R€Vi$TAT>€ CULTURA

BCU Cluj / Central University Library Cluj

CUPRINSUL:

V L A D I H I R G H I D I O N E S C U : Un interesant docu­
m e n t istoric pentru noi.
A L E X A N D R U M A C E D O N S K I : Rondelul Orelor.
V . D E M E T R I U S : Duminica.
G H . P T E A N C U preot.: B o l ş e v i s m u l la noi.
A . CftTRUŞ: Corăbiile'Vedenii.
A L . V L A H U Ţ Ă şi I . L . C A R A G I A L E : P o l i t i c ă şi
Literatură.
I O N F A R H Â : Renunţare.
M. S A N - M A R I N O : Petale Palide.
M . G. S A M A R I N E A N U : Despărţirea.
D r . G H . C 1 U H A N D U p r o t . : V e c h i U r m e de C u l ­
tură Românească în B i h o r .
N U Ş I T U L L I U : Visam Odată.
D r . A L . P T E A N C U : Cronica Culturală.
NOTE.
MEMENTO.

Anul 1. N o 8 Oradea-Mare 15 S e p t e m v r i e 1920

Preţul
 Anul I. N o . 8. Oradea-Mare 15 S e p t e m v r i e 1920

CELE TREI CRIŞURI

Col. G^BHCHLOGLU R E V I S T A D E C U L T U R A H Q SHMHRINEHW)

Sub Conducerea Dior:

ROMRN CIOROQHRIU, GEORGE BHCHLOGLU, Dr RLEXflNDRU PTEflNCU
Vicar Episcopal Colonel Dir. G-l al Invăţămtntului

Un interesant document istoric pentru noi

Veacul al 17 lea francez, este un veac interesant nu
numai din punctul de vedere literar, dar şi din acel peda­
gogic. E veacul care, între altele, neinţelegând încă valoarea
învăţământului poporan, îndreaptă atenţia tuturor pedagogi­
lor fie spre educaţia aristocraţiei
BCU Cluj sau a burgheziei
/ Central University Library Cluj superiare
fie spre educaţia prinţilor, mai ales a viitorilor regi.
• Din primele clipe ale naşterii unui principe de coroană,
se şi prezentau pedagogii, cu scrieri şi propuneri, pentru
a solicita favoarea creşterii viitorului moştenitor al tronului.
Se părea că dispensa de a educă un popor întreg, putea
să fie răscumpărată cu grija cea mare de a educa cât se
poate mai bine pe un singur om. Astfel, avem în acest veac
erudiţi şi teologi ca: Nicole, Bossuet, Fenelon şi alţii, cari îşi
făceau o cinste în cariera lor, de a fi preceptorii prinţilor
mai de seamă, şi de a scrie cărţi pentru educaţia for.
Ludovic al 14-lea, faimosul rege-soare, cum i se mai
zicea, care pecetlueşte cu numele lui întregul veac al 17-lea
din Franţa, a avut doi preceptori, pe un anume Perefixe
şi pe un filosof numit Ftancisc la Motte le Veyer, de
care mă voi ocupa mai pe larg, căci el tocmai ne re­
prezintă documentul istoric ce ne interesează. Acesta, după
ce fu respins odată, prin 1640, de către Regina mamă a
lui Ludovic al XIX, subt motivul că . . . era însurat, fu
însărcinat totuşi în 1619 cu educaţia fratelui regelui, ca
o încercare, după care apoi în 1652, fu însărcinat cu în­
săşi educaţia şi învăţământul lui Ludovic al XlV-lea, până
în 1660, anul căsătoriei acestui rege.
Posedând operile complecte ale lui La Motte le Veyer,
în două mari volume, în a treia ediţie din 1666, găsesc
între lecţiile de geografie pe care pedagogul nostru le-a
predat regescului său elev, la pag. 783 dn volumul I, capitolul
40 întitutat Despre Transilvania, Valachia şi Moldova.
Iată traducerea acestui capitol; Aceste provincii cari
r

formează azi mici State, sunt compuse din vechia Dacie.

Transilvania a fost astfel numită de Romani din cauza
pădurilor cari o înconjura tot aşa precum fac şi munţii.
1
Alba Mia (Albe Jule), pe cari Germanii o numesc Veye-
ssenburg (sic), este reşedinţa ordinară a principelui, după
cum se zice BCUcă era
Clujdin timpul
/ Central regelui
University Decebal,
Library Cluj şi se gă­
seşte la 47 de grade şi câteva minute de latitudine. Situaţia
Transylvaniei este la nord de Ungaria şi la răsărit de
Moldova, având muntele Carpat de nord şi Valachia la
miază-zi. Lungimea şi lărgimea ei, sunt de patru zile fiecare.
Se zice că Valachia îşi trage numele de la un Flaccus,
trimis acolo de Trajan cu treizeci de mii de oameni, cari
s'au stabilit acolo, luîndu-şi numele atunci de Flaccia, de
unde prin conrupere Valachia. Oraşul ei principal este
Târgovişte (Tergoviste), aşezat la patruzeci şi şeasâ de
grade şi unde locuieşte Voevodul (le Voevode) care e câr-
muttorul ei. Altă dată, el recunoştea pe regii Ungariei şi<
chiar pe acei ai Poloniei, dar azi el atârnă absolut de
marele Turc.
Acelaş lucru este şi cu Moldova, căreia râul Moldau
i-a dat numele, şi pe care anii o numesc marea Valachie.
Voevodul ei, atârnând de turc, îşi are reşedinţa la Czukau
sau Suschau (Suceava).
1
Parantezele sunt adaosele noastre.
 întinderea Moldovei este de şease-zeci şi patru de leghe.
Partea ei orientală se chiamă Bessarabia, şi se întinde
până la Puntele Euxin (Marea Neagră), la locul unde acesta
primeşte Dunărea prin şeapte guri deosebite. Tot acolo se
vede şi lacul Obidovo, numit astfel, zic unii, de la numele lui
Ovidiu, trimis în captivitate de August în ţara Geţilor, locui­
torii acelor meleaguri de unde se mai crede că nu este de
parte oraşul Torni (Constanţa), de care a vorbit atâta acel
poet, şi pe care Ptolcmeu îl aşează în Mysia inferioară*
Acum, dacă lăsăm la o parte câteva mici lacune Ine­
rente timpului ca faptul că autorul pune mai mult preţ pe
originele etimologice legendare ale denumirilor diferitelor
provincii, cum e cazul cu Transylvania, Valachia, etc, sau
că alterează câte-va numiri de oraşe cu Suceava, sau
că aşează Carpatul la nordul Transylvaniei, cum făceau
unele hărţi, etc, interesante sunt următoarele puncte ce le
BCU Cluj / Central University Library Cluj
putem observa. Mai întâi, e faptul că autorul consacra un
capitol aparte acestor state înpreună, în cari întră şi
Transylvania Ungaria formează obiectul de cercetare al
capitolului anterior, adică al 39-lea, şi consacră numai 17
rânduri, pe când ţărilor noastre 28 de rânduri. Apoi autorul
nu se ocupă de origina Ungurilor, pe câtă vreme îl vedem
pomenind de colonizarea lui Trajan, deci de origina noastră
latină. Capitolul asupra Ungariei, este mai sărac în amă­
nunte de cât cele povestite despre ţările noastre. In fine,
autorul îmbrăţişează cu o privire generală, întregul câmp
geografic al întregului neam Românesc, aşezat în Transyl­
vania, Moldova cu Basarabia şi Bucovina, şi Muntenia
ca Dobrogea, până la Marea Nearâ, adică aşa cum este
abia azi întregul neam românesc în România Mare.
Poate că ceea ce învăţă dascălul francez, pe viitorul
rege Ludovic al 14-lea despre, ţările noastre, era un rezu­
mat din cele ce cunoştea el cu privire la isprăvile lui
Mihai Vitezul din 1599 şi se încerca sări dea fără ca sâ
între în amănunte, numai o scurtă icoană, vie şi suggestivă,
a unităţii naţionale a popoarelor ce locuiau aceste provincii
despărţite.
Dar ceea ce ştia un la Motte le Veyer şi un Ludovic
al 14-lea în Veacul al 17-lea, se vede că nu merită să
se sţie de aţâţi învăţaţi unguri din veacul al 20-lea, ba
nici chiar de aţâţi diplomaţi străini adunaţi în jurul mesei
de pace de la Versailles.
De aceeia, poate că nu este de prisos şi aducerea
acestai modest document la lumina zilelor de acum. Ceea
ce m'a îndemnat s'o fac.
VLADIM1R GH1D10NESCU
profesor la Universitatea din Claj.

Rondelul
BCU Cluj Orelor
/ Central University Library Cluj
Omnia imlnerant,
Ultima necat, ('

Pe rând orice ore rănesc,

Iar ultima vecinie omoară . . . —
Tot sufletul mi-este o vioară
Ce plânge duios că trăiesc. —

Şi nici nu mai cerc să zâmbesc

Când viaţa s'arată uşoară
Pe rând orice ore rănesc,
Iar ultima vecinie omoară.

Ori câtă cerească comoară

Rr fi într 'un lut omenesc
Zvârlit de pe clipa ce sboarâ
Recade în iadul obştesc:
Pe rând orice ore rănesc.
1919. Aprilie în 24. Alexandru Macedonski

lnscripjiune medievală înprejurul unui cadran de ceisirnic: „Toate

rănesc, ultima omoară."
 Duminica
Vinul roşiu şirue,
Pe flăcăi să-i birue,
Şi-a mai bea tot lesne l'-e,
Să-şi sucească glesnele
In chindie .repede,
Bundele să-şi lepede.

Moş cu vorbe vesele

Vin la toate mesele;
Fă-ţi picioare ţepene,
Lăutarii depene,
Ca peCluj
BCU vremuri
/ Central cântece, —
University Library Cluj
Dragos tei des'cân tece !
Chiue nevestele,
Tremure ferestrele!

Las' amnar şi cremene:

Mai trăeşte 'n vreme-ne!

Bea vârtos moşneagule

Şi te dă 'n vileagu-le;
Arde 'n ochi — muevilor —
Flacăra plăcerilor,
Somnul plece'n satele
Unde nu-s suratele,
Unde nu-s lăutele,
Şi perechi cu sutele!

