Domniţa Ştefănescu

Cinci ani din istoria României

o cronologie a evenimentelor
decembrie 1989 -decembrie 1994

Editura Maşina de scris

Bucureşti, 1995
 Coperta de Adrian Socaciu
Toate drepturile asupra acestei lucrări
sunt rezervate Editurii Maşina de scris
ISBN 973-97162-2-2
Notă asupra ediţiei
Pentru scrierea acestei lucrări au fost consultate colecţiile
de ziare şi reviste din perioada decembrie 1989 -decembrie 1994
(România liberă, Adevărul, Evenimentul zilei, Tineretul liber,
Curierul naţional, Cronica română, Libertatea, Dreptatea, revista
22, Expres Magazin, Expres, Zig-Zag, Baricada, Azi, Dimineaţa
etc).
Şi-au dovedit utilitatea şi o serie de cărţi, cu valoare docu­
mentară, referitoare la perioada respectivă (Costel Balint, Lumină
şi speranţă, Timişoara 1989, Edit. Mirton, 1994; Ion Iliescu,
Revoluţie şi reformă, Edit, Enciclopedică, 1994; Adrian Năstase,
Acordurile internaţionale încheiate de România sau la care
România a devenitparte[1990-1994], Edit. Metropol, 1995; Stelian
Neagoe, Istoria guvernelor României de ia începuturi 1859, până
în zilele noastre 1995, Edit. Machiavelli, 1995; Oameni politici.
Personalităţile României contemporane. Agenţia Naţională de
Presă - Rompres, 1993; Partidele politice, Agenţia Naţională de
Presă - Rompres, 1993; Nestor Rateş, Revoluţia încâlcită, Edit.
Litera, 1994; Repertoriul actelor publice în Monitorul Oficial al
României, partea I, 22 decembrie 1989 - 31 ianuarie 1995, Regia
Autonomă „ Monitorul Oficial, 1995; Petre Roman Libertatea ca
datorie, Edit. Dacia, 1994; Ioan Scurtu, Un episod dramatic din
istoria României, Bucureşti, 21-25 decembrie 1989, Edit. Clio,
1990; Petre Ţurlea, Din culisele... Parlamentului României, 1990-
1992, Edit. Globus, 1994, Ion Iliescu, Momente de istorie, Edit.
Enciclopedică, 1995 etc).
Necesare şi binevenite, au fost şi mărturiile unor participanţi
direcţi la evenimentele consemnate în carte.
Partea întâi - O cronologie a evenimentelor - conţine
descrierea, în ordine cronologică, a celor mai importante
evenimente politice şi sociale din România, din perioada decembrie
1989 -decembrie 1994 şi a unor evenimente de altă natură care
au dobândit, în cursul evluţiei lor, o semnificaţie politică.
Partea a doua cuprinde un corp de anexe (Platforma-pro-
gram a F.S.N. din 22 decembrie 1989, Proclamaţia de la
Timişoara, rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
de la 20 mai 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa
Senatului şi a Adunării/ Camerei Deputaţilor după alegerile
5
 din 20 mal 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa
guvernelor Roman, Stolojan, Vacăroiu, rezultatele recensă­
mântului de la 7 ianuarie 1992) şi un indice de nume.
Au fost folosite prescurtat denumirile lunilor, anului, cu
excepţia situaţiilor în care acestea fac parte din: denumirile unor
instituţii, partide, asociaţii, ligi; titluri de lucrări, articole etc; citate
şi denumirile unor zile festive.
S-au mai folosit prescurtări şi pentru denumirile unor
organisme, instituţii, partide, asociaţii, uniuni, ligi. Acestea apar
neprescurtate, la prima menţionare în cuprinsul lucrării.
Francois Heisbourg, directorul Institutului Internaţional
de Studii Strategice din Londra, apreciază anul 1989 ca pe „un
an extraordinar, unul dintre cei care schimbă cursul istoriei.
Căderea paşnică a Zidului Berlinului a fost echivalentul simbolic
al căderii Bastiliei. Revoluţiile din Europa de Est au transformat
radical bazele geopolitice ale lumii de după război şi anunţă
apariţia unei noi ordini internaţionale".
Dacă „revoluţiile de catifea" din Europa de Est au fost
înregistrate de comunitatea internaţională cu o satisfacţie
exprimată în termeni oficiali, replica spectaculoasă a României,
pe care nimeni n-ar fi prevăzut-o, a instituit brusc o adevărată
exaltare planetară.
Apăruse acel moment de dramatism, necesar pentru ca
prăbuşirea comunismului să fie verosimilă. Iar surpriza era cu
atât mai mare, cu cât această autentificare venea chiar de la
români pe care toată lumea îi considera apatici şi resemnaţi.
Cu numai o lună înainte de revoluţia din dec.'89, Congresul
al XlV-lea al P.C.R. (pentru unii motiv de speranţă în afirmarea
unei opoziţii faţă de realegerea dictatorului Nicolae Ceauşescu
la conducerea partidului) fusese ultimul triumfal carierei politice
a cuplului Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu şi ultimul
răsfăţ pe care i l-au pregătit cu obedienţă acoliţii lui, cu sprijinul
serviciilor secrete romane. Deşi după „istoricul" Congres al XTV-
lea al P.C.R., Ceauşescu părea mai stăpân pe situaţie ca niciodată,
în a doua jumătate a lui dec, cînd lumea întreagă intra relaxată
în rutina sărbătorilor de iarnă, postul de radio Europa Liberă îi
informa pe români şi pe cine voia să asculte că la Timişoara se
întâmpla ceva.
1989
• 16 dec. Timişoara. încă o zi de veghe în preajma bisericii
reformate. Mai întâi câteva sute de coreligionari ai pastorului
Lâszlo T6kes aprind lumânări şi se roagă pentru ca acesta să nu
fie, conform unei hotărâri judecătoreşti, evacuat şi strămutat în
altă localitate. Oficialităţile locale simt pericolul şi încearcă să
ignore ordinul de evacuare. însuşi primarul Timişoarei, Petre Moţ,
îl vizitează pe pastor şi-i promite că nimeni nu se va atinge de el.
7
 1989
Oamenii(200-300) nu mai au încredere în promisiuni, doresc un
document oficial care să-1 oblige pe primar să-şi respecte cuvântul,
dar primarul nu-şi ia o asemenea răspundere. Numărul celor care
aşteaptă rezolvarea cazului creşte. Creşte şi iritarea lor. Interesul
se mută de la cazul Tokes la confruntarea cu primarul, ca
reprezentant al puterii. Se produce miracolul trecerii de la
măruntele nemulţumiri locale, la frenezia colectivă a rezolvărilor
radicale, la revendicări care ameninţă sistemul politic. Se formează
coloane care pornesc să ia în stăpânire centrul oraşului şi care
încearcă să atragă cât mai multă lume. Se aude deja apelul la
solidaritate: „Români, veniţi cu noi!". (Un tânăr opreşte un tramvai,
se urcă pe tampoanele lui şi strigă: „Mă numesc Daniel Zăgănescu
şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!". ) Circulaţia se
întrerupe. Toată lumea ştie că trebuie chemaţi şi studenţii şi sunt
trimişi soli spre căminele studenţeşti. Se face apel şi la muncitori.
In Piaţa Măria, se adună câteva sute de persoane. Se strigă:
„Libertate!", „Dreptate!", se cântă „Deşteaptă-te române!". Coloanele
se îndreaptă spre Comitetul Judeţean al P.C.R. Sediul puterii, în
beznă, este totuşi bine păzit de trupe ale Ministerului de Interne
şi de pompieri. Oficialităţile locale, în panică, organizează apărarea
C.J. al P.C.R. în lungi şedinţe hotărâseră că trebuie mobilizate
forţele de ordine ale M.I., ale Miliţiei, gărzile patriotice, armata,
pompierii.
N-a lipsit nici iniţiativa de a cere indicaţii de la Bucureşti.
Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă. Câţiva încearcă
să pătrundă înăuntru, un tânăr escaladează clădirea, pentru a
smulge stema P.C.R., alţii încep un bombardament cu pietre.
Forţele de ordine ripostează.
Se folosesc gaze lacrimogene, bastoanele de cauciuc lovesc
aprig, încep arestările. în jurul orei 21 demonstranţii se retrag,
lăsând locul celor care încep să şteargă urmele atacului, redând
clădirii şi spaţiului verde din jur prestanţa unui sediu al puterii.
Manifestanţii se regrupează în faţa Catedralei, unde se cred
protejaţi. Un tânăr, Sorin Oprea, propune ca timişorenii să se
adune în fiecare zi, la Catedrală, pentru ca acţiunea lor să con­
tinue. Coloanele pornesc din nou prin oraş şi din nou sunt agresate
de forţele de ordine. Până după miezul nopţii cele două tabere se
atacă reciproc, au loc adevărate lupte, mulţi demonstranţi sunt
loviţi şi arestaţi. Când combatanţii îşi părăsesc poziţiile, oraşul
arată ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, lozincile
epocii de aur distruse, caldarâmul tapetat cu obiecte dintre cele
mai diferite. Din vitrinele sparte ale librăriei Sadoveanu, operele
g 9
1989
genialului conducător au fost smulse şi aruncate în mijlocul
străzii, unde li s-a dat foc.
Şi totuşi în noaptea de 16 spre 17 dec. timişorenii au visat
cu ochii deschişi: din robinete curgea apă caldă, iar caloriferele
erau fierbinţi. Conducătorii locali ai P.C.R. le trimiteau un mesaj
de împăcare.
@ 17 dec. Ordinul de evacuare impus de la centru se
execută. în plină noapte (16 spre 17 dec.) un echipaj de circulaţie,
un ARO şi un camion îl conduc pe pastorul Tokâs spre judeţul
Sălaj. Dimineaţa armata face o demonstraţie de forţă. Câteva
blindate trec prin centrul oraşului. Coloane de militari străbat
Timişoara în pas de defilare, iar fanfara militară intonează marşuri.
De cealaltă parte demonstranţii strâng rândurile, unii îi huiduie
pe militarii care defilează, alţii îi lovesc cu pietre, tensiunea creşte
o dată cu numărul celor care ies în stradă, învingându-şi frica.
Timişorenii se adună în stradă, mai hotăriţi decât în ziua prece­
dentă. Vin şi muncitorii. Se strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos comu-
unismul!", „Nu vă fie frică!". Ţinta tuturor este tot C.J. al P.C.R.
De această dată pătrund în clădire prin geamurile sparte. Se arun­
că înstradă documente de partid, broşuri propagandistice, operele
lui Ceauşescu, portretele tovarăşilor, maşini de scris, delicatese
scoase din frigidere. Există chiar intenţia de a se da foc clădirii,
câteva flăcări prevestesc incendiul. La timp soseşte armata în
ajutor, pentru că la etajul 2 al clădirii tremură de frică oficialităţile
locale (Radu Bălan, Petre Moţ ş.a.) şi Ion Cumpănaşu, şeful
Departamentului Cultelor, sosit cu o zi în urmă de la Bucureşti,
cu ideea fixă şi autoritar impusă de a duce la îndeplinire evacuarea
luiTokis.
La Bucureşti se hotărăşte soarta Timişoarei. Elena şi
Nicolae Ceauşescu turbează de furie că timişorenii au îndrăznit
să se revolte iar oamenii lor, de la conducerea judeţului, n-au fost
în stare să-i pună la punct. încă de dimineaţă sosesc la Timişoara
11 personaje importante: generalul Velicu Mihalea , adjunct al
şefului Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Emil Macri,
şeful Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii
Statului (D.S.S.), colonelul Filip Teodorescu, de la direcţia a IlI-a
Contraspionaj din D.S.S. şi alţi ofiţeri superiori. Tot în cursul
dimineţii, Nicolae Ceauşescu îl numeşte pe Ion Coman (secretar
C C . al P.C.R.) comandant unic pentru Timişoara. Acesta primeşte
ordin să se deplaseze la Timişoara însoţit de o trupă de elită:
generalii Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac, Elorea
Cornescu, colonelul Gheorghe Radu şi alţi câţiva ofiţeri superiori.
 1989
Un avion îi transportă la Timişoara (ora 15,30). La ora 16,30
Nicolae Ceauşescu convoacă o şedinţă extraordinară a
Comitetului Politic Executiv al CC. al P.C.R.:
„Elena Ceauşescu: -Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.
Nicolae Ceauşescu: -Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi
pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin
să nu daţi armament la trupele de securitate? (....).
N.C.: -O mână de derbedei pusă la cale de cei care vor să
distrugă socialismul, şi voi, de fapt, le faceţi jocul(...).
E.C.: -Este laşitate.
N.C.: -Mai mult decât laşitate (....). Din momentul de faţă,
dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe
ministrul Apărării Naţionale, pe ministrul de Interne şi pe
comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment, preiau
comanda armatei. Să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul
de Stat, ca să facem totul legal în seara asta. Nu mai am încredere
în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată
noaptea am stat şi am discutat cu ei din zece în zece minute ca
apoi, să-mi dau seama că nu fac ceea ce le-am ordonat. Trebuia
să-i omoare pe huligani, nu să-i bată.(....) Ştiţi ce ar trebui să
fac?... Să vă pun în faţa plutonului de execuţie. Asta meritaţi,
pentru ceea ce aţi făcut voi, înseamnă pactizare cu inamicul. Ai
făcut armata, Milea. aşa se cheamă, nu?
Vasile Milea: -Da, tovarăşe secretar general.(...)
N.C. :-(....) Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care
s-a creat acum de fapt, îmi dau seama că, aşa cum este, nu se
poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa, voi
da ordin ca imediat să se primească armament, toţi să fie înarmaţi
şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să se aplice stare de
necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta? Tu, care conduci trupele de
Securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate?
Iulian Vlad: -Ştiu, tovarăşe secretar general, eu am dat
ordin.
N.C: -(....) Soldaţii au luptat cu ce au avut, şi cu bâta, şi
au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea, ar fi fugit ca potârnichile
E.C :-Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă, luaţi şi băgaţi
la beci. Nu vi s-a spus aşa, unul să nu iasă? (...)".
în continuare, toţi tovarăşii prezenţi la şedinţă se străduiesc
sâ-1 înduplece pe dictator să nu-i pedepsească pe cei trei dizgraţiaţi
-Postelnicu, Milea şi Vlad. Ceauşescu consimte să le mai acorde
o şansă, dar vrea să se asigure că ordinele îi vor fi în viitor respec-
10
1989
tate şi întreabă: „Bine, să mai încercăm tovarăşi. Toţi tovarăşii
sunt de acord ?". Tovarăşii întârzie cu răspunsul pentru că nu
înţeleg cu ce trebuie să mai fie de acord. Ceauşescu, ofensat, se
ridică în picioare şi bate cu pumnul în masă: „Atunci, eu îmi dau
demisia". Manea Mănescu strigă imediat: „Asta nu !", iar Bobu
şi Dăscălescu se reped după el să-1 reţină. Intervine, hotărâtor,
Elena Ceauşescu: „Lasă, nu te enerva, ţara are nevoie de tine,
tocmai acum să-i lăsăm pe bandiţi să distrugă socialismul, cauza
noastră de-o viaţă ?". Mai liniştit, Ceauşescu se pregăteşte pentru
teleconferinţa cu activul de partid şi de stat din toate judeţele
tării.
- La Timişoara^ oraş deja izolat, are loc o impresionantă
desfăşurare de forţe. în zonele strategice şi în cele preferate de
demonstranţi se instalează trupele Ministerului Apărării Naţionale,
ale M.I., ale Miliţiei. Sunt aşteptaţi adversarii, adică timişorenii.
-La teleconferinţa se transmit indicaţii care înseamnă de
fapt instituirea, fără să se declare, a stării de necesitate în toată
ţara:
„Nicolae Ceauşescu: -(....) Am convocat această telecon­
ferinţa pentru ca, în perioada următoare, să fie luate măsuri
corespunzătoare pentru asigurarea pazei stricte la sediile
comitetelor judeţene de partid, unităţi economico-sociale, cămine
studenţeşti; se vor forma colective de lucrători ai aparatului de
partid, de stat, gărzile patriotice, formaţiunile de tineret. Se vor
intensifica controalele mai ales pe timp de noapte. Se menţin în
vigoare toate măsurile transmise comitetelor judeţene de partid
pentru perioada premergătoare Congresului al XlV-lea. Am
convocat această conferinţă având în vedere unele evenimente
care au avut loc ieri şi azi la Timişoara (....). Am dat ordin să se
tragă... să se someze şi dacă nu se supune, să se tragă. S-a făcut
greşeala că s-a întors şi obrazul celălalt.... comitetele judeţene de
partid trebuie să se considere în stare de alarmă, fără însă a
neglija problema planului (....)".
în timpul teleconferinţei echipa de la Timişoara, în frunte
cu Ion Coman, este din nou instruită: .Acţionaţi în numele meu
şi raportaţi din cincisprezece minute în cincisprezece minute. Toate
unităţile care sunt mobilizate să meargă în centru şi să pună
ordine (...)". Chiar dacă ordinea pe care o dorea Ceauşescu nu
s-a mai putut restabili, strădaniile subordonaţilor lui de a-i
respecta indicaţiile au făcut din Timişoara, la 17 dec, un adevărat
infern. Se trage în plin, se moare, sunt răniţi, sunt lupte, se incen­
diază maşini, TAB-uri, tancuri, magazine. Seara, după ora 20,
11

1989
din Piaţa Libertăţii şi până la Operă se trage sălbatic, la fel în
zona podului Decebal, pe Calea Lipovei sau Calea Girocului.
Tancurile, camioanele, TAB-urile blochează intrările în oraş,
elicopterele nu încetează zborurile de supraveghere, apoi lasă locul
trasoarelor care brăzdează cerul. După miezul nopţii când începe
să fie linişte, Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă inspectează
oraşul. La război, ca la război. Peste tot distrugeri, cenuşă şi sânge.
• 18 dec. Dimineaţa, centrul oraşului este păzit de cor­
doane de militari şi de securişti în civil. Primarul Petre Moţ
convoacă activul de partid la Universitate pentru a condamna
actele de vandalism din zilele anterioare şi face cunoscut că a
fost decretată starea de necesitate. O maşină cu megafoane circulă
prin oraş şi anunţă că este interzisă circulaţia grupurilor de peste
două persoane. Armata şi M.I. asigură paza obiectivelor
importante: C.J. alP.C.R., primăria, Radioul, unităţile industriale
(la C.J. al P.C.R. sunt aduşi şi militari U.S.L.A.). Trecătorii sunt
legitimaţi, suspecţii reţinuţi. Chiar dacă dimineaţa în oraş este
linişte, conducătorii se tem. Se tem mai ales de muncitori, despre
care se ştie că sunt nemulţumiţi. Cornel Pacoste şi Radu Bălan
merg în uzine pentru a constata singuri care este starea de spirit
a clasei muncitoare. Lui Ilie Ceauşescu, trimis la Timişoara, nu-i
place cum sa „acţionat", începând cu numărul prea mic al forţelor
de ordine care apără oraşul. Fără să ţină seama de primejdie, un
grup de aproximativ 30 de tineri, tăcuţi, solemni, înaintând cu
ochii în pământ, se îndreaptă spre Catedrală. Se opresc pe scările
ei, unde desfăşoară un steag tricolor fără stemă şi, ignorând ce
se întâmplă înjur, aprind lumânări şi aşteaptă liniştiţi pe treptele
Catedralei. Simţind că declanşarea focului de armă nu va întârzia,
tinerii încep să cânte „Deşteaptă-te române". Apoi se trage în plin,
unii mor, alţii sunt răniţi, câţiva reuşesc să fugă.
-Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială de prietenie
în Republica Islamică Iran. (Această ultimă călătorie peste hotare
a fost amplu comentată. Una dintre supoziţii este că Nicolae
Ceauşescu, vechi colaborator şi susţinător al lumii islamice, a
plecat la aliaţii săi pentru a le cere ajutorul în vederea lichidării
mişcărilor din ţară.) în lipsa lui, Elena Ceauşescu preia comanda
şi-i ordonă lui Ion Coman să găsească o soluţie prin care cada­
vrele, rezultate din aplicarea fermă a ordinelor tovarăşului, să nu
ajungă în mâinile familiilor care le revendicau. (De altfel, Spitalul
Judeţean refuză să dea informaţii în legătură cu morţii şi răniţii
pe care îi are. Atunci când cetăţenii cer informaţii se răspunde
invariabil: „Noi nu avem morţi Şi nici răniţi". Iar la penitenciarul
12
1989
„Popa Şapcă" se spune: „Noi nu avem arestaţi".) Din statisticile
oficiale rezultă însă că la 18 dec., la Spitalul Judeţean se aflau 58
de cadavre şi aproximativ 240 de răniţi. Răniţii erau anchetaţi,
iar dacă se vindecau, externarea lor nu se făcea decât cu aprobare
„de sus". Fiind un „obiectiv" atât de important, Spitalul Judeţean
era păzit de trupe ale Securităţii, Miliţiei şi grănicerilor. (Şi arestaţii
au beneficiat de o atenţie specială, în afară de interogatorii şi
torturi. Un general zelos a propus unui reprezentant al procuraturii
să găsească o asemenea încadrare juridică pentru ei încât să-i
condamne la pedeapsa capitală.) Ziua de 18 dec. aduce o nouă
problemă dificil de rezolvat pentru mai marii Timişoarei; aveau
misiunea, din partea Elenei Ceauşescu, să scape de cadavre
(40). Misiunea îi revine generalului Nuţă. A apărut şi ideea
salvatoare. în mare taină, cadavrele au fost ridicate de la morga
spitalului, încărcate într-o maşină frigorifică (18/19 dec),
transportate la Bucureşti (19 dec.) şi incinerate la crematoriul
Cenuşa (19-20dec). Cenuşa rezultată a fost aruncată într-o gură
de canal....
• 19-20 dec. Dacă la 19 dec. oficialităţile (Radu Bălan,
Ştefan Guşă) îi vizitează pe muncitori (nemulţumiţi de prezenţa
masivă a forţelor de ordine în instituţii) la locurile de muncă, fără
să reuşească săi pună din nou la treabă, a doua zi vin muncitorii
în oraş, în coloane impresionante care demonstrează că la
Timişoara nu mai e nimic de făcut. O sută de mii de manifestanţi
ocupă Piaţa Operei. Se strigă: „Noi suntem poporul", „Voi pe cine
apăraţi?", „Armata e cu noi", „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică".
Pentru prima oară se îngenunchează în memoria victimelor din
ultimele zile. în balconul Operei se montează microfoane. Vorbesc
Lorin Fortuna, Ioan Chiş, Claudiu Iordache, Vasile Bledea,
Nicolae Bădilescu. Apare ideea formării unui Front Democratic
Român care să organizeze rezistenţa (Lorin Fortuna -preşedinte;
Ioan Chiş - vicepreşedinte; Claudiu Iordache -secretar). Se
vorbeşte şi despre organizarea grevei generale. în balconul Operei
urcă şi primarul căruia i se înmânează lista cu revendicările
mulţimii: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care
le revendică, demisia lui Ceauşescu, circulaţia liberă a ideilor.
După ce primarul, temător pentru fiecare cuvânt, părăseşte piaţa,
se strigă: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă", „Azi în Timişoara,
mâine-n toată ţara",
în acelaşi timp şi sediul C.J. al P.C.R. este înconjurat de
coloane de muncitori. Aici sosesc Emil Bobu şi Constantin
Dăscălescu, trimişi de Elena Ceauşescu să liniştească Timişoara.
13
 1989
O delegaţie a manifestanţilor este primită pentru a discuta cu
înaltele personaje politice, dar se dovedeşte că nu se poate găsi
un limbaj comun. Cererile timişorenilor (demiterea Guvernului şi
a lui Ceauşescu în primul rând) îl fac să pălească pe Dăscălescu
şi să exclame: „Sunteţi nebuni!". în faţa mulţimii, Dăscălescu
promite să elibereze arestaţii. Totodată anunţă că, la ora 19 (20
dec), Nicolae Ceauşescu va răspunde, într-o intervenţie
televizată, tuturor problemelor puse de timişoreni. După un scurt
frison de teamă provocat de inflexibilitatea şi aroganţa lui
Dăscălescu şi a lui Bobu (care se grăbiseră să se întoarcă la
Bucureşti) şi de cuvântarea lui Ceauşescu (huiduită de cei pre­
zenţi în Piaţa Operei), în care era vorba tocmai de huliganii de la
Timişoara, Piaţa Operei va fi mereu plină, iar în balcon se vor
perinda mulţi timişoreni care, vorbind mulţimii, o îndeamnă să
se organizeze, convinşi că vor fi un oraş liber, poate şi dintr-o ţară
liberă.
A doua zi în gările oraşului sosesc câteva garnituri de tren
cu muncitori din fabricile şi uzinele Olteniei. Unul dintre ei explică
din balconul Operei ce caută la Timişoara: „Ieri dimineaţă, ne-au
adunat la ieşirea din schimb în curtea fabricii, unde tovarăşul
director împreună cusecretarul de partid ne-au comunicat că la
Timişoara ungurii şi huliganii au devastat oraşul.Trebuie să
mergem acolo şi să înăbuşim acesată revoltă. Am primit câte două
conserve şi o pâine, după care, îmbrăcaţi în hainele gărzilor
patriotice şi cu o bâtă în mână, am urcat în trenul special cu
direcţia Timişoara. Acum am văzut, împreună cu colegii mei, că
lucrurile nu stau chiar aşa".
- în cea de a doua zi a vizitei în Republica Islamică Iran
(19 dec), Nicolae Ceauşescu depune o coroană de flori la
mormântul ayatolahului Ruhollah Khomeini şi vizitează unităţi
economice şi culturale din Teheran. La 20 dec cei doi preşedinţi
semnează „Programul pe termen lung pentru dezvoltarea
cooperării economice, comerciale şi tehnice între R.S.R. şi Repu­
blica Islamică Iran". întors în ţară, Nicolae Ceauşescu emite un
decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate pe teri­
toriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii
publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor
bunuri obşteşti".
în cuvântarea rostită la postul de televiziune, într-un cadru
solemn (reluată şi de radiodifuziune), Nicolae Ceauşescu
apreciază evenimentele de la Timişoara ca extrem de grave
deoarece „elemente huliganice" au provocat distrugeri „de tip fas-
14
1989
cist" în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, distru­
gerii independenţei şi suveranităţii, lichidării evoluţiei socialiste
şi întoarcerii sub dominaţie străină. Această situaţie, provocată
cu premeditare, seamănă cu invadarea Cehoslovaciei şi a fost
posibilă datorită colaborării dintre agenturile străine de spionaj şi
românii din interior care „îşi vând ţara pentru un pumn de dolari
sau de alte valute". Armata răbdătoare n-a protestat nici chiar
când a fost atacată de bande teroriste, dar şi-a îndeplinit pe deplin
datoria faţă de patrie, faţă de popor „atunci când au fost ameninţate
instituţiile fundamentale şi cuceririle socialismului".
• 21 dec. Presa informează că, imediat după cuvântarea
secretarului general al partidului, transmisă de televiziune în seara
precedentă, oamenii muncii s-au întâlnit în şedinţe încă din cursul
nopţii pentru a-şi exprima indignarea, chiar mânia, faţă de
acţiunile destabilizatoare ale huliganilor timişoreni.
Are loc şedinţa C.P.Ex. al CC. al P.C.R. în care se discută,
pe lângă cazul Timişoara, şi propunerea lui Nicolae Ceauşescu
privind creşterea de la 1 ian, 1990 a retribuţiei minime cu 200 lei,
a pensiilor cu 100 de lei, a ajutorului social cu 300 de lei, a
alocaţiilor pentru copii cu 30-50 lei, ca şi instituirea unei
indemnizaţii de naştere de 1 000 - 2 000 lei. Prin marea adunare
populară programată în aceeaşi zi (la sugestia Comitetului muni­
cipal de partid Bucureşti), se speră ca Bucureştiul să condamne
revolta de la Timişoara. Apare totuşi o anumită nesiguranţă în
legătură cu oportunitatea acestui miting. Unii au considerat că,
într-un moment de mare tensiune, convocarea maselor ar putea
fi primejdioasă şi, în consecinţă, în anumite instituţii s-a
comunicat că adunarea s-a contramandat. Nicolae Ceauşescu,
încă sigur pe influenţa lui asupra populaţiei, este acela care deci­
de să se întâlnească totuşi cu bucureştenii. în faţa sediului CC.
al P.C.R. se adună mulţimi, ca de obicei perfect ordonate, purtând
tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi
pancarte care exprimă solidaritatea cu conducerea P.C.R. şi deza­
cordul faţă de acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de
complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni. („Ceauşescu-
P.C.R.", „Partidul-Ceauşescu-România", „Ceauşescu-tinerii",
„Condamnăm cu fermitate trădătorii de ţară", „Să înceteze
manifestările şoviniste, iredentiste ale cercurilor străine",
„România a ales socialism, pace, progres".) Au luat cuvântul
(citind, ca de obicei în asemenea împrejurări, texte supervizate)
şi activişti de partid şi reprezentanţi ai oamenilor muncii: Barbu
Petrescu, Petre Răducanu, Gheorghe Dragomir, Aurel Sandu,
15

1989
Marian Rădoi, Elena Buzescu. Cuvântarea lui Nicolae
Ceauşescu a fost însoţită, ca de obicei, de lozinci aprobatoare.
După consideraţiile deja cunoscute în legătură cu fenomenul
Timişoara, printre urale şi scandări se fac tot mai puternic auzite
huiduieli şi fluierături, adică ceea ce conducerea superioară a
partidului nu auzise niciodată. Imaginea lui Ceauşescu din acel
moment (cu figura schimonosită de mirare şi frică, cu buzele încer­
când fără succes să articuleze câteva cuvinte şi cu mâna dreaptă
ridicată ca o baghetă magică ce şi-a pierdut puterile) a fost
transmisă în foarte scurt timp la televiziunile din toată lumea.
Cu această imagine se întrerupe transmisia în direct de către
Televiziunea Română a marii adunări populare. Dacă transmisia
ar fi continuat telespectatorii iar fi putut vedea pe monştrii sacri
ai vieţii politice româneşti în panică, în balcon, populaţia agitată,
iar pe Elena Ceauşescu preluând conducerea mitingului şi
aruncând în microfoane îndemnuri răstite la „ordine şi disciplină".
După o scurtă pauză Televiziunea şi-a reluat transmisia, conti­
nuând ca şi cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, cu câteva
imagini de închidere grăbită a marii adunări populare din capi­
tală (Ceauşescu a ţinut să anunţe o suplimentare cu câtea sute
de lei a salariilor, pensiilor şi ajutorului social), considerată oficial
o dovadă a adeziunii depline a maselor populare la politica RC.R.
Ceea ce nu s-a putut vedea în secvenţele transmise de Televiziu­
ne, încă sub cenzura strictă a conducerii RC.R. era un grup de
muncitori de la Turbomecanica (Pompiliu Militam, Cornel Daniel
Ardeleanu, Adrian Petronica, Doru Ştefan Botez, Constantin
Dumitru, Marius Ambrosie. Mihai Bădescu. Dan Petrescu,
Dumitru Ţugulea, Valentin Vlad), plasaţi în dreptul magazinului
Stirex care au strigat: „Timişoara, Timişoara", ,Ai omorât copii
nevinovaţi". Iniţiativa lor coincide cu aceea a tânărului Nica Leon
care, dintr-o altă parte a pieţii strigă: „Trăiască Timişoara!", „Jos
Ceauşescu!". Explodează apoi şi o petardă. A fost clipa de
stupefacţie pentru Ceauşescu şi ai lui, clipa în care semnalul
Timişoarei se făcea auzit şi la Bucureşti. Lumea începe să fugă,
ţipând, spre străzile din apropiere, abandonând steaguri şi
tablouri. Cei mai curajoşi încearcă să se facă ascultaţi: „Nu plecaţi
oameni buni, acum e momentul, hai să mergem la Intercontinen­
tal". Tot mai mulţi strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos călăul!", „Jos
analfabeta!", „Jos cizmarul!", „Şi voi sunteţi români!". La scurt
timp după încheierea marii adunări populare de condamnare a
mişcării de la Timişoara, bucureştenii, tinerii în primul rând, ies
în stradă pentru a continua ceea ce începuseră timişorenii. Centrul
16
C 2
1989
capitalei, de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii şi de la Piaţa
Kogălniceanu până la Piaţa Rosetti, se umple de demonstranţi.
Arhitectul Gheorghe Ciobotaru scrie cu tempera pe carton primele
afişe: „Jos comunismul!", „Jos dictatura!", „Timişoara!". în faţa
hotelului Intercontinental - nucleul uriaşei demonstraţii
bucureştene - tinerii îngenunchează şi păstrează momente de
reculegere pentru Timişoara. Apar lideri de opinie (Dan Iosif s-a
făcut remarcat prin curaj şi perseverenţă) care încearcă să
vorbească mulţimii, făcând un apel la solidaritate muncitorilor,
dar apar şi forţe de represiune cu scuturi, căşti, bastoane şi
încercuiesc zonele ocupate de demonstranţi. Pe soclul statuii lui
Mihai Viteazul un tânăr instalează primul steag tricolor fără stema
RS.R. Tot în zona Intercontinental, înainte ca demonstranţii să
se organizeze, apare un grup de aproximativ 50 de indivizi, bine
făcuţi, înarmaţi cu bastoane. Deplasându-se în grup, ei scandau:
„Noi suntem poporul!". Misiunea lor, scrupulos îndeplinită, era
să-i descurajeze, prin agresivitate, pe demonstranţi. Pentru că
unul dintre demonstranţi, Răzvan Ungureanu, 1-a lovit pe un
astfel de individ din popor în timp ce acesta îl bătea pe un tânăr
căzut, Răzvan a fost la rândul lui bătut sălbatic până la pierderea
cunoştinţei. Alţi „binevoitori" îi îndemnau pe manifestanţi să forţe­
ze intrarea hotelului Intercontinental sau a Teatrului Naţional
pentru a face rost de o portavoce. Pe măsură ce orele acestei zile
se scurg, iar străzile capitalei, mai ales centrul, atrag tot mai
multă lume, forţele de represiune, ca şi la Timişoara, primesc
ordin „să apere cuceririle socialismului". După-amiază Nicolae
Ceauşescu îi instruieşte pe primii secretari ai comitetelor judeţene
ale P.C.R în cadrul unei teleconferinţe. Dă dispoziţii să se acţioneze
ferm pentru a apăra ţara care este în pericol, ceea ce înseamnă
că dă ordin să se tragă în manifestanţi. în Bucureşti „cadrele de
nădejde" ale P.C.R. (Ion Dincă, Tudor Postelnicu. Nicolae
Andruţa Ceauşescu, Vasile Milea ş.a. ) ies în stradă pentru a
putea fi cât mai informaţi în legătură cu situaţia „din teren" şi cât
mai prompţi în a aplica indicaţiile dictatorului. Oraşul pare pregătit
de luptă. Pe de-o parte manifestanţii, neînarmaţi şi neorganizaţi,
unii cu flori în mâini, flori pe care le oferă soldaţilor, pe de altă
parte, militari înarmaţi cu căşti şi scuturi, aliniaţi pe străzile cen­
trului capitalei, tanchete, TAB-uri, trupe USLA, civili înarmaţi
(din aceeaşi categorie profesională cu cei care strigau „Noi suntem
poporul!"), aşi ai diversiunii, ai violenţei şi crimei. S-a tras în
mulţime de pe clădiri, din mijlocul manifestanţilor, de pe străzile
laterale, de pe tanchete. S-a murit în diverse feluri, prin împuşcare
17
- Istoria
 1989
(unii au fost atraşi de civili înarmaţi în locuri mai ferite, alţii au
căzut în mulţime), prin lovire, prin înjunghiere, prin lovire sau
strivire de către maşinile de luptă (un camion militar a intrat în
forţă printre manifestanţi, în zona Intercontinentalului, omorând
şi rănind oameni). Pentru a fi descurajaţi şi trimişi acasă în faţa
televizoarelor care transmiteau programul normal al unei zile de
muncă obişnuite, manifestanţii au mai avut parte de maşinile
pompierilor care trimiteau spre ei jeturi puternice de apă, de maşini
ale Miliţiei în care erau încărcaţi, eventual după o bătaie zdravănă,
cei selectaţi pentru a lua drumul închisorilor. La Jilava în acea
seară şi toată noaptea sa lucrat din plin; torturi, bătăi, ca în
vremurile de glorie ale luptei de clasă de la sfârşitul deceniului
cinci şi din deceniul şase. In acest timp radioul transmitea multe,
multe cântece patriotice, revoluţionare şi de proslăvire a partidului
şi a conducătorilor iubiţi, iar TVR anunţă, pentru cele patru ore
de emisie, între 19 şi 22, următorul program: 19 -Telejurnal; 19,25
-Din marea carte a patriei socialiste; 19,45 -Laureaţi ai Festiva­
lului „Cântarea României"; 20,15 -Agricultura: programe prioritare;
20,45 -Experienţa înaintată, iniţiative, eficienţă; 20,50 -Film artis­
tic: Punctul de întoarcere (producţie a studiourilor sovietice); 21,50
-Telejurnal. Programul anunţat nu este respectat, fiind înlocuit
cu transmisia deja celebrului miting din cursul aceleiaşi zile,
desigur fără momentele de suspans provocate de „huliganii" din
Bucureşti.
Pentru a rezista ofensivei celor care încercau săi împrăştie
sau săi omoare, sau să-i aresteze, „în numele poporului" şi
„apărând cuceririle socialismului", demonstranţii încercau şi ei
să se organizeze, în faţa restaurantului „Dunărea" se improvizează
o baricadă, care devine sediul provizoriu al luptătorilor ca şi ţinta
de atac a forţelor de represiune, Acolo eşuează de mai multe ori
cei ce o iau cu asalt, acolo se ţin discursuri, se rostesc îndemnuri,
mor sau sunt răniţi oameni, ard maşini. Oamenii îngenunchează
pentru rugăciune şi pentru reculegere, se întind pe caldarâm pen­
tru a opri înaintarea tanchetelor. In această zonă un student are
ideea de a se forma o delegaţie care să prezinte autorităţilor reven­
dicările demonstranţilor, Doi tineri pleacă în solie, dar nu se mai
întorc pentru că sunt arestaţi, bătuţi la Miliţia Capitalei şi trans­
portaţi la Jilava. De-abia la miezul nopţii, când se dezlănţuie cu
furie represiunea, baricada este distrusă, iar macaralele o
demontează bucată cu bucată. Până după ora 3, se trage intens,
se aud neîncetat împuşcături, gloanţele îi rănesc pe unii, îi omoară
pe alţii şi îi împrăştie pe ceilalţi. Apoi se face linişte. Mai trebuiau
18
1989
să dispară doar urmele crimelor. Stropitorile spală dâra lată de
sânge care leagă pasajul din faţa Teatrului Naţional de spitalul
Colţea. Se face ordine, se face curăţenie. Osteniţi, cei care au
readus liniştea se odihnesc pe unde apucă, de exemplu lungiţi pe
scuturi în faţa Teatrului Naţional. Spre dimineaţă, Capitala părea
pregătită pentru o zi obişnuită. Aşa sperau Elena şi Nicolae
Ceauşescu care au dormit în sediul CC. al P.C.R. Aşa sperau,
mai ales, apropiaţii lor care au încercat continuu să-i liniştească.
Postelnicu, Dincă şi ai lor puteau să creadă că, după atâtea crime,
diversiuni, ameninţări, arestări, schingiuiri, poporul, blând şi
paşnic cum îl ştiau, avea să se resemneze încă o dată, Ziua în
care românii au avut atât de mult curaj încât au uimit întreaga
lume trebuia să rămână o amintire. O amintire înregistrată de
aparatele de filmat de la bordul elicopterelor trimise să supra­
vegheze zona centrală, să intimideze prin raiduri insistente şi
ameninţătoare şi să adune pe peliculă probele de care era nevoie
atunci când aveau să înceapă adevăratele represalii. O amintire
pe care aparatele de filmat ale turiştilor străini mânuite din hotelul
Intercontinental au făcut-o să circule în toată lumea. A fost o zi
- urnea în istoria recentă a ţării - în care s-au strigat şi lozinci
care-1 proslăveau pe dictator („Ceauşescu şi poporul", „Ceauşescu
- P.C.R.", „Ceauşescu - tinerii", „Stima noastră şi mândria:
Ceauşescu -România"), şi lozinci care-1 ţintuiau la stâlpul infamiei
alături de tovarăşa de viaţă („Asasinii de copii", „Jos dictatorul!",
„Jos analfabeta!", „Moarte criminalului!", „Noi suntem poporul,
jos cu dictatorul!", „Timişoara-n sânge/Bucureştiul plânge",
„Ceauşescu şi soţia duc de râpă România", „Ceauşescu mare
boier/să plece la Honecker", „Ceauşescu nu uita/A venit şi clipa
ta", „Ceauşescu cine eşti/Criminal din Scorniceşti", „Ceauşescu
nu uita/Vrem pantofi din pielea ta!").
• 22 dec. Ziua începe rău pentru Elena Ceauşescu. încă
înainte de ora 7 află că muncitorii de pe marile platforme
industriale ale Capitalei se îndreaptă spre centru. îi convoacă pe
Bobu, Dincă şi Barbu Petrescu, primarul general al Capitalei şi
le ordonă să-i oprească pe muncitori şi să-i trimită la muncă.
Dincă şi Petrescu de-abia reuşiseră, numai ei ştiau cum, să-i
potolească pe manifestanţii din ziua precedentă şi făcuseră şi
curăţenie în urma lor, acum, cu muncitorii, îşi dădeau şi ei seama
că situaţia se complica. într-adevăr coloane nesfârşite din Militari,
Pipera, de la Uzinele „23 August", Republica, se îndreaptă într-o
tăcere solemnă şi cu steagurile fără stema R.S.R., spre centrul
oraşului, Barajele care împiedică accesul în Piaţa Universităţii şi
19
 1989
în Piaţa Palatului se dovedesc inutile. Caldarâmul spălat de sânge
în timpul nopţii e din nou ocupat de demonstranţi. La 9,30 Piaţa
Universităţii e plină. Reapar şi forţele ordinii: armata, miliţia şi
.... altele. Demonstranţii le cer să treacă de partea lor. Se aude tot
mai frecvent: „Şi voi sunteţi români", „Armata e cu noi!". Unii
dintre ei pactizează cu mulţimea, militarii de pe tanchete primesc
flori, mâncare, ţigări de la manifestanţi. Cu puţin înainte de orele
10, Nicolae Ceauşescu, în sediul CC. al P.C.R., prezidează şedinţa
(ultima! )a C.P.Ex, una dintre cele mai scurte şedinţe ale high-
life-ului P.C.R.-ist. El anunţă că, datorită situaţiei extrem de grave,
a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de
necesitate în întreaga ţară. Despre generalul Vasile Milea, care
se împuşcase cu câteva zeci de minute în urmă, în chiar sediul
C C , Nicolae Ceauşescu afirmă cu mânie că a fost un trădător
căruia i se datorează starea critică la care se ajunsese. Convins
că va avea de luptat pentru a-şi apăra poziţia, dictatorul întreabă
pe fiecare în parte dintre cei prezenţi la şedinţă dacă sunt dispuşi
„să lupte". Ultima şedinţă din cariera politică a lui Ceauşescu se
încheie cu o ultimă aprobare „în unanimitate" a dorinţelor sale.
Fiecare dintre cei prezenţi a răspuns: „Luptăm!", Această ultimă
unanimitate îi dădea însă dreptul la săvârşirea de crime împotriva
poporului său pe care de altminteri 1-a proslăvit de la primul
discurs rostit până în faţa plutonului de execuţie.
La ora 10 şi câteva minute postul de radio anunţă
introducerea stării de necesitate în întreaga ţară, printr-un decret
semnat de Ceauşescu. Cetăţenii - conform decretului - nu au
voie să se întrunească în grupuri mai mari de 5 persoane. La
acea oră în centrul Bucureştiului se află sute de mii de persoane.
După mai puţin de jumătate de oră la radio se transmite din nou
decretul pentru introducerea stării de necesitate la care se adaugă
ştirea sinuciderii lui Vasile Milea etichetat drept „trădător de ţară".
La CC al P.C.R. Nicolae Ceauşescu, înconjurat de fidelii săi,
face încă o încercare de a salva situaţia. Apare cu suita în balconul
sediului CC al P.C.R. şi încearcă să se adreseze copleşitorului
număr de oameni adunaţi, pentru prima oară din proprie
iniţiativă, în Piaţa Palatului. La primul semn că vrea să-şi înceapă
încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi
mânie îl loveşte din plin şi-1 ţintuieşte în aceeaşi poziţie ca la
mitingul din ziua precedentă. Instinctul de conservare îl face să
se retragă în grabă, împreună cu suita. în acest timp elicopterele
împrăştie manifeste (datorită vântului nu ajung la mulţimea din
piaţă) care îndeamnă oamenii să nu cadă victime ale diversiunilor
20
1989
din ultimele zile ce au ca scop dezmembrarea ţării şi să meargă
acasă să petreacă un Crăciun fericit. Demonstranţii forţează uşile
masive ale clădirii şi escaladează balconul până la care sunt câţiva
metri. Nicolae şi Elena Ceauşescu urcă în liftul de serviciu pentru
a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa
corpului C, aterizase un elicopter alb care rămâne în aşteptare,
cu motorul în funcţiune. Manifestanţii urcă etaj după etaj în
căutarea soţilor Ceauşescu. Liftul cu cei doi conducători se
blochează undeva la etajele superioare, dar ei sunt scoşi din
captivitate şi urcaţi în elicopter în compania lui Emil Bobu şi
Manea Mănescu. (în cartea Sfârşitul dictaturii -Edit. Clio, 1990
-coordonată de Ioan Scurtu, se relatează că maiorul David Aurel
îi opreşte pe manifestanţi să se apropie de elicopter. Cu o mână
ridicată în sus şi cu cealaltă pe armă acesta ar fi avertizat: „Vă
rog rămâneţi pe loc, rămâneţi pe loc! Vă rog să nu vă apropiaţi!"
După ce elicopterul -condus de Vasile Maluţan -decolează, David
Aurel se predă. Unul dintre tineri îi reproşează: „De ce nu i-aţi
lăsat să-i facem carne de mici?". în alte surse de informare apare
ideea că manifestanţii ajung pe terasa clădirii CC al P.C.R. la
câteva minute după ce elicopterul cu numărul SA 355F îşi luase
zborul [12,06] cu preţioasa încărcătură şi că găsesc abandonate
o armă şi o servietă pe care le arată mulţimii.) Maestrul de
ceremonii al momentului este generalul de armată Victor Atanasie
Stănculescu, adjunct al ministrului apărării naţionale. întors de
câteva ore de la Timişoara, acesta nu dorea, probabil, să fie
implicat în represiunea ce se pregătea şi, crezând că poate să
rămână deoparte, apelează la serviciile unui medic pentru a-i
pune un picior în ghips. Dar cum Vasile Milea dispăruse, iar
Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major lipsea, Victor Stănculescu
era de fapt, în acel moment, conducătorul armatei. Nicolae
Ceauşescu îi ordonă să vină la CC După ora 11, aflat în exerciţiul
funcţiunii, Victor Stănculescu ordonă ca armata să se retragă
în cazărmi, iar după câteva minute îi raportează dictatorului că
Piaţa Palatului este invadată de mulţime. Ceauşescu într-o nouă
criză de mânie întreabă cum de a fost posibil, cine a permis
oamenilor să ocupe piaţa. Tot Victor Stănculescu întăreşte ordinul
prin care era chemat elicopterul pentru a-i scoate pe soţii
Ceauşescu din clădirea CC al P.C.R. (Folclorul zilelor Revoluţiei
din decembrie'89 spune că, la despărţirea afectuoasă de cei doi
conducători, Elena Ceauşesecu i-ar fi şoptit:,, Victoraş, să ai
grijă de copiii mei!"), Primul popas al fugarilor este Snagovul, unde
Ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare.După
21
 1989
ce îi abandonează pe Bobu şi Mănescu (acelaşi folclor al Revoluţiei
spune că la despărţire Manea Mănescu i-a sărutat mâna lui
Ceauşescu), soţii Ceauşescu se urcă din nou în elicopter şi-i
ordonă pilotului să-i ducă spre Târgovişte. Speriat de misiunea
ce-i revenise, Vasile Maluţan îi debarcă înainte de Titu, sub
pretextul că, reperaţi de la sol, pot fi oricând doborîţi. După ce
reuşesc să captureze un automobil Dacia, aparţinând doctorului
Nlcolae Deca din Găeşti, cei doi comandă să fie duşi la Târgovişte,
iar şoferul se supune ordinului. Maşina se defectează, astfel că
în comuna Văcăreşti este oprită o altă Dacie, al cărei proprietar,
Nicolae Petrişor, îi conduce şi îi lasă la Institutul pentru Protecţia
Plantelor din Târgovişte, unde după nici o oră (15,30) sosesc două
maşini ale miliţiei care îi preiau pe cei doi soţi şi îi duc, sub stare
de arest, la o unitate militară din oraş.
După decolarea elicopterului de pe acoperişul sediului C.C.
al P.C.R. mulţimile din Piaţa Palatului simt că acela este momentul
eliberării ţării la care nu îndrăzniseră niciodată să spere. Oamenii
plâng, scandează, se îmbrăţişează, îşi fac daruri, trăiesc una din
acele clipe de graţie pe care istoria le oferă foarte rar popoarelor.
Continuă ocuparea sediului puterii de unde sunt luate şi aruncate,
din balconul abia părăsit de Ceauşescu, portrete oficiale, cărţi
de propagandă, operele complete ale genialului conducător. Un
tânăr ajuns în balcon îl imită pe Ceauşescu spre hazul general al
oamenilor rămaşi în stradă. Prima grijă a fost ca, de pe acoperiş,
să fie smulse în mare grabă uriaşele litere care alcătuiau cuvântul
comunist şi care făceau parte din lozinca ce domina împrejurimile:
„Trăiască Partidul Comunist Român!".
în acelaşi timp se îndreaptă spre sediul Televiziunii grupuri
de revoluţionari care pătrund în incintă fără să întâmpine opoziţie,
în studioul 4, unde se află Teodor Brateş, redactor-şef adjunct
la „ActualităţiMntră actorul Ion Caramitru însoţit de un grup de
manifestanţi. în jurul orei 13 apare pe post şi rosteşte câteva
cuvinte, spre uimirea tuturor celor care-1 ascultă şi care erau
obişnuiţi cu altfel de programe şi de discursuri: „Fraţilor,
mulţumită lui Dumnezeu am reuşit să ajungem la Televiziune,
în faţa noastră se află eroul nostru Mircea Dinescu. Priviţi-1,
ascultaţi-1 pe Mircea Dinescu", Mircea Dinescu (eliberat în
aceeaşi zi din arestul la domiciliu) spune câteva cuvinte, profund
marcat (nu prea îl văzuse nimeni până atunci atât de emoţionat)
de momentul pe care-1 trăia: „Peste 10 minute vom da un apel
către populaţie. Să nu uităm pe Dumnezeu, Dictatorul a fugit.
Armata e cu noi, poporul e cu noi. Ministerul de Interne să ordone
22
1989
întoarcerea în cazărmi. Am învins!". Din acel moment Televiziunea
Română, rebotezată Televiziunea Română Liberă (cuvântul
„liber"împreună cu toată familia de cuvinte intră în forţă în limbajul
curent şi în denumirile oficiale: Scânteia Tineretului se transfor­
mă în Tineretul liber, Informaţia Bucureştiului în Libertatea, Piaţa
Scânteii devine Piafa Presei Libere etc.) transmite, cu scurte pauze,
informaţii despre evenimentele importante petrecute (chiar şi
nepetrecute) în ţară.
Sediul C.C, al P.C.R. este ocupat de mulţime. în balcon se
instalează microfoane şi difuzoare. O tânără se urcă pe una dintre
balustradele balconului şi flutură un steag tricolor fără stemă.
Revenindu-le umorul, câţiva manifestanţi aduc o cruce pe care e
prinsă o_ cizmă -în amintirea lui Ceauşescu şi a meseriei lui de
cizmar. încep discursurile. Revoluţionarii cu spirit practic stau la
coadă ca să vorbească mulţimii ce nu părăseşte Piaţa Palatului.
Acolo unde cu câteva ore în urmă Ceauşescu fusese huiduit,
sunt aplaudaţi acum mulţi vorbitori de ocazie: Mircea Diaconu,
Alexa Visarion, Ernest Maftei, Sergiu Nicolaescu. Se pare că
lui Sergiu Nicolaescu i sa scandat numele ceea ce 1-a făcut să
spună, spre sporirea succesului său: „Niciodată să nu mai scan­
dăm numele cuiva în pieţe publice". Atunci când la Târgovişte,
Elena şi Nicolae Ceauşescu, abia arestaţi, se familiarizau cu
noua lor situaţie, la Bucureşti, Constantin Dăscălescu, rămas
în clădirea C.C, iese în balcon, anunţă că este „de partea
poporului" şi că intenţionează să formeze un nou guvern. Este
huiduit la fel de energic ca şi Ceauşescu, în urmă cu câteva ore.
Constantin Dăscălescu revine la microfonul din balcon pentru
a-şi da demisia. Ca să nu se expună huiduielilor mulţimii, Ilie
Verdet încearcă să formeze şi el un guvern „dar fără Dăscălescu"
în interiorul clădirii. Reuşeşte să reziste ca prim-ministru
aproximativ 20 de minute. Cuvântările din balcon continuă.
Voinea este numele primului general de armată care asigură
poporul că armata este de partea lui. Intră în scenă şi Petre Ro­
man, unul dintre revoluţionarii care au ştiut că nu trebuie să
rămâi în stradă după ce ţi-ai pus viaţa în primejdie pentru victoria
Revoluţiei. După ce lansează de la balcon un comunicat
(„Compatrioţi! Ceauşescu a fugit! Noi, astăzi, proclamăm abolirea
dictaturii! Noi, astăzi, declarăm că de acum înainte puterea
aparţine poporuluif'etc), aleargă la Televiziune (împreună şi cu
generalul Voinea, Mihai Montanu şi loan Creţu) pentru a relua
comunicatul în faţa întregii ţări. Ion Iliescu urmează acelaşi traseu
dar în sens invers. întâi apare la televiziune (unde vorbeşte tele-
23
 1989
spectatorilor despre excesele sistemului dictatorial al lui
Ceauşescu „care a întinat idealurile socialismului") apoi este
condus la sediul CC. unde, din balcon, adresează câteva cuvinte
mulţimii. Cei doi se reîntâlnesc apoi la MAp.N.unde are loc o
întâlnire cu militarii. Sunt prezenţi: Ion Iliescu, Petre Roman,
Ioan Cretu, MIhai Ispas, Florin Velicu, Gelu, Voican Voiculescu,
Victor Stănculescu, Ştefan Guşă, Nicolae Hortopan, Nicolae
Militaru, Mihai Chiţac ş.a. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Ma­
jor, preia conducerea armatei. De aici, un grup este transportat
la sediul CC (Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Vbican Voiculescu)
unde încep discuţiile despre constituirea unor noi structuri de
putere;
într-un straniu contrast cu imaginile de pe micul ecran şi
din Capitală, aiuritoare pentru cei mai mulţi, presa scrisă evocă
evenimentele zilei anterioare, descriind o realitate mult mai fami­
liară românilor. Ziarul Scânteia, din 22 dec. 1989, anunţă pe prima
pagină şedinţa Comitetului Politic Executiv al PCR din 21 dec. şi
reproduce integral textul cuvântării lui Ceauşescu la marea
adunare a oamenilor muncii din Capitală care „a dat expresie
hotărârii de a acţiona pentru apărarea cuceririlor socialiste, a
independenţei şi^ integrităţii teritoriale a României". Pe pagina a
doua, sub titlul „înaltă răspundere pentru liniştea şi ordinea ţării,
deplină unitate a întregului popor în jurul partidului, atitudine
hotărâtă pentru apărarea suveranităţii şi independenţei naţionale,
pentru desfăşurarea neabătută a construcţiei socialiste în patria
noastră", sunt cuprinse relatări de la adunările oamenilor muncii
din întreaga ţară şi anume: cuvântul constructorilor de maşini
de la întreprinderea de Utilaj Greu „Progresul" Brăila; cuvântul
ţăranilor cooperatori din Buftea şi cuvântul minerilor din Lupeni
-Covasna; cuvântul colectivului de la întreprinderea de Celuloză,
Hârtie şi Cartoane, Piatra Neamţ; cuvântul ţăranilor din comuna
Gheorghe Doja -Ialomiţa. La pagina 3 sunt reproduse cuvântările
participanţilor la marea adunare populară a oamenilor muncii
din Capitală din 21 dec. Pagina a 4-a, sub titlul „Producţia anului
viitor temeinic pregătită!", înscrie două contribuţii: un reportaj de
la întreprinderea Metalurgică din Reghin intitulat „Din timp, cu
spirit gospodăresc" (Gheorghe Giurgiu -corespondentul Scânteii)
şi un articol cu titlul „Prevederile planului pe 1990, susţinut pro­
gram de dezvoltare şi modernizare a bazei tehnico-materiale". La
rubrica „Cronica zilei- în pagina a 5-a se consemnează: „Ministrul
Apărării Naţionale al R.S.R., general-colonelVasileMilea a adresat
o telegramă de felicitare ministrului apărării naţionale al Republicii
24
1989
Socialiste Vietnam, general de armată Le Duc Anh, cu prilejul
celei de-a 45-a aniversări a Zilei armatei populare vietnameze.
Cu acest prilej, la Casa Centrală a Armatei a avut loc o adunare
festivă la care au participat generali şi ofiţeri din garnizoana
Bucureşti". Tot în pagina 5: „A apărut Almanahul Scânteia 1990.
O bibliotecă într-o carte, o carte pentru fiecare bibliotecă! ", „Pe
teme meteorologice", „Informaţii de la CEC". La pagina a 6-a :
„Noi perspective de dezvoltare a colaborării multilaterale româno-
iraniene" (Nicolae N. Lupu), „Agresiunea SUA împotriva Republicii
Panama -o gravă şi condamnabilă manifestare a politicii de forţă
şi dictat, Vii reacţii de protest în întreaga lume", „Dezvoltarea
ştiinţei şi tehnicii - importantă sarcină pentru China", „Schimb
de mesaje la nivel înalt româno-turc".
Ziarul România liberă din aceeaşi zi nu diferă mult de
Scânteia. în Săptămâna culturală a Capitalei este reprodusă
cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la posturile de radio şi
televiziune, apoi sub titlul „Atitudine hotărâtă pentru apărarea
suveranităţii şi independenţei naţionale" sunt consemnate luări
de poziţie contra „condamnabilelor acţiuni cu caracter terorist,
net fascist, provocator de la Timişoara". în acest grupaj, într-un
articol cu titlul: „Poziţie realistă, profund patriotică", actorul Ion
Besoiu, directorul Teatrului „Lucia Sturza Bulandra", mărturi­
seşte: „Am urmărit cu emoţie cuvântarea secreatarului general
al partidului, preşedintele Republicii, tov. Nicolae Ceauşescu la
posturile de radio şi televiziune şi doresc să-mi exprim totala
adeziune la aprecierile din acest document (..), la poziţia justă a
partidului şi statului nostru faţă de atitudinea duşmănoasă a
unor cercuri reacţionare care s-au dedat la acte huliganice cu
caracter net fascist în zilele de 16 şi 17 decembrie în oraşul
Timişoara". Acelaşi gen de emoţii exprimă şi Vasile Donose („Drum
liber şi independent socialismului") sau Ion Malancu („Să
acţionăm cu toată răspunderea").
în toată ţara, dar mai ales în Capitală, fuga dictatorului
este interpretată ca o abdicare şi ca eliberare de tiranie şi de
comunism. Chiar de a doua zi aveau să apară şi alte opinii: „Marile
demonstraţii din aceste zile au avut ca lozinci îndepărtarea dicta­
turii lui Ceauşescu, libertate, democraţie şi s-au pronunţat ferm
pentru socialism, pentru principiile socialiste cinstite, curate,
pentru proprietatea poporului, pentru normele de etică şi echitate
reale, neîntinate de spiritul aventurier şi de demagogia politică a
lui Ceauşescu (.,.). Nimeni n-a strigat jos socialismul, ci jos dicta­
tura lui Ceauşescu (...)". Scânteia poporului, 23 dec.1989, citat
25

