul de identificare este
0, aceasta însemnând că nu mai este prezent un pericol secundar.
Dacă numărul de identificare al pericolului este precedat de litera “X”,
aceasta indică faptul că substanţa reacţionează periculos în contact cu apa. Pentru
asemenea substanţe se pune interdicţia totală a contactului cu apa (se poate realiza
doar cu aprobarea experţilor).

20
 1.5 Consilierul de siguranţă
Transportatorul, persoană fizică sau juridică, care desfăşoară activităţi de
transport rutier, feroviar sau pe căi navigabile în domeniul mărfurilor periculoase,
are obligaţia de a desemna unul sau mai muţi consilieri de siguranţă, care se ocupă
de buna descfăşurare a organizării şi efectuării transportului respectiv.
Angajarea consilierului de siguranţă este prescrisă de regulamentul ADR (Acord
european privind transportul rutier de mărfuri periculoase), cap. 1.8.3.
Regulamentul este în conformitate cu directiva UE 96/35.
Regulamentul se referă la intreprinderile a căror activitate are tangenţă cu
transportul mărfurilor periculoase.
Legile care se referă la activităţile consilierilor de siguranţă în Romania
sunt:
- H.G. nr. 1374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizată
în traficul intern a prevederilor ADR, cap. III, Art. 5-(1);
- Ordin nr. 1044/2003 privind aprobarea Regulamentului pentru
desemnarea, pregătirea profesională şi examinarea consilierilor de siguranţă pentru
transportul rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor
periculoase Art. 3-(1).
Consilierii de siguranţă urmează cursuri speciale de pregătire fiind instruiţi de
personal autorizat. În urma acestor cursuri şi examene promovate în faţa unei
comisii desemnate de ARR/AFER/INAC, consilierul de siguranţă obţine un
certificat eliberat de Ministerul Transporturilor prin Autoritatea Rutieră Română
(ARR), Autoritatea Feroviară Română (AFER), Inspectoratul Navigaţiei Civile
(INAC). Organismul examinator nu trebuie să fie un organism de formare.
Cursurile de specialitate au ca obiectiv însuşirea de cunoştinţe cu privire la
reglementările în vigoare referitoare la modalităţile de transport al mărfurilor
periculoase, riscurile inerente acestor transporturi şi măsurile de siguranţă care se
impun.

21
 Certificatul este valabil 5 ani şi se poate prelungi pe perioade de câte 5 ani
prin absolvirea unui curs de perfecţionare complementar în anul ultim al perioadei
de valabilitate, finalizat cu examen promovat.
Orice companie este obligată să comunice autorităţilor competente,
identitatea consilierului de siguranţă (acesta nu trebuie să fie neapărat angajat al
companiei pe care o reprezintă).

Atribuţiile consilierului de siguranţă sunt:

- verifică respectarea reglementărilor legale în vigoare;
- promovează măsurile de sensibilizare asupra pericolului pe care îl
implică transportul mărfurilor periculoase;
- controlează prezenţa, intergitatea şi valabilitatea documentelor care
însoţesc marfa;
- verifică dacă există planuri de securitate;
- oferă consultanţă în companie pentru transporturile periculoase;
- supraveghează operaţiunile de încărcare, transport, descărcare ale
mărfurilor periculoase cu utilizarea echipamentelor adecvate după proceduri
precise (cunoscute de personalul respectiv);
- redactează un raport anual pentru cel care l-a desemnat, s-au pentru
autorităţi publice locale privind activităţile specifice desfăşurate la societatea
respectivă. Raportul trebuie să fie păstrat 5 ani şi este pus la dispoziţia autorităţilor,
la cererea acestora;
- se ocupă de modul de defăşurare a operaţiunilor de identificare a
mărfurilor, şi verifică mijloacele de transport;
- monitorizează procedurile de cumpărare a mijloacelor de transport
specifice şi are în vedere orice condiţionare specială pentru efectuarea transportului
special cu aceste maşini;
- urmăreşte instruirea salariaţilor implicaţi şi faptul că pregătirea este
notificată în dosarul lor;

22
 - gestionează aplicarea procedurilor de urgenţă specifice, efectuarea de
analize şi rapoarte referitoare la accidente şi incidente legate de transportul de
mărfuri periculoase;
- se ocupă de aplicarea măsurilor preventive şi corective, dotarea cu
echipamente de siguranţă a mijloacelor de transport pentru a evita repetarea
accidentelor;
- gestionează prevederile legale în alegerea şi utilizarea transportatorilor,
subcontractorilor şi a terţelor persoane.
       
Programa analitică a cursului de consilier de siguranţă cuprinde, pe
lângă elemente specifice domeniului transporturilor:
- informaţii asupra mărfurilor periculoase: clasificarea mărfurilor
periculoase (procedura de clasificare, sistemul de numerotare a materiilor, clasele
de mărfuri periculoase şi principiile clasificării lor, natura mărfurilor periculoase
transportate, proprietăţile fizico-chimice şi toxicologice);
- condiţiile de ambalare, inclusiv cisterne şi containere (tipuri de ambalaje,
codificare şi marcaj; prescripţii referitoare la ambalaje);
- inscripţionarea cu etichete de pericol şi de manipulare
- menţiunile din documentul de transport (informaţiile din document,
declaraţia de conformitate a expeditorului);
- interdicţii şi precauţii referitoare la încărcarea în comun, separarea
mărfurilor periculoase pe clase şi categorii, limitarea cantităţilor transportate şi a
cantităţilor exceptate;
- manipularea (încărcarea, descărcarea, separarea);
- documente însoţitoare (documente de transport, instrucţiuni de transport,
certificat de conformitate a mijloacelor de transport, atestarea cu privire la instruire
în domeniul navigaţiei interioare, exemplare ale documentelor de derogare, alte
documente specifice).

23
 Regulamentul mai stabileşte şi obligaţiile părţilor implicate în transportul
marfurilor periculoase: expeditor, transportator, destinatar, prestatori specializaţi
(ambalatori, încărcători ş.a.).

Capitolul 2
Transportul rutier al mărfurilor periculoase

Transportul mărfurilor periculoase pe cale rutieră este coordonat prin

Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor
periculoase (A.D.R.) (fig. 20.1), adoptat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care
România a aderat prin Legea nr.31/1994.

Fig. 2.1 Sigla ADR

Clasificarea mărfii transportate se face de către expeditor (uneori cu ajutorul
producătorului).

24
 Transportul mărfurilor periculoase se realizează numai pe trasee stabilite de
autoritatea competentă. Ulterior va fi anunţată şi poliţia din localităţile pe raza
cărora de derulează transportul.
Mărfurile periculoase sunt transportate numai cu autovehicule special
construite şi amenajate, purtând semne distinctive de identificare şi în condiţiile
stabilite de lege. Aceste autovehicule sunt însoţite pe tot parcursul transportului de
persoane care cunosc caracteristicile mărfii.
Unele reglementari referitoare la transportul rutier al mărfurilor periculoase
sunt regăsite şi în Codul Rutier Român:

SUBSECŢIUNEA 2: Transportul mărfurilor periculoase

Art. 174
(1) Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) vehiculul este conform cu prescripţiile tehnice şi de agreare, prevăzute în
Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor
periculoase (A.D.R.);
b) vehiculul este dotat cu sistemele şi dispozitivele necesare prevăzute în
reglementările în vigoare;
c) conducătorul vehiculului are certificat ADR în termen de valabilitate;
(2) Administratorul drumului public stabileşte, cu avizul poliţiei rutiere,
traseele interzise accesului vehiculelor care efectuează transport de mărfuri
periculoase. Sunt menţionate rutele ocolitoare sau alternative.