V. Demetrius
 B O L Ş E V I S M U L L A N O I

Principiile ~ bolşeviştilor, puse în practică, s'au dovedit

de fapt nu numai un complex de tiranii sângeroase, de
apăsări volnice, şi lipsirea totală a oricărei libertăţi, — ci
mormântul sigur şi dureros al ordinei, al păcii, al progre­
sului şi al ţărilor în cari s'au încuibat.
Noi Românii din părţile mărginaşe ale fostei Ungarii,
am avut prilejul să studiem efectele acestei „desrobiri a pro­
letariatului" ; ni s'a dat să trecem prin furtuna de sânge,
prin tirania şi nesiguranţa acesteia, având parte mai mult
timp de oblăduirea „liberatoare" a bolşevismului maghiaro-
jidan.
Cu groază ne amintim azi, scăpaţi de sub apăsarea
înecătoare a acestei stafii hidoase, nesiguranţa vieţii, a bu­
nurilor şi întreaga frazeologie a unei neomenoase şi îngânfate
tiranii de clasă. Scăpând de bolşevism, am resuflat uşuraţi,
mulţumitori nuBCU Cluj /noi
numai Central University Library
intelectualii goniţi, Cluj
huiduiţi, cău­
taţi de moarte, ci şi o absolută majoritate a ţărănime! române.
In sufletul ţărănimei noastre noua doctrină de distru­
gere, răpire, omor, nesupunere şi incendiare n'a prins rădă­
cini. Mintea naturală, spiritul religios, respectarea Bisericii
şi a conducătorilor, experienţele trecutului şi firea mai blândă
au ferit ţărănimea română de lipsa totală de trăinicia unei
astfel de doctrine. Deşi în mare parte săraci, ţăranii români
nu s'au dedat la acte de excese şi extremităţile la cari au-
fost zilnic îndemnaţi, instruiţi ba siliţi chiar din partea agen -
ţilor s t r e i n i ai bolşevismului, ftu înţeles de grabă, că li­
bertatea promisă e o tiranie mai mare ca oricare alta a unei
mici clase muncitoreşti, conduşi de agenţi şi agitatori străini
lipsiţi de conştiinţă şi responsabilitate şi nu s'au aflat bine,
nici nu se putea află bine, în societatea unor haimanale, cari
tulburarea gravă au îolosit-o pentru ca ei să-şi iacă mendrele,
umplând buzunarele proprii de avutul altora şi apoi la vreme
potrivită dispărând în intunerecul necunoscutului, de unde
au răsărit.
. Iflceste constatări nu pot fi răsturnate nici prin faptele
regretabile, întâmplate pe vremea stăpânirii bolşevice şi
printre români. Cele mai multe cazuri n'au fost comise de
bolşevici români conştienţi, doritori de a distruge ordinea
socială existentă pe calea arătată de Rusia. N u ; a lucrat
pofta de răzbunare, flacăra care aştepta numai vânt pot­
rivit să aprindă sufletele, numai timpul potrivit de a xăs-
bunâ nedreptăţi reale sau închipuite, fără frică de pedeapsă.
In puţine locuri, de pildă în jurul Beiuşului, ^aţâţătorii au
folosit mizeria, neştiinţa şi delăsarea de acolo încă din v r e ­
muri v e c h i ; î n curs de multe decenii au picurat încet-încet
în sufletele atât de neîndestulite, atât de susceptibile pentru
ură şi răzbunare veninul falsei libertăţi socialisto-comuniste,
a cărei realitate nu erau în stare s'o înţeleagă.
Socotindu-le aceste toate, r ă m â n e m uimiţi în faţa pur­
tării neînţelese a unor conducători şi deputaţi chiar, cari
se pun în legătură cu bolşevismul strein ca să întroducă
şi aici aceeaş dezordine şi tulburare, aceeaş siluire a între-
gei societăţi prin o singură clasă a muncitorilor dela fabrici,
terorizarea tuturor prin g r e v e fără motiv, neiertate, ba pă­
cătoase chiar, cari se ţin lanţ pe teritoriul întregei ţări. N e
uimeşte şi ne doare, BCU Cluj
că /aceşti
Centraloameni
University Library
n'au Cluj nimic din
învăţat
cel mai apropiat trecut, nu au deschis ochii şi mintea, să
v « z â , unde ajunge societatea, unde ţara întreagă şi majori­
tatea indivizilor, prin infiltrarea î n suflete şi încercarea de
aplicare a doctrinelor cari au adus ruina unor ţâri. Dacă
au învăţat din soarta Ungariei nimicite şi împărţite şi din
a Rusiei ajunse la marginea prâpastiei, — atunci încercarea
lor de a introduce bolşevismul la noi şi pactarea simpatiei
cu aceste elemente distrugătoare e păcat cu mult mai mare,
neiertat; este trădare de patrie, pentru carefnu sste p e d e ­
apsă destul de mare pământească.
Statul român, şi toţi aceia cari dorim din tot sufletuljşi
lucrăm din toate puterile întărirea şi ^fericirea lui,' sunt în­
datoraţi să v e g h e z e cu ochii deschişi şi să î n e c e f î ă r ă mjlâ
şi fără consideraţii mişcarea c e î n curând se v a sfârşi cu
nimicirea lui. — flici nu este permis, [să stăpânească sen-
timentalizmul, nici falsul liberalism, nici alte consideraţii d e
ordin secundar; trebue mână energică, consecvenţă;de îier,
altcum suntem pierduţi!
Toţi aceia, cari se fac vinovaţi de crima conjuraţiei
contra patriei, ca şi primejdioşii binelui obştesc, trebue să
îie înlăturaţi fără gmilă. N e v i n pn {minte atât d e j f d e s
v o r b e l e lui Cicerone contra lui Catilina, care în ultima ana­
liză eră bolşevicul acelor v r e m i : „quousque tandem, abu-
tere, Catilina, pacienţia nostra?" P â n ă când v e i abuza în
sîîrşit de pacienta noastră? Numai măsurile aspre v o r fi
ducătoare la scop, complezenţa ar fi moartea ţării româneşti!
Natural, conducătorii, organizatorii acestei mişcări bolşe- -,
viste r o m â n e sunt — ca şi în toate părţile — streini. Păcat
că românii cari urmează pe aceşti rătăciţi răufăcători, se
înhamă la carul unei mişcări fratricide, contrare atât minţii,
c â t ' ş i firei omineşti normate şi sănătoase. Streinii cu astfel
de*principii n'au loc pe teritorul României, iar Românii do-
v e d i ţ i ' c a vânduţi lor, n'au drept la apărarea şi binefacerile
ţării.
Pentru înconjurarea bolşevismului, adecă pentru creş­
terea unei viitoare generaţii care n'are ideile s u b v e r s i v e a
acelor streini şi năimiţi, — statul neapărat are trebuinţă de
sprijinul bisericii şi a şcoalei. P â n ă când în sufletele cetăţe­
nilor credinţa tare în D u m n e z e u nu e slăbită şi nu e scoasă,
ei continuă a-î plecă sub o vieaţă conformă voinţelor lui
BCU Cluj / Central University Library Cluj
D u m n e z ă u şi după m o r a v u r i l e strălucite, predicate de Bi­
serică: până atunci b o l ş e v i s m u l Ia noi n'are viitor E inte­
resul binepriceput propriu al intelectualilor noştri, al clasei
culte şi conducătoare, ca nu numai să nu atace, sâ nu slă­
bească convingerile religioase în semenii lor, — ci chiar să
facă totul pentru întărirea lor, să străbată sufletele t u t u r o r
acele convingeri traduse în fapte. Inteligenţa şi pilda
«să premergă naintea tuturor! Dimpotrivă lucrând, arma fo­
losită contra bisericii, contra credinţei v a îi întoarsă — mai
iute sau mai târziu — dar sigur, contra lor, şi patimile ză­
v o r i t e până atunci de credinţă lăsate libere v o r mătură
întâi pe acela cari au început lupta contra credinţei, apoi
v o r dărâma întreg zidul societăţii şi a statului.
Preoţimea noastră are un trecut glorios, în întreaga
vieaţă a neamului nostru. V e c i n i e hulită de foştii stăpâni-
tori gonită, calomniată, stingherită de fel şi fel de întrigi în
activitate, — din curată dragoste, desinteresată a purtat
o luptă supraomenească pentru alungarea întunereculuî
neştiinţei, a imoralităţii, a desordineî, a apăsării, — şi a fost
totdeauna stegar neclintit al libertăţii naţionale şi religioase.
Materia nu a legat-o niciodată întru atâta sâ nu-şi împli-
 nească menirea Înaltă şi frumoasă, a fost în fruntea tuturor
mişcărilor pentru binele obştei.
Statul român trebue să se gândească la această preo­
ţime, la această mare putere, care şi azi are încrederea
poporului şi veghiază binele lui şi a ţării; trebue să şi-o
facă prietenă neclintită prin asigurarea unui traiu cinstit ma­
terial, altcum legat prea tare de greutatea enormă a vieţii
zilnice, fără sprijin, fără ajutorare cum vreţi să fie în stare
a-şi împlini greaua misiune cu toată dragostea? Grijească
cei competenţi, desleagă grabnic acesta problemă, pentru
pierirea bolşevismului, întărirea statului şi binele de obşte,
să dee sprijin moral şi material!
Bietele scoale r omâne, fiicele bisericii! Vecinie şicanate,
vecinie închise, neajutorate cum se cade, cu învăţătorimea
supusă cu volnicie unor satrapi; ce mult bine, mult folos,
multă lumină pot aduce binelui de obşte contra primejdiilor,
dacă vor fi ridicate la un nivel unde se cade să fie. Grije
deosebită trebue să poarte statul şi toată suflarea românească
pentru creştereaBCU Cluj / Central
în spirit nobil, University Library Cluj
curat, religios moral şi ro­
mânesc al odraslelor tinere, viitorul şi speranţa ţării. învă­
ţătorimea să fie şi ea sprijinită ajutată materialmente şi
moralmente, ca să-şi împlinească menirea cu toată însufle­
ţirea curată şi înflăcărată.
Ziarele în loc de invective şi certuri personale nefolositoare,
ades respingătoare, să se silească a dă creştere bună, cuminte,
folositoare cetăţenilor, ferindu-i de veninul ce li-se intinde prin
deosebite scrieri venite din atelierele streine bolşeviste.
Se 'nţelege, pentru oprirea bolşevismului şi ajungerea
liniştitei activităţi a tuturor forţelor pentru binele ţării, sunt
neapărat a se împlini reformele atât de mult şi cu greu
aşteptate de toată lumea: reforma agrară, ruperea scumpete!
extraordinare şi nenormale de azi, schimbarea banilor şcl.
Amânarea acestora în foarte scurtă vreme poate să aducă
asupra ţării dezastru ireparabil. Ceice trăesc în mijlocul
poporului, cu groază v ă d că cei chemaţi a uşura soarta
populaţiei se ceartă în Cameră, iar până atunci neindestulirea
creşte în măsură uriaşă, şi e aproape de erupere care poate
cauza dezastre, pentru cari cei leneşi or sâ poarte răspun­
derea în faţa istoriei. , " y
 Trecutul recent a arătat bolşevismul — această permanentă,
ameninţare a progresului şi a liniştei universale, — ca un
complex de idei subversive, imposibile, fratricide, primej­
dioase. Datorinţa tuturor cetăţenilor cinstiţi, iubitori de ţară
şî neam, nenăimiţi streinilor este să lupte cu toate mijlo­
acele contra încuibării şi la noi a acestei plăgi pericu­
loase. — Rezultatul numai prin unirea tuturor forţelor ţării
se poate ajunge, cari cu energie, cu minte, cu bunăvoinţă,
credinţă trebue să se înşire în rândul de luptă a războiu­
lui fără arme ucigătoare, pentru a înlătură ruina şi distru­
gerea ţării. Toţi trebue să ne înşirăm sub steagurile fâlfăi-
toare a luptei pentru binele obştesc, pentru a consolida
temelia depusă şi a continuă zidirea măreţului zid al zile
lor noastre: România Mare !
Preot. Gh. Pteancu.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Corâbiile-vedenii.
Mut stau pe ţărm în pulberea de stele
De-odată ca'n poveste, ele
Se desprind uşor-uşor, din neguri grele
Pe negre ape . . .
Le simt, le văd, le-ating aproape —
Şi iatâ-le!
Si iatâ-le din nou pierzându-se departe,
Prin negura, pe unde Sucii, moarte
Capricioase şi rebele
Corâbiile-vedenii ale aşteptării mele . . .