1989
din articolul de fond intitulat „Trăiască libertatea, trăiască
răspunderea!".
Victoria este sărbătorită spontan în strada plină de oameni
care plâng, râd, cântă, fac promisiuni, se îmbrăţişează, desfac
sticle de şampanie; maşinile clacsonează, au farurile aprinse şi
câte un drapel fără stemă scos pe fereastră. Unele se opresc doar
pentru ca şoferii lor să-i îmbrăţişeze pe cei mulţi din stradă. In
preajma sediului CC. al P.C.R. părăsit de stăpânii lui, ca şi la
televiziune, oamenii, în număr impresionant, rămân în aşteptare.
Cei cu spirit practic se grăbesc să ocupe locurile rămase libere
din spaţiul puterii. Prin postul de televiziune cetăţenii sunt invitaţi
să-şi ofere serviciile în vederea reorganizării structurilor de putere
de care era urgent nevoie.
La câteva ore de la fuga Ceauşeştilor, Televiziunea Română
Liberă anunţă constituirea unui nou organism al puterii -Frontul
Salvării Naţionale (F.S.N.) -care „grupează toate forţele sănătoase
ale ţării" şi al cărui scop este „instaurarea democraţiei, libertăţii
şi demnităţii poporului român". Din Consiliul de conducere al
F.S.N fac parte: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu,
Lâszlo T6kes, Dumitru Mazilu. Dan Deşliu, general Ştefan Guşă,
general Victor Stănculescu, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu
Mănescu, Alexandru Bârlădeanu. Silviu Brucan, Petre Roman,
Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu. Minai Ispas,
Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, căpitan Mihail Lupoi,
general Voinea, căpitan de rangul I EmU Dumitrescu, Vasile
Neacşa, Cristina Ciontu , Marian Baciu, Bogdan Teodoriu,
Eugenia Iorga, Paul Negriţiu , Gheorghe Manole , VlaoUmir
Ionescu, Adrian Sârbu, Constantin Cârjan , Domokos Gâza,
Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici,
Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu. Şi, cum cei din
urmă au uneori şansa de a ajunge cei dintâi, Ion Iliescu este cel
ales să transmită la posturile de radio şi televiziune „Comunicatul
către ţară al Consiliului F.S.N." care constituie o primă variantă
de platformă-program (vezi anexa nr. 1 ) a noului organism al
puterii de stat din România. F.S.N. şi platforma-program care îl
reprezintă apar din colaborarea lui Ion Iliescu, Petre Roman,
Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militam, Ştefan Guşă, Mihail
Lupoi, Dumitru Apostoiu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan
ş.a. (întâlnirea acestor persoane, unele nume noi, altele bine
cunoscute de multă vreme, are lor în sediul CC al P.C.R., este
filmată, iar stenograma discuţiilor va fi publicată în presă peste
câteva zile.)
26
1989
încă înainte de încheierea în favoarea F.S.N a scurtei lupte
pentru putere, apare o surpriză care dovedeşte că înlăturarea
unui tiran comunist nu se poate face uşor. Forţe considerate ca
susţinătoare ale vechiului regim (botezate spontan „terorişti")
deschid focul asupra mulţimii de pe străzi şi atacă punctele vitale
ale vieţii social-politice: Televiziunea, Radioul, Casa Scânteii,
spitalele, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Telefoanelor,
Universitatea, Piaţa Palatului, MAp.N., sediul CC al P.C.R.,
Palatul Republicii, aeroporturile Otopeni şi Băneasa, Centrala
telefonică şi Poşta din Drumul Taberei. Postul de televiziune emite
neîncetat, oricine crede că are de comunicat ceva naţiunii este
bine primit, cu excepţia activiştilor de partid şi a lucrătorilor
Securităţii, categorii supuse, deocamdată, oprobriului public.
Angajaţii Televiziunii îşi mărturisesc regretul de a fi fost obligaţi
ani la rând să transmită minciunile propagandei comuniste şi
promit să slujească în viitor doar adevărul şi să apere Revoluţia
română. Limbajul şi atitudinea se radicalizează, toţi condamnă
cu patetism recent decedatul regim dictatorial, ale cărui personaje
principale -Elena şi Nicolae Ceauşescu - numite doar cu câteva
ore în urmă „cel mai iubit fiu al poporului, genialul conducător şi
savanta de largă recunoaştere internaţională", ajung să fie invocate
stereotip şi insistent prin formula „odiosul dictator şi sinistra lui
soţie". (In zilele următoare numele celor doi ca şi sacrosantul până
ieri P.C.R. sunt scrise cu litere mici.)
Una dintre capturile de lux ale revoluţionarilor (mai fuseseră
arestaţi în sediul CC al P.C.R. şi Ion Dincă, Constantin
Dăscălescu şi Tudor Postelnicu) este Nicu Ceauşescu adus în
studioul 4 al Televiziunii în postură de arestat. Puţin după momen­
tul arestării, la una dintre intrările din Bucureşti fusese rănit de
un tânăr printr-o lovitură de cuţit, gestul fiind doar unul de mânie
activă faţă. de odrasla dictatorului, răsfăţată cu funcţii şi onoruri.
Deşi paralizat de frică, uimit de situaţia în care se află, Nicu
Ceauşescu încearcă să spună câteva cuvinte, dar i se răspunde
că lumea e sătulă de cât au vorbit, el şi ai lui, în cei 25 de ani.
Este insultat, ironizat, îmbrâncit. După ce în scena Revoluţiei
române (transmise în direct) vor apărea şi teroriştii, televiziunea
le va acorda prioritate absolută, contribuind la apariţia psihozei
legate de aceste fiinţe malefice şi misterioase prezentate ca nişte
extraterestri care ameninţă, în numele dictatorului, cu distrugerea
prin atentate, gloanţe, diversiuni, incendii, otrăvire a apelor etc.
şi care au o forţă fizică şi psihică neobişnuită, sunt fanatizaţi şi
chiar drogaţi, cruzi şi bine antrenaţi, dotaţi cu cele mai sofisticate
 1989 1989

21 sosesc tancurile armatei şi câteva unităţi de paraşutişti să

arme şi mijloace de luptă şi chiar cu o vestimentaţie impenetrabilă.
apere Palatul unde, într-o anumită aripă, izbucneşte focul. La
Pentru a-i anihila, conducerea C.F.S.N. lansează populaţiei
una dintre ferestrele laterale ale Palatului (intrarea dinspre biserica
Bucureştiului apeluri de a veni să apere obiectivele atacate, în
Kreţulescu) apare un steag alb, solie de pace din partea teroriştilor.
special Televiziunea, Radioul, MAp.N. Oamenii, hotărâţi să-şi
S-au predat, dar nu se ştie câţi şi nu se ştie cui. în orele şi în
salveze libertatea chiar cu preţul vieţii, vin în număr impresionant
zilele următoare se vor anunţa numeroase arestări de terorişti,
în zonele atacate şi deci periculoase. Implicarea civililor într-o
unii vor fi prezentaţi populaţiei în presă, la radio sau pe ecranul
luptă pentru care nu erau pregătiţi şi ale căror reguli nu le
televizorului, în aceiaşi termeni în care erau demascaţi odinioară
cunoşteau a costat multe sacrificii de vieţi omeneşti. Generalul
duşmanii poporului. Ura împotriva lor creşte fabulos aşa încât în
Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major şi comandant al armatei,
acele zile dacă unii dinre ei sau securiştii (bănuiţi a fi organizatorii
a propus, fără succes, ca populaţia să se retragă de pe străzi,
ofensivei) ar fi fost predaţi mulţimilor, nu se ştie dacă ar mai fi
pentru ca armata singură să preia operaţiunile de anihilare a
scăpat cu viaţă. Capturarea teroriştilor se anunţă cu emfază, dar
teroriştilor. Ştefan Guşă făcea parte din Comandamentul militar
ceea ce nu s-a anunţat atunci a fost eliberarea lor din arest. O
instalat în sediul CC. al P.C.R., alături şi de Iulian Vlad. Această
dată cu trecerea timpului nu vor mai exista terorişti în carne şi
colaborare îl face pe Ştefan Guşă să considere că trupele de
oase, ci doar amintirea lor, greu de ignorat datorită victimelor
Securitate au trecut de partea Revoluţiei, mai ales că se comunică
pentru a căror memorie s-a amenajat un cimitir (Cimitirul Eroilor
din partea generalului Iulian Vlad ordinul ca trupele de Securitate
Revoluţiei din Decembrie '89 în apropiere de Beliu) unde din când
să lupte alături de popor. (Silviu Brucan va susţine ulterior că
în când se depun coroane de flori, se ţin discursuri şi se oficiază
teroriştii au fost securişti şi că Iulian Vlad a făcut un joc dublu,
slujbe religioase. Eliberarea teroriştilor urmată de indiferenţa faţă
omiţând să citească dintr-o declaraţie televizară un paragraf prin
de clarificarea evenimentelor dramatice ale primelor zile de libertate
care îi îndemna pe cei din subordinea sa să înceteze focul şi să
va fi cauza neliniştii sociale şi a neîncrederii faţă de noua putere,
predea armele.)
exprimate energic în lunile şi chiar în anii următori.
• 22-23 dec. în prima noapte a libertăţii tării, bucureştenii, Victimă a Revoluţiei a fost şi Biblioteca Centrală Universi­
mai ales, rămân pe străzi, în special în zonele atacate, pentru a tară. Patrimoniul ei cultural a dispărut în incendiul care a făcut
câştiga chiar cu preţul vieţii lor lupta cu un duşman nevăzut şi ca pentru prima oară, după multă vreme, în Piaţa Palatului să fie
periculos. Au loc scene de luptă adevărate, cu victime - răniţi şi lumină. Şi alte clădiri au fost afectate de incendii. Nici despre
morţi. Agresorii şi locurile de unde atacă sunt greu de identificat. autorii acestui asasinat cultural nu se ştie nimic astfel încât au
După miezul nopţii Televiziunea, atacată în forţă, este în pericol, apărut şi pot să mai apară puncte de vedere diferite: Ion Stoica,
în studioul 4, Teodor Brateş, Victor Ionescu şi George Marinescu directorul Bibliotecii Centrale Universitare ,Acum ştim sigur că
sunt hotărâţi să nu-şi părăsească posturile şi să continue să emită sâmbătă 23 decembrie, în jurul orei 20, din clădirea direcţiei
atâta timp câtva fi posibil. în jurul orei 2, telespectatorii au putut a V-a (a Securităţii Statului n.n.) s-a tras clar cu proiectile incen­
auzi împuşcăturile - se trăgea în imediata apropiere a studioului diare. Aşa se explică faptul că focul a izbucnit cu putere în mai
4. Câteva minute s-au întrerupt emisiunile. în această noapte multe locuri odată şi nu a mai putut fi stins." Petre Ţurlea -„(...)
Televiziunea trece de mai multe ori prin momente critice. Spre o voce puternică strigă tare din balconul CC -Ordon foc împotriva
dimineaţă se anunţă că forţe străine au pătruns în ţară şi atacă bibliotecii! Crezând că este ordinul generalului (Voinea n.n.),
armata şi populaţia. (A circulat şi zvonul că, pentru a salva tunarii se execută. Izbucneşte foc în clădirea B.C.U. (fosta fundaţie
situaţia, F.S.N. ar fi apelat la ajutorul militar al U.R.S.S. şi că lui „Carol") şi sub ochii noştri se mistuie comorile livreşti adunate de
Ştefan Guşă eventualitatea unei implicări a sovieticilor nu i-a generaţii. Asta pentru că i se păruse cuiva că se trage din acea
fost deloc pe plac.) clădire. Dar, nu era adevărat!".
în Piaţa Palatului se trage susţinut chiar din Palatul Repu­
- Sosesc mesaje de salut şi sprijin din toată lumea de la
blicii. Ţinta pare să fie sediul CC al P.C.R. care însă nu va fi
cele mai importante personalităţi politice ale momentului:
afectat de distrugeri şi în al cărui balcon, de unde se urmărea
-S.U.A. -George Bush -salută înlăturarea dictaturii, regretă
asediul, nu moare nimeni. La un moment dat, aproape de orele
29
28
 1989
evenimentele dramatice şi are în vedere să sprijine activ Româ­
nia în cazul în care tara va trece la democraţie.
-U.R.S.S. -Mihail Gorbaciov - prezintă Congresului
Deputaţilor Poporului o informare asupra situaţiei din România
şi supune spre aprobare trimiterea unui mesaj: „în acest mo­
ment de cotitură pentru soarta României, Congresul Deputaţilor
Poporului al U.R.S.S. îşi afirmă sprijinul hotărât fată de cauza
dreaptă a poporului român! îi asigurăm pe cetăţenii României de
sentimentele tradiţionale de prietenie şi bună vecinătate şi
reafirmăm dorinţa sinceră de colaborare strânsă în interesele
socialismului şi păcii".
- Budapesta - Prezidiul Partidului Socialist Ungar -
„Răsturnarea regimului Ceauşescu poate fi primul pas al cotiturii
democratice a evenimentelor!".
-R.D.Germania -declaraţia Guvernului -„Salutăm din ini­
mă poporul român pentru marea sa victorie!".
-Bulgaria -Petăr Mladenov - secretar general al CC. al
P.C.B., preşedintele Comitetului de Stat al RP.Bulgaria: „Cu
sinceră bucurie şi adâncă uşurare am întâmpinat vestea înlă­
turării regimului Ceauşescu".
-Cehoslovacia -Ladislav Adamec -preşedintele Partidului
Comunist din Cehoslovacia: „Cehoslovacia îşi exprimă convingerea
că poporul român şi comuniştii cinstiţi vor reuşi să găsescă o
cale de ieşire din situaţia tragică în care a ajuns ţara sub conduce­
rea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu".
-Vaclav Havel -„în numele revoluţiei noastre mă adresez
tuturor cetăţenilor romani cu rugămintea de a nu răspunde
violenţei prin violenţă şi cruzimii prin cruzime. La manifestările
cu multe mii de participanţi de la noi s-a scandat deseori
lozinca:«Noi nu suntem cum sunt ei!».
-RP.Chineză-Ministerul Afacerilor Externe -,,R.P.Chineză
urmăreşte cu atenţie evenimentele din România pe care le con­
sideră o problemă internă a acestei ţări". S-a mai exprimat
speranţa că prietenia dintre popoarele chinez şi român se va
menţine, iar evenimentele nu vor influenţa raporturile prieteneşti
dintre cele două ţări. Aceeaşi sursă dezminte energic zvonurile că
Nicolae Ceauşescu s-ar fi refugiat în China.
-Franţa -Preşedintele Francois Mitterrand -„Românii sunt
liberi. Europa respiră uşurată, aceasta este o veste bună pentru
noi toţi!".
-Germania Federală -Hans Dietrich Genscher, ministrul
de externe -„Poporul român a obţinut o mare victorie împotriva
30
1989
unui regim al dispreţului faţă de oameni!".
-Alianţa Nord Atlantică -Manfred Woerner .secretar gene­
ral -,N.A.T.O. a aflat cu bucurie despre căderea regimului
Ceauşescu!".
- Marea Britanie - Margaret Thatcher, prim-ministru -
„Aceasta este o noutate minunată pentru poporul României,
pentru noi toţi!".
-Alte mesaje: Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia,
Japonia (Partidul Comunist).
-R.S.S.Moldova -Mii de lumânări s-au aprins în centrul
Chişinăului, în piaţa din faţa Catedralei, unde a avut loc o slujbă
în memoria victimelor din ultimele zile, din România.
România este în centrul atenţiei şi admiraţiei, cu atât mai
mult cu cât libertatea este încă apărată prin luptă, iar numărul
victimelor creşte de la o oră la alta. în zilele următoare sprijinul
moral va fi dublat de ajutorul material. Spre România sunt trimise
pe calea aerului, pe şosele.pe calea ferata, maritimă sau fluvială,
cantităţi impresionante de alimente, medicamente, îmbrăcăminte,
aparatură medicală etc. Presa din întreaga lume va dedica pagini
şi numere întregi miracolului românesc şi eroilor lui,
Adeziunile faţă de noua realitate a României sosesc şi din
ţară, cu atât mai mult cu cât scad şansele ca Nicolae Ceauşescu
să revină la conducere. Trec de partea revoluţiei personalităţi şi
instituţii chiar dintre cele care se pronunţaseră şi activaseră împo­
triva ei şi sprijiniseră de-a lungul vremii regimul Ceauşescu, Apare
primul număr din Scânteia poporului, cotidian politic şi social
provenind din Scânteia - organ central al CC.al P.C.R. Pe
frontispiciu stă scris: „Glorie patriei libere, poporului erou".
Articolul de fond intitulat „Trăiască libertatea, trăiască răspun­
derea" se încheie cu următoarea precizare: „Iar drumul poporului
român este drumul socialismului, purificat de tot ceea ce anii din
urmă au dus (sic!) la întinarea frumoaselor principii socialiste,
Poporul român este pentru un socialism lipsit de cultul
personalităţii, lipsit de aventurism, un socialism care să-şi
dovedească puterea lui, capacitatea lui de a fi cu adevărat pentru
OM". O voce autorizată (Minai Caranfil) încearcă să convingă
cititorii că: „începând din această clipă de înălţătoare bucurie a
libertăţii, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii,
ne adresăm poporului cu solemna asigurare că Scânteia poporului
va fi un ziar al poporului, al adevărului întreg, al adevărului pe
care cu amărăciune şi nu de puţine ori cu lăuntrică indignare nu
1-a putut rosti; nimic mai trist, nimic mai dureros pentru un om
31
 1989
decât să nu poată rosti adevărul!".
Cei câţiva ziarişti din gruparea României libere (Petre Mihai
Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă) care au avut cu un an în
urmă curajul să-şi convertească „lăuntrica indignare" în protest
organizat, deschis şi decis împotriva regimului Ceauşescu sunt
eliberaţi din închisoare... Cu această ocazie Petre Mihai Băcanu
declară: „ Sunt liber şi vreau să trăiesc, dar nu oricum. într-o
ţară cu adevărat liberă, în care toţi oamenii să fie liberi, întrucât
libertatea fiecăruia depinde de liberatea celorlalţi".
în timp ce teroriştii sunt arestaţi, pentru scurt timp, ies
din închisori cei care, îndrăznind să dea semne că dezaprobă
dictatura comunistă, fuseseră condamnaţi la ani grei de temniţă.
Libertatea proslăvită de presa scrisă şi vorbită este apărată
în continuare de forţele ordinii şi de populaţie (civilii care ies în
stradă să apere instituţiile recent eliberate primesc arme). Tero­
riştii continuă atacul, numărul victimelor creşte continuu, ca şi
acela al zvonurilor în legătură cu intenţiile criminale ale agresorilor.
La Otopeni, câteva zeci de militari în termen (de la U.M.0865
Câmpina), chemaţi pentru a apăra aeroportul, au parte de un
tratament destinat teroriştilor; în urma unui adevărat masacru
sunt toţi împuşcaţi, răniţilor nu li se acordă ajutor medical, 14
cadavre sunt lăsate patru zile într-o magazie de mărfuri din incinta
aeroportului. Şi aeroportul Băneasa este vizat, iar pentru apărarea
lui se duc lupte crâncene.
în zona Pieţei Palatului ard Biblioteca Centrală Universitară,
Ateneul, Palatul, o clădire de lângă Biserica Kreţulescu, restauran­
tul Cina. Exceptând B.C.U., celelalte clădiri au fost salvate de la
distrugere. Noaptea sunt atacate maternitatea Steaua şi spitalele
Witing, Colentina şi de Urgenţă.
3 ABI-uri primesc ordin să se deplaseze pentru a apăra
MAp.N. Pe drum unul se defectează şi ajung doar două care sunt
interceptate de o unitate de tancuri ce deschide focul. Mor 7 ofiţeri
şi subofiţeri printre care şi Gheorghe Trosca, fostul şef al Statului
Major al U.S.LA. (Ulterior au apărut semne de întrebare în legătură
cu acţiunile unor cadre U.S.LA, în zilele Revoluţiei şi chiar ipoteza
că U.S.LA. ar fi fost o furnizoare de terorişti -Nicolae Militaru.
Silviu Brucan). Văduvele celor şapte ofiţeri şi subofiţeri decedaţi
la 23 dec. '89 protestează împotriva acuzaţiilor de acest gen, con-
siderându-1 pe Nicolae Militam vinovat de moartea soţilor lor.
Cei şapte sunt avansaţi eroi postmortem din ordinul ministrului
MAp.N., Victor Stănculescu. La 29 aug. 1990, ziarul Adevărul
va publica un articol „Eroi, victime sau terorişti" semnat de
32
C 3 - Istoria
1989
locotenent-colonel Mihai Floca şi de mai mulţi ofiţeri participanţi
la evenimente. Din articol rezultă că persistă semnele de întrebare
în legătură cu activitatea U.S.LA. în acele zile şi se aduc
argumente de ordin tehnic militar.
Se prăbuşeşte lângă Alba Iulia elicopterul care trebuia să-i
aducă de la Sibiu sub stare de arest pe generalul-locotenent
Constantin Nuţă, adjunct al ministrului de interne şi şef al
Inspectoratului General al Miliţiei şi pe generalul-maior Velicu
Mihalea, adjunct al Inspectoratului General al Miliţiei. Cei doi,
după ce au jucat un rol important în represiunea de la Timişoara,
pe 22 dec. ajung la Arad, unde vor să ia avionul spre Bucureşti.
Comandantul aeroportului îi recunoaşte şi anulează cursa. Pe 23
dec. încearcă să ajungă la Bucureşti cu trenul, dar sunt arestaţi
la Deva. Mai precaut, generalul Nuţă se încuiase înW.C. de unde
a şi fost arestat. (Prăbuşirea elicopterului este considerată una
dintre enigmele Revoluţiei. S-a presupus că s-a tras asupra elicop­
terului care a fost lovit de jos în sus cu armament de infanterie.)
Cei doi, Nuţă şi Mihalea, sunt găsiţi carbonizaţi.
La posturile de radio şi televiziune Ion Iliescu prezintă o
informare din partea C.F.S.N. (23 dec): „Am fost nevoiţi să dăm
prioritate acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor.
Existenţa acestor grupe de terorişti, a unor indivizi fanatici, care
acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în
cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor, este încă o
expresie elocventă a caracterului antipopular al dictaturii
Ceauşescu, care a făcut enorm de mult rău poporului şi care nu
a economisit mijloace, mijloace enorme şi acţiuni gândite, ordonate
pentru constituirea unor asemenea unităţi de represiune. Vrem
să vă spunem că toate unităţile militare şi marea majoritate a
unităţilor de miliţie şi de interne acţionează unitar împotriva
teroriştilor. De fapt există un consens naţional împotriva dictaturii".
Ion Iliescu mai anunţă că Elena Ceauşescu şi Nicolae
Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază, că au mai fost
arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi „câteva slugi ale clanului
Ceauşescu" -Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi câţiva şi că C.F.S.N.
a numit în funcţia de ministru al MAp.N. pe generalul-colonel
Nicolae Militam şi a decis eliberarea tuturor deţinuţilor politici.
0 24 dec. Bucureştiul are aspectul unui oraş în stare de
război. Tancuri, TAB-uri, camioane cu militari străbat oraşul şi
înconjoară zonele în pericol, pentru a le proteja. La intersecţii, în
apropierea obiectivelor strategice s-au format baraje pentru
controlul autovehiculelor şi pentru a nu se permite trecerea în
33
 1989
locurile unde au loc lupte. In Piaţa Universităţii, la Gara de Nord,
în Piaţa Palatului se aud rafale de arme automate. în incinta
Televiziunii se circulă pe bază de parolă, la intrarea în metrou
echipe de tineri cu brasarde tricolore fac, din proprie iniţiativă,
un control riguros cetăţenilor. După-amiază la radio şi televiziune
se transmite Comunicatul C.F.S.N.: „Prăbuşireaodioasei dictaturi
a clanului Ceauşescu a adăugat o ultimă pagină cronicii
sângeroase a anilor de suferinţe îndurate de poporul român.
Elemente declasate şi iresponsabile, rămase fidele tiranului, au
încercat să continue practica teroristă a vechiului regim,
dedându-se la provocări, atacuri asupra populaţiei civile, ucigând
fără discriminare oameni nevinovaţi, atacând instituţii publice,
întreprinderi industriale, obiective militare, unităţi comerciale,
spitale şi locuinţe. Poporul român şi-a afirmat încă o dată uriaşa
energie morală descătuşată de voinţa sa eliberatoare. Armata
şi-a făcut datoria, ca şi o mare parte din lucrătorii Ministerului
de Interne. Revoluţia a învins. în vederea restabilirii complete a
situaţiei şi a asigurării liniştii necesare unei vieţi normale în
societatea noastră liberă, Consiliul Frontului Salvării Naţionale
hotărăşte adoptarea unor măsuri excepţionale, imperios necesare
momentului actual:
1.0 încetare completă şi imediată a focului pe întreg
teritoriul ţării. Oricine va încălca această dispoziţie se va face
vinovat de crime împotriva poporului român, fiind pasibil de cea
mai promptă şi necruţătoare pedeapsă. Să nu mai fie vărsată nici
o picătură de sânge. Totodată, orice act de vandalism şi distrugere,
precum şi răzbunările personale se situează în afara legii, pătând
nobleţea Revoluţiei noastre. Vinovăţia dictatorului şi a foştilor săi
lachei în faţa istoriei şi a legilor va fi stabilită de tribunale, care
vor hotărî cu toată severitatea sancţiunile cuvenite pentru acţiunea
de distrugere a ţării.
2. Armata este singura deţinătoare a armelor, braţul ferm
al apărării intereselor poporului. Toţi cei care au intrat în aceste
zile în posesia armamentului şi a muniţiilor, indiferent de împre­
jurări, trebuie să-1 predea de urgenţă, cel mai târziu până luni 25
decembrie ora 17. Cei care nu se vor supune acestor prevederi se
vor face vinovaţi de încălcarea gravă a legalităţii, fiind pedepsiţi
cu cea mai mare severitate.
3. Unităţile Ministerului de Interne se vor integra Ministe­
rului Apărării Naţionale care preia comanda unică asupra tuturor
trupelor şi mijloacelor de luptă ale ţării. Organele de miliţie şi
pompierii îşi păstrează toate atribuţiile specifice, pe care trebuie
34
1989
să şi le exercite cu toată fermitatea".
-Şi Zoe Ceauşescu este arestată. Postul de televiziune o
prezintă în momentul arestării, la vila sa elegantă, cu obiecte de
aur şi de patrimoniu, tablouri de valoare. Tocmai se pregătea să
plece, având asupra ei bijuterii, valută străină şi bani româneşti,
când a fost arestată şi invitată într-un TAB. E dezinvoltă, uşor
ironică. Din TAB întreabă: „Nu mai este loc şi pentru căţeluşele
mele?".
-Este ajunul Crăciunului. Seara, la radio şi televiziune se
transmit colinde, prima oară după mai bine de 4 decenii.
- Revoluţia şi F.S.N. primesc binecuvântarea Bisericii
Ortodoxe Române. Membrii Sfântului Sinod semnează un mesaj
de solidaritate cu cauza libertăţii şi democraţiei: „Păstrând pururea
vie în inimi imaginea şi vrednicia tuturor celor care şi-au jertfit
viaţa pentru cauza sfântă a neamului nostru, în aceste zile dra­
matice membrii Sfântului Sinod, păşind cu toată încrederea alături
de întregul popor, sunt hotărâţi să sprijine cu toată vigoarea
principiile şi acţiunile măreţe, cărora li s-a dat expresie în Comuni­
catul către Ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale".
-în mai multe locuri din oraş se aud împuşcături şi chiar
au loc lupte: Televiziune, Radio, Drumul Taberei, M.Ap.N. La
cimitirul Ghencea are loc o acţiune armată pentru neutralizarea
teroriştilor care-şi organizaseră un adevărat Stat Major printre
morminte şi se pregăteau să atace MAp.N.
9 25 dec. Ziua de Crăciun. La radio şi televiziune se trans­
mit colinde şi chiar, în direct, la televiziune slujba de la Patriarhie.
-Şi teroriştii se bucură în felul lor de sărbătoarea Crăciu­
nului. Unii dintre ei s-au adăpostit în pântecele primitor al unui
Moş Crăciun uriaş din carton, plasat în Orăşelul copiilor din parcul
Moghioroş, şi de acolo au tras în trecători. Chiar dacă e Crăciun
tot se mai aude foc de armă la Televiziune, Radio, MAp.N., Drumul
Taberei.
-Recent botezatul cotidian Scânteia poporului se rebotează
în ziua de Crăciun în Adevărul. în primul număr li se promite
cititorilor: „Un ziar care să exprime adevărul şi numai adevărul.
Un ziar care să corespundă cerinţelor făuririi unui stat de drept,
unei societăţi democratice şi prospere".
Televiziunea transmite o ştire stupefiantă pentru întreaga
Ţară: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi în faţa
Tribunalului Militar-Extraordinar, conda.mna^,la, moarte şi
confiscarea averii. Sentinţa a rămas definitivă (inculpaţiiau refuzat
să facă recurs) şi a fost executată. Telespectatorilor li se promite
35
 1989
difuzarea pe post a casetei pe care fuseseră înregistrate procesul
şi executarea sentinţei. Difuzarea casetei se amână însă ore întregi
astfel încât prima zi a primului Crăciun liber se încheie cu
aşteptarea încordată a dovezii dispariţiei celor doi conducători,
care în numai câteva zile se transformaseră din „cei mai iubiţi" în
„cei mai huliţi" fii ai poporului. După miezul nopţii caseta a fost
difuzată pe post. Românii au putut vedea o încăpere mică, austeră
ca o sală de clasă, în al cărei prim-plan erau doi bătrâni, Nicolae
şi Elena Ceauşescu, ce încercau să semene cu ceea ce fuseseră
cu câteva zile în urmă, deşi doar îmbrăcămintea era cea cu care
apăruseră în balconul sediului CC.al P.C.R., în 21 dec. Figurile
celor care îi judecau nu se vedeau, se auzeau doar vocile solemne
şi aspre, tulburate de resentimente, ale membrilor completului
de judecată. La cele mai multe dintre întrebările de o extremă
gravitate care i se puneau, Nicolae Ceauşescu răspundea
stereotip -subliniind prin celebrul balans al mâinii drepte justeţea
afirmaţiilor sale - că nu recunoaşte tribunalul care îl judecă şi
care s-a format în urma unei lovituri de stat şi că ar accepta să
răspundă doar în faţa Marii Adunări Naţionale. Atunci când nu
s-a putut abţine să vorbească, discursul lui părea făcut din
fragmente ale binecunoscutelor cuvântări publicate în volumele
elegante care tocmai fuseseră aruncate pe ferestrele sediului CC.
al P.C.R. cu trei zile în urmă. Nefiresc de des el îşi consulta ceasul
şi fixa cu privirea un personaj din sala de judecată. De câte ori
consoarta sa se lua la harţă cii judecătorii şi părea să suporte
greu acuzaţiile, resimţite ca impardonabile ofense, Nicolae
Ceauşescu o liniştea protector, ţinându-i mâinile cu afecţiune şi
îndemnând-o să nu coboare până la a dialoga cu un tribunal
nelegitim, un tribunal în care, e adevărat, avocatul apărării avea
aceleaşi argumente şi atitudini ca şi avocatul acuzării. La capătul
câtorva ore care au permis doar formularea acuzaţiilor, inculpaţii
primesc sentinţa, încă neconvinşi că despre ei este vorba în
verdictul dat:
„ROMÂNIA
TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL BUCUREŞTI
DISPOZITIVUL
Şedinţa nr. 1 din 25 decembrie 1989
Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii:
-Ceauşescu Nicolae, fiul lui Andruţa şi Măria, născut la
data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cu
ultimul domiciliu în Bucureşti. Bulevardul Primăverii nr. 50, sec­
tor 1. în prezent arestat, şi
36
1989
-Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută
la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul
Dâmboviţa, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul
Primăverii, nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală şi confiscarea
totală a averii pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
-genocid, prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c. pen.;
- subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin. 1 c.
pen.;
-subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2
c. pen.
toate cu aplicarea art. 33-34 şi alin. 2 c. pen.
în baza art. 998 c. civil şi art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de
procedură penală obligă pe inculpaţi să restituie statului român
toate sumele de bani, metale preţioase şi orice alte valori depuse
de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii
ori persoane din străinătate sau, potrivit art. 14 alin. 3 lit.b din
Codul de procedură penală şi art. 988 din Codul Civil, să plătească
statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari S.UA.
Potrivit art. 163 şi art.357 alin. 2 litc din Codul de procedură
penală, menţine măsurile asigurătorii luate de Direcţia
Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparţinând
inculpaţilor.
Cu drept de recurs.
Pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, în şedinţă publi­
că, în prezenţa inculpaţilor, în garnizoana Târgovişte.
Hotărârea este rămasă definitivă prin nerecurare şi
executorie."
Inculpaţii au fost acuzaţi că au făcut peste 60 000 de victime
(genocid), au organizat acţiuni armate împotriva poporului român
şi a puterii de stat (subminarea puterii de stat), au distrus bunuri
obşteşti şi au încercat să fugă din ţară pe baza unor fonduri de
peste un miliard de dolari depuşi la bănci din străinătate. Aceste
acuzaţii formulate de completul de judecată au fost încadrate în
categoria crimelor grave săvârşite împotriva poporului român.
Sentinţa a fost executată în jurul orei 14,45 în incinta garnizoanei
din Târgovişte, unde cei doi fuseseră aduşi la 22 dec. După
constatarea morţii clinice şi biologice, cadavrele, învelite în foi de
cort ca nişte colete (cum au şi fost numite), călătoresc în elicopter
în compania lui Victor Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu
şi ajung la Bucureşti, pe stadionul Clubului Steaua. Aici apare o
surpriză pe care Gelu Voican Voiculescu o numeşte „picanterie
lugubră". Cele două „colete" dispar şi dispărute rămân până a
37

1989
doua zi dimineaţă când au fost găsite după o ridicătură de pământ
unde le adăpostiseră nişte militari (această istorie a fost relatată
de Victor Stănculescu şi Gelu V. Voiculescu). Cadavrele au fost
transportate apoi la Spitalul Militar Central, unde au rămas până
la 30 dec. 1989 când (de Ziua Republicii), au fost înmormântate,
în secret. (Ulterior, s-a aflat că locul de îngropăciune a fost cimitirul
Ghencea. Două morminte de acolo vor fi considerate ca fiind al
Elenei şi al lui Nicolae Ceauşescu, fără ca nimeni să fie sigur de
aceasta.) Cum secvenţa execuţiei n-a fost transmisă la televiziune
în noaptea de 25 spre 26 dec, în zilele următoare a provocat
multe emoţii ideea că soţii Ceauşescu nu şi-au primit şi poate
nu-şi vor mai primi pedeapsa. Caseta a fost reluată şi completată
cu scena finală a execuţiei, spectacol care a provocat reacţii din
cele mai diverse, mai ales în străinătate. (Ion Iliescu meditează
asupra evenimentului în cartea sa Revoluţie şi reformă: „Din
punctul meu de vedere, a fost un act de justiţie populară adus la
îndeplinire în condiţii psihologice particulare - chiar dacă, per­
sonal, n-am putut împărtăşi o anume satisfacţie pe care unele
grupuri destul de numeroase, mulţimile care încă mai erau pe
străzi au manifestat-o la aflarea execuţiei. Educaţia,cultura şi
convingerile mele mă fac să consider inacceptabil faptul de a lua
viaţa cuiva". E adevărat, mulţimile au aşteptat acest moment şi
l-au primit cu o neipocrită satisfacţie.dar nu cu satisfacţia celor
needucaţi şi necultivaţi care reacţionaeză într-un mod primitiv
atunci când simt mirosul sângelui, ci cu încredinţarea, susţinută
printr-o străveche educaţie morală, că s-a făcut dreptate. De altfel
tocmai pentru ca să se facă dreptate mulţimile despre care este
vorba şi-au oferit cu candoare vieţile drept jertfă, au implorat să
nu se recurgă la violenţă, au oferit fiori celor care aveau mitralierele
îndreptate spre piepturile lor. Iar în final.tocmai pentru că nu ele
au hotărât ca dictatorul să fie ucis.au primit cu seninătate
vărsarea de şânge.ca pe un semn al justiţiei imanente.)
Unele detalii legate de proces s-au putut afla abia mai târziu.
Generalul Victor Stănculescu a fost desemnat oficial să
organizeze în cel mai deplin secret procesul, chiar în unitatea
militară în care erau ţinuţi sub arest soţii Ceauşescu. Virgil
Măgureanu şi Gelu Voican Voiculescu au primit şi ei delegaţia
de a se ocupa de proces. Din completul de judecată au făcut
parte: colonel de justiţie Ioan Nistor-judecător; maior de justiţie
Dan Voinea - procuror militar; căpitan Corneliu Sorescu;
locotenent major Daniel Condrea, locotenent Ion Zamfir -asesori
populari; plutonierul major Jan Tănase - grefier. Caseta cu
38
1989
imaginile procesului şi ale execuţiei a fost adusă la M.Ap.N. de
Victor Stănculescu, Din originalul prelucrat a rezultat copia
transmisă pe postul de televiziune, în momentul în care Sergiu
Nicolaescu a adus copia casetei la televiziune, reacţia a fost
explozivă. Oamenii erau sătui de adevăruri trunchiate, de copii
neconforme cu originalul. Lui Sergiu Nicolaescu i s-a cerut
imperativ de către Victor Ionescu să aducă originalul. Sergiu
Nicolaescu s-a priceput să facă faţă situaţiei; a explicat că
transportarea casetei ar implica riscuri în condiţiile de insecuritate
ale momentului respectiv.
9 26 dec. în Capitală şi în ţară continuă acţiunile teroriste.
Pentru a le curma, C.F.S.N, dă un comunicat prin care instituie
tribunale militare extraordinare împuternicite să judece după o
procedură de urgenţă toate cazurile de acte teroriste, iar sentinţele
să fie executate imediat. Elementele teroriste care până pe 28
dec. orele 17 nu depuneau armele şi muniţia aflată asupra lor
aveau să fie judecate de acest tribunal în regim de urgenţă.
-Prin decret C.F.S.N. (nr.l), Petre Roman este numit în
funcţia de prim-ministru al Guvernului.
- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 3), generalul-colonel Nicolae
Militam este numit în funcţia de ministru al apărării naţionale,
după ce tot prin Decret C.F.S.N. (nr. 20) a fost rechemat în rândul
cadrelor active ale armatei.
- Decret C.F.S.N. (nr. 4) privind trecerea în componenţa
M.Ap.N. a departamentului Securităţii Statului şi a altor organe
din subordinea Ministerului de Interne,
9 27 dec. în cadrul primei plenare a C.F.S.N. este adoptat
Decretul-Lege nr. 2 privind constituirea, organizarea şi funcţio­
narea C.F.S.N. şi a consiliilor teritoriale ale F.S.N.; se aleg
structurile de conducere ale C.F.S.N.:
Biroul Executiv al C.F.S.N.: preşedinte - Ion Iliescu ;
prim-vicepreşedinte -Dumitru Mazilu; vicepreşedinţi -Cazimir
Ionescu, Kirâly Kâroly; secretar-Dan Marţian; membri: Bogdan
Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion
Caramitru, Nicolae Radu.
9 28 dec. După o lungă pauză se întruneşte Consiliul de
conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu
de conducere a Uniunii Scriitorilor alcătuit din Mircea Dinescu -
preşedinte, Ana Blandiana, Dan Deşliu, Ştefan Augustin Doinaş,
Domokos Gâza, Octavian Paler, Eugen Simion, Stelian Tănase
şi Dan Hăulică - purtător de cuvânt ai Uniunii Scriitorilor în
probleme de relaţii externe. Consiliul de conducere a hotărât 39

