Recapitulare an 1

Responsabilitatea asistentei medicale generaliste poate fi de natură :

1. independentă sau autonomă
2. dependentă sau delegată
3. Interdependentă
Serviciile de îngrijiri medicale ce pot fi acordate, potrivit competenţelor profesionale, se
clasifică astfel:
1. servicii de îngrijiri medicale autonome, care pot fi prestate în cadrul rolului propriu al
asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical;
2. servicii de îngrijiri medicale delegate, care pot fi prestate:
a) exclusiv la prescripţia medicului;
b) exclusiv la prescripţia medicului, cu condiţia ca un medic să poată interveni în orice moment;
c) la prescripţia şi în prezenţa unui medic.

Precauțiunile universale
Scopul aplicării PU:
 prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al
personalului.
Conceptul de PU se referă la:
− măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi
microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical;
− sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial
infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală
(sanguină);
− toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, HBV, HCV sau cu alţi agenţi
microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece cei mai mulţi dintre purtătorii de
HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria
stare de portaj.
Reguli de bază în aplicarea precauţiilor universale:
1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;
2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV,
HCV;
3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după
utilizare.
Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA RISC:
• − sânge;
• − lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid
cefalo-rahidian;
• − spermă, secreţii vaginale;
• − ţesuturi;
• − orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Precauțiunile universale
• 1. Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet, corect
• 2. Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor
• 3. Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională
• 4. Personal infectat cu HIV
• 5. Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul
medico-sanitar, în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice

Atitudinea în cazul expunerilor profesionale cu produse biologice care fac obiectul

precauţiunilor universale
1.inoculare percutană, înţepătură, tăietură:
• - spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;
• - aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălarea cu apă şi săpun sau detergent.
2.expunerea mucoaselor:
• - clătirea gurii cu apă curentă;
• - clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.
Raportarea evenimentului:
 - medicului personalului;
- imediat după expunere:
- înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea);
înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: momentul şi felul expunerii; primul
ajutor.
Medicul personalului decide:
• - asupra personalului;
• - asupra pacientului.
• - consiliere şi consimţământ pretestare;
• - testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV, HIV, HCV) în dinamică;
• - urmărire clinică, profilaxie, tratament complicaţii ale expunerii.
Aplicarea precauţiilor standard se referă la:
1. igiena mâinilor
2. utilizarea echipamentului de protecție
3. siguranța injecțiilor
4. manipularea în siguranță a echipamentelor medicale
5. igiena respiratorie și eticheta tusei
1.Igiena mâinilor este cea mai importanta măsura pentru reducerea transmiterii agenților
patogeni;
2.Echipamentul personal de protectie cuprinde:
• Utilizarea manusilor nesterile, de unica folosinta, in momentul anticiparii contactului cu
sangele sau alte fluide biologice, posibil contaminate.
• Utilizarea halatelor ( suplimentare echipamentului de protecție) , când se anticipează
contactul cu produsele biologice
• Utilizarea măștilor de tip chirurgical sau protectoarelor faciale in activități care generează
stropirea sau aerosolizarea cu fluide biologice (intubația orotraheala etc).
3.Administrarea in condiții de siguranță a injecțiilor
• Cine este la risc?
•Pacientul, prin utilizarea echipamentului contaminat
•Personalul medical - posibilitatea de înțepare
 •Comunitatea - prin eliminarea necorespunzatoare a deseurilor medicale
4.Manipularea in condiții de siguranță a echipamentelor medicale:
•Se asigura curatarea si dezinfectia corecta a echipamentelor inainte de utilizare
•Se asigura curățarea si dezinfecția suprafețelor
5.Igiena respiratorie si eticheta tusei (masuri incluse in PS, ca urmare a epidemiei de SARS)
•Se aplica oricărei persoane ce prezintă semne de îmbolnăvire de tip respirator
•Se adresează pacienților dar și vizitatorilor/personalului medical, când se recomanda
utilizarea măștilor de unica folosință

Precautiunile complementare (PC) sunt aplicate:

