Alexandru Lapusneanu

de Costache Negruzzi
Nuvela ‘Alexandru Lapusneanu’ de Costache Negruzzi a fost publicata in 1940 in
primul numar al primii reviste literare de cultura romaneasca. Nuvela romantica de
inspiratie istorica, publicata in Dacia Literara, poate fi considerata ca model in ceea ce
priveste specia si valoarea artistica.
Nuvela este o specie a genului epic, se caracterizeaza printr-un conflict puternic, bine
conturat de regula centrat pe caracterul principal. Are o actiune unitara si concisa in care se
prezinta situatii realistice ale vietii. Ca dimensiuni, este incadrata intre roman si schita.
Nuvela istorica inspirata de cronica lui Grigore Ureche, a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul. Scriitorul se opreste asupra celei de-a doua domnii deoarece aceasta a fost
mai furtunoasa pentru ca Lapusneanul intors in Moldova se va razbuna impotriva boierilor
pentru tradarea din prima domnie.
Negruzzi mai foloseste si alte surse de inspiratie, dovada ca nu toate capitolele au mottoul
luat din cronica lui Ureche si mai mult, scena uciderii lui Motoc pare a fi inspirata din alta
cronica transilvaneana.
Opera este structurata pe 4 capitole, fiecare avand cate un motto.
I Daca voi nu ma vreti, eu va vreau...
II Ai sa dai sama, Doamna!...
III Capul lui Motoc vrem...
IV De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu...
Actiunea primului capitol relateaza intalnirea dintre Alecandru Lapusneanul insotit de
armata turceasca cu solia domnitorului tomsa, la Tecuci. Solia domnitorului Tomsa este
formata din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.
Tema tratata se refera la infruntarea dintre Lapusneanul si mare boierime feudala pentru
formarea unui stat centralizat. Defapt conflictul nuvelei tine de personajul central, de A.L,
prototipul tiranului feudal care doreste sa centralizeze puterea in stat. Compozitia nuvelei
este echilibrata, actiunea este unitara si de un dramatism rar intalnit.
Momentele actiunii sunt grupate in 4 capitole care pot fi asemanate cu 4 acte dintr-o piesa
de teatru. Subiectul are o desfasurare ascendenta si o insusire clasica a momentelor
acestuia. In expozitiune se precizeaza locul si timpul actiunii, respectiv a doua domnie a lui
A.L in Moldova si personajele nuvelei, domnitorul Motoc, Spancioc, Stroici si Veverita.
Conflictul este lupta dintre A.L si boieri, iscat din dorinta domnitorului de a stapanii si a se
razbuna pe boierii ce l-au tradat in prima domnie.
In primul capitol, Lapusneanul este intampinat la Tecuci de solia lui Tomsa formata din
Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc pentru a-i spune lui Lapusneanul sa se intoarca deoarece
‘Norodul nu te vrea, nici te iuveste’ iar tara este linistita. Raspunsul lui Lapusneanul exprima
vointa de neinduplecat si cuvintele lui sunt memorabile devenind mottoul capitolului ‘Daca
voi nu ma vrei, eu va vreau.’.
 In capitolul doi care are drept motto cuvintele ‘Ai sa dai sama, doamna!’ sunt prezentate
faptele de cruzime ale domnitorului care la cel mai mic gest de nesupunere al boierilor taie
capete punandu-si astfel in practica planul de rafuiala. Tensiunea dramatica creste prin
introducere unor elemente romantice, prin prezenta doamnei Ruxanda, o femeie gingasa,
frumoasa, o sotie credincioasa total opusa prin caracter sotului sau.
Punctul culminant al nuvelei il formeaza capitolul 3 care are o desfasurare stransa
inchegata si riguros motivata a actiunii, capitol in care domnitorul in zi de sarbatoare isi
pune in aplicare planul sangeros ucigand cei 47 de boieri chemati dupa slujba religioasa la
curtea domneasca. Acest capitol are o derulare gradata, autorul punctand secventa cu
secventa compozitia personajului central. Lapusneanul vine la biserica imbracat ‘cu toata
pompa domneasca’, se inchina la icoana, saruta racla Sf. Ioan Cel Nou despre care se spune
ca a ‘tresarit’ apoi rosteste ‘O desantata cuvantare, presarata cu pilde biblice, mimand o
tendinta de impacare’.
In sala ospatului, dupa ce au fost dezarmati si slujile lasate in afara, boierii sunt uimiti de
opulenta ospatului, iar cand Veverita toasteaza pentru domnitor, Lapusneanul da porunca si
incepe macelul ucigand cei 47 boieri.
Cu lux de amanunte este redata scena in care domnitorul si Motoc urmaresc macelul. Este
prezentata scena cu personaj colectiv, multimea venita din curiozitate pentru ca apoi sa se
insiste asupra momentului in care Motoc se vaicareste inspaimantat ca multimea ii vrea
capul. Nemilos si cinic, domnitorul il ofera pe boierul tradator multimii apoi porunceste sa se
aseze in piramida capetele, fiindu-i prezentata apoi doamnei Ruxanda. Aceasta cade in lesin
si Lapusneanul spune ‘femeia, tot femeie’ pe un ton nemilos
Actiunea capitolului 4 se desfasoara la 4 ani dupa scena macelului la cetatea Hotinului
unde Lapusneanul retras bolnav fiind si gandind sa opreasca un pericol ce-ar putea veni de
afara. Fiinda calugarit intr-un moment de lesin, cand se trezeste devine amenintator dar
este ucis turnandnu-i-se otrava in oaharul cu apa la indemnul boierilor Spancioc si Stroici.
Doamna Ruxanda indemnata de boieri sa duca paharul cu otrava, cere povata mitropolitului
iar aceste ipocrit si viclean o sfatuieste sa-l ucida.
Personajele nuvelei se caracterizeaza printr-o deosebita individualitate si complexitate. A.L
protagonistul nuvelei are o psihologie complexa cu calitati si defecte puternice, antagonice.
Figura reprezentativa a tiranului medieval, A.L manifesta vointa de neclinti, hotarare si curaj
in actiune. Este diplomat, inteligent, prefacut, ipocrit, dovedeste vointa de neclintit,
intuieste de fiecare data intentiile boierilor in care nu se mai increde, se razbuna cu cruzime,
pana si in lacasul sfant se preface mimand intentie de impacare.
In caracterizarea lui, scriitorul valorifica caracterizarea directa si indirecta. Este prezentat
sugestiv prin limbaj, comportament, vestimentatie, sunt descrieri interioare, se valorifica si
parerile altor personaje. Exista notatii ale scriitorului in momente cheie.
In antiteza cu L. este doamna Ruxanda, o femeie gingasa, duioasa, stapanita de mila, sotie
supusa si mama adevarata. Gestul otravirii la indemnul mitropolitului apare motivat chair
daca atunci mitropolitul sta sub semnul hipocriziei.
Personaj care manifesta un caracter violent si o cruzime diabolica, Lapusneanul intruneste
trasaturile eroului romantic cu o ascensiune spectaculoasa dar si cu o cadere pe masura
acesteia.
 Antiteza ca procedeu de caracterizare este principalul element prin care personajele devin
mai expresive iar nuvela ramane in literatura romana o prima mare reusita desore care G.
Calinescu noteaza: ‘Nu se poate inchipuii o mai perfecta sinteza de gesturi patetice, adanci,
cuvinte memorabile de o observatie psihologica acuta, de atitudine romantica si intentie
artistica cand este vorba despre acesta realizare in proza romana’.