T\. COTRUŞ
 P O L I T I C A ŞI L I T E R A T U R Ă

„Poate un artist, un literat să se coboare în

(

arena luptelor politice fără nici un neajuns pentru

seninătatea tui, pentru mândria lui,pentru arta lui?"
Nici când această întrebare, pusă de maestul A.
[/lahţă marelui Carageale, n'a avut mai mult rost
ca, azi când vedem angajaţi în luptele politice, valori
ca: N. Jorga, Duiliu Zamfirescu, Oct. Goga etc.
De multe ori am auzit în discuţii, pronunţăndu-se
compătimitor „păcat de N. Jorga. E un mare Istoric,
o mare capacitate literară. Se pierde însă pe zi ce
trece. Politica il consumă. Cât ar fi putut produce
acest mare om, dacă şi-ar fi cheltuit pe terenul istoriei,
energiile pe cari le risipeşte, zi de zi, in politică''!...
Nu ştim, dacă sunt zadarnice energiile risipite
în politică, de cineva în aceste vremi când fie care
cap luminat este/ Central
BCU Cluj chemat să-şi dea
University tributul
Library Cluj pentru
refacerea şi consolidarea ţării I.. .
Vom da părerile mai multora în această privinţă.
In numărul de azi dăm discuţia care a avut loc între
cei doi maeştri ai literaturii: A Vlahţă şi L. 1.
Carageale.

I.

Frate Caragiale,
O întrebare, pe care mi-am pus-o de multe ori, şi în
jurul căreia mi-ar plăcea să stăm amândoi de vorbă, odată,
ş'odată, când ai avea timp:
Poate un artist, un literat bunăoară, să se coboare în
arena luptelor politice—fără nici un neajuns pentru senină­
tatea lui, pentru mândria lui, pentru arta lui?
întreb asta, fără a mă gândi să pun vre-odată în ba­
lanţă ceeace dă, cu ceeace culege un literat, când se bagă
în politică.
El îşi duce acolo sinceritatea lui, iluziile lui, inima lui
curată şi deplin încrezătoare în cinstea tovarăşilor de lupta;
el se dă tot, — şi, dacă, la urma urmei, v a eşi î n v i n s şi
acoperit de răni, cum se întâmplă de obiceiu— asta nu-l v a
împedica de a face din durerile lui o operă frumoasă, şi de
a continua de subt cort, poate cu mai puţini sorţi de izbândă
în ori c e caz cu mai puţini sorţi de înfrângere, o bătălie
pentru care, î n câmp descoperit, n'avea nici platoşa nici ar­
mele cerute . . .
Ceeace aş dori însă—când ai a v e a v r e m e să-mi răs­
punzi—ar fi să-mi spui dacă şi întrucât atmosfera, î n care
trebue să trăească un gladiator politic, ar putea să convină
plămânilor unui artist, deprins să respire' aerul curat al
înălţimilor.
Frate Caragiale, noi putem spune lucrurile pe numele
lor. Şi chiar când n ' a v e m dreptate în ceeace spunem - dar,
prin cinstea, prin căldura sincerităţii, pe care o punem
până şi'n greşelile noastre, eu cred că suntem mai aproape
de sufletul tinerimii, şi că de multe ori, din umbra în care
trăim, noi putem s'o călăuzim, şi o călăuzim, în adevăr,
mai mult chiarBCUşi Cluj / Central
decât UniversityşiLibrary
povăţuitorii Cluj ei direcţi.
dascălii
Dacă eşti şi tu încredinţat de lucrul acesta, v r e i să
stăm niţel de v o r b ă asupra—cum să-i zic—asupra rostului,
pe care l-am avea noi, literaţii, în v r e m e a asta mai ales,
aşa de tulbure, aşa de acră şi fără nici o credinţă—fără
nici o credinţă ? C e zici ? . . .
O caldă strângere de mână dela vechiul tău.
A. Vlahufă.
*
Frate Viahuţă,
In v r e m e a asta aşa de tulbure, de acră şi lipsită de
orice credinţă, rostul literaţilor ar fi, cred eu, s'o limpeze­
ască, s'o îndulcească şi să-i inspire un pic de credinţă.
Să-mi dai v o e să las la o parte, „seninătatea şi mând­
ria poetului" ; de acelea trebue să-i pese lui, nu m i e ; pe
mine mă interesează numai arta lui. A s e m e n e a , tot cu voia
ta, am să las la o parte şi „ sinceritatea, iluziile, inima cu­
rată şi deplin încrezătoare", cari caracterizează pe un tânăr
agiamiu, îie şi poet, iar nu pe un spirit superior, pe un
poet matur; şi să mă ocup de întrebarea îundamentală:
Pierde un poet, ca poet, amestecându-se în 1 uptele politice ?
 Voiu răspunde mai jos la aceasta . . . Deocamdată tre­
bue să-ţi denunţ o slăbiciune a mea, afară de cele multe
pe cari mi le erţi de atâta vreme, ca bun prieten . . . D e
nimica nu mi-a fost frică în viaţa mea ca de pierderea me­
moriei. D e câte ori mă închin seara la culcare, între al­
tele, rog pe Dumnezeu să-mi ia şi viaţa când o fi să-mi ia
memoria. De-aceea, după ce sting lumânarea şi închid
ochii, nu adorm până nu mă supun la un examen : Să-mi
amintesc cât mai repede şi mai exact nişte locuri, nişte
împrejurări şi nişte nume cu cari m'am întâlnit cândva în
viaţă şi m'am întâlnit cu destule, şi bune şi rele. Ce nu-mi
prea place, dela o vreme, e că despre cele mai depărtate
examenul e mult mai uşor decât despre cele mai apropiate.
flşa, primind alaltâeri frumoasa şi interesanta-ţi scri­
soare, mi-a ajutat Dumnezeu să trec un examen foarte mul­
ţumitor. Imediat ce am ciţit-o m'am gândit: Tot despre în­
trebarea pe care mi-o pune Vlahuţă, eu ştiu sigur că am
citit undeva ceva; era foarte important, căci mi-a rămas
până acum în minte . . . N u încape îndoială—am citit; dar
BCU Cluj / Central University Library Cluj
unde şi ce anume? Era vorba tot de „poezie şi politică"...
Unde? . . . U n d e ? . . .
Km început să intru la grije, mai cu seamă că era un
lucru de demult de tot . . . S'a dus memoria, şi dacă m'o fi
ascultat Dumnezeu, s'a dus şi viaţa 1 . . .
Dar nu voiu încă să mar, nu pot—am un contract cu
„Universul", şi, afară de asta, îmi trebue răgaz, să răspund
lui Vlahuţă . . . Fie-ţi milă, Doamne, de robul tău ! . . .
Cu nespusă emoţie m'am dat jos din culcuş şi m'am
dus drept la un raft, de unde am scos o carte veche . . .
iicolo e r a ! . . . Slavă Domnului! . . . Vezi nuraa : .
„. . . Să ne ferim de a susţine, cu literaţii contimpo­
rani, că politica e poezia, sau câ politica este un câmp
priincios deschis poeţilor. Englezul Thomson a scris o
excelentă poemă asupra anotimpilor; în schimb, poema lui
despre libertate e lipsită de orice valoare; asta, nu fiindcă
i-a lipsit poetului poezia, ci fiindcă subiectul era lipsit de
poezie.
„De îndată ce poetul vrea să exercite o influenţă po­
litică, trebue să se dea unui partid; şi de îndată ce face
asta, e pierdut ca poet: îşi poate lua ziua bună dela inde-
pendenţa sa, dela sinceritatea v e d e r i l o r s a l e ; să-şi tragă
numai decât până peste urechi căciula neroziei şi oarbei uri.
„Ca ora şi cetăţean, poetul fireşte are să-şi iubească
patria, dar patria acţiunii lui şi a facultăţilor lui poetice v a
fi situată în bun, nobil şi frumos, şi astea nu sunt apana-
giul nici a unei .provincii, nici a unui Stat în particular;
de oriunde le găseşte, poetul le ia şi le preface î n opere.
In asta, el seamănă cu vulturul care pluteşte sus cu privi­
rea l i b e r ă ; puţin î i pasă dacă iepurele asupra căruia v r e a
să s'abatâ aleargă în Prusia sau în Saxonia.
„Şi ce înseamnă v o r b e l e astea : R-şi iubi patria ? . . .
t\ lucra ca patriot ? . . . Dacă un poet şi-a închinat viaţa
la combaterea prejudecăţilor funeste, la gonirea opiniilor
strâmte, Ia luminarea spiritului naţiunii sale, la curăţirea
gustului ei, inspirându-i sentimentele şi ideile cele nobile
— ce să facă mai mult? Cum să fie mai patriot ?
„. . . puţin î m i pasă de c e se scrie pe socoteala mea.
Cu toate astea, câte, c e v a tot î m i ajunge la urechi, şi ştiu
că toată munca mea, cu toate oboselile mele, este neînsem­
nată pentru ochii BCU unor
Cluj / Central University
persoane, şi astaLibrary
numaiClujşi numai că
nu m'am plecat a mă amesteca în luptele partidelor politice.
Ca să le plac oamenilor acelor, aş îi trebuit să devin
membru al vre-unui club de Jacobini, să predic omorul şi
vărsarea de sânge . . . Dar să nu mai v o r b i m despre acest
neplăcut subiect, ca să nu-mi perd raţiunea, combătând
ceeace e neraţional.
„ D a c ă nu luăm seama bine, omul politic v a absorbi
pe poet . . . ft trăi î n mijlocul frecărilor şi excitărilor zil­
nice, asta este incompatibil cu natura delicată a unui poet...
S'ar isprăvi cu cântările lui .
Hşa e că sunt frumoase aceste cuvinte, şi că a v e a m
tot dreptul să nu le îi uitat ? Şi totuş . . . cu tot respectul
ce-1 datorăm lui Qoethe şi cu toată dragostea ce-ţi datoresc
ţie, să mă erţi a îi de altă părere . . . Ia, să v e d e m . . .
# tSPentru ce adică să se depărteze un artist, un poet,
până într'atâta de patimile cari mişcă lumea şi v r e m e a
Iui ? . . . Pentru ce să stea departe numai ca simplu spec­
tator olimpian la îrământarea societăţii lui ? . . . Pentru ce,
cao un zeu. care priveşte cu dispreţ, la muritori, să nu se
coboare a lua parte la năcazurile lor de toate zilele ? . . Doar,
poate, numai spre a păstra potrivita distanţă care-itrebue pentru
a s e ' bucura de totalitatea spectacolului, pentru a putea
prinde absolut obiectiv înţelesul statornic al vecinicei miş­
cări,—ca un aparat de fotografie instantaneă, c e trebue pot­
rivit Ia focarul exact al lentilei! . . .
Dar chiar să presupunem că e justificată această nepă­
sare a poetului, faţă cu amănuntele „ m e s c h i n e şi triviale"
ale v r e m i i şi lumii lui, ia, să v e d e m : P e toţi poeţii i-a pu­
tut împuţina, ca poeţi, amestecul lor î n luptele p o l i t i c e ?
Eu cred că n u ; ba din potrivă ; căci putem găsi e x e m p l e
din care se arată clar că sbuciumul luptelor politice a aju­
tat mult p e unii poeţi, ca poeţi. Că l e - o fi fost asta spre
fericirea lor particulară, nu am să î n t r e b ; de asta, încă
odată, lor să le p e s e ; m i e nu-mi pasă deloc . . . A d u c â n d
în lupta politică numai pornirea temperamentului lor dârz,
oarba sinceritate a patimii, fireşte că nu puteau birui pe un
teren unde judecata limpede şi socoteala rece trebuesc sâ
biruească; ia, să v e d e m însă, cât au folosit ca poeţi tocmai
din cauza neliniştii şi nefericirii lor . . .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Desgustul, scrîşneala acestor „biruiţi* au fost izvorul
atâtor minunate o p e r e . . . Indignarea, a zis unul, face v e r ­
sul, şi . . . . proza, adaug eu.
Din desgustul şi scrîşneala aceea pentru ticăloşiile
vremii lui, în cari s'a fost tăvălit, a eşit e v o c a r e a strălucită
a trecutului spre luminarea viitorului.
Dante a îost un pasionat nebun de politică . . . ras-
vrătitor ; amestecat în oribilele răsboae ale anarhiei italiene;
bătut; îugar din cetatea lui prin munţi şi c â m p i i ; gonit din
„ingrata" lui patrie, pe care ajunge s'o b l e s t e m e ; oploşit d e
pomană la vrăjmaşii e i ! ( „ A i sâ v e z i numa c e acră ţi-e
pânea altuia, şi ce g r e u e să sui şi să cobori scările l u i ! " ) ;
mort şi îngropat î n pământul . . . „altuia"!
Ei, şi ? dac'a pătimit atâtea tăvălindu-se în mocirla
v r e m i i şi lumii Iui, 1-a împedicat asta să lase ce a lăsat
în urrnă-i ? Ba, din potrivă. F ă r ă atâtea necazuri, tăvăleală
şi îndârjealâ, nu lăsa ce-a lăsat spre gloria patriei lui şi
spre onoarea omenirii.
A m pus, ca să păstrez respectul proporţiilor î n faţa
lui Geothe, pe Dante, pe partizanul florentin, proorocul uni­
tăţii Italiei . . . P e altcineva a m să-l pun î n faţa ta.
 Hfară de amărăciunile pe cari i le-au adus lui perso­
nal amestecul şi tăvălirea în luptele politice, ce pagubă a
avut el, ca poet, din frământarea lui de partiz an ? Eu cred,
nici u n a ; ba, zău, înclin mult a crede că dacă nu gusta
până la drojdii acele amărăciuni, n'ar îi avut, — în (cum
zici tu foarte nemerit) „vremea asta aşa de tulbure, aşa de
acră şi fără nici o credinţă" — viziunea aceea care se nu­
meşte „Apus de Soare", şi care e tot un fel de proorocie,
ca şi a anarhistului florentin — împlinească-se cât mai de
g r a b ă ! doar or vedea-o aevea, când noi vom visa-o, dor­
mind somnul de veci, măcar nepoţii, dacă nu copiii noştri!
, Sunt, frate Vlahutâ, ca totdeauna al tău vechiu.
A L. Caragiale.
PS. N u crede cumva, după cele de mai sus, că aş fi
partizanul artei cu tendinţă. N u ! să ferească Dumnezeu l
Rm rămas, cum mă ştii, partizanul neînduplecat al ten­
dinţei cu artă . . .
Vale.
BCU Cluj / Central University Library Cluj