1989
convocarea Congresului Naţional al scriitorilor. S-a stabilit ca
tinerii scriitori care au fost împiedicaţi să devină membri titulari
ai Uniunii Scriitorilor să fie validaţi, cu respectarea procedurii
din statut, ca membri titulari.
- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 6) se înfiinţează Ministerul
Economiei Naţionale.prin reorganizarea Comitetului de Stat al
Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale care se desfiinţează.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr .8), Atanasie Victor Stănculescu
este numit în funcţia de ministru al economiei naţionale.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr.9), Sergiu Celac este numit în
funcţia de ministru al afacerilor externe.
-Decret C.F.S.N. (nr. 10) privind înfiinţarea Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare prin reorganizarea
Ministerului Industriei Alimentare care se desfiinţează. Ştefan
Nicolae se numeşte în funcţia de ministru al agriculturii şi
industriei alimentare.
-Decret C.F.S.N. (nr. 11) privind înfiinţarea Ministerului
Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător prin reorganizarea
Consiliului Naţional al Apelor, Ministerului Silviculturii şi
Consiliului National pentru Protecţia Mediului înconjurător care
se desfiinţează. SImion Hâncu se numeşte în funcţia de ministru
al apelor, pădurilor şi mediului înconjurător.
-Decret C.F.S.N. (nr. 12), privind înfiinţarea Ministerului
Culturii prin reorganizarea Consiliului Culturii şi Educaţiei
Socialiste (C.C.E.S.) care se desfiinţează. Andrei Pleşu se numeşte
în funcţia de ministru al culturii.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 13), Gheorghe Caranfil se
numeşte în funcţia de ministru al industriei chimice şi
petrochimice; Adrian Georgescu se numeşte în funcţia de
ministru al energiei electrice.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 14), Aurel Dragoş Munteanu se
numeşte în funcţia de preşedinte al Radioteleviziunii Române.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 22) Minai Chiţac se numeşte în
funcţia de ministru de interne.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr.19) generalul Ştefan Guşă este
eliberat din funcţia de prim-adjunct al ministrului apărării
naţionale şi şef al Marelui Stat Major.
-în această zi a decretelor încetează practic tirurile armelor
de foc ale teroriştilor ca urmare a Comunicatului C.F.S.N. din 26
dec.şi a execuţiei soţilor Ceauşescu.
• 29 dec. - Decret C.F.S.N. (nr. 25) privind înfiinţarea
Ministerului Industriei Electrotehnice, al Electronicii şi
40
1989
Informaticii, prin reorganizarea Ministerului Industriei Electro­
tehnice care se desfiinţează. Anton Vătăşescu este numit ministru
al industriei electrotehnice, al electronicii şi informaticii.
- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 26), Ioan Cheşa se numeşte în
funcţia de ministru al industriei metalurgice; Victor Murea se
numeşte în funcţia de ministru al petrolului; Constantin Popescu
se numeşte în funcţia de ministru al industriei uşoare.
-Vaclav Havel este ales, cu unanimitate de voturi, de
către Adunarea Federală în funcţia de preşedinte al Republicii
Socialiste Cehoslovacia.
- Prin Decret C.F.S.N. (nr.27) se înfiinţează Ministerul
învăţământului prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi
învăţământului care se desfiinţează; Minai Şora este numit
ministru al învăţământului; Mircea Angelescu este numit
ministru al sportului, Ion Aurel Stoica este numit ministru al
industriei construcţiilor de maşini.
-Decret C.F.S.N. (nr.33) privind desfiinţarea Departamentul
Securităţii Statului.
9 31 dec. Decret-Lege (nr. 7) privind repatrierea cetăţenilor
români şi a foştilor cetăţeni români.
- Decret-Lege (nr. 8) privind înregistrarea şi funcţionarea
partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti în România.
- Decret-Lege (nr. 10) privind constituirea, organizarea şi
funcţionarea Guvernului României.
-Are loc prima şedinţă a Guvernului României.
-Un comitet de iniţiativă format din membrii P.C.R. lansează
un apel către toţi membrii P.C.R. pentru a spijini convocarea unui
congres extraordinar care să hotărască autodizolvarea P.C.R şi
predarea patrimoniului partidului.
-Este arestat Iulian Vlad şi acuzat de instigare la infrac­
ţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. (Acuzaţia se raportează
la cazul Dumitru Mazilu, arestat în noaptea de 21/22 dec. 1989
şi reţinut 14 ore).
41

1990
• 21an. Ia fiinţă Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici (A.F.D.P.)
-Decret C.F.S.N. (nr. 7) privind înfiinţarea Ministerului
Comerţului Exterior, prin reorganizarea Ministerului Comerţului
Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, care se
desfiinţează. Nicolae N. Nicolae este numit ministrul comerţului
exterior.
- Decret C.F.S.N. (nr. 8) privind înfiinţarea Ministerului
Transporturilor şi Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, prin
divizarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care
se desfiinţează. Corneliu Burada este numit ministrul poştelor
şi telecomunicaţiilor.
-Decret C.F.S.N. (nr. 9) privind înfiinţarea Ministerului
Geologiei, prin reorganizarea Centralei Departamentale a Geologiei
care se desfiinţează. Ioan Folea este numit ministrul geologiei.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 11), Nicolae Dicu este numit
ministrul minelor.
• 3 ian. F.S.N. aduce la cunoştinţa opiniei publice că nu
este şi nu va fi un partid politic. Frontul se va prezenta (totuşi) la
primele alegeri libere ca o organizaţie politica reunind personalităţi
şi grupuri care s-au pronunţat cu demnitate şi curaj împotriva
tiraniei totalitare.
- Prin Decret C.F.S.N. (nr. 15), Teofil Pop este numit
ministrul justiţiei. Teodor Vasiliu este numit preşedinte al Curţii
Supreme de Justiţie.
• 4 ian. îşi încetează apariţia revista Săptămâna culturală
a Capitalei, condusă de Eugen Barbu.
• 5 ian. Decret C.F.S.N. (nr. 23) privind înfiinţarea
Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale prin reorganizarea
Ministerului Muncii care se desfiinţează. Mihnea Marmeliuc este
numit ministrul muncii şi ocrotirii sociale.
• 8 ian. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 28), Dan Enăchescu
este numit ministrul sănătăţii.
- Decret C.F.S.N. (nr. 30) privind înfiinţarea Rompres,
Agenţie de presă în subordinea C.F.S.N., prin reorganizarea
Agenţiei Române de Presă-Agerpres -care se desfiinţează. Neagu
Udroiu este numit director general al Rompres.
-Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţio-
42
1990
11.1 rea primului partid politic din România post-comunistă, Partidul
Na Uonal Ţărănesc Creştin şi Democrat (P.N.Ţ.C.D.), continuatorul
partidului istoric interzis de regimul comunist în 1947. Corneliu
Coposu, personalitate marcantă a partidului încă înainte de 1947,
csi e cel care îl organizează ca formaţiune politică în chiar noaptea
de 22 spre 23 dec. 1989, lansând un Apel către tară. în noua sa
variantă, greu încercatul partid îşi câştigă rapid popularitate,
olcrindu-le un cadru de manifestare celor care doreau despărţirea
decisă a ţării de comunism. (Corneliu Coposu sa născut la 20
mai 1914, în comuna Bobota, din Sălaj, ca fiu al unui preot român
de religie greco-catolică şi fruntaş ţărănist. Licenţiat al Facultăţii
iic Drept din Cluj, şi-a luat doctoratul în drept şi ştiinţe de stat, a
fost avocat, asistent universitar, ziarist. Ca membru al P.N.Ţ. a
ajuns, din 1937, secretar politic al lui Iuliu Maniu şi colaborator
apropiat al acestuia. în 1938 a fost ales preşedinte al Tineretului
Naţional Ţărănesc şi al Tineretului Democrat, iar din 1946 secretar
al Delegaţiei Permanente a P.N.Ţ. La 14 iul. 1947 a fost arestat şi
condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru „înaltă trădare a
clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale". A efectuat
17 ani şi 8 luni de închisoare -8 ani singur în celulă - în 17
închisori cu regim de exterminare, singurele instituţii care
funcţionau impecabil atunci, deoarece comuniştii instalaţi la
putere de Moscova cunoşteau o singură meserie pe care au
practicaţ-o cu înaltă calificare: exterminarea barbară a adversarilor
politici. în 1964, când a fost amnistiat, avea 51 kg. [de la 115] şi
nu mai putea să vorbească. între timp familia îi fusese izgonită
din casă, iar membrii ei azvârliţi în închisoare. Arlette, soţia lui^a
murit după 14 ani de detenţie. După 1964, lui Corneliu Coposu
i sa fixat domiciliu obligatoriu în comuna Rubla din Bărăgan. [2
ani şi jumătate]. Atunci cînd a revendicat manuscrisele unor
lucrări confiscate de Securitate i s-a răspuns că „au fost arse ca
materiale subversive', Era vorba despre lucrări de istoria României,
îndeosebi a Transilvaniei, domeniu în care s-a ilustrat ca autor
înainte de arestare.Dupâ ieşirea din temniţă n-a avut dreptul să-şi
practice meseria, astfel ca şi-a câştigat existenţa ca muncitor
necalificat în construcţii. Gheorghiu-Dej i-a propus totuşi să
accepte reabilitarea lui Maniu şi chiar reabilitarea sa urmată de
atribuirea unei funcţii în stat, dar Corneliu Coposu a răspuns
că Maniu este cel indicat să-i reabiliteze pe comunişti. în
consecinţă, a rămas în continuare sub supravegherea severă a
Securităţii. A avut parte de 27 de percheziţii, numeroase convocări
şi interogatorii. Şi totuşi, acest „ultim senior al României"- cum
43
 1990
1-a numit Petre Ţuţea -i-a ignorat în continuare pe comunişti şi
a cutezat să reactiveze P.N.Ţ., ba chiar să-1 afilieze, în 1987, la
Internaţionala Creştin Democrată. în zilele de 21 şi 22 dec. '89
s-a aflat alături de manifestanţi, în Piaţa Universităţii.) Evocând
momentul reînfiinţării partidului, Corneliu Coposu va face
următoarea precizare într-un interviu din revista 22, nr. 20, 27
mai - 2 iun. 1993: „[...] partidul a fost relegalizat chiar în ziua
revoluţiei de către supravieţuitorii holocaustului comunist, care
îşi cer scuze de la opinia publică pentru vârsta lor înaintată, dar
asta nu o pot repara". în acelaşi timp, în chiar ziua de 22 dec. '89,
încearcă să intre în contact cu echipa care se considera
îndreptăţită să preia puterea. Unul dintre membrii echipei, Petre
Roman, declară, retroactiv tulburat, în cartea sa Libertatea ca
datorie, că a fost martorul indiferent, în ziua de 22 dec. '89, la
scena celei de a doua izgoniri a lui Corneliu Coposu din viaţa
politică:
„La un moment dat a fost anunţată sosirea lui Corneliu
Coposu. N-am avut timp să schiţez nici cea mai mică reacţie. -
«Să plece» au strigat, aproape simultan, Bârlădeanu şi Iliescu.
Am tăcut [...]. Acum sunt convins că, exact în momentul acela,
ceva din revoluţia română a luat o turnură greşită, al cărei preţ
l-am plătit şi-1 mai plătim şi azi [...], Această reacţie conţinea,
latent, consecinţe extrem de grave. Reteza scurt ceea ce ar fi putut
să fie marea şansă imediată a democraţiei în România. Aceea ca,
după căderea dictaturii, să se instaureze, fie şi cu Iliescu în frunte,
un guvern de adevărată uniune naţională, care să includă toate
forţele democratice ale ţării".
• 9 ian. Decret C.F.S.N. (nr. 40), privind unele măsuri
pentru comemorarea eroilor Revoluţiei. Decretul prevede ca ziua
de 12 ian. să fie declarată zi de doliu naţional, iar în fiecare vineri
să se oficieze slujbe în lăcaşurile de cult. Timişoara şi Bucureşti
sunt declarate oraşe martir. Piaţa Palatului îşi schimbă denumirea
în Raţa Revoluţiei. La Timişoara şi în Bucureşti se vor ridica
monumente în locurile devenite simbol pentru Revoluţia din dec.
'89.
• 12 ian. Zi de doliu naţional în memoria victimelor
Revoluţiei române din dec. '89. Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Arad,
Braşov, Cluj - ora^e Unde sute de mii de oameni umplu din nou
străzile pentru a fi prezenţi la parastasul naţional oficializat de
noua putere. Au loc slujbe religioase, se îngenunchează pentru
reculegere în faţa mormintelor, bat clopote, sună sirenele fabricilor,
se sfinţesc colivele, printre lacrimi, lumânări arzând, flori şi fum
44
1990
de tămâie. Plâng nu numai cei îndoliaţi. In acelaşi timp partici­
panţii îşi amintesc că ucigaşii celor pe care îi plâng sunt în libertate
şi parcă tot mai departe de ceasul judecăţii. Momentul de
reculegere în locurile jertfei din Bucureşti - Piaţa Universităţii,
Piaţa Revoluţiei, Piaţa Romană, Cimitirul Eroilor - se transformă
într-un moment de remuşcare şi revoltă, iar ziua de doliu - în
una a revendicărilor şi protestului. Se formează coloane care se
îndreaptă spre sediul Guvernului, într-o stare de spirit care
aminteşte de zilele Revoluţiei, Conducătorii ţării sunt nevoiţi să
coboare în mijlocul mulţimii. Tribuna care îi aşteaptă - o tanchetă
- seamănă cu o boxă a acuzaţilor la discreţia furiei populare.
Dumitru Mazilu încearcă să le fie pe plac oamenilor propunând
sau preluând scandările: „Noi suntem cu voi!", „Voi sunteţi cu
noi!", „Cine sunt ei?". Alte serii de scandări concentrează dorinţele
şi revendicările oamenilor: „Jos comunismul!", „Jos Securitatea!",
„Moarte securiştilor!". Manifestanţii cer insistent ca foştii comunişti
să nu mai aibă acces la funcţii de conducere, nici măcar în unităţile
economice şi în instituţii, iar foştii conducători ai P.C.R. să fie
judecaţi public. Echipa puterii (în care se află şi Petre Roman,
Gelu Voican Voiculescu, Ion Caramitru) nu reuşeşte să
stăpânească mulţimea. Aceasta, simţind cine este personajul
principal la vârf, reclamă prezenţa lui Ion Iliescu. „Să vină Iliescu!",
strigă oamenii. „îl vreţi pe Iliescu jos?', îi ispiteşte Dumitru Mazilu.
Urcă pe tanchetă şi Ion Iliescu. Comunicarea dintre conducătorii
ţării şi demonstranţi se dovedeşte imposibilă, datorită vacarmului
şi a lozincilor ofensatoare care cereau echipei instalate la
conducerea ţării să predea imediat puterea. Pentru a nu se expune
în continuare, oficialii se retrag, invitând la discuţii, în Palatul
Victoria, o delegaţie desemnată de manifestanţi. în cursul
convorbirilor încordate sunt reluate revendicările care se făcuseră
auzite în diferite variante şi în stradă şi care semnalau îngrijorarea
oamenilor de a nu fi din nou înşelaţi de putere. Ei cer: alegeri cu
adevărat libere sub egida O.N.U.; precizări privind numărul
victimelor Revoluţiei din dec. '89; dezlegarea enigmei teroriştilor;
judecarea colaboratorilor fideli lui Ceauşescu şi a teroriştilor;
situarea P.C.R. în afara legii şi distribuirea fondurilor şi bunurilor
acestuia partidelor politice din ţară; declaraţii publice cu privire
la opţiunile politice ale membrilor Guvernului şi C.F.S.N. Ion
Iliescu declară, printre altele, că revendicările sunt justificate şi
vor fi rezolvate, iar că F.S.N este o forţă politică provizorie care
are drept unic scop asigurarea de alegeri libere. Sub tirul
revendicărilor delegaţiei de demonstranţi pe care rumoarea
45
 1990
mulţimii aşteptând în stradă le transformă în ultimatum,
conducerea F.S.N. este obligată să treacă de la simplele declaraţii
neangajante la concesii concrete. Se semnează imediat trei decrete:
1. declararea în afara legii a P.C.R.
2. organizarea la 28 ian. 1990 a unui referendum privind
reintroducerea în Codul Penal a pedepsei cu moartea (la 7 ian.
1990, C.F.S.N. adoptase Decretul- Lege nr. 6, privind abolirea
pedepsei cu moartea.)
3. instituirea unei Comisii naţionale pentru rezolvarea
sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor.
în textul acestor decrete se menţionează că au fost adoptate
„la cererea generală a poporului şi împreună cu oamenii de bună
credinţă din întreaga ţară". Decretele sunt citite de la balcon
mulţimii agitate. Noaptea târziu Petre Roman propune
demonstranţilor (în rândul cărora anestezia provocată de
adoptarea decretelor începuse să-şi facă efectul) să se încoloneze
şi să pornească împreună spre locurile de martiraj ale eroilor
Revoluţiei. Sosesc grupuri masive de muncitori şi studenţi. Starea
de spirit şi sensul lozincilor se schimbă radical. Strigând „Frontul
e cu noi!", grupurile se încolonează şi, sub conducerea lui Petre
Roman, se îndreaptă spre Piaţa Română, unde poposesc spre a
îngenunchea şi a se reculege în faţa crucilor celor ucişi în zonă.
Se face şi o pomenire a morţilor din Bucureşti, Timişoara, Sibiu,
Braşov. Scena se repetă în Piaţa Universităţii şi Piaţa Palatului.
Procesiunea ia sfârşit noaptea târziu. Manifestaţia a fost transmisă
în direct la TVRL. (Comentând întâmplările zilei, ziarul Adevărul
consemnează cu regret că, datorită unei defecţiuni tehnice, TVRL
n-a transmis începutul şi sfârşitul manifestaţiei, care au fost calme
şi civilizate, oferind în schimb întregii ţări ceasuri la rând imagini
apocaliptice. Acelaşi cotidian consideră că destinul politic al
recenţilor conducători ai ţării a fost în pericol în Piaţa Victoriei tot
din cauza tehnicii, O defecţiune a staţiei de amplificare a făcut ca
promisiunile oficiale să nu ajungă la masele irascibile spre a le
domoli.)
• 14 ian. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 54) -Mihail Lupoi este
numit în funcţia de ministru al turismului.
-Decret C.F.S.N. (nr. 55) privind înfiinţarea Ministerului
Industriei Lemnului, prin reorganizarea Ministerului
Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţie care se
desfiinţează. Ion Râmbu este numit ministru al industriei
lemnului.
• 15 ian. Comitetul de iniţiativă pentru reînfiinţarea
46
1990
Partidului Naţional Liberal (P.N.L.), format din vechi membri ai
partidului (Radu Câmpeanu, I.V.Săndulescu, DanA. Lăzărescu)
tşi îndeplineşte misiunea de a face să renască mişcarea liberală.
I 'rin Decizia civilă nr. 4 a Tribunalului Municipiului Bucureşti,
I'.N.L. reapare oficial în viaţa politică românească.
• 17 ian. Consiliul C.F.S.N. hotărăşte anularea decretelor
privind (1) organizarea la 28 ian. 1990 a referendumului naţional
pentru reintroducerea în Codul penal a pedepsei cu moartea şi
(2) scoaterea în afara legii a P.C.R. Ion Iliescu, Petre Roman şi
Dumitru Mazilu îşi reconsideră atitudinea explicând că au cedat
presiunilor străzii şi au adoptat legi care constituie greşeli politice
şi se îndepărtează de la principiile şi concepţia Frontului.
-Dumitru Mazilu se consideră cel mai vinovat dintre
protagoniştii lui 12 ian. pentru că a preluat cu uşurinţă la microfon
i inele lozinci, n-a reuşit să calmeze atmosfera şi a cedat solicitărilor
de adoptare a unor legi neconforme cu programul Frontului.
• 18 ian. Decret-Lege C.F.S.N. (nr. 30) privind trecerea în
proprietatea statului a patrimoniului fostului P.C.R. (Numai pentru
trebuinţele „organelor" superioare de partid şi pentru încasări
voluntare ce nu erau supuse regimului legal ce se aplica în
economie funcţionau 45 de unităţi agroindustriale pe o parte din
cele 55 000 hectare de teren scoase din circuitul agricol. Iar familiei
Ceauşescu îi stăteau la dispoziţie, în Bucureşti şi în ţară 22 de
cabane de vânătoare.)
-Decret C.F.S.N. (nr. 65) privind înfiinţarea Ministerului
Construcţiilor prin reorganizarea Ministerului Construcţiilor
Industriale şi preluarea activităţii de producere a materialelor de
construcţii şi instalaţii de la fostul Minister al Industrializării
Lemnului şi Materialelor de Construcţii. Alexandru Dumitriu se
numeşte în funcţia de ministru al construcţiilor.
- Decret C.F.S.N. (nr. 67) privind desfiinţarea
Departamentului Cultelor şi înfiinţarea Ministerului Cultelor.
Nicolae Stoicescu este numit în funcţia de ministru al cultelor.
- La şedinţa extraordinară a Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, în prezenţa profesorului Nicolae Stoicescu,
ministrul cultelor, Preafericitul Patriarh Teoctist îşi anunţă
retragerea la pensie din motive de sănătate.
• 19 ian. Ia fiinţă Societatea „Timişoara". La 20 ian., prin
hotărârea Judecătoriei Timişoara, este înregistrată ca persoană
juridică având ca scop „promovarea şi susţinerea unei reale
democraţii". Are ca organ de presă publicaţia Timişoara.
• 23 Ian. în C.F.S.N. se hotărăşte (128 voturi pentru, 8
47
 1990
contra, 5 abţineri) participarea Frontului la alegeri şi amânarea
alegerilor la 20 mai. Doina Cornea demisionează din C.F.S.N. şi
din funcţia de preşedinte de onoare al Consiliului Judeţean F.S.N.
Cluj, precizând că nu doreşte să ia parte la lupta pentru putere în
situaţia dată, când între F.S.N. şi celelalte partide se creează o
diferenţă netă în favoarea F.S.N. Evenimentul tensionează şi mai
mult viaţa politică şi declanşează o explozie de atitudini: fie acuze
şi proteste, fie argumente de susţinere şi adeziuni exaltate la
înţeleaptă decizie a Frontului. (Câteva zile mai târziu - 25 ian.,
România liberă -Octavian Paler publică articolul „Iluziile au durat
numai o lună":„[....] acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din
culise, intrând în faza ei oficială [...] Mă tem că alegerile vor fi
frauduloase, chiar dacă voturile vor fi numărate corect. [...] Căci
F.S.N. se află, practic, în campanie electorală încă din zilele în
care liderii săi ne asigurau că n-au intenţii politice de
perspectivă.f...] Pe scurt, fără să fi avut altă legitimitate decât
aceea de a umple un vid de putere, F.S.N. transformă din ce în ce
mai mult mandatul său provizoriu într-un mijloc făţiş de a se
instala la putere, îngreunând accesul real al partidelor politice la
dialogul cu ţara".)
• 24 ian. Prin Decret-Lege C.F.S.N. (nr. 40) se adoptă Imnul
de stat al României: „Deşteaptă-te, române", pe versuri de Andrei
Mureşanu („Un răsunet"), muzica de Anton Pann.
• 25 ian. Se constituie Confederaţia sindicală Frăţia. în
căutare de sediu, Sindicatul Şoferilor, împreună cu sindicatele
„Policolor" şi „ 1 Mai" Ploieşti ocupă spaţiul rămas liber în Primăria
Capitalei al fostului U.G.S.R. Miron Mitrea, preşedintele
Sindicatului Şoferilor şi unul din liderii Frăţiei, declară că „o
societate liberă nu poate exista fără sindicate cu adevărat libere,
necontrolate de stat sau de vreun partid".
• 26 ian. Ziua naşterii lui Nicolae Ceaşescu este trăită
încă o dată cu emoţie de români, deoarece circulă zvonul că fidelii
dictatorului îşi vor răzbuna idolul chiar cu preţul unei tragedii
naţionale.
-în aceeaşi zi începe seria de autodizolvări ale organizaţiilor
P.C.R. la iniţiativa foştilor membri ai acestor organizaţii. Editura
Albatros lansează următorul apel: „Chemăm toate organizaţiile
de bază ale acestui partid, oameni cinstiţi care deţin un carnet de
membru să procedeze în acelaşi fel, contribuind la autodizolvarea
de facto, pentru ca p.c.r. să-şi înceteze o dată pentru totdeauna
existenţa!".
-Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti anunţă că procesul
48
C 4 • Istoria
1990
inculpaţilor Postelnicu Tudor, Bobu Emil, Dincă Ion, Mănescu
Manea va începe în ziua de 27 ian. ora 14 şi că desfăşurarea
şedinţei va fi transmisă pe postul de televiziune.
-Dumitru Mazilu face publică cererea de demisie din
C.F.S.N,: „Constatând cu profundă durere şi adâncă amărăciune
că metodele şi practicile staliniste se menţin, că se mai recurge la
etichetări bazate pe dosarele Securităţii şi pe învinuiri dictate cu
pumnul în masă, că presa este încă dirijată spre distrugerea unora
şi promovarea altora, îmi prezint demisia din funcţia pe care -
după cum vă amintiţi -am declarat din prima zi că nu o doresc!",
într-o scrisoare adresată ziarului România liberă, victima zilei
ajunsă la sfârşitul scurtei sale cariere politice postdecembriste,
trage concluziile: „Am vrut să mor în picioare pentru ca nimeni în
acesta ţară să nu mai stea în genunchi!".
• 28 ian. în Piaţa Victoriei se întâlnesc faţă în faţă două
tabere: cea a P.N.Ţ.C.D.şi P.N.L., dar şi a altor partide (între 8-28
ian. îşi legalizaseră existenţa 20 de partide), care protestează
împotriva hotărârii ca F.S.N, să participe la alegeri, şi cea a
simpatizanţilor Frontului care protestează împotriva celei dintâi.
Frontul este susţinut în stradă de muncitorii de la I.M.G.B.,
I.C.T.B., I.M.M.R., I.I.R.U.C., şi de mineri sosiţi din Valea Jiului.
Mulţi au ca argumente bâte şi răngi şi o dorinţă pe care o vor
exprima sintetic într-o formulă ce va face carieră: „Moarte
intelectualilor!". Se ţin discursuri împotriva partidelor care vor să
oprească ascensiunea politică a Frontului: „Jos cu fiii de chiaburi
şi legionari!", „Nu putem merge înapoi nici la capitalism, nici la
comunism!", ,Am văzut la televizor nişte bătrâni cărora le cădea
placa din gură!", „Nu vrem ca cei care au stat la căldură în
străinătate să vină acum şi să ne dea lecţii. Frontul ne-a susţinut
moralul în zilele cele mai negre. Dacă vor greşi, nu-i vom mai
vota. Dar P.N.Ţ. atunci trebuia să ne fi dat o mână de ajutor. De
ce pe 22 dec. n-a sosit nici un reprezentant al lor?", „Partidul
Liberal vrea să-şi câştige adepţi plătind câte două sute de lei şi o
sticlă de băutură!". Pe pancarte se poate citi: „Ce vor P.N.Ţ. şi
P.N.L.? - Un os de ros", „Nu-i vrem pe cerşetorii de putere", „Liberali
şi ţărănişti puneţi mâna şi munciţi!".în cealaltă tabără se ţin
discursuri în care se demonstrează ideile ce se pot citi pe pancarte:
„Cine a stat cinci ani la ruşi nu poate gândi ca Bush!", „Nu vrem
neocomunism", „F.S.N. =P,C.R.", „Ieri Ceuşescu - azi Iliescu",
„Frontul va fi provizoriu 20 de ani, Brucan!". Demonstranţii care
susţin partidele istorice revin la ideea ce a dus la declanşarea
mitingului: Frontul trebuie să respecte ceea ce conducătorii lui
49