•Bolnavilor infectati, in functie de modul de transmitere a agentului patogen
•Bolnavilor suspecți de a fi infectați sau potențial colonizați cu agenți patogeni
transmisibili (sau agenți patogeni multirezistenți)
Aceste precautiuni complementare sunt aplicate ori de cate ori cele standard nu sunt
suficiente pentru a preveni transmiterea agentului patogen scopul acestora fund de a
întrerupere transmiterea agentului patogen. Ele nu vor înlocui niciodată igiena /asepsia
mâinilor care se va respecta indiferent de tipul PC.
1. Precauții de contact:
• Au scopul de a preveni transmiterea agenților patogeni prin contactul direct sau indirect
cu pacientul sau mediul de spital
• Ele sunt aplicate in momentul in care exista pacienti cu drenaje, incontinenta fecala sau
eliminarea de alte fluide biologice, cu risc de contaminare a mediului
• Sunt aplicate si in cazul pacientilor infectati sau colonizati cu agenti patogeni
multirezistenti.
In ce consta:
•Semnalizarea salonului
•Echipament de protecție îmbrăcat la intrarea in salon, dezechiparea efectuându-se in
salon, urmata de igiena mâinilor si apoi părăsirea salonului
•Plasarea sau gruparea pacienților pe saloane cu grup sanitar propriu ( in cazul aceluiași
agent patogen)
•Educația pacientului si a vizitatorilor
•Dezinfectia zilnica si terminala (ultimul salon!)
•Atat deseurile rezultate din activitatea medicala cat si lenjeria sunt colectate in salon, se
inchide recipientul si apoi este eliminat din salon
•Transportul pacientului se efectuează numai in scopuri medicale, acesta fiind acoperit
•Personal dedicat îngrijirii acestor pacienți
2.Precautiuni privind transmiterea prin picaturi:
•Semnalizarea salonului
•Sunt aplicate fata de pacienții suspecți sau cunoscuți cu infecții transmise prin picături
•Personalul medical va utiliza masca chirurgicala, care se pune la intrarea in salon
•Se recomanda utilizarea de protectoare faciale/ochelari de protecție in timpul manevrelor
de explorare sau îngrijire care presupun risc de aerosolizare ! se pot utiliza protectoare
faciale/ochelari de protecție reutilizabile sau de unica folosință
•Pacientii sunt plasati individual sau cohortati in saloane cu grup sanitar propriu! atentie
la mentinerea inchisa a usii salonului
•Educația pacientului/vizitatorilor
•Dezinfecție zilnica curenta
•Transportul pacientului se efectueaza numai in scopuri medicale si acesta va purta masca
de tip chirurgical
•Personal dedicat îngrijirii acestor pacienți
3.Precautii privind transmiterea pe cale aeriană
•Se aplica pentru a preveni transmiterea agenților patogeni la mare distanta, prin
intermediul aerului
•Se va semnaliza salonul
•Personalul medical va purta masca de tip FP2/N95
•Nu se permite accesul in salon al personalului medical receptiv ( de exemplu pentru
rujeola)
•Plasarea pacientului se face in salon cu grup sanitar propriu, cu un singur pat ( ideal cu
presiune negativa)
•Instruirea pacientului
•Dezinfecție curenta si terminala
•Transportul pacientului se efectueaza numai in scopuri medicale și acesta va purta masca
de tipFP2/N95
• In practica medicala exista situații când datorita transmiterii multiple a agenților patogeni,
sunt necesare combinarea precauțiunilor enumerate ( de exemplu in varicela se aplica atât
precauții privind transmiterea aeriana, cat si de contact)
•Personal dedicat îngrijirii acestor pacienți
Măsurile de izolare ale pacientului sunt aplicate pe baza unor protocoale scrise, in care sa
fie menționate si motivația instituirii izolării, dar si condițiile încetării acesteia. Nivelul
izolării este o decizie medicala, care trebuie cunoscuta de întreaga echipa medicală, dar și
de personalul auxiliar.
• De asemenea instituirea masurilor de izolare a pacientului vor fi aduse la cunoștința
pacientului, familiei/apartinatorului, cărora li se vor explica motivele, cauzele si durata
acestor măsuri.
• Pe toata perioada izolării, se vor limita la minim deplasările pacientului, usa va fi inchisa.
In cazul transportului la investigații medicale se vor respecta masurile descrise anterior la
PC .

• In funcție de tipul afecțiunilor pacienților, izolarea poate fi:

1. Protectiva, in cazul pacienților cu imunitatea compromisa ( neutropenici) - pacientul

oncohematologic,
• transplantat, arși etc când este necesara izolarea singur, in salon cu grup sanitar propriu,
si cu cascade de presiune ( norme NFS 90-351); in aceste situații este obligatoriu tratarea
aerului prin sisteme de filtrare cu filtre HEPA/epurare electromagnetica
2. Septică, când se respecta precauțiunile standard, dar si cele complementare, in funcție
de transmiterea agentului patogen
 IGIENA MÂINILOR
Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru
asigurarea ei.