Art. 175
(1) Conducătorul vehiculului care efectuează transport de mărfuri periculoase
este obligat să posede asupra sa documentele de transport prevăzute de lege, să
cunoască periculozitatea transportului şi manipulării încărcăturii. Conducătorul
poate să fie însoţit de persoane care cunoasc bine caracteristicile mărfii.

25
(2) În cabina autovehiculului care transportă mărfuri periculoase sunt prezenţi
doar membrii echipajului.
(3) Dacă din unele motive (deteriorarea ambalajului sau din alte cauze) marfa
ajunge pe drum, conducătorul este obligat:
- să oprească imediat;
- să avertizeze ceillalţi conducători aflaţi pe drumul public şi persoanele din
apropiere, despre pericol;
- să semnalizeze pericolul cu mijloacele aflate la dispoziţie şi să anunţe
administratorul drumului sau cea mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 176
Îi este interzis conducătorului de autovehicul care transporta mărfuri
periculoase:
a) să supună autovehiculul la şocuri în mers;
b) să fumeze în timpul transportului sau să aprindă foc la oprire sau staţionare,
la o distanţă mai mică de 50 m de autovehicul;
c) să lase autovehiculul fără supravegherea sa, a însoţitorului ori a unei alte
persoane autorizate;
d) să tracteze un vehicul rămas în până;
e) să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite,
precum şi pe partea carosabilă a drumului pe timp de noapte;
f) să transporte alte încărcături care, prin natura lor să determine o sporire a
pericolului;
g) să permită prezenţa în autovehicul a altor persoane, cu excepţia celuilalt
conducător, a însoţitorilor sau a celor care încarcă ori descărcă mărfurile sau
produsele transportate;
h) să între pe sectoarele de drum pe care îi este interzis accesul;
i) să păstreze în autovehicul rezerve de combustibil în ambalaje care nu sunt
special confecţionate în acest scop.

26
 În reralizarea transportului rutier de mărfuri periculoase trebuie să
conlucreze mai mulţi factori implicaţi în realizarea sigură şi eficientă a
transportului respectiv:
- părţile implicate (expeditor, transportator, destinatar, încărcător, ambalator,
autorităţi);
- realizarea documentelor necesare efectuării unui astfel de transport;
- starea tehnică a autovehiculelor;
- semnalarea mijloacelor de transport

2.1 Obligaţiile elementelor participante la transport

2.1.1 Expeditorul de mărfuri periculoase are obligaţia de a întocmi o notă de
expediţie în conformitate cu prescripţiile ADR în care:
 se asigură că mărfurile periculoase sunt clasificate şi că sunt realizate
documentele de transport şi de însoţire (autorizaţii, aprobări, notificări,
certificate, derogări etc.) necesare, respectând în totalitate prescripţiile ADR;
 se asigură că mijloacele de transport sunt conforme cu prescripţiile ADR şi
că sunt conduse de şoferi special calificaţi;
 utilizează doar ambalaje, ambalaje mari, recipiente mari pentru vrac şi
cisterne agreate şi apte pentru transportul de mărfuri şi purtând semnalarea
conformă cu ADR;
 menţionează că cisternele goale, necurăţate şi nedegazate sau vehiculele
mari şi containerele mici pentru vrac vide, necurăţate, sunt marcate şi
etichetate corespunzător şi că cisternele goale necurăţate, sunt închise şi
prezintă aceleaşi garanţii de etanşeitate ca şi când ar fi pline.
Dacă expeditorul face apel la serviciile altor persoane (ambalator, încărcător
etc.), el trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că transportul
corespunde prescripţiilor ADR.
Sunt situaţii în care expeditorul acţionează pentru un terţ. Acesta este obligat
să semnaleze în scris expeditorul că este vorba de mărfuri periculoase şi să pună la

27
dispoziţia sa toate informaţiile şi documentele implicate în exercitarea obligaţiilor
sale.
2.1.2 Transportatorul
Transportatorul are obligaţia:
- să verifice că mărfurile periculoase care se transportă sunt admise la
transport conform ADR;
- să se asigure că documentaţia necesară se găseşte la bordul mijlocului de
transport;
- să verifice că vehiculele şi încărcătura nu prezintă defecte sau pierderi şi
că starea dispozitivelor de fixare şi a echipamentului sunt conforme cu prescripţiile
ADR etc.;
- să se asigure că vehiculele-cisterne, vehiculele-baterii, cisternele fixe,
cisternele demontabile, cisterne mobile şi containere-cisterne se încadrează în
termenul de verificare tehnică;
- să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncălzite;
- să controleze dacă etichetele de pericol şi semnalizările prescrise de ADR
sunt aplicate;
- să se asigure că instrucţiunile scrise pentru conducător se găsesc la bordul
vehiculului;
- verifică dacă şoferul posedă în termen de valabilitate permisul special de
conducere. Normele ADR prevăd o pregătire specială pentru conducătorul auto,
pentru a obţine dreptul de a conduce autovehicule destinate transportului de
mărfuri periculoase. Acesta trebuie să facă un curs special. La finisarea cursului,
susţine examen şi primeşte permisul ADR pe un termen de 5 ani.
Dacă transportatorul constată o infracţiune la normele ADR, el
eliberează transportul doar după punerea în conformitate.
Dacă pe parcursul rutei se constată o infracţiune care ar putea compromite
siguranţa transportului, transportul se opreşte cât mai curând posibil ţinând seama
de toate obligaţiile de securitate legate de circulaţie, imobilizarea transportului, ca
şi de siguranţa publică. Transportul se reia doar după punerea în conformitate.

28
 Autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie pentru continuarea
transportului. Dacă conformitatea nu poate fi restabilită sau dacă nu este acordată
o autorizaţie pentru restul parcursului, autoritatea competentă/autorităţile
competente vor asigura transportatorului asistenţa administrativă necesară.
Dacă transportatorul înştiinţează autorităţile competente că mărfurile
încredinţate la transport nu i-au fost semnalate de către expeditor ca fiind
periculoase, în baza dreptului aplicabil şi mai ales a contractului de transport tip
CMR, transportatorul are dreptul să le descarce, să le distrugă sau să le facă
inofensive.
Elaborarea itinerarului urmat de încărcătura periculoasă este executat tot
de către transportator. Traseul poate fi propus de către beneficiar, dar
transportatorul este cel care stabileşte varianta finală, desigur, tinând cont de
doleanţele beneficiarului. Itinerarul se coordonează şi se aprobă de Direcţia
Poliţiei Rutiere. El nu trebuie să intersecteze localităţi mari. În situaţia în care nu
pot fi ocolite zonele urbane, este indicat ca traseul să nu treacă prin apropierea
instituţiilor culturale, educationale, medicale.
Pentru coordonarea traseelor, compania transportatoare are obligaţia ca in
termen de minim 10 zile până la începutul transportului, să prezinte următoarele
documente la secţia teritorială a Poliţiei Rutiere (în principal):
1. Traseul elaborat (determinat) în trei exemplare;
2. Actele mijlocului de transport al mărfurilor periculoase;
3. Instrucţiuni speciale de transport pentru unele mărfuri periculoase.
Dacă traseul trece prin mai multe judeţe, trebuie obţinută aprobarea Poliţiei
Rutiere a fiecăruei unităţi administrative. Traseul aprobat de Poliţia Rutieră este
valabil conform termenului stabilit în autorizaţie. Dacă termenul nu este indicat,
transportul poate avea loc pe traseul respectiv, pe o perioadă de 6 luni din ziua
aprobării.