1990
au declarat de nenumărate ori încă din 22 dec. '89 - că este o
forţa politică provizorie care şi-a asumat răspunderea de a organiza
alegeri libere. Chiar dacă a existat intenţia de a nu se recurge la
violenţă, este atacat sediul Guvernului şi se cere cu insistenţă
demisia acestuia. La sfârşitul zilei au loc tratative între repre­
zentanţii partidelor istorice şi Front, la care cîştigă tot mai mult
teren soluţia înlocuirii C.F.S.N. cu un organism în care să fie
reprezentate alături de F.S.N. şi celelalte forţe politice legal
constituite.
• 29 ian. Contramanifestaţia organizată de suporterii
F.S.N. are ca efect asaltul asupra sediilor unor partide -în frunte
cu P.N.Ţ.C.D. -din Bucureşti şi din alte oraşe. Au loc iarăşi scene
de violenţă şi dezlănţuiri de ură. „Sediul P.N.Ţ. este salvat de
către poliţie şi armată" - susţine Adevărul. Furia populară se
dezlănţuie într-o variantă periculoasă chiar pentru „democraţia
originală" (după formula care a făcut carieră a lui Ion Iliescu) din
România: turneul întreprins de minerii din Valea Jiului, în Capi­
tală, înarmaţi cu bâte şi lanţuri şi convinşi că trebuie să-i reducă
la tăcere prin orice mijloace pe conducătorii şi susţinătorii
partidelor care erau altceva decât F.S.N. La 29 ian., viata
fruntaşilor acestor partide este în primejdie, unii fiind obligaţi să
se pună la adăpost de aceeaşi „furie populară". Petre Roman însuşi
soseşte într-o tanchetă la sediul asediat al P.N.Ţ. pentru a-1 prelua
şi proteja pe Corneliu Coposu, aflat din nou în pericol. Tancheta
(asemănătoare cu cea care fusese ultimul mijloc de transport al
soţilor Ceauşescu) îşi face loc anevoie prin mulţimile frisonate de
indignare faţă de P.N.Ţ.C.D. şi Corneliu Coposu şi de veneraţie
faţă de Petre Roman care apără cu pieptul său viaţa adversarului
politic. Pentru orice eventualitate, în Piaţa Victoriei un grup de
tineri, partizani ai F.S.N., pregătiseră liderului P.N.Ţ.C.D. un sicriu
cu specificaţia: „pentru domnul Coposu" şi care este plimbat cu o
maşină spre satisfacţia exprimată prin ovaţii a suporterilor F.S.N.
Zelul susţinătorilor F.S.N. este recompensat prin cuvintele pline
de simţire pe care Ion Iliescu şi Petre Roman le adresează
mulţimilor. Furtunoasa zi se încheie printr-un schimb de
angajamente. Conducătorii promit că vor conduce ţara pe drumul
democraţiei, iar demonstranţii că vor munci şi-i vor susţine în
continuare.
• 30 ian. Şi Ana Blandiana se retrage din C.F.S.N.: „Acum,
când confruntările s-au mutat în stradă, iar schimbul de opinii
tinde să devină unul de imprecaţii şi suspiciuni (..,.), locul unui
scriitor, cred eu, nu poate fi decât masa lui de scris, o masă care
50
1990
seamănă de mult, şi va fi nevoită să semene mult timp, cu o
baricadă".
• 1 febr. în urma unei întâlniri a reprezentanţilor partidelor
politice cu membrii marcanţi ai C.F.S.N.,se dă publicităţii un
comunicat prin care se anunţă constituirea iminentă a unui
Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), format prin
restructurarea C.F.S.N., care să asigure reprezentarea în structu-
i llc de vârf ale puterii a unor participanţi activi la Revoluţia din
dec. '89, a unor personalităţi, a muncitorilor, ţăranilor, intelectu­
alilor, tinerilor, studenţilor, minorităţilor naţionale, judeţelor,
partidelor politice nou înfiinţate.
• 2 febr. Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pronunţă
sentinţa în procesul urmărit cu interes de opinia publică şi
transmis în mare parte de TVR-detenţie pe viaţă şi confiscarea
totală a averii personale pentru patru dintre cei mai apropiaţi şi
de încredere colaboratori ai lui Nicolae Ceauşescu, învinuiţi de
genocid: Mănescu Manea, Postelnicu Tudor, Bobu Emil, Dincă
Ion. Inculpaţii au drept de recurs în 10 zile şi sunt obligaţi la
plata a 2 500 lei, cheltuieli de judecată. Manea Mănescu declară:
„Deşi sunt la vârsta de 74 de ani, îmi voi duce pedeapsa până la
capăt. Regimului nou instaurat, bazat pe puterea muncitorilor,
inginerilor şi tehnicienilor îi doresc succes".
• 3 febr. Şedinţa de adio a C.F.S.N. înaintea înlocuirii
acestui organ al puterii cu varianta sa reconsiderată - C.P.U.N.
• 5 febr. Decret-Lege al C.F.S.N. (nr. 54) privind organizarea
şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative.
• 6 febr. La T.M.B. se înregistrează (Decizia civilă nr. 27)
cel de-al 27-lea partid politic: Frontul Salvării Naţionale.
Preşedinte: Ion Iliescu.
- în penitenciarul din Timişoara se spânzură un deţinut,
Petre Moraru, unul dintre cei trei locţiitori ai şefului Inspectoratului
General al Miliţiei. La 18 dec. '89 el a primit ordin de la generalul
Constantin Nuţă să distrugă prin incinerare un transport masiv
cu „colete din străinătate" ambalate în saci de plastic şi care erau
de fapt cadavrele eroilor Timişoarei ucişi în zilele de 17 şi 18 dec.
1989.
• 7 febr. Prin Decret C.F.S.N. (nr. 99) Mihail Lupoi este
destituit din funcţia de ministru al turismului.
• 9 febr. Se constituie, după dezbateri-maraton la care
presa n-a avut acces, deşi lucrările au fost transmise prin
televiziune, C.P.U.N., ca nou organ legislativ şi al puterii de stat,51
alcătuit prin consens naţional şi având ca principal scop declarat
 1990
asigurarea pregătirii şi desfăşurării alegerilor, la 20 mai 1990
(Decret lege nr. 81 al C.F.S.N., 9 febr. 1990) . Reprezentarea poli­
tică în C.P.U.N.: 112 membri din C.F.S.N. 112 din formaţiunile şi
partidele nou create, 27 din partea uniunilor minorităţilor
naţionale, 3 din partea A.F.D.P. şi un vot rezervat preşedintelui.
-Prin Decret C.F.S.N. (nr. 113), Aurel Dragoş Munteanu
se eliberează, la cerere, din funcţia de preşedinte al Radiotele-
viziunii. RăzvanTheodorescu este numit în funcţia de preşedinte
al Radioteleviziunii.
• 10 febr. Sesizată de către Procuratura Generală, Curtea
Supremă de Justiţie dispune trimiterea în judecată pentru
complicitate la infracţiunea de genocid în perioada mişcării
revoluţionare de la Timişoara a 22 de inculpaţi: Macri Emil,
Popescu Ion, SimaTraian, Deheleanu Ioan, Corpodeanu Ioan,
Teodorescu Filip, Anastasiu Gabriel, Ghircoiaş Nicolae,
Atudoroaie Gheorghe, Radu Tinu, Ciucă Valentin s.a. Toţi au
făcut parte din comandamentul instituit la Timişoara în scopul
reprimării Revoluţiei, au organizat forţele care s-au mobilizat
pentru a înăbuşi mişcarea, s-au străduit ca prin munca
informativă să-i descopere şi s ă i anihileze pe organizatorii
demonstranţilor, au contribuit la sustragerea şi incinerarea
cadavrelor şi la distrugerea fişelor de evidenţă spitalicească a
morţilor şi răniţilor.
• 12 febr. înfiinţat la începutul lunii febr. Comitetul de
Acţiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.) îşi face simţită
prezenţa printr-un apel (13 puncte) dat publicităţii în care se pun
în discuţie statutul, rolul, locul şi funcţia armatei în statul de
drept. CA.D.A. consideră că armata nu trebuie interpusă între
organele puterii şi popor şi se pronunţă împotriva chemării din
rezervă a unor militari,
• 13 febr. întrunit într-o şedinţă plenară care a durat 12
ore, C.P.U.N. adoptă câteva documente menite să-1 structureze şi
săi asigure funcţionarea şi ia unele decizii organizatorice:
- regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea
sesiunilor acestui organism legislativ şi al puterii de stat,
programat să funcţioneze până la 20 mai 1990, adică până la
alegeri.
-regulamentul în baza căruia aveau să se desfăşoare
lucrările C.P.U.N.
-alegerea organelor de conducere ale C.P.U.N.: un Birou
Executiv alcătuit din 21 de membri, dintre care un preşedinte
(Ion Iliescu) 5 vicepreşedinţi (Ion Caramitru, Cazimir Ionescu,
52
1990
Kirâly Kâroly, Radu Câmpeanu. Ioan Mânzatu), un secretar
(Dan Marţian) şi 14 membri. (în cartea sa Revoluţie şi Reformă -
Fdit.enciclopedică 1994, pag. 106 - Ion Iliescu apreciază că
C.P.U.N. „a funcţionat ca un veritabil parlament. Documentul
principal, dezbătut şi aprobat, a fost Legea electorală [...]". „Cred
că dezbaterile C.P.U.N. au constituit cel mai interesant aspect al
acestei perioade, fiind de departe cele mai urmărite transmisiuni
ale Televiziunii Române." „Lucrările sesiunilor plenare ale C.P.U.N.
au fost transmise integral la televiziune, deseori până la ore târzii
din noapte, urmărite cu mare interes de întreaga ţară, constituind
o veritabilă şcoală politică.")
• 16 febr. Este acceptată (Decret C.P.U.N. nr. 124) cererea
de eliberare din funcţia de ministru al apărării naţionale a
generalului Nicolae Militaru. în postul rămas liber este numit
generalul-colonel Victor Atanasie Stănculescu.
• 21 febr. Ministrul apărării naţionale, generalul Victor
Atanasie Stănculescu face publice unele precizări în legătură
cu fostele cadre de Securitate:
- prin Decretul nr. 33 din 30 dec. 1989, Departamentul
Securităţii Statului şi toate unităţile sale centrale şi teritoriale au
fost desfiinţate.
-cadrele de conducere compromise ale acestui departament
au fost trecute în rezervă sau arestate (Iulian Vlad, Gianu
Bucurescu, Emil Macri ş.a.).
- au fost desfiinţate unităţi ale departamentului, iar
efectivele lor au fost trecute în rezervă - Direcţia a V-a de pază şi
ordine (437 cadre), Direcţia a IV-a de contrainformaţii militare
(1073 cadre din care 611 trecute în rezervă, iar unele arestate).
- au fost trecute în rezervă 1 844 cadre ale Securităţii
municipiului Bucureşti şi ale judeţelor Timiş, Sibiu, Braşov, Cluj,
-au fost arestaţi şi cercetaţi membri ai conducerii fostului
Departament al Securităţii Statului, implicaţi în reprimarea
mişcărilor revoluţionare din dec. '89.
-au fost debranşate chiar la data de 22 dec. '89 sistemele
de ascultare.
-în total, la 22 dec. '89, efectivele aparatului central şi
teritorial de Securitate însumau aproximativ 8 400 de cadre.
Acest raport sumar în legătură cu o problemă de maximă
gravitate, care continua să neliniştească societatea românească,
a provocat reacţii polemice prompte. S-a scris mult, s-a demonstrat
că atât cifrele, cât şi asigurările furnizate de ministrul apărării
naţionale erau o creaţie de laborator menită să calmeze spiritele. 53
 1990
Au apărut şi replici la replici în care se avansa ideea că Securitatea,
cu toate păcatele ei, a avut şi merite şi că oricum după dec. '89 a
fost tratată prea aspru.
• 28 febr. în Piaţa Victoriei are loc o demonstraţie împotriva
Securităţii. Pe pancarte se poate citi: „Cerem desfiinţarea
Securităţii!", „Jos comunismul!", „Jos Securitatea!", „Vrem
dreptate, nu Securitate!", „Securitatea e cu ochii pe noi!", „Puterea
de stat se menţine cu ajutorul Securităţii!", „Fără minciuni şi
adeziuni!", „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti!", „Ţineţi
minte cinci cuvinte: e la fel ca înainte!", „Ultima soluţie, înc-o
revoluţie!", „Zoe şi cu Nicu şi-au schimbat tăticul!", „Vrem listele
cu informatorii Securităţii din întreprinderi!", „F.S.N, -işti, aţi furat
revoluţia din 17-22 dec. '89!", „Oii», ole, ole, oiâ, Frontul ăsta ce
mai e? P.C.R.!", „Azi sunt salvatori, mâine dictatori!". Mulţimea
paşnică şi chiar într-o stare de bună dispoziţie umple Piaţa
Victoriei. Se scandează lozinci, se formulează revendicări, se
constituie o coloană de demonstranţi dornică să ajungă la M. I.
Au loc şi incidente tranşate cu umor. De exemplu un demonstrant
bine îmbrăcat C,cu haine din ajutoare" -spuneau unii) este bănuit
că ar fi fost securist, deşi are asupra lui o legitimaţie eliberată de
F.S.N., semnată de Dumitru Mazilu, iar el pretinde că e lăcătuş
mecanic la I.M.C. Cesarom. în cele din urmă manifestanţii îi dau
o pancartă pe care scrie „Jos securiştii!" şi îl obligă să o poarte
prin mulţime.
Spre prânz un grup atacă sediul Guvernului, forţând
intrarea principală. Se declanşează violenţe, se sparg geamuri, se
distrug bunuri, sunt brutalizaţi soldaţii şi poliţiştii de pază care
nu ripostează şi nici măcar nu încearcă să oprească atacul.
Numeroşi manifestanţi, luaţi prin surprindere, strigă „Fără
violenţă", iar alţii aprobă acţiunile în forţă. Ore întregi este posibil
accesul în clădirea Guvernului a sute şi sute de oameni. Şi în
interiorul clădirii se comit violenţe: se sparg geamuri, se aruncă
peste balcon cărţi de propagandă comunistă, se distrug mobile şi
documente, se forţează birouri. Un steag roşu, comunist, găsit în
incintă, fluturat de la balcon, întărâtă şi mai mult masele de
demonstranţi. Sunt căutaţi membrii Guvernului, dar nu e găsit
prezent, la datorie, decât viceprim-ministrul Gelu Voican
Voiculescu. La îndemnul „aruncaţi-1 din balcon", venit din rândul
demonstranţilor, Gelu Voican Voiculescu e luat pe sus şi
ameninţat să fie aruncat, ca pradă de război mulţimii,
Spre seară armata restabileşte ordinea, sunt reţinute mai
multe persoane şi sosesc, în sfârşit, minerii, pentru a face ordine.
54
1990
1 )cocamdată minerii se aşază la masa tratativelor, îşi exprimă în
Icrmeni duri dezaprobarea faţă de evenimentele din Capitală şi
promit să revină ori de câte ori se vor repeta asemenea evenimente.
Jean Moldoveanu, şeful Inspectoratului General al Poliţiei,
anunţă ulterior că au fost arestaţi 102 cetăţeni, 12 cu cazier
|udiciar, mulţi în stare de ebrietate, au fost răniţi 15 militari în
termen şi 6 poliţişti, iar efectele violenţelor s-au făcut simţite prin
distrugerea unor documente importante, a unor piese de mobilier,
maşini de scris, aparate de radio, xerox-uri.
A doua zi, Ion Iliescu dă o declaraţie Radioteleviziunii
Române, după ce Biroul Executiv al C.P.U.N. se întruneşte pentru
a analiza evenimentele din ziua precedentă, Ion Iliescu condamnă
actele de violenţă la care s-au dedat elementele tulburente şi
infractoare, promite pedepse severe pentru acestea. Biroul
Executiv al C.P.U.N. condamnă şi el incidentele şi face apel la
luciditate şi linişte, apel care-i vizează şi pe mineri.
Radu Câmpeanu consideră că demonstraţia, iniţial
paşnică, a fost deturnată şi manipulată, dar nu poate fi decât
satisfăcut pentru că P.N.L. nu a avut nici o contribuţie în acest
sens. Numeroşi reprezentanţi ai opoziţiei şi ai presei independente
susţin că a fost vorba de o provocare iniţiată şi condusă fie de
Securitate, fie de Guvern.
• 3 mart. Aplauze şi urale din partea unei numeroase
asistenţe pentru coborârea de pe soclu a statuii lui V.I.Lenin
care a dominat Piaţa Scânteii timp de trei decenii (executată de
sculptorul Boris Caragea, a fost urcată pe soclu la 22 apr. 1960)
şi continua inoportun să domine Piaţa Presei Libere.
în dorinţa lor justificată de a dobori toate simbolurile
vremurilor recent apuse, cetăţenii au săvârşit şi confuzii. în strada
Măria Rosetti va fi culcat cu energie la pământ bustul lui
Constantin Dobrogeanu-Gherea, confundat cu Petru Groza. în
urma a numeroase proteste bustul lui Gherea a fost recuperat
din gangul sediului P.S.D.R., din strada Oneşti, unde fusese
găzduit, şi repus în drepturi.
• 11 mart. în Piaţa Operei are loc (organizată de societăţile
„Timişoara" şi „Europa" şi de Confederaţia „ 16 Decembrie") o mare
demonstraţie cu ecou şi efecte în toată ţara. Proclamaţia care se
citeşte porneşte de la premisa că idealurile Revoluţiei din dec.'89
au fost trădate şi că Revoluţia trebuie continuată pe cale paşnică.
Proclamaţia este tocmai documentul programatic al luptei ce
trebuie dusă în continuare, în spiritul Revoluţiei de la Timişoara,
care a fost şi anticomunistă, nu doar anticeauşistă. (vezi anexa
55
 1990
nr. 2) Punctul 8 al Proclamaţiei, pentru combaterea şi susţinerea
căruia se va cheltui multă energie, propune interzicerea prin Legea
electorală a dreptului la candidatură, pe orice listă, pentru trei
legislaturi, al foştilor activişti comunişti şi al ofiţerilor de Securitate.
De asemenea, documentul prevede interzicerea prin Legea elec­
torală a candidaturii la funcţia de preşedinte al ţării a activiştilor
comunişti pentru că „preşedintele României trebuie să fie unul
dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism!". în zilele care
au urmat apariţiei în viaţa politică românească a Proclamaţiei de
la Timişoara au avut loc în marile oraşe ale ţării demonstraţii de
solidaritate cu Timişoara şi noua ei iniţiativă politică.
• 12 mart. Conducerea M.Ap.N. se întâlneşte cu membrii
C.A.D.A. Participă Victor Atanasie Stănculescu, ministrul
apărării naţionale, comandanţi şi delegaţi din unităţile militare,
comandamente de armată, armă şi direcţii centrale. C A.D.A. este
reprezentată prin: locotenent-colonel Petre Litiu, locotenent-colo-
nel Cornel Şurcu, locotenent-colonel Mircea Chelaru, locotenent-
colonel Ion Bărbuţă, maior Octavian Chiriac, maior Nicolae
Cârligeanu, cpt. r. Mihai Răşică, maior Ioan Inel, lt. major Petre
Mihăieş. lt. major Laurenţiu Ungur. Reprezentanţii C.A.D.A.
doresc să aducă la cunoştinţa întregului efectiv al armatei
problemele supuse atenţiei Guvernului, primului-ministru perso­
nal şi să găsească împreună căile şi mijloacele adecvate pentru
accelerarea procesului de reală democratizare a armatei. La
întrunire participă şi Ion Iliescu.
• 14 mart. C.P.U.N. votează - un vot împotrivă şi două
abţineri - Legea electorală, în temeiul şi spiritul căreia urmează
să se desfăşoare alegerile din 20 mai 1990. (Decretul-Lege nr. 92,
pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României).
• 16 mart. Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere
din România dobândeşte personalitate juridică şi anunţă un pro­
gram care se pronunţă pentru privatizarea treptată, în favoarea
economiei de piaţă, a coabitării proprietăţii de stat, cooperatiste
şi particulare.
• 15-20 mart. în judeţul Harghita maghiarii aniversează
Revoluţia ungară de la 1848. Cu această ocazie se arborează
drapelul maghiar pe instituţiile publice, primării, case de cultură,
şcoîi, spitale, case particulare. Se schimbă însemnele şi textele
incizate pe monumentele armatei române. Se depun coroane de
flori cu drapelul maghiar. La Sovata este dată jos statuia lui
Nicolae Bălcescu, iar laTârgu Mureş este profanată de mai multe
ori statuia lui Avram Iancu. Pentru sărbătorirea de la 15 mart.
56
1990
au sosit din Ungaria peste 10 000 de persoane care au provocat
Incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu Mureş şi alte localităţi, au
sfidat autorităţile şi însemnele româneşti, au strigat lozinci
antiromâneşti, au iniţiat şi au încurajat atitudinile antiromâneşti.
In replică, în zilele următoare, românii organizează
(.ontramanifestaţii, care conduc la incidente semnalate în mai
multe localităţi din Transilvania. Momentul culminant îl constituie
confruntările violente dintre români şi maghiari la Târgu Mureş
(19 şi 20 mart.), care zguduie întreaga ţară prin cruzimea
manifestărilor, ura dezlănţuită iraţional, prin victimele -morţi Şi
răniţi -pe care le lasă în urmă. în aceste zile un român, Mihăilă
Cofariu, intră în mod tragic în atenţia întregii ţări şi chiar a lumii.
La Târgu Mureş, în timp ce Mihăilă Cofariu era maltratat bestial
de unguri, un reporter străin surprinde scena pe o casetă video
care este apoi transmisă cu repeziciune de diferite posturi de
televiziune din lume cu explicaţia falsă că un maghiar este
schingiuit de români. Ulterior s-a făcut rectificarea necesară, dar
ea n-a anulat efectul produs de apocaliptica scenă asupra tuturor
celor care au văzut-o. Mulţi au continuat să creadă sau au dorit
să creadă că un maghiar a fost torturat cu brutalitate de români...
în Declaraţia Biroului Executiv al C.P.U.N., din 20 mart.,
se menţionează că astfel de manifestări extremiste, naţiona-
list-şovine, considerate extrem de grave, indiferent cine ar fi
răspunzător de declanşarea lor, destabilizează situaţia internă şi
internaţională a României, contravenind valorilor şi ţelurilor
Revoluţiei din dec. '89. Se ia hotărârea creării unei comisii centrale
de anchetă, formată din reprezentanţi ai Guvernului şi ai Biroului
Executiv al C.P.U.N., în scopul evaluării cauzelor, găsirii soluţiilor
în vederea stabilirii ordinii, precum şi a identificării persoanelor
care s-au 'făcut vinovate de incidente, pentru a fi trase la
răspundere. Componenţa comisiei: loan Mânzatu, vicepreşedinte
al C.P.U.N., Mihai Drăgănescu, viceprim-ministru al Guvernului,
Nicolae S.Dumitru şi Nicolae Radu, membri în Biroul Executiv
al C.P.U.N., general-colonel Nicolae Eftimescu, adjunct al şefului
Statului Major al Armatei, general-maior Cornelius
Diamandescu, adjunct al ministrului de interne, Verestóy Attila,
membru C.P.U.N. şi Nicolae Cochinescu, directoría Procuratura
Generală.
Comisia are obligaţia să prezinte în termen de 14 zile
concluziile şi soluţiile propuse.
La 20 mart. Ion Iliescu îl vizitează la clinica de oftalmologie
a Spitalului Militar Central pe Süto Andras (rănit în zilele 57
 1990
violenţelor din Ardeal), pe care îl asigură de întreaga sa consideraţie
şi îi transmite urări de grabnică însănătoşire.
• 23 mart. Comunicatul Guvernului referitor la situaţia
din Ardeal promite măsuri energice pentru stabilirea şi pedepsirea
vinovaţilor, ca şi pentru restabilirea ordinii.
• 24 mart. Ia fiinţă Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.),
la organizarea căruia contribuie Virgil Măgureanu. Ion Iliescu îl
prezintă ca pe o instituţie modernă, care a fost structurată după
analiza modelelor unor astfel de servicii din ţările cu tradiţie demo­
cratică -S.U.A., Canada şi principalele ţări europene.
• 1 apr. Debutul Confederaţiei Sindicale Frăţia ca
organizatoare de mitinguri. în Bucureşti, în Piaţa Unirii, şi în mai
multe localităţi din ţară, sindicaliştii îşi fac publice nemulţumirile
faţă de lipsa de receptivitate a puterii la revendicările lor, ignorate
de reprezentanţii structurilor vechi, menţinuţi în funcţii în mod
intolerabil, după o sută de zile de la Revoluţia din dec. '89. Se
strigă lozinci. Pe pancarte se poate citi: „Emanaţia revoluţiei nu
este un partid de tip neocomunist, ci Proclamaţia de la Timişoara!",
„Descentralizarea fără activişti U.G.S.R.!", „Nu acceptăm o nouă
experienţă comunistă!", „Democratizare economică, dreptate şi
adevăr!", „La vremuri noi, oameni noi!", „Proclamaţia de la
Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara!", ,A rămas din P.C.R. numai
FES cu SE, cu NE!", „F.S.N., agentură K.G.B.!", „Jos comunismul!",
„Jos Securitatea!", „Timişoara, Timişoara!", „Veniţi cu noi, ca pe
22!", „Ultima soluţie, înc-o revoluţie!", „Jos Iliescu!", „16-22,
cine-a tras în noi?". Se păstrează un moment de reculegere în
memoria eroilor Revoluţiei din dec.'89, Miron Mitrea, liderul
Sindicatului Şoferilor, vorbeşte de la tribuna improvizată pe
platforma unui camion: „Confederaţia Frăţia luptă pentru
democratizarea vieţii economice a ţării. Ea este opusul sindica­
lismului de tip ugeserist care i-a trădat şi îi trădează în continuare
pe muncitori".
în acelaşi timp, în Piaţa Victoriei şi la Televiziune au loc
alte mitinguri.
• 3 apr. într-un interviu acordat la Geneva corespon­
dentului special al României libere (Mircea Fodoreanu), Mihai
de Hohenzollern îşi anunţă intenţia de a face o vizită în România,
după 43 de ani de exil, cu ocazia sărbătorilor Paştelui şi pentru a
se reculege la mormintele străbunilor de la Curtea de Argeş. în
interviu se menţionează că vizita va avea caracter particular şi
nu politic.
• 4 apr. La Patriarhie are loc solemnitatea întoarcerii în
58
1990
scaunul patriarhal - la iniţiativa Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române -a Prea Fericirii Sale Teoctist Arapaşu, care
se retrăsese din motive de sănătate. La orele 15, Prea Fericirea
Sa este întâmpinată, în dangătele clopotelor, de preoţi purtând în
braţe Sfânta Evanghelie şi insignele patriarhale. Revenirea
Patriarhului este precedată şi urmată de numeroase proteste,
139 de intelectuali de marcă în frunte cu Sorin Dumitrescu,
cadrele didactice şi studenţii Institutului Teologic Universitar din
Bucureşti, mai multe grupuri de preoţi şi credincioşi din ţară îşi
fac public dezacordul lor faţă de reîntoarcerea lui Teoctist, dar
protestele rămân fără consecinţe.
• 6 apr. Ion Raţiu este candidatul la preşedinţie al
P.N.Ţ.C.D., ales prin vot secret la Şedinţa extraordinară a delegaţiei
permanente a acestui partid.
• 7-8 apr. Moment solemn pentru F.S.N. într-o atmosferă
de încredere în viitorul partidului încep lucrările primei Conferinţe
Naţionale. La intrarea în sala Conferinţei, celor peste o mie
de participanţi li se oferă câte o floare. în apropiere staţionează
unTAB, iar pe TAB, într-un vas, sunt multe lalele de toate culorile,
semn că lumea va avea parte nu de gloanţe, ci de o festivitate
cu zâmbete şi promisiuni. Consiliul de Coordonare format din
71 de membri alege în funcţia de preşedinte al F.S.N. pe Ion
Iliescu. Vicepreşedinţi: Claudiu Iordache, Marin Costescu,
Sorin Vornicu, Vasile Ailenei, Nicolae S.Dumitru. La sugestia
lui Ion Iliescu participanţii îşi dau votul pentru schimbarea
denumirii organului de conducere: CC. al F.S.N. devine CD. al
F.S.N. Adică în loc de Consiliu de Coordonare (CC), Colegiu Di­
rector (CD.), pentru ca la o eventuală prescurtare să se evite
trimiterea la CC al P.C.R. Din secretariatul recent botezatului
CD. fac parte: Bogdan Pătraşcu, Constantin Ivanovici, Florica
Dumitrescu, Vasile Văcaru, Adrian Năstase. Conferinţa adoptă
statutul şi platforma-program şi lansează un „Apel către ţară" în
care e vorba despre atmosfera de civilitate în care această
formaţiune politică ar dori să se desfăşoare campania electorală.
Din rândul participanţilor la lucrările Conferinţei vine propunerea
ca Ion Iliescu să candideze la preşedinţia României, din partea
F.S.N,. Cuvântarea acestuia, în care printre altele se aprecia că
Programul F.S.N, reprezintă singura alternativă viabilă pentru
poporul român este primită cu aplauze prelungite şi cu entuziasme
care îi conduc pe podium pe participanţii dornici să-1 îmbrăţişeze
pe candidatul la preşedinţie şi să-i ofere flori.Conferinţa se încheie
într-o notă de. optimism şi bună dispoziţie care îl stimulează pe
 1990
Dan Iosif să propună o deviză „Sus cu Frontul, ca să nu mai
ajungă comunismul la el",
• 8 apr. în duminica Floriilor F.S.N. organizează primul
miting electoral, în Piaţa Aviatorilor. Se adună, cu flori în mână,
peste 20 000 de persoane, într-o ambianţă relaxantă, de
sărbătoare, cu muzică bună, sandviciuri cu pastrama, multe
limuzine, autoturisme cu număr mic, autocare din judeţe. Pe
pancarte se poate citi: „Platforma F.S.N. -Platforma Revoluţiei",
„Fără extremişti", „Pentru toţi cu duh şi minte -Iliescu preşedinte",
„Statul să slujească milioanele de cetăţeni, nu cetăţenii milionari",
„Competenţă şi valoare , criterii de guvernare", „Iliescu nu ceda,
noi credem în cinstea ta", „în 21-22, Iliescu a fost cu noi. Şi
de-acum înainte, noi îl vrem preşedinte", „La 20 mai, important e
trandafirul", „Frontul Salvării - viitorul ţării ". Din când în când
muzica se întrerupe pentru a lăsa locul unui apel pentru
manifestanţi: „Domnilor, vă rog faceţi trei paşi înapoi. Nu ne
omoară P.N.Ţ-iştii, ne omoram între noi, Domnul Iliescu nu va
veni până nu se creează un culoar. La comanda mea faceţi un
pas înapoi. Acum: unu, doi, trei. Muzică, muzică, vă rugăm!!!".
După o aşteptare de aproape o oră apare şi coloana oficială
ovaţionată de mulţime. îşi ţin discursurile pe rând, întrerupţi de
aplauze, urale şi scandări, Ion Iliescu („F.S.N. nu se prezintă în
faţa ţării la aceste alegeri numai cu promisiuni. El vine cu fapte,
demonstrează prin tot ce a făcut că e fibră din fibra poporului"),
Petre Roman („Frontul se dovedeşte a fi acela care a avut curaj,
grijă pentru soarta oamenilor, care a avut gândirea necesară ca
să ducă la bun sfârşit ce era mai necesar pentru această ţară,
pentru cetăţenii ei"), Cazimir Ionescu („Fără Timişoara, fără Arad,
fără toată ţara, nimic n-ar fi fost posibil"), Dan Iosif („Frontul este
normal că este al poporului"). S-au mai adresat mulţimii: Felix
Marin Costescu preşedintele F.S.N. Arad, Claudiu Iordache ş.a.
Cuvântul de închidere a mitingului 1-a avut Ion Iliescu :„Vă
mulţumim tuturor. V-am chemat la această adunare populară
într-o zi de sărbătoare. Vă invităm în parc să vă destindeţi cu
toţii".
- în cadrul unei conferinţe de presă cu ziariştii români şi
străini Ion Iliescu se pronunţă în legătură cu principalele probleme
politice ale momentului: „Foştii membri de partid din ţara noastră
au fost patru milioane, Membrii familiilor lor dublează cel puţin
numărul acestora. Alte trei milioane au fost membri ai tineretului
comunist. Ca să excludem din viaţa politică a ţării o secţiune atât
de mare -practic, majoritatea populaţiei -e absurd. Deci, dacă
60
1990
sunt lucruri raţionale asupra cărora putem discuta, sunt alte
lucruri care n-au nimic cu realitatea. Nu avem ce discuta despre
ele". Şi încă: „Vizita regelui n-are nimic de-a face cu revenirea
monarhiei în România. Monarhul nu mai e monarh, e o persoană
particulară".
• 9 apr. P.N.Ţ.C.D., P.N.LşiP.S.D.R. (Partidul Social-Demo-
crat din România) dau o declaraţie comună în care anunţă că vor
colabora şi îşi vor acorda reciproc sprijinul în alegerile de la 20
mai 1990, la care fiecare partid se va prezenta totuşi cu liste şi
programe proprii.
• 11 apr. Guvernul propune ex-regelui Mihai să-şi amâne
vizita după alegerile din 20 mai, afirmând că prezenţa fostului
suveran ar putea da naştere la incidente imprevizibile şi ar putea
tulbura echilibrul fragil al vieţii politice. Ca urmare, Mihai de
Hohenzollern este împiedicat să ia avionul din Zurich spre
România, ocazie cu care declară: „E o situaţie cu totul inedită
pentru mine". Oficialităţile române susţin că au împiedicat vizita
deoarece deţineau informaţii că se pregătesc demonstraţii
(antimonarhiste) şi nu se putea asigura protecţia membrilor Casei
Regale. Incidentul nu trece neobservat. Au loc luări de atitudine
decise atât în ţară, cât şi în străinătate, împotriva tratamentului
la care este supus fostul rege al României.
• 14-15 apr. După mai bine de patru decenii, românii
sărbătoresc Pastele în condiţiile în care conducerea ţării nu numai
că nu-i împiedică, ci îi încurajează să-şi manifeste liber
sentimentele religioase. Biserica Ortodoxă Română, avându-1 în
frunte pe Preafericitul Teoctist, oficiază slujbe, la care ia parte
un număr impresionant de credincioşi.
• 16 apr. Manifestaţii de protest împotriva refuzului puterii
de a acorda viza de intrare în ţară lui Mihai de Hohenzollern. La
16 apr. stau faţă în faţă două tabere: Liga Antimonarhistă Română
care îşi exprimă în stradă protestul împotriva regelui („Mihai, nu
uita, România nu te vrea") şi o coloană a demonstranţilor
pro-Mihai, formată spontan, în replică la demonstraţia antimo-
narhiştilor („Voi nu sunteţi români, trădători de ţară ne vindeti a
doua oară", „Bolşevicii", „Căţeii Frontului", „Activişti şi securişti",
„Câinii roşii"). în Piaţa Victoriei coloana pro-rege face o scurtă
demonstraţie anticomunistă („F.S.N., du-te în U.R.S.S", „Teoctist,
anticrist", „Partidul, Iliescu, România", „10 mai, regele Mihai",
„Ceauşescu, scoală-te, să vezi noul P.C.R.", „Viză pentru rege",
„Jos guvernul comunist", „Tineretul a murit, javrele s-au pricopsit',
„Păcat, păcat, de sângele vărsat". întorşi în Piaţa Universităţii
61
 1990
susţinătorii monarhiei scandează lozinci şi ascultă discursuri.
• 18-21 apr. După un deceniu de amânare şi interdicţie
are loc Adunarea Generală a membrilor Uniunii Scriitorilor din
România. Participanţii îşi aleg prin vot noii conducători ai breslei:
preşedinte -Mircea Dinescu, preşedinte de onoare - Ştefan
Augustin Doinaş, vicepreşedinte -Ştefan Bănulescu.
• 21 apr. în cele patru luni care au trecut de la Revoluţia
din dec, la T.M.B. au fost înregistrate 80 de partide politice.
• 22-23 apr. Piaţa Aviatorilor. Miting electoral P.N.Ţ.C.D.,
căruia i se asociază şi alte forţe democratice. Se ţin discursuri, se
scandează Uliescu, nu uita, tineretul nu te vrea", „Iliescu pentru
noi este Ceauşescu doi", „Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist",
Iliescu şi ai lui, trădătorii neamului,,, Zoe şi cu Nicu şi-au schimbat
tăticul", Iliescu judecat, pentru haosul creat", „Decret-lege, Frontul
se alege", „Nu vrem vilă la şosea, noi îţi vrem demisia", „Iliescu nu
uita, te votăm la Moscova", „Ceauşescu, scoală-te, să vezi noul
P.C.R."), se agită pancarte pe care se poate citi: „Proclamaţia de la
Timişoara, lege pentru toată ţara", „Jos Iliescu şi guvernul
comunist", „Jos decretele ceauşiste", „F.S.N. = P.C.R.". După ce
Dumitru Dincă, eliberat din închisoare, revine în piaţă,
demonstranţii îi scandează numele. El intervine: „Eu nu sunt
nici Ceauşescu nici Iliescu, eu sunt un simplu muncitor şi vă
rog să nu-mi scandaţi numele". După terminarea mitingului mai
mulţi manifestanţi pleacă spre Televiziune. Pe Calea Dorobanţi,
dintr-un balcon, cineva aruncă un ghiveci cu flori care provoacă
o fractură craniană unei demonstrante (Sanda Lugoj, 59 de ani).
Incidentul este chiar scânteia care avea să declanşeze un incendiu
de proporţii. Coloana se îndreaptă spre Piaţa Universităţii unde
se construieşte o baricadă şi se ia hotărârea de a nu se părăsi
piaţa, de a rămâne o noapte de veghe pentru victima din ziua
respectivă, dar şi pentru eroii Revoluţiei. Manifestanţii ocupă piaţa,
apar şi forţele poliţieneşti, încă paşnice. Se scandează, se spun
rugăciuni, se îngenunchează în faţa troiţei. în cursul nopţii rămân
în piaţă câteva sute de manifestanţi care, spre dimineaţă,
deblochează artera pentru a permite să se circule. Incitaţi de noua
arestare (de câteva ore) a lui Dumitru Dincă, manifestanţii revin
în piaţă dimineaţa, unde rămân atât în cursul zilei, cât şi în
noaptea de 23 spre 24. Apariţia lui Darie Novăceanu -directorul
ziarului Adevărul în zona mitingului a fost înţeleasă ca o sfidare,
astfel încât acesta a fost brutalizat de demonstranţi.
• 24 apr. In Pia(a Universităţii, unde continuă să se afle
demonstranţi, apar încă de dimineaţă forţele poliţieneşti care
62
1990
încearcă săi descurajeze pe cei prezenţi, chiar şi pe nişte măicuţe
care protestau împotriva lui Teoctist. Se fac arestări, au loc
violenţe în urma cărora piaţa este degajată. TVR a transmis că
un grup de huligani a ocupat piaţa, a spart parbrize, a molestat
şoferii şi a oprit salvările din care cauză au murit oameni.
• 24-25 apr. Manifestaţie de proporţii în cursul nopţii, la
care iau parte studenţi, muncitori, intelectuali, elevi. Se scandează:
„Libertate!", „Timişoara!", „Cinste lor, eroilor", „Jos Iliescu!",„Jos
Chiţac!", „Jos nomenclatura!", „Jos comunismul!". Se cântă
„Cristos a înviat", cântece despre Avram Iancu, Ardeal, iar la
difuzoare se aud acordurile Odei bucuriei. Se intonează şi imnul
Grupului Independent pentru Democraţie: „Noi de-aicea nu
plecăm/ Nu plecăm acasă/ Până nu vom câştiga / Libertatea
noastră".
• 25 apr. Piaţa Universităţii atrage tot mai multă lume. La
orele 17 sunt 15 000 de oameni, iar la orele 20 se adună 30.000.
Printre manifestanţi se află şi multe personalităţi ale vieţii culturale
şi politice - Lucian Pintilie, Ion Raţiu, Stelian Tănase, Radu
Filipescu -care se adresează mulţimii. Pe faţada Universităţii
este fixat un panou imens cu punctul 8 al Proclamaţiei de la
Timişoara şi portretul lui Eminescu. Se poartă pancarte cu: „Ieri
huligani, azi golani" (aluzie la calificativul de huligani cu care îi
caracterizase Ceauşescu pe manifestanţii de la Timşoara şi la
recenta ieşire a lui Ion Iliescu împotriva manifestaţiilor din Piaţa
Universităţii pe care le-a considerat drept acţiuni destabilizatoare,
provocate de câţiva golani.). Pe una dintre ferestrele Facultăţii de
Arhitectură apare o pânză mare pe care stă scris: „Facultate de
golani". Apar şi ecusoane cu parola „golan", în variantele „golan
convins"şi „golan manipulat". Este prezentată manifestanţilor
Florentina Rusu de 16 ani, rănită în 21 dec. '89 şi bătută în 24
apr. '90. Se strigă: „Asasinii", „Jos Iliescu", „Libertate". Se
scandează îndelung, într-o atmosferă electrizantă de solidaritate,
şi dorinţă de acţiune. Organizatorii manifestaţiei: Liga Studenţilor,
Alianţa poporului, Asociaţia „21 Decembrie", Asociaţia „16-21
Decembrie", Grupul Independent pentru Democraţie, Frontul
Antitotalitar Român. Revendicările formulate vag în zilele
anterioare se cristalizează într-o Declaraţie a manifestanţilor de
la Bucureşti:
„Instaurarea într-o ţară din lume, indiferent de continent,
a unui regim comunist s-a făcut şi s-a menţinut prin teroare.
Regimul comunist odată instaurat a dat naştere la sărăcirea şi
înfometarea populaţiei, la genocid. Comunismul şi-a dovedit astfel
63
 1990
în timpul istoriei sale, să sperăm scurtă, caracterul antiumanitar
şi distructiv. România a fost, începând cu 1946 şi încă mai este,
sub un regim comunist. De aceea, noi care manifestăm astăzi,
25 apr. 1990, în Bucureşti, dorim să cerem:
1) Scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a
oricărui partid de tip comunist.
2) înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au
făcut parte din nomenclatura comunistă şi a aparatului ei represiv,
în timpul perioadei 1945-1989.
3) Cercetarea tuturor persoanelor care au aparţinut de cele
două categorii menţionate mai sus şi trimiterea în judecată a
celor ce se fac vinovaţi de susţinerea regimului distructiv din ţară.
4) Acordul şi susţinerea punctului 8 al Proclameţiei de la
Timişoara (adică interzicerea dreptului de a candida persoanelor
din fosta nomenclatură şi Securitate).
5) Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea
caracterului anticomunist al revoluţiei începute în dec. '89. Apelăm
la toţi romanii ca în ziua de 1 mai 1990 să manifesteze împotriva
regimului totalitar din ţară.
Fie ca 1 mai 1990 să reprezinte ziua prăbuşirii comunis­
mului, a detronării nomenclaturii şi a Securităţii în România!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!"
# 26 apr. Piaţa Universităţii continuă să fie plină. începe
seria de discursuri din balcon, pe unde trec, pentru a se prezenta
demonstranţilor:
-Unul dintre cei arestaţi în dimineaţa lui 24 apr. şi bătut
bine, tatăl primei victime din 21 dec. '89, un băiat (Gâtlan) de 19
ani, ucis în faţa Sălii Dalles, la 17,30, lovit de o maşină şi apoi
împuşcat.
-Preotul Doroftei Toader, secretarul cabinetului patriarhal:
„Ceea ce faceţi dumneavoastră e un lucru sfânt, ca pe 21 dec.
'89".
-Cristinel Tatuli, care se dezice de adeziunea la F.S.N.,
afirmând că toţi muncitorii, mai devreme sau mai târziu, vor trăi
aceeaşi dezamăgire.
-Un parlamentar, Constantin Cinghină, membru C.P.U.N.,
consilier F.S.N. Galaţi, care îşi arde carnetul F.S.N.
Sunt prezente, ca în fiecare din zilele din urmă, personalităţi
ale vieţii politice şi culturale: Ovidiu Iuliu Moldovan, Gabriel
Liiceanu, Radu Filipescu, Stelian Tănase, Octavian Paler s.a.
Cei infiltraţi sunt recunoscuţi şi aplaudaţi sau interpelaţi cu umor
şi ironie. Alexandru Bucălaie, un revoluţionar din dec. '89 salută
64
C 5 - Istoria
1S90
o persoană care i s-a părut ciudată cu formula: „Să trăiţi, domn'
colonel!". Se scandează tot mai insistent cuvântul „golan", cuvânt
preferat al manifestanţilor, în jurul căruia se compun spontan
felurite sintagme („Suntem golani de 45 de ani"). Tot acum apare
refrenul care va deveni imnul manifestanţilor din Piaţa
Universităţii: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine
golan.decât dictator/ Mai bine huligan, decât activist/ Mai bine
mort, decât comunist".
• 27 apr. Ion Iliescu se pronunţă la o conferinţă de presă
la Palatul Victoria, în faţa ziariştilor români şi străini, în legătură
cu evenimentele la ordinea zilei: „în Piaţa Universităţii se află
câteva sute, până la câteva mii de indivizi, cam aceiaşi, care fac
cu rândul. E şi un sistem de alimentare ... şi de adăpare. Cineva
îi finanţează, îi alimentează, îi adăpează, îi întreţin şi vor să-i
folosească ca element de perturbare a ordinii şi liniştii publice
(...). N-au decât să stea. Să fiarbă în sucul propriu cât îi va duce
răbdarea. Nici măcar nu au fost atinşi de organele de poliţie. Ai
noştri au încercat numai să ordoneze într-o dimineaţă cu un cor­
don de poliţişti. Neam exprimat regretul că se găsesc acolo şi
intelectuali printre cei care se pretează la acest joc politic meschin".
(Anumite formule prin care Ion Iliescu s-a referit la Piaţa
Universităţii - „golani", „îi adăpează", „să fiarbă în sucul propriu"
- au făcut epocă, au intrat în jocuri de cuvinte, au alimentat vorbe
de duh, articole pamflet, articole ironice grave, intervenţii televizate,
replici, polemici, comentarii în mediile politice şi culturale din
străinătate.) In legătură cu promotorii Proclamaţiei de la Timişoara,
declară: „Sunt manipulaţi şi îmi pare rău de ei, căi cunosc, băieţii
ăia tineri, ambiţioşi, altminteri veleitari".
-F.S.N. organizează un miting în faţa Academiei Militare,
în ciuda vremii urâte, a ploii, se înregistrează o participare
impresionantă. Suporterii F.S.N. scandează: „Doamne dacă ne
iubeşti, pe Iliescu să-1 păzeşti", „Dacă Dumnezeu ne-ajută, noi
votăm fără valută", „Ştampila trandafir este al libertăţii gir", „Iliescu
nu ceda, muncitorii toţi te vrea". Când, la un moment dat, înce­
tează ploaia şi iese soarele, se scandează: „Soarele răsare - Iliescu
apare". Animaţie. Muzică. Apar noi grupuri care poartă panouri
din pânză albă pe care stă scris cu albastru: „Iliescu să fii tare,
cum a fost Ştefan cel Mare", „Iliescu vom vota, fără Kent, dolari,
cafea", „Proclamaţia de la Timişoara - atentat la democraţie".
Primul ia cuvântul Dan Iosif şi face o trimitere la schimbarea
bruscă în bine a condiţiilor meteorologice: „Frontul ştie să
manipuleze pe Dumnezeu". Satisfacţia şi nevoia de a se face
65