Lavajul simplu
- se descoperă mâinile şi antebraţele;
- se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;
 - se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;
- se aplică o doză de săpun;
- se spală fiecare mână prin fricţionare;
- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police
şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări;
- se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;
- se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone
deja uscată;
- se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;
- se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.
Lavajul simplu a mâinilor cu apă și săpun (nivel minim)
- când mâinile sunt vizibil murdare
- la începutul și la sfârșitul programului de lucru
- înainte și după utilizarea mănușilor (sterile sau nesterile)
- înainte și după activitățile de curățare
- înainte și după contactul cu pacienții
- după utilizarea grupului sanitar (WC)

Lavajul igienic sau aseptic

- se udă bine mâinile şi articulaţiile;
- se aplică o doză de săpun antiseptic;
- se spală fiecare mână masând;
- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor de la fiecare
mână care se freacă, pe rând în podul palmei opuse executând 5 mişcări;
- se spală pe rând, respectând "regula 5" (cinci mişcări circulare) policele şi apoi
articulaţiile mâinilor;
- se clăteşte din abundenţă dinspre vârful degetelor spre articulaţiile mâinilor;
- se perie unghiile;
- se menţin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;
- se usucă cu grijă, prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă;
 - se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;
- se aruncă şerveţelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu mâna.
Observaţii
Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere.
Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii, utilizând sursa de
apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe degete să nu existe inele)
Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănuşile de unică
folosinţă.
Lavajul antiseptic se face
- după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecţii;
- cu ocazia realizării unei proceduri invazive;
- cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;
- după două secvenţe de îngrijire cu risc de contaminare la acelaşi pacient sau între doi pacienţi.

Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune sau fricțiunea igienică

- se pun aproximativ 2 ml de soluţie hidroalcoolică în scobitura mâinii uscate şi se
efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în
spaţiile interdigitale interne şi externe;
- se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor
împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.
Soluţia hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul antiseptic
în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic.
Fricţiunea cu soluţie hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu
prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la spălarea cu
apă şi săpun.