2.1.3 Destinatarul

29
 Destinatarul are obligaţia de a nu întârzia fără un motiv bine documentat
acceptarea mărfii, şi de a verifica după descărcare, dacă prescripţiile ADR sunt
respectate. Are în vedere în mod deosebit:
- curăţarea şi decontaminarea vehiculelor şi containerelor conform normelor
ADR;
- ca vehiculele şi containerele descărcate curăţate, degazate şi decontaminate,
să nu poarte mai multe semnalizări de pericol, decât cele necesare.
În situaţia în care destinatarul face apel le serviciile altor persoane
(descărcătorul, persoana care curăţă staţia de decontaminare etc.), este obligat să ia
măsurile ce se impun pentru a fi sigur că prescripţiile ADR sunt respectate. Dacă
se constată o încălcare a prescripţiilor ADR, destinatarul predă containerul
transportatorului doar după punerea sa in conformitate.
2.1.4 Încărcătorul
Încărcătorul are următoarele obligaţii:
- nu predă mărfurile periculoase transportatorului decât dacă sunt
autorizate pentru transport în conformitate cu prescripţiile ADR;
- verifică integritatea ambalajelor în care se face transportul de mărfuri
periculoase (mărfuri ambalate sau ambalaje goale necurăţate).
El nu poate remite pentru transport un colet cu ambalaj deteriorat, neetanş,
ori dacă există o scurgere sau eventualitatea unei scurgeri a mărfii periculoase;
aceeaşi se aplică şi pentru ambalajele vide necurăţate;
- să respecte prescripţiile speciale referitoare la încărcare şi manipulare
când încarcă mărfuri periculoase într-un vehicul, sau într-un container;
- să respecte prescripţiile ADR referitoare la semnalizările de pericol după
ce a încărcat mărfurile periculoase într-un container;
- să ţină cont de restricţiile de încărcare în comun, când încarcă colete, având
în vedere mărfurile periculoase deja prezente în vehicul sau containerul mare.
2.1.5 Ambalatorul
Respectă prescripţiile referitoare la condiţiile de ambalare, ambalare în
comun, prescripţiile privind marcajele şi etichetele de pericol ale coletelor.

30
 2.1.6 Personalul care umple cisternele
Este special instruit în sensul de:
 a se asigura că înainte de umplerea cisternelor că acestea şi echipamentele
auxiliare folosite sunt în stare tehnică bună;
 controla ca data următoarei verificări tehnice pentru vehiculele-cisterne,
vehiculele-baterii, cisternele demontabile, cisternele mobile şi containerele-
cisternă nu este depăşită;
 are dreptul să umple cisternele doar cu mărfurile periculoase autorizate
pentru transportul în respectivele cisterne;
 a respecte dispoziţiile referitoare la mărfurile periculoase încărcate în
compartimente învecinate ale cisternei;
 de a respecta procentul de umplere maximă admisibilă sau masa maximală
admisibilă a conţinutului marfii transportate;
 de a verifica etanşeitatea dispozitivelor de închidere după umplerea
cisternei;
 supraveghează ca nici un reziduu periculos al mărfii de umplere să nu adere
la exteriorul cisternei;
 are grijă ca semnalizarea portocalie şi plăcile-etichete prescrise să fie
aplicate conform prescripţiilor ADR.

2.2 Semnalizarea cisternelor care transporta substanţe periculoase

2.2.1 Panouri de semnalizare
Vehiculele care transportă mărfuri periculoase poartă obligatoriu unele
însemne specifice, care dau informaţii clare asupra mărfurilor transportate şi asupra
periculozităţii acestora.
Autovehiculele care au masa maximă autorizată mai mare de 3.5 tone,
trebuie să poarte două panouri (unul la partea anterioară şi unul la partea
posterioară) de culoare portocalie, reflectorizantă, cu baza de 40 cm şi înălţimea de
cel puţin 30 cm, cu o margine neagră a cărei grosime este de 15 mm (fig. 2.1).

31
 Fig. 2.1 Semnalizare cu panouri portocalii
La autovehiculele tip cisternă, pe aceste panouri sunt trecute numerele de
identificare a pericolului şi a substanţei transportate cu o grosime de 15 mm şi o
înălţime de 100 mm, de culoare neagră. Inscripţionarea trebuie astfel făcută încât,
în cazul unui incendiu, cifrele să rămână lizibile timp de 15 minute.
Dacă dimensiunea şi construcţia vehiculului sunt de aşa manieră încât
suprafaţa disponibilă este insuficientă pentru fixarea aceste panouri, dimensiunile
lor pot fi reduse (dimensiunea minimă admisibilă 30 cm * 12 cm).
Poziţionarea panourilor se face în aşa fel încât acestea să fie uşor vizibile
(fig. 2.2):
 numărul inscripţionat în partea superioară a panoului dă informaţii asupra
pericolului şi este compus din două sau trei cifre;
 numărul inscripţionat în partea inferioară precizează substanţa
transportată (numărul ONU) şi este format din patru cifre.

32
 Fig. 2.2 Semnalizarea cu panou portocaliu marcat şi etichete de pericol

Numerele de pe aceste panouri dau informaţii clare referitoare la:

intervenţiile ce se impun în caz de accident;
- primul ajutor;
- măsurile de siguranţă a circulaţiei;
- procedurile de utilizare a echipamentelor de protecţie.
Pe parcursul transportului, ambalajele şi vehiculele ce conţin mărfuri
periculoase sunt prevăzute cu etichetele de pericol şi manipulare prin care se
identifică facil pericolul prezentat de substanţele transportate şi modul de
manipulare al acestora.
Etichetele sunt împărţite în două grupe:
 etichete de pericol;
 etichete de manipulare.
2.2.2 Etichetele de pericol
Etichetele completează informaţiile cuprinse pe panourile de semnalizare.
Ele sunt ataşate pe părţile laterale şi pe partea posterioară a vehiculului, având
formă de pătrat cu latura de cel puţin 25 cm, cu margine neagră şi orientate cu
diagonala pătratului poziţionată vertical (şi orizontal) (fig. 2.3). În zona inferioară a

33
etichetei sunt inscripţionate cifrele sau literele care indică clasa substanţei
respective şi natura pericolului. Etichetele de pericol sunt astfel aplicate încât să nu
poată fi îndepărtate de pe vehicul.
Când transportul se face cu cisternele, este posibil ca etichetele să fie
înlocuite cu un marcaj imprimat pe cisternă, care să corespundă exact tipului şi
modelului prescris (dimensiuni, culoare, desen) şi să nu poată fi şters. Dacă
transportul se efectuează în cisterne fixe, etichetele sunt aplicate pe părţile laterale
şi pe cea posterioară (3 etichete). Pe containere cisternă, etichetele sunt aplicate
numai pe părţile laterale (2 etichete).

Fig. 2.3 Etichetă de pericol

2.2.3 Etichete de manipulare

Etichetele de manipulare (fig. 2.4) sunt aplicate pe ambalajul utilizat şi au
forma unui dreptunghi. Ele atenţionează asupra pericolului pe care îl prezintă
substanţa ambalată.

a. b. c.
Fig. 2.4 Etichete de manipulare (a-exploziv; b-toxic; c-inflamabil)

În figura 2.5 este prezentat un exemplu de semnalizare a containerelor

cisternă destinate transporturilor de substanţe periculoase.

34
 Fig. 2.5 Semnalizarea containerelor cisternă

Containerele cisternă prezintă câteva avantaje evidente faţă de cisterne:

- pot să fie ataşate şi transportate pe mijloace de transport diferite
(autocamion, tren, vapor);
- au proprietăţi deosebite de stivuire;
- nu necesită fiecare câte o unitate individuală de transport.
Un exemplu de semnalizare a vehiculelor destinate transporturilor de
substanţe periculoase în cisternă este prezentat în figura 2.6

Fig. 2.6 Semnalizarea vehiculelor destinate transporturilor de substanţe periculoase în

cisternă

Uneori, pe marcarea mijlocului de transport este trecut chiar şi telefonul la care se

poate suna în caz de urgenţă (fig. 2.7).