1990
exprimată fidelitatea fată de Front duc la o altă repriză de scandări:
„Soarele răsare, Iliescu apare", „Noi suntem uniţi, nu suntem
plătiţi", „Iliescu e român şi are sufletul bun". Petre Roman citeşte
lista candidaţilor Frontului pentru Senat şi Adunarea Deputaţilor,
în entuziasmul general apare şi Ion Iliescu care reuşeşte cu greu
să-şi facă loc prin mulţimea dornică sâ-1 asigure de fidelitate. în
cuvântul său declară că Frontul se prezintă la alegeri cu toată
încrederea şi se pronunţă împotriva extremismului şi a violenţelor
de stradă, iar despre punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara
consideră că nici nu se mai poate lua în discuţie deoarece Legea
electorală a fost deja votată. Citeşte apoi o „Chemare către ţară"
împotriva violenţelor, pentru desfăşurarea paşnică a alegerilor de
la 20 mai.
-Piaţa Universităţii este la fel de populată şi animată. Şi în
această zi se ţin discursuri de la balcon, se cântă, se scandează,
se spun rugăciuni, se aprind lumânări, se îngenunchează, sunt
identificate iscoadele. Se stă până seara târziu, se vizionează o
casetă înregistrată în sediul CC. al P.C.R. în 22 dec. '89. Piaţa nu
se goleşte nici în timpul nopţii. în această zi, manifestanţii îşi fac
cunoscute hotărârile şi revendicările printr-un comunicat:
„Comunicat al manifestanţilor din Piaţa Universităţii PENTRU
evitarea escaladării tensiunii şi neînţelegerii; PENTRU instaurarea
în ţară a unui climat de înţelegere şi stabilitate; PENTRU ordine
democratică de drept;
Cerem:
1. ADOPTAREA ca amendament la legea electorală a
punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
2. FORMAREA unei comisii pentru epurarea Guvernului,
Justiţiei şi Procuraturii de cadrele nomenclaturii comuniste.
Această comisie va fi formată din reprezentanţi ai grupurilor
independente şi sindicatelor şi personalităţi independente ale vieţii
publice.
3. ASIGURAREA liberei circulaţii a informaţiilor prin:
a) Abrogarea decretului 473, prin care se subordonează
Guvernului, Televiziunea şi Radioul.
b) Autorizarea funcţionării posturilor independente de ra­
dio şi televiziune.
c) Emiterea unei legi democratice a presei şi încetarea
presiunilor administrative şi de altă natură exercitate în prezent
asupra acesteia.
4. LEGIFERAREA drepturilor sindicale în concordanţă cu
Convenţiile internaţionale; desfiinţarea structurilor U.G.S.R. şi
66
1990
atribuirea patrimoniului acestuia noilor sindicate.
5. LEGIFERAREA unei reale autonomii universitare.
6. ADOPTAREA imediată a proiectului de Deeret-Lege
privind modificarea articolului 226 alin. 3 din codul de procedură
penală, permiţând astfel ca urmărirea injustiţie a militarilor din
M.I. şi MAp.N., vinovaţi de săvârşirea represiunii din dec. '89, să
se desfăşoare potrivit regulilor comune aplicate oricăror categorii
de infractori.
7. FORMAREA unei comisii de anchetare urgentă a
violenţelor şi a altor abuzuri săvârşite de organele de ordine după
22 dec. '89, cum ar fi: reţinerea fără respectarea procedurii legale
a unor persoane, molestarea manifestanţilor paşnici în dimineaţa
zilei de 24 apr. a.c, şi folosirea de mijloace ilegale împotriva
acestora.
8. ADOPTAREA decretelor-lege privind ajutorarea victimelor
represiunii din dec. '89, propuse de Asociaţia „21 Decembrie" din
Bucureşti.
9. DEMISIA imediată a actualului ministru de interne.
MANIFESTAŢIA VA CONTINUA PÎNĂ LA ADOPTAREA ŞI
SOLUŢIONAREA CERERILOR FORMULATE ÎN PREZENTUL
COMUNICAT."
• 28 apr. Se constituie, la Timişoara, Alianţa Naţională
pentru Revoluţia de la Timişoara, care are scopul de a continua
paşnic, dar ferm, până la victoria deplină, Revoluţia Română
începută în dec. '89. în programul Alianţei se susţine cu argumente
suplimentare necesitatea respectării în alegerile din mai a
punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. La conferinţa de
constituire a Alianţei au participat 29 de asociaţii profesionale şi
culturale, 154 colective din întreprinderi şi instituţii, 51 de
sindicate libere, 24 de partide.
-în mai multe oraşe ale ţării se desfăşoară mitinguri de
susţinere a Proclamaţiei de la Timişoara (Sibiu, Constanţa).
-Este ales în funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldoveneşti Mircea Snegur. Programul prezentat impune
ideea cultivării suveranităţii republicii, ca singura garanţie a
evoluţiei prospere şi demne a ţării. Deputaţii au aprobat, printr-un
amendament la Constituţie, noul drapel al Moldovei Sovietice,
identic cu tricolorul românesc. La o oră de la adoptarea acestei
hotărâri, steagul flutură pe edificiile guvernamentale din Chişinău.
• 29-30 apr. Piaţa Universităţii este la fel de plină.
Demonstranţii o declară „Zonă liberă de neocomunism" şi67 îi
marchează graniţele printr-o panglică tricoloră. Măria Stelian,
 1990
Vladimir Galici, Petrică Mocanu, Călin Jigârean compun pe
loc cântece de libertate pe care le interpretează împreună cu
demonstranţii. Printre oaspeţii de seamă sunt: Doina Cornea,
Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu, Ştefan Tapalagă, Ioan
Alexandru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ioana Bulcă, Vali Sterian.
Se primesc mesaje de solidaritate cu manifestaţia-maraton, dar
anumite publicaţii consemnează şi luări de atitudine împotriva
ei. A început seria de greve ale foamei pentru rezolvarea
revendicărilor manifestanţilor. Adrian Duimovici, 22 de ani,
muncitor în greva foamei, declară: „Nu mi-e foame, dar am o sete
teribilă de libertate, democraţie şi adevăr".
® 3 mai. Piaţa Universităţii continuu populată de demon­
stranţi, care speră să dea exemplul unei opinii electorale
democratice, primeşte un mesaj de solidaritate de la scriitorul
Eugen Ionescu, de la Paris, care se declară .Academician golan".
• 4 mai. Aspectul Pieţei Universităţii se completează prin
afişe, citate din presă şi caricaturi. Se cântă, actorii recită versuri
justiţiare, fabule, poezii patriotice. La microfonul din balcon se
perindă vorbitorii, printre care un minor şi o ţărancă.
9 5 mal. într-o declaraţie transmisă agenţiei Rompres,
Ion Iliescu afirmă: „Regret în mod sincer folosirea cuvântului
„golan" la adresa celor din Piaţa Universităţii. Informaţiile de care
dispuneam la ora când am folosit termenul nu erau măgulitoare
pentru unii din organizatorii disimulaţi ai demonstraţiei, dar
rămâneau incomplete în raport cu ansamblul manifestaţiilor.
Oricum, termenul a fost şi rămâne regretabil. Orice contestare a
Legii electorale şi a autorităţilor C.P.U.N. poate duce numai la
anarhie şi haos. în dialogul iniţiat am exprimat deja că nu pot
constitui obiect de negociere nici data alegerilor, nici prevederile
Legii electorale asupra cărora C.P.U.N. s-a pronunţat deja".
- L a mitingul electoral al P.N.L., de la Brăila, Radu
Câmpeanu, vicepreşedinte al C.P.U.N., şi candidat la preşedinţia
României din partea P.N.L., a fost agresat la o întâlnire cu
simpatizanţii săi. De acelaşi tratament va avea parte şi Ion Raţiu
în cadrul unui întâlniri electorale la Buzău. Acţiunile violente sunt
dezaprobate oficial în şedinţa Biroului Executiv al C.P.U.N., şi
într-o declaraţie a Guvernului.
-La iniţiativa mai multor asociaţii, ligi şi comitete, care au
ca raţiune de existenţă relaţiile dintre România şi Basarabia,
malurile Prutului sunt unite printr-un pod de flori. în această zi
se poate trece în ambele sensuri prin câteva puncte de frontieră,
fără paşaport, fără vize şi taxe vamale. Se stă la coadă pentru a
68
1990
trece frontiera artificială ce a despărţit decenii la rând una şi
aceeaşi ţară. Se trece râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot,
cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori şi cărţi ni.
limba română. Oamenii se îmbrăţişează, plâng, îşi fac daruri, ca
după o lungă despărţire.
- La Lugoj are loc un miting de solidaritate cu Piaţa
Universităţii, iar la Arad unul de susţinere a Timişoarei.
• 7 mai. Biroul Executiv al C.P.U.N. aprobă propunerile
Ministerului de Externe privind reluarea relaţiilor diplomatice
dintre România şi Vatican.
-Ploieşti. Miting de solidaritate cu Piaţa Universităţii.
• 8 mai. Protest din partea Uniunii Sindicatelor Libere din
Universitatea Bucureşti împotriva manifestanţilor din Piaţa
Universităţii care : „invocând libertatea proprie şi dreptul la opinie
ignoră brutal libertatea celorlalţi prin împiedicarea desfăşurării
normale a cursurilor şi seminariilor. Prin discursuri, lozinci,
cântece, se creează vacarm. Prin folosirea zidurilor Universităţii
ca spaţii de afişaj se îndeamnă la dezordine şi anarhie. în
Universitate pătrund persoane străine care distrug laboratoare şi
mobilier şi aduc şi alte prejudicii materiale". Semnează: prof. univ.
Nicolae Dinul .preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din
Universitatea Bucureşti, prof. univ. dr. Ion Coteanu, prof. univ.
dr. Vasile Cucu, prof. univ. dr. Graţian Cioflica.
-Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. Gheorghe
Zamfir vorbeşte de la balcon,
-Dialogul Ion Iliescu -reprezentanţii Pieţei Universităţii
nu s-a realizat datorită refuzului preşedintelui C.P.U.N. de a admite
prezenţa presei şi a unui cameraman care să înregistreze discuţiile.
-MAp.N. prin secţia de construcţii nr. 6 execută lucrările
de amenajare a cimitirului Eroilor Tineri de lângă Bellu, care ar
trebui să fie terminat până la parastasul de 6 luni, adică până la
22 iun. 1990.
• 9 mai. Grupul de reprezentare a Alianţei pentru
Proclamaţia de la Timişoara (Gheorghe Şerban, Dorel Mihiţ,
Vasile Popovici, Florin Gabriel Mărculescu, Stelian Tănase, Ana
Bîandiana, Marian Munteanu, Ticu Dumitrescu), propune un
dialog cu Ion Iliescu pentru ziua de 10 mai. Purtătorul de cuvânt
al preşedintelui afirmă că dialogul s-a stabilit deja pentru 12 mai
şi numai cu reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii,
într-un comunicat, Grupul de reprezentare a Alianţei pentru
Proclamaţia de la Timişoara consideră amânarea dialogului „încă 69
una din numeroasele manevre la care se pretează autorităţile
 1990
provizorii, în scopul blocării procesului revoluţionar de demo­
cratizare a societăţii româneşti". Trecând peste aceasta se cere
ca dialogul să aibă totuşi loc, la 12 mai orele 19, în sala de
conferinţe a hotelului Bucureşti, cu accesul presei şi cu
transmiterea în direct la televiziune, iar la sfârşit cu o conferinţă
de presă.
- Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu îşi declară public
disponibilitatea de a-şi retrage candidatura la preşedinţia României
dacă şi cel deal treilea candidat, adică Ion Iliescu, o va face.
Propunerea este susţinută de argumentul că fiecare dintre cei
trei candidaţi este subiectul unor numeroase contestări.
-Turda. Miting de solidaritate cu demonstraţia care
continuă, din Piaţa Universităţii.
-Piaţa Universităţii. Doina Cornea declară manifestanţilor
că va intra în greva foamei până la alegeri pentru a contribui la
trezirea conştiinţei naţiunii şi ca protest împotriva metodelor
autoritar-comuniste cu care este tratată demonstraţia.
• 11 mai. Comunicat al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti
privind îngrijorarea Secretariatului de Stat al S.U.A. în legătură
cu situaţia dinaintea alegerilor. Iregularităţile semnalate în
procesul electoral (intimidare şi hărţuire a opoziţiei, dificultăţi
pentru candidaţii opoziţiei în obţinerea spaţiului adecvat la T.V.R.
şi Radio, dificultăţi în distribuirea ziarelor şi manifestelor electorale)
ridică întrebarea dacă alegerile vor mai fi libere şi corecte, pentru
că de corectitudinea acestor alegeri depinde continuarea
procesului de democratizare în Rmânia şi viitorul relaţiilor dintre
cele două ţări.
-Piaţa Universităţii. 68 de oameni fac greva foamei pentru
susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.
• 12 mai. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui C.P.U.N.
comunică prin radio şi televiziune că o delegaţie parlamentară ar
fi aşteptat la 12 mai, orele 10, timp de 45 de minute, începerea
dialogului cu delegaţii Alianţei pentru Proclamaţia de la Timişoara
şi cu reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii, dar că
delegaţia nu s-a prezentat la tratative.
-La rândul lui, purtătorul de cuvânt al Alianţei, Ticu
Dumitrescu, aduce la cunoştinţa opiniei publice că dialogul cu
reprezentanţii conducerii politice n-a avut loc pentru că nu se
ajunsese la nici o înţelegere în legătură cu locul, ora şi condiţiile
de desfăşurare a întâlnirii. Tocmai din această cauză purtătorul
de cuvânt al delegaţiei Alianţei a dat citire, la televiziune, unui
protest prin care se anunţă eşecul celei de-a doua tentative de
70
1990
dialog. In concluzie, povestea cu neprezentarea delegaţiei la
tratative este considerată încă o tentativă a puterii de a discredita
opoziţia şi manifestaţia din Piaţa Universităţii.
-Protest al cadrelor didactice de la Facultatea de Geologie
şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti împotriva comunicatului
din 8 mai al unor cadre didactice care pretindeau că nu-şi pot
desfăşura activitatea didactică în clădirea Universităţii unde se
produc şi multe distrugeri. Cei de la Facultatea de Geologie şi
Geofizică declară că nu au aflat încă de existanţa unui sindicat
liber al cadrelor didactice în numele căruia s-a luat atitudine şi
că îşi ţin cursurile şi îşi îndeplinesc îndatoririle didactice în condiţii
normale. Singura activitate care n-a avut loc a fost învăţământul
politic din 21 dec. '89, orele 12. în ceea ce priveşte distrugerile, ei
declară că nu s-a clintit nimic în clădirea Universităţii, Semnatarii
acestui protest consideră mitingul din Piaţa Universităţii cel mai
curat şi mai liber miting din istoria tării.
-Focşani. Miting de solidaritate cu manifestanţii din Piaţa
Universităţii.
• 13 mai, Declaraţie de adeziune pentru Proclamaţia de
la Timişoara a Sfatului Frontului Popular din Moldova,
• 14 mai. Ultima şedinţă a C.P.U.N., înainte de alegeri. La
capitolul „diverse", Ion Iliescu a stabilit componenţa delegaţiei
C.P.U.N. pentru tratativele cu reprezentanţii manifestanţilor din
Piaţa Universităţii, subliniind caracterul nedemocratic, chiar
ceauşist, al punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
- Piaţa Universităţii. Liderii manifestanţilor au solicitat
protecţia O.N.U. şi asistentă medicală din partea Crucii Roşii
Internaţionale şi Semilunii Roşii pentru cele 70 de persoane aflate
în greva foamei.
- în Piaţă, pe ecranul instalat pe zidurile Facultăţii de
Arhitectură, se urmăresc secvenţele ultimei şedinţe a C.P.U.N.
dinaintea alegerilor.
- Inspectoratul General al Politiei face precizarea că în
dimineaţa de 24 apr. nu a fost molestată, lovită sau reţinută nici
o persoană în Piaţa Universităţii.
• 15 mai. Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. La
balcon se succed vorbitori din toată ţara şi din străinătate: Franţa,
Belgia, Danemarca, Suedia, Italia, S.U.A. Leopoldina Bălănuţă
declară în cuvântul său : „Mulţumesc lui Dumnezeu şi vouă
tuturor că mi-aţi permis să pătrund în unul dintre spatiile cele
mai pure ale acestui pământ". In piaţă a apărut o bornă kilo­
metrică ce simbolizează punctul kilometric zero al zonei libere de 71
 1990
neocomunism şi o placă pe care scrie Piaţa golanilor.
-Ion Caramitru, vicepreşedinte al C.P.U.N., dă o declaraţie
oficială în care găseşte imperios necesară realizarea unui dialog
între .reprezentanţii manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi Ion
Iliescu, caracterizează ca binevenită manifestaţia împotriva neo-
comunismului, cere nerecurgerea la violenţă împotriva
demonstranţilor şi ajutor medical imediat din partea statului
pentru greviştii foamei.
-Primarul general al capitalei, Dan Predescu, adresează
prin intermediul Rompres un apel în care cere degajarea până la
16 mai a Pieţei Universităţii, invocând reclamaţiile cetăţenilor care
sunt împiedicaţi să circule în zonă şi necesitatea de a efectua
lucrări de salubrizare şi igienizare pentru prevenirea izbucnirii
epidemiilor şi redarea aspectului civilizat al zonei, în aşteptarea
alegerilor.
• 16 mai. Piaţa Universităţii. Manifestanţii paşnici solicită
printr-o declaraţie ce are în vedere şi voinţa celor solidari cu
demonstranţii trecerea lor sub protecţia opiniei publice
internaţionale şi a O.N.U. Se insistă ca acesată organizaţie să
identifice formele concrete de exercitare a protecţiei, fără a se
aduce nici o atingere suvemităţii, integrităţii şi libertăţii României.
Semnează şi Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti, Liga Studenţilor,
Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia „16-21
Decembrie".
-într-o declaraţie de solidaritate cu demonstraţia din Piaţa
Universităţii, semnată de 58 de cadre didactice de la Institutul de
Arhitectură Ion Mincu, se menţionează: „Considerăm Forumul
Cetăţenesc din Piaţa Universităţii expresia celor mai curate
gânduri ale naţiunii romane."
-Mesaje externe de solidaritate cu Piaţa Universităţii: Liga
română pentru apărarea Drepturilor Omului din München; Grupul
de lucru al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi din München şi
Bavaria.
• 17 mai. 440 de oameni de ştiinţă şi cercetători din
Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti adresează o scrisoare
deschisă lui Ion Iliescu şi lui Petre Roman în care cer să nu fie
reprimată demonstraţia din Piaţa Universităţii. Totodată se declară
îngrijoraţi pentru creşterea tensiunii politice, lipsa dialogului cu
manifestanţii şi prezentarea deformată prin mass-media a modului
de desfăşurare şi a scopurilor acestei acţiuni protestatare de mare
anvergură.
• 19 mai. Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia
72
1990
atrage atenta că C.N.S.L.R. este fostul U.G.S.R., condus de foşti
activişti (este afiliată la o organizaţie sindicală comunistă cu sediul
la Praga), care vor să subordoneze din nou sindicatele conducerilor
administrative din întreprinderi şi ministere pentru a împiedica
acţiunile de protest şi pentru a păstra posturi călduţe fostei
nomenclaturi comuniste.
-Chişinău. Delegaţii la cel de-al VH-lea Congres al P.C. din
Moldova s-au pronunţat într-o rezoluţie împotriva ieşirii republicii
din componenţa U.R.S.S. Moldova trebuie să fie, în viitor, partici­
pantă cu drepturi egale la federaţia sovietică înnoită - sunt de
părere congresmenii. De asemenea relaţiile Moldovei Sovietice cu
toate ţările, inclusiv cu România, trebuie să se întemeieze pe
respectul Acordului de la Helsinki, privind inviolabilitatea
graniţelor în Europa.
• 20 mai. Alegerile parlamentare (Senat şi Adunarea
Deputaţilor) şi prezidenţiale vor consacra victoria F.S.N. şi a lui
Ion Iliescu (pentru rezultatele acestor alegeri vezi anexele nr. 3,
4 şi 5). Guvernul României lansează un Apel către populaţia tării
îndemnând la un comportament tolerant şi civilizat în ziua
scmtinului. Manifestanţii din Piaţa Universităţii sunt invitaţi să
elibereze carosabilul, între orele 6-23. în presa zilelor următoare
scrutinului, se va demonstra cât de „tolerant" şi „civilizat" a fost
comportamentul alegătorilor în ziua alegerilor. Publicaţiile care
sprijină puterea semnalează incorectitudinile opoziţiei, iar
publicaţiile independente demonstrează abuzurile celor care susţin
F.S.N.-ul şi partidele aliate acestuia. Adevărul îi invită pe cititori
să fie „cronicari ai ziarului la alegeri". Contribuţiile alegătorilor au
fost grupate sub titlul „Gânduri împăturite o dată cu buletinul de
vot". O sinteză a „gândurilor împăturite" ar lăsa următoarea
mărturie despre ziua primelor alegeri libere (conform ziarului
Adevărul): „Toată lumea e fericită. Bătrânii sprijiniţi în bastoane
vin să voteze pentru viitorul patriei, chiar dacă n-or să-1 apuce.
Lacrimi, emoţii, cozi - primele cozi la care se stă cu plăcere" .
Printre lacrimile de emoţie se înregistrează totuşi incorectitudinile
suporterilor opoziţiei: Al. Dan Ţigănuş, din Bucureşti, consideră
incorect gestul preşedintelui secţiei de votare la care a votat Ion
Raţiu, de a-i cere acestuia un autograf pe cartea domniei sale.
„Să le fie ruşine domnilor Raţiu şi Câmpeanul" -exclamă Laura
Duşa din Sibiu. Aceiaşi domni o indignează prin afirmaţiile lor şi
pe Veronica Dumitrenco de la Postăvăria Română. Multe alte
reproşuri, indignări şi proteste au fost lansate în fiecare dintre
taberele aflate în competiţie. Mai puţin temperamentali, oaspeţii
73
 1990
străini (550 personalităţi, observatori şi 1 500 corespondenţi de
presă) şi-au exprimat unele reţineri în legătură cu corectitudinea
deplină a alegerilor, dar, cu unele excepţii, n-au negat valabilitatea
lor.
Din punctul de vedere al Departamentului de Stat al S.U.A.,
alegerile s-au desfăşurat în general în mod liber şi paşnic, cu
nereguli minime, în ciuda acuzaţiilor de fraudă electorală.
Observatorii americani trimişi de Casa Albă au recomandat
preşedintelui Iliescu să creeze o comisie de investigare a nere­
gulilor electorale şi pentru înfiinţarea unui post de televiziune
independent. Ion Iliescu a refuzat propunerile, dar Margaret
Tutwiler i-a cerut să mai mediteze la semnificaţia acestui refuz.
Garrey Carruthers, guvernator al statului New Mexico,
conducătorul delegaţiei prezidenţiale de observatori din S.U.A.,
deşi apreciază că alegerile au fost corecte, face cu delicateţe acele
observaţii care revin la observatorii străini. Aceste observaţii sunt
sistematizate în Declaraţia Fundaţiei Internaţionale pentru
Sisteme Electorale (Washington) reprezentată de 10 membri la
alegerile din 20 mai. în declaraţie se constată cu satisfacţie că în
România se fac simţite elementele de bază ale unei democraţii
dar, după criteriile electorale din ţările cu tradiţii democratice
statornice, se poate afirma că procesul electoral a avut
imperfecţiuni procedurale semnificative: persoane neautorizate
au dat asistenţă votanţilor şi au fost prezente la numărătoarea
voturilor, modalitatea de numărare a voturilor a fost greşită din
punct de vedere tehnic, sa făcut propagandă electorală la mai
puţin de 500 de metri de secţiile de votare, inclusiv prin materiale
de propagandă în secţiile de votare, au existat urne nesigilate,
secţii de votare cu numai un reprezentant de la un partid, s-au
realizat necorespunzător procedeele de identificare a ştampilelor,
electoratul s-a prezentat la urne slab pregătit în tehnicile de votare.
Cu toate acestea, se apreciază că imperfecţiunile semnalate n-au
influenţat profund rezultatul alegerilor. Mult mai gravă este în
opinia membrilor organismului sus-menţionat lipsa de bunăvoinţă
a preşedintelui C.P.U.N., Ion Iliescu şi a primului ministru Petre
Roman, de a da răspuns la unele probleme: exemple reale şi
documentate de violenţă şi mtimidare a partidelor de opoziţie de
către F.S.N. în perioada campaniei electorale; accesul inadecvat
al acestor partide la radio, televiziune şi în presa scrisă; inechitatea
creată prin avantajele de care s-a bucurat şi de care a abuzat în
timpul campaniei electorale conducerea F.S.N. Şi alţi delegaţi au
exprimat reproşuri asemănătoare, dar au apreciat că, în
74
1990
ansamblu, alegerile reprezintă opţiunile electoratului român:
delegaţia de observatori ai Federaţiei Internaţionale pentru
Drepturile Omului de la Helsinki, delegaţia de observatori al
Parlamentului Europei, delegaţia Guvernului britanic, delegaţia
de observatori ai Adunării Naţionale Franceze. Dacă la nivelul
delegaţiilor s-a manifestat bunăvoinţă în evaluarea semnificaţiei
scrutinului, opiniile individuale au fost de multe ori tranşant
nefavorabile; Andreas Kohl, observator din partea Uniunii
Democratice Europene: „Rezultatele nu sunt expresia voinţei libere
a poporului român. Nici aceste alegeri nu pot fi considerate
democratice, nici preşedintele Iliescu şi nici Guvernul său nu au
fost legitimizaţi democratic". Adelaide Aglietta, membră a
delegaţiei Parlamentului European: ,Am fost impresionată de
mulţimea care a mers la vot, dar mă îndoiesc că această votare
s-a făcut în sprijinul unei democraţii autentice, atâta timp cât
unora li s-a inoculat o ură nefirească faţă de anumite partide".
Henri Mc. Cubbin, membru al delegaţiei Parlamentului Euro­
pean: „Nu a fost o alegere normală din punct de vedere occidental.
Ca socialist, cred în colectivism. Dar colectivismul trebuie să se
bazeze pe libertatea de asociere şi nu pe constrângere". Delegaţia
Internaţionalei Socialiste, prin observatorii ei, declară că va
propune Guvernului României formarea unei comisii (alcătuită
din români asistaţi de personalităţi internaţionale), pentru
evaluarea legitimităţii scutinului. în schimb, purtătorul de cuvânt
al Guvernului sovietic îşi exprimă întreaga satisfacţie în legătură
cu desfăşurarea alegerilor.
-Dintre agenţiile de presă importante au fost reprezentate
la alegeri: France Presse, Reuter, TASS, Associated Press, Taniug.
Agenţia Reuter consideră că „Victoria lui Iliescu şi a F.S.N. va
rupe o tendinţă a alegerilor din celelalte ţări ale Europei răsăritene,
unde conducerea comunistă a fost înlăturată anul trecut". (în
Germania, foştii comunişti, regrupaţi în Partidul Socialismului
Democratic, au obţinut 16,5% din voturi, în Cehoslovacia-Partidul
Comunist Cehoslovac -15,6% din voturi, iar în Ungaria -Partidul
Socialist Ungar - 8,5 %. Doar în Bulgaria foştii comunişti din
Partidul Socialist au obţinut majoritatea, dar cu 52,7%.)
• 21 mai. Piaţa Universităţii. Demonstraţia continuă. Mai
sunt în greva foamei 25 de demonstranţi. Rezultatele probelor de
laborator efectuate de reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii
demonstrează că greviştii foamei n-au mâncat, n-au băut alcool
şi n-au consumat droguri în timpul penitenţei lor aşa cum s-a
afirmat în anumite medii. Totuşi, pentru a nu-i încuraja pe
75
 1990
„huligani", Dan Predescu, primarul Capitalei, refuză să amplaseze
ţâşnitori cu apă în zonă. Forumul Cetăţenesc din Cehoslovacia,
un grup de scriitori din Marea Britanie şi din S.U.A. îşi afirmă
sprijinul pentru fenomenul Piaţa Universităţii.
• 23 mai. Piaţa Universităţii. Ministrul Justiţiei, Teofiî
Pop, a fost agresat cu lovituri de pumn şi obiecte contondente în
timp ce încerca, însoţit de Sever Georgescu, secretarul general
al Guvernului, să intre în dialog cu greviştii foamei în Piaţa
Universitătii. Ştirea a fost preluată imediat de Europa Liberă şi
de presa scrisă. în ziarul Adevărul, Sergiu Andon, autorul
articolului „Reprezentanţi ai guvernului ţării loviţi în ducatul
haosului", consideră că „îngerii slinoşi din piaţa exhibitioniştilor
au coborât o nouă treaptă a decăderii".
# 24 mai. Piaţa Universităţii. Datorită stării alarmante a
sănătăţii greviştilor foamei, apare îndemnul renunţării la această
formă de protest sau chiar la continuarea în alte forme a
demonstraţiei. într-un comunicat din partea Asociaţiei „21 Decem­
brie" din Bucureşti, al Grupului Independent pentru Democraţie,
al Ligii Studenţilor, al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi, se lansează
propunerea transformării manifestaţiei într-un protest periodic,
adică prin prezenţa la locul baricadei în ziua de 21 a fiecărei luni
a anului şi în fiecare joi a săptămânii.
- într-un apel, Grupul pentru Dialog Social exprimă
propunerea continuării acţiunilor protestatare sub alte forme
pentru a nu pune în pericol viaţa greviştilor foamei; Doina Cor­
nea, Gabriel Liiceanu şi Stelian Tănase adresează greviştilor
foamei îndemnul de a renunţa la acţiunile lor.
- într-o conferinţă având ca obiect modul în care
Televiziunea a reflectat campania electorală, Răzvan Theodorescu
se referă şi la articolul 473, prin care această instituţie e direct
subordonată preşedintelui României: „Niciodată domnul Iliescu
nu a căutat să influenţeze într-un fel emisiunile Televiziunii şi
nici vreun alt conducător de partid nu a făcut acest lucru". (în
aceeaşi chestiune se pronunţă şi Petre Roman în cartea sa
„Libertatea ca datorie": „De altfel accesul la televiziune, controlată
de anturajul lui Iliescu, îmi era atunci (când Petre Roman era
prim-ministru n.n.) ca şi acum (când Petre Roman nu mai este
prim-ministru n.n.) interzis".)
• 25 mai. Piaţa Universităţii. Creşte numărul apelurilor
adre-sate pe de o parte oficialităţilor responsabile de situaţia
greviştilor foamei, iar pe de altă parte greviştilor foamei, îndemnaţi
să renunţe la această formă de protest.
76
1990
• 29 mai. Rompres transmite ştirea conform căreia
Alexandru Paleologu a fost rechemat definitiv în ţară, încheindu-şi
astfel misiunea de ambasador al României în Franţa.
-Piaţa Universităţii. Peste 150 de scriitori bucureşteni se
adresează Guvernului cerându-i să intre în dialog cu greviştii
foamei: „Cerem Guvernului să accepte că viaţa e o valoare pe
care politica n-are dreptul s-o ignore". Acelaşi apel vine şi din
partea Patriarhului Teoctist ca şi a unui grup de artişti membri
ai U.A.P. L.A.D.O. adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în aceeaşi
chestiune.
-într-un comunicat, Guvernul îşi exprimă îngrijorarea în
legătură cu starea greviştilor foamei, dar şi regretul că aceştia au
refuzat să poarte tratative cu reprezentanţii săi pe care i-au şi
agresat.
• 30 mai. Piaţa Universităţii. în zori, primarul Capitalei,
Dan Predescu, însoţit de mai multe maşini ale salubrităţii şi
câteva buldozere a încercat să împrăştie demonstranţii care au
rămas peste noapte în piaţă. Cei prezenţi s-au aşezat pe asfalt,
nepermiţând oamenilor şi utilajelor să pătrundă în zonă. După-
amiază poliţiştii s-au fixat la cele două capete ale baricadei.
Demonstranţii au îngenuncheat chiar în faţa poliţiştilor şi au
scandat: „Jos comunismul!", „Jos Chiţac!", „Fără violenţă!",
„Mergeţi în cazarmă!". Nu s-au înregistrat violenţe, în cele din
urmă poliţiştii s-au retras.
-Apel al muzicienilor, membri ai Uniunii Compozitorilor şi
Muzicologilor, adresat Guvernului pentru a găsi calea dialogului
cu greviştii foamei.
• 2 iun. Piaţa Universităţii. Apeluri către Guvern (membri
ai Uniunii Artiştilor Plastici), către Ion Iliescu şi T.V.R. (Liga
Română a Veteranilor de Război), pentru a soluţiona situaţia
greviştilor foamei.
• 4 iun. Comunicat al C A D A . privind necesitatea stabilirii
naturii contribuţiei armatei la Revoluţie, a trecerii în rezervă a
unor militari, a demiterii lui Mihai Chiţac din funcţia de ministru
de interne.
• 5 iun. Comunicat din partea Consiliului Superior de
Conducere al Ministerului de Interne şi al M. Ap. N. ca răspuns
la Comunicatul CA.DA. din 4 iun.
„ 1) Ministrul de interne a renunţat la cadrele compromise
şi s-a situat de partea Revoluţiei; Mihai Chiţac a fost şi el alături
de revoluţionari, a fost văzut de întreaga populaţie în prima zi77 a
Revoluţiei cerând unităţilor militare şi Ministerului de Interne
 1990
retragerea în cazărmi şi neagresiunea populaţiei -deci e oportună
rămânerea lui în funcţie.
2) Conducerea M.Ap.N. dezaprobă comunicatul C.A.D.A.,
la fel şi numeroase cadre militare. Armata rămâne un element de
stabilitate neasumându-şi nici un fel de ingerinţe în viata şi
activitatea altor structuri ale societăţii. Toţi cei care încalcă ordinele
şi regulamentele legale se exclud sau sunt excluşi. Credincioasă
opţiunilor exprimate ca urmare a participării la Revoluţia din
decembrie '89, armata sprijină în continuare activitatea organelor
de stat alese în mod democratic -Parlament, Preşedinţie -participă
la asigurarea desfăşurării vieţii normale a populaţiei".
• 7 iun. S-a semnat Convenţia de constituire a Cartelului
Sindical Alfa, format de 7 federaţii, 470 de sindicate ce reprezintă
1 300 000 de salariaţi. Un punct nevralgic rămâne adjudecarea
patrimoniului U.G.S.R
-Piaţa Universităţii. Manifestanţii se încolonează pentru
un marş al tăcerii în sprijinul greviştilor foamei şi se îndreaptă
spre Piaţa Victoriei şi Televiziune. Se depune la Guvern un memo­
riu în care se cere începerea dialogului. Guvernul reacţionează şi
transmite prin radio şi postul de televiziune propunerea ca
tratativele să aibă loc la 11 iun., orele 15.
• 8 iun. Un grup de românificù'domiciliul în Franţa
adresează lui Ion Iliescu o scrisoare în care califică drept un act
politic regretabil rechemarea lui Alexandru Paleologu din funcţia
de ambasador al României la Paris.
• 9 iun. Se întrunesc în şedinţă solemnă cele două camere
ale Parlamentului sub conducerea decanilor de vârstă - Cezar
Buda pentru Senat şi René Radu Policrat pentru Adunarea
Deputaţilor, asistaţi de patru dintre cei mai tineri colegi
parlamentari. Ordinea de zi a fost consacrată adoptării unor
proceduri organizatorice, validării mandatelor senatorilor şi
deputaţilor, (vezi anexele nr. 4 şi 5} După un discurs inspirat care
a subliniat solemnitatea momentului Rene Radu Policrat,
neiniţiat în regulile procedurale necesare conducerii şedinţei, a
intrat în impas şi şi-a abandonat pur şi simplu locul, preluat cu
promptitudine de Dan Marţian (F.S.N.).
• 11 iun. Piaţa Universităţii. Are loc, fără accesul presei,
întâlnirea dintre reprezentanţii demonstranţilor şi ai Guvernului,
respectiv Sever Georgescu, secretarul general al Guvernului. Se
cere cu insistenţă înfiinţarea unui post de televiziune indepen­
dent, fără să se obţină un răspuns ferm.
Demonstranţii consideră tratativele eşuate. Printr-un
78
1990
Comunicat semnat de 19 grevişti ai foamei se anunţă că vor înceta
efectiv acţiunea protestatară, conform protocolului încheiat la 11
iun. 1990 cu Secretariatul General al Guvernului, la data când
vor intra în posesia unei autorizaţii de înfiinţare a unui post de
televiziune independent şi privat şi nu doar a promisiunilor că
reprezentanţii Guvernului vor susţine cererea.
-în Piaţa Victoriei are loc o „manifestaţie neautorizată" în
sprijinul dialogului dintre greviştii foamei şi Guvern. Nemulţumiţi
de rezultatul dialogului, câteva sute de manifestanţi se apropie
de treptele Palatului Victoria. îngenunchează în faţa soldaţilor
strigând „Soldaţi, soldaţi, pe cine apăraţi?", „Fără violenţă" şi cer
„Dialog televizat". Sosesc trupele poliţiei, poliţiei militare şi armatei,
TAB-uri, un elicopter survolează piaţa. Trupele poliţiei împing
manifestanţii spre Calea Victoriei, după care se retrag pe trotuarele
Palatului. Se strigă: „Jos guvernul comunist", „Nu vrem senatori
activişti şi infractori", „Nu ne spargeţi capu' ca pe douăşpatru".
Dintr-un elicopter se aruncă ceea ce manifestanţii cred a fi
manifeste (ca în 22 dec. '89), dar se dovedesc a fi invitaţii la un
Air Show, Băneasa '90 spectacol aviatic. Mulţimea se retrage, o
dată cu ea şi militarii, în aplauzele celor rămaşi în piaţă. Unii
elevi poliţişti primesc flori.
• 12 iun. Generalul-malor Corneliu Diamandescu,
ministru-adjunct de interne, informează că n-au avut loc incidente
în Piaţa Victoriei şi n-au fost operate arestări. Pe postul de
televiziune se anunţă molestarea unui ofiţer de poliţie căruia i
s-au smuls epoleţii.
-La Palatul Victoria are loc o şedinţă în care se hotărăşte
lichidarea demonstraţiei din Piaţa Universităţii. S.R.I., armata,
poliţia primesc ordine în acest sens. (Petre Roman mărturiseşte:
[...] la sesizarea Procuraturii, am ordonat deci poliţiei să «cureţe»
Piaţa Universităţii. Nu era, în ochii mei, decât o banală şi legitimă
operaţie de menţinere a ordinii".) Postul de televiziune prezintă
un Comunicat al Procuraturii care legitimează poliţia să degajeze
Piaţa Universităţii.
• 13 iun. Piaţa Universităţii, ora 4 dimineaţa. Forţele
poliţieneşti îi atacă în forţă pe greviştii foamei. Corturile sunt
strânse şi distruse, dispar fişele medicale, sunt confiscate obiectele
personale. Greviştii sunt agresaţi, se fac arestări, cei care scapă
de bătaie sau arestare se refugiază în holul hotelului Interconti­
nental. Apoi se spală strada cu detergenţi, se refac marcajele, se
astupă gropile. In faţa Teatrului Naţional se dă cu clor, se plantează
flori, se greblează nisipul la troiţa eroilor.
79
 1990
-Ora 5 dimineaţa. Poliţiştii atacă Institutul de Arhitectură,
agresează studenţii, înconjoară Piaţa şi construiesc baraje din
vehicule.
-Ora 5 dimineaţa. Reprezentanţii Biroului de presă al Poliţiei
declară că nu ştiu nimic din ceea ce se întâmplă în centrul
oraşului.
- Ora 9,30 dimineaţa. Atraşi de baricada construită de
poliţişti între Spitalul Colţea şi cinematograful „Luceafărul", câteva
sute de demonstranţi se adună în dreptul ei şi strigă: „Jos Chiţac!",
„Jos Iliescu!", „Jos comunismul!". Au loc numeroase arestări.
Operaţinile sunt conduse de gen.-maior Corneliu Diamandescu,
ministru-adjunct de interne.
-La ora 11 într-un comunicat transmis prin radio se preci­
zează cifra arestărilor -240. La Facultatea de Arhitectură are loc
o conferinţă de presă a studenţilor agresaţi cu câteva ore în urmă
şi a greviştilor foamei care au reuşit să scape de arestare.
-Ora 12. Institutul de Arhitectură este luat cu asalt de un
grup de bărbaţi care strigă: „I.M.G.B. face ordine". Un alt grup,
mai ales de femei, scandează: „I.C.T.B. face ordine". Ordinea se
face cu bâte, răngi şi alte asemenea dotări. Studenţii se
baricadează, dar clădirea este atacată, iar geamurile sparte de
grupurile de muncitori care vor să se răfuiască şi cu reprezentanţii
Ligii Studenţilor. Altercaţii. Apare poliţia. Alte grupuri scandează
lozinci antiputere („Jos Iliescu!", „Jos Chiţac!", „Jos guvernul!") şi
îndepărtează cele două grupuri de muncitori. Apar şi curioşii,
unii cu flori şi lumânări.
- Ora 14. Dinspre străzile Academiei şi Colţei se lansează
cockteil-uri Molotov, între Universitate, Arhitectură şi hotelul
Negoiu, mulţimea scandează, huiduie. Apare poliţia. De pe
acoperişuri se aruncă pietre şi sticle. Poliţiştii se retrag.
-Orele 17,30. Manifestanţii sparg barajul de poliţişti şi ajung
sub balcon. Vin alte forţe poliţieneşti, dar se retrag datorită tirului
de pietre şi sticle. O explozie incendiază autobuzul poliţiei care
bloca intrarea în piaţă. Poliţiştii se retrag, piaţa e ocupată. La
baricada de autocamioane dinspre strada Oneşti unui autobuz i
se dă foc. La balconul Facultăţii de Geologie, Marian Munteanu,
preşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, anunţă
că studenţii Universităţii au intrat în grevă şi se baricadează în
clădire până la eliberarea colegilor arestaţi. îndeamnă la
nonviolenţă şi se desolidarizează de violenţele la adresa poliţiei.
La scurt timp sunt atacate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului
de Interne şi S.R.I., se aruncă sticle incendiare, izbucnesc incendii,
80
1990
au loc acte de violenţă, distrugeri de documente şi obiecte,
sechestrări de persoane. Se răspândeşte zvonul că trenuri cu
minieri vin spre Bucureşti.
Ion Iliescu evocă atmosfera acelei zile: „Capitala României
trăia un coşmar. Populaţia era îngrozită de scenele de violenţă şi
anarhie. Explozii şi incendii în punctele centrale, nor de fum
deasupra oraşului, pe străzi hărţuială între politie şi manifestanţi,
spaimă şi derută generală. Forţele de ordine erau cu totul depă­
şite", în această situaţie preşedintele nou ales ajunge la concluzia
că „instituţiile fundamentale ale statului erau în pericol"şi, în
consecinţă, consideră că trebuie să intervină pentru apărarea
lor. O face în primul rând printr-un Apel transmis prin radio şi
televiziune populaţiei: „Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei
tentative organizate de a răsturna prin forţă, prin violenţă dez­
lănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic la 20 mai..,
Ne adresăm tuturor cetăţenilor Capitalei, în numele democraţiei
câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele
iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în
restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemăm toate forţele
conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului
şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor
grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu
cucerită..."
în comunicatul Guvernului se apreciază că este vorba de
acte de terorism legionar, care trebuie oprite cu toată fermitatea.
-Orele 18. Mii de manifestanţi ocupă curtea Televiziunii,
deşi zona este apărată de trupe de poliţie şi de civili. Indivizi
înarmaţi cu ciomege şi arme de atac improvizate pătrund prin
intrarea din strada Pangratti, lăsaţi să treacă de forţele de ordine.
Au loc violenţe. Se întrerupe emisia, în incinta Televiziunii sunt
distruse filmoteca, maşinile de titraj I.B.M., cabinele de montaj,
mobile, sunt rupte firele telefonice, dispar sau se distrug
documente, se sparg geamuri, se atacă violent persoane. Când
se reia emisia, peste câteva ore, Răzvan Theodorescu, Emanuel
Valeriu şi Alexandru Stark (legat la cap) sunt vădit tulburaţi şi
dezorientaţi.
într-un interviu cu Răzvan Theodorescu şi Emanuel
Valeriu, apărut în Adevărul din 15 iun. 1990, aceştia descriu
scena asaltului Televiziunii şi pe protagoniştii ei („în majoritate
erau ţigani, puţind a alcool de te trăsnea"- Emanuel Valeriu),
distrugerile comise, violenţele la care au fost supuşi unii dintre
lucrătorii televiziunii (au găsit un trandafir pe biroul lui Emanuel
81
Istoria
 1990
Valeriu, l-au arătat mulţimii prin fereastra deschisă şi l-au
ameninţat pe Emanuel Valeriu că îl aruncă pe fereastră, după
ce îl ţineau ostatic pe Alexandru Stark). Cei doi promit că vor lua
măsuri ca Televiziunea să fie mai bine apărată. „Chiar acum am
vorbit cu domnii Iliescu şi Roman. Vom prezenta urgent proiectul
unui gard solid şi, nu-i aşa, estetic, care să înconjoare instituţia,
aşa cum există în toate ţările democratice"-Răzvan Theodorescu.
• 14-15 iun. Dis-de-dimineaţă între 10 000 şi 12 000 de
mineri din Valea Jiului descind în Capitală. Ion Iliescu declară:
„ am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni, în special
muncitori din alte oraşe, printre care şi minerii din Valea Jiului,
au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară
dar nu aveam cum să o împiedic".
Mult mai surprins pare Petre Roman şi nu atât de venirea
minerilor la Bucureşti cât de atitudinea lui Ion Iliescu în dimineaţa
lui 14 iun. (într-un interviu acordat României libere şi publicat în
numărul din 18 mai 1993 al ziarului, Petre Roman explică în ce
a constat surpriza: „în momentul în care minerii s-au îndreptat
spre Piaţa Victoriei, neam reunit, un număr de persoane, în acest
moment nu-mi amintesc de totalitatea persoanelor care se aflau
de faţă, mi-amintesc însă că am avut o discuţie în legătură cu
ceea ce urma să se facă. Propunerea, care nu era numai a mea,
poate nu a fost în primul rând a mea,era aceea că minerilor trebuie
să li se asigure o masă caldă, după care ei să fie reuniţi ş} îndreptaţi
spre a se reîntoarce în Valea Jiului. [..,] Sigur, ce s-a întâmplat în
continuare ... am asistat la o evoluţie diferită de ceea ce credeam
că ar trebui făcut. Adică, o dată ajunşi în Piaţa Victoriei, masaţi,
grupul de mineri care venise, domnul Iliescu şi cu cei care ne
aflam acolo, în balconul din clădirea Guvernului, am constatat
că situaţia era poate şi mai dramatică, deoarece minerii erau în
marea lor majoritate înarmaţi cu bâte, cu lanţuri, se vedea că
erau oameni foarte obosiţi, unii dintre ei, sau majoritatea dintre
ei veneau direct din mină, sau dădeau impresia că veneau de la
muncă, şi în consecinţă desfăşurarea necontrolată a prezenţei
lor în Bucureşti devenise destul de evidentă pentru noi. In aceste
condiţii, ceea ce discutasem anterior, şi anume faptul că ei
trebuiesc hrăniţi, după care trebuiesc grupaţi şi îndemnaţi să se
reîntoarcă în Valea Jiului întrucât descărcarea violentă din noaptea
trecută fusese oprită, nu s-a realizat. Din păcate domnul Iliescu
le-a spus, spre surprinderea multora şi a mea, că le cere să meargă
să ocupe şijjŞJI cureţeJ^iaţa, Universităţii şi cineva a adăugat «să
planteze flori», lucru care a avut aprobarea domnului Iliescu".)
82
1990
Având girul conducerii superioare a ţării, dar având şi bâte, lanţuri,
bastoane, ciomege ş.a. minerii iau în stăpânire Capitala şi încep
să împartă energic pedepse celor care -credeau ei, minerii, sau
fuseseră instruiţi să creadă - se făcuseră vinovaţi de violenţele
din ziua precedentă. E suficient pentru oricine să aibă proaspăt
în minte inventarul ţintelor spre care s-a dirijat mânia minerilor
în cele două zile 14 şi 15 iun. -pentru a înţelege ce fel de informaţii
şi instructaje le-au fost servite spre a li se forma convingerile şi
înarma braţul. Marea vinovată a tot ce se întâmpla în ţară era
considerată, în anumite medii, opoziţia. în consecinţă, preluând
aceste opinii, minerii se avântă în luptă spre ai lichida în primul
rând pe capii opoziţiei. înarmaţi pe lângă bâte, răngi, bastoane
etc, cu fotografiile liderilor opoziţiei, ei pornesc în căutarea
acestora. Reuşesc să ajungă la locuinţa lui Ion Raţiu pe care o
devastează, spre ţinere de minte. Folclorul acelor zile spune că
nu numai persoanele marcante ale opoziţiei au evitat să cunoască
direct efectele mâniei muncitoreşti, dar şi cei care întâmplător
semănau fizic cu binecunoscute personalităţi ale opoziţiei şi-au
autoimpus o claustrare preventivă. După cum este ştiut că au
fost stâlciti în bătaie cei care -nefiind conştienţi că seamănă cu X
sau Z din opoziţie sau nefiind destul de prudenţi, sau nevenin-
du-le să creadă că mai pot trăi asemenea clipe după ce Ceauşescu
nu mai era -au cutezat să circule pe străzile centrale ale Capitalei,
în afară de capii opoziţiei trebuiau avute în vedere şi instrumentele
influenţei lor, structurile politice şi administrative. Sediile
partidelor politice din opoziţie, din Bucureşti şi din provincie
(fiecare oraş îşi are minerii lui!), au fost devastate şi, de ce nu,
deposedate de unele bunuri. Muzeul Ţăranului Român e luat cu
asalt pentru că minerii îl confundă ca sonoritate cu P.N.Ţ.C.D.
Iniţial s-a anunţat că în sediile partidelor vizitate au fost găsite
indicii compromiţătoare: bani falşi, utilaje de fabricat bani falşi,
droguri, acte de identitate false ş.a. Ulterior cercetările mai aplicate
au stabilit că totul fusese o exagerare de proporţii.
Din galeria pedepsiţilor nu putea să lipsească presa, presa
independentă. Ziarele şi revistele România liberă, Dreptatea,
Expres, 22, Baricada au fost atacate şi devastate, iar unii ziarişti
agresaţi. Unele dintre aceste publicaţii n-au apărut câteva zile.
încă înainte de vizita minerilor, reprezentanţii Sindicatului liber
al tipografilor din Combinatul Poligrafic Bucureşti fac o
demonstraţie împotriva unor ziarişti de la România liberă şi a
unor lucrători din Combinat. Se scandează: „Josr Băcanu!", „Jos
şi Paler!", „Nu vă mai tipărim!". Punctul pe i îlpurirminerii care
83
 1990
năvălesc în redacţia României libere, distrug tot ce văd cu ochii,
bagă spaima în angajaţii ziarului. Unul dintre liderii minerilor
decide: „Din acest moment acest ziar nu mai apare!". întrebat
cine este el, se prezintă: „Sunt reprezentantul tuturor minerilor
din România". Minerii au convocat apoi conducerea Combinatului
Poligrafic şi pe reprezentanţii tipografilor pentru a ordona
interzicerea ziarului. într-adevăr România liberă (ca şi alte
publicaţii) n-a apărut în intervalul 15-18 iun.. Prin Comitetul Di­
rector ziarul România liberă protestează împotriva devastării
redacţiei de către un grup ce se declară al tipografilor, a molestării
unui membru al redacţiei şi împotriva prezenţei minerilor care
împiedică desfăşurarea normală a vieţii redacţionale. Se cere
Guvernului, în numele libertăţii presei şi dreptului la opinie, să
intervină pentru restabilirea situaţiei. în focul luptelor de la
Combinatul Poligrafic (fost Casa Scânteii), se produc şi confuzii.
Un oarecare funcţionar de la Ministerul Culturii este confundat
cu un ziarist al presei destabilizatoare, luat de guler, înjurat, ame­
ninţat cu ranga, apoi chestionat: „Ce fel de cultură faceţi voi, bă,
dacă nu-i învăţaţi pe ăştia să nu-şi vândă ţara?". Şi pentru a nu
se uita lecţia, vizitatorii avertizează că data viitoare, dacă ziariştii
nu-şi bagă minţile în cap, întorc Casa Scânteii cu fundu-n sus şi
îi omoară pe toţi. Alte categorii de populaţie vânate în acele zile
au fost studenţii, intelectualii în general (s-a activat mai vechea
deviză „Moarte intelectualilor!") şi toţi cei bănuiţi prin aspect fizic
sau prin alte semnalmente că fac parte din categoriile care susţin
ideile opoziţiei şi ale presei independente sau că au trecut prin
Piaţa Universităţii. Studenţii sunt şi ei pedepsiţi, la ei acasă. Se
pătrunde în forţă în Universitate şi în Institutul de Arhitectură.
Studenţii şi studentele sunt bătuţi şi ameninţaţi, cadrele didactice
nu sunt mei ele ignorate, incintele facultăţilor, laboratoarelor,
sălilor de curs poartă urmele furiei devastatoare. Sosit la
Universitate, la 15 iun., pentru a constata singur ce s-a întâmplat,
Petre Roman, aşa cum singur declară, este impresionat atât de
urmele trecerii minerilor cât şi de starea de nemulţumire a
studenţilor. Marian Munteanu, de exemplu, bătut cu cruzime în
14 iun. şi internat în spital, este arestat din spital prin mandat de
arestare preventivă. Martorii acelor zile declară că s-au comis
atrocităţi, au fost molestaţi oameni nevinovaţi, unii pentru că
erau confundaţi cu te miri cine, alţii pentru că purtau barbă,
tinerele pentru că purtau fuste prea scurte sau erau fardate şi
oricine îndrăznea să aibă opinii. Pe toţi aceştia minerii îi dădeau,
după o judecată personală prealabilă, pe mâna poliţiei, ei fiind
84
1990
aceia care dictau arestările. E adevărat, minerii au avut şi
simpatizanţi printre bucureşteni. Mai ales la venire unii i-au
aplaudat, apoi le-au adus mâncare, i-au ajutat să-i identifice pe
cei care trebuiau pedepsiţi. La sfârşitul voiajului lor în Capitală,
minerii au fost convocaţi la Complexul Expoziţional unde Ion
Iliescu le-a mulţumit din nou pentru că au răspuns încă o dată
la chemare, cu solidaritate de clasă,
-Prin decret C.P.U.N. (nr.242) se eliberează din funcţia de
ministru de interne generalul-colonel Mihai Chiţac şi se numeşte
în aceeaşi funcţie Doru Viorel Ursu.
<§ 14 iun. La indicaţia minerilor se fac multe arestări mai
ales în zona Televiziunii. Nicolae Bădilă, de exemplu, venise la
Televiziune ca urmare a apelului lui Ion Iliescu pentru a apăra
instituţia. Ca membru F.S.N. nu putea să nu răspundă unei
asemenea mobilizări. Este arestat, dus la Măgurele, bătut bine şi
lăsat în compania altor câtorva sute de arestaţi.
• 15 iun. Continuă arestările celor implicaţi în
demonstraţia din Piaţa Universităţii, dar în această etapă arestările
se fac de la locul de muncă. Tot de la Televiziune este arestat şi
Victor Cojocaru. Bătut cu metodă este transportat la Palatul
Victoria şi lăsat într-o încăpere alături de alţi contravenienţi. Din
când în când în încăpere intrau diverşi civili care spuneau, privind
insistent la anumiţi arestaţi: „Măi Mitică, cum ai ajuns în situaţia
asta?". Apoi norocoşii Mitici părăseau sala conduşi de salvatorii
lor. Victor Cojocaru a fost şi el dus la Măgurele, bătut din nou şi
arestat. în cele două zile au fost arestaţi fie direct din stradă,
după ce în prealabil au suportat o bătaie sălbatică de la mineri,
fie de la locul de muncă, studenţi, muncitori, intelectuali, elevi.
Toţi s-au plâns în faţa instanţei de condiţiile inumane din închisori,
în timpul procesului, la 1 oct. 1990, Dumitru Dincă, arestat şi el
(ca şi Nica Leon), pentru a descrie cât mai convingător mizeria pe
care o îndură deţinuţii la penitenciarul Jilava a scos din buzunar
un tub de medicamente în care se afla o adevărată colecţie de
păduchi. Inginerului Ioan Mănucu, de la regionala C.F.R. Craiova,
Divizia Instalaţii, i se desface contractul de muncă pe 15 iun.
pentru că pe 13 iun. orele 20,25, constatând introducerea ilegală
în circulaţie a trenurilor cu mineri ce se îndreptau spre Bucureşti,
a întrerupt curentul electric între Lainici şi Valea Sadului, pentru
a opri respectivele trenuri.
- Zorel Filipescu, directorul Direcţiei Sanitare a
municipiului Bucureşti, declară că, în perioada 13-18 iun., în
unităţile de spitalizare ale Capitalei au fost trataţi 560 de răniţi în
85

1990
timpul evenimentelor din 13-15 iun. şi au fost înregistrate oficial
6 decese.
-Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu
şi de ministrul de interne Doru Viorel Ursu rezultă că în urma
evenimentelor din 13-15 iun. au fost arestate 185 de persoane
învinuite de infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri,
tulburarea liniştii publice, pătrunderea fără drept în sediul unor
instituţii de stat, furt calificat în paguba avutului public şi per­
sonal, distrugere în dauna avutului public (34 de inculpaţi sunt
trimişi în judecată în stare de arest, iar 2 în stare de libertate; 17
inculpaţi au fost scoşi de sub urmărire penală deoarece în urma
expertizelor psihiatrice s-a constatat că sunt iresponsabili penal
pentru faptele comise; 81 de inculpaţi faţă de care se continuă
urmărirea penală au fost puşi în libertate; 51 de inculpaţi, dintre
care 9 cu antecedente penale, sunt cercetaţi în stare de arest).
Dincolo de numărul morţilor, răniţilor, arestaţilor şi dezamăgiţilor,
evenimentele din 13-15 iun,, din Bucureşti, au multe alte efecte
negative. Opinia publică internaţională reacţionează rapid, îşi
manifestă stupoarea faţă de ororile de la Bucureşti. La aproape 6
luni de la Revoluţia din dec. '89, România este din nou în atenţia
lumii, paginile întâi ale marilor cotidiene din toată lumea trans­
mit ştiri şi reportaje despre mineriada de la Bucureşti. Dar această
revenire a ţării în atenţia tuturor se face cu preţul pierderii
întregului capital de simpatie câştigat în dec, '89. Consecinţele
sunt dezastruoase, preţul plătit pentru a lichida o demonstraţie
care rezistase non-stop 53 de zile este categoric prea mare.
Nu puţine au fost vocile care s-au întrebat ulterior ce forte
sau ce ciocniri de interese erau cu adevărat răspunzătoare de
ceea ce s-a întâmplat în acele zile (conflicte surde între diferitele
segmente ale puterii, între armată şi foştii lucrători, rămaşi activi,
ai Securităţii). Răspunsul complet n-a fost încă dat de nimeni,
deşi aproape toată lumea implicată în coşmarul acelor zile s-a
pronunţat în legătură cu ele. Răspunsul n-a fost dat nici măcar
de comisia parlamentară formată din 15 deputaţi şi 8 senatori,
desemnată să ancheteze evenimentele din 13-15 iun. şi condusă
de Radu Nicolae, deputat F.S.N., secretar al Adunării Deputaţilor.
Iată două dintre cele mai succinte concluzii pe care, în
nenumărate variante, opinia publică internaţională le-a exprimat
în legătură cu evenimentele din 13-15 iun.:
-Departamentul de Stat al S.UA. -„Acţiunile autorizate de
preşedintele Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva
zile, au lovit în inima democraţiei române".
86
1990
-Agenţia T.A.S.S. - „Recentele evenimente au fost, poate,
tipul cel mai negativ de confruntare post-electorală care
subminează reputaţia României în lume, indiferent cine
este de blamat."
• 15 iun. Printr-o decizie a Consiliului Militar Superior al
MAp.N.se desfiinţează C.A.D.A. Motivele deciziei: C.A.D.A. avizat
desfiinţarea unor structuri indispensabile armatei, crearea unor
organisme democratice din care să nu facă parte comandanţii,
atragerea personalului armatei în sprijinirea Proclamaţiei de la
Timişoara, trecerea în rezervă a sute de cadre superioare; C A.D A.
a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii
sociale
• 16 iun. Comunicat al Guvernului: „în legătură cu actele
de barbarie din 13 şi 13 spre 14 iunie, Guvernul a dispus luarea
unor măsuri concrete şi hotărâte pentru anchetarea şi
tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi. De asemenea a
dispus cercetarea actelor de molestare reclamate în zilele
următoare". Se mai face menţiunea că au fost reţinuţi 1021
suspecţi.
• 17-18 iun. Piaţa Universităţii se umple din nou. Manifes­
taţia durează până noaptea târziu. Dan Predescu, primarul gene­
ral al Capitalei, vine la faţa locului, dar este huiduit şi se retrage
fără a fi reuşit să intre în tratative cu demonstranţii.
• 18 Iun. La Senat sunt alese structurile de conducere:
-preşedinte -Alexandru Bârlădeanu (F.S.N.)
-vicepreşedinţi -Oliviu Gherman (F.S.N.), Vasile Moiş
(F.S.N.), Radu Câmpeanu (P.N.L.), Károly Király
(U.D.M.R.)
-secretari -Paul Jerbas (F.S.N.), Dan Iosif (F.S.N.) Petru
Jucan (P.N.L.), Verestóy Attila (U.D.M.R)
-chestori -Doru loan Tărăcilă (F.S.N.), Constantin Sava
(F.S.N.)
Se formează trei grupuri parlamentare: F.S.N., U.D.M.R,
P.N.L.
• 19 iun. Şi Adunarea Deputaţilor îşi alege conducerea:
-preşedinte -Dan Marţian (F.S.N.)
-vicepreşedinţi -Marian Enache (F.S.N.), Ionel Roman
(F.S.N.), Mircealonescu Quintus (P.N.L.), Victor Cerdarie
(gruparea ecologista).
-secretari: -Bogdan Pătraşcu (F.S.N.), Cazimir Ionescu
(F.S.N.), Nicolae Radu (F.S.N.), Madras Lázár (U.D.M.R.) 87
-chestori -Emil Stoica (F.S.N.), Paul Ciobanu (gruparea

1990
de unitate naţională a românilor).
• 20 iun. Ateneul român. Orele 11. In Camerele reunite
ale Parlamentului, în cadrul unei şedinţe solemne, în fata unei
asistente în picioare, primul preşedinte ales al României, de după
abolirea sistemului comunist, rosteşte jurământul de credinţă:
„Jur credinţă poporului român, idealurilor sale de libertate şi
prosperitate. Jur să respect legile ţării, să apăr democraţia,
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea
şi integritatea teritorială a patriei".
Teodor Vasiliu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie,
dă citire actului de validare a mandatului prezidenţial. Preşedintele
Senatului, Alexandru Bârlădeanu, îl declară pe Ion Iliescu.
preşedinte al României.
(Ion Iliescu, născut la 3 mart. 1930, la Olteniţa.
Studii superioare la Institutul Politehnic din Bucureşti şi
la Institutul de Energetică din Moscova [1950-1953].
1979-1984, director al Consiliului Naţional al Apelor.
1984-22 dec. 1989, directorul Editurii Tehnice.
1957 - preşedintele Uniunii Asociaţiilor Studenţilor din
România, viitorul UA.S.C.R.
1967 - prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist şi
ministru pentru problemele tineretului.
1971 -secretar al Comitetului Central al P.C.R, cu probleme
de propagandă şi educaţie. , sustinut în cuvântul său aderarea României la acest organism.
1971-1974 secretar [cu propaganda] al Comitetului
Judeţean al P.C.R. Timiş.
1974-1979 - prim-secretar al Comitetului Judeţean al
P.C.R, Iaşi.
Membru al Comitetului Central al P.C.R. până în 1984.)
în discursul său, Ion Iliescu reia şi dezvoltă ideile din
jurământul abia rostit, referindu-se la libertate, pluralism,
demnitate, prosperitate, drepturile omului.
Este desemnat şi primul-ministru în persoana lui Petre
Roman.
(Petre Roman, născut în Bucureşti, la 22 iul. 1946, fiul lui
Walter Roman. Licenţiat al Facultăţii de Energetică, secţia
hidroenergetică, a Institutului Politehnic din Bucureşti [1968],
1971-1974 -studii de doctorat în Franţa. 1976 -şef de lucrări la
Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Bucureşti.
1982 - conferenţiar. 1985-1990 - şeful Catedrei de hidraulică şi
maşini hidraulice. Activitatea ştiinţifică materializată prin
publicarea unor cărţi, articole şi studii).
88
1990
Se face remarcată absenţa de la festivitate a ambasadorului
S.U.A. în România Alian Green Jr., absenţă plină de semnificaţii,
având în vedere că, doar cu câteva zile în urmă, Departamentul
de Stat al S.U.A. dăduse publicităţii o declaraţie plină de severitate
la adresa evenimentelor de la Bucureşti din 13-15 iun. şi, per­
sonal, la adresa lui Ion Iliescu şi a Guvernului.
• 25-30 iun. Primul Congres al C.N.S.L.R. Participă 800
delegaţi din ţară, reprezentând 2,8 milioane de sindicalişti.
• 28 iun. Ateneul Român. în faţa celor două Camere re­
unite ale Parlamentului, primul-ministru Petre Roman prezintă
Declaraţia-program a Guvernului şi componenţa noului Guvern
(vezi anexa nr. 6). Pentru accentele liberale din programul
Guvernului, Petre Roman este criticat (de unii) dar şi apreciat
(de alţii).
© 29 iun. Innsbruck. încep lucrările sesiunii de vară a
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Pe lângă cele 23 de
ţări membre ale organizaţiei participă şi delegaţi din 6 ţări ale
Europei Centrale şi de Est (RD.G,, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia,
Iugoslavia şi U.R.S.S.) cu statut de invitate speciale. în comisia
de relaţii cu ţările europene nemembre ale Consiliului se discută
cererea României de a deveni invitat special, prima treaptă pentru
admiterea ca membru deplin. Delegaţia României este condusă
de vicepreşedintele P.N.L., Mircea lonescu Quintus care a
Din delegaţie face parte şi Adrian Năstase, ministru de externe.
La această sesiune, Bulgaria este cel de-al şaptelea stat,
fost comunist, care dobândeşte statutul de invitat special.
-Conform unei informaţii publicate de România liberă, la
aproape două săptămâni de la evenimentele din 13-15 iun.,
cimitirul Străuleşti II a primit dispoziţie să înhumeze 40 de cadavre
neidentificate pentru care se fac 5 gropi. Furnizorul cadavrelor
este Institutul de Medicină Legală din Bucureşti.
• 2 iul. Sindicatul liber al lucrătorilor din R.T.V.R.
protestează împotriva modului în care această instituţie a selectat,
prelucrat şi difuzat informaţiile despre evenimentele din 13-15
iun. 1990 şi împotriva campaniei de calomnii, denigrări şi
persecuţii la care sunt supuşi membri acestui sindicat.
-Moscova . încep lucrările celui de al XXVIII-lea Congres al
P.C.U.S., care marchează începutul restructurării partidului. Se
adoptă Declaraţia Program şi noul Statut al P.C.U.S. ce vor permite
transformarea lui într-un partid democratic. Delegaţii au sprijinit
politica de continuare a reformei în U.R.S.S., deşi au criticat
89

