GEOGRAFIA ECONOMICĂ

RESURSELE NATURALE - CLASIFICARE

Resursele naturale
 Reprezintă toate elementele şi energiile naturale utile omului pe o anume treaptă a dezvoltării sale.
Rezervele
 Se referă la acea parte a resurselor identificate (descoperite şi evaluate), care sunt economic utilizabile.

1. RESURSELE EXTRAATMOSFERICE ŞI ALE ATMOSFEREI

Resursele extraatmosferice
Energia solară
 Este principala resursă extraatmosferică.
 Din energia emisă de Soare, Pământul primeşte, la limita superioară a atmosferei 1,94 calorii/cm²/min.
- constanta solară
Valoarea economică a energiei solare se concretizează în conversia ei într-o altă formă de energie:
bioconversia, conversia energiei solare în energie termică, conversia energiei solare în energie electrică.
Bioconversia = transformarea naturală a energiei solare în biomasă.

Resursele atmosferei
Energia eoliană
 Este rezultatul diferenţelor de presiune atmosferică, generate de încălzirea neuniformă a atmosferei.
 S-a utilizat încă din antichitate pentru pomparea apei sau măcinatul cerealelor (chinezi, egipteni).
 Pentru rentabilitatea turbinelor eoliene clasice viteza vântului trebuie să fie de 3-5 m/s.
 Pentru rentabilitatea turbinelor Maglev care folosesc o tehnologie inventată de savantul Nicola Tesla şi
perfecţionată de cercetătorii americani (utilizarea magneţilor permanenţi pentru rotirea paleţilor turbinei
eoliene), viteza vântului trebuie să fie de minim 1,5 m/s.
 Potenţialul energetic eolian cel mai ridicat este în zonele litorale şi montane.

Atmosfera – sursă de materii prime

Fiecare gaz din compozitia atmosferei are un anumit grad de folosintă, pe prim-plan situându-se azotul si
oxigenul. Primul este utilizat de om în industria chimică (îngrășăminte chimice, explozibili, medicamente), iar
cel de-al doilea face posibilă viata pe Pământ. Transformarea lui în ozon, prin actiunea radiatiei solare, a dus la
formarea la o înăltime de 25—40 km a stratelor ce filtrează radiatia ultravioletă diminuând efectele nocive ale
acesteia asupra vietii pe suprafața terestră.
Dioxidul de carbon reprezintă elementul esential pentru fotosinteză si chimiosinteză, însă în conditiile
cresterii sale cantitative, conduce la realizarea efectului de seră, concretizat printr-o mcălzire generală a climei,
urmată de o serie de modificări la nivelul multor componente naturale. Alte gaze sunt folosite la fabricarea
becurilor fluorescente (neon, kripton), în aeronautică (heliu) etc.

Menţionaţi:
a. un avantaj şi un dezavantaj al utilizării energiei eoliene în producerea de energie electrică
b. minim cinci ţări care utilizează energia eoliană pentru producerea energiei electrice
 2. RESURSELE HIDROSFEREI
Apa –resursă de hrană, resursă de materii prime industriale, factor de echilibru macrosistemic

 Oceanul Planetar conţine în apele sale cantităţi mari de resurse naturale. În condiţii economice se extrag:
- petrol din platformele continentale ale Golfului Mexic, Golfului Persic, Mărilor: Nordului, Caspică,
Neagră ş.a.
- clorură de sodiu (SUA, Japonia, Israel, China, Arabia Saudită, Mexic, Brazilia);
- magneziu (Marea Britanie, SUA, Norvegia, Italia, Franţa, Grecia);
- brom (Israel, Indonezia);
- săruri de potasiu (China, Japonia, Marea Britanie, Iordania);
- experimental se extrag noduli polimetalici (concreţiuni sferoidale, care conţin circa 40 de elemente, situaţi
pe fundul oceanului).

 Apa –resursă energetică

Apa poate fi valorificată energetic prin: energia valurilor, energia curenţilor marini, energia mareomotrică,
diferenţa de temperatură dintre două straturi de apă, forţa hidraulică a apelor curgătoare.

