Presa franceza si psihanaliza

Studiul reprezent\rile sociale revine întotdeauna la punerea în rela]ie a

caracteristicilor raporturilor simbolice din interiorul [i dintre grupurile
sociale. Este ceea ce a
f\cut Moscovici pentru reprezent\rile sociale ale psihanalizei în diferite
organe ale
presei franceze de la începutul anilor ’50. Au fost studiate trei tipuri de
publica]ii:
presa militant\ apropiat\ de Partidul Comunist, presa emanat\ de Biserica
catolic\ [i
ziarele de mare tiraj. Aceste trei sectoare ale presei franceze nu
între]ineau acela[i tip
de raporturi cu cititorii [i cu mediul lor social [i cultural. S\ schi]\m pe
scurt cele
trei modalit\]i de raportare care le disting.
CONSTRUIREA REALIT|}II SOCIALE
2 6 PSIHOLOGIE SOCIAL|
Difuzarea. Acest raport este caracterizat printr-o diferen]iere între
sursele [i receptorii comunic\rii. Autorii articolelor din presa de larg\
difuziune transmit informa]ia
pe care ei în[i[i au primit-o, la rîndul lor, din partea speciali[tilor. Din
acest motiv, ei
sînt într-un fel receptori de informa]ie, ca [i cititorii lor. Scopul lor
principal este, în
acela[i timp, s\ creeze o cunoa[tere comun\ [i s\ se adapteze intereselor
publicului lor.
Propagarea. Acest raport este stabilit de c\tre membrii unui grup care au
o viziune
bine organizat\ asupra lumii, o credin]\ ce trebuie propagat\ în paralel cu
acomodarea
altor tipuri de cunoa[tere la acest cadru stabil. ~n exemplul ales de
Moscovici, era
vorba s\ se studieze modul în care sistemele de comunicare pe care se
sprijinea
Biserica catolic\ adaptau achizi]iile psihanalizei la scopurile lor
religioase.
Propaganda. Este o form\ de comunicare ce se înscrie în raporturi sociale
puternic antagoniste. Miza acestei comunic\ri este opozi]ia între adev\r [i
fals, transmiterea
unei viziuni conflictuale, a unei incompatibilit\]i a viziunii asupra lumii
propus\ de
surs\ [i cea propus\ de un partid advers.
Este imposibil s\ rezum\m în 2-3 pagini cele aproximativ 200 de pagini
pe care le
consacr\ Moscovici (1976) reprezent\rii psihanalizei în aceste trei
sisteme de comunicare. S\ ilustr\m, deci, pe scurt, principala lui ipotez\.
„Privite din unghiul structurii mesajelor, al elabor\rii structurilor sociale,
al
leg\turilor între emi]\tor [i receptor, al comportamentului vizat, cele trei
sisteme
de comunicare î[i p\streaz\ o mare individualitate. Or, tocmai aceast\
particularitate ne permite s\ apropiem difuzarea, propagarea [i
propaganda de opinie, de
atitudine [i, respectiv, de stereotip.” (Moscovici, 1976, p. 497)
S\ d\m cîteva indica]ii care coroboreaz\ aceast\ ipotez\.
Difuzarea ar produce mai cu seam\ opinii asupra psihanalizei. ~ntr-
adev\r, în
presa central\ se reg\sesc asupra acestui subiect articole slab coordonate
între ele;
expunerea diferitelor puncte de vedere poate fi contradictorie [i nu invit\
în mod
necesar la o ac]iune determinat\. Se vorbe[te despre psihanaliz\, dup\
caz, cu seriozitate, cu rezerv\, chiar cu ironie. Psihanaliza va fi asociat\
cu alte teme la mod\, cu
astrologia, de exemplu. ~ntr-un acela[i ziar („Le Monde”), un cronicar
dramatic nu
va face apel la psihanaliz\, în timp ce un critic cinematografic se va
raporta la ea.
S‘nt exprimate o mul]ime de puncte de vedere [i rezultatul este un fel de
impregnare
a opiniei publice cu o nou\ tem\ de conversa]ie la dispozi]ia tuturor.
Scopul difuz\rii
este un fel de art\ pentru art\: a între]ine comunicarea pentru interesul
(lucrativ
pentru mul]i) al comunic\rii înse[i.
Propagarea lucreaz\ la nivelul atitudinilor.
„S\ reamintim c\ atitudinea este o organizare psihic\ avînd o orientare
negativ\
sau pozitiv\ în raport cu un obiect, orientare care se dezv\luie fie printr-
un comportament global, fie printr-o serie de reac]ii a c\ror semnifica]ie
este comun\.
Conceptul de atitudine [i cel de structur\ sînt vecine. Atitudinea nu este o
reuniune
de opinii sau de r\spunsuri particulare [i heteronome, ci o îmbinare
ordonat\ a
tuturor acestor opinii [i r\spunsuri. Func]ia ei este regulatoare; ea are un
efect
selectiv asupra ansamblului manifest\rilor unui subiect. Conduita nu este
urmarea
ei imediat\ [i necesar\. Crearea unei atitudini traduce crearea unui raport
cu un
obiect pertinent din punct de vedere social.” (Moscovici, 1976, p. 498)
Cînd se studiaz\ atitudinile în psihologia social\, se caut\ structurarea
continu\ a
unei mul]imi de r\spunsuri diferite la prima vedere. O asemenea
organizare complex\
poate fi detectat\ în scrierile catolice asupra psihanalizei. Acestea
propov\duiesc
27
modera]ia [i pruden]a, pun psihanaliza în serviciul educa]iei, resping
dimensiunea
aplicativ\ generalizat\ a libidoului, dar vorbesc despre rolul pozitiv al
afectivit\]ii [i
al unei terapeutici analitice limitate. Psihanaliza este v\zut\ ca respingere
a unui
pozitivism dep\[it, lucrînd pentru o în]elegere mai deplin\, care nu intr\
în mod
necesar în conflict cu o viziune spiritualist\ asupra omului. Cheia
interpret\rii psihanalizei trebuie deci c\utat\ în mesajul religios ce
desemneaz\ compatibilit\]ile [i
incompatibilit\]ile, dar care nu vizeaz\ o acceptare sau o respingere
total\.
Propaganda, dimpotriv\, vizeaz\ exact refuzul global al unei concep]ii
alternative,
prezentat\ cu consteisn]a [i rigiditatea unui stereotip denigrator
(Moscovici, 1976, p.
19). ~n presa comunist\ din perioada r\zboiului rece, psihanaliza era
prezentat\ ca o
pseudo[tiin]\ sau ca o [tiin]\ burghez\, importat\ în Fran]a din Statele
Unite [i menit\
s\ propage o ideologie mistificatoare! O opozi]ie sistematic\ în raport cu
lupta de
clas\ traversa, legîndu-le în acela[i timp, domeniul politicii [i cel al
psihologiei.
Conform acestei prese de propagand\, Uniunea Sovietic\ era ]ara p\cii [i
Statele
Unite ]ara r\zboluiui [i a exploat\rii sociale. Va exista deci o psihologie
sovietic\
valabil\ din punct de vedere euristic [i [tiin]ific [i o psihanaliz\ care nu
era decît
aparent [tiin]ific\, fiind importat\ din America.