1090
conducerea politică şi greşelile făcute în cursul restructurării.
Mihail Gorbaciov este reales în funcţia de lider al partidului,
pentru el votând 75% din delegaţi. în Movskovskie novosti,
Gorbaciov declară că în tot timpul Congresului a dormit prost şi
a visat numai lupte, referindu-se la şedinţele furtunoase şi la
atacurile cărora a trebuit să le facă faţă.
• 2-3 iul. Bucureşti. Au loc lucrările Congresului naţional
studenţesc, organizat de Liga Studenţilor din Universitatea Bucu­
reşti şi programat să fie un for de discuţii şi dezbateri despre
statutul studentului în societatea românească. Mihai Gheorghiu,
vicepreşedintele Ligii Studenţilor, declară că ideea organizării
Congresului a apărut ca reacţie la recentele evenimente din 13-15
iun. când au fost profanate două instituţii de învăţământ supe­
rior şi când statutul de student a fost grav ultragiat. Marian
Munteanu, arestat încă, este ales, în absenţă, preşedintele de
onoare al Congresului. Se adoptă ca documente: declaraţia de
principii; moţiunea de solidaritate cu Marian Munteanu, preşe­
dintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti; rezoluţiile
privind mişcarea studenţească şi rolul ei civic responsabil;
autonomia universitară şi activităţile sociale; o scrisoare deschisă
către mineri. A fost constituită Delegaţia Permanentă a
Congresului.
• 3 iul. Adunarea generală a Academiei Române a hotărât
repararea nedreptăţilor pe care le-a săvârşit între 1948 -1989. 72
de membri sau membri corespondenţi (literaţi, istorici, oameni
de ştiinţă) cărora li s-a retras această calitate sunt reînscrişi. De
asemenea 29 de personalităţi ale vieţii religioase, ştiinţifice,
culturale şi politice (Mihai de Hohenzollern, Iuliu Maniu. Gh. I.
Tătărescu etc.) dobândesc calitatea de membri de onoare.
• 5 iul. Parlamentul Republicii Federative Cehe şi Slovace
1-a reales pe Vaclav Havel în funcţia de preşedinte al ţării pentru
încă doi ani.
• 13 iul. Bucureşti. Liga Studenţilor din Institutul
Politehnic Bucureşti, Asociaţia studenţilor arhitecţi şi Grupul In­
dependent pentru Democraţie organizează un marş de solidaritate
cu Marian Munteanu şi cu ceilalţi arestaţi în zilele de 13-15 iun,
Mii de studenţi străbat străzile Capitalei cu flori în mâini şi
scandează numele arestaţilor: Marian Munteanu, Nica Leon,
Andrei Apostol, Dumitru Dincă. Pe pancarte se poate citi:
„Studenţilor sânge -minerilor mulţumiri", „Aţi arestat studenţimea,
nu pe Marian Munteanu". în Piaţa Victoriei se predă o notă de
protest Guvernului şi se scandează: „Nu cu bâte şi topoare, noi
90
1990
venim cu o floare". Se trimit note de protest şi preşedintelui ţării
şi procurorului general.
• 13 iul. Săpânţa. Conflictul dintre susţinătorii primarului
Toader Steţca şi adversarii acestuia -conflict impus deja atenţiei
opiniei publice -ia amploare, După arestarea primarului (învinuit
de a fi lovit pe locotenentul Nicolae Radu, venit de la judeţ pentru
cercetări în comună), aliaţii săi blochează drumul pe şoseaua
Sighetu Marmaţiei -Satu Mare, în dreptul Săpânţei şi iau ostateci
40 de copii aflaţi în excursie în zonă. Ulterior îi eliberează pe copii,
dar îl reţin pe maiorul Petre Roman care circula într-un autobuz
spre Satu Mare, Forţe de politie, grăniceri, generali, procurori,
parlamentari nu reuşesc să-1 elibereze pe maior, deşi se fac încer­
cări insistente . Acesta va fi eliberat doar când paznicii lui din
comună, într-un moment de neatenţie, îl scapă de sub suprave­
ghere.
• 14 iul. Manfred Woerner, secretar general N.A.T.O., îşi
începe vizita la Moscova (prima de acest fel în istoria N.A.T.O. şi a
Tratatului de la Varşovia) pentru a transmite lui Mihail Gorbaciov
conţinutul Declaraţiei adoptate la Londra la 6 iul. în cadrul Confe­
rinţei la nivel înalt a ţărilor membre ale N.A.T.O. în Declaraţie s-a
înscris propunerea încheierii unui pact mutual de neagresiune
cu Tratatul de la Varşovia şi invitaţia adresată lui Mihail Gorbaciov
şi altor lideri ai acestei organizaţii de a vizita cartierul general al
NAT.O. de la Bruxelles.
• 16 iul. Convorbiri între Mihail Gorbaciov şi Helmut
Kohl la Stavropol şi Moscova în legătură cu unificarea Germaniei.
Ziarul Bilă Zeitung notează: „Kohl a câştigat, Gorbi a eliberat
Germania întreagă".
© 17-18 iul. Paris. Au loc lucrările Conferinţei 2+4, consa­
crate aspectelor exterioare ale problemei germane. Participă
miniştri de externe ai celor două state germane şi ai altor patru
puteri învingătoare în cel de al doilea război mondial ca şi ministrul
de externe al Poloniei, în calitate de invitat la dezbaterile referitoare
la graniţa germano-polonă. U.R.S.S. admite ca Germania unificată
să rămână în N.A.T.O., iar Polonia acceptă să reglementeze
problema frontierei Oder Neisse printr-un tratat separat cu Germa­
nia, încheiat după unificare,
• 23 iul. Lupta dintre generaţii în P.N.L. duce la apariţia
unui nou partid - Partidul Naţional LiberaTAripa Tânără -
P.N.L.A.T. (decizia civilă nr. 100/23 iul. 1990 aT.M.B.). Iniţial, un
grup de membrii din conducerea P.N.L. (Dinu Patriciu, Andrei
Chiliman, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Cojocaru -secretari 91
 1990
executivi ai P.N.L. şi Gelu Netea) anunţă (5 iul.) crearea unui
comitet de taiţiativă pentru restructurarea P.N.L. Membrii acestui
grup considerau necesar să aleagă o nouă conducere şi să imprime
o altă conduită politică partidului. Ei au reproşat lui Radu
Câmpeanu şi susţinătorilor acestuia nerespectarea principiilor
liberale şi a normelor democratice, necunoaşterea realităţilor
româneşti, intoleranţă, nesiguranţă în adoptarea şi aplicarea
deciziilor politice etc. Radu Câmpeanu nu aşteaptă însă ca
disidenţii din partidul său să treacă la acţiune şi să se consolideze
ci acţionează rapid. La 12 iul. Delegaţia Permanentă a P.N.L.
aprobă excluderea din partid a grupului de reformatori. Aceştia
hotărăsc să constituie un nou partid liberal, cu regretul mărturisit
că n-au reuşit să consolideze şi să modernizeze din interior P.N.L.,
deoarece s-au lovit „neîncetat de refuzul autocratic al dialogului
constructiv".
• 24 iul. Senatul României adoptă un proiect de Lege prin
care se instituie, ca sărbătoare naţională a României, ziua de 1
dec, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România,
s-a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.
• 27 iul. La Sesiunea Sovietului Suprem al Bielorusiei se
proclamă suveranitatea de stat a Republicii Sovietice Socialiste
Bieloruse şi se stabileşte ca 27 iul. să fie, în viitor, Ziua Naţională
a ţării, zi în care s-a dobândit independenţa.
• 1 aug. Jelio Jelev, liderul Uniunii Forţelor Democratice,
principala forţă de opoziţie din Bulgaria, a fost ales preşedinte al
ţării, ca urmare a consultării dintre principalele forţe politice
interesate să scoată ţara din grava criză constituţională declanşată
după demisia, la 5 iul., a lui Petâr Mladenov. ca urmare a presiunii
grevelor şi demonstraţiilor de stradă ale studenţilor.
• 2 aug. în zorii zilei armata irakiană pătrunde în Kuweit
şi ocupă, în câteva ore, principalele puncte din capitala ţării. în
urma unor lupte crâncene, guvernul condus de şeicul Jaber Al-
Ahmad Al Sabah a fost înlăturat. Comunitatea internaţională
reacţionează prompt. La cererea Kuweitului şi S.U.A este convocat
Consiliul de Securitate al O.N.U. Şedinţa este prezidată de Aurel
Dragoş Munteanu, ambasadorul României, care deţine
preşedinţia Consiliului în luna aug. Se dezaprobă intervenţia
militară irakiană în Kuweit dar se ia act de avertismentul Ligii
Arabe care consideră inacceptabilă orice intervenţie străină în
Kuweit, pretinzând că rezolvarea conflictului trebuie să fie exclusiv
problema lumii arabe. în acelaşi timp ambasadorul Kuweitului la
Washington cere asistenţă militară americană pentru ca ţara sa
92
1990
să facă faţă intervenţiei. Reprezentantul Irakului la O.N.U. declară
că trupele irakiene au pătruns în Kuweit pentru a proteja vieţile
kuweitienilor, ameninţate de o lovitură de stat militară.
- în urma punerii în executare a mandatului de arestare
emis împotriva inculpatului Munteanu Marian Teofan Dragoş
şi, în consecinţă, a transferului acestuia de la Spitalul de Urgenţă
la Spitalul penitenciar Jilava, se fac auzite numeroase proteste
şi luări de atitudine împotriva acestei arestări. Printr-o Ordonanţă,
Gheorghe Robu, procurorul general al României, dispune
revocarea măsurii de arestare preventivă şi punerea în libertate a
inculpatului, nemaiexistând „mei un temei să se considere că
lăsarea în libertate a acestuia ar mai putea prezenta un pericol
pentru ordinea publică". în aceeaşi zi Marian Munteanu este
eliberat.
-Budapesta. în urma deliberărilor din forul legislativ, Arpad
Goncz este ales preşedinte al Republicii Ungare. Noul preşedinte,
scriitor, face parte din Alianţa Democraţilor Liberi, principala
formaţiune politică a opoziţiei.
• 6 aug. Situaţia din zona Golfului se agravează, mai ales
după ce în zilele anterioare trupele irakiene au folosit artileria în
direcţia unor porturi petroliere, provocând incendii devastatoare.
• 7 aug. Consiliul de Securitate al O.N.U. instituie, printr-o
rezoluţie, sancţiuni economice şi embargou privind livrările de
arme către Irak şi Kuweit. Ţările arabe nu privesc cu înţelegere
unanimitatea prin care Occidentul sancţionează Irakul. Regele
Hussein al Iordaniei a cerut Occidentului să-i lase pe arabi să
rezolve această problemă în felul lor. Este pentru a treia oară de
la crearea sa (1945) când Consiliul de Securitate constituie un
astfel de embargou pentru un stat membru (1967 - Rhodezia,
1977 - Republica Sud-Africană).
• 8 aug. Consiliul Comandamentului Revoluţiei, cea mai
înaltă instanţă din Irak decide, la Bagdad, fuziunea totală şi
ireversibilă cu Kuweitul, iar Guvernul provizoriu din „Kuweitul
liber" anunţă că el a cerut Irakului această fuziune.
- într-un Comunicat al Consiliului Militar Superior al
MAp.N. se precizeză: „Hotărârea Consiliului Militar Superior al
MAp.N. prin care începândeu 15 iun. 1990 se interzice existenţa
şi funcţionarea oricăror grupări şi comitete constituite în afara
cadrului legal al armatei este şi rămâne în vigoare. în armata
română nu pot exista formaţiuni disidente. Deci, C.A.D.A. nu
există!"
• 9 aug. S.U.A. şi Marea Britanie dispun trimiterea 93 de
 1990
trupe în Arabia Saudită pentru a apăra această tară ameninţată
de Kuweit.
-Rezoluţia 662, adoptată de Consiliul de Securitate al
O.N.U., precizează că anexarea Kuweitului de către Irak, indiferent
de formă şi pretext, nu are nici un fundament juridic şi este nulă
şi neavenită.
9 7-9 aug. Săpânţa. Sătenii sunt iarăşi nemulţumiţi pentru
că ministrul de interne şi procurorul general nu şi-au ţinut
promisiunea de a asigura o cercetare obiectivă şi temeinică a
doleanţelor sătenilor. In consecinţă apar din nou baricade pe
drumul naţional nr. 19, circulaţia publică este întreruptă, iar
incidentele dintre taberele adverse se intensifică şi culminează
cu rănirea luiToader Pop. Poliţia deblochează şoseaua, dar sătenii
îi alungă pe poliţişti şi blochează din nou şoseaua. Primul-ministru
însuşi propune (prin prefect şi un secretar de stat) o întâlnire cu
sătenii. Dar sătenii se tem de o asemenea întâlnire la Sighetu
Marmaţiei sau la pichetul de grăniceri, iar oficialităţile se tem să
vină la primăria din Săpânţa. în cele din urmă o delegaţie de 10
săteni şi reprezentanţi ai Guvernului, sosiţi cu elicopterul, se
întâlnesc, sub protecţia poliţiei, în curtea unei case de la marginea
satului. Oficialităţile promit să-1 informeze pe primul-ministru în
legătură cu nemulţumirile şi revendicările acestora: eliberarea
fostului primar, Toader Steţca şi cercetarea lui în stare de libertate,
cercetarea numeroaselor abuzuri săvârşite de fostele conduceri
ale C.A.P.-ului, cooperativei de consum şi primăriei. La rândul
lor autorităţile doresc deblocarea şoselei, numirea unui nou primar
şi normalizarea vieţii în comună.
• 9 aug. Toader Steţca, fostul primar al comunei Săpânţa,
este trimis în judecată de către procuratură, la judecătoria din
Sighetu Marmaţiei, sub acuzaţia de ultraj şi ultraj cu violenţă.
• 14 aug. Săpânţa. în timp ce Anton Pop, prefectul jude­
ţului, îi aşteaptă pe săteni la prefectură, aşteptarea prelungindu-se
până la patru ore, sătenii l-au aşteptat pe acesta la primăria din
Săpânţa.
• 21 aug. Primul Congres al deputaţilor poporului din
regiunile locuite de găgăuzi (RSS Moldova) proclamă constituirea
Republicii Gâgăuze, în componenţa U.RS.S. O telegramă adresată
lui Mihail Gorbaciov, Sovietului Suprem al U.RS.S. şi Sovietelor
supreme ale republicilor unionale formulează cererea de a fi
recunoscută Republica Găgăuză în componenţa U.R.S.S.
• 22 aug. Procurorul genearal, Gheorghe Robu, face unele
precizări în legătură cu stadiul cercetărilor în dosarele Revoluţiei
94
1990
din dec. '89:
Au fost înregistrate la procuratură 1218 lucrări privind
1456 făptuitori, din care au fost soluţionate 580 de dosare cu 834
făptuitori din care: prin trimitere în judecată. -44 cauze cu 147
inculpaţi din care 134 arestaţi (9 generali de securitate, 34 ofiţeri
de securitate, 47 ofiţeri de miliţie, 5 subofiţeri de miliţie, 1 maistru
militar miliţie, 3 ofiţeri MAp.N., 1 subofiţer 3 MAp.N., 3 militari
în termen MAp.N.), 44 civili (33 foşti demnitari de partid şi de
stat); prin netrimitere în judecată -536 cauze cu 687 făptuitori.
Se mai fac cercetări în legătură cu 638 de cauze cu 622 făptuitori,
din care 10 în stare de arest. Pentru 22 cauze cu 22 făptuitori din
care 2 în stare de arest, se fac cercetări în legătură cu fapte de
terorism, vătămări corporale sau rănire mortală.
Situaţia celor trimişi în judecată: -147 inculpaţi din care
.134 în stare de arest preventiv pentru săvârşirea unor infracţiuni
legate de Revoluţia din dec. '89. Dintre aceştia 43 au fost deferiţi
Curţii Supreme de Justiţie, iar 104 tribunalelor militare şi
instanţelor judecătoreşti extraordinare; 79 de inculpaţi au fost
deja judecaţi: 30 au fost condamnaţi la pedepse privative de
libertate, 7 achitaţi, 15 dosare restituite procuraturilor pentru
continuarea cercetărilor, 1 amnistiat. Sunt în curs de judecată
69 de inculpaţi aflaţi în stare de arest. Dintre cei aflaţi în curs de
judecată, 27 sunt foşti demnitari de partid şi de stat, iar 7 sunt
foşti generali de Securitate.
- Partidul Revoluţiei Creştin şi Democrat organizează un
miting cu ocazia împlinirii a opt luni de la Revoluţia din dec. '89.
Coloanele pornesc din Piaţa Unirii şi se îndreaptă spre Piaţa Ro­
mană. Cei din fruntea coloanelor poartă tricolorul cu stema
decupată şi o pancartă însângerată pe care scrie „Jos comunis­
mul!", în faţa magazinului Electrotehnica de pe bulevardul
Magheru se strigă: „Jos televizorul, ca minţit poporul!". La troiţa
din Piaţa Romană se depune o coroană de flori şi se păstrează un
moment de reculegere. Apoi se strigă lozinci. Demonstranţii se
îndreaptă şi spre Piaţa Universităţii unde blochează circulaţia cu
o banderolă albă şi cu panouri. Se strigă: „Neam întors acasă!",
„Vrem dreptate, nu procese înscenate!", „Vrem arestaţii!",
„Privatizare da, nomenclatură ba!". După apariţia a două autobuze
cu jandarmi şi cu scutieri decişi să facă ordine, demonstranţii se
retrag.
• 23 aug. în Piaţa Universităţii e din nou demonstraţie.
Forţele de ordine intervin energic, manifestanţii se apără cu pietre
95
şi sticle. Se fac arestări. Ostaşii cu scuturi mărşăluiesc pe bulevard
 1990
între Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii. A fost reţinut Sebastian
Ţarălungă de la revista Phoenix, din Bucureşti, au fost agresaţi
şi alţi reporteri printre care şi membrii unei echipe ai Televiziunii
olandeze.
• 24 aug. Camera populară a R.D.Germane adoptă o
hotărâre prin care se stabileşte ziua de 3 oct. ca dată de reunificare
a Germaniei. Moţiunea preconizează aderarea R.D.G. la R.F.G.
pe baza articolului 23 al Constituţiei vest-germane. Decizia este
considerată un adevărat eveniment istoric.
• 24-25 aug. în Piaţa Universităţii demonstraţiile persistă.
Se strigă „îliescu dictator, el va trage în popor", „Voi aţi fost minerii!",
„Iliescu fii boier, du-te şi te fă miner", „Somn uşor, somn uşor, aţi
votat un dictator". Seara apare poliţia decisă să facă ordine. Au
loc lupte de stradă, urmăriri prin blocuri şi arestări. Totul sub
înscrisul apărut pe zidurile Facultăţii de Arhitectură, după 13-15
iun.: Piaţa Tien An Men II.
• 25 aug. Comunicat al Colegiului Director al F.S.N., în
care se condamnă reocuparea pieţei şi blocarea circulaţiei în
intervalul 22-25 aug., în urma mitingului autorizat al Partidului
Revoluţiei Creştin şi Democrat. Sunt chemate formaţiunile politice,
organizaţiile sindicale, obşteşti şi nepolitice, ca şi cetăţenii să se
desolidarizeze de asemenea acţiuni destabilizatoare. Reprezen­
tanţii partidelor politice declară că nu sunt implicaţi în manifestaţia
din Piaţa Universităţii, unii o condamnă, iar alţii consideră că,
oricum ar decurge, acţiunea exprimă nemulţumirile populaţiei
cu care trebuie să se intre în dialog.
• 26-27 aug. Piaţa Universităţii. Continuă demonstraţiile
care culminează în noaptea de 27 (aşa cum rezultă dintr-o decla­
raţie a F.S.N.) cu „acte de vandalism stradal, acţiuni individuale,
distrugeri de maşini, bătăi, atacuri asupra sediilor F.S.N., violenţe
verbale şi alte manifestări huliganice". Unii ziarişti (Alex. Melian
-Adevărul} cer: „Apăraţi-ne, domnilor poliţişti!" Demonstranţii sunt
consideraţi „sălbatici setoşi de sânge" faţă de care poliţia trebuie
să-şi facă datoria chiar sau tocmai pentru că are conştiinţa
încărcată,
• 27 aug. Primăria municipiului Bucureşti emite o decizie
despre care susţine că a fost inspirată de sesizările unor asociaţii
de locatari şi ale unor cetăţeni:
„Art. 1. Se interzice organizarea de adunări publice,
manifestaţii, demonstraţii, mitinguri, în zonele:Piaţa Victoriei, Piaţa
Romană, Piaţa Universităţii, Piaţa Rosetti, Piaţa M.Kogălniceanu,
Piaţa Iancului.
96
/ Istoria
1990
Art. 2. Adunările publice se vor desfăşura în parcurile
Liberaţii, Operei, Titan şi Tineretului.
Art. 3. Organizatorii adunărilor publice, cu acordul
cluburilor sportive, pot solicita desfăşurarea acestora pe sta­
dioane".
• 28 aug. Săpânţa. Sătenii refuză dialogul cu prefectul.
D.N. 19 este blocat de o baricadă. Se cere eliberarea lui Toader
Steţca şi dialog cu o echipă guvernamentală, întâlnirile anterioare
neconducând la nici un rezultat.
• 29 aug. întâlnire a demonstranţilor din Piaţa
Universităţii, la primăria Capitalei, cu Ştefan Ciurel, primarul
general al Capitalei. Demonstranţii îşi exprimă nemulţumirea în
legătură cu decizia primăriei prin care manifestaţiile, mitingurile
sunt autorizate doar în câteva parcuri. Se ajunge la o înţelegere
în legătură cu amenajarea Pieţei Universităţii. Se convine să fie
prezentate, la o viitoare întâlnire, desene în care să se propună
soluţii cu privire la aspectul pieţei şi la problemele de circulaţie.
Se promite că va fi aleasă soluţia cea mai bună.
- Parlamentul României, întrunit într-o şedinţă comună,
adoptă o Declaraţie cu prilejul împlinirii, la 30 aug., a 50 de ani
de la Dictatul de la Viena, prin care României i s-a luat o parte
din teritoriu, act definit ca arbitrar. Cu acelaşi prilej au loc depuneri
de coroane de flori la Monumentul Eroilor Neamului şi slujbe de
pomenire. La rândul său U.D.M.R. dă o Declaraţie în care, printre
altele, se specifică: „Maghiarii din România simt şi înţeleg că
Dictatul de la Viena continuă să fie prezent în conştiinţa românilor
ca o gravă nedreptate săvârşită la adresa lor, ca una din cele mai
dureroase tragedii ale istoriei lor naţionale". Legat de această
comemorare preşedintele Ion Iliescu rosteşte, la 30 aug., un
discurs la posturile de radio şi televiziune.
• 30-31 aug. Wolfgand Schaubec, ministrul vest-german
de interne şi secretarul de stat Gunther Klause din Germania de
Est semnează în noaptea de 30 spre 31 aug. tratatul privind
unificarea Germaniei, în prezenţa primului-ministru al R.D.G.,
Lother de Maiziere.
• 31 aug. Prima Convenţie Naţională a Uniunii Ziariştilor
Democraţi din România în care, prin schimbarea denumirii,
Uniunea se transformă în Asociaţia Ziariştilor Români. în
Declaraţia Convenţiei se fac referiri la problemele majore ale
breslei: apărarea libertăţii presei, relaţiile internaţionale ale A.Z.R.,
apărarea intereselor economice ale publicaţiilor, raporturile A.Z.R.
cu puterea, protecţia ziariştilor. Se decide afilierea A.Z.R. 97 la
 1990
Federaţia Internaţională a Ziariştilor.
• 2 sept. Chişinău. Sesiunea extraordinară a Sovietului
Suprem al R.S.S. Moldova. Se hotărăşte introducerea instituţiei
prezidenţiale pentru care este ales Mircea Snegur.
- Tiraspol. La Congresul extraordinar al deputaţilor
poporului se proclamă Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească Nistreanâ. Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
declară ca anticonstituţionale lucrările acestui Congres.
• 4 sept. La a doua întâlnire cu primarul Ştefan Ciurel,
demonstranţii prezintă o listă cu mai multe revendicări, dintre
care prima prevede ca Piaţa Universităţii să fie închisă definitiv
pentru circulaţia autovehiculelor şi să fie proclamată „for al
libertăţii". Cele două părţi se despart fără să fi ajuns la vreo
înţelegere.
• 5 sept. Săpânţa. Sunt luaţi ostateci Augusţin Botiş,
deputat, şi Ovidiu Şincai, împuternicit al Guvernului. în aceeaşi
seară cei doi sunt puşi în libertate. După ce Parlamentul dă un
comunicat în legătură cu sechestrarea la Săpânţa a unor persoane
oficiale, Augustin Botiş declară că n-a fost sechestrat nici el şi
nici altcineva, ci, în ceea ce-1 priveşte a stat la discuţii până seara
târziu cu sătenii şi n-a mai putut să ajungă la Baia Mare din
cauza ceţei. La 11 sept., cei doi, într-o conferinţă de presă, vor
susţine că sătenii iau obligat să nu declare că au fost sechestraţi.
• 6 sept. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti este
împuternicită să dea publicităţii urt apel al „poporului din Săpânţa
către cetăţenii României". Sătenii, „descendenţi direcţi ai dacilor
liberi", cer eliberarea primarului Toader Steţca şi cercetarea lui
în stare de libertate, deşi ei declară în faţa instanţei de judecată
că nu înţeleg cum un primar ales prin voinţa populară a putut
greşi în şase luni de exercitare a mandatului atât de mult încât
să fie arestat, în timp ce foştii comunişti care au condus satul şi
au greşit timp de 45 de ani printr-o activitate cu efecte
dezastruoase sunt liberi.
• 7-8 sept. Braşov. Din iniţiativa Mişcării „15 Noiembrie"
are loc prima întâlnire a Rezistenţei române. Participă: Societatea
„Timişoara", Grupul pentru Dialog Social, A.F.D.P.R., G.I.D.,
C.A.D.A., Forumul Democratic Antitotalitar Cluj, Liga Pro-Europa
-Târgu Mureş, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi din
I.P.B., delegaţia minerilor din Valea Jiului participanţi la grevele
din 1977, Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti, Asociaţia Libertatea,
Federaţia Solidaritatea, Sindicatul „22 Decembrie" -Zărneşti,
Asociaţia ¿45 Noiembrie" 1987 şi reprezentanţii presei indepen-
98
1990
dente.
Participanţii consideră că n-a încetat încălcarea drepturilor
fundamentale' ale omului, nu s-a făcut alinierea la legislaţia
internaţională, se manifestă fenomene grave în viaţa politică,
socială şi economică, se păstrează o tăcere vinovată în legătură
cu unele evenimente. Se face apel la solidarizarea tuturor forţelor
care sprijină instaurarea unei adevărate democraţii.
• 9 sept. Helsinki. întâlnire Mihail Gorbaciov - George
Bush pentru tratative privind situaţia din Golf.
• 11 sept. Moscova. Miniştrii de externe ai U.R.S.S., S.U A.,
Marii Britanii, Franţei, R.F.G. semnează Tratatul de reglementare
a aspectelor exterioare de unificare a Germaniei. Participă şi Mihail
Gorbaciov.
• 15 sept. întâlnire între reprezentanţii conducerii S.Z.R.
(Sergiu Andon) şi reprezentanţi ai Consiliului Director al A.Z.R.
(Petre Mihai Băcanu). Se discută în primul rând despre unitatea
sindicală din domeniul presei. O dată cu apariţia altor organizaţii
sindicale, S.Z.R. îşi completează titulatura devenind Federaţia
Sindicatelor din întreaga presă.
• 17 sept. începe procesul celor 24 (23 prin moartea lui
Mihai Gere) foşti membri aiC.P.Ex.
• 18 sept. Braşov. începe procesul lui Toader Steţca
(proces strămutat de la Sighetu Marmaţlei la Braşov) acuzat de
ultraj cu violenţă. Completul de judecată hotărăşte judecarea în
stare de libertate a inculpatului.
• 20 sept. Reprezentanţi ai obştii ziariştilor din organizaţiile
profesionale de ziarişti au aprobat Carta libertăţii presei, docu­
ment care reglementează statutul ziaristului şi al presei într-o
societate democrată. Documentul a fost prezentat preşedintelui
României, Guvernului, celor două Camere ale Parlamentului.
• 21 sept. Tribunalul Militar teritorial Bucureşti îl
condamnă pe Nicu Ceauşescu la 20 de ani închisoare, 10 ani
interdicţie a unor drepturi şi degradare militară, schimbând
acuzaţia de infracţiune de genocid în instigare la omor deosebit
de grav.
• 21-23 sept. A.Z.R. organizează colocviul „Pentru o
televiziune independentă". Reprezentanţii asociaţiilor, grupărilor,
ligilor prezenţi la colocviu hotărăsc înfiinţarrea unei televiziuni
naţionale sub controlul societăţii civile. în vederea constituirii
televiziunii alternative, independente, sunt invitate şi alte
organizaţii democratice şi persoane individuale care susţin ideea
de a se alătura nucleului constituit deS.O.T.I. (Societatea română
99
 1990
pentru înfiinţarea unei companii naţionale de televiziune inde­
pendentă). Se cer Guvernului condiţii pentru ca posturile locale
să poată avea programe difuzate concomitent cu emisia celor două
posturi oficiale. Participanţii la colocviu hotărăsc să adere la
S.O.T.I. şi se constituie nucleele de bază ale comisiilor de lucru în
vederea realizării postului, ca alternativă la televiziunea existentă,
ce va permite manifestarea unei concurenţe constructive, condiţii
pentru creşterea calităţii audiovizualului din România.
• 22 sept. Comemorarea a 9 luni de la Revoluţia din dec.
'89. în Piaţa Universităţii un grup de 10-15 persoane rup, smulg
şi distrug coroanele depuse la troiţă de Ion Iliescu, reprezentanţi
ai Guvernului şi ai F.S.N.
• 24 sept. începe procesul intentat de cătrea Procuratura
municipiului Bucureşti unui lot din persoanele reţinute cu ocazia
evenimentelor din 13-15 iun. Inculpaţii minori au fost puşi în
libertate, iar cei încă arestaţi declară că au avut parte de
tratamente şi cercetare abuzivă, din cauză că sunt consideraţi
„revoluţionari". Tudor Dumitru intră în sala de şedinţă cu o
pancartă pe care scrie: „Greva tăcerii". Printre inculpaţi se află:
Dincă Dumitru, Popescu Magdalena, Mărieş Teodor, Geroşanu
Ciprian.
• 27 sept Scriitorul Eugen Barbu este exclus din Uniunea
Scriitorilor. Membrii breslei consideră că Eugen Barbu a
transformat în ultimele două decenii revista Săptămâna, al cărei
director a fost, într-un organ nedisimuîat al serviciilor de Securitate
ceauşiste, denigrând personalităţi române importante. S-a mai
făcut vinovat de plagiat literar calificat, delict denunţat de U.S. în
1979, când publicarea dosarului plagiatului a fost interzisă de
Nicolae Ceauşescu. Se mai consideră că Eugen Barbu continuă
într-o formă mai brutală stilul Săptămânii, cu atacuri la adresa
U.S., în revista România Mare, unde are calitatea de director.
• 28 sept. - 5 oct. Ion Iliescu face prima vizită la New York,
unde participă la lucrările Sesiunii speciale a Fondului Naţiunilor
Unite pentru copii (U.N.I.C.E.F.) şi la cea de-a 45-a Sesiune a
Adunării Generale a O.N.U. Pe lângă numeroasele contacte,
interviuri, conferinţe de presă, Ion Iliescu se întâlneşte şi cu
membrii comunităţii române, chiar după ce aceştia au manifestat
zile întregi în faţa Misiunii Române la O.N.U., împotriva puterii
de la Bucureşti.
• 30 sept. „Proclamaţia de la Săpânţa" conţine nouă puncte
prin care vizează lichidarea structurilor şi mentalităţilor
comuniste, eliminarea reprezentanţilor nomenclaturii satelor, încă
100
1990
activi, desfiinţarea C.A.P.-urilor, împroprietărirea şi sprijinirea
efectivă a ţăranului român, recâştigarea demnităţii acestei
categorii. în introducerea la Proclamaţie se spune printre altele:
„Idealurile pentru care luptăm noi sunt ale tuturor ţăranilor din
România. Noi suntem categoria socială cea mai oropsită, noi am
dat mii de jertfe. Modul de interpretare tendenţioasă şi denaturată
(întreţinuta de organele puterii fesenist-comuniste: presă, radio,
televiziune) privitor la idealurile pentru care luptăm ne obligă să
informăm întreaga ţară despre ţelurile noastre, pentru care am
ridicat drapelul libertăţii la Săpânţa. Aceste idealuri sunt ale
întregii ţări, împotriva oricărei forţe antidemocratice".
• 2-3 oct. Orele 20 G.M.T. La numai 327 de zile de la
căderea zidului Berlinului, în centrul Europei apare o nouă ţară -
Germania-rezultat al unificării RD.G. cu R.F.G., cu o populaţie
de 78,7 milioane de locuitori şi cu o economie care o face să fie a
treia putere economică după S.U.A. şi Japonia. (La 6 oct. 1989,
Mihail Gorbaciov, prezent la a 40-a aniversare a RD.G., le spunea
germanilor din est: „peste un an veţi avea cu totul alte griji", iar
Erich Honecker tot în 1989 încerca o profeţie: „Zidul de la Berlin
va exista şi peste o sută de am".) în acest moment încetează
drepturile pe care cele patru puteri învingătoare ale nazismului
le-au avut asupra Germaniei. O bucurie imensă, decent şi so­
lemn exprimată îi ţine treji pe germani. Ceremonia reunificării a
avut loc în piaţa din faţa clădirii Reichstagului. La miezul nopţii
un grup de tineri a ridicat un drapel uriaş, simbol al Germaniei
unite. Helmut Kohl CiDe pe pământul german nu va veni decât
pace") şi Richard von Weizsaecker, preşedintele ţării, rostesc
discursuri marcate de importanţa momentului. Comunitatea
internaţională consideră unificarea Germaniei ca pe un eveniment
epocal, comentat pe larg în presă. în Germania sosesc mesaje
din toată lumea (şi de la Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Petre
Roman).
• 18 oct. După 100 de zile de guvernare, primuTministru,
Petre Roman, prezintă în faţa Parlamentului un Raport privind
stadiul aplicării reformei economice şi necesitatea accelerării
acesteia. Rezultatele economice din perioada 1 ian. -30 sept. sunt
considerate neconcludente de primul-ministru care avertizează:
„Am atins pragul de la care nu mai avem alternativă, trebuie să
operăm cu reforma, nu doar să afirmăm că este necesară".
Premierul încheie cu sublinierea că la vremurile şi energiile noi
ale reformei sunt necesari oameni noi. Raportul a fost apreciat ca
remarcabil chiar şi de opoziţie. Radu Câmpeanu declară că
101
 1990
Raportul conţine idei de inspiraţie liberală şi că i-a şi atras atenţia
primului-ministru în legătura cu această contaminare doctrinară.
„Este a doua oară când ne luaţi programul" exclamă Radu
Câmpeanu. consolându-se apoi cu observaţia că una este „să
emiţi principii şi reguli liberale şi cu totul altceva să ştii să le
aplici în spirit liberal". Ion Raţiu, la rândul său, consideră Raportul
împrumutat de la ţărănişti: „Cel mai mare compliment care ni se
poate face este ca ideile pe care le-am enunţat să fie copiate. în
ultima sa formă, programul Roman nu este decât o versiune
atenuată a ceea ce am susţinut eu tot timpul în perioada
campaniei electorale". Datorită acestor dispute în jurul paternităţii
ideilor din Raport presa 1-a numit „Raportul Roman sau
triumviratul politic".
• 22 oct. Apelul Sfatului Frontului Popular din Moldova
către românii din toată lumea, prilejuit de pretenţiile la autonomie
ale recent proclamatelor Republici Găgăuză.(19 aug.)şi
Transnistreană (2 sept,)care pentru a da o aparenţă de legalitate
acţiunilor lor pregătesc alegeri -28 oct. în Găgăuzia şi 25 nov. în
Transnistria. In apel se spune: „Organizaţi campanii de presă,
manifestaţii publice, lansaţi apeluri şi proteste adresate
organismelor internaţionale şi conducerii U.R.S.S. (...) Participaţi
la Săptămâna solidarităţii cu Republica Moldova, a cărei
desfăşurare o propunem pentru 22-29 oct".
- La sediul U.N.E.S.C.O. din Paris are loc o seară
românească prin care se marchează normalizarea relaţiilor
României cu acest for şi, legat de eveniment, instalarea
ambasadorului Dan Hăulică. Se remarcă prezenţa unor
personalităţi franceze şi române (Jack Lang, ministrul culturii
francez, istoricul Alain Decaux), se cântă Enescu, se vizionează
expoziţia de sculptură a lui Mircea Spătaru şi de pictură a Silviei
Radu sau spectacolul Medeea în regia lui Andrei Şerban.
într-un moment de mare tensiune artistică a spectacolului
un grup de spectatori şi-a exprimat cu energie revendicările şi
dorinţele: „Să vină minerii!", „Trăiască Regele Mihai!", „Trăiască
România, Franţa, democraţia!".
- Luxembourg. Comunitatea Europeană şi România
semnează Acordul de cooperare economică şi comercială.
Documentul a fost elaborat în iun. şi ratificat în sept., semnarea
lui fiind amânată datorită reacţiilor comunitare la evenimentele
din 13-15 iun. Deşi Petre Roman a dat asigurări că evenimentele
din iun. nu se vor mai repeta, Gianni de Michelis, ministru de
externe al Italiei, ţară care exercita preşedinţia C.E.E. în acel
102
1990
semestru, a apreciat că situaţia din România „suscită în
continuare preocupări".
• 23 oct. Petre Roman este al doilea şef de guvern dintr-o
ţară membră a Pactului de la Varşovia care se întâlneşte cu
secretarul general al NAT.O. de la Bruxelles. Premierul român
şi-a exprimat întreaga încredere în evoluţia României spre
democraţie şi a opinat că structura, rolul şi oportunitatea Pactului
de la Varşovia în actualele condiţii trebuie regândite.
• 25-26 oct. Cluj. Prima Convenţie Naţională a Forumurilor
Democratice Antitotalitare, la care sunt prezente peste 1 600 de
persoane, reprezentând 44 de Forumuri Democratice Antitotalitare
din toată ţara. Doina Cornea deschide lucrările Convenţiei la
care mai iau cuvântul Corneliu Coposu, Mircea Stănescu,
Constantin Cojocaru, Vasile Bahnaru, ultimul din partea
Frontului Popular din Moldova. în Piaţa Libertăţii din Cluj are loc
cu acest prilej o adunare populară la care Călin Nemeş dă citire
Rezoluţiei adoptate de Convenţie. Se ia decizia să se formeze
Forumul Democratic Antitotalitar din România, ca organism
naţional, având ca filiale cele 44 de Forumuri prezente la lucrări.
Se mai hotărăşte finalizarea unor iniţiative: un Proiect de
Constituţie care să fie înaintat Parlamentului, ca o alternativă la
cel care se pregăteşte; organizarea unui proces al comunismului
din perioada 1945-1989; propuneri privind privatizarea,
proclamarea dreptului de proprietate personală; proclamarea
flintei umane drept ţel al tuturor acţiunilor; adevărul despre dec.
' 89 şi 13-15 iun. '90; oprirea tendinţelor de politizare a sindicatelor
şi împroprietărirea ţăranilor. In Rezoluţia adoptată se precizează
că principiile de bază ale politicii Frontului Democratic Antitotalitar
din România sunt conţinute în cele 10 puncte ale Proclamaţiei de
la Cluj, din 6 aug. 1990,acceptată ca program, completată cu
încă 13 puncte.
• 26 oct. Parlamentul Moldovei Sovietice proclamă starea
de urgenţă în trei regiuni din sudul republicii locuite şi de găgăuzi,
în urma refuzului reprezentanţilor acestora de a se aşeza la masa
tratativelor cu Mircea Snegur, sosit special în zonă. Mihail
Gorbaciov, consultat telefonic, a fost de acord cu măsura luată,
dar a recomandat rezolvarea paşnică a conflictului. Se încearcă
împiedicarea alegerilor în regiune.unde sosesc forţe poliţieneşti
şi o coloană sovietică de blindate (autorităţile găgăuze lansaseră
anterior un apel lui Mihail Gorbaciov pentru a se pune sub
protecţia sa).
• 27 oct. Apelul Sovietului Suprem al R.S.S, Moldova către
103

1990
popoarele lumii: „Elemente separatiste şi izolaţioniste protejate
de Moscova pun în pericol integritatea ţării, viitorul independenţei
şi reformelor democratice".
• 22-29 oct. Parlamenul României adoptă o Declaraţie
prin care îşi exprimă profunda îngrijorare şi solidaritatea cu
populaţia şi cauza republicii Moldova. Urmează numeroase apeluri
cu un conţinut asemănător din partea Patriarhiei române, a unor
organizaţii, forumuri, ligi, asociaţii, partide.
• 1 nov. Apare în presă cererea de demisie adresată lui
Ion Iliescu. a procurorului general al României, Gheorghe Robu.
Motivul îl constituie campania de calomnii (adulter, luare de mită,
relaţii cu cadre de Securitate, daruri în valută de la Ion Raţiu,
solidaritate cu Ungaria în defavoarea României, abuzuri în serviciu
etc), susţinută de Corneliu Vădim Tudor prin revista România
Mare. Gravitatea acestor calomnii lezează grav prestigiul celui
care ocupă o asemenea funcţie - consideră procurorul general -
şi-1 obligă să renunţe la ea tocmai pentru a-şi apăra în deplină
libertate demnitatea ultragiată.
• 2 nov. La intrarea în orăşelul Dubăsari au loc ciocniri
între formaţiunile de miliţie sosite de la Chişinău şi detaşamentele
muncitoreşti din aşa-numita Republică Nistreană. Se înregistrează
victime: morţi şi răniţi. M.A.I. al U.R.S.S. cere permisiunea M.A.I.
al Republicii Moldova de a aduce, pentru stabilizarea situaţiei,
trupe de interne la Tiraspol, Dubăsari, Râbniţa şi în alte raioane.
• 6 nov. Ia fiinţă Alianţa Civică, „structură de cooperare a
tuturor energiilor sociale care susţin valorile credinţei,
umanismului şi democraţiei", la rândul lor singura cale de
propăşire şi recâştigare a identităţii şi demnităţii naţionale. A.C.
se constituie din iniţiativa: Asociaţiei „15 Noiembrie"-Braşov,
Solidarităţii Universitare, Societăţii „Timişoara", G.D.S., Societăţii
„Agora" -Iaşi, Grupului Independent pentru Democraţie, Asociaţiei
Prodemocraţia şi a peste 200 de intelectuali şi muncitori. A.C. dă
publicităţii o Declaraţie de principii având ca deviză: „Nu putem
reuşi decât împreună!".
• 10 nov. Comisia de supraveghere Helsinki, organizaţie
care se ocupă de drepturile omului, adresează o scrisoare lui Ion
Iliescu în care se exprimă îngrijorarea în legătură cu modul în
care decurge procesul lui Iulian Vlad. Acesta ar trebui să răspundă
pentru toate faptele ce încălcau drepturile omului, săvârşite cu
mult înainte de dec. '89, în calitatea sa de şef al Securităţii Statului.
Comisia îşi exprimă nemulţumirea că procesul a fost suspendat
datorită lipsei probelor „complicităţii la genocid".
104
1990
• 12 nov. Judecătoria din Braşov dă verdictul în cazul
Toader Steţca: 7 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj şi
un an închisoare pentru infracţiunea de ultraj cu violenţă. S-a
dispus suspendarea condiţionată a pedepsei.
• 15 nov. în mai multe oraşe ale ţării au loc mari mitinguri
la 3 ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor de la Braşov
din 1987.
Bucureşti. Organizat de A . C , are loc cel mai mare miting
de după Revoluţia din dec, '89, cu (se apreciază) 200 000 persoane.
Coloane masive de manifestanţi străbat centrul Capitalei, din Piaţa
Palatului pe Calea Victoriei pînă la Piaţa Victoriei. Se strigă lozinci:
„O demisie pentru liniştea noastră", „Jos emanatul!", „Unde-s
teroriştii, i-aţi făcut miniştri?". Se cântă „Imnul golanilor". O
delegaţie condusă de Constantin Ticu Dumitrescu este primită
în clădirea Guvernului şi rugată să aştepte. Aşteptarea
prelungindu-se îndelung delegaţia se retrage „Am considerat că
este sub demnitatea sutelor de mii de manifestanţi să aşteptăm
să vină cineva din partea Guvernului, mai ales că se ştia că vom
veni", declară C. Ticu Dumitrescu. Coloanele ajung în Piaţa
Universităţii: „Am ajuns acasă!" scandează demonstranţii.
Trecerea prin piaţă se face în tăcere în memoria tuturor victimelor
comunismului. Se ajunge din nou în Piaţa Revoluţiei unde încep
discursurile. Au fost prezenţi printre organizatori: conducerea A.C.,
Marian Munteanu, Mihai Gheorghiu, Vartan Arachelian,
Dumitru Iuga, Mihai Şora.
Braşov. Demonstraţie de proporţii sub deviza „15 nov. 1990
-Braşov - zonă liberă de neocomunism". Avându-i în frunte pe
membrii Asociaţiei „15 noiembrie 1987', demonstranţii reconstituie
traseul parcurs cu trei ani în urmă. Se strigă: „F.S.N. -pâinea
noastră unde e?", „Braşov - Timişoara şi mâine în toată ţara",
„Revoluţia continuă", „Preşedinte, Guvern, Senat - salarii mari
v-aţi aranjat, ale poporului le-aţi uitat!", „Deşteaptă-te române
până nu va fi prea târziu", „Jos Iliescu!". Au luat cuvântul: Doina
Cornea, Gabriel Andreescu, Neculai Constantin Munteanu,
Toader Steţca, Mircea Sevaciuc, delegaţi ai Timişoarei şi ai
Confederaţiei Frăţia. Când s-a dat citire unui mesaj din partea
minerilor, s-a fluierat îndelung, vorbitorul nemaireuşind să-şi
termine mesajul. S-a făcut apel la grevă generală, s-a cerut şi
demisia prefectului Ion Sofroniciu, care a anunţat că după ce va
lua legătura cu primul-ministru îşi va da demisia. (S-a răzgândit
însă după ce a vorbit la telefon cu Petre Roman.)
Atât A.C. cât şi Asociaţia „15 Noiembrie" dau publicităţii
105
 1990
Declaraţia Alianţei Civice şi Proclamaţia de la Braşov. De asemenea
Asociaţia „15 Noiembrie" dă un Comunicat în care constatând
„situaţia tragică în care se află România, din punct de vedere
economic, social, şi politic, în urma furtului de revoluţie de către
eşalonul doi al Partidului Comunist" se cere epurarea Parlamentu­
lui, vot de încredere pentru Guvern sau demisia primului-ministru
şi demisia imediată a lui Ion Iliescu.
-Mitinguri de solidaritate cu Braşovul anului 1987 au avut
loc şi ta Timişoara, Cluj, Hunedoara, Ploieşti, Iaşi, Constanţa.
-într-o şedinţă specială, camerele reunite ale Parlamentului
marchează trecerea a trei ani de la revolta braşovenilor, împotriva
regimului comunist şi dictaturii. Din partea reprezentanţilor
mişcării a fost invitată o delegaţie: Vasile Anghel, Daniel Anghel
şi Lucian Szilaghi. Vasile Anghel a prezentat câteva propuneri:
înscrierea zilei de 15 nov. ca zi naţională de luptă împotriva
comunismului; redeschiderea procesului de la Braşov. A luat
cuvântul Dan Marţian care şi-a exprimat admiraţia faţă de actul
de mare curaj civic al braşovenilor. într-un Comunicat al Asociaţiei
„15 Noiembrie" se menţionează că prezenţa acestei delegaţii la
Palatul Cotroceni n-a avut mandatul asociaţiei care va analiza
această iniţiativă a membrilor delegaţiei.
- Se încheie misiunea delegaţiei Comisiei pentru relaţiile
cu ţările europene nemembre ale Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei. Din delegaţie fac parte: René Noerens, şeful
delegaţiei, preşedintele Grupului belgian al Uniunii Inter­
parlamentare, liberal -Belgia, Fritz Probst, raportor al Comisiei
pentru România, liberal - Austria, Ingrid WÛloch, membră a
Comisiei pentru relaţii parlamentare şi publice, conservator -
Norvegia, Jordi Sole, membru al Comisiei, socialist-Spania, Guy
Dufour, secretar al Comisiei şi Irene Ruegg, interpretă. Au avut
loc întâlniri cu autorităţile române, reprezentanţi ai opoziţiei,
personalităţi publice. S-au făcut câteva recomandări: să se
cerceteze evenimentele din mart. '90 (Târgu Mureş) şi 13-15 iun.
Bucureşti. S-au cerut rapoartele comisiilor parlamentare
însărcinate cu cercetarea acestor evenimente, dar rapoartele n-au
fost încă întocmite. S-a fixat ziua de 7 dec. 1990 ca dată limită a
prezentării celor două rapoarte. Au mai fost luate în discuţie
necesitatea alegerilor locale, dificultăţile presei, situaţia copiilor
handicapaţi, a minorităţilor, emigraţia masivă care poate fi
diminuată prin integrarea profesională a tinerilor.
• 16 nov. Prin fuziunea Partidului Democrat al Muncii cu
Partidul Socialist, apare Partidul Socialist al Muncii condus de
106
1990
Ilie Verdeţ - preşedinte şi Nicolae Bălăşoiu, Traian Dudaş,
Valeriu Petrescu, George Şerban -vicepreşedinţi. George Şerban
îşi dă demisia a doua zi. La şedinţa de constituire, Partidul So­
cialist era neînregistrat laT.M.B. Includerea în noul partid a unor
membri marcanţi ai P.C.R. a fost discutată anterior. Pentru a obţine
sala Clubului Uzinelor Faur, s-a emis o adresă din partea
Organizaţiei economice de producţie şi servicii „Furnica", prin care
se cerea închirierea sălii în scopul organizării unei consfătuiri cu
agenţi economici şi reprezentanţi ai societăţii „Furnica". Adresantul
era Clubul Uzinei „23 August", denumirea dinainte de dec.'89.
Fuziunea s-a produs printr-o deturnare a Conferinţei Naţionale a
Partidului Democrat al Muncii. Ilie Verdeţ declară (şi pe postul
de televiziune) că a apărut pentru că în arena politică românească
există o dreaptă, un centru şi lipsea cu desăvârşire stânga. Astfel
apare acest partid pe care părintele său, Ilie Verdeţ, îl consideră
„un partid de stânga, moderat, de tip socialist". Tot el declară că
membrii partidului nu sunt obligaţi să folosească apelativul
„tovarăşe" dar nici „domnule"pentru a nu le fi îngrădită libertatea.
In declaraţia lui Gheorghe Albu, membru în conducerea fostului
Partid Democrat al Muncii, se afirmă că a fost vorba de un fel de
puci, bine organizat de Ilie Verdeţ care, la 12 ian. '90, a avut o
întrevedere cu conducerea P.D.M. (Anton Moisescu, Alexandru
Paraschiv, Eduard Mezîncescu, Gheorghe Albu). Atunci Verdeţ
ar fi spus:„eu vin cu 800 de membri şi cu 6 milioane de lei". Iniţial
respins, ulterior s-a asociat în secret cu membri ai conducerii
P.D.M. şi a reuşit să ia puterea în noul partid, deşi cu trei zile
înainte de Conferinţa naţională, într-o şedinţă a Comitetului Di­
rector, Constantin Pârvulescu fusese propus şi admis ca
preşedinte de onoare al partidului. La Conferinţa Naţională au
fost invitaţi în prezidiu toţi foştii membri P.C.R. care participau la
lucrări ca să se convingă că era vorba de un partid serios. Ei au
votat fuziunea partidelor şi astfel au luat puterea. Darea de seamă
şi documentele P.D.M. nici n-au mai fost citite. Ilie Verdeţ în
schimb a citit documentul de constituire a P.S.M. Ulterior toţi
membrii gazetei Fapta editată de P.D.M. şi-au prezentat demisia.
Apariţia acestui partid stârneşte o furtună de proteste.
• 17 nov. Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov dă publicităţii
o scrisoare deschisă prin care protestează împotriva felului în
care preşedintele tării a înţeles să se folosească de această
Asociaţie. Prezentă la Cotroceni, la o întâlnire cu prilejul
comemorării a trei ani de la mişcările muncitoreşti din 1987, de
la Braşov, o delegaţie a Asociaţiei a lăsat impresia falsă că
107
 1990
preşedintele e girat de această Asociaţie. T.V.R. a prezentat
trunchiat întâlnirea pentru a obţine o imagine favorabilă
preşedintelui. Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov cere încă o dată
demisia lui Ion Iliescu.
-Conducerea MAp.N. hotărăşte trecerea în rezervă, în bloc,
a unui important număr de militari, membri ai C.A.D.A. La
întâlnirea reprezentanţilor C.A.D.A. cu ministrul apărării, Victor
Atanasie Stănculescu (22 sept. 1990 şi 12 nov. 1990), acesta a
recunoscut oportunitatea unor revendicări (înnoirile democratice
din cadrul armatei, adevărul privind participarea armatei la
evenimentele din dec. '89) şi chiar s-a angajat să le susţină. în
urma acestei măsuri C.A.D.A. dă o declaraţie prin care cere
demisia factorilor de răspundere din armată, cu vinovăţii notorii
şi deci vulnerabili şi uşor de şantajat, ca şi reactivarea ofiţerilor
C.A.D.A. trecuţi abuziv în rezervă,
• 19 nov. A.F.D.RR. organizează un marş al tăcerii în
semn de protest faţă de reactivarea P.C.R. în varianta P.S.M.
Participarea e impresionantă. în fruntea demonstranţilor se află
Costache Nicuşor de 71 de ani, îmbrăcat în zeghe şi legat cu
lanţuri la mâini şi la picioare, fost deţinut politic, eliberat în 1970,
cu 1 300 lei pensie. Participanţii la miting sunt în majoritate
oameni în vârstă, mulţi poartă în mâini fotografia unui deţinut
politic pe care scrie: „Adio P.C.R. şi nu la revedere". Pe Calea
Victoriei coloanele sunt aplaudate şi se aruncă flori, în faţa clădirii
unde au loc lucrările Senatului coloanele se opresc pentru o
manifestaţie de protest. Sergiu Nicolaescu coboară printre
demonstranţi, care 51 înconjoară şi îi reproşează violent trădarea
idealurilor Revoluţiei. Reîntors în Senat îşi anunţă demisia ca
semn de dezaprobare a apariţiei P.S.M.: „Mă simt incapabil în
momentul de faţă să găsesc o soluţie de liniştire pentru conştiinţa
mea". Şi alţi parlamentari se pronunţă în legătură cu apariţia
acestui partid: unii din opoziţie spun că F.S.N. e vinovat, că fără
o anumită susţinere comuniştii n-ar fl îndrăznit să ridice capul,
iar reprezentanţii F.S.N. consideră că n-au ce să-şi reproşeze.
Ion Raţiu e de părere că (rejnaşterea P.C.R. e un moment istoric
important. Ca să poată fi înfrânt cu adevărat, el trebuie să existe.
C. Constantinescu Claps (P.N.Ţ.C.D.) cere să fie interzisă prin
lege existenţa acestui partid (la întoarcerea sa de la tribună Ion
Raţiu îl îmbrăţişează cu afecţiune). Numeroase alte acţiuni
protestatare însoţesc reintrarea în viaţa politică a foştilor comunişti
(protestează şi Liga Sindicatelor minerilor din Valea Jiului).
• 20 nov. Piaţa Aviatorilor. Miting popular al F.S.N. cu
108
1990
ocazia împlinirii à 6 luni de la victoria în alegeri. Mulţi participanţi
şi multe discursuri printre care se remarcă vorbitorii: Petre Ro­
man, Claudiu Iordache, Liviu Mureşan. Au loc şi schimburi de
replici tăioase, mai ales în apropierea gurilor de metrou, între
suporterii Frontului şi adversarii acestuia.
• 19-21 nov. Paris. François Mitterrand deschide lucrările
Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa la care
participă 34 de delegaţi, adică toţi şefii de stat şi de guvern care
au semnat la 1 aug. 1975 „Actul final de la Helsinki". Preşedintele
Franţei consideră Conferinţa drept cel mai important moment
politic din ultimii 45 de ani. George Bush afirmă că documentele
semnate au o importanţă unică în istorie:
1. Tratatul privind dezarmarea convenţională în Europa, la
care aderă 22 membri ai N.A.T.O. şi ai Pactului de la Varşovia.
2. Declaraţia comună de neagresiune în care cele 22 de
state semnatare se obligă să nu recurgă la ameninţarea cu forţa
sau la folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale a vreunui
stat.
3. Carta de la Paris pentru o nouă Europă care consacră
procesul de destindere pe continent, început în 1975, la Helsinki.
Cu această ocazie se creează o serie de structuri şi instituţii
noi ale Conferinţei general-europene: Consiliul de miniştri -
Secretariatul (sediu la Praga); Centrul de prevenire a conflictelor
(sediu la Viena); Biroul pentru alegeri libere (sediu la Varşovia);
Adunarea Parlamentară care corespunde intenţiei unei participări
parlamentare mai largi la C.S.C.E.
Ion Iliescu, prezent la Conferinţă, are o serie de întâlniri
printre care cu François Mitterrand şi Mihail Gorbaciov. Acesta
din urmă avertizează că nu doreşte să fie susţinute tendinţele
separatiste care se manifestă în U.R.S.S., referindu-se în mod
expres la ţările baltice, cărora le-a recunoscut dreptul de a aspira
la obţinerea independenţei. Jozsef Antal anunţă că cele 6 ţări
membre ale Tratatului de la Varşovia au căzut de acord asupra
dizolvării structurilor lui până la sfârşitul anului următor.
în cuvântul său, George Bush îi menţionează drept „cei
care au îndrăznit să acţioneze", pe Vaclav Havel, Jozsef Antal,
Tadeusz Mazowiecki, Jelio Jelev. S-â considerat că ordinea
acestor menţionări exprimă şi ierarhia preferinţelor pentru ajutor
economic şi financiar.
• 22 nov. Virgil Măgureanu. directorul S.R.I., prezintă în
faţa Parlamentului un raport în legătură cu specificul, structurile
şi programul acestei instituţii şi răspunde unor probleme care 109