RENUNŢARE
Te-a chemat atâţia ani şi ani pe rând,
Biruind a vieţei vecinică prigoană
Si-a făcut din tine sfânta lui icoană,
Cu statornicia unui singur gând.

Şi rostind aceleaş sfinte rugăciuni,

Te-aştepta cu teama ce-o dă adorarea,
Năzuind, prin luptă, să ajungă floarea
Care-o străjueşte margini de genuni. . .

Zâmbitor, sărmanul suflet chinuit,

Sângera aproape'n fiecare clipă
Şi'n nemăsurata dragostei risipă
Strălucea în noaptea gândului robit.
Şi m e r e u statornic, cu acelaş dor,
T e chema în preajma vieţei îărâ soare,
Te-aştepta î n noaptea v i e ţ e i care moare,
Zbuciumat de acelaş v i s mistuitor . . .

Şi-ai v e n i t senina ca un cer d e - A p r i l

A d u c â n d din lumea celor cari nu sufăr,
Toată gingăşia florilor de nufăr,
In fermecătorul zâmbet de copil.

A i venit frumoasă ca un răsărit

A d u c â n d din lumea viselor, norocul
Care-şi risipeşte cu nesaţiu focul
Peste agonia unui asfinţit.

Dar, târzia rază cearcă î n zadar

BCUcăldură
Ca să dea Cluj / Central
razeiUniversity
care v i nLibrary
e; Cluj
O viaţă nouă cearcă, p e ruine,
In zadar sâ'nnalţe un măreţ a l t a r . . .

T e - a m văzut aseară dulce ca un v i s .

T r e m u r â n d de viaţa care-şi c e r e haina
Şi-am putut atuncea să'nţeleg şi taina
Ce desparte pururi floare de abis.

Sufletul tău cere cântec, joc aprins,

Nu e pentru lumea care'n umbră t a c e ;
Sufletul meu cere doar eterna p a c e :
A z i , învingătorul dragostei, e'nvins.

BUREL FiiRMÂ
 P E T A L E P A L I D E . .

P e masa mea de lucru, stau risipite, petale palide de

roze. Buchetul tău, ultimul tău mănunchiu de Hori, pe care
mi l'ai trimis, incepe să-şi dea duhul.
D e ce mor florile ? . . .
P e cartea ta de vizită, când mi-ai trimis acest buchet,
sta s c r i s : „flori pe altarul unei iubiri eterne". Şi au fost v i i
florile ca însăşi iubirea noastră. Şi risipeau în odăiţa mea
mireazmă, ca însăşi mireazma pe care o lăsă întreaga ta
fiinţă, când veniai.
D e ce mor florile ? . . .
Şi doar ele au îost depuse, ca prinos, pe altarul unei
iubiri eterne. Eternitatea unei iubiri, are durata vieţii
unei î l o r i ?
D e ce mor îlorile ? . . .
N e - a m întâlnit într'o seară îriguroasă de Ianuarie. Eră
iarnă. Florile încă nu-şi maniîestasera fiinţa. Sub albul giul­
giului de nea,BCU Cluj / Central
fermentul University
vieţii lor, Library Cluj
sta amorţit şi aştepta
fecunda rază a primăverii să v i e să-1 trezească.
In iarnă, florile sunt moarte. D e ce iubirea noastră
tocmai în iarnă a înflorit ? Ce rază p r e c o c e a fecundat-o ?
E r a m străin. V e n e a m din alte ţări, torcând î n suîletu-mi
un dor. Necunoscutul mă chema spre alte z ă r i ; şi'l urmam.
Voluptatea lui mă atrăgea. Şi mergeam, m e r g e a m de m u l t . . .
D e ce ne-am cunoscut ? . . .
Ca şi raza, care despică coaja gliei şi de sub ea trage
la supraîaţă germenul de viaţă al seminţelor care ţâşneşte,
timid spre soare, î n lăstar, — lăstar care în curând v a îi încu­
nunat cuploare — aşa o îorţă a smuls dinfadâncul îiinţei mele
mohorâte, nouă mlădiţă, mlădiţa unei noi pasiuni. Orizontul
tensiunei sufletului meu pribeag, s'a închis. Din voluptatea
necunoscutului a smuls farmecul şi mi 1-a turnat ca s e v ă
acestei pasiuni, care, înflorind, a dat cea mai frumoasă
floare a cărei aromă, şi tu, şi eu, am cunoscut-o.
Eram streini. D e ce ne-am cunoscut? C e forţă, ce
putere ne-a legat până într'atâta, încât, din seara aceia,
nimic frumos nu puteam percepe unul fără altul ?
Ne-am, iubit. Viaţa iubirii însă, e viaţa unei îlori. Prea
i-am smuls |deodată sufletul î n deslănţuiri iurtunoase.
 Prea am îngrijit-o şi prea am torturat-o. Da, am îngrijit-o
cu sfinţenie ca apoi s'o putem chinul cu cerbicie, A m îost
părinţi buni şi tot odată călăi ai iubirii noastre. Noi i-am
dat fiinţă, noi am cultivat-o. A m înălţat-o în avântul sufle­
telor noastre de visători, spre sfere necunoscute şi am îm­
brăcat-o în albastrul zenitului pentru a nu îi întrezărită şi
atinsă de vr-o prihană. Posesori ai unei comori, mai mare
şi mai valoroasă ca ori ce comoară din lume, noi luarăm
măsuri de adevăraţi Arpagoni contra acelor cari ne încon­
jurau. A m păzit-o însă zadarnic de lume, căci noi, noi în-
şi-ne am zvârlit-o ca nisţe moştenitori ai risipei.
Eram străini. . . .
Şi din cunoştinţa unei seri a răsărit divina îloare a
iubirii din potirul căreia am sorbit cu nesaţiu clipele cele
mai frumoase. Eternitatea iubirii, are durata vieţii unei flori
însă . . .
Eram s t r ă i n i . . . ,
Azi, când ne vom întâlni nu ştiu dacă vom fi mai mult.
Şi doar ne-am cunoscut odată, şi doar ne-am iubit, încrus­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
tând pe răbojul vieţii noastre o dungă adâncă, o dungă
nepieritoare. Şi totuşi, ca şi atunci când ne-am cunoscut,
acum, când ne vom întâlni, vom fi iar străini. N e vom
strânge mâna. Atingerea cărnii noastre însă, v a fi searbădă,
căci din ea am smuls toţi fiorii, în deslănţuirea pasiunii,
atunci când ne iubeam.
V o m fi s t r ă i n i ! . . . şi t o t u ş i . . .

Pe masa mea de lucru, petale ofilite din mănunchiul

de roze pe care mi l-ai trimis la plecare, stau mărturie
moartă ale unei vieţi care a fost. Sunt gândurile noastre;
sunt stropi uscaţi din roua care umplea potirul iubirii noas­
tre, altă dată; sunt i l u z i i . . .
M. San-Marino

Toţi bunii Români, trebue să aboneze Revista >CELE TREI CRIŞCRI*,

care poartă făclia culturii, în toate colţurile pământului românesc.
 Despăţirea
Am plâns mai ieri
Şi'apoi pe rând,
M'am pomenit, vr'o două seri,
Plângând.

Am plâns . . . Dar cine chinuit

De dragoste, n'a pătimit ?

Şi florile că's ele flori,

Când două dintr'un ram se frâng,
De le observi, adese ori,
Şi ele plâng.