35
 Fig. 2.7 Semnalizarea vehiculelor destinate transporturilor de substanţe periculoase în
cisternă (inclusiv a num[rului de telefon)

Pentru a facilita transportul de mărfuri periculoase şi pentru evitarea unor

posibile pericole, se folosesc şi indicatoare de circulaţie speciale pentru transportul
mărfurilor periculoase (fig. 2.8).

a. b. c. d.

Fig. 2.8 Semne de circulaţie pentru transportul mărfurilor periculoase

(a-accesul interzis vehiculelor care transportă produse explozive sau inflamabile; b-accesul
interzis vehiculelor tip cisternă care transportă mărfuri ce pot să polueze apele; c- direcţie
obligatorie pentru vehiculele care transportă mărfuri periculoase; d- transporturi de mărfuri
periculoase efectuate la cald)

2.3 Documente necesare

În transportul intern şi internaţional de mărfuri periculoase este necesar ca
atât autovehiculele cât şi conducătorii acestora să fie agreaţi de către autorităţile

36
competente. Aceste autorităţi sunt implicate în programarea, desfăşurarea,
controlul transportului şi au următoarele atribuţii:
 Ministerul Transporturilor:
- reglementează condiţiilor pentru efectuarea transporturilor rutiere de
mărfuri periculoase în condiţii de securitate a oamenilor, siguranţă a
transportului şi protecţie a mediului;
    - stabileşte condiţiile de omologare, agreare şi efectuare a inspecţiei
tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului de mărfuri periculoase;
    - coordonează pregătirea profesională a conducătorilor autovehiculelor
care transportă mărfuri periculoase şi a consilierilor de siguranţă pentru
transportul acestora, stabileşte condiţiile de acordare şi recunoaştere a
certificatelor de pregătire profesională ale acestora;
    - stabileşte, împreună cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi
cu autorităţile administraţiei publice locale, a drumurile interzise pentu
accesul vehiculelor care transportă mărfuri periculoase, cu menţionarea rutelor
ocolitoare şi a modului de semnalizare a lor;
   - efectuează controlul în transportul rutier de mărfuri periculoase;
    - cercetează evenimentele produse la manipularea sau transportul rutier de
mărfuri periculoase şi indicarea măsurilor ce se impun.
 Registrul Auto Român;
 Ministerul Economiei şi Finanţelor:
- reglementează normele de construcţie, probe, omologare, marcare a tipului şi
de verificare periodică pentru ambalajele şi recipientele destinate transportului
rutier al mărfurilor periculoase;
 - elaborează normele referitoare la omologarea şi verificarea periodică a
suprastructurilor vehiculelor rutiere specializate pentru transportul rutier de
mărfuri periculoase;
 - participă la eventualele cercetări întreprinse în cazul evenimentelor şi aplică
măsurile care se impun pe linia sa de competenţe.
 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile:

37
- eliberează acordul şi/sau a autorizaţia de mediu pentru operatorii economici
care ambalează şi depozitează în vederea expedierii, încarcă, descarcă şi/sau
transportă mărfuri periculoase;
  - participă la eventualele cercetări întreprinse în cazul evenimentelor şi aplică
măsurile care se impun pe linia sa de competenţe.
 Autoritatea Rutieră Română, reprezentanţele judeţene sau ale municipiului
Bucureşti;
 Ministerul Internelor şi Reformei Administrative:
    - intervine operativ în caz de eveniment sau de iminenţă a producerii
unui eveniment în timpul transportului rutier al mărfurilor periculoase;
    - stabileşte, împreună cu Ministerul Transporturilor cu autorităţile
administraţiei publice locale, drumurile interzise transportului de mărfuri
periculoase, şi indică variantele, stabileşte modalitatea de semnalizare a lor;
    - stabileşte, împreună cu autorităţile publice locale, planurile de
alarmare şi intervenţie în caz de poluare accidentală a mediului;
    - cercetează evenimentele produse la manipularea sau transportul rutier de
mărfuri periculoase şi stabileşte măsurile ce se impun;
 Autorităţile administraţiei publice locale:
 - stabillesc, în consultanţă cu Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative, drumurile interzise accesului vehiculelor care transportă
mărfuri periculoase, indică rutele şi semnalizarea lor, pentru drumurile
publice din administrare;
  - elaborează programe locale de alarmare şi intervenţie în cazul
evenimentelor apărute pe parcursul transportului de mărfuri periculoase;
  - stabileşte locaţiile unde sunt interzise sau autorizate (şi condiţiile de
autorizare) încărcarea, descărcarea şi/sau parcarea vehiculelor care transportă
mărfuri periculoase;
   - participă şi organizează intervenţia pentru limitarea efectelor
evenimentelor survenite în timpul transportului mărfurilor periculoase.

38
  Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase:
  - stabileşte normele referitoare la clasificarea, ambalarea, etichetarea,
încărcarea şi descărcarea mărfurilor periculoase, precum şi cele referitoare
la compatibilitatea ambalajelor utilizate la transportul mărfurilor periculoase;
  - stabileşte regulile de omologare a ambalajelor destinate transportului
rutier al mărfurilor periculoase;
   - cercetează evenimentele survenite la manipularea sau transportul rutier
de mărfuri periculoase şi stabileşte măsurilor ce se impun.
 Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare:
   - reglementează şi controlează buna desfăşurare a transporturilor rutiere de
materiale radioactive în condiţii de securitate a oamenilor, siguranţă a
transportului şi protecţie a mediului;
    - stabileşte, împreună cu Ministerul Transporturilor, Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative şi, uneori, cu autorităţile publice locale, drumurile
interzise accesului transportului rutier de materiale radioactive;
    - cercetează evenimentele produse la manipularea sau transportul rutier de
mărfuri periculoase, stabileşte măsurile care se impun.
La un transport de mărfuri periculoase sunt realizate mai multe feluri de
documente, referitoare la:
 operatorul rutier;
 conducătorul autovehiculului;
 mărfurile transportate:
 scrisoarea de transport tip CMR;
 documentul referitor la ambalaje;
 instrucţiuni de securitate pentru mărfurile periculoase transportate.
2.3.1 Documentele operatorului rutier
- Licenţa de transport – este un document prin care se atestă capacitatea
operatorului rutier de a executa transporturi rutiere de mărfuri şi persoane, în
interes public sau propriu şi de a îndeplini condiţiile cerute de legislaţia internă şi
internaţională în domeniu (fig. 2.9).

39
 - Licenţa de execuţie – este documentul prin care operatorul de transport rutier
este autorizat să execute anumite tipuri de transporturi rutiere de mărfuri şi
persoane, în interes public propriu, în trafic naţional şi/sau internaţional, în
conformitate cu caracteristicile tehnice constructive ale autovehiculelor pe care le
deţine şi pentru care s-a angajat să respecte prevederile legislaţiei din domeniul
transporturilor rutiere naţionale şi internaţionale.

