Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți:

Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase[42]

Simbol Proprietate
„Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau
H1
care sunt mai sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.
„Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în
H2
contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile.
„Foarte inflamabile”:
 substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C
(inclusiv lichide extrem de inflamabile)
 substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact
cu aerul la temperatura mediului ambiant fără energie suplimentară
 substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid
H-3A cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după
îndepărtarea sursei de aprindere
 substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune
normală

 substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc

gaze foarte inflamabile în cantități periculoase.
„Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau
H3-B
mai mare de 21 °C și mai mic sau egal cu 55 °C.
„Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit
H4
sau repetat cu pielea sau mucoasele, pot cauza inflamații.
„Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H5
penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate.
„Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice)
H6 care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce
vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate și pot fi chiar letale.
„Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau
H7
dacă penetrează pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.
„Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu
H8
acestea.
„Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele
H9
acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.
„Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
H10 penetrează pielea, pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea
incidenței acestora.
H11 „Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă
penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței
 acestora.
Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa,
H12
aerul sau un acid.
Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă
H13 altă substanță (de exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile
prezentate mai sus.
„Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate
H14
sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale

și veterinare, biocide, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri,
emulsii de hidrocarburi / apă, substanțe conținând PCB-uri sau PCT-uri, dibenzofurani
policlorurați, dibenzo-para-dioxine policlorurate, gudroane, vopsele, rășini, plastifianți,
adezivi, substanțe chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului
înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Toate
acestea sunt enumerate în liste specifice. Manipularea și tratarea acestui tip de deșeuri se
face numai de agenții economici care îndeplinesc condițiile necesare și ținând evidențe
stricte, pe baza unei autorizări.[42]

Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale. Până la darea în folosință a

acestora România a obținut perioada de tranziție de la 1 ianuarie 2007 până la
31 decembrie 2009 pentru stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu
respectarea tuturor cerințelor privind protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a
obținut perioada de tranziție privind interzicerea depozitării deșeurilor lichide, privind
interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite proprietăți (corosive și oxidante) și privind
prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri (numai apa de suprafață) până la
31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică, chimică și metalurgie și
până la 31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care se conformează
sau sistează activitatea.[43]

Simbol de avertizare pentru substanţe radioactive depozitate.

Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi
eliminate prin distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor
radioactive, România are nevoie de două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile
radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.[44]

[modifică] Vehicule scoase din uz

Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație a
celor vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD,[45] a inițiat un program,
cunoscut sub numele de „Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă o primă de
3000 RON persoanelor fizice care achiziționează un autoturism nou și radiază din
circulație predând spre casare unui operator economic autorizat să desfășoare activități de
colectare a vehiculelor scoase din uz un autoturism uzat, cu o vechime de peste 12 ani.[46]

Acțiunea a demarat în anul 2005[47] și a fost reluată în 2006,[48] 2007[49] și 2008[50]

[modifică] Electrice și electronice

Acţiune de colectare a DEEE la Cluj-Napoca, organizată în 2010 de Asociația Română

pentru Reciclare (RoRec), în colaborare cu Umbrela Verde.[51]
Pentru detalii, vezi: Marea Debarasare.

Ca țară membră UE, România are obligația asumată de a colecta și recicla, anual, 80 000
de tone deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE).[52]

Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională
de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice[53] cunoscută și sub
numele de „Marea debarasare”. Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau
a blocului echipamentele nefuncționale, apoi societățile de salubrizare să le ridice și să le
transporte la centrele de colectare,[54] pentru ca de acolo să fie preluate de organizațiile
colective autorizate, în vederea transportării lor la reciclatori.[55][56] Sunt colectate aparate
de uz casnic de mici și mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de călcat, aspiratoare,
mașini de spălat, frigidere), unelte, echipamente de iluminat, aparatură electronică și de
informatică, jucării.[57]

Din cauza noutății, succesul acțiunilor din toamna anului 2007 a fost relativ. A doua
acțiune a avut loc pe 19 aprilie 2008, cu rezultate notabile.[58]

A treia campanie de colectare a DEEE a fost programată pentru 4 octombrie 2008,[59]

când au fost colectate peste 400 t de deșeuri.[60] Cantitatea colectată fiind mică, au mai
fost organizate campanii de colectare, a IV-a ediție având loc pe 1 noiembrie[61] iar ediția
a V-a pe 6 decembrie 2008.[62]

În afară de aceste acțiuni, importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să

adune deșeuri de aparate electrice și electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din
cantitatea totală de electronice și electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar
putea oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului vechi similar.[63]

[modifică] Gestionarea integrată a deșeurilor

Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deşeurilor conform principiului

prevenirii.

Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare.[2] Concepția actuală

privind deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de
eliminare, ci de la adoptarea de noi tehnologii, care să producă deșeuri în cantitate cât
mai redusă, într-o formă cât mai ușor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu
ridicate de deșeuri nu se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate.
Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:[64][65]

 Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea

importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri
produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare.
 Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode
disponibile care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique
Not Entailing Excessive Cost ).
 Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a
deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui
care le produce.
 Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
 Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de
sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de
tehnologia necesară tratării lor.
 Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie
inferioare, pe baza unor criterii uniforme.
  Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte
integrantă din activitățile social-economice care le generează.

Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe

baza Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de MMDD, și a Planului
Național de Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național,
Agențiile Regionale de Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de
Gestionare a Deșeurilor.[66]

[modifică] Reciclarea deșeurilor în România

Pentru detalii, vezi: Reciclarea în România, Marea debarasare și Rabla.

Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an[67].

În anul 2003 s-au folosit:[67]

 210,5 mii tone de sticlă

 235,2 mii tone de hârtie și carton
 236,5 mii tone de plastic
 104,7 mii tone de metal

În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ

60% de la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții
economici[68]. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone
din care au fost valorificate 305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de
valorificare de 26,6%, și reciclate 265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de
reciclare de 23%[68]. Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000
de tone[68].

În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice

45% din totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în
2013[69]. Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de
companii care activează în România[69]. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging
Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania,
Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan[69]. Eco-
Rom este liderul pieței de preluare de la agenții economici a obligației de reciclare și
valorificare a deșeurilor de ambalaje[69]. Modelul este inspirat din Uniunea Europeană,
unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde - simbolul firmei
care se ocupă de reciclare[67]. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le
reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și reciclare[67]. Lunar, societatea
primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de deșeuri pe care aceasta o
lansează pe piață[67]. Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare,
transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje[67].
[modifică] Bibliografie
 Directivele CE enumerate la secțiunea „Legislație”
 „Ordonanța de urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor”.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=24886. (versiune PDF)
 Ungureanu, Corneliu (2006). Gestionarea integrată a deșeurilor municipale.
Timișoara: Editura Politehnica. ISBN 973-625-386-4.
 „Manual privind activitățile specifice din domeniul gestiunii deșeurilor
municipale”. ProjektPartner International Services, Departamentul de Salubritate
din Göttingen, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea.
http://www.gestiuneadeseurilor.ro/. Accesat la 6 septembrie 2008.

[modifică] Bibliografie suplimentară

 Căpățână, Camelia (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom.
 Bold, Octavian Valerian (2003). Managementul deșeurilor solide. București:
Editura Matrix Rom.
 Wehry, Andrei (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor.
Timișoara: Editura Orizonturi Universitare.
 Păunescu, Ioan (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura Matrix
Rom.
 Antonescu, Nicolae (1988). Valorificarea energetică a deșeurilor. București:
Editura Tehnică.

[modifică] Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de gestionarea deșeurilor

 Ministerul Mediului
 Agenția Națională pentru Protecția Mediului
 MM Campania națională de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și
electronice
 MM Programul de stimulare a înnoirii parcului auto
 Articol din Evenimentul Zilei
 en Waste = Food Documentary - A documentary on the Cradle to Cradle design
concept of Michael Braungart and William McDonough.
 en "American dumpster: Builders deep-six too much material"
 en Analysis of existing methods for refuse processing

Ce sunt deseurile periculoase?

Detergentii cum ar fi clorul, innalbitorii, substantele
folosite la deblocarea tevilor, vopseaua, produsele pentru
eradicarea gandacilor, bateriile portabile, medicamentele si alte produse pe baza de
substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase. Unele dintre ele sunt
toxice si ne pot otravi, altele pot lua foc cu usurinta sau distrug materialele cu care intra
in contact. Aruncate in natura, polueaza solul si panza freatica.

Deocamdata, doar o parte dintre deseurile periculoase sunt colectate separat si reciclate.
Este vorba despre uleiul de motor, bateriile auto, bateriile telefoanelor mobile.
Producatorii, importatorii si firmele care comercializeaza ulei de motor si baterii auto,
precum si retelele de telefonie mobila (in cazul bateriilor telefoanelor mobile) asigura
colectarea acestor tipuri de deseuri.