Identificaţi şi scrieţi în spaţiile libere de mai jos, domeniile de utilizare a apelor continentale din
imaginile următoare (fig. 1-4).
Fig.1_________________________________________________________________________
Fig.2_________________________________________________________________________
Fig.3_________________________________________________________________________
Fig. 4 ___________

Fig.1 Fig.2

Fig.3 Fig.4
 3. RESURSELE LITOSFEREI

A. Resurse minerale energetice

Combustibili fosili
 Cărbunii
 Roci organogene formate prin fosilizarea resturilor vegetale în condiţii anaerobe.
 După puterea calorică se împart în:
- cărbuni superiori (antracit şi huilă);
- cărbuni inferiori (lignit, cărbune brun şi turbă).
 Extragerea cărbunelui se realizează în galerii de mină şi în cariere.
 Rezervele mondiale sigure sunt de circa 1.000 miliarde tone, cu o durată de exploatare de peste 200 ani.
 Cele mai mari rezerve sunt în: China, SUA, Rusia, India, Australia, Brazilia, R.Africa de Sud. Zăcăminte
însemnate sunt de asemenea în: Canada, Germania, Marea Britanie, Polonia, Cehia, Kazahstan, Columbia,
Venezuela ş.a.
 Se utilizează pe scară largă în industria energiei electrice şi în siderurgie.

 Petrolul
 Provine din descompuneri organice fosilizate în condiţii anaerobe.
 Zăcămintele pot migra din cauze tectonice, de la locul de formare către roci poroase (nisipuri, gresii) în care
se înmagazinează.
 Rezervele mondiale se cifrează la 1.332 de mii de miliarde de barili (1 baril = 159 litri), care se vor epuiza în
următorii 30-35 de ani, conform unui studiu al Universităţii din California.
 Cele mai mari rezerve sunt în Orientul Mijlociu și Venezuela, iar la distanţă de această regiune: America de
Nord şi Centrală, America de Sud, Extremul Orient şi Asia de Sud-Est, Golful Guineii şi nordul Africii,
Europa.
 Principalele ţări producătoare de petrol (2012): Arabia Saudită, SUA, Rusia, China, Canada, Iran, EAU, Irak,
Mexic, Kuwait. După ultimele estimări SUA va deveni, în viitorul apropiat, prima producătoare de petrol a
lumii.
 La nivel european, rezerve mai mari de petrol deţin Norvegia şi Marea Britanie.
 România este cunoscută ca prima ţară producătoare, cu o producţie de petrol înregistrată statistic în anul
1857.
 Se utilizează în transporturi, în industria energiei electrice, pentru iluminat şi ca materie primă în industria
chimică.

 Gazele naturale
 Hidrocarburi rezultate din Kerogen, împreună cu petrolul pe care îl însoţesc uneori în zăcământ (gaze de
sondă/asociate, cu conţinut bogat în butan şi propan) sau separat, sub formă de gaz metan (peste 90% metan).
Kerogenul rezultă din fosilizarea materiei organice supusă transformărilor bacteriene, la temperaturi şi
presiuni ridicate se separă în petrol şi gaze naturale.
 Rezervele mondiale sunt estimate la peste 140.000 miliarde m³, epuizabile în 60-70 de ani.
 Cele mai mari rezerve sunt cantonate în: Rusia, Iran, SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria,
Indonezia, Arabia Saudită, China, Kazahstan ş.a.
 O altă componentă a gazelor naturale o reprezintă gazele de şist.
Gazul de şist este captiv între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune aflate la o adâncime mai mare
decât zăcămintele de gaz convenţional. Exploatarea acestui tip de gaz are o largă răspândire în SUA, unde
există deja peste 50.000 de puţuri de mică adâncime.
Se utilizează în industria energiei electrice, industria petrochimică, transporturi, încălzirea locuinţelor, consum
industrial şi casnic.

