4.

Reprezentari si profesionalizare a specialistilor psihologi

Cîteva dintre lucr\rile unuia dintre noi asupra profesionaliz\rii psihologiei în Italia
(Palmonari, 1981; Palmonari [i Pombeni, 1984; Palmonari, Pombeni [i Zani, 1986)
au pus în eviden]\ modul în care reprezent\rile sociale ale psihologiei [i ale muncii
psihologului au constituit un factor esen]ial al acestui proces.
Consider\m deja stabilit faptul c\ elementele ce caracterizeaz\ o profesiune sînt:
• individualizarea unei „noi” arii problematice, autonom\ în raport cu altele,
chiar
dac\ era considerat\ pîn\ acum ca f\cînd parte dintr-un ansamblu mai amplu de
probleme;
• emergen]a unui grup ce se consider\ apt s\ trateze, pentru binele comun [i cu
tehnicile de care dispune, „noile” probleme. Acest grup ajunge repede la
con[tientizarea faptului c\ trebuie s\-[i creeze reguli autonome de func]ionare [i de
reproducere (cum se intr\ în grup, în ce condi]ii po]i r\mîne membru al acestuia,
pentru ce motive poate fi eliminat cineva, cum se preg\tesc noii adep]i);
• definirea tot mai rafinat\ a tehnicilor [i a stilurilor de interven]ie proprii
grupului, originale în raport cu tehnicile folosite în tratarea ariei de probleme în
faza
în care nu i se definise înc\ specificitatea.
Aceste elemente sînt în mod evident reprezent\ri sociale legate de condi]iile
istorice care, punînd în relief probleme determinate, permit anumitor grupuri
sociale s\
se afirme. De fapt, procesul prin care „munca de psiholog” a devenit specializarea
„a
lucra ca psiholog într-un domeniu anume” se afl\ în strîns\ rela]ie nu numai cu
evenimentele importante ale societ\]ii italiene, dar [i cu evolu]ia cultural\ a întregii
lumi occidentale [i cu semnifica]iile ce au fost atribuite, în raport cu aceasta,
psihologiei [i [tiin]elor umane.
CONSTRUIREA REALIT|}II SOCIALE
3 0 PSIHOLOGIE SOCIAL|
Psihologia a început s\-[i asume, în Italia, o semnifica]ie de ocupa]ie, de munc\,
numai dup\ sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial. Problemele puse de cre[terea
economic\ în anii de dup\ r\zboi au f\cut din aceast\ disciplin\ un instrument
esen]ial
pentru interpretarea a numeroase fenomene emergente (de exemplu, [colarizarea în
mas\ [i fenomenele de e[ec [colar, migr\rile interne masive [i problemele de
socializare a fo[tilor ]\rani în ora[ele din nordul Italiei). S-a început astfel s\ se
cear\
interven]ia psihologului în [coal\, în uzine, în centrele medico-psiho-pedagogice [i
în
clinicile de psihiatrie. Dar nu existau centre de formare a psihologilor, în afara
cîtorva
institu]ii universitare, iar psihologul nu era prev\zut printre cadrele personalului
lucrînd în serviciile sociale. Toate acestea concurau la a crea celui ce lucra ca
psiholog
impresia c\ nu exercit\ o profesiune, ci c\ face doar ceva provizoriu, a[teptînd
evenimente în m\sur\ s\ sanc]ioneze atît existen]a profesiunii, cît [i traiectul
studiilor
necesare pentru a exercita aceast\ profesiune.
O anchet\ (cf. Trentini, 1977) efectuat\ la începutul anilor ’70 a revelat astfel c\,
din 969 de persoane interogate ce declarau a fi psihologi, mai pu]in de jum\tate
reu[eau s\-[i concentreze munca într-una sau dou\ institu]ii. 520 dintre ei lucrau în
trei, patru, poate cinci institu]ii sau chiar mai multe, iar aproximativ o [esime din
e[antion lucra în cel pu]in cinci institu]ii. De semnalat, de asemenea, c\
aproximativ
jum\tate din psihologi afirmau c\ exercit\ [i activit\]i ne-psihologice, ceea ce
înseamn\
nu numai c\ timpul dedicat psihologiei era împ\r]it în mai multe sectoare de
ocupa]ie,
dar [i c\ pentru multe persoane era vorba de o a doua munc\, deci de o nou\
fragmentare, de vreme ce se consacrau în mod constant unei alte ocupa]ii (aproape
întotdeauna înv\]\mîntului în [colile de toate gradele). Acest tip de „polivalen]\-
-dispersiune”, determinat fie de cauze structurale, fie de atitudini profesionale,
pare
s\ constituie, pe plan obiectiv, unul din motivele pozi]iei precare [i adesea
subordonate în care se g\sea deseori psihologul în raport cu alte profesiuni. Nu se
poate
vorbi decît, cel mult, de un început al procesului de profesionalizare a psihologilor.