Din două inimi am durat

Şi noi un „tot" neseparat.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Văzut<-ai păsările'n pom
Când le desparţi, cum se bocesc ? , . .
Dar omul, Doamne, câ e om
Şi amintirilcl muncesc? . . .
M. G. Samarineanu-

V E C H I U R M E D E C U L T U R A R O M Â N E A S C A Î N
B I H O R

I. L I T U R G H I E R U L — M A N U S C R I S D I N B I H O R
Cel dintâi liturghier românesc, eşit de sub tipar, a fost
cel dela 1679, tradus şi tipărit în Iaşi de mitropolitul Dorof-
tei al Moldovei.
In acelaş an, însă, în care eşia, din tipar Liturghierul
lui Doroîtei deja la 9 April (1679) 'copia, în Bihor, un litur­
ghier popa Petru din Tinod, de pe Crişul-repede, nu departe
de Oradea-Mare. Manuscrisul acesta se găseşte azi la A c a ­
demia Română, sub Nr. 706 al manuscriselor.
Manuscrisul, ce se "află î n mâna mea, primit din părţile
 de nord-est, al Oradiei-Mari, este la fel cu cel al lui popa
Petru. Hârtia şi caligrafia seamănă a fi cel puţin contim­
poran, dacă nu mai vechiu decât liturghierul prim al lui
Doibîtei.
înainte de toate trebue să fixăm o întrebare: Dacă
Liturghierul (1679) lui Doţoftei ar fi mai vechiu decât manus­
crisul din Bihor, se putea oare ca acela să fi ajuns în Bihor
în acelaş an şi să poată fi copiat deja la 9 April 1679?
Evident, că nu, şi mai ales dacă ţinem seama şi de împre­
jurarea, că între aceste două liturghiere este mare deosebire
de technică a cărţii şi chiar deosebiri de expresii, în o parte
însemnată avem de a face şi cu nişte indicaţiuni tipicorale
deosebitoere, mult mai desvoltate, pe alocurea în manus­
crisul din Bihor.
Prin urmare, avem dovada sigură, că lithurghierul-
manuscris din Bihor există de mai nainte ca DoVoftei să-şi s,
îi tipărit pe al său. *
Dar Liturghierul Bihorean — ori a fost el patrimoniu
liturgic al bisericii bihorene, ori a venit el din Moldova:
chestiune ce vor avea alţii s'o stabilească — îără îndoială trebue
să fi îost cunoscut şT~lui Doţoîtei când şi-a gătit manus­
crisul de tipar.BCU Cluj / Central
Altmintrea, University
poate, n'ar fiLibrary Cluj
de înţeles, cum de
s'au strecurat în Liturghierul acestuia termini ca îeredău-
baie, cari se potriveau mai bine într'o carte liturgică din
Bihor, unde influenţa maghiarismului era mai mare decât
ori unde între Români.
Dar nu vreau să anticip amănunte, ci mă mulţumesc
să dau, în cele ce urmează, câteva texte paralele din cele
2 liturghiere.
Rugăciunea (molitva) pentru cei chemaţi^
(In manuscris) (Liturghierul lui Do\oftei, 1683'
D ( o a ) m n e D(umne)z(ă)u(l)' no- D ( o a ) m n c D ( u ) m n ( e ) z ă u l u no­
stru, carele petreci spre înălţime, stru, care întru înalturi lăcueştu şi
şi spre smeriti prevesti, carele t r i - ceale smerite priveşti, carele spăse-
m i s e ş u mântuire neinului ome- niia rodului omenescu a i t r i m i -
nescu pre singuru născut îiiul tău s u pre sânguru născutulu tău fiu
şi D ( u ) m n e ( z ) ă u pre D ( o ) m n u l no- şi D m n z ă u pre D m n u l u nostru Is.
stru Is. Hs., caută spre robii tăi cei H s . : caută proste serbii tăi, ceijog-
oglâşuiţi ce-şi p l e c a r ă grumazii lăşuîţi, ce-şii plecară ai săi g r u m a z u
sâî Sfinfi(e)i tale, şi-i spodbeşte pre Sfinţii Tale, şii spodobeşte în v r e m e
ei în vreme bine tocmită iarăş f e - bine tocmită, f e r e d e u l u i rănaş-
v e d e u l u i îiinrti a ertării păca- terii, a ertării păcateloru şi'mbră-
telor şi veşmântului neputrezirei, cământulu neputrezârii, împreu-
impreuneză-i pre ei cu sf(â)nta sa neză-i cu svnta ta săbornicâ şi apos-
sâbornicâ şi ap(osto)lescâ biserică tole'scâ biserică şi mpreunâ n u m ă -
şi împreună pre ei turmei tale cea răi într'alesa ta turmă,
îîesâ.
 In textul acesta atrag atenţiunea asupra întrebuinţă­
rii consecvente a perfectului simplu, în manuscris, pe când
Dcjroîtei nu e consecvent în această privinţă deoarece per­
fectul simplu, care e caracteristica limbei v e c h i de până la
jumătatea veacului X V I I , îl înlocuieşte cu perfectul c o m p u s
(ai trimisu, în loc de trimeseşu).
Această inconsecvenţă se repetă şi în alte texte a lui
Do^oîteiu. T i n să adaug că nu pe toată linia se întrebuinţează
în manuscris perfectul simplu, drept d o v a d ă că copistul
acestui manuscris a avut un manuscris mai vechiu, la a
căruia copiere care nu a fost literară — a căzut în incon­
secvenţa lui DoVoftei, de a schimba numai sporadic forma
de exprimare a perfectului simplu cu cea a perfectului
compus.
Mai dăm un text paralel.
Heruvimi şi încunjurarea mare.
(Manuscris) (Doroftei, 1683)
Popa (ia) căde(l)nita cu tămâie, Şi decâ cădescu, şi citescu he-
şi bl(agoslo) vindu şi cădeşte tot ruviculu de trei ori închinându-sâ

BCU Cluj / Central University

o 11 a r i u 1 şi stă înainta p r ( e s ) -
t(o)lului. şi Jine cădelniţa în stănga.
Library Cluj
şi zâcâhdu :

şî se închina, şi zi cu mănule în
susu de 3 (ori) cântare herovimilor :*)
Carii pre herovi(mi) cu taina Carii pre heruvimi, cu taina
închipui(m) şi de viata făcătoarei închipuimu. şi viata făcătorei troiţe.
troitâ. în trei svi(n)tiri. cântare aduce treisv(ă)ntulu cântecu aducemu. totâ
1
( m ) Jie toata grije lumascâ aemu să aemu lumasca să lepădămu grije.
l e p ă d â m : C a ceiace sprijinim pre ca ciaia ce pre împăratul al tuturoru
împăratul tuturora, de c i n u r i în­ sprejinim. de îngereştu în nevăzute
gereşti în nevăzut purtatu: a(l)iluia. petrecutu ş i r a g u r i . Aliluia şi să
3 (ori). spalâ, d£cii m ă r g u la s(vă)ntlu jrâ-
şi săruta cruce" şi pr(es)t(o)lulu tăvnicu. de-ş(i) pomenescu arhiereii
şi mergi la ji(r)tă(v)ni(cu) cădeşte ,Yiii şi morţii, şi rădica sv(i)ntele
sfi(n)tele daruri. închinându-te. 3 daruri, cumu-i. obicăiulu. de facu,
(ori) zicăndu: D ( o a m ) n e curăţe"ste-mâ văhodul cel mare, zâcându, în glasu
păcătosul şi mă m j ) l u i e ş t e : Ceiace mare:
m-ai ziditu D ( o a m ) n e mâ m(i)lu-
iaşte: fără de numâru amu greşitu
D(oam)ne iartă mâ.
pune cădelniţa şi ia aerul şi-1 pune
pre umărul stângu, zicăndu: Ră­
dicaţi m ă n u l e voastre întru cele
sv(i)nte şi bl(agoslo)viji pre Domnul.
») Textul e scis, în manuscris, tn lormâ
•ontinuativă. flm Despârlit insă textul tn ali­
niate spre al putea paraleliza mai uşor cu
textul lui Dorofteu.
i a d i s c o s s u l c u î m b c m ă n u l e şi-1
rădica în creştetu tu şi-1 ţine cu
sţ(ă)nga. şi în m ă n a dreptâ potirul
şi fă văhodul m a r e , ieşindu pre
dvera c4 m i c ă : stigănd cu g l a s :
Pre toţii pre voi să v ă pome- Pre tojii pre voi să v ă pome-
nescâ Di'o)mnul D ( u m n e ) z ( ă ) u întru născâ D ( o m ) n u l u D ( u ) m n ( e ) z ă u , în­
împărăjiia sa totde'una acmu şi pu­ tru mpărătâia sa. totde'una, acum şi
ruri. pururia şi în viacii de v6(ci).
Pomene'scâ D(o)mnul D z u pre Pomendscâ D o m n l u D m n z ă u :
arhiep(is)c(o)pul şi mitropolitul nos­ pr£ blagoceştivulu nostru domnu
tru (irmcu) şi toata căta preut&scâ ioan (irmcu) v o e v o d a. i p r o c a i a :
şi diacondscâ întru împărăţia sa întru mpărătâia sa totdeuna. acmu
totde'una acum şi p u r u r i . şi pururea şi mviacii de Ye"cu.
Pomendscă D m n u l D z u pre b u ­ Pomen6scă . . . pre arhiepis-
nul credincosul şi iubitoriu de H s . copulu nostru (irmcu) totde'una,
î m p ă r a t u l nostru (irmcu) şi cti­ acum . . .
torii aceştii svinte beserici. Pre rându le zâcu aciaştia. Dia­
şi întorcăndu-te spre oameni conii şi popii şi puindu sv(i)ntele
şi z i : daruri, zâcu troparele (text slavon,
Şi pre toti pre voi pravoslavnici pe care nu-1 înţeleg ceva peste 2
creştini să v ă pomene'scâ D m n u l şire de tipar, apoi).
D z u în (îm)părătiia BCU Cluj / acmu
sa totde'una Central University
Acel cuLibrary
chipuluCluj
bun iosiiu, de
şi p u r u r i : pre lemnu pogorandu pre'curatulu
Intrând pre dveri zică . . . Lua{i trupulu tău. cu prostire (?) curata
boidri porţile voastre şi v ă rădicaţi înfăşindu, şi cu aromate de miros
porti(le) cele de ve"ci. şi v a întră scumpe, în mormântu nou astrucân-
împăratul slavei. Bl(agoslo)viji cela du-1 culca, ce a treia zâ t e l sculatu
ce vine în numele D(u)m(ne)z(ă)u D(oa)mne. dându lumii mare milâ.
să arâtâ noao. (2 cuvinte slavone, a p o i : ) In mor­
şi pune paharul pe pr(es)tol din mântu, cu trupul (troparul până la
a drâpta. şi ia discosul şi-1 pune sfârşit; apoi 2 cuvinte slavoane şi)
despre stănga. apropie-i de potir, şi C a un de viată purtătoriu (tropariul
ia procovgţele. cele mici şi le pune până la sfârşit).
spre-lature' pr(es)tolului. Iară luând
aerul depre umâru-ti. şi cădindu-1
acoperi svintele zicăndu:
Acel cu chip bun iosiî de pre
cruce pogorandu precuratu trupul
tău cu pănzâ curata înîăşindu-1 cu
mirodenii scu(m)pe. în mormăntu
nou acoperitu îl puse.
Ia căde(l)ni(a şi căde'şte. svi(n)-
tele, zicând:
Fă bine doamne din bună voia
ta. sionului zideşte zidurie ierusa­
limului atunci voi (sic) v e r i jirtvele
direptâtii, arsele si toate darurile
arunce* v o r u aduce s p r e oltariui tău
vitei ( d e ) 3 ( o r i )
D ă cădelniţa şi te î n c h i n ă ( d e )
3 (ori) înainte pr(es)t(o)lului, zicând
D ( o a ) m n e curâte'şte-mâ păcăt­
o s u l ) , c e l a ce m - a i ziditu D ( o a ) m n e
miluiaştemâ, fără d e număru a m u
gr^şitu iartă-mâ.
şi s l o b o z i n d felonul ţine-tu m ă -
nule la pieptul tău si p l e c â n d u ti
capul z i :
P o m e n e ş te-mâ D ( o a m ) n e D ( u m -
ne)z(ă)u preutiia m i a întru î m p ă r ă -
Jiia ta. D ( u ) h u l s v ( â ) n t u , să p o g o a r ă
s p r e m i n e . şi cu putere' celui d e susu
să m â umbre'ze. A c e l a D(u)hui
s v ( â ) n t u să slujascâ n o a o î n toate
z i l e l e viaţii n o a s t r e . Pomen6şte-mâ
D(oam)ne D(umne)z(ă) întru împă-
rătiia ta. totdeuna a c m u şi purure".
Unii z â c . . . î n t â i : P r e cruce
răstignindu-se H s e , sau oborâtu
muncitoriia. şi s-au călcat sala v r ă j ­
:
maşului, că n i c e î n g e r u n i c e omu.
c e însutu niai mântuitu. S l a v a ( i e :
Unii z â c n u m a i : (Ca î n manu­
scrisul b i h o r e a n ) A c e l cu chipulu
bun iosifu până la z a k e r i poloji şi
:
s t o p e r indii a vii m t e l e daruri cu
aerulu tămăiatu, z â c u cădindu, de
trei ori. uvlaji g ( o s p o ) d i . . . (câteva
c u v i n t e s l a v o n e ) şi slobozându-şu
p o p a felonul. z a c e cătră diaconul.
( A c e l e a ş i rugăciuni. î n forma obiş­
nuit a de d i a l o g cu diaconul,)