Combustibili nucleari
 Uraniul
 Rezervele mondiale sunt de aproximativ 2 milioane tone, fiind concentrate îndeosebi în America de Nord,
Africa şi Europa.
 Ţările cu cele mai mari producţii de uraniu sunt: SUA, Rusia, Kazahstan, Canada, Franţa, China, Australia.
 Este principala resursă radioactivă utilizată ca materie primă în centralele nuclearo-electrice.
 În proporţii mult mai reduse se utilizează thoriu şi plutoniu.

B. Resurse de minereuri feroase şi neferoase utilizate în metalurgie

 Minereurile de fier
 După ponderea metalului în zăcământ se deosebesc: magnetitele şi hematitele (peste 60% conţinut în metal),
limonitele (45-60 % conţinut în metal), sideritele (30-45% conţinut în metal), ankeritele (sub 30% conţinut în
metal).
 Rezervele mondiale sigure, sunt apreciate la circa 60 miliarde tone, cu o durată de exploatare de peste 200
ani.
 Cele mai mari rezerve sunt în: Rusia, Ucraina, Australia, Brazilia, Canada, SUA, India, R.Africa de Sud,
Suedia, Venezuela, Mauritania, Liberia ş.a.
 Se utilizează în metalurgia feroasă/siderurgie, industria constructoare de maşini, producţia de utilaje şi
echipamente industriale şi gospodăreşti, tâmplărie metalică etc.
 Alte minereuri feroase utilizate în industrie: mangan (R.Africa de Sud, Rusia, Ucraina, Gabon, Australia),
nichel (Cuba, Rusia, Noua Caledonie), crom (R.Africa de Sud, Rusia, Kazahstan, Japonia, Filipine),
wolfram (China, Coreea de Sud, Rusia, Portugalia), vanadiu (R.Africa de Sud, Rusia, China, SUA),
molibden (SUA, Rusia, Chile), ş.a.

 Minereurile neferoase
 Cuprul
 Rezerve mondiale apreciate la circa 600 mil. tone.
 Ţări cu rezerve importante: Chile, SUA, Rusia, Canada, Zambia, Peru, Mexic, Papua Noua Guinee,
Australia. Este întrebuinţat în electrotehnică, aeronautică, construcţii de autovehicule; în aliaj cu staniu
rezultă bronzul.

 Bauxita
 Prin prelucrare primară se obţine alumina, iar prin proces de electroliză→aluminiu.
 Rezerve importante de bauxită sunt în: Australia, Guineea, Nigeria, Haiti, Cuba, Brazilia, India, Indonezia,
Rusia, Franţa, Italia.
 Aluminiul este întrebuinţat îndeosebi în electrotehnică, aeronautică, construcţii de nave.

 Zincul
 Este asociat cu plumbul în minereul numit blendă.
 Ţări cu rezerve importante: Mexic, Zair, Zambia, Namibia, R.Africa de Sud, Iran, India, China.
 Se utilizează în galvanizarea oţelului, în cosmetică, medicină, fabricarea vopselelor.

 Staniu/cositor
 Ţări cu rezerve importante: China, Indonezia, Malaezia, Brazilia, Australia, Rusia, Spania, Portugalia,
R.Africa de Sud.
 Se întrebuinţează ca aliaj în industria constructoare de maşini şi industria alimentară.

 Plumbul
 Ţări cu rezerve importante: Australia, Rusia, SUA, Canada, Chile, Peru, Mexic, China, Polonia.
 Se utilizează în centralele nuclearo-electrice, în industria chimică, industria electrotehnică, producerea
vopselelor etc.

 Aurul
 Face parte din categoria metale preţioase şi se găseşte în stare nativă (filoane), în cantităţi mai mari în:
R.Africa de Sud, Rusia, SUA, Canada, Australia, Papua Noua Guinee, China, România.
 Se întrebuinţează la fabricarea bijuteriilor, ca etalon monetar, în medicină, în tehnologia aerospaţială,
obiecte de cult ş.a.