Lavajul chirurgical
Necesită purtarea unei măşti, calote şi utilizarea de şerveţele sterile pentru uscarea
mâinilor.
Se pun în prealabil masca şi calota.
Se prepară/pregăteşte peria impregnată cu soluţia spumantă antiseptică.
 Se efectuează în 3 timpi:
Timpul 1: prespălarea
- se udă mâinile, articulaţiile, antebraţele până la coate;
- se aplică o doză de săpun antiseptic şi se face spumă din abundenţă prin masajul
efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de 1 minut;
- se menţin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operaţii;
- se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile, antebraţele;
Timpul 2
- se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluţie spumantă antiseptică
timp de 1 minut;
- se clătesc din abundenţă mâinile, încheieturile, antebraţele;
Timpul 3
- se ia încă o doză de săpun antiseptic şi se masează timp de 1 minut mâinile,
încheieturile, antebraţele, apoi se clătesc;
- se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile fiecare membru, începând de la degete spre
coate şi menţinând mâinile ridicate.
Observaţii
După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor.
Lavajul chirurgical poate fi completat cu fricţiuni chirurgicale cu soluţii hidroalcoolice
sau iodate.
Lavajul chirurgical se face
- cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecţii (cateterismul central, puncţia lombară,
drenajul pleural, etc.);
- pentru intervenţiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de radiologie
intervenţională;
- în alte servicii de investigare;
- pentru asistarea naşterilor.
 POZIȚIILE PACIENTULUI ÎN PAT
În funcție de starea generală a pacientului și de afecțiunea sa, poziția poate fi:
- Activă – pacientul se mișcă singur, nu are nevoie de ajutor;
- Pasivă – pacientul nu poate să-și schimbe singur poziția;
- Forțată – pacientul are o postură inadecvată, poziția poate fi:
- Determinată de afecțiunea de bază (în tetanos, meningită);
- Ca o reacție de apărare a organismului în crizele dureroase
de ulcer sau colică biliară;
- Ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicații;
- Ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie).
Decubit dorsal: pacientul este așezat culcat pe spate cu fața în sus;
Decubit ventral: pacientul stă culcat pe abdomen cu capul într-o parte;
Decubit lateral (drept sau stâng): pacientul stă culcat pe o parte;
Poziție Fowler: pacientul stă în pat cu 2 perne (poziţie obişnuită şi comodă);
Poziție (declivă) Trendelenburg: Decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos decât restul
corpului.
Se realizează prin ridicarea extremității distale a patului;
Poziție proclivă (Trendelenburg inversat): oblică cu capul mai sus decât restul corpului;
Poziţia semişezând: culcat pe spate, iar toracele formează cu linia orizontală un unghi de 30-45º;
Poziţia şezând: în pat trunchiul formează cu membrele inferioare un unghi drept, pacientul are
coapsele flectate pe bazin şi gambele sunt în semiflexie pe coapse, iar genunchii sunt astfel
ridicaţi;
Poziţie ginecologică: pacientul este în poziția decubit dorsal, cu genunchii îndoiţi și coapsele
îndepărtate;
Poziţia genupectorală: pacientul aşezat pe genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, corpul este
aplecat înainte, iar pieptul atinge planul orizontal.
 TIPURI DE TRANSPORT
• Transport primar: transportul pacientului de la domiciliu sau de locul accidentului într-
o unitate medicală
• Transport secundar: transportul pacientului deja asistat într-o unitate spitalicească:
a) Între secțiile spitalului
b) Într-o altă unitate spitalicească
c) La domiciliu
Se transportă cu brancarda, patul rulant, fotoliu rulant, căruciorul rulant pacienții:
- Somnolenți, comatoși, în stare de șoc,
- Cu IMA, cu insuficiență cardio-respiratorie
- Cu tulburări de echilibru
- Cu afecțiuni neurologice care impietează mersul (miodistrofii, pareze, paralizii, AVC)
- Cu traumatisme torace ,abdomen, traumatisme sau alte afecțiuni ale coloanei vertebrale,
membrelor inferioare
- Din sala de operație sau nașteri
- Cu arsuri sau degerături
- Cu afecțiuni endocrino-metabolice decompensate, cu intoxicații acute
- Unii bolnavi psihici
• Cu membrele inferioare în poziție proclivă
- pacienți cu șoc hipovolemic
- colaps (asigură aport mai mare de sânge spre organele vitale)
- pacienți cu traumatisme, arsuri, degerături, tromboze venoase profunde membre
inferioare
 Poziția Trendelenburg inversat:
-accidentați cu fracturi ale bazei craniului
• Cu trunchiul ridicat se transportă pacienții cu:
- insuficiență cardiacă, EPA ( cu picioarele atârnând)
- Insuficiență respiratorie, dispnee, traumatisme toracice ( pneumo/hemotorax), fracturi
costale, ale regiunii cervicale anterioare cu dispnee
- Traumatisme viscerocraniu (extremitatea cefalică în poziție laterală)
 Cu membrele superioare în poziție proclivă
- pacienți cu fracturi, entorse, arsuri, edeme ale membrelor superioare
• În decubit dorsal
- pacienții cu traumatisme abdominale, cu genunchii flectați
- Accidentați conștienți, suspectați de fractură coloană vertebrală sau bazin
- Leziuni membre inferioare(sub membrul lezat se așază o pernă)
- Leziuni membre superioare(membrul superior lezat se așază peste toracele pacientului,
eventual fixat cu o eșarfă)
- Accidentați în stare de șoc cu membrele inferioare ridicate
 În decubit lateral:
- Pacienți în stare de comă
- Gravide
Pulsul  reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos şi
este sincronă cu sistola ventriculară.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.

Se apreciază:

Ritmul
Amplitudine
Frecvenţa
Celeritatea

Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată

pe un plan osos:

1.a.temporală_superficială (la copii)

2.a.carotidă
3.regiunea apicală (vârful inimii)
4.a.humerală
5.a.radială
6.a.femurală
7.la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului)
8.a.tibială
9.a.pedioasă
Materiale necesare:

pix culoare roşie

ceas cu secundar

Tehnica

Pregătirea psihică:

o se explică procedura;
o se obține consimțământul pacientului.

Pregatire fizică:

o se recomandă repaus fizic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare;

o se așază pacientul într-o poziție confortabilă în funcție de starea sa generală:

 decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulația mâinii

în extensie, mâna în supinație (palma orientată în sus);
 poziție semișezândă (în pat sau în fotoliu) antebrațul în unghi drept
sprijinit pe suprafața patului, mâna în supinaţie și extensie.