1990
continuă să neliniştească opinia publică: documentele fostului
Departament al Securităţii Statului au fost puse în totalitate sub
controlul M.Ap.N. după Revoluţia din dec. 1989; S.R.I, a trecut în
rezervă sau îndepărtat 6 000 de cadre ale fostei Securităţi şi a
preluat un sfert din aparatul informativ al acestei instituţii; toate
mijloacele tehnice folosite de fosta Securitate pentru interceptarea
convorbirilor telefonice au fost dezafectate, iar aparatura preluată
de M.Ap.N.
-Londra. MargaretThatcher îşi anunţă demisia pentru că
rezultatul alegerilor nu îi este atât de favorabil încât să-şi păstreze
funcţia de lider al Partidului Conservator şi, în consecinţă,
demnitatea de prim-ministru al Marii Britanii.
• 26 nov. Sofia. Todor Jivkov propune scoaterea la licitaţie
internaţională a cadourilor primite de el în fosta calitate de
conducător de partid şi de stat. Jivkov apreciază că s-ar putea
obţine un miliard de dolari cu care s-ar putea construi un spital
pentru copii.
• 27 nov. Londra. John Major (47 de ani), fostul ministru
al finanţelor în Marea Britanie, este ales în fruntea Partidului
Conservator ceea ce îl recomandă ca pe viitorul candidat la funcţia
de prim-ministru.
-Asociaţia „15 Noiembrie" Braşov, Societatea Timişoara,
C.A.D.A., Asociaţia veteranilor de război, Liga Studenţilor din
Universitatea Bucureşti îi propun lui Ion Iliescu un dialog pentru
28 nov. la orele 11, în prezenţa reprezentanţilor presei şi televiziunii
având ca punct de pornire deteriorarea continuă a situaţiei
economice, sociale şi politice a ţării.
• 29 nov. Sindicatul liber al R.T.V.R. protestează contra
modului discreţionar în care se conduce Televiziunea. Unii angajaţi
cu opinii neconvenabile conducerii (Vartan Arachelian, Mihaela
Minai) sunt marginalizaţi sau chiar înlăturaţi, în timp ce foştii
activişti culturali care au condus altădată Televiziunea sunt din
nou în fruntea instituţiei. Se propune ca posturile de conducere
să fie ocupate prin concursuri serios organizate. Preşedintele
sindicatului, Dumitru Iuga, anunţă că va declanşa greva foamei
dacă protestul nu va avea ecou.
- Alianţa Civică cere ca în numele poporului, să fie adusă
în faţa judecăţii naţiunii ideologia extremistă de stânga, care a
inspirat, generat şi acoperit crime, protejându-i pe vinovaţi de
dreapta pedeapsă; judecarea celor care au terorizat acest popor,
blând şi omenos, timp de peste patru decenii, a conjuraţiei care a
acoperit puterea în stat, a născut şi a instaurat cea mai feroce
110
1990
dictatură, a capilor acestei conjuraţii - nomenclatura comunistă
-şi a braţului ei înarmat, poliţia politică -Securitatea; condamna­
rea şi abolirea tuturor legilor nedrepte - începând cu Consti­
tuţiile comuniste - a structurilor şi instituţiilor regimului
dictatorial, înlăturarea persoanelor compromise, înlăturarea
tuturor măsurilor abuzive antidemocratice şi antiumane adoptate
în regimul comunist de-a lungul existenţei sale, între 1944 şi
1989".
-Ziarul România liberă declară că va găzdui în paginile
sale, ca un Tribunal Moral, un proces al ccmunismului în care
vor apărea toţi cei care consideră că au ceva de spus ca martori,
acuzatori sau apărători ai acestei perioade. La această invitaţie ,
în România liberă s-au putut citi, vreme îndelungată, istoriile
triste ale celor care au avut de suferit din partea regimului
comunist.
- Ziarul Unirea din Alba Iulia publică un Comunicat al
armatei „Transilvania" (semnat de generalul Paul Cheler,
comandantul acestei armate) către populaţie, în care se promite
că se va asigura „un climat de siguranţă şi ordine, de linişte şi
pace" la festivităţile care vor avea loc la Alba Iulia cu prilejul Zilei
Naţionale. „în acelaşi timp, armata va da o ripostă fermă, mergând
până la deschiderea focului, împotriva tuturor acelora care vor
tulbura şi vor încerca să compromită Sfântul nostru 1 Decembrie".
• 30 nov. Bucureşti. Ceremonie solemnă, la Arcul de
Triumf, consacrată lui 1 dec. 1918, ziua înfăptuirii României Mari.
Se remarcă prezenţa oficialităţilor începând cu Ion Iliescu şi Petre
Roman, preşedinţii camerelor Parlamentului, reprezentanţii
partidelor politice, ai armatei, ai S.RI-ului, Ministerului de In­
terne, cultelor religioase, Academiei Române, veterani de război,
răniţii în Revoluţia din dec. '89. Se depun coroane de flori la baza
Arcului de Triumf. Pentru prima oară, după 45 de ani, unităţile
Armatei Române defilează pe sub arc. în Piaţa Revoluţiei P.N.Ţ.C.D,
marchează Ziua Naţională a ţării printr-un miting, precedat de
un marş pe arterele centrului Capitalei.
• 1 dec. Cu câteva zile înainte de această dată oficialităţile
politice, oamenii de ştiinţă şi cultură, mass- media pregătesc
sărbătoarea de la 1 Decembrie care urmează să aibă loc la Alba
Iulia. Ion Iliescu lansează o propunere: „Vreau să ne gândim cu
toţii cum să facem din această sărbătoare un prilej de reconciliere
naţională, un prilej de concordie şi nu de discordie". (în Adevărul,
Sergiu Andon scrie: „Fiţi buni şi vedeţi în sărbătoarea noastră
nou aleasă, dar posibil veşnică, şansa noastră în istorie. Să 111 ne
 1990
spunem -pentru întâia oară de 1 Decembrie -La mulţi deapururea
mulţi ani! La mulţi ani în sănătate prea iubit popor al României!".)
în această notă, are loc la Alba Iulia, pe platoul Romanilor, şi sub
egida Parlamentului, o adunare populară consacrată desăvârşirii
României Mari, de la 1 Decembrie 1918. Sunt prezente cele mai
importante personalităţi politice, religioase, militare, din cadrul
S.R.I., veterani de război etc. Se citeşte Declaraţia solemnă a
Parlamentului României, are loc un tedeum cu participarea tuturor
cultelor, se depun coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul.
Se ţin multe discursuri: Ion Iliescu, Victor Stănculescu, Dan
Marţian, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu, Corneliu Coposu,
Claudiu îordache, Victor Surdu, Szocs Gâza. Radu Ceontea
ş.a. Şi totuşi „reconcilierea" şi „concordia" nu s-au realizat,
Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu sunt huiduiţi în timp ce
îşi ţin cuvântările. Câteva oficialităţi în frunte cu Petre Roman
sunt acuzate de cei ofensaţi şi de alţi reprezentanţi ai opoziţiei că
au alimentat prin gesturi încurajatoare ultragierea opoziţiei. Petre
Roman, susţinut de aliaţii săi, declară că na avut astfel de intenţii,
că regretă incidentele produse spontan, de care se face vinovată
opoziţia pentru că „cine seamănă vânt culege furtună".
• 3 dec. A.Z.R. se solidarizează cu Sindicatul liber din
RT.V.Rşi cu Dumitru Iuga.
• 4 dec. Mihai Gheorghiu, vicepreşedinte al Ligii
Studenţilor din Universitatea Bucureşti şi Gheorghe Roncea ,
student, declară greva foamei, pentru că în preajma unui an de
la Revoluţia din dec.'89 nu sa aflat adevărul despre aceste
evenimente, în urma acestui gest de protest, se va declara greva
generală a studenţilor.
• 6 dec. Sindicatul liber din R.T.V.R. se solidarizează cu
Dumitru Iuga aflat în greva foamei. Cornel Pumnea întrerupe
Actualităţile şi vorbeşte pe post în numele acestui sindicat,
anunţând că Dumitru Iuga este în stare critică în greva foamei,
iar demersurile sindicaliştilor pe lângă structurile de putere n-au
avut nici un efect. A.F.D.P.R., Alianţa Civică, Asociaţia pentru
apărarea drepturilor omului din Cluj, Consiliul Sindicatului
Democrat din I.M.G.B. se solidarizează cu Dumitru Iuga.
- Sindicatul Şoferilor avertizează că va declanşa o grevă
generală la nivel naţional pentru că primarul general al Capitalei
n-a aprobat desfăşurarea unei manifestaţii cu utilaje din dotare
în ziua de 10 dec.
• 5-9 dec. Timişoara. -Buziaş -Timişoara. în cadrul unui
miting se fac cunoscute participanţilor hotărârile recent încheiatei
112
C 8 • Istoria
1990
Conferinţe Naţionale a Studenţilor. Rezoluţia Conferinţei conţine
decizia de a se declanşa greva generală a studenţilor începând cu
11 dec. şi având ca motive: lipsa de preocupare pentru aflarea
adevărului în legătură cu crimele comise în dec.'89 şi în perioada
următoare, echivocul care caracterizează opţiunea politică a
factorilor de putere; întârzierea şi lipsa de claritate a programului
de reforme politice, economice şi sociale; persistenţa unor structuri
anacronice.
S-a dat citire moţiunii Conferinţei şi scrisorilor adresate
preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului. Cele 52 de organizaţii
studenţeşti prezente la Conferinţă au înscris în moţiune concluzia:
ori ieşirea în stradă, ori demisia preşedintelui.
• 8 dec. Alte sindicate din Capitală anunţă organizarea
unor marşuri şi mitinguri de protest în Piaţa Victoriei şi Piaţa
Aviatorilor. Primăria Capitalei nu-şi dă acordul, invocând
simultaneitatea unor mitinguri care ar împiedica circulaţia,
transportul în comun şi aprovizionarea populaţiei.
- Comunicat al Colegiului Director al F.S.N. în care se
apreciază că apelurile la grevă generală ale unor sindicate „îşi au
originea în obscure manipulaţii ale unor forţe ostile intereselor
generale ale României".
-La o conferinţă de presă, reprezentanţii Sindicatului
Şoferilor declară că greva generală se declanşează pe termen
nelimitat până la rezolvarea câtorva revendicări: demisia
Guvernului şi crearea unui guvern de uniune naţională; demiterea
conducerilor unităţilor economice, a organelor administraţiilor
judeţene şi alegerea în locul lor a acelora „care reprezintă cu
adevărat spiritul Revoluţiei din dec. '89".
• 10 dec. Răzvan Theodorescu se întâlneşte cu lideri ai
Sindicatului liber din Televiziune.
-Ion Iliescu are o întrevedere cu o delegaţie a Confederaţiei
sindicale Frăţia şi a Sindicatului Şoferilor condusă de Miron
Mitrea. Sindicaliştii sunt inflexibili, ei nu acceptă să renunţe la
miting, iar decizia în legătură cu greva generală nu poate aparţine
decât conducerii sindicatelor şi poate fi pusă în discuţie doar după
un dialog cu reprezentanţii Guvernului.
- In Piaţa Aviatorilor, la mitingul iniţiat de Confederaţia
sindicală Frăţia şi de Sindicatul Şoferilor sunt prezente peste
10 000 de persoane. Pe patru dintre căile de acces spre Piaţa
Aviatorilor au fost parcate câte 50 de camioane, basculante,
autospeciale şi alte mijloace de transport. Sunt prezenţi şi
reprezentanţii altor cinci mari formaţiuni sindicale din ţară. 113

1990
Se scandează pentru unitatea sindicală, greva generală şi
demisia Guvernului. Revendicări: salarii corespunzătoare creşterii
preturilor, introducerea în Parlament a proiectelor referitoare la
legislaţia muncii şi a celor cu consecinţe sociale numai după
negocierea cu sindicatele şi cu acordul acestora; sistem eficient
de protecţie socială. Mitingul s-a desfăşurat fără incidente. La
Slobozia şi Constanţa au avut loc mitinguri de solidaritate cu cel
din Bucureşti.
- Oslo. La Ceremonia decernării Premiului Nobel pentru
pace pe anul 1990, laureatul Mihail Gorbaciov este reprezentat
de A. Kovaliov, adjunct al ministrului de externe al U.R.S.S.
-Varşovia. Lech Walesa câştigă alegerile prezidenţiale în
Polonia, eliminându-1 pe Stanislaw Tyminski.
-Piaţa Universităţii. Grupuri de manifestanţi ocupă zona
şi blochează circulaţia. Politia intervine în forţă, eliberând locul şi
împiedicând regruparea acestora.
• 11 dec. Continuă greva şoferilor. Majoritatea autobazelor
sunt în grevă. La Cotroceni au loc tratative în prezenţa lui Ion
Iliescu, între reprezentanţii Guvernului şi cei ai Sindicatului
Şoferilor şi ai altor centrale sindicale. Pentru că majoritatea
cererilor le-au fost satisfăcute, sindicaliştii anunţă că la 12 dec.
orele 24 îşi vor relua activitatea.
-Liga Studenţilor declară grevă generală pe termen nelimitat
în semn de protest faţă de gravele erori comise de Ion Iliescu,
Petre Roman şi Guvern. La reuniunea Convenţiei Studenţeşti
din Bucureşti se hotărăşte ca greva generală să nu înceteze decât
o dată cu rezolvarea revendicărilor. Se discută despre deteriorarea
relaţiilor cu muncitorii, urmărită şi realizată de F.S.N. Se hotărăşte
ca studenţii să meargă în fabrici şi să discute cu muncitorii. Se
primesc confirmări de declanşare a grevei şi în ţară: Timişoara
(Mari cearşafuri albe pe care s-a scris cu tuş negru cuvântul grevă
au fost înălţate pe clădirile Facultăţii de Agronomie, Medicină, ca
şi la Universitate şi Institutul Politehnic. în Piaţa Operei se adună
demonstranţi care scandează lozinci antiprezidenţiale,
antiguvernamentale şi apeluri la solidaritate către populaţie:
„Haideţi cu noi !", „Nu staţi în balcoane că muriţi de foame!"),
Petroşani, Cluj, Ploieşti, Craiova, Iaşi, Galaţi, Constanţa.
-Albania. Sub presiunea manifestaţiilor populare lupta
dintre conservatori şi reformatori se încheie cu o victorie a
reformatorilor. Partidul Muncii (comunist) hotărăşte adoptarea
pluripartidismului, inaugurând astfel perioada de destalinizare a
ţării, marcată de tulburări sociale şi incidente violente.
114
1990
• 12 dec. In preajma sărbătoririi unui an de la Revoluţia
clin dec. '89, Ion Iliescu lansează un apel: „Să dispunem în această
lună de timp şi linişte pentru a ne comemora şi cinsti eroii, pentru
a cinsti memoria celor care au căzut în decembrie anul trecut."
(îndemnul este extras din interviul intitulat „Singurătatea
preşedintelui sub vremuri grele", publicat în Adevărul în 15 dec.
şi realizat la 12 dec. de Darie Novăceanu, directorul ziarului.)
• 13 dec. După ce face o sinteză a schimbărilor petrecute
în România după dec.'89, Proclamaţia Parlamentului transmite
un apel la înţelegere, linişte şi pace, pentru sărbătorirea unui an
de la Revoluţia ai cărei eroi sunt evocaţi patetic: „Să fim mândri şi
să ne arătăm demni şi înnobilaţi de lupta şi jertfa lor!".
Proclamaţia se încheie cu un „La mulţi ani!", pentru
Crăciun. (Votată de cele două camere reunite ale Parlamentului,
Proclamaţia a înregistrat 7 abţineri din partea P.N.Ţ.C.D.) Aceste
îndemnuri la linişte şi reculegere sunt consecinţa unor
avertismente care circulau tot mai insistent, conform cărora
opoziţia şi alte forţe se pregăteau să răstoarne puterea cu ocazia
sărbătoririi unui an de la Revoluţia din dec.'89, adică după 15
dec, (Adevărul din 14 dec. publică apelul, în acest sens, al unui
„mic grup de patrioţi români". Ziarul susţine că este vorba despre
una dintre foarte numeroasele atenţionări sosite la redacţie: „Se
pregăteşte după 15 dec. a.c. o nouă lovitură de stat [...]. Liderii
partidelor politice, pentru a nu se implica direct în rebeliune, au
şi plecat în străinătate de unde vor conduce prin Europa Liberă
acţiunile". „Se are în vedere un guvern de uniune naţională. S-a
promis ungurilor care vor sprijini acţiunea reânfiinţarea Regiunii
Autonome Maghiare în prima fază. Se speră ca Rusia să nu
intervină".)
• 14 dec. în Comunicatul Convenţiei Studenţeşti din
Bucureşti se anunţă declanşarea grevei generale şi se adresează
un apel la solidaritate şi altor categorii sociale. Se dă publicităţii
un amplu program de revendicări. Greva se desfăşoară în 51 de
facultăţi. Se cere celorlalte categorii de salariaţi să-şi exprime
poziţia în legătură cu grevele studenţeşti. Se precizează că dacă
nu se vor primi răspunsuri din partea organizaţiilor muncitoreşti
până la 19 dec. orele 16, studenţii vor înceta grevele, considerând
că iniţiativa lor este dezaprobată de celelalte categorii sociale.
• 13-15 dec. La Ateneul Român au loc lucrările primei
Conferinţe Naţionale a Alianţei Civice. în ziua a doua a Conferinţei
au fost alese Consiliul Director (27 de membri) şi Comitetul de
coordonare (11 din cei 27 membri).
115
 1990
A fost adoptată Carta Alianţei Civice şi Apelul acesteia la
solidarizarea tuturor forţelor politice şi nepolitice în scopul
soluţionării (prin alegeri anticipate şi formarea unui guvern de
uniune naţională) a crizei pe care o traversează ţara. (In aceeaşi
zi Alianţa Civică anunţă că manifestele răspândite în Bucureşti,
în numele şi cu sigla ei, şi chemând la o mişcare de stradă de tip
legionar în 14 dec, reprezintă o mistificare, o provocare prin care
se încearcă prezentarea Alianţei ca o organizaţie ce incită la
violenţă.) Comitetul de coordonare este format din 11 membri:
Marian Munteanu, P.M.Băcanu, Iulian Cornăţeanu. Mircea
Diaconu, Gabriel Andreescu. Dumitru luga, Ana Blandiana,
Mihai Şora, George Şerban, Stelian Tañase, Nicolae Manolescu.
Funcţia de preşedinte urmează să fie deţinută prin rotaţie de cei
unsprezece, primul fiind Marian Munteanu. Printr-o scrisoare
deschisă se transmite un apel lui Dumitru luga pentru a înceta
greva foamei.
• 15 dec. Se constituie Convenţia Naţională pentru Instau­
rarea Democraţiei la care aderă: Partidul Ecologist Român, P.N.L.,
P.N.Ţ.C.D., P.S.D.R., U.D.M.R. Program: instaurarea unei societăţi
profund democratice, instaurarea adevărului în toate domeniile
vieţii publice, climat de înţelegere, toleranţă, armonie socială,
patriotism autentic. Alianţa rămâne deschisă şi altor formaţiuni.
Prin Dan Mocănescu se semnează afilierea Cartelului Sindical
Alfa la Convenţie. Ulterior au loc proteste pentru că nu s-ar fi
cerut acordul tuturor federaţiilor componente ale Cartelului Alfa
cu privire la această alianţă.
16 dec. Timişoara. 34 de organizaţii politice şi apolitice
ca şi primăria, prefectura, poliţia, cultele, garnizoana Timişoara
colaborează pentru a realiza comemorarea unui an de la izbucnirea
Revoluţiei. La ora 13 esplanada dintre Piaţa Operei şi Catedrală e
plină. Sunt zeci de mii de oameni, studenţi, muncitori, intelectuali,
mulţi cu banderole albe, purtând steagul tricolor cu stema
decupată. Se strigă: „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara", „Păcat,
păcat, de sângele vărsat", „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II",
„Jos Iliescu, lângă Ceauşescu", „Bucureşti, ajută-ne, să scăpăm
de F.S.N.", „Grevă generală", „Iliescu nu rezişti, nici cu mii de
securişti", „Frontul salvării, trădătorii ţării". în dreptul ziarului
Renaşterea Bănăţeană se strigă: „mincinoşifşi se huiduie. Se
îngenunchează în dreptul locurilor unde au căzut victime. în faţa
prefecturii se scandează: „Cinste lui, prefectului". Pe o melodie de
George Grigoriu se cântă: Partidul, Iliescu. România. Pe pancarta
purtată de Asociaţia „ 17 Decembrie" a răniţilor şi familiilor îndoliate
116
1990
în Revoluţia din Timişoara stă scris: „Vrem dreptate pentru morţi,
nu fotolii pentru hoţi!". Mitingul ţine până seara târziu, se
prelungeşte şi peste noapte. S-au formulat numeroase revendicări
(demisia lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman, invalidarea
mandatului unor parlamentari etc).
• 17 dec. Şedinţa în plen a Parlamentului pentru come­
morarea victimelor Revoluţiei din dec '89 -un an de la masacrul
din Timişoara. Unii parlamentari au vorbit în termeni severi despre
ceea ce Alexandru Bârlădeanu a numit „aşa-zisul miting de pe
16 dec. de la Timişoara". Majoritatea parlamentarilor reacţionează
violent la propunerea adoptării unei hotărâri prin care să se
interzică forţelor de ordine să deschidă focul asupra
demonstranţilor neînarmaţi- La rândul ei Societatea Timişoara
protestează împotriva acestei atitudini.
- O altă zi de doliu la Timişoara. Lumini şi lumânări aprinse
în plină zi. Coloane masive de oameni au steaguri îndoliate şi
coroane de flori. Slujbe la locurile de martiraj. Se sfinţesc piatra
de temelie a Bisericii Martirilor (Calea Girocului) şi o troiţă dăruită
Timişorenilor de locuitorii Săpânţei prin sculptorul maramureşan
Dumitru Pop. Slujbă la crucea din faţa Catedralei, scurte
cuvântări, şi câteva scandări împotriva puterii. Comitetul de
organizare a manifestărilor de comemorare a unui an de la
Revoluţia din dec. '89 de la Timişoara face public protestul
împotriva profanării memoriei martirilor timişoreni şi a discreditării
Revoluţiei de către unii parlamentari, în şedinţa din 17 dec. 1990.
- întâlnire la Cotroceni între Ion Iliescu şi o delegaţie P.N.L.
condusă de Radu Câmpeanu. Participă Alexandru Bârlădeanu,
Dan Marţian, Petre Roman şi Claudiu Iordache. Se discută
despre posibilitatea unor tratative cu partidele politice şi
formaţiunile din opoziţie (P.N.L. se angajează să pregătească
opoziţia pentru confruntare) în vederea căutării unor formule de
coparticipare la guvernare,
- Apel al Colegiului de conducere al Televiziunii către
Sindicatul liber din instituţie în care se formulează rugămintea
ca Dumitru Iuga să înceteze greva foamei.
- Sindicatul liber din R.T.V.R., informează, prin Biroul
Executiv, că datorită eşuării demersurilor făcute pe lângă
conducerea Televiziunii de a rezolva situaţia de criză din această
instituţie se declară declanşarea unei greve de tip japonez,
începând cu 17 dec orele 8.
- Studenţii Mihai Gheorghiu şi Gheorghe Roncea încetează
greva foamei. 117
 1990
• 18 dec. La Institutul Politehnic Bucureşti are loc un
miting de solidaritate cu Dumitru Iuga.
- Marş studenţesc de solidaritate cu Dumitru Iuga. în faţa
Televiziunii se strigă: „Iuga, te iubim, orice-ar fi te sprijinim", „Iuga
dacă moare, e răscoală mare", „Demisia - Iliescu, Valeriu,
Theodorescu".
• 19 dec. Răzvan Theodorescu se întâlneşte cu Dumitru
Iuga şi se angajează să satisfacă o mare parte din cererile
Sindicatului liber din R.T.V.R. Ca urmare Dumitru Iuga renunţă
la greva foamei.
- Tratative între Ion Iliescu şi o delegaţie de membri ai
Consiliului Director al Alianţei Civice -P.M.Băcanu, Nicolae
Manolescu, Marian Munteanu, Al.Popovici, Mircea Sevaciuc,
StelianTănase. Biroul de presă al preşedintelui dă un comunicat
în care se precizează: „preşedintele a apreciat pozitiv întâlnirea
cu reprezentanţii Alianţei Civice, aceasta însemnând începutul
unui posibil dialog constructiv". Din comunicatul Alianţei Civice
nu rezultă o la fel de mare încredere în viitorul relaţiilor dintre
partenerii dialogului. A.C. reproşează că preşedintele n-a acceptat
să se transmită în direct la televiziune întreaga întâlnire şi că au
fost transmise separat cele două comunicate .
• 20 dec. Timişoara. A cincea zi de comemorare a Revoluţiei
din dec. '89. Miting organizat de Frontul Democrat Român,
constituit la 20 dec. '89 la Timişoara. Se rostesc cuvântări din
balconul Operei, aşa cum se întâmplase şi cu un an în urmă.
Primit cu ostilitate de populaţie, Claudiu Iordache (unul dintre
cei mai curajoşi şi activi manifestanţi din dec.'89, la Timişoara)
îşi depune carnetul de parlamentar pe balustrada balconului
Operei, anunţându-şi demisia. „Cinste lui!", strigă mulţimea.
• 21 dec. Şedinţă solemnă a Parlamentului pentru
comemorarea unui an de la Revoluţia din dec. '89. Multe
discursuri, dintre care: Ion Iliescu, Petre Roman, Dan Marţian,
Dan Lăzărescu, Victor Surdu, Ion Raţiu.
- Timişoara. A treia zi din seria de comemorări. A.C.
organizează un miting dedicat Solidarităţii Bucureştiului cu
Timişoara.
- Bucureşti. Miting comemorativ anunţat de A.C., în Piaţa
Universităţii, la orele 13. Participanţii sunt rugaţi să poarte
îmbrăcăminte cernită, brasarde negre, flori şi lumânări, iar
conducătorii auto să clacsoneze trei minute la începerea
mitingului. Se dă publicităţii Carta Alianţei Civice, programul în
24 de puncte (datat 14 dec. 1990) al acestui „organism
118
1990
reprezentativ al societăţii româneşti". Deviza A.C. este „Nu putem
reuşi decât împreună". Se anunţă că reprezentanţii Timişoarei
cer sprijinul pentru organizarea unei greve generale. Se consideră
că revoluţia nu s-a încheiat. Se reiau cântecele Pieţei Universităţii,
se strigă lozinci, se îngenunchează pentru reculegere în locurile
unde cu un an în urmă cădeau primele victime. în faţa Sălii Dalles
un sobor de preoţi oficiază slujbe. De la una din ferestrele
Intercontinentalului flutură un tricolor, -Principesa Margareta,
fiica lui Mihai de Hohenzollern ia parte la demonstraţie de acolo
şi trimite un mesaj. Dan Iosif şi Gelu Voican Voiculescu doresc
să se adreseze mulţimii în amintirea importantei lor contribuţii în
evenimentele din 22 dec. '89. Mulţimea îi respinge ferm, sunt
huiduiţi şi siliţi să se întoarcă în maşina cu care veniseră şi căreia
i se sparge parbrizul.
- Bucureşti. Asociaţia „21 Decembrie" anunţă că va organiza
în fiecare zi de 21 dec. comemorarea eroilor Revoluţiei din dec.
'89. în acest an mitingul începe la orele 12 în Piaţa Romană şi va
continua cu depuneri de coroane de flori în faţa sălii Dalles,
Piaţa Universităţii, Cimitirul Eroilor.
• 22 dec. Continuă, paralel, seria de acţiuni comemorative
oficiale. Se dezvelesc monumente cu care ocazie se ţin discursuri,
se pun plăci comemorative în acorduri de fanfară, se oficiază slujbe
religioase şi se păstrează momente de reculegere. Şi Guvernul se
întâlneşte într-o şedinţă solemnă cu discursuri de aducere aminte
şi veşnică recunoştinţă pentru cei care s-au jertfit cu gândul la
salvarea ţării de comunism. Coroanelor de flori depuse de
oficialităţi în Piaţa Universităţii (unde se întrerupe iarăşi circulaţia)
li se dau foc.
-Victor Babiuc, ministrul justiţiei, declară: „primul-minis-
tru cere organelor Procuraturii să ducă până la capăt descoperirea
celor care s-au făcut vinovaţi faţă de poporul român, atât în timpul
regimului comunist cât şi în timpul Revoluţiei, pentru a fi
sancţionaţi de instanţele de judecată potrivit legii. Renaşterea ţării,
reconcilierea naţională, restituirea în lume a imaginii adevărate a
României nu pot fi concepute fără aceasta".
0 23 dec. La Aeroportul Otopeni se dezveleşte un monu­
ment de marmură neagră pe care sunt gravate numele celor care
şi-au pierdut viaţa în acest loc cu un an în urmă.
• 24 dec. în ajunul Crăciunului oamenii continuă să-şi
aducă aminte de morţii Revoluţiei. Se oficiază slujbe, se aduc
flori, se aprind lumânări, se îngenunchează spre reculegere119 la
locurile de martiraj.
 1990

1990
onorat obligaţiile la Bucureşti, unde a avut loc o şedinţă curentă,
• 25 dec. In ziua de Crăciun, Dumnezeu îi ajută pe noii întâlnirea se realizează peste două zile. Participă şi Florentin
conducători ai României să-şi biruie adversarii. La 25 dec. '89 Cârpanu, prefectul judeţului, în comunicatul dat de Biroul
Nicolae Ceauşescu cade secerat de gloanţe, iar la 25 dec. '90, Executiv al Federaţiei Sindicatelor Libere Timişoara, după ce se
Minai de Hohenzollern este din nou izgonit din ţară. Orele 18,15, face o sinteză a precarei stări economice, sociale şi politice a
aeroportul Otopeni. Sosesc cu o cursă Charter fostul suveran al României, se cere Parlamentului acordarea unui vot de
României şi membrii familiei regale. Sunt invitaţi în salonul oficial, neîncredere Guvernului şi formarea unui guvem de coaliţie.
se constată că au paşapoarte diplomatice daneze, fără viza română - Palatul Cotroceni. Preşedintele Ion Iliescu îi invită pe
de intrare în ţară. Li se acordă o viză provizorie de 24 de ore. foştii membri ai C.F.S.N. la o întâlnire amicală. S-a cântat, s-a
Familia regală se îndreaptă spre Piteşti, în drum spre Curtea de scandat „Şi noi suntem români". Preşedintele Ion Iliescu a fost
Argeş, unde voia să asiste la o slujbă religioasă. Intre timp, la obligat să se aşeze pe covor pentru a se fotografia cu ei. („Până şi
emisiunea Actualităţi a Televiziunii se anunţă că ex-regele corpul de gardă al preşedintelui, după încercări repetate de a-1
României a sosit clandestin în ţară, iar prezenţa lui este proteja de efuziunea sentimentelor celor prezenţi.văzând că nu
indezirabilă. Generalul Valeriu Rozoleanu, şeful Direcţiei Generale au cu cine să se înţeleagă, au renunţat la misiunea lor, lăsându-1
pentru paşapoarte, declară şi el că „regele a intrat ilegal şi a forţat pradă încercuirii invitaţilor"; Adevărul -4 ian. 1990, Andrei
trecerea frontierei". în consecinţă, pe autostrada Bucureşti -Piteşti, Alexandru - Bal la Cotroceni). Totuşi preşedintele declară că îl
la km. 110, se improvizează un baraj cu vehicule militare şi
„amărăşte" lipsa unor foşti coleg de C.F.S.N. (Doina Cornea, Ana
tractoare pentru capturarea indezirabililor. Suita regală este
Blandiana, Ion Caramitru, Dumitru Mazilu.) „Nu pot să spun
somată, sub ameninţarea cu arma, să oprească şi este condusă
apoi, tot sub ameninţarea armelor, la aeroportul Otopeni, unde că am resimţit lipsa lor, dar o undă de regret am simţit. Oameni
ajunge după miezul nopţii. După o lungă aşteptare şi discuţii faţă de care aveam afecţiune - şi aveam impresia că afecţiunea e
fără rezultat sunt îmbarcaţi la orele 5,43 într-un avion românesc, reciprocă -n-au venit azi şi asta mă amărăşte" .
cu direcţia Elveţia (avionul cu care a venit ex-regele fusese • 31 dec. Surpriza de revelion (după titlul articolului lui
sechestrat şi declarat inutilizabil, explicaţia fiind că piloţii lui se Sergiu Andon din Adevărul 5 ian. 1991): „Preşedintele României
aflau în stare de ebrietate). Presa a publicat ulterior un comunicat na vorbit în seara de anul nou 1991 ţării sale şi lumii pentru că
(din partea biroului de presă al fostului suveran, alături de
fotografia sa, cu paşaportul în mână, pe care viza românească se avea prea multe de spus".
putea desluşi) cu titlul „Rămân credincios naţiunii române" în
care printre altele se putea citi: „Considerând confiscarea
paşapoartelor, conducerea sub escorta poliţiei a întregului grup,
sechestrarea lui pe aeroport, izolarea lui de exterior, acţiunea
autorităţilor române se poate considera ca un flagrant act de
încălcare a drepturilor omului". în comunicatul Guvernului se
afirmă că vizita a fost neautorizată şi că s-a procedat corect, în
spiritul legilor ţării. Episodul avea să stârnească uimirea şi un
val neobişnuit de proteste atât din ţară, cât şi din străinătate.
-Patriarhul Teoctist îndeamnă pe toţi românii la bunătate,
toleranţă şi pace, urându-le Crăciun fericit şi prosperitate.
-Se anunţă că Ion Iliescu va face o vizită în China.
• 28 dec. întâlnire ratată între reprezentanţii greviştilor
timişoreni şi parlamentarii din judeţul Timiş (greviştii solicitau o
întâlnire cu Petre Roman, dar acesta na reacţionat la apel).
Parlamentarii n-au reuşit să ajungă la Timişoara pentru că şi-au 121

120

1991
• 2 lan. Andrei Pleşu, ministrul culturii, îşj anunţă demisia
datorită reacţiei Guvernului la vizita fostului suveran al României.
Demisionarul consideră că în comunicatul Guvernului emis cu
acest prilej se vehiculează fraze proletcultiste despre monarhie şi
se invocă legi adoptate de un guvern comunist în complicitate cu
ocupanţii sovietici.
• 4 ian. în cadrul unei conferinţe de presă, la prefectura
judeţului Timiş, Claudiu Iordache propune să se organizeze un
scrutin moral asigurat de un colegiu cetăţenesc (5-11 ian.
Timişoara) prin care alegătorii săi să se pronunţe efectiv şi operativ
în legătură cu oportunitatea rămânerii lui în Parlament, având în
vedere deja consumata demisie. Ulterior, această modalitate de
consultare a populaţiei a fost contestată chiar şi de opoziţie. La 8
ian, se renunţă la scrutinul moral, iar Claudiu Iordache îşi
păstrază calitatea de deputat.
• 7 ian. Andrei Pleşu declară că nemulţumirile care i-au
provocat cererea de demisie au avut un asemenea efect printre
guvernanţi încât „a avut temei să-şi retragă demisia".
-Prima şedinţă de guvern în anul care abia a început. Petre
Roman îşi mărturiseşte satisfacţia că Andrei Pleşu a renunţat la
demisie.
® 8 ian. Tribunalul judeţean Braşov a admis recursul lui
Toader Steţca şi dispune achitarea acestuia, condamnat la un
an închisoare cu suspendare, pentru ultraj şi ultraj cu violenţă.
• 9 ian. Timişoara. Miting organizat de sindicate.
Manifestanţii, într-o stare explozivă de revoltă, cer suspendarea
ziarului Renaşterea Bănăţeană. în această publicaţie apăruse un
articol (semnat „Comitetul Secret pentru Democratizarea Societăţii
Timişoara), în care se afirmă că un fost membru al Societăţii
Timişoara a plecat din ţară în dec. '90 şi a declarat că scopul
nemărturisit al Societăţii ar fi transformarea României într-o
federaţie pe baza unui plan în trei etape -ultima etapă fiind alipirea
Banatului şi Transilvaniei la Ungaria. Despre liderii sindicali din
întreprinderile unde s-a declarat grevă se afirmă că ar fi mituiţi
prin intermediul Societăţii Timişoara de către organizaţia „Pro
Transilvania"din Ungaria. Conducerea prefecturii şi comandantul
politiei îşi dau demisia.
122
1991
• 10 ian. S.Z.R. -Federaţia sindicatelor din întreaga presă
condamnă „acţiunea extremistă, incalificabilă într-un context
democratic" de suprimare a ziarului Renaşterea Bănăţeană.
-Comunicat către ţară semnat de Comitetul cetăţenesc al
municipiului Timişoara în care se cer demisiile preşedintelui,
primului-ministru şi a Guvernului, alegeri anticipate, numirea
în Colegiul de administraţie al Televiziunii a cinci disidenţi credibili
în ţară şi în străinătate, continuarea activităţii C.A.D.A.,
reactivarea militarilor trecuţi în rezervă, respingerea demisiilor
prefectului judeţului şi şefului poliţiei.
• 11 ian. Continuă procesul pe care Gheorghe Robu îl
intentează contra lui Corneliu Vădim Tudor pentru ofensă adusă
autorităţii.
-La Timişoara soseşte o comisie guvernamentală formată
din 14 membri şi condusă de ministrul resurselor şi industriei,
Mihai Zisu, pentru tratative cu reprezentanţii sindicatelor
timişorene în condiţiile în care greva generală începută la 14
dec.'90 a continuat fără întrerupere.
• 11-12 ian. Timişoara. Tratativele între comisia
guvernamentală şi liderii sindicali, conducerile întreprinderilor şi
prefectul judeţului se încheie cu satisfacerea câtorva revendicări:
liberalizarea salariilor, funcţionarea tuturor întreprinderilor sub
regim de societăţi comerciale şi regii autonome, mărirea
procentului acordat pentru investitorii străini de la 8 la 15% din
veniturile societăţilor. Timişorenii au insistat ca aceste măsuri să
fie aplicate în întreaga ţară.
După încheierea discuţiilor, preşedintele comitetului de
grevă, Traian Pascu, consideră că hotărârile adoptate sunt incom­
plete şi în consecinţă greva va continua până la 16 ian. după care
liderii sindicatelor care vor hotărî să înceteze greva vor intra în
greva foamei. Se cere încă o dată demisia imediată şi necon­
diţionată a Guvernului care, în opinia sindicaliştilor, şi-a
demonstrat din nou incompetenţa în cursul recentelor negocieri.
Sindicatele Timişoarei fac apel la sindicatele din întreaga ţară
pentru o acţiune solidară şi declanşarea grevei generale.
• 11-13 ian. Bucureşti -Piaţa Revoluţiei. Alianţa Civică
cheamă la o veghe de solidaritate cu Timişoara. Veghea se trans­
formă în miting, dar A.C. face un apel ca manifestaţia să păstreze
caracterul solemn de veghe în tăcere. Acţiunea continuă două
zile. Au loc violenţe, arestări, intervenţii în forţă ale poliţiei care
încearcă să deblocheze circulaţia în Piaţa Universităţii. Cad victime
mai mulţi ziarişti printre care Andrei Iliescu de la agenţia France123
 1991
Presse.
• 12 ian. în şedinţa Guvernului se exprimă îngrijorarea în
legătură cu posibila amânare a unor decizii favorabile României
în cadrul unor organisme internaţionale (Consiliul Europei,
Comunitatea Economică Europeană, Programul de asistenţă al
„Grupului celor 24") datorită nefinalizării Raportului comisiei
parlamentare pentru anchetarea evenimentelor din 13-15 iun.
care trebuia să fie gata până la 17 ian. Guvernul îşi însuşeşte
scrisorile trimise de Petre Roman preşedinţilor celor două camere
ale Parlamentului în care se face apel la publicarea concluziilor
privind evenimentele din 13-15 iun. până la 17 ian.
• 14 ian. Şedinţă animată în Parlament. Alexandru
Bârlădeanu îl atacă pe Petre Roman, acuzându-1 de amatorism
şi diletantism în aplicarea reformei şi în mod special în politica de
liberarizare a preţurilor propusă iniţial pentru luna iul. 1990,
amânată pentru nov. când a fost aplicată parţial. (Liberalizarea
preţurilor a fost o măsură necesară bunului mers al reformei,
dar care a stârnit multe nemulţumiri în rândul sindicatelor şi al
populaţiei. Unii politicieni şi-au însuşit aceste nemulţumiri şi au
încercat să amâne, să blocheze sau să impună o aplicare parţială
a liberalizării preţurilor.) Preşedintele Senatului afirmă că şi luna
nov. i sa părut un termen prea apropiat pentru această decizie
care n-a obţinut acordul său şi că a aplaudat hotărârea prin care
prima etapă a liberalizării urma să debuteze în nov. '90, iar cea
de a doua să se producă, nu aşa cum prevăzuse Petre Roman,
de la 1 ian.'91, ci aşa cum a reuşit să impună Ion Iliescu (,<să-i
dăm Cezarului ce-i al Cezarului", recunoaşte Alexandru
Bârlădeanu) de la 1 iun. 1991. Petre Roman insistă şi propune o
nouă modificare în orarul liberalizării preţurilor: etapa a doua să
înceapă nu la 1 iun. ci la 1 apr. 1991. în acest sens, Senatul
votează cererea primului-ministru în legătură cu programul de
liberalizare. Referitor la Raportul în legătură cu evenimentele din
13-15 iun. '90 Alexandru Bârlădeanu mărturiseşte că n-ar vrea
să se nască o divergenţă între executiv şi legislativ în absenta din
ţară a lui Ion Iliescu. Căutând vinovaţii pentru întârzierea
finalizării raportului se reuşeşte doar să se transfere răspunderea
de la o instituţie la alta.
-încetează greva studenţilor timişoreni, dar nu şi celelalte
forme de protest până la satisfacerea revendicărilor.
• 15 ian. Sindicatele timişorene au decis, la cererea
prefecturii şi primăriei, suspendarea grevei generale şi trecerea la
o nouă formă de protest-greva foamei declarată de liderii sindicali.
124
1991
Nouă lideri sindicali intră în greva foamei.
• 16 ian. într-un comunicat, S.R.I. răspunde parlamen­
tarilor care l-au acuzat de tergiversarea prezentării datelor
necesare întocmirii Raportului 13-15 iun.' 90, precizând că datele
respective au fost livrate în luna nov. ' 90.
- în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului se citeşte
Raportul comisiei de anchetă a evenimentelor de laTârgu Mureş,
din mart. 1990. Urmează ca Raportul să fie supus dezbaterii şi
aprobării Parlamentului, la o dată încă neprecizată. Membrii
comisiei parlamentare (Nicolae Radu, Sergiu Cunescu, Sabin
Ivan) desemnate să întocmească un raport în legătură cu 13-15
iun. ' 90 au trimis deja la Strasbourg, la Consiliul Europei,
concluziile care erau să pericliteze relaţiile dintre Petre Roman şi
Alexandru Bârlădeanu şi dintre România şi organismele
internaţionale. Ambele rapoarte sunt neaprobate de Parlament.
Raportul Târgu-Mureş are o formă definitivă, iar Raportul 13-15
iun. are o formă preliminară, cu două serii de concluzii: 1) cele
ale parlamentarilor care sprijină Guvernul şi 2) cele ale
parlamentarilor din opoziţie care îl consideră pe Ion Iliescu
principalul vinovat pentru episodul 13-15 iun. ' 90. Expedierea
rapoartelor fără ca ele să fie dezbătute şi însuşite de Parlament
n-a fost supusă la vot.
• 17 ian. La ora 0.00 GMT (ora 2 la Bucureşti), S.U.A.
susţinute de ţările aliate au pornit operaţiunea „furtuna deşertului"
pentru reglementarea prin intervenţie armată a situaţiei din Golf.
(Conform unui sondaj de opinie 76% dintre americani aprobă
intervenţia armată şi 22 % sunt împotrivă)
-Helmut Kohl este reales în funcţia de cancelar al
Germaniei de primul Parlament ales al Germaniei unite. A doua
zi, noul Guvern (în care sunt păstraţi mulţi dintre miniştrii care
au contribuit la unificarea Gemaniei) va depune jurământul în
Bundestag.
• 23 ian. Legea fondului funciar este adoptată şi de
Adunarea Deputaţilor. Chiar şi cei care s-au abţinut de la vot
(P.N.L., P.N.L.A.T., P.N.Ţ.C.D.) sunt de acord că este cea mai im­
portantă lege propusă de Guvern de la începutul activităţii sale,
cu atât mai importantă cu cât primul-ministru al acestui Guvern
a promis că va câştiga pariul cu agricultura. (Legea a întrunit
249 de voturi pentru şi 29 de abţineri. Au fost absenţi 118
deputaţi.)
• 26 ian. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor
protestează împotriva înmulţirii atacurilor la adresa acestei 125