 Argintul
 Face parte din categoria metale preţioase şi se gaseşte în zăcăminte complexe, asociat cu plumb, zinc, cupru,
aur.
 Ţări cu rezerve mai mari: Peru, Mexic, Canada, Rusia, SUA, Australia.
 Se utilizează la fabricarea bijuteriilor, fabricarea oglinzilor, în industria fotografică, obiecte de cult.

 Platina
 Face parte din categoria metale preţioase şi se întâlneşte ca element secundar în zăcămintele de cupru şi
nichel.
 Cele mai mari rezerve sunt în R.Africa de Sud, iar rezerve mai mici în: Rusia, Canada, SUA, Columbia.
 Se utilizează la fabricarea bijuteriilor, catalizator în industria chimică, în electronică şi stomatologie.

 Metale rare: zirconiu - utilizat în stomatologie şi la fabricarea bijuteriilor, cadmiu - utilizat la placarea
oţelurilor, germaniu - utilizat în fabricarea tranzistorilor, fibrelor optice, panourilor solare, echipamente
electronice, spaţiale.
Fibra optică este o fibră de sticlă sau plastic, care transportă lumină de-a lungul său. Fibrele optice sunt
folosite pe scară largă în domeniul telecomunicaţiilor, în locul cablurilor de metal deoarece semnalul este
transmis cu pierderi mai mici şi sunt imune la interferenţe electromagnetice. Fibrele optice sunt utilizate şi
pentru iluminat şi alte aplicaţii, inclusiv senzori şi laseri.

C. Resurse utilizate în industria chimică/nemetalifere

 Sarea
 Rezervele sunt apreciate la circa 1.000.000 de miliarde de tone.
 Ţări cu rezerve foarte mari: SUA, China, Rusia, Canada, India, Germania, Polonia, România, Spania, Franţa,
Marea Britanie, Australia.
 Se întrebuinţează în alimentaţie, in industria alimentară, industria chimică.

 Sărurile de potasiu
 Sunt prezente sub formă de azotat de potasiu.
 Zăcăminte mai importante sunt în: Rusia, Germania, Canada, SUA, Spania.
 Se utilizează la fabricarea îngrăşămintelor potasice.

 Fosfaţii naturali
 Materii prime de origine organică (fosforite, guano) şi minerală (apatite).
Guano = îngrăşământ ce conţine concentraţii mari de azot, acid uric, fosforic, oxalic, amoniac; provine din
acumulări de excremente de la păsări şi lilieci.
 Rezerve mari în: Maroc, R.Africa de Sud, Tunisia, Egipt şi mai reduse în SUA, Rusia, China.
 Se utilizează în industria îngrăşămintelor chimice.

 Sulful
 Se găseşte în depozite sedimentare şi în areale vulcanice.
 Tări cu rezerve mai mari: Rusia, Canada, SUA, Polonia, China.
 Se utilizează la producerea acidului sulfuric, la rafinarea petrolului, producţia de materiale explozibile,
fabricarea chibriturilor ş.a.

 Azotatul de sodiu/salpetru de Chile

 Se găseşte ca zăcământ în Chile.
 Se întrebuinţează la fabricarea îngrăşămintelor chimice.

D. Materiale de construcţii naturale

 Rocile eruptive
 Granitul
 Rezerve importante în: Finlanda, Suedia, Italia, Rusia.
 Se utilizează la pavarea străzilor şi placarea monumentelor.
 Bazaltul
 Rezerve importante în: India, Franţa, România.
 Se utilizează la pavarea străzilor şi placarea monumentelor.

 Rocile metamorfice
 Marmura
 Rezerve importante în: Italia, Grecia, Portugalia, Spania, România, Franţa, Norvegia, Turcia.
 Se utilizează pentru placarea unor edificii publice, sculptură, pavaje, monumente funerare ş.a.

 Rocile sedimentare
 Calcarele
 Se utilizează ca materie primă pentru fabricarea cimentului, varului şi ipsosului.
 Travertinul
 Se utilizează pentru placarea faţadelor unor clădiri şi a monumentelor.
 Nisipurile şi pietrişurile
 Se utilizează în construcţii.
 Nisipul cuarţos se utilizează la fabricarea sticlei.
 Argilele
 Se utilizează în ceramică (ţigle, cărămizi), porţelanuri (caolin), în construcţii etc.