Restul, cum ar fi medicamentele, ierbicidele, pesticidele, vopselele, nu sunt deocamdata

colectate separat. In orasele care au facilitati de sortare, aceste deseuri sunt separate pe
categorii, la groapa de gunoi. Aceste deseuri trebuie duse la gropi de gunoi pentru deseuri
periculoase, cum ar fi rampa de gunoi infiintata pentru aceste deseuri, la Slobozia. Alte
gropi de gunoi similare sunt in constructie in momentul de fata.

Ce efecte au ele asupra noastra?

Otravesc solul si panza freatica. Ne dauneaza si noua, pentru ca se pot infiltra in apa de la
fantana sau de la robinet. Copiii pot intra in contact cu deseurile periculoase aruncate
aiurea (sprayuri cu resturi de insecticide, medicamente expirate).

Un litru de ulei de motor uzat, aruncat in natura, contamineaza un milion de litri de apa.

Metalele grele (cum ar fi plumbul), aflate in bateriile auto uzate, pot afecta sanatatea
mentala a copiilor.

O baterie de telefon mobil de tip vechi poate polua 600 000 de litri de apa cu metale
grele.

Produsele chimice corozive pot strica tevile de scurgere sau canalele colectoare.

Ce pot face?
Limiteaza utilizarea produselor periculoase, inlocuind o parte din ele cu unele mai putin
daunatoare.

Incearca sa eviti folosirea produselor care au pe etichete urmatoarele simboluri si nu le

arunca niciodata la gunoi:
Incearca alternative ecologice la detergentii obisnuiti. Se gasesc acum si la noi in
magazine. In loc de naftalina, foloseste bucatele de lemn de cedru. In loc de agenti de
curatare pe baza de substante chimice, incearca bicarbonatul de sodiu. S-ar putea sa iesi si
mai ieftin.

In loc de baterii portabile obisnuite, cumpara baterii reincarcabile sau acumulatori.

Du inapoi la farmacie medicamentele expirate sau care nu-ti mai sunt necesare.

Foloseste vopsea pe baza de apa, nu de solventi.

Cumpara produse doar in cantitatea de care ai nevoie. Daruieste unui vecin sau unui
prieten vopseaua care-ti prisoseste.

Cere primariei sa infiinteze puncte de colectare pentru aceste deseuri.

Ce se intampla cu deseurile periculoase colectate?

O parte din aceste deseuri pot fi reciclate (solventii, uleiul). Altele trebuie depozitate in
locuri special amenajate pentru deseuri periculoase.

Avantajele colectarii, reciclarii / depozitarii in conditii

de siguranta
Un mediu mai curat si mai sanatos, neafectat de substante toxice, inseamna in primul
rand mai multa sanatate pentru tine si familia ta

De ce sa colectam separat bateriile portabile?

Dintre toate lucrurile pe care le arunci la gunoi in mod obisnuit, bateriile portabile sunt
cele mai poluante. Iti fac rau si tie, si naturii inconjuratoare.
 

40 de milioane de baterii portabile vandute anual in

Romania ajung la groapa de gunoi. Aici, metalele grele
(mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu) se scurg in sol si
ajung in panza freatica. Ele distrug vegetatia din zona si
ataca sanatatea oamenilor. Aceste metalele pot provoca
alergii, sterilitate, pierderi de memorie, boli de inima,
cancer.

Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500

de litri de apa sau un metru patrat de sol pe o perioada de 50 de ani.

Bateriile ieftine, cumparate de la tarabe, au o viata mai scurta decat cele comercializate in
magazine. Compozitia lor nu este cunoscuta cu exactitate, iar acest lucru ingreuneaza
reciclarea.

Ce se intampla cu bateriile portabile colectate?

In Romania nu exista inca o retea bine pusa la punct pentru colectarea bateriilor portabile,
desi cativa pasi au fost facuti in acest sens. Pana in 2008, si producatorii de baterii vor fi
obligati sa-si schimbe o parte din obiceiuri si sa-si asume responsabilitatea colectarii si
reciclarii acestor produse.

Unele firme care comercializeaza aparate electrice si electrocasnice au inceput deja sa

colecteze baterii. Afla daca si in localitatea ta se intampla acest lucru.