In textul p r e m e r s ţin să atrag atenţia pricepătorilor, nu

într'atât asupra BCU Cluj / CentraldeUniversity
deosebirilor limbă şi Library Cluj
î n deosebi asupra
repeţitei v e c h i forme de l i m b ă : „mănule" î n loc de „manile"
şi încă î n construcţia de „ î m b e mănule", cât aş dori să se
iee aminte la un eiement liturgic tipicofal. K ^
Liturghierul bihorean are notiţe lifurgice-tipico/ale mai
bogate, mai precizate, în deosebire de liturghierui lui Do­
spitei, care e o traducere.
Aceste citate sunt de-ajuns c r e d e m a dovedi că în ma­
nuscrisul nostru, a v e m de a face cu un liturghier propriu
al Romanilor de dincoace de Carpaţi, în special din Bihor.
însuşi Dorbîtei, într' o notiţă tipică similară — vezi-o
în textul reprodus — se referă 3a anumite uzuri liturgice şi,
cum se v e d e , între acelea indică şi uzul, cuprins în litur­
ghierul manuscris din Bihor, de a nu se rosti adică, după
întoarcerea cu sfintele Daruri în altar, întreg tropariul losif
cel cu bun chip . . ., decât numai pânâ la un loc. A v e m ,
deci, temei de a. susţinea şi din acest punct de v e d e r e ritual-
tipicopâl, că Dopoîtei cunoştea liturghierul din Bihor, _care
astfel putea să provină de dincoace de Carpaţi. şi nu tocmai
din Moldova.
Mai adaug'Şurmâtoarele scurte texte p a r a l e l e :

înainte de recitarea Crezului:

Uşe porţilor s v i(n)t e cu Uşile, uşile, cu înţelepciune, să
înţelepciune să luom aminte. l u â m u aminte.
 după Crez
B u n u d a r u l D ( o ) m n u l u i nostru G h a r u;l u Dmnului nostru Is.
îs, H s . şi dragoste" lui D z e u şi a H s . şi d r a g o s t e a lui D m n z ă u şi
părintelui şi cumene'câtura tatălu şi c\x\m i n e c ă c i u n i a svn­
svntului dhu, să fie cu top" cu v o i . tului dhu. să fie cu toti cu v o i .
Cântare de biruire căn- A c e l de b i r u i r e căntec,
tându strigându c h e m ă n d u şi g r ă - cântăndu strigându. c h e m â n d şi g r ă -
indu. indu.
„Uşă porţilor svinte" din manuscris arc în sine c e v a
distinct, pe care nu ştiu momentan la ce să-1 reduc în forma
aceasta prea stranie auzului modern. In schimb, la Doroftet
că a îndreptat această formă de exprimare.
„Bun darul" din manuscris însă e, evident, o formă mai
v e c h e , decât la Doioftei, care î n acest caz a modernizat
limba. în schimb, însă, această prelucrare e expresiunilor
nu-i succede lui Ddroftei când scrie poate sub influenţa
textului grecesc, „ a c e l de biruire cântec", î n loc de „cântare
de biruire" din manuscris.
C e v a remarcabil v r e a u să scot la iveală şi din textul
paralel ce u r m e a z ă :
Rugăciunea amvonului. $
BCU Cluj / Central University (Library
(Manuscris.)
Cluj
D o r o f t e i , 1683). '
C e l a ce b l ( a g o s ) s ( l o / v e s t i pre Cela ce b l a g o s l a v e ş t i pre carii
cari te b l ( a g o ) s ( l o ) v e s c u D ( o a m ) n e . te b l a g o s l o v e s c u D ( o a ) m n e şi sv(i)n~
şi sfinţeşti p r e ceia c e nâdăjduescu leşti p r e carii li-i nediajdia spre
spre s v i ( n ) t i a ta, măntuiaşte D ( o a m ) - Sv(i)nţia ta, mântuiaşte n ă r o d u l ti
ne o a m e n i i t ă i şi b l ( a g o ) s ( l o ) - t ă u . şi b l a g o s l o v i a ş t e c i a d e s o r -
ve*ste m o ş i i a t a . p l i n i r e * bes6- [u o c i n a ta. î m p l u t u r a bisia-
recîi tale o fereşte . . . p a c e lumii ricii tale î e r e a ş t e - o . . . p a c e lu~
tale dăruiaşte. besdriciloru, p r e o - mei tale dăruiaşte besiariciiloni
ţiloru şi tuturor o a m e n i l o r u tăi. că tot tale preujiloru, i m p a r a ţ î l o r u
darul cel bunu şi tot darul cel de­ n o ş t r i , b l a g o c ( i ) ă s t i v u l u i şi lui H s ,
plin de susu iaste c a r e l e p o g o a r ă
iubitu D ( o m ) n u l u i nostru ion i r m .
dela tatâl l u m i n e l o r şi ţie s l a v ă tre-
v o e v o d a, boiariloru şi ostaşi
«litem . . .
1 o r u lui, ş(i)-a tot o a m e n i tăi. că
tot datulu cel bun, şi tot darulu cel
î n t r e g u d e susu iaste de să p o g o r â
dela tine. dela tatălu lumineloru. şi
Jie s l a v a şi mulţămita şi tnchinăciu-
nia t r i m i t e m . . . * )
In aceste texte, - pe lângă deosebirile în modul de
exprimare oamenii tăi - nărodulu tâu; moşiia ta — cia de
sofţu ocina ta, plinirâ-împlutura (sclavie tradus după grecescul
(idyjpcotia), mai este de a se remarcă scurtimea textului din

' ) T o ţ i u de la sfârşit sunt u Scurtă I-am lăsat fără accente de

oare ce nu existe' la t i p o g r a f i e u s^urt.
manuscris, întrucât nu îace în aceasta rugăciune — cum s e
face altmintrea azi — pomenire de Domnitorul; din contră
Dor^oftei urmează a-i pomeni nu numai (ca textul grecesc)-
colectiv pe toţi Domnitorii ortodocşi, ci şi în special pe v o e -
v o d u l şi ostaşii lui.
In această retâcere a liturghierului bihorean trebue să
privim - cred eu — nu numai o întâmplare oarbă, ci şi un
rezon de drept şi un act de conştiinţă de sine al Bisericii
ortodoxe române de dincoace de Munţi.
In M o l d o v a stătătoare politiceşte sub un D o m n român
şi ortodox, Doi'oftei putea, pe lângă formula de p o m e n i r e
(uzitată la greci dela căderea Constantinopolului, când nu
mai aveau Domni naţionali) a „împăraţilor noştri" adecă a
tuturor Domnitorilor ortodoxi să-I pomenească cu numele şi
pe V o e v o d u l ţării, dimpreună cu boierii săi, cari îi ajutau
la guvernarea ţării. In Bihor, însă, situaţia de drept public,,
bisericesc şi de stat, este alta. Bihorul e dripit politiceşte de
stăpânirea politică ungurească, e călcat în picioare, biseri-
ceşte mai întâi de papistăşism, mai apoi de calvinismul
unguresc; şi deci, e prea de înţeles, dece liturghierul biho­
rean n u p u t e a să se roage la ieşirea din Biserică pentru
„împăraţii noştrii" BCU ortodocşi
Cluj / CentraldeUniversity Library Cluj
pretutindenea pentru regii
eterodoxi unguri, precum şi pentru principii unguri eretici
nu era de cuviinţă să se roage în feliul uzitat în Biserica
ortodoxă în legătură cu Domnitorii ortodocşi.
Dacă însă, cum am văzut deja din textul citat mai sus
dela înconjurarea mare, Doroftei lasă să se pomeneasă mai
întâi Domnitorul ortodox al ţării, ca protector al Bisericii
din principatul său, şi numai apoi se pomeneşte Arhiepis­
copul locului, — în manuscrisul bihorean e schimbată acesta
ordine a pomenirilor. întâi se pomeneşte „Arhiepiscopul şi
mitropolitul" — deci după v e c h i a titulatură ierarhică de
dincoace de Carpaţi — şi numai apoi „bun credinciosul"
(ceace la tot cazul e mai puţin decât „blagocestivul" sau
dreptcredinciosul) „împăratul nostru" (altă titulatură ce s'a
conservat dincoace de Carpaţi, până târziu, nu numai în
ritualul bisericesc, ci şi în viaţa profană. Biserica ortodoxă
dela noi pe lângă toată starea de persecuţii directe şi indi­
recte suferite dela Statul unguresc aşa se v e d e , a căutat sâ
deie şi împăratului strein, dar numai minimul ce nu i-se
putea contesta după orănduielile biserceşti orientale.
Cele câteva momente, înşirate până aci, sunt deajuns
— credem — spre a ne convinge despre o v e c h i m e mai
adâncă a liturghierului manuscris din Bihor, decât a
celui dintâi liturghier m o l d o v e a n tipărit şi că a v e m de a
face, în cazul manuscrisului dat, cu un liturghier propriu al
bisericii noastre de dincoace de Carpaţi.
Protoereul Dr. Gh. Ciuhandu.
 V I S A M O D A T Ă . . .

V i s a m odată palmi şi mirt şi verzi cununi de laur,

Copil naiv visam să fiu, de versuri meşter faur;
Născut în Pindul cel divin, lăcaş de dulci ispite
Atâtea flori de'argint visam pe f r u n t c m ' risipite.