Fig 2.9 Licenţă de execuție

2.3.2 Documentele conducătorului (echipajului) autovehiculului
Conducătorul de autovehicule care transportă mărfuri periculoase trebuie să fie
posesorul unui certificat de formare profesională ADR (conducătorii vehiculelor
cisterne fixe sau demontabile, cu o capacitate totală mai mare de 1000 l şi ai
vehiculelor containere-cisterne având o capacitate mai mare de 3000 l per unitatea
de transport).
De asemenea, conducătorii vehiculelor a căror masă maximă admisă depăşeşte
3500 kg transportă mărfuri periculoase, trebuie să deţină un certificat de formare
profesională ADR.
Certificatul de formare ADR este eliberat de Ministerul Transporturilor
conducătorilor de autovehicule, posesori de permis de conducere cel puţin
pentru categoria C, care au promovat un examen de aptitudini, în urma unui curs
de instruire profesională.

40
 Certificatul este valabilit 5 ani. Pentru reînnoirea lui şoferul este obligat să
frecventeze un curs de perfecţionare special, pentru şoferii ce efectuează
transporturi în regim ADR şi să promoveze un test stabilit de către autoritatea
competentă.
Cursul de perfecţionare are următoarele obiective:
- conştientizarea conducătorilor auto asupra riscurilor inerente
transportului de mărfuri periculoase,
- prezentarea noţiunilor de bază strict necesare în reducerea la minimum a
riscului de producere a unui eveniment,
- luarea măsurilor ce se impun, în caz de eveniment, pentru propria
siguranţă, pentru siguranţa publicului, pentru protecţia mediului, precum şi
pentru a limita efectele evenimentului.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri periculoase în cisterne
trebuie să urmeze, în plus faţă de cursul de bază, un curs de specializare pentru
transportul în cisterne.
Conducătorii vehiculelor care transportă mărfuri sau obiecte din clasa 1, sau
mărfuri radioactive aparţinând clasei 7 (conform tab. 1.1), trebuie să urmeze, în
plus faţă de cursul de bază, un curs de specializare.
Cursurile de bază trebuie să acopere cel puţin următoarele subiecte:
- Prescripţii generale din domeniul transportului de mărfuri periculoase;
- Principalele tipuri de riscuri posibile;
- Noţiuni referitoare la protecţia mediului prin gestionarea eficientă a
deşeurilor;
- Măsuri de prevenire şi de siguranţă impuse de diferite tipuri de riscuri;
- Noţiuni de gestionare a unui accident (primul ajutor, siguranţa circulaţiei,
utilizarea echipamentelor de protecţie etc.);
- Elemente de marcare, etichetare, placardare şi semnalizare cu panouri
de culoare portocalie;
- Acţiuni permise şi nepermise unui conducător de vehicul pe durata
transportului de mărfuri periculoase;

41
 - Rolul şi modalitatea de funcţionare a echipamentelor din datarea
autovehiculelor;
- Noţini de încărcare în comun pe un acelaşi vehicul sau container;
- Măsuri de siguranţă ce se impun în timpul încărcării şi descărcării
mărfurilor periculoase;
- Noţiuni generale referitoare la responsabilitatea civilă;
- Noţiuni referitoare la transportul multimodal;
- Elemente de manipulare şi depozitare în vehicul a coletelor;
- Instrucţiuni referitoare la tranzitarea tunelurilor (prevenire şi siguranţă,
măsuri impuse în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă etc.).
- Responsabilităţile expeditorului, transportatorului şi destinatarului.
Cursurile de specializare pentru transportul în cisterne trebuie să
vehiculeze cel puţin următoarele informaţii:
- Comportamentul în mers al autovehiculelor, inclusiv mişcările
încărcăturii;
- Cerinţe deosebite impuse autovehiculelor;
- Cunoaşterea sistemelor de umplere şi de golire;
- Noţiuni suplimentare specifice, referitoare la utilizarea vehiculelor
(marcaje de omologare şi verificare, semnalizare cu panouri şi etichete de culoare
portocalie etc.).
Cursul de specializare pentru transportul de mărfuri şi obiecte
aparţinând clasei 1 trebuie să cuprindă cel puţin următoarele noţiuni:
- Riscurile ce pot să apară în cazul mărfurilor şi obiectelor explozive şi
pirotehnice;
- Restricţii speciale referitoare la încărcarea în comun a mărfurilor
aparţinând clasei 1.
Cursul de specializare pentru transportul de mărfuri aparţinând clasei
7 (materiale radioactive) trebuie să cuprindă cel puţin următoarele teme:
- Riscurile specifice pentru materialele radioactive;

42
 - Restricţii speciale referitoare la ambalarea, manipularea, încărcarea în
comun şi ancorarea mărfurilor radioactive;
- Măsuri ce se impun în cazul unui accident care implică mărfuri radioactive.
Certificatul A.D.R. trebuie redactat în limba ţării autorităţii competente care l-a
eliberat sau care a recunoscut organismul care l-a eliberat. În cazul în care această
limbă nu este engleza, franceza sau germana, redactarea se face în engleză,
franceză sau germană.
Certificatul de formare profesională ADR conţine următoarele date (fig 2.10):

Fig. 2.10 Certificat ADR si card tahograf

- nume, prenume, data naşterii etc.;

- data eliberării certificatului;
- data expirării valabilităţii;
- tipul de autovehicul în care pot fi transportate mărfurile periculoase;
- clasele de substanţe periculoase care pot fi transportate.
Membrii echipajelor autovehiculelor care transportă mărfuri periculoase au
următoarele obligaţii:
a) să poarte asupra lor, pe toată durata transportului, documente de

43
identitate şi, în cazul conducătorului auto, certificatul A.D.R. în termen de
valabilitate, corespunzător tipului de vehicul şi mărfurilor transportate;
b) în caz de evenimente rutiere, membrii echipajului au obligaţia de a lua
măsurile prevăzute în instrucţiunile scrise şi de a alerta autorităţile competente
în astfel de situaţii.
Instruirea personalului folosit la operarea cu mărfuri periculoase poate să fie
parte integrantă a instructajului de protecţie muncii. Instructajul se face cu ocazia
angajării, atunci când se primesc noi responsabilităţi pe linia transportului de
mărfuri periculoase şi periodic, la intervale de maximum un an. Este obligatoriu ca
aceste instructaje să fie trecute în dosarul propriu al angajatului.

2.3.3 Documentele de transport referitoare la marfa periculoasă transportată

Aceste documente oferă informaţii suplimentare pentru fiecare substanţă sau
obiect periculos ce urmează să fie transportate şi cuprind:
 numărul ONU;
 denumirea oficială de transport a substanţei (eventual cu
denumirea tehnică sau chimică din ADR);
 grupa de ambalaj atribuită substanţei;
 iniţialele ADR;
 numărul şi descrierea coletelor;
 cantitatea totală a mărfurilor periculoase la care se aplică
indicaţiile (exprimată în volum sau în masă netă);
 numele şi adresa expeditorului;
 numele şi adresa destinatarului/destinatarilor;
 declaraţie conformă cu dispoziţiile fiecărui acord special;
 Informaţiile cerute în documentul de transport trebuie să fie
lizibile.

