Vasile Romanciuc

Scriitorul Vasile Romanciuc s-a

născut la 17 decembrie 1947, în s.
Bădragii Noi, r-nul Edineţ, într-o
familie de ţărani.
În anii 1955-1963, a învățat la
şcoala de opt ani din satul natal,
după care, în perioada 1963-1966 a
făcut şcoala medie № 2 din or.
Edineț. Studiile superioare le-a făcut
la Facultatea de Litere (secția
Jurnalism) a Universității de Stat din
Chișinău, în anii 1966-1972.
Până în anul 2000, a activat în
calitate de redactor la Radio-
Moldova, fiind totodată și consilier
al Uniunii Scriitorilor din R.
Moldova, redactor la editurile „Literatura artistică”, „Gheorghe Asachi”,
„Museum”. A colaborat cu studioul „Moldova-film”, prin cumul, în calitate de
traducător, la dublarea filmelor. Din 2000 până în prezent, este redactor-șef la
redacția „Carte pentru Copii”, Editura „Prut Internațional."
„Adevărata măsură a talentului acestui poet este dată de dexteritatea cu care
folosește materia lexicală în combinații dintre cele mai neașteptate, care surprind
cititorul nu numai prin insolitul lor, ci și prin sensul ascuns al sintagmelor
rezultate... Valoarea poeziilor sale trebuie descoperită dincolo de învelișul anodin
al cuvântului, acolo unde inexprimatul pulsează de sensuri adânci”

Poezii de Vasile Romanciuc

Să ai o patrie
Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

Elegie
Se-aşterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veşmânt de mătase
ca şi cum ar coperta
un dicţionar de arhaisme.

Un ochi
Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipseşti!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai ştie ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.
Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş

Citate de Vasile Romanciuc

,,Numai moartea stie totul despre noi’’
,,Sahara noastra e in sufletul nostru"