Dar valuri valuri au venit durerile vieţii

Şi am uitat şi cântecul şi visul tinereţii;
Luceferii de foc, acum m ă lasă trist şi rece,
Iar muzele m ă părăsesc, pe zi ce vremea trece.

Nici flori de-argint, nici palmi, nici mirt nici verzi cununi
[de laur,
N u mai visez de mult acum, căci timpu-i meşter faur;
Iluzii mari, speranţe dulci şi visuri nemplinite
, Căzură ca şi frunzele de vânturi risipite.
BCU Cluj / Central University Library
N U Ş I Cluj
TULLIU

CRONICA CULTURALĂ

S I T U A Ţ I A C U L T U R A L A A C I R C U M S C R I P Ţ I E I

O R A D E A ' M A R E

Circumscripţia- Oradea-Mare cuprinde judeţele: Bihor,

Sălaj, Sătmar şi Maramureş cu părţile desrobite ale U g o c e i ,
X
—- un teritor cam de 30.000 K m . p . şi cu 1 şi J2 milion
locuitori, intre cari aproximativ 900.000 români.
Din punct de vedere naţional acest teritor alăturea de
Basarabia, este poate cel mai pornit spre instrăinare. A t â t
poporul cât şi cu deosebire intelectualii — dat fiind con­
tactul des cu ungurii — vorbesc o românească plină de
elemente ungureşti şi provincialisme supărătoare. Cultura de
aici e alterată mult de influenţa ungurească. Intelectualii
din aceste judeţe, in trecut, s'au obicinuit aşa de bine cu
limba şi mentalitatea ungurească, incât . mai cu seama în
 Maramureş aproape toate familiile româneşti întrebuinţau,
până în timpul din urmă, limba maghiară, abando-
nându-o pe cea românească aproape cu desăvârşire. A ş a s'a
întâmplat, că la cursurile de limba română ce s'au aranjat
în vara anului 1919. pentru elevii secundari în circumscripţia
Orăzii-Mari au participat 166 elevi români cari în urma
vitregiei împrejurărilor, nu ştiau de loc, sau abia ştiau
româneşte. Şi aşa s'a întâmplat, că, cu ocazia inspecţiilor:
făcute la şcoala civilă din Baia-Mare şi la liceul de fete din
Sighet, abia am găsit câteva fetiţe (în Sighet numai 4.)
cari să vorbească româneşte, ireproşabil, iar în Oradea-Mare
la şcoala civilă de băeţi şi de fete, am găsit 50 iar, la
şcoala de meserii 150 elevi, cari aproape nu ştiau de loc
româneşte.
A c e s t e constatări dureroase se explică îndeosebi prin
împrejurarea, că băeţii români din provinciile ungurene ne-
având până acum decât numai un singur liceu românesc de
băeţi (şi acesta în parte maghiarizat) şi o singura şcoală
medie de feteBCU Cluj / Central
românească în University
Beiuş, iarLibrary Clujprimare fiind
şcolile
conduse în mare parte de revizorii şcolari ai statului maghiar,
intelectualii şi meseriaşii, în mare parte, au eşit din şcoli un-
gureşsti, cari erau în număr considerabili (11 licee de băeţi,
4 licee de fete, 15 şcoli civile, 4 comerciale, 2 de arte şi
meserii, 10 Şcoli de ucenici, 4 Şcoli agronomice, 2 şcoli
pomologice, 1 şcoală minieră, 1 şcoală de pictură, 10 şcoli
normale). A c u m în urma desrobirei acestor ţinuturi, Ministe­
rul cultelor şi al Instrucţiunilor Publice, pentru nevoile
culturale al acestui ţinut de graniţă, a înfiinţat 6 licee r o ­
mâne pentru băeţi, 2 pentru fete, 6 şcoli civile şi s'au pre­
luat toate şcolile profesionale de stat, iar acum sunt în curs
de a se deschide 5 şcoli normale româneşti.
E de mare Importanţă acest lapt din cauza, că prin
aceste institute culturale se va smulge dintr' odată bietul
popor românesc din aceste părţi, din mrejele desnaţionali-
zării şi sub căldura razelor binefăcătoare ale şcoalei naţio­
nale, sute şi mii de suflete intunecate, vor reinvia la o viaţă
nouă, la viaţa cea adevărată.

Dr. Al. Pteancu.

D i r e c t o r u l r e g i o n a l al Î n v ă ţ ă m â n t u l u i
secundar.
 NOTE
TOAMNA.
Pe nesimţite, s'a strecurat v a r a ,
ducând cu ea şi v a c a n ţ a . T o a m n a
o început să-şi arate colţii. F r u n z a
începe să î n g ă l b e n e a s c ă . C a m â i n e
va fi smulsă de o a d i e r e d e v â n t
mai r e c e , ca m â i n e v a fi dusă. P i ­
cată î n fundul unui şeanţ sau la
margine de drum, v o r v e n i p l o i l e ,
bruma şi z ă p e z i l e s'o î n m o r m â n ­
teze. Şi ca şi când nici n'a fost,
uitarea se v a aşterne şi asupra ei,
cum se aştearnă asupra tuturor c e ­
lor duşi, ori cât de scumpi ne-ar fi
fost.
T o a m n a se a p r o p i e cu p a ş i r e ­
pezi. O simt î n fie care c l i p ă . . . o
văd î n fie care frunză. V e s e l i a cu­
legătorilor din v i i , î n f r i g u r a r e a cu
care-şi strâng u l t i m e l e r o a d e d e pe
BCU Cluj / Central
câmp plugarii, pre c u m şi î n t o a r c e
rea î n stolurii de răndunîci, de pe
la băi şi v i l e g i a t u r i , a artiştilor şi a
membrilor corpului didactic, ne-o î n ­
vederează. V i n e t o a m n a . . .
După lunile de vacantă, î n c e p
cele de muncă. T e a t r e l e şi ş c o l i l e ,
rând p e rând, şi deschid p o r ţ i l e .
Preoţii culturii, se î n t o r c , după t r e i luni
de vacanjă, cu forţe n o i pe la altare.
Şi tot cu noi forţe v i n şi discipolii.
Semînta sănătoasă deci, v a g ă s i teren
propice pentru a încolji.
D o r i m şi unora şi altora, spor
la muncă.
SERBĂRILE „ftSTREI."
Pentru ziua de 3—4 O c t o m b r i e
se o r g a n i z e a z ă î n O r a d e a - M a r e ser­ l o c la O r a d e a - M a r e . Era aceasta o
bări frumoase. „ A s o c i a ' i u n e a pentru
cultura şi literatura p o p o r u l u i r o ­
mân „ A s t r a " î ş i v a ţine î n Oradea-
Mare, adunarea g e n e r a l ă .
fiBONAŢI REVISTA „ C E L E T ; R E I
In trecut adunările g e n e r a l e a l e
acestei cetăţui a culturii r o m â n e ş t i
din A r d e a l erau a d e v ă r a t e sărbă­
tori naţionale pentru ardeleni. T o t ce
a v e a m a i bun A r d e a l u l , de la v l ă ­
dică până la opincă, lua p a r t e la
acest e v e n i m e n t . Sufletul r o m â n e s c
{inea să se m a n i f e s t e z e în a d e v ă ­
rata lui haină naţională.
P e v r e m i , sub unguri, trebuia
mult tact şi multe precautiuni, fiind
că î n t r e g aparatul a d m i n i s t r a t i v , de
la fispan până la ultimul j a n d a r m
era m o b i l i z a t î n jurul acestei mani­
festări care ştiau şi ei, că nu este
numai culturală.
Toate consfătuirile bărbaţilor
noştri d e seamă, atât p e teren b i s e ­
r i c e s c cultural, cât şi politic, p r e ­
c u m şi planurile l o r de m u n c ă se
făceauUniversity
î n c a d rLibrary
e l e s e r bCluj
ă r i l o r date şi
aranjate de „ A s t r a " . A c e s t e serbări
date de „ A s t r a " î n cadrul adunări­
lor g e n e r a l e anuale, ori aşa n u m i t e ­
lor d e s p ă r ţ ă m i n t e m a i a v e a u da­
rul, că făceau cu putinţă fraţilor din
r e g a t u l liber, o r i c e l e l a l t e p r o v i n c i i
înlănţuite, o a p r o p i e r e sufletească
fără a scoate prin eceasta p r e a mult
ochii asupritorului hain.
Iată p e n t r u c e a v e a u o atât de
m a r e î n s e m n ă t a t e adunările gene­
r a l e ale acestei instituţii, c a r e p e n ­
tru r o m â n i i a r d e l e n i î n s e m n a totul.
N i se u m p l e i n i m a de bucurie, că
p r i m a adunare g e n e r a l ă , a „ A s t r e i " ,
î n Romârjia M a r e , care se p o a t e (inea '
cu toată strălucirea cuvenită, v a a v e a
Y e c h e şi î e r b i n t e dorinţă a mănun­
chiului d e r o m â n i din O r a d e a , p r e ­
cum, şi a Bihorului, care d e ş i r o .
m â n e s c p e de-antrcgul, a v u s e s e aşa
CRIŞURI
de^puţină p a r t e de cultura r o m â ­
nească şi de graiul dulce, curat şi
frumos s t r ă m o ş e s c . A m a i a v u t e
drept l o c î n B i h o r — la Beiuş — î n
anul 1898 o adunare g e n e r a l ă a
„ A s ţ r e i " . Răutatea situaţiei p o l i t i c e
d e p e atunci însă, — p r o v e n i t ă din
ura şi p i z m a d u ş m ă n e a s c ă a oblă-
duitorului — n'a dat putinţa î n t r e ­
gului B i h o r să sărbătorească aşa
c u m trebuea acest e v e n i m e n t .
L a adunarea g e n e r a l ă a A s o -
ciatiunii pentru cultura şi litera­
tura p o p o r u l u i r o m â n „ A s t r a " v o r
participa şi asociaţiunile surori din
regatul vechi „Liga culturală",
„Societatea de cultura M a c e d o - R o -
mână" din Bucureşti şi „ F e d e r a ţ i a
L i g i i culturale."
Cu această o c a z i e v a a v e a l o c
şi intărirea ca e p i s c o p a părintelui
R. C i o r o g a r i u şi d e z v ă l u i r e a Bustu­
BCU Cluj / Central
lui R e g e l u i F e r d i n a n d din curtea
University
şcoalei de cădeţi.
G. B.
TEATRALE
D l V i c t o r Eftimiu a îost numit
director g e n e r a l al teatrelor. D l
V i c t o r Eftimiu este un p o e t b i n e cu­
noscut, d-l V i c t o r Eftimiu este un
scriitor. Pentru T h a l i a r o m â n ă , noua
numire, este o v i c t o r i e , nu n u m a i
prin achiziţia făcută in noul c o n d u ­
(GK9)
MEMENTO
I n mijlocul unui entuasizm de n e -
descris, studenţii din toate u n g h i u ­
rile tării au deschis î n ziua de 12
O c t o m b r i e primul c o n g r e s studen­
ţesc î n R o m â n i a M a r e . Clujul, oraşul
ş o v i n i s m u l u i m a g h i a r , focarul de
cultură o t r ă v i t o a r e pentru sufletele
cător, ci m a i ales p r i n aceia, că noul
d i r e c t o r al teatrelor, nefiind î n r e g i ­
mentat î n nici un partid politic, pare
a se fi smuls această instituţie, po­
liticei'
Ş t i m cu tolii starea d e lâncezeală
î n care se g ă s e a teatrul National
din Bucureşti de c â t e - v a decenii, cu
toate câ î n fruntea lui au fust ade­
sea p e r s o a n e , d o r n i c e d e muncă şi
chiar de multe o r i c a p a b i l e .
Prin faptul însă că depindeau de
capriciile politicei, care trece din
braţele unui partid, î n braţele celu­
ilalt t o c m a i când nu te aştepţi, îi
p r e o c u p a u m a i mult aceasta, de cât
instituţia î n fruntea c ă r e i a erau.
Unii din foştii d i r e c t o r i au încercat •
să facă c e v a . U n e ori î n s ă rămâneau
cu planurile numai, alte ori cu luc­
r ă r i l e î n c e p u t e , căci î i surprindea
î n acest stadiu c ă d e r e a dela g u v e r n
a partidului Library
din cCluj
a r e făceau parte.
A b i a se instalau noii veniţi şi
trebuiau, şi aceştia, să facă loc
altora. A c u m , cu n u m i r e a dlui Vic­
tor Eftimiu, instituţia artei se redă
artiştilor.
Scriitorii r o m â n i au ţinut să săr­
b ă t o r e a s c ă acest e v e n i m e n t , şi au
oferit un banchet î n o n o a r e a poetu­
lui V i c t o r Eftimiu, d i r e c t o r u l general
al teatrelor, la c a r e a participat şi
ministrul artelor dl. O c t a v i a n Goga.
noastrejpe v r e m u r i , D u m i n e c ă , a fost
m a r t o r manifestării i n t e l e c t u a l e a
tinerimei române.
Cu î n c p e r e de la O c t o m b r i e , re­
vista „ C E L E TREI CRIŞURI" va
apare iarăşi de două ori p e luna.