Fişa de siguranţă

44
 Pentru prevenirea oricărui accident sau incident care ar putea surveni în
timpul transportului, se transmit conducătorului autovehiculului instrucţiuni
scrise care menţionează intr-un mod precis, pentru fiecare substanţă sau obiect
transportat, următoarele:
- denumirea substanţei, obiectului sau grupei de mărfuri periculoase,
numerele ONU ale mărfurilor şi instrucţiunile destinate sau aplicabile;
- natura pericolului prezentat de aceste mărfuri, măsurile la care recurge
conducătorul autovehiculului şi echipamentele de protecţie individuală pe care
trebuie să le utilizeze;
- măsurile de ordin general ce se impun, (previnirea celorlalţi participanţi la
trafic şi alertarea poliţiei şi/sau pompierilor);
- măsuri suplimentare ce se impun pentru diminuarea pierderilor sau
deversărilor uşoare, pentru evitarea agravării acestora, în condiţii de sigurantă
totală pentru cei ce intervin;
- informaţii asupra echipamentului utilizat în aplicarea măsurilor de ordin
general şi pentru măsurile suplimentare şi/sau speciale.
Instrucţiunile menţionate sunt redactate de expeditor şi remise şoferului cel
mai târziu când mărfurile periculoase sunt încărcate în autovehicul. Un exemplu de
astfel de instrucţiuni este prezentat în tabelul 2.1
Tabelul 2.1
Indicaţii suplimentare pentru membrii echipajului privind natura pericolului
mărfurilor periculoase pe clase şi măsuri de luat în funcţie circumstanţele predominante
Etichete de pericol Caracterizarea pericolului Indicaţii
şi plăci-etichete suplimentare
(1) (2) (3)
Substanţe şi obiecte explozive Pot avea unele proprietăţi şi efecte Adăpostiţi-vă şi staţi
cum ar fi detonarea departe
în masă, proiectarea de fragmente, de ferestre.
combustie, lumină
orbitoare, zgomot puternic sau
fum.
Sensibil la şocuri şi/sau impacturi
1 1.5 1.6 şi/sau căldură.
Substanţe şi obiecte explozive Pericol redus de explozie şi foc. Adăpostiţi-vă.

1.4
Gaze inflamabile Pericol de foc. Adăpostiţi-vă.

45
 Pericol de explozie. Evitaţi locurile joase.
Poate fi sub presiune.
Pericol de asfixiere.
Poate cauza arsuri şi/sau
degerături.
Conținutul poate exploda dacă
2.1 este încălzit.
Gaze neinflamabile, netoxice Pericol de asfixiere. Adăpostiţi-vă.
Poate fi sub presiune. Evitaţi locurile joase.
Poate cauza degerături.
Conţinutul poate exploda dacă
este încălzit.

2.2
Gaze toxice Pericol de intoxicare. Utilizaţi masca de
Poate fi sub presiune. evacuare de
Poate cauza arsuri şi/sau urgenţă.
degerături. Adăpostiţi-vă.
Conţinutul poate exploda dacă Evitaţi locurile joase.
este încălzit.

2.3
Lichide inflamabile Pericol de foc. Adăpostiţi-vă.
Pericol de explozie. Feriţi-vă de locurile
Conținutul poate exploda dacă joase.
este încălzit. Preveniţi scurgerea
substanţelor în
mediul acvatic
sau sistemul de
canalizare.
3

Substanţe solide inflamabile, Pericol de foc. Inflamabil sau Preveniţi scurgerea

substanţe autoreactive şi
substanţe solide explozive
desensibilizate
descompun cu degajare de căldură
4.1
Substanţe predispuse la
ardere spontană
combustibil, se poate substanţelor în
aprinde la căldură, scântei sau mediul acvatic
flăcări. sau în sistemul de
Poate conţine substanţe canalizare.
autoreactive care se
în prezenţa unei
surse de căldură, în contact cu o
altă substanţă (cum ar
fi acizi, compuşi ai metalelor
grele ), frecare
sau şoc. De aici pot rezulta în
timp gaze sau vapori
inflamabili sau nocivi.
Conţinutul poate exploda dacă
este încălzit.
Pericol de ardere spontană dacă
coletele sunt
deteriorate sau conţinutul este
vărsat/ împrăştiat.
Poate reacţiona puternic cu apa.

4.2
Substanţe care, în contact cu Pericol de foc şi explozie în Substanţele vărsate

46
apa, degajă gaze inflamabile contact cu apa. trebuie
menţinute uscate prin
acoperire.

4.3

Substanţe comburante Pericol de aprindere şi explozie. Evitaţi amestecul cu

Pericol de reacţie puternică în substanţele
contact cu substanţele inflamabile sau
inflamabile. combustibile (de ex.
rumeguş).

5.1

Peroxizi organici Pericol de descompunere cu Evitaţi amestecul cu

degajare de căldură la substanţele
temperatură înaltă, în contact cu inflamabile sau
alte substanţe (cum ar combustibile (de ex.
fi acizii, compuţii ai metalelor Rumeguş).
grele), frecare
sau şoc. De aici, pot rezulta în
timp, gaze sau vapori
5.2
inflamabili sau nocivi.

Substanţe toxice Pericol de intoxicare. Utilizaţi masca de

Pericol pentru mediul acvatic şi evacuare de
sistemul de canalizare. urgenţă.

6.1
Substanţe infecţioase Pericol de infectare.
Pericol pentru mediul acvatic şi
sistemul de canalizare.

6.2
Materiale radioactive Pericol de absorbţie şi radiaţie Limitaţi timpul de
externă. expunere.

47
 7A 7B

7C
Materiale fisile Pericol de reacţie nucleară în lanţ.

7E

Substanţe corozive Pericol de arsuri. Preveniţi scurgerea

Pot reacţiona puternic între ele, cu substanţelor în mediu
apa şi cu alte acvatic
substanţe. sau în sistemul de
Pericol pentru mediul acvatic şi canalizare.
sistemul de canalizare.

8
Substanţe şi obiecte periculoase Pericol de arsuri. Preveniţi scurgerea
Diverse Pericol de foc. substanţelor în mediu
Pericol de explozie. acvatic
Pericol pentru mediul acvatic şi sau în sistemul de
sistemul de canalizare. canalizare.

9
Substanţe periculoase pentru Pericol pentru mediul acvatic sau
mediul înconjurător sistemul de
canalizare.

Substanţe cu temperatură Pericol de arsuri cauzate de Evitaţi contactul cu

ridicată căldură. părţile
încinse ale unităţii de
transport
şi mărfurile
împrăştiate.

48
 Instrucţiunile sunt comunicate şi transportatorului mai din timp, când îi
este transmisă comanda de transport, pentru a-i permite să ia măsurile necesare în
vederea instruirii angajaţilor şi pentru a se asigura că echipamentul necesar se află
la bordul vehiculului.
Pentru a putea fi încărcate în vederea transportului, mărfurile periculoase trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie admise la transport;
b) să se regăsească în clasificarea ADR;
c) să fie ambalate în ambalaje sau cisterne corespunzătoare;
d) să fie marcate şi etichetate corect;
Pentru clasificare, mărfurile periculoase sunt analizate în laboratoare speciale.
Laboratoarele trebuie să fie acreditate sau certificate corespunzător cu
reglementărilor în vigoare.
Controlul respectării normelor de transport al mărfurilor periculoase se
face de către personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop, în traficul
rutier, la sediul intreprinderilor, în punctele de trecere a frontierei de stat, de către:
- Ministerul Transporturilor;
- Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor
Nucleare;
- Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile;
- Ministerul Apărării, în ceea ce priveşte controlul respectării normelor
de către unităţile şi instituţiile din subordine;
- personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative.

Atunci când sunt realizate controale în trafic sau în punctele de încărcare şi

descărcare a mărfurilor periculoase, personalul care efectuează controlul,
completează un buletin de control, în 3 exemplare. Un exemplar este înmânat
conducătorului auto pentru a evita sau simplifica, pe cât posibil, controalele
ulterioare.