E. Pietrele preţioase şi semipreţioase

 Diamante, rubine, safire, smaralde, opale.
 Se exploatează în cantităţi mici, îndeosebi în: R.Africa de Sud, Botswana, Angola, Congo, Rusia, India,
Australia, Sri Lanka, Brazilia, Columbia.
 Se întrebuinţează la fabricarea bijuteriilor, ramelor pentru tablouri, ca exponate de muzeu etc.

4. RESURSELE BIOSFEREI
vegetale păduri, păşuni, fâneţe, culturi agricole
din domeniul
Resursele continental faunistic animale destinate vânatului, animale ocrotite de lege,
biosferei e fauna piscicolă
din domeniul vegetale alge marine, iarba de mare
oceanic faunistic peşti, mamifere marine etc.
e

Resurse vegetale
 Repartiţia geografică a pădurilor este în concordanţă cu dispunerea latitudinală a zonelor climatice. Abaterile
de la această regulă sunt datorate reliefului montan, marilor suprafeţe deşertice, marine şi lacustre care
fragmentează spaţiile forestiere.
 Cele mai extinse suprafeţe forestiere cuprind pădurile de taiga şi pădurile ecuatoriale.
 În urmă cu 2.000 de ani suprafaţa forestieră globală deţinea 55% din suprafaţa uscatului, în prezent aceasta
deţine sub 26%.
 Defrişările masive afectează în prezent pădurile ecuatoriale şi punctiform şi celelalte areale forestiere. La
polul opus există şi ţări în care în ultimii ani suprafeţele forestiere au crescut (Germania, Marea Britanie,
China).
 Importanţa pădurii ca ecosistem este deosebită şi se reflectă în funcţiile pe care le îndeplineşte: climatică,
hidrologică, antierozională, economică, habitaţional-cinegetică, estetică şi de recreere.

 Pajiştile (păşuni şi fâneţe) ocupă suprafeţe variabile şi sunt utilizate pentru creşterea animalelor. Ţările cu
cele mai mari suprafeţe cu pajişti sunt: Rusia, Canada, SUA, China, Australia, Brazilia, Argentina. Prezintă o
productivitate mai mare pajiştile din zona temperată şi cele de savană şi mai redusă pajiştile de tundră.
 Culturile agricole reprezintă principalele surse biotice de agroalimentaţie.
 Algele (albastre, verzi, brune, roşii) sunt folosite:
- în hrana populaţiei (supe, salate, jeleuri) în unele state asiatice (Japonia, China, Filipine) dar şi europene
(Marea Britanie, Franţa, Italia);
- în furajarea animalelor;
- ca îngrăşământ natural agricol;
- ca materie primă în industrie pentru alcool, produse farmaceutice şi parfumuri.
Unele state practică acvacultura (cultura algelor şi a altor specii de plante marine): Japonia, China, Coreea
de Sud, SUA, Franţa.
 Iarba de mare se utilizează în tapiţerie (ţesătură decorativă lucrată manual sau cu războiul de ţesut).

Resurse faunistice
 Animalele sălbatice vânate în condiţiile legii.
 Animalele domestice cu multiple întrebuinţări.
 Fauna piscicolă marină: krill (crustaceu planctonic recoltat pentru făină furajeră); mamifere marine (balene,
morse, foci); somon, hering, cod, ton, hamsii, stridii, midii, crabi etc.
 Fauna piscicolă terestră din pârâuri, râuri, fluvii, lacuri, bălţi: biban, crab, mreană, păstrav, şalău, lipan
ş.a.
 Din cauza vânatului excesiv şi a braconajului unele animale au dispărut: bourul (Europa şi Asia), pasărea
Dodo (Insula Mauritius), tigrul tasmanian şi zebra Quagga (Africa de Sud), altele sunt în pericol de
dispariţie, printre care : ursul panda gigant (China), rinocerul negru (Africa de Vest), capra Ibex (Etiopia).