T r u p a de operetă A v r a m N i -
colau, în turneu prin Ardeal, a dat
şi în oraşul nostru o serie de repre­
zentaţii pe scena Teatrului „Regina
Măria".
Fiind cu mare întârziere, nu putem
publica cronici. în două cuvinte
însă, putem da impresia care a
lăsat-o în urmă, şi care nu ne m ă g u ­
leşte de loc.
N'a fost cu mult Inferioară trupei
de operetă m a g h i a r ă locală, însă,
n'a fost nici cu mult mai presus.
i \ b o n a ţ i i din vechiul regat şi
Bucureşti sunt rugaţi a-şi achita
abonamentul revistei noastre la dl.
Ig. Hertz librar-editor, Bucureşti,
Calea Victoriei 3, — cei din A r d e a l
ne vor trimite prin mandat postai.
land ( ? ) . . . (Unde-i tanda, unde-i
manda.)
Curioase mentalităţi mai au trans-
Tisiştii noştri vecini.
Septâmânile din urmă, oraşul
nostru a găzduit oaspeţi iluştri.
D u p ă dl Athanasiu, a venit dl Duiliu
Zamfirescu, preşidentele Camerei
Deputaţilor, iar de eri se află
printre noi, dl Argetoianu, ministrul
de interne, care vine din spre
Banat.
Pe la orele 11 a avut loc o recep­
ţie în sala Primăriei. Toate autori­
tăţile locale au fost prezentate d-lui
Ministru Argetoianu.
La ora 1 p. m. a avut loc un
banchet dat de autorităţi.
T e a t r u l , „ R E G I N A M Ă R I A " din
localitate şi-a inceput stagiunea d e

BCU Cluj / Central University Library Cluj

V e c i n i i noştri unguri, nu se lasă.
Zi cu zi lansează zvonuri. V o m da
două din cele mai recente. Cică:
1. în urma convenţiei cu Franţa,
li s'ar ii admis oarecari rectificări
de graniţă în favoarea lor, pe fron­
tiera românească.
2. Retrocedarea de noi a oraşului
Timişoara cu un oare care hinter­
iarnă la 1 Septemvrie. Trupa M a ­
ghiară joacă, alternativ, dramă, co­
medie, operetă şi operă. Pentru Joi
este anunţată Tosca.
L a revista noastră se caută un
administrator rutinat, bine retribuit.
Doritortii a se adresa la A d m i n i s ­
traţia revistei din strada Prinţul C a -
rol N o . 5. Oradea-Mare.

CĂRŢI PRIMITE
A n u a r u l I al liceului de stat „Traian D o d a " din Caransebeş,
pentru anul şcolar 1919—20. publicat de Sabin Evutian, director.
Qabriel Compayre Froebel şi G r ă d i n i l e decopi
traducere de A u r e l A l . Negoescu, învăjător. Preţul 6 Lei.
M o n o g r a f i a Gimnaziului Român gr. or. din Brad, scrisă c a
ocazia jubileului de 50 de ani a Gimnaziului de D r Ioan Radu, profesor.
P,e d rju m ujr i 1 e C o p i l ă r i e i . . . Amintiri, Schije, note mo­
nografice de. Preotul Mihail Grigorian. Preţul 5 Lei.
I n d u ' s t r i a jM;e.t a 1 u r g]i c ă a Banatului şi Transil­
v a n i e i . Ce organizaţie şi ce dezvoltare ar trebui să i se dea în viitor,
 din punct de v e d e r e al i n t e r e s e l o r m i l i t a r e şi e c o n o m i c e ale ţârii, de
Generalul St. B u r i l e a n u d i r e c t o r s u p z r i o r al Ministerului de
R ă z b o i u , a b s o l v e n t al Ş c o a l e i P o l i t e c h n i c e şi d o c t o r în matematici de
Ia P a r i s .
Anuarul I. al liceului Real de stat „ D r I o a n M e ş o t ă " din B r a ş o v
pe I-ul an şcolar 1919—1920., publicat de D r G h e o r g h e Chelaru,
director.

REVISTE
Zburătorul. N o 17 r e v i s t ă literară şi artistică sub direcţia d-Iui
E. L o v i n e s c u . Cu articole iscălite de E, L o v i n e s c u , M a r c e l N . R o m a n e s c u ,
E u g e n R e l g i s , I o n Minulescu, D . Nanu, f. Buzdugan, Ignotus, A l e x a n d r i n a
Scurtu, E. Marghita, M . l o r g u l e s c u .
Ideea Europeană N o 48 din 29 A u g . — 5 S e p t e m b r i e 1920, cu
un p r i m articol iscălit de O c t a v O a i c e s c u , Ion O r d a a n u , Ştefan I. N e n i -
fescu, E m a n o i l Bucuţa.
V i a t a R o m î n e a s c ă N o 5, r e v i s t ă literară şi ştiinţifică cu arti­
c o l e iscălite d e : Paul Z a r i f o p o l , D e m o s t e n e B o t e z , L. I. C a r a g e a l e , Ioan
Qherea, D r A . Slătineanu, Mihai Codreanu, A . Frunză, D. I. Suchianu,
A l . R. P h i l i p p i d e , G e o r g e S a v u l , A l i c e V. S o a r a , P o m p i l i u P î r v e s c u , Sp.
P o p e s c u , C. D . Ioanid, BCUACluj . C o/r tCentral
e a n u e University
tc. Library Cluj
B u l e t i n u l M u n c i i ş i a l o c r o t i r i l o r s o c i a l e N o . 1—4
din A p r i l i e — I u l i e 1920, o r g a n al Ministerului M u n c i i şi O c r o t i r i l o r S o c i a l e
cu un b o g a t material informativ şi statistic; M u n e a , conflictele muncii,
plasarea, situaţia muncitorilor din B a s a r a b i a î n ajunul unificării. A s i g u ­
r ă r i l e s o c i a l e , asigurarea de a c c i d e n t e , câte-va o b s e r v a ţ i i asupra
asigurărilor sociale î n T r a n s i l v a n i a şi Banat etc. etc.

JZIARE
D a c i a T r a i a n ă , ziar naţional I n d e p a n d e i t . A p a r e in Sibiu z i l n i c
sub direcţia dlui I o n G o r u n .
F o a i a P o p o r u l u i , ziar septămânal din S i b i u .
Cuvântul Nostru foaia partidului Na jione list-deraocrat din
Bacău, ziar bilunar.
S a t u l M a r e , ziar s e p t ă m â n a l .
„ G a z e t a T r a n s i l v a n i e i " , ziar a! P a r t i d u l u i N a ţ i o n a l . A p a r e
zilnic în B r a ş o v .
I n f r â j i r e a , ziar al partidului L i b e r a l , a p a r e z i l n i c în Cluj.
T u r d a , gazeta poporală apare D u m i n e c a î n Turda.
Renaşterea, îoae poporală, apare Marţia în B a i a - M a r e .
V i c t o r i a ziar de propagandă culturală, socială şi economică.
A p a r e î n Turnu-Mâgureli,
Clip P
II! \

BCU Cluj / Central University Library Cluj

O a

Aromâni pe drumurile pribegiei...

Anul I. No. 8 15 S e p t e m v r i e 1920

CELE TREI CRIŞURI

REVISTA DE CULTURA

A p a r e de două ori pe lună.

Sub Conducerea Dior :

ROMAN CIOROGARIU, GEORGE BACALOQLU, Dr ALEXANDRU PTEANCU
Vicar Episcopal Colonel Dir. Q-l al Invăţămîntului

ABONAMENTE: R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a t a :
Pe an 70 lei.
Pe sease luni - — 35 lei. Prinţul Carol N o . 5., Etajul N o . 1.
Pe trei luni 20 lei Oradea-Mare
— 3 50 lei M a n u s c r i s e l e nu se Î n a p o i a z ă .

Abonafii sunt rugaţi sâ-şi achite abonamentele prin mandat postai adresat
Administraţiei în strada Prinţul Carol No. 5. Abonaţii noştri din Bucureşti
vor achita abonamentul la Ig. Hertz librar-editor Calea Victoriei 3— Bucureşti

C O/LCentral
BCU Cluj A B O RUniversity
A T O R I : Library Cluj

Secretar de redacţie: M. G. Samarineanu.

I. Agârbiceanu, C. Banu, N . Bănescu, G. Bogdan Duică,

N . Batzaria, Zaharia Bârsan, Lucian Blaga, V . Bogrea, Oct.
Beu, G. Bacaloglu, V . Bacaloglu, A l . Ciura, R. Ciorogariu,
Radu Cosmin, T h . Capidan, A . Cotrus, Gh. Ciuhandu, V .
Demetrius, I. G. Duca, Mihail Draeomirescu, Silviu Dragomir,
Dinu Dumbravă, Victor Eîtimiu, G. Galaction, N . Iorga, Emil
Isac, E. Lovinescu, I. Lupaş A u r e l Lazăr, A l . Macedonski,
M . Mora, A . Nanu, Cincinat Pavelescu, I. Paul, Ion Peretz,
A l e x . Pteancu, Pr. Gh. Pteancu, Mircea Rădulescu, Radu D .
Rosetti, Rădulescu-Niger, Marin Şteîănescu, Nuşi Tulliu.

CSJE3

flBONJYTI REVISTfi „CELE TREI CRIŞURI"