49
 Alegerea locurilor pentru control în trafic nu se face întâmplător. Aceste
locuri trebuie să permită:
    a) scoaterea vehiculelor din trafic, oprirea şi staţionarea în condiţii de siguranţă;
    b) punerea în conformitate cu norme legale;
    c) imobilizarea vehiculelor pe loc sau într-un alt loc stabilit de către personalul
care efectuează controlul, fără a periclita siguranţa.
Dacă există suspiciunea neconcordanţei între înscrisurile din documentele
de transport şi mărfurile transportate, se pot preleva probe din marfa transportată,
examinate ulterior în laboratoarele autorizate (cu condiţia ca acest lucru să nu
pericliteze siguranţa, în trafic sau la sediul întreprinderilor).
La efectuarea controalelor vehiculelor care încarcă, transportă sau descarcă mărfuri
periculoase, personalul cu atribuţii de control are voie să pătrundă atât în spaţiul
destinat conducătorului auto, cât şi în spaţiul destinat mărfurilor.

Controalele se efectuează la sediul companiilor atunci:

    a) în traficul rutier s-au constatat încălcări ale normelor ce pot să pună în pericol
siguranţa transportului de mărfuri periculoase;
    b) când autorităţi cu atribuţii de control din alte state membre sau părţi
contractante ale A.D.R. au adus la conoştinţa autorităţilor din România încălcări
grave sau repetate ale reglementărilor privind transportul mărfurilor periculoase;
    c) ca măsură preventivă în sensul asigurării respectării normelor legale.

Când se constată una sau mai multe încălcări referitoare la transportul

rutier de mărfuri periculoase, transportul este pus în conformitate înainte ca
acesta să părăsească întreprinderea sau este restricţionat de măsuri suplimentare.
Vehiculele care prezintă un pericol iminent privind transportul rutier
vor fi imobilizate pe loc sau într-un loc stabilit în acest scop de către personalul cu
atribuţii de control. Înainte de a continua deplasarea, li se va solicita punerea în
conformitate. În situaţii delicate se poate ajunge chiar la refuzarea accesului
transportului pe teritoriul României.

50
 Dacă în 72 de ore de la imobilizarea vehiculului contravenientul nu a
eliminat cauzele care au stat la baza imobilizării, personalul cu atribuţii de control
poate apela la o terţă parte care va elimina cauzele imobilizării. Costurile
operaţiunilor de eliminare sunt suportate de către contravenient. Este posibil ca
cerinţele de siguranţă sau securitate să presupună o intervenţie imediată a
autorităţilor cu atribuţii de control, pentru eliminarea unei stări de pericol iminent.
Normele legale prevăd 3 categorii pentru contravenţii:
o Categoria I de risc - nerespectarea prevederilor legale implică un risc ridicat
de deces, vătămare corporală gravă sau deteriorarea semnificativă/importantă
a mediului înconjurător. Se poate recurge la imobilizarea vehiculului, în
condiţiile legii. Constituie contravenţii din categoria I de risc următoarele
deficienţe:
    - transportul mărfurilor periculoase interzise la transport;
    - scurgeri ale substanţelor periculoase;
    - utilizarea unui mod de transport nepermis sau a unui mijloc de transport
inadecvat;
    - transportul în vrac într-un container necorespunzător;
    - transportul cu un vehicul fără certificatul de agreare transportul mărfurilor
periculoase;
    - vehiculul nu respectă condiţiile de agreare şi prezintă un pericol imediat
risc;
    - folosirea ambalajelor neomologate;
    - folosirea de ambalaje ce nu sunt conforme cu instrucţiunile de ambalare;
    - nerespectarea prescripţiilor referitoare la ambalarea în comun;
    - nerespectarea prescripţiilor de fixare şi stivuire a încărcăturii;
    - încălcarea prescripţiilor legate de încărcarea coletelor în comun;
    - nerespectarea gradului de umplere a cisternelor;
    - încălcarea dispoziţiilor referitoare la limita cantităţilor transportate cu o
unitate de transport;
    - transportul de mărfuri periculoase fără menţionarea prezenţei acestora

51
 documente, fără marcarea şi etichetarea coletelor sau fără placardare şi
marcare a vehiculului;
    - transportul fără marcarea vehiculului;
    - absenţa informaţiilor referitoare la substanţa transportată (de exemplu
numărul ONU, denumirea substanţei, grupa de ambalare);
    - lipsa certificatului de pregătire profesională valabil de către conducătorul
auto;
    - utilizarea focului sau a unei lămpi electrice neprotejate, în apropierea
vehiculului;
    - nerespectarea interdicţiei de a fuma;
    - refuzarea controlului de către personalul autorizat, în trafic sau la sediile
companiilor.
o Categoria a II-a de risc este semnalată o dată cu nerespectarea prevederilor
care implică un risc de vătămare corporală sau deteriorare a mediului. În cazul
săvârşirii contravenţiilor din categoria a II-a de risc se iau măsuri corective
corespunzătoare, spre exemplu, obligaţia punerii în conformitate a
transportului la locul controlului. Atunci când acest lucru nu este posibil sau
este neadecvat, se urmăreşte punerea în conformitate până cel târziu la
încheierea operaţiunii de transport în curs. Constituie contravenţii din
categoria a II-a de risc următoarele fapte:
    1. unitatea de transport posedă mai mult de o remorcă/semiremorcă;
    2. vehiculul nu respectă condiţiile de agreare, dar nu prezintă un pericol
imediat;
    3. vehiculului nu este dotat cu toate stingătoarele de incendiu funcţionale
conform cerinţelor prezentelor norme. Un stingător de incendiu este
considerat funcţional dacă este utilizabil, dar lipsesc doar sigiliul prescris
şi/sau termenul de valabilitate. Nu este considerat funcţional un stingător de
incendiu care este în mod evident inutilizabil, cum ar fi cel la care presiunea
indicată de manometru este aproape "zero";
    4. de la bordul vehiculului lipsesc echipamentele prevăzute în A.D.R. sau în

52
 instrucţiunile scrise;
    5. nu sunt respectate datele referitoare la încercare şi inspecţie şi cele cu
privire la durata de utilizare a ambalajelor, a recipientelor mari de vrac sau a
ambalajelor mari;
    6. transportul de mărfuri în ambalaje, recipiente mari de vrac sau ambalaje
mari deteriorate sau transportul de ambalaje goale, deteriorate, necurăţate;
    7. transportul de mărfuri ambalate în colete, într-un container inutilizabil
structural;
    8. cisterne/containere-cisternă, inclusiv cele goale şi necurăţate, care nu
sunt închise corespunzător;
    9. etichetarea, marcarea sau placardarea necorespunzătoare;
    10. lipsa instrucţiunilor scrise conforme A.D.R. sau prezenţa unor
instrucţiuni scrise care nu sunt aplicabile mărfurilor transportate;
    11. parcarea sau supravegherea necorespunzătoare a vehiculului;
    12. indicarea pe ambalaje, colete sau mijloace de transport a unor pericole
care nu există;
    13. folosirea unui personal neinstruit conform normelor legale pentru
operaţiunile de manipulare, încărcare sau descărcare a mărfurilor periculoase;
    14. nerealizarea, realizarea necorespunzătoare sau cu personal neinstruit a
operaţiunilor de curăţare, spălare, neutralizare, decontaminare sau
dezinfectare a ambalajului ori a vehiculului după descărcarea mărfurilor
periculoase. Aceste activităţi pot să prezinte un risc major pentru operatori
sau mediu. Atunci ele vor fi încadrate la categoria I de risc.
o Operaţiile de transport sunt încadrate în Categoria a III-a de risc atunci când
implică un risc redus de vătămare corporală sau deteriorare a mediului
înconjurător. În cazul contravenţiilor din categoria a III-a de risc, este posibil
ca acţiunile corective să nu trebuiască să fie aplicate pe loc. În acest caz,
acestea pot fi aplicate la o dată ulterioară la sediul companiei. Constituie
contravenţii din categoria a III-a de risc următoarele:
    1. dimensiunile panourilor sau etichetelor ori dimensiunile literelor, cifrelor

53
 sau simbolurilor de pe panouri sau de pe etichete nu respectă prevederile
ADR;
    2. absenţa din documentele de transport a unor informaţii, altele decât cele
enunţate la categoria I de risc;
    3. absenţa de la bordul autovehiculului a certificatului de pregătire
profesională al conducătorului auto, atunci când există dovezi că acesta deţine
un astfel de certificat;
    4. nedesemnarea consilierului de siguranţă în cadrul companiei;
    5. nerealizarea şi/sau necomunicarea raportului anual al consilierului de
siguranţă către organismul examinator desemnat care a eliberat certificatul
consilierului de siguranţă al companiei;
    6. nerealizrea, realizarea necorespunzătoare, neimplementarea şi/sau
implementarea necorespunzătoare de către companie a planului de securitate
impus prin prevederile A.D.R.