- reperarea arterei
- fixarea degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei
 - se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la
perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului
- se numără pulsaţiile timp de 1 minut (se poate măsura și timp de 15 secunde sau 30
secunde – pulsul regulat – iar valoarea obținută se înmulțește cu 4 sau cu 2);

Consemnarea valorii obţinute
- se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală
reprezintă 4 pulsaţii.

Rezultate normale

 puls cu pauze egale, ritmic;

 pulsul este bine bătut, regulat;

 frecvența pulsului se află în limite, în funcție de vârstă (adult între 60-80 bătăi/min)

Alte rezultate
 Pulsații cu pauze inegale = PULS ARITMIC SAU DICROT

 Puls greu perceptibil = PULS FILIFORM cu volum redus

 Puls diferit la artere simetrice = PULS ASIMETRIC

 Peste 100 pulsații pe minut = TAHICARDIE

 Sub 60 de bătăi pe minut = BRADICARDIE

Interpretare

Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.

modificări de ritm al pulsului:

puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii

puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză

Amplitudinea (volumul)

 este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase

 este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă

 la arterele simetrice, volumul pulsului este egal

modificări de amplitudine a pulsului

puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil

puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice

Pulsul normal este între 60 și 80 de bătăi pe minut, în repaus.(rata medie) Aceste

valori sunt însă diferite de la o persoană la alta, fără a indica neapărat prezența unei patologii.
Spre exemplu, bărbații sunt mai parasimpatomimetici adică au un sistem nervos parasimpatic
mai dezvoltat și pot fi mai bradicardici, mai ales dacă fac și sport. Un bărbat poate să aibă pulsul
puțin peste 50 , fără ca acest lucru să aibă vreo semnificație patologică. Femeile sunt
simpatomimetice adică au sistemul nervos simpatic predominant, ceea ce înseamnă că pot avea
pulsul în repaus 90-100 de bătăi pe minut, fără să fie determinat de o afecțiune.

Celeritatea  reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

Masurarea si notarea tensunii arteriale

      TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată

de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Elemente de evaluat -se măsoară tensiunea arterială sistolică(maximă) şi cea

diastolică(minimă)

Loc de măsurare

artera humerală

a.radială(electronic)

Materiale

tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru, electronice)

stetoscop biauricular

tampon de vată

alcool

pix de culoare roşie

 Metode

auscultatorie

palpatorie

oscilometrică

Tehnică

metoda auscultatorie
Metoda ascultatorie de masurare a presiunii arteriale se bazeaza pe principiul lui Korotokov ,
dupa care asuprs arterelor comprimate se aud zgomote si sufluri , proportionale cu gradul
compresiunii si cu debitul arterial .

 pregătire psihică

repaus timp de 5 minute

se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie

se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a

manşetei

se introduc olivele stetoscopului în urechi

se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia

zgomotelor pulsatile

se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude
primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reţine valoarea
indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială
minimă)

metoda palpatorie
determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;

se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop

valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul manometrului în momentul în care

simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tens. max.

valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:

TAmin=TAmax/2  +  1 sau 2

are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate

Pregătirea bolnavului

Camera de examinare trebuie să aibă un climat corespunzător

Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare

Se descoperă membrele superioare sau inferioare

Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat

Tehnica

Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic.

Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului

Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale.

Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a
amplitudinii care se numeste indice oscilometric.

Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile

Nu are importanţă valoarea obţinută, ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice
care nu trebuie să depăşească 2mmHg

Valori normale
  Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg

 Copii: 91-110 / 60-65 mmHg

  Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg

 Valori peste cele normale -hipertensiune.HTA

 Valori sub cele normale -hipotensiune. hTA

Notare

se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontala de culoare rosie-

socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur

se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat

în alte documente medicale se notează cifric.

Ce este hipertensiunea arteriala ?

Hipertensiunea arteriala (HTA) este tensiunea arteriala ale carei valori tensionale sunt peste
140/90 mmHg, indiferent de varsta (nu se mai accepta ideea ca tensiunea normala creste cu
varsta). Al 7-lea raport al Comitetului National (American) de Prevenire, Depistare, Evaluare si
Tratament (JNC VII) al bolilor cardiovasculare a recomandat recent definirea presiunii arteriale
normale ca presiune arteriala 135/85 mmHg.