Odata adunate, bateriile sunt trimise catre centre de tratare, unde sunt inlaturate
substantele periculoase. Apoi, daca facilitatile o permit, bateriile sunt reciclate.
Reciclarea este un proces dificil, din cauza existentei unui numar foarte mare de tipuri de
baterii. Nici in strainatate nu exista deocamdata foarte multe centre de reciclare a
bateriilor. Doar Franta si Elvetia stau bine la acest capitol.

Din 1 000 de baterii portabile se pot obtine 190 kg de fier, utilizat in industrie.

Ce pot sa fac?
 foloseste baterii ale producatorilor consacrati; vor avea o viata mai lunga;
 du bateriile uzate la magazinele care comercializeaza astfel de produse. Din 2008,
magazinele sunt obligate sa le primeasca inapoi. Presiunea clientilor poate
determina unele firme sa inceapa colectarea. Contribuie la schimbare!
 e preferabil sa cumperi acumulatori (dar nu pe baza de nichel si cadmiu) si aparate
electrocasnice care functioneaza cu acumulatori;
 nu arunca bateriile in natura;
 cere primariilor sa infiinteze un punct de colectare pentru baterii portabile.
Baterii auto, anvelope si ulei de motor
De ce trebuie sa colectam separat bateriile auto,
anvelopele si uleiul de motor?
Bateriile auto si uleiul de motor sunt printre cele mai nocive deseuri. Ele contin substante
toxice, care polueaza mediul si ne afecteaza sanatatea. Bateriile auto contin metale grele
(plumb) si acizi. Expunerea la plumb duce la afectiuni grave: sterilitate, retard mental la
copii, afectiuni ale sistemului nervos.

Un litru de ulei de motor uzat poate contamina un milion de litri de apa. Uleiul de motor
aruncat in natura afecteaza panza freatica mai multe zeci de ani.

Arderea uleiului uzat in soba produce particule cancerigene, care iti pot afecta sanatatea

Vopsirea gardurilor din lemn cu ulei uzat este daunatoare. Dupa ploaie, substantele
nocive din ulei ajung in sol si contamineaza panza freatica.

In 2005, au fost vandute in Romania 14 milioane de anvelope, fara a le numara pe cele de

la masinile noi vandute in acel an. Rata de colectare a fost sub 40%, desi Romania s-a
angajat sa colecteze 60% din anvelope in acel an.

98 de milioane de tone de ulei mineral au fost puse pe piata in 2005. Mare parte din
aceasta cantitate a fost folosita la motoare, cutii de viteza, frane sau in alte scopuri
hidraulice. Nu exista statistici privind colectarea uleiului uzat. Tot ce se stie deocamdata
este faptul ca doua treimi dintre romani schimba uleiul intr-un atelier auto sau la
benzinarie, iar restul de o treime il schimba acasa.

Ce se intampla cu aceste deseuri dupa colectare?

Producatorii si importatorii de baterii auto, ulei de motor si anvelope sunt obligati sa
asigure colectarea si depozitarea acestor deseuri in locuri special amenajate.

Nu te costa nimic in plus daca schimbi uleiul la benzinarie, unde exista si un centru de
colectare. Acelasi lucru este valabil si pentru bateriile auto, a caror manipulare presupune
un grad ridicat de risc, din cauza substantelor periculoase pe care le contin.

Uleiul de motor:
Uleiul de motor este folosit drept combustibil in
anumite industrii. Reciclarea uleiului uzat se face numai
in rafinarii. Prin reciclare, sunt obtinuti lubrifianti, cu
doar o treime din energia folosita pentru rafinarea
titeiului.
 

Bateriile auto:
Bateriile auto uzate sunt depozitate in containere speciale, rezistente la coroziune, pentru
a proteja mediul inconjurator si sanatatea oamenilor. Bateriile sunt dezmembrate,
plasticul este dat la o parte, spalat si transformat in granule; acizii sunt tratati si
neutralizati, iar plumbul este refolosit, la producerea de noi baterii auto, tevi de scurgere
sau placi pentru radiografii.

Anvelopele:
Prin arderea a trei tone de pneuri auto se degaja tot atata
energie ca prin arderea a doua tone de combustibil
lichid. Prin arderea cauciucurilor in spatii special
amenajate, cum ar fi cuptoarele de ciment, este
valorificata aceasta sursa de energie.

Anvelopele uzate pot fi transformate in granule, care

sunt folosite la acoperirea suprafetelor de joaca pentru
copii sau a terenurilor de sport. In combinatie cu cauciucul nou, cauciucul reciclat poate
fi folosit la producerea de anvelope, de incaltaminte si la fabricarea benzilor pentru
bagaje din aeroporturi.

Ce pot face?
Nu arde anvelopele uzate in aer liber! Gazele toxice emanate polueaza atmosfera si iti
afecteaza sanatatea.

Foloseste cauciucuri resapate! Sunt produse a caror calitate a fost controlata. Prin
refolosire, ajuti la economisirea materiilor prime.

Nu arunca bateria auto la tomberon sau in natura! Du-o la o benzinarie sau la un atelier
auto! Unele firme acorda bonusuri celor care aduc bateria veche la schimb.

Nu varsa uleiul de motor uzat in canalizare! Schimba uleiul masinii la benzinarie sau la
atelierul auto! Nu amesteca uleiul de motor cu uleiul de frana! Du-le separat la
benzinarie, unde exista centre de colectare a uleiului uzat.

Echipamente electrice si electronice

Alte informatii

Cum ne afecteaza?
De la calculatoare la frigidere, de la cuptoarele cu microunde
la televizoare, toate electricele si electronicele aflate la
sfarsitul ciclului de viata devin deseuri. In aceasta categorie
intra si telefoanele mobile si sursele de iluminat (tuburi
fluorescente de tip neon, „becuri economice” si surse de
iluminat cu descarcare in gaz).

Impactul lor asupra mediului este ingrijorator. Aceste deseuri au in compozitie substante
deosebit de periculoase: mercur, plumb, crom, brom, substante halogene ca CFC-cloro-
fluoro-carbon (responsabil pentru diminuarea stratului de ozon).
 
 Un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de
ani
 Sistemul electronic al ceasului desteptator contine mercur
 Frigiderele contin cloro-fluoro-carbon
 Telefoanele celulare, calculatoarele contin metale grele si metale rare
 Daca ar fi incinerate, deseurile de echipamente electrice si electronice ar elibera
anual o cantitate de 36 tone de mercur si 16 tone de cadmiu

Fiind atat de periculoase, aceste deseuri nu mai trebuie sa ia calea gropilor de gunoi.
Trebuie sa fie colectate separat si reciclate.
Se pot face mari economii de materie prima gandindu-ne ca din tubul catodic al unui
televizor se pot scoate doua kilograme de plumb.

Uniunea Europeana a dat doua directive care ii obliga pe

fabricantii de produse electrice si electronice sa organizeze
filierele de reciclare, pe de-o parte, iar pe de alta sa produca
aparate din ce in ce mai ecologice si cu o durata mai lunga
de viata.

Ce pot sa fac?
 Sa alegi aparate mai putin poluante, cu o durata mai lunga de viata
 Sa predai aceste deseuri la platformele si centrele de colectare
 Sa soliciti companiei de salubrizare sa preia deseurile de la domiciliul tau
 Sa duci, la schimb, la comercianti, echipamentele vechi atunci cand cumperi altele
noi
 Sa nu cumperi obiecte electrice de unica folosinta
  Sa incerci sa repari obiectele in loc sa le inlocuiesti cu cele noi
 Sa cumperi obiecte care consuma mai putina energie
 Sa nu arunci aragazul vechi pe camp sau la groapa de gunoi. Magazinele care
comercializeaza astfel de produse sunt obligate sa le primeasca pe cele vechi, la
cumpararea unora noi.
 Sa nu arunci telefonul mobil la gunoi. Firmele din Romania au inceput si ele
programe de reciclare. Acest lucru inseamna ca poti duce telefonul vechi la orice
centru de telefonie mobila.

Amenzile pentru persoanele fizice care nu separa la sursa deseurile de echipamente

electrice si electronice pentru a le depune in cadrul sistemului de colectare organizat sunt
cuprinse intre 500-1000 RON.

Ce se intampla cu ele dupa colectare?

Colectarea si tratarea deseurilor de echipamente electrice si electronice este reglementata
prin lege.

De tratarea ecologica a acestor deseuri raspund producatorii de echipamente electrice si

electronice. Tratarea ecologica include:

1. Dezmembrarea deseurilor si neutralizarea substantelor periculoase;

2. Dezmembrarea si refolosirea componentelor;
3. Dezmembrarea si reciclarea materialelor;
4. Incinerarea in vederea obtinerii de energie;
5. Eliminarea substantelor nepericuloase ramase.

Deseurile de echipamente electrice si electronice contin componente si materiale care pot

fi reutilizate pentru echipamente noi sau care pot fi reciclate (metale, plastic, sticla etc.).