Imobilizarea vehiculului
Vehiculul rutier care transportă mărfuri periculoase posedă un certificat de
agreere ADR (fig. 2.11). Certificatul atesta posibilitatea autovehiculului de a
transporta mărfuri şi substante periculoase, in cisterne, containere-cisterne etc.
Documentul se eliberează de R.A.R. şi are o valabilitate de 12 luni.
Atunci când se recurge la imobilizarea vehiculului rutier, în condiţiile
menţionate la contravenţii, aceasta trebuie să se facă în condiţii de siguranţă şi
securitate a transportului, potrivit legii. Când este cazul, se procedează la ridicarea
plăcuţelor cu numerele de înmatriculare până la punerea în conformitate.
Imobilizarea vehiculului, realizată de personalul cu atribuţii de control se
notifică în următoarele documente:
    a) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei;
    b) buletinul de control;
 c) diagrama tahograf (dacă este cazul);

54
    d) dovada eliberată conducătorului auto atunci când au fost ridicate plăcuţele
cu numerele de înmatriculare.

Fig. 2.11 Certificat de agreere ADR

55
 Pe perioada imobilizării, securitatea şi integritatea vehiculului şi a
încărcăturii sunt asigurate, potrivit legii, de către transportator.
Personalul cu atribuţii de control are dreptul de a reţine documentele de
transport, certificatele de agreare sau certificatele de pregătire profesională ale
conducătorilor auto, dacă se constată că acestea au fost înstrăinate, modificate sau
deteriorate sau atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza
eliberării lor.

2.4 Acorduri internaţionale

Actul care guvernează clasificarea şi transportul mărfurilor periculoase în
Europa este Acordul european privind transportul internaţional rutier de mărfuri
periculoase (ADR) – European Agreement concerning the International
Carriage of Dangerous Goods by Road. România a aderat la Acordul european
referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase încheiat la
Geneva la 30 septembrie 1957 prin LEGEA 31/1994.

2.5 Studiu de caz - Accidentul de la Mihăileşti

Locul accidentului: Romania, jud. Buzău, Drumul European 85, apropierea
comunei Mihăileşti, la kilometrul 79+200 (între Urziceni şi Buzău);
Data: 24 mai 2004, ora 5.00 a.m;
Transport: un autotren încărcat cu 23 de tone de azotat de amoniu (al unei
societăţi craiovene);
Desfăşurare eveniment: Tirul s-a răsturnat din motive necunoscute. Câţiva
şoferi din trafic au alertat poliţia şi pompierii. Prin răsturnarea TIR-ului s-a
declanşat un incendiu. La faţa locului s-au deplasat două autospeciale de
intervenţie cu cadre şi militari în termen de la Grupul de Pompieri Judeţean Buzău,
poliţişti şi reprezentanţi ai mass-media. Potrivit unui comunicat al Ministerului
Administraţiei şi Internelor în jurul orei 5:50, în timp ce echipele de intervenţie ale

56
pompierilor amplasau dispozitivul pentru stingerea incendiului, încărcătura
autocamionului a explodat cu violenţă.
Urmări: în urma deflagraţiei au murit 18 persoane (şapte pompieri, doi
jurnalişti, nouă pasageri ai autoturismelor oprite în zonă). Au fost zeci de răniţi,
internaţi ulterior în spitalele din Capitală şi Buzău (persoane aflate întâmplător în
zonă, patru pompieri şi şeful Postului de Poliţie al comunei Mihăileşti).
Au fost distruse cele două autospeciale ale pompierilor şi alte şase autoturisme.
Suflul exploziei a pulverizat geamurile a 16 case din comună. În locul în care a
avut loc explozia s-a format un crater adânc de aproximativ patru metri, cu un
diametru de circa opt metri.
Greşeli efectuate: potrivit specialiştilor chimişti, într-o astfel de situaţie,
pompierii ar trebui să intervină doar pentru izolarea zonei. În acţiunile lor,
pompierii trebuie să ia în calcul intervalul în care apare riscul de explozie a
substanţei şi durata în care aceasta se aprinde, susţin experţii.
Dimensiunile catastrofei ar fi putut fi mult diminuate dacă autorităţile
locale ar fi ştiut corect cum să procedeze în asemenea situaţii.
Prima greşeală poate fi reţinută în sarcina poliţiştilor din comuna, care au
ajuns imediat la faţa locului, după ce camionul s-a răsturnat în şant. Aceştia nu au
evacuat zona aşa cum prevăd normele legale, cei doi subofiţeri lăsându-i pe
curioşi în apropierea camionului încă în flăcări. Ion Tudose, unul dintre sătenii care
şi-au pierdut viaţa în explozie, a ajuns la faţa locului însoţit de şeful de post din
Mihăileşti. Una dintre maşinile celor aflaţi în zona accidentului era parcată între
cele doua autoutilitare ale pompierilor - o greşeala de neconceput.
O altă mare greşeală a fost intervenţia tardivă a pompierilor. Ei au ajuns în
zonă după mai mult de 50 de minute de la anunţarea accidentului. A fost suficient
timp pentru ca incendiul iniţial să aducă azotatul de amoniu la peste 160 de grade
Celsius, temperatura la care acesta explodează. Atunci când s-a produs deflagraţia.
Militarii apucaseră doar să işi pregătească furtunele pentru intervenţie.

57
 2.6 Ghidul privind securitatea transportului rutier al mărfurilor
periculoase
În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, s-a pus acut problema
dezvoltării şi implementării măsurilor legate de securitatea transporturilor
mărfurilor pe cale rutieră, feroviară şi pe căi navigabile interioare în raport cu
posibile riscuri de atentate teroriste. Este vorba de „mărfuri periculoase de mare
risc”. „Mărfurile periculoase de mare risc” sunt acele mărfuri care, deturnate de la
utilizarea pentru care au fost realizate, în scopuri de acţiuni teroriste, pot să
producă efecte deosebit de grave, pierderi de numeroase vieţi omeneşti sau
distrugeri masive de bunuri materiale sau ale mediului.

În conformitate cu reglementările Naţiunilor Unite din domeniu, noile măsuri

de securitate – spre deosebire de măsurile de securitate clasice – au fost grupate
într-un nou capitol ADR – Capitolul 1.10. Noile măsuri sunt adresate tuturor
părţilor implicate în operaţiuni de transport de acest gen.

Măsurile au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 şi au fost implementate în 6

luni de la intrarea în vigoare. Companiile implicate au luat la cunoştinţă că
legiuitorii au stabilit în mod expres aceste reglementări în sensul minimizării
riscului în ceea ce priveşte folosirea mărfurilor periculoase în scopuri teroriste prin
care persoane, bunuri sau mediul înconjurător pot fi puse în pericol. Trebuie avut
în vedere că în domeniul transportului mărfurilor periculoase, protecţia absolută
este doar o teorie.

58