Clasificarea hipertensiunii arteriale la persoanele peste 18 ani.

Categoria Sistolic (mmHg) Diastolic (mmHg)

Normala < 120 < 80

Prehipertensiune 120 - 139 80 - 89

Hipertensiune stadiul 1 140 - 159 90 - 99

Hipertensiune stadiul 2 >/= 160 >/= 100

Măsurarea si notarea respirației

 Scop:

 evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei , al apariţiei unor

complicaţii şi al prognosticului

 Elemente de apreciat

Tipul respiraţiei

Amplitudinea mişcărilor respiratorii

Ritmul

Frecvenţă

 Materiale necesare

Ceas cu secundar

Creion de culoare verde / pix cu pastă verde (în ordinal 1142 este pix culoare albastru)

 Intervenţiile asistentei

Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată

Numărarea inspiraţiilor timp de un minut
Consemnarea valorii obţinute printr-un punct  pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a
foii reprezintă o respiraţie)
Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei
in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei:
Ex. Rs = 20 resp/min

Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat

-          Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii

Măsurarea si notarea temperaturii

Scop
 evaluarea funcției de termoreglare si termogeneza

Locuri de măsurare
axila,
plica inghinala,
cavitatea bucala,
rect, vagin

Materiale necesare

termometru maximal,electronic,auricular,suzeta(copii)
tampoane de vata si comprese sterile
tava medicala
lubrefiant
alcool medicinal
ceas

Notarea
se notează valoarea obținută pe foaia de temperatura:
notarea unui punct pe verticală, corespunzător datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare
linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
se unește valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obținerea curbei termice, in alte documente
medicale se notează cifric

Interpretarea curbei termice

În mod curent temperatura se măsoară dimineața intre orele 7-8 si după-amiaza intre orele 18-19
pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice

Temperatura prezintă oscilații fiziologice:

În timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp ↓ dimineata intre orele 4-5 ; si ↑intre orele 9-10 a.m. si seara
16-20

la tineri seara este mai ridicata

În sarcina, in prima jumătate a menstrei este crescuta temperatura

În timpul desfășurării unor activități; efort fizic, digestie etc

Temperatura  prezintă oscilații patologice: hipotermie , hipertermie

valori normale

n.n. şi copil mic                                  36,1-37,8 ºC

adult                                                    36-37 ºC   în axilă

vârstnic                                               35-36 ºC

temp. < 36 ºC  : hipotermie

37-38 ºC  subfebrilitate

38-39 ºC  febră moderată

39-40 ºC  febră ridicată

Peste 40 ºC  hiperpirexie

Tipuri de febră

 Febra continua este o febra ridicata in care diferența dintre temperatura matinala si cea
vesperala timp de mai multe zile nu depășește 1 grad C.
 Febra intermitentă-diferența de câteva grade intre valorile înregistrate dimineața si
seara in perioada de stare a bolii,cele mai mici valori scăzând sub 37 grade C

 Febra remitenta-diferența de câteva grade intre valorile înregistrate dimineața si seara,in

perioada de stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C (septicemii,supurații
pulmonare)

 Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alternează cu perioade de afebrilitate de

4-6zile,trecerile făcându-se brusc

 Febra ondulantă- perioade febrile ce alternează cu perioade afebrile,trecerea făcându-se

lent

  Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea
vesperala. Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.

Prevenirea erorilor în administrarea medicamentelor

Înaintea administrării oricărei medicaţii aceasta trebuie comparată cu medicaţia prescrisă de

medic din foaia de observaţie. Se va verifica mental regula celor cinci “P”:

1. pacientul potrivit;
2. medicamentul potrivit – este verificat înainte de administrare:

o sub aspect cantitativ (gr., ml., nr. buc.);

o sub aspect calitativ:

 culoare;
 formă de prezentare:
1. solidă (tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulberi);
2. lichidă (tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane);
 3. semisolidă (unguente, creme);
 concentrație;
 termen de garanție.
. doza potrivită – asistentul medical trebuie să cunoască diferența dintre:
 doza terapeutică – la care se obține efectul așteptat și nu apar reacții toxice asupra
organismului;
 doza maximă – cea mai mare cantitate de medicament suportată de organism;
 doza toxică – cantitatea care provoacă reacții toxice;
 doza letală – care ucide.
. calea de administrare potrivită:
 enterală;
 parenterală;
 locală.
. timpul (ora) de administare potrivit