Or, valul de contest\ri care a cuprins societatea italian\ dup\ 1968 a interesat
mai cu seam\ domeniile în care lucrau psihologii ([coala, igiena mental\, institu]iile
terapeutice, uzina). S-a manifestat atunci cu putere o mi[care politic\ [i sindical\
ce, pe de o parte, critica vehement marginalizarea celor slabi de c\tre institu]iile
sociale (cf. Basaglia, 1967; Carugati [.a., 1973) [i, pe de alt\ parte, punea problema
unei reforme urgente [i radicale a serviciilor sociale [i sanitare. Conform ideilor
predominante ale acestui curent, consisten]a [tiin]ific\ [i utilitatea public\ ale
psihologiei trebuiau s\ fie recunoscute, iar munca psihologului era conceput\ în
raport cu
cîteva puncte de reper unificatoare: universitatea pentru cercetare [i experimentare,
sectorul teritorial (comunitatea local\) pentru servicii psiho-pedagogice [i de igien\
mental\, profesiunea liberal\ pentru exercitarea activit\]ii psihoterapeutice dup\
modelul psihanalistului.
Cî]iva ani mai tîrziu (’75-’76) apar pe pia]a muncii noi licen]ia]i în psihologie:
este vorba despre un num\r destul de mare de persoane decise s\ ocupe un loc
anume
[i s\ se diferen]ieze de al]i operatori. Tendin]a dominant\ este c\utarea unei arii
specifice în activitatea clinic\, în particular în psihoterapie, ca r\spuns la a[tept\ri
sociale multiple.
~n acest context, înc\ destul de confuz, Centrul na]ional de cercetare a promovat,
în 1978, un program al c\rui scop explicit era s\ fac\ o anchet\ calitativ\ asupra
tipului de munc\ prestat\ de c\tre psihologi în cele trei sectoare profesionale
principale: universitatea, serviciile socio-sanitare teritoriale, profesiunea liberal\.
Analiza
datelor acestui studiu a pus în eviden]\ existen]a a patru grupuri de psihologi,
fiecare
31
cu o defini]ie specific\ a existen]ei [i muncii psihologului. Fiecare grupare exprim\
un model ce trimite la o reprezentare social\ specific\ a psihologiei ca [tiin]\.
Diversele lu\ri de pozi]ie privind consisten]a [tiin]ific\ a psihologiei [i importan]a
ei pentru
analiza problemelor sociale constituie puncte de reper pornind de la care subiec]ii
studia]i organizeaz\ [i dau o semnifica]ie unor elemente diferite, relative la ei în[i[i
ca profesioni[ti [i la propria lor munc\.
Pozi]ia extrem\ sus]ine c\ psihologia este o [tiin]\, dar c\ [tiin]a este în mod necesar
o ideologie în slujba grupurilor aflate la putere. ~n acest context, psihologul se
define[te ca av‘nd un rol de „militant”, de „lucr\tor social ca [i ceilal]i”. El refuz\
orice identificare cu un rol tehnic, considerat periculos de vreme ce legitimeaz\
puterea pe care cuno[tin]ele i-ar putea-o da asupra celorlal]i. Nu exist\ deci
distinc]ii
profesionale. To]i cei care se ocup\ de om [i de societate sînt lucr\tori sociali; se
aud
adesea fraze de genul: „sîntem to]i egali în lupt\, rolurile se confund\”. Faptul de a
lucra ca psiholog este deci privit ca o alegere hot\rît politic\, avînd drept scop
principal s\ pun\ în eviden]\ contradic]iile societ\]ii [i nu s\ le acopere cu r\spunsuri
tehnice.
Exist\ o alt\ pozi]ie extrem\ ce consider\ psihologia o [tiin]\ a „cazului individual”:
singura psihologie [tiin]ific\ este psihanaliza. De aceea, se prefer\ autodefinirea ca
psihoterapeut decît ca psiholog, instrumentul principal de lucru fiind chiar
personalitatea psihoterapeutului. De aceea, exist\ o conexiune puternic\ între
identitatea personal\ [i identitatea profesional\. De fapt, profesiunea de terapeut nu
este
v\zut\ ca o ocupa]ie într-un sens restrîns, ci drept ceva mai amplu în care se
investe[te
întreaga personalitate. Condi]iile optime pentru o activitate corect\ implic\
libertatea
terapeutului, libertate în]eleas\ ca „profesiune liberal\”.
Un grup foarte important de psihologi sus]ine o pozi]ie mai nuan]at\, chiar dac\
apropiat\ de versantul psihoterapeutic. Ei afirm\ c\ psihologia este o [tiin]\ care
utilizeaz\ metoda [tiin]ific\ pentru cunoa[terea individului. Deci, ea nu poate avea
un
impact prea mare asupra realit\]ii sociale, iar obiectul propriu de interven]ie trebuie
s\ se limiteze a[adar la procesele individuale, la dinamicile interpersonale prezente
în
situa]ii sociale strict circumscrise. Se insist\ asupra definirii psihologului drept
„clinician avînd competen]e tehnice”. Identitatea profesional\ a psihologilor
trebuie
garantat\, iar aceast\ exigen]\ apare tocmai pentru a se diferen]ia de colegii
„lucr\tori
sociali”. Elementul fundamental al acestei diferen]ieri este abilitatea terapeutic\;
modelul de referin]\ este înc\ o dat\ modelul clinic individual.