1991
instituţii, din partea unor „publicaţii extremiste" şi de „scandal" şi
a unor publicaţii ale partidului de guvernământ. în comunicat se
afirmă că aceste atacuri vin din partea unor scriitori şi activişti a
căror colaborare cu Ceauşescu şi serviciile fostei Securităţi este
de notorietate publică. Se fac referiri la Florica Mitroi, poetă,
membră a U.S. ce a dat publicităţii în România Mare o mărturie
în care susţine că a fost înjurată şi bătută (la 18 ian. ) în sediul
U.S. de Mircea Dinescu. preşedintele U.S. (într-un interviu acesta
declară: „Neplăcându-i figura mea de ţigan alb, Florica Mitroi a
vrut s-o ajusteze printr-o operaţie estetică, în locul bisturiului
folosind palmele, ghearele şi alte accesorii feminine [ ...] I-am
răsucit mâinile la spate şi am predat-o unor funcţionari care
rămăseseră paralizaţi de uimire pe holul Uniunii", )
• 30 ian. Bruxelles. „Grupul celor 24" hotărăşte să includă
România între ţările est-europene beneficiare de asistenţă în cadrul
programului PHARE. program iniţiat în 1989 şi având în vedere
ajutorarea prin credite şi asistenţă tehnico-economică a fostelor
ţari socialiste angajate pe calea economiei de piaţă.
• 1 febr. Biroul lărgit al Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei hotărăşte să acorde României statutul de invitat
special.
• 4 febr. Convenţia organizaţiilor de ziarişti din România
realizată la iniţiativa Societăţii Ziariştilor din România -Federaţia
sindicatelor din întreaga presă şi de Asociaţia Ziariştilor Români,
Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Asociaţia Ziariştilor Maghiari,
Asociaţia Ziariştilor Liber Profesionişti reafirmă şi susţine dreptul
ziariştilor la libera exprimare, solidaritatea de breaslă faţă de orice
tentativă de limitare a libertăţii presei. Se protestează împotriva
agresării ziariştilor, a presiunii şi şantajelor exercitate asupra lor.
De altfel la reacţia solidară a ziariştilor au fost descurajate unele
tentative de limitare a libertăţii presei: la scurt timp după alegerile
din 20 mai '90 Guvernul avansează un proiect de lege a presei pe
care ziariştii l-au considerat mai restrictiv decît reglementările
ceauşiste, iar în toamna lui 1990 se revine cu un nou proiect de
lege, dublat de proiectul legii audiovizualului. Sindicatele ziariştilor
au adoptat atunci Carta libertăţii presei, document fundamental
care consacră presa scrisă şi audiovizualul drept a patra putere
în stat. Guvernul retrage proiectul legii audiovizualului, iar pri-
mul-ministru acceptă, că este riscantă o lege a presei înainte de
adoptarea Constituţiei şi renunţă la iniţiative legislative în
domeniul presei. La 25 febr. Guvernul hotărăşte, depăşindu-şi
atribuţiile şi angajamentele, să înainteze Parlamentului pentru
126
1991
adoptare proiectul Legii privind sancţionarea unor fapte de
încălcare a libertăţii presei. La 12 mart. Convenţia Naţională a
ziariştilor trimte o telegramă primului-ministru în Brazilia (una
din escalele turneului în care se afla în acel moment) în care se
precizează că noua iniţiativă legislativă a Guvernului este în fond
tot o încercare de limitare a libertăţii presei prin faptul că ignoră
Carta libertăţii presei.
® 6 febr. Ministerul de Externe dă o declaraţie prin care se
pronunţă pentru desfiinţarea până la jumătatea lui 1991 a
structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. Toate statele
membre ale acestei alianţe militare (U.R.S.S. ultima, după o
îndelungată perioadă de deliberare) s-au pronunţat în favoarea
desfiinţării alianţei.
• 11 febr. Petre Roman doreşte ca România să fie admisă
la consultările de la Vişegrad de la 15 febr. 1991, dintre Ungaria,
Polonia şi Cehoslovacia, consultări care vizează încheierea unui
program de colaborare politică, economică şi culturală între ţările
participante. în acest sens Petre Roman adresează o scrisoare
lui Jozsef Antal, primul-ministru al Ungariei şi primeşte ca
răspuns un refuz sec, transmis şi în numele lui Vaclav Havel şi
Lech Walesa: „Paricipantii nu consideră oportună lărgirea cercului
de colaborare mei cu România, nici cu alte ţări care ar dori să
adere".
-Mircea Snegur, preşedintele R.S.S. Moldova, face prima
vizită oficială în România.
• 13 febr. La Sala Palatului încep lucrările celor două
camere ale Parlamentului care, ca Adunare Constituantă, dezbat
proiectul Constituţiei ţării. Antonie Iorgovan, preşedintele comisiei
de redactare a proiectului de Constituţie, a precizat că izvoarele
de inspiraţie sunt „tradiţia românească în normele de drept
constituţional ca şi practica altor state, în primul rând europene".
• 14 febr. Timişoara. Liderii sindicali renunţă la greva
foamei.
• 20 febr. Slovenia se proclamă „republică autonomă,
suverană şi independentă". Milan Kucian, preşedintele sloven,
precizează: „Slovenia îşi câştigă independenţa prin disociere nu
prin secesiune". La 22 febr. urma să aibă loc la Sarajevo o întrunire
a reprezentanţilor celor şase republici din componenţa Iugoslaviei
în încercarea de a salva ţara de la dezintegrare.
• 22 febr. Parlamentul European aprobă acordul comercial
şi de cooperare semnat în 1990 de Comunitatea Europeană cu
România. Acordul prevede o perioadă de cinci ani în care se vor 127
 1991
ridica limitele impuse comerţului cu România şi se va acorda
clauza naţiunii celei mai favorizate. Se prevede şi extinderea
cooperării în domeniul energetic, al educaţiei, turismului şi
sistemului bancar.
• 26 febr. în faţa celor două camere ale Parlamentului,
Petre Roman prezintă Raportul asupra stadiului reformei şi
Programul Guvernului pe anul 1991. Deşi primul-ministru con­
sideră că în decurs de câteva luni reforma a avansat în ritm rapid,
se simte obligat să numească acele piedici care stau în calea
restructurării (centralismul excesiv, corupţia şi, în rândul
funcţionarilor publici, mentalităţile anacronice) şi să dea asigurări
că este hotărât să accelereze procesele de restructurare pentru a
duce reforma până la capăt, iar dacă nu va obţine sprijinul necesar
din partea Parlamentului, executivul va fi gata să lase locul unei
alte echipe guvernamentale. „Noi, actualul guvern, suntem deplin
angajaţi şi fără ezitare ataşaţi promovării reformei. Ca urmare,
trebuie să ne asumăm şi costurile acesteia" - sunt frazele finale
ale Raportului. Şi cu această ocazie Petre Roman nu uită să
amintească despre ceea ce a supărat pe mulţi , anume despre
„manevrele forţelor conservatoare". (într-un interviu publicat de
ziarul Adevărul, la 6 mart. 1991, Ion Iliescu este întrebat dacă
există neînţelegeri între el şi premier în legătură cu aplicarea
reformei. „Sigur că în maniera concretă de aplicare a reformei e
firesc să apară controverse [...] deosebiri de păreri pot apărea
mereu". Şi iată ce afirmă preşedintele ţării în legătură cu evoluţia
acestor neînţelegeri: „Eu nu vreau să deranjez. Când am
posibilitatea, îmi exprim părerile şi caut să ajut la clarificarea
unor probleme şi la găsirea unor soluţii".)
• 26-28 febr. Bucureşti. Vizita delegaţiei Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei, condusă de deputatul suedez
Andres Bjorek, preşedintele acestui organism. în cursul vizitei
are numeroase contacte cu oamenii politici români, rosteşte
un discurs în faţa Parlamentului, se întâlneşte cu Ion Iliescu şi
Petre Roman şi participă la o conferinţă de presă: „Sunt foarte
fericit deoarece preşedintele Ion Iliescu a afirmat deschis că
procesul democratizării în România este ireversibil". Oaspetele a
dăruit şi mărţişoare: medalia de onoare a Consiliului Europei lui
Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu şi Dan
Marţian.
• 27 febr. Reprezentantul permanent al Irakului la O.N.U.
anunţă (în urma succesului operaţiunii „furtuna deşertului") că
ţara sa acceptă ansamblul celor 12 rezoluţii ale Consiliului de
128
9 - Istoria
1991
Securitate, referitoare la situaţia din Golf, dar o dată cu
proclamarea încetării focului. în acest timp forţele aeriene şi
terestre ale coaliţiei înaintează pe teritoriul Kuweitului pentru
eliberarea lui.
• 28 febr. Ion I. Brâtianu (preşedintele Uniunii Liberale
Brătianu) cere, în Parlament, demisia Guvernului pentru dezastrul
politicii interne şi pentru refuzul colaborării pe care 1-a primit de
la Vişegrad.
• 1 mart. Solidaritatea Universitară şi Convenţia
Studenţească bucureşteană organizează un marş de protest
împotriva regimului violenţei din România, cu exemple concrete
şi recente: agresare sălbatică a prof. Petru Creţia, a lui Banu
Rădulescu, redactorul-şef al revistei Memoria şi a numeroşi
ziarişti. Pe tot traseul mitingului -Piaţa Operei, Piaţa Universităţii,
Piaţa Romană, Piaţa Victoriei -s-au strigat lozinci: „S.R.I., S.R.I.
nu-i mai bate pe copii!", „Unde-s teroriştii?", „După 22, Iliescu a
tras în noi", „în balcoane dacă staţi, trandafiri o să mâncaţi", „Jos
Guvernul bătăuş! ", „Nu vrem preşedinte, pentru că ne minte",
„F.S.N. -agentură K.G.B. ", „Nu vă fie frică, Iliescu pică, pică şi
Petrică", „Jos Bârlădeanu", „Iliescu reales la al XV-lea Congres".
Pe pancarte se putea citi: „Ne dati voie să gândim?", „Cine doreşte
moarte intelectualilor?". La orele 17 o delegaţie formată din
studenţi şi cadre universitare au intrat în Palatul Victoria pentru
a înmâna un memoriu de protest împotriva violenţei. Partenerii
de discuţie au fost Petre Roman şi Bogdan Baltazar purtătorul
de cuvânt al Guvernului. Premierul şi-a mărturisit regretul de a
nu putea aplica întotdeauna normele democratice datorită
prezenţei (încă!) a unor cadre din vechile structuri în funcţii
importante.
- La Palatul Victoria este semnat „Programul indicativ de
asistenţă PHARE pentru România" care va aduce în următorii doi
ani 120 de milioane de dolari anual credite nerambursabile,
ajutoare de urgenţă acordate agriculturii şi unor sectoare
industriale, asistenţă tehnică şi managerială, importante facilităţi
comerciale.
-Braşov. La Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiei
Intersindicale, a Confederaţiei Sindicatelor Independente şi a
Asociaţiei „ 15 Noiembrie" se hotărăşte formarea unei centrale care
să reunească toate sindicatele ce se autodefinesc ca anticomuniste
şi care să se numească Alianţa Confederativă Intersindicală „15
Noiembrie". 129
• 3 mart. în Letonia şi Estonia la referendumul în legătură

1991
cu opţiunea pentru independenţa ţării 77,8% estoni şi 87,5% letoni
se pronunţă în favoarea independenţei ţărilor lor.
• 4 mart. Curtea Supremă de Justiţie judecă recursul
extraordinar declarat de procurorul general împotriva hotărârilor
prin care 61 de muncitori din Braşov au fost condamnaţi în
legătură cu evenimentele din 15 nov. 1987 pentru ultraj contra
bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. O dată cu admiterea
recursului sentinţa a fost casată şi schimbată încadrarea juridică
în infracţiune de propagandă împotriva orânduirii socialiste,
pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor.
• 5 mart. Geneva. Dumitru Mazilu este agresat în locuinţa
sa, la câteva zile după ce depusese la O.N.U. un raport despre
drepturile omului în România. Reacţiile în legătură cu acest inci­
dent sunt contradictorii. Pe de o parte se relatează cu un ton grav
întâmplarea, căutându-se înţelesuri ascunse: „Doi bărbaţi, ele­
gant îmbrăcaţi şi mascaţi au descuiat uşa apartamentului,
l-au bătut, l-au tăiat cu o lamă de ras, spunându-i în româneşte
-dacă vei continua, te aşteaptă moartea". Pe de altă parte totul
este bagatelizat, considerat scenă de vodevil jucată chiar de
Mazilu: „un cadavru politic caraghios şi penibil, o ţoapă perfectă
şi un delator"care a înscenat totul pentru a reintra în atenţia
opiniei publice şi pentru a mai „băga ceea ce crede el a fi încă un
cui în sicriul lui Iliescu şi al lui Roman". Interpretarea aparţine
lui Bogdan Baltazar. purtătorul de cuvânt al Guvernului.
- Se dă publicităţii scrisoarea de demisie din Uniunea
Scriitorilor a lui Marin Sorescu în urma unor conflicte de proporţii
în redacţia revistei craiovene Ramuri unde acesta era redactor-
şef. „Refuz să cred că democraţia este mai rea decât dictatura"
scrie poetul şi încheie astfel epistola adresată lui Mircea Dinescu:
,A fi scriitor pur şi simplu îmi este de ajuns". Peste două zile
Consiliul Uniunii Scriitorilor va declara că regretă cererea de
demisie a lui Marin Sorescu şi-i transmite rugămintea de a reveni
asupra ei.
• 12 mart. Alianţa Civică dă o declaraţie în scopul realizării
reconcilierii naţionale plecând de la premisa că răspunderea
morală nu trebuie să cadă nediferenţiat pe cele 4 milioane de
membri de partid, ci numai pe cercurile conducătoare. în acest
scop se propune:
1) Orice referire la o persoană trebuie să aibă în vedere
faptele şi nu simpla apartenenţă la P.C.R., la structurile
organizatorice inferioare ale acestuia sau la funcţii pe linie de
stat.
130
1991
2) Până în anul 2 000 să nu fie promovaţi în funcţii de
conducere sau decizie ale statului foştii membri ai C C , fostele
cadre ale Securităţii, foştii activişti care renunţând la propria
profesie au fost retribuiţi de către P.C.R. pentru activitatea po-
litico-ideologică depusă în aparatul de partid.
• 17 mart. Referendum unional în U.R.S.S. (organizat con­
form hotărârii Sovietului Suprem) vizând menţinerea acestei ţări
ca o federaţie de state cu drepturi egale.Prin da sau nu se răspun­
de la întrebarea: „Consideraţi oportună menţinerea U.R.S.S. ca o
federaţie revigorată de state suverane cu drepturi egale care să
garanteze drepturile şi libertăţile omului de orice naţionalitate?"
Din cele 15 republici unionale, 6 au hotărât să nu participe la
referendum - Armenia, Estonia, Letonia, Lituania, Gruzia,
Moldova. Chiar şi în aceste ţări cetăţenii care au dorit să voteze
au fost liberi şi au avut unde să o facă. în Republica Moldova
situaţia a fost încordată, găgăuzii şi bulgarii s-au pronunţat masiv
împotriva desfiinţării Uniunii. Rezultatul Referendumului se va
anunţa în şedinţa Sovietului Suprem din 21 mart. -76% din
cetăţenii sovietici s-au pronunţat pentru menţinerea U.R.S.S. ca
federaţie de state - şi va fi impus tuturor republicilor, inclusiv
celor 6 care nu au participat la această consultare.
® 16-17 mart. Bucureşti. Sala Polivalentă. Lucrările
Convenţiei Naţionale a F.S.N. temeinic pregătite nu doar tactic ci
şi administrativ (se repară scaune, se schimbă catifelele draperiilor,
se caută şi se găsesc sponsori pentru trataţii) se anunţă pline de
surprize, cea mai importantă fiind scindarea partidului de
guvernământ. în cele din urmă se înregistrează doar două retrageri
din rândul membrilor Colegiului Director. Totuşi, Velicu Radină
şi Dănuţ Fleacă fac declaraţii incendiare. în timpul lucrărilor, pe
hol, Velicu Radină provoacă o conferinţă de presă pentru a anunţa
că o parte din membrii partidului vor forma un alt partid,
sancţionând astfel F.S.N.-ul care a trecut la neoliberalism.şi pe
Petre Roman care încearcă să instaureze o dictatură democratică
de partid. Argumentul disidentului Radină este că el însuşi a fost
împiedicat să ia cuvântul în cadrul Convenţiei.
Silviu Brucan consideră (în Adevărul din 19 mart. '91) că
a avut loc o luptă aprigă între „junii turci" reformatori, conştienţi
că partidul are nevoie de o nouă faţă şi „grupul marţienilor,
bârlădenilor şi ştefan-gheorghienilor din dealul Cotrocenilor, care
se agaţă cu disperare de poziţiile-arici ale nomenclaturii". Au
câştigat reformatorii. Petre Roman este ales lider naţional, iar
Ion Aurel Stoica, preşedinte executiv. De fapt Petre Roman este
131
 1991
reales lider naţional al F.S.N., deoarece alegerea sa în această
funcţie a avut loc, la propunerea lui Ion Iliescu, la 26 iul. 1990.
Se produc şi alte schimbări în conducerea F.S.N. Unii membri
sunt criticaţi: Nicolae S. Dumitru, fost prim-vicepreşedinte, este
numit de un coleg specimen din „fauna bişniţei politice" şi sala
aplaudă; este atacat şi Claudiu Iordache, alt prim-vicepreşedinte,
care n-a fost prezent.
Centrul de greutate al discuţiilor a fost reforma considerată
o necesitate vitală pentru viitorul tării, care trebuie să fie unul
european. Convenţia a definit Frontul ca un partid de centru-
stânga cu o orientare social-democrată. S-au adoptat noul statut,
moţiunea „Un viitor pentru România", o Rezoluţie privind problema
naţională. într-o declaraţie, desfăşurarea referendumului din 17
mart., în Republica Moldova, este considerată o încălcare a
dreptului la alegeri libere şi a suveranităţii acestei ţări.
• 18 mart. Şi totuşi, în Adunarea Deputaţilor explodează
bomba: nouă deputaţi din grupul majoritar anunţă retragerea
pentru a forma un nou grup parlamentar. Fidelii lui Roman îi
blamează pe „dezertori".
• 19 mart. întâlnire între reprezentanţii Guvernului (Petre
Roman) şi cei ai Convenţiei Naţionale a Ziariştilor din România,
la care este din nou în discuţie libertatea presei. Ca efect, se retrag
din Parlament legile care, odată adoptate, ar fi îngrădit libertatea
presei.
• 20 mart. în şedinţa de Guvern îşi prezintă demisiile
Anton Vătăşescu, viceprim-ministru.Theodor Stolojan, ministrul
finanţelor, şi Mihai Zisu, ministrul resurselor şi industriei. Cauzele
mărturisite ţin de ritmul prea lent al reformei. Cei trei preferă ca
la etapa a doua a liberalizării preţurilor, anunţată pentru 1 apr,
să se recurgă la soluţia radicală de eliminare totală a subvenţiei
de stat şi la liberalizarea totală a preţurilor, combinate cu măsuri
reparatorii de protecţie socială. Petre Roman insistă ca miniştrii
radicali să rămână în funcţii pentru a asigura coerenţa politicii
partidului în perioada următoare,
-Mesaj către naţiune al partidelor din opoziţie membre ale
Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei. Având ca
argument situaţia economică, politică şi socială grea a ţării ca şi,
incapacitatea Guvernului de a-i face faţă şi de a-şi respecta
propriul program, autorii mesajului cer „constituirea unui guvern
responsabil, care să se bucure de încrederea naţiunii şi care să
reprezinte o reală schimbare în viaţa politică a ţării", Răspunzând
la acest mesaj, grupul parlamentarilor F.S.N. îl consideră „un
132
1991
virulent atac la adresa tinerei democraţii româneşti".
- Miting şi marş organizate de Cartelul Sindical Alfa pe
traseul Piaţa Revoluţiei - Piaţa Unirii - Cotroceni, cu sprijinul
Alianţei Civice, al Sindicatului liber din R.T.V.R. şi al altor
formaţiuni. Organizatorii consideră necesar să impună
preşedintelui şi Parlamentului examinarea unui program legislativ
(,Alternativa Alfa pentru o Românie democratică şi reunită") apt
să asigure evoluţia ţării spre o adevărată democraţie şi delimitarea
netă de comunism, Prin înscrisurile de pe pancarte şi prin scandări
manifestanţii îşi fac cunoscute convingerile şi revendicările:
„I.M.G.B. nu mai face ordine", „Suntem golani de 45 de ani", „Jos
decretele comuniste!", „Fără comunişti!", „N-aţi reuşit, tara s-a
trezit!". La Parlament se depune un memoriu şi sunt huiduiţi
Paul Jerbas şi Cazimir Ionescu. în drum spre Cotroceni,
următoarea escală a manifestanţilor, se strigă: „La palat, la palat,
să-1 dăm jos pe emanat!", „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua,
Iliescu şi Petrică şi-au găsit beleaua", „Nu mai vrem nici un pic
preşedinte bolşevic", „Iliescu şi Petrică nu mai vrem ocaua mică",
„Demisia!", „Singura soluţie, înc-o Revoluţie!", „Mai bine mort,
decât comunist!". Mitingul sindicaliştilor a avut parte de o
participare masivă şi activă. S-a formulat apoi reproşul că s-a
trecut de la revendicări economice la revendicări politice. Ion
Iliescu va răspunde ofertei Cartelului Sindical Alfa. Programul
intitulat „Alternativa Alfa pentru o Românie democratică şi
reunită", program paralel cu cel al Guvernului şi punând accentul
pe privatizare, proprietate şi concurenţă va intra imediat în atenţia
Departamentului de analiză politică al preşedintelui României.
(Concluziile analizei vor fi date publicităţii de ziarul Adevărul la
29 mart. '91.)
Specialiştii preşedintelui ţării consideră că „Alternativa"
sindicatelor suferă de excese şi inadecvări. Totuşi, pentru a-i
încuraja pe sindicalişti, Ion Iliescu propune ca un cerc de
specialişti din domeniile economiei şi privatizării, sub conducerea
Academiei României şi a Institutului Naţional de Cercetări
Economice să participe la o serie de dezbateri în cadrul cărora să
analizeze acest program şi oricare altul pentru a se ajunge la
varianta optimă care să reziste „confruntării cu problemele actuale
deosebit de complexe".
• 22 mart. Moscova. în urma convorbirilor dintre Alexandr
Besmertmh, ministrul de externe sovietic, şi omologul său român,
Adrian Năstase, este parafat Tratatul de colaborare, bună
vecinătate şi prietenie dintre U.R.S.S. şi România. Partea sovietică
133
 1991
apreciază că Tratatul reprezintă triumful noilor relaţii şi că va
putea constitui un precedent şi pentru celelalte ţări est-europene.
Documentul confirmă poziţiile celor două ţări privind invio­
labilitatea graniţelor integritatea teritorială a tuturor statelor
Europei, nefolosirea forţei în relaţiile internaţionale - principii
stipulate în actul final de la Helsinki şi în Carta de la Paris pentru
o Europă nouă. Tratatul va fi semnat de Ion Iliescu, cu prilejul
vizitei sale în U.R.S.S.
® 25 mart. Se pronunţă sentinţa în procesul membrilor
C.P.Ex. al fostului CC, al P.C.R. Procesul a durat 248 de zile (cu
30 de zile mai mult decât cel de la Nürnberg observă cineva, dar
deloc cu aceleaşi efecte, aşa cum ar putea oricine observa) iar
pedepsele administrate inculpaţilor (iniţial 24) însumează 34 de
ani şi trei luni închisoare. Pedepsele cu închisoare oscilează între
5 ani şi 6 luni (Popescu Dumitru, Totu loan) şi 2 ani (Gâdea
Suzănica şi Dobrescu Miu, condamnat pentru neglijenţă în
serviciu). Au fost achitaţi: David Gheorghe, Olteanu Constantin,
Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Radu Constantin, Szasz Iosif.
Rezultatele procesului au fost amplu comentate, unii considerând
pedepsele prea blânde, procedura greoaie şi schimbarea încadrării
juridice (favorizarea infractorului) care a transformat procesul poli­
tic în unul penal -nejustificată. De altfel, nu numai acest proces
ci toate celelalte în care au apărut în boxa acuzaţilor foşti tovarăşi
cu funcţii de răspundere înainte de dec. '89 au stârnit reacţii de
acuzare sau de compasiune, au dus la polemici pasionate
rămânând pe tot parcursul lor în atenţia opiniei publice. S-au
emis nenumărate argumente de susţinere a inculpaţilor şi
contraargumente, de incriminare a lor.
ARGUMENTE: CONTRAARGUMENTE:
1) Au fost devotaţi ţării pe -Au subordonat ţara intereselor
care au slujit-o cât au putut străine, comunismului impus
mai bine în condiţiile date. de sovietici, au contribuit prin
lipsa de personalitate şi slugărnicie la evoluţia monstruoasă
a cultului personalităţii lui Ceauşescu, au dispreţuit poporul
pe care l-au condamnat la mizerie, lipsă de libertate, de dem­
nitate şi de drepturi elementare.
2) Au fost târâţi în închisoare -Acuzaţiile au avut ca suport
sub acuzaţii grave care n-au faptic doar perioada 16-22
putut fi dovedite. dec.'89, dar vinovăţiile comu­
niştilor cu funcţii de răspundere trebuiau stabilite şi aduse în
faţa judecăţii pentru întreaga perioadă 1945-1989. După
debutul proceselor au fost schimbate încadrările juridice iniţiale
134
1991
cu unele mai blânde, care i-au salvat de fapt pe inculpaţi.
3) Au fost supuşi unui regim - Condiţiile din închisori au
dur în închisori, nu s-a ţinut fost exact acelea pe care le-a
seama de starea precară a rezervat deţinuţilor regimul
sănătăţii lor. comunist, deci şi inculpaţii,
ca fruntaşi ai acestui regim. în aceleaşi condiţii au făcut
închisoare mulţi opozanţi ai sistemului comunist, au fost
torturaţi, chiar exterminaţi. în plus, inculpaţii au beneficiat
de un regim preferenţial, chiar de un anumit confort. Toţi au
adus dovezi medicale conform cărora trebuiau consideraţi grav
bolnavi, în timp ce cu numai câteva luni în urmă, cu o sănătate
de fier, întreţinută de un trai îmbelşugat, erau foarte activi,
contribuind din plin la înaintarea României spre comunism.
Certificatele medicale au fost în multe cazuri simple subterfugii
pentru a scăpa de dreapta pedeapsă.
4) Au fost supuşi oprobriului -A existat într-adevăr o stare
public, au fost împinşi la dez- de mânie populară mai ales
nădejde, chiar la sinucidere, imediat după 22 dec.'89. Dacă
familiile au fost persecutate, inculpaţii ar mai fi avut resurse
acuzate, umilite. să-şi activeze conştiinţa anes­
teziată de Ceauşescu ar fi căutat să înţeleagă dacă nu cumva
au existat infinite justificări pentru revolta poporului. Cu atât
mai mult cu cât în toate documentele P.C.R. şi în acţiunile de
anihilare ale adversarilor comunismului se invocau dreapta
judecată şi interesele poporului. Nimeni dintre cei care au
susţinut la vârf regimul comunist nu a considerat vreodată
cu luciditate şi bună credinţă că ar fi avut vreo vină.
Dimpotrivă, cu cât frica pe care au simţit-o imediat după
revoluţie s-a atenuat, şi-au adunat forţele şi au ridicat din nou
osanale comunismului. Chiar dacă s-au considerat persecutaţi,
persecuţiile pe care le-au suportat au fost incomparabile cu
persecuţiile la care au fost supuşi adversarii activi şi demni ai
sistemului comunist, exterminaţi cu cruzime, urmăriţi decenii
de-a rândul prin urmaşii lor. Cei puţini care s-au sinucis au
avut parte, în principiu, de regrete creştine, unanim exprimate,
deşi s-a putut observa că abdicarea lor s-a datorat nu vreunei
crize de conştiinţă provocată de certitudinea vinovăţiei (n-a
existat nici un document în acest sens), ci lipsei de rezistenţă
morală (aceeaşi lipsă de rezistenţă care le-a înclinat coloana
vertebrală în faţa lui Ceauşescu) sau incapacităţii de adaptare
la o viată anonimă, cu anumite privaţiuni, după onorurile,
orgoliul funcţiei şi belşugul de odinioară.
135
 1991
(Acest joc al argumentelor, care ar putea continua la
nesfârşit, şi-a găsit expresia sintetică în cifre, în cadrul sondajului
de opinie pe care ziarul Adevărul 1-a comandat Institutului Român
pentru Sondarea Opiniei Publice şi care s-a efectuat în intervalul
2-31 mart. 1991 în legătură cu procesul membrilor fostului C.P.Ex.
-76% dintre cei chestionaţi consideră că pentru reprimarea
revoluţionarilor din dec. '89 sunt vinovaţi atât soţii Ceauşescu
cât şi membri C.P.Ex.
-13% îi consideră vinovaţi numai pe soţii Ceauşescu,
-58% consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor prea
uşoare.
-23 % consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor juste.
- 4% consideră pedepsele aplicate C.P.Ex.-iştilor prea aspre.)
• 26 mart. P.U.N.R. dă publicităţii în ziarul Adevărul de
Cluj o declaraţie privind soluţionarea problemei naţionale în
România, semnată de preşedintele partidului Ioan Al. Crişan şi
datată 23 mart. '91. In replică, Prezidiul U.D.M.R. vine cu o
declaraţie în care acuză P.U.N.R.-ul de activarea naţionalismului
extremist în România.
• 29 mart. Apare Hotărârea Guvernului României (H.G.)
cu privire la etapa a doua de liberalizare a preţurilor şi tarifelor, în
acelaşi timp cu H.G. privind indexarea şi compensarea salariilor
şi pensiilor de asigurări sociale de stat, militare şi I.O.V.R. şi alte
măsuri de protecţie socială.
-în Senat, Alexandru Bârlădeanu ţine să se delimiteze de
programul şi politica Guvernului pe care le atacă aproape ca un
adversar din opoziţie. De la înălţimea funcţiei sale, Alexandru
Bârlădeanu spune că nu e de acord cu Statutul adoptat la recenta
Convenţie Naţională a F.S.N. pentru că instituţionalizează funcţia
de lider naţional în calitate de conducător politic al partidului şi
de şef al executivului şi că nu e de acceptat ca parlamentarii
F.S.N. să aibă obligaţia de a susţine Guvernul în timp ce Guvernul
îşi ia libertatea de a nu respecta programul politic al partidului.
Pentru a demonstra gravitatea situaţiei în care s-a ajuns,
Alexandru Bârlădeanu propune un guvem de coaliţie. După
această intervenţie, alţi doi parlamentari din grupul F.S.N.
(Constantin Balcan, Barbu Popescu) şi-au prezentat demisia.
Când a luat cuvântul Adrian Severin, Alexandru Bârlădeanu a
părăsit sala de şedinţe invocând o subită stare proastă a sănătăţii.
,Am asistat - spune Adrian Severin - la un spectacol brevetat în
istorie de partidul bolşevic. Este o diversiune să transferi relaţiile
din cadrul unui partid în Senatul ţării . Cred că tot ceea ce s-a
136
1991
spus aici de către unele persoane este de fapt o diversiune care
conduce la un totalitarism mascat."
-Un impresionant număr de intelectuali români contestă
titlul de academician acordat lui Alexandru Bârlădeanu, aducând
ca argumente lipsa operei ştiinţifice şi a ţinutei morale.
• 30 mart. Ziarul Adevărul apare fără Darie Novăceanu
ca director, efect al unui dezacord între acesta şi colectivul
redacţional. Incidentul ia proporţiile unui adevărat scandal de
presă. Părţile se acuză reciproc pe postul de televiziune, la radio
şi în presa scrisă. Darie Novăceanu îi acuză pe redactori de
„scânteism", „mitingism" (au avut loc mitinguri de protest şi greve
la redacţie), lipsă de har gazetăresc, arivism, manevre dubioase
în momentul declanşării procedurilor de privatizare. Redacţia îl
acuză pe Darie Novăceanu de afaceri dubioase şi lipsă de loialitate,
în discuţie e de fapt chestiunea privatizării ziarului. Directorul îl
dorea preponderent de stat ceea ce nu era pe placul redacţiei. A
avut loc şi o întâlnire între Consiliul Director al ziarului şi Petre
Roman care părea al susţine pe Darie Novăceanu deşi primul-
ministru afirmă că-i leagă doar „o prietenie de hispanişti".
• 31 mart.-l apr. Albania. La alegerile legislative Partidul
Muncii (comunist) obţine 60% din mandate în Parlament învingând
Partidul Democrat, principala formaţiune a opoziţiei.
• 2 apr. Biroul Executiv al Colegiului Director al F.S.N. a
hotărât să propună Colegiului Director retragerea definitivă a
sprijinului F.S.N. pentru senatorii şi deputaţii care nu recunosc
Statutul şi platforma politică adoptate la recenta Convenţie
Naţională a partidului: Alexandru Bârlădeanu, Barbu Popescu,
Constantin Balcan, Sorin Teodor Botnaru, Ioan Dănuţ Fleacă,
Mihai Iancu, Teodor Horia Mihăescu, Vasile Rădulescu, Mihai
Stoica, Dumitru Şerban, Dimitrie Gabriel Nicolescu, Gheorghe
Manole, Ion Zgorcea. într-o declaraţie ulterioară cei excluşi şi
reuniţi în „grupul parlamentar F.S.N. 20 mai" protestează împotriva
modului în care se încearcă „intimidarea membrilor F.S.N. ce vor
să participe la o viaţă politică civilizată". Disputa Senat -Guvern,
respectiv Petre Roman -Alexandru Bârlădeanu, se agravează
prin polemicile pro şi contra Guvern, de cele mai multe ori
televizate ale celor doi „B" -Brucan -Bârlădeanu.
• 4-6 apr. Moscova. La invitaţia lui Mihail Gorbaciov,
preşedintele Ion Iliescu face o vizită de prietenie în U.R.S.S. La 5
apr. la Kremlin, cei doi preşedinţi semnează Tratatul de colaborare,
bună vecinătate şi amiciţie dintre U.R.S.S. şi România. Ion Iliescu
declară că a pus în discuţie şi tezaurul României, nerestituit in-
137
 1991
tegral de U.R.S.S., dar Mlhail Gorbaciov a afirmat că nu cunoaşte
problema „dar se va informa". în legătură cu semnarea Tratatului
Ion Iliescu este de părere că „Dacă nu am fi încheiat un nou
tratat, ar fi însemnat să menţinem vechiul tratat, care nu era
deloc în concordanţă cu principiile ce guvernează acum raporturile
dintre statele continentului. Acest tratat are la bază noile principii
general-europene şi nu ipotechează în nici un fel viitorul Republicii
Moldova sau, în general, al teritoriilor pe care au locuit şi trăiesc
români". (Interviu dat ziariştilor în avion la întoarcerea în ţară -6
apr.'91.)
Semnarea acestui tratat va duce la o avalanşă de intervenţii
în care istorici, oameni politici şi oameni de cultură încearcă să
demonstreze inoportunitatea lui (este primul tratat pe care
U.R.S.S. îl semnează cu unul din foştii „aliaţi" din „lagărul" so­
cialist), dezavantajele pe care le aduce României.
• 5 apr. Se dă publicităţii „Codul deontologic al ziaristului"
elaborat şi aprobat de organizaţiile reunite ale jurnaliştilor, pentru
protejarea cetăţeanului de informaţii false sau distorsionate,
pentru apărarea libertăţii presei. Codul este alcătuit în deplin acord
cu codurile profesionale practicate în ţările civilizate.
- în vinerea mare, într-o emisiune transmisă pe postul
naţional de televiziune, Constantin Pârvulescu, patriarhul
comunismului românesc, face un elogiu sistemului pe care 1-a
slujit întreaga viaţă.
• 9 apr. Convenţia Naţională a Ziariştilor din România se
întruneşte pentru a lua în discuţie starea libertăţii presei.
-Departamentul de stat al S.U.A., prin purtătorul de cuvânt
Richard Boucher, îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu modul
şi ritmul în care se democratizează România: se înaintează lent
spre economia de piaţă, au loc abateri regretabile de la respectarea
drepturilor omului şi ale minorităţilor, se menţine controlul
guvernamental asupra mediilor de informare.
-Gruzia îşi proclamă independenţa în cadrul unei Sesiuni
extraordinare a Sovietului Suprem.
• 11 apr. Alianţa Civică iniţiază şi dă publicităţii un proiect
de act legislativ „Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale", o
contribuţie a societăţii civile la elaborarea unuia dintre cele mai
importante capitole ale Constituţiei, acela consacrat drepturilor
şi libertăţilor fundamentale.
• 12 apr. Bucureşti. Piaţa Revoluţiei. Miting al Alianţei
Civice având scopul de a atrage atenţia asupra stării Televiziunii
„care trebuie învinovăţită pentru incalculabile daune aduse
138
1991
moralei şi conştiinţei publice". Traseul: Piaţa Revoluţiei - Piaţa
Victoriei -Televiziune -Piaţa Revoluţiei. în Piaţa Victoriei se depune
o moţiune la Guvern. Au vorbit: Al. Popovici, Toader Steţca,
Adrian Marino, Mihai Gheorghiu, Constantin Ticu Dumitrescu,
Ana Blandiana, Doina Cornea, Emil Hurezeanu, Ion Ciochină,
Stelian Tănase, Ovidiu Popescu, Vasile Popovici, Corneliu
Coposu, Sergiu Cunescu,Radu Câmpeanu. Ilegalista Elena
Ionescu şi-a distrus în văzul lumii carnetul de membru al fostului
P.C.R. S-a strigat: „Lasă-ne, măi dragă!", „Trăiţi după cum gândiţi",
„Dacă nu acum, atunci când, dacă nu noi, atunci cine?", „Iliescu
ce făcuşi, ne vânduşi din nou la ruşi", „Partidul, Iliescu, Sărăcia",
„Iliescu ce mai stai în palatul lui Mihai?".
La Televiziune se formează pichete care nu vor pleca până
când nu se vor obţine garanţii că va fi schimbată conducerea
instituţiei. Pichetul va rămâne zile întregi în faţa Televiziunii, chiar
membri ai Comitetului Director al Alianţei Civice vor veni aici să
răspundă la întrebări -pentru că, aşa cum declară, oricum nu au
acces la micul ecran. Pichetul din care face parte şi Dumitru
îuga va fi invitat să plece pentru a nu tulbura liniştea publică.
• 12-14 apr. A treia Convenţie a Forumului Democratic
Antitotalitar din România format din: P.N.L., P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R,
P.S.D.R., Uniunea Democrat Creştină, Partidul Ecologist Român,
Partidul Unităţii Democratice, Partidul Liber Monarhist, Uniunea
Mondială a Românilor Liberi, Alianţa Civică, A.F.D.P.R.. Scopul
principal este adoptarea unui Apel către naţiune, cu propuneri
de mare importanţă: formarea unui guvern de tranziţie, elaborarea
unui program economic de urgenţă pentru stoparea declinului
economic, dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri antici­
pate, asumarea publică de Ion Iliescu a responsabilităţii pentru
violarea normelor democratice. S-a luat în discuţie eventualitatea
retragerii din „Parlamentul ruşinii naţionale" a deputaţilor şi
senatorilor opoziţiei.
în funcţia de preşedinte al F.D.A.R. (pentru o perioadă
determinată) a fost ales ing. Ion Mănucu.
• 13 apr. Cartelul Sindical Alfa se adresează lui Ion Iliescu
(în paginile Adevărului, conform dreptului la replică), amintindu-i
că n-a răspuns propunerii ca programul de reformă propus de
sindicalişti să fie analizat şi eventual să înlocuiască programul
economic al Guvernului. Sugestia lui Ion Iliescu de a supune
dezbaterii specialiştilor acest program este, după părerea
reprezentanţilor Cartelului, inactuală, deoarece tocmai în urma
unor asemenea dezbateri s-a hotărât ca programul economic Alfa
139
 1991
să fie propus ca alternativă la programul Guvernului.
-Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a
României anunţă că F.M.I., prin Consiliul Directorilor Executivi a
aprobat acordul încheiat de această instituţie cu România. F.M.I.
sprijină programul de reformă al Guvernului român prin credite
financiare, acordate şi în 1991.
• 15 apr. Ia fiinţă la Bucureşti România Viitoare, „mişcare
pentru adevăr, tradiţie şi prosperitate" care-şi propune să lucreze
în vederea informării nepărtinitoare a poporului român, înainte
ca acesta să fie chemat să se pronunţe asupra viitoarei forme de
stat. Membrii fondatori sunt intelectuali de prestigiu. Lista lor
începe cu Andrei Şerban şi se încheie cu Alexandru Zub. Se dă
publicităţi şi o declaraţie program.
- Londra. La iniţiativa lui Francois Mitterrand şi sub
patronajul lui John Major se deschide în cadrul unei ceremonii
de înfiinţare Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
(B.E.R.D.) creată să sprijine nu numai proiecte economice ci şi
proiecte de democratizare a ţărilor din estul Europei. Participă 28
de şefi de state (printre care şi Ion Iliescu) şi 49 de miniştri de
finanţe.
• 14-17 apr. Petre Roman se află într-o vizită neoficială
în S.UA. unde se întâlneşte cu James Baker, şeful diplomaţiei
americane, şi încearcă să lămurească unele aspecte ale relaţiilor
româno-americane, în vederea reacordării clauzei naţiunii celei
mai favorizate (la care Ceauşescu a renunţat unilateral în 1988).
Programul vizitei înscrie şi mtâlniri cu reprezentanţi ai cercurilor
industriale şi de afaceri sau cu lideri ai unor organizaţii americane
şi internaţionale.
• 18-19 apr. Vizita lui Francois Mitterrand în România.
Au loc întâlniri cu Ion Iliescu, Petre Roman, reprezentanţi ai
partidelor de opoziţie, parlamentari, studenţi. De asemenea
preşedintele Francois Mitterrand face o vizită la Iaşi şi ţine o
cuvântare în faţa Parlamentului. Pe tot parcursul vizitei
înregistrează şi proteste pentru că sprijină actuala conducere a
României din partea partidelor şi formaţiunilor din opoziţie (care
organizează o demonstraţie în faţa ambasadei Franţei, unde se
află Francois Mitterrand) ca şi din partea unor intelectuali sau a
studenţilor ( la Institutului Politehnic Bucureşti are loc o
manifestaţie contra acestei vizite. Se strigă lozinci ca: „Frfere
Francois, dormez-vous?", „Francois Mitterrand est l'ami de
l'assassin", iar la plecare se arborează un steag comunist cu secera
şi ciocanul). Chiar şi în Franţa se aud voci care dezaprobă această
140
1991
vizită (Le Monde, 18 apr. : „Voiajul în România este cel mai ambiguu
dintre toate deplasările domniei sale", Libération, 18 apr.: „Fiecare
cuvânt al preşedintelui va fi disecat şi câteva dintre ele îl vor
putea face să regrete voiajul în România"), dar se exprimă şi opinia
că „Franţa nu are dreptul să fie absentă din România". Şi totuşi,
la dineul oferit, François Mitterrand declară: „Ca primul şef de
stat occidental care efectuează o vizită la Bucureşti, după 1989,
vin să comunic hotărârea Franţei de a susţine România care
întreprinde în condiţiile dificile moştenite de la dictatură reformele
ce vor duce la un stat de drept şi la o piaţă deschisă". Iar la
conferinţa de presă de la Cotroceni se anunţă iniţierea negocierilor
pentru încheierea unui Tratat de înţelegere, colaborare şi amiciţie
româno- francez. S-au semnat două documente privind schimburi
pe linie de tineret şi înfiinţarea unui institut franco-român de
management.
• 19 apr. Alianţa Civică întrerupe manifestaţia paşnică de
protest din faţa Televiziunii. S-a înaintat şi Parlamentului
moţiunea prezentată la mitingul din 12 apr., însoţită de o scrisoare
de protest în care se cere înlocuirea conducerii actualei instituţii
cu un Comitet Director format din personalităţi desemnate de
societatea civilă.
• 20 apr. Este înmormântat cu onoruri militare, la cimitirul
Ghencea Militar din Capitală, generalul Emil Macri, fostul şef al
direcţiei a Il-a din Departamentul .Securităţii Statului, inculpat
pentru genocidul de la Timişoara şi decedat în închisoare.
(Drapelul României cu o eşarfă de doliu, o cruce mare de lemn,
decoraţiile pe două perne mari de catifea roşie, onorul prezentat
de două plutoane de soldaţi cu banderole, tricolor şi panglică de
doliu, muzica fanfarei politiei, sicriul precedat de o coloană de
ofiţeri ai poliţiei, cu coroane de flori.).
• 21 apr. în Declaraţia Sfatului Frontului Popular din
Moldova, în legătură cu Tratatul recent încheiat între România şi
U.R.S.S., se cere Parlamentului Român să nu-1 ratifice pentru că
neagă dreptul popoarelor subjugate de imperiu la independenţă
naţională şi statală şi reconfirmă relaţiile de vasalitate ale României
faţă de U.R.S.S. Şi Alianţa Civică adresează un nou apel
Parlamentului în care consideră că ratificarea Tratatului ar
însemna un act de trădare naţională prin abandonarea românilor
din Basarabia şi Bucovina de nord.
• 22 apr. Liga Studenţilor înţelege să cinstească spiritul
demonstraţiei din Piaţa Universităţii prin depunerea de flori în
acest loc pe toată perioada desfăşurării manifestaţiei dm urmă
141
 1991
cu un an: 22 apr. -12 iun. In prima zi a comemorării apare un
baraj de flori pe asfalt. La cinematograful Scala rulează în pre­
mieră un film despre Piaţa Universităţii. După terminarea filmului
spectatorii susţinuţi şi de alţi manifestanţi umplu din nou Piaţa,
care este eliberată printr-o intervenţie energică a poliţiei şi a
jandarmeriei. Scutierii cu căşti albe, îmbrăcaţi în efecte militare
noi, lovesc chiar şi pe cei care n-au nimic cu demonstraţia.Sunt
agresaţi Petre Mihai Băcanu şi Stelian Tănase, Alex. Pikalski,
Emil Hurezeanu. împotriva agresării acestor ziarişti va protesta
imediat Federaţia Internaţională a Editorilor de Ziare prin
preşedintele ei, Jan Nonwen.
0 24 apr. Continuă manifestaţia în Piaţa Universităţii. La
un an de la deschiderea balconului apar aici drapelul Ligii
Studenţilor, icoana, portretul lui Mihai Eminescu şi multe flori.
Manifestanţii Un să marcheze împlinirea unui an de când Ion
Ulescu i-a făcut golani. Soseşte poliţia şi rezolvă situaţia.
• 26 apr. Membrii marcanţi ai F.S.N. -Ion Aurel Stoica,
Eugen Dijmărescu -pun în discuţie oportunitatea alegerilor an­
ticipate până la sfârşitul anului. Lansarea acestei propuneri
stârneşte numeroase şi pasionante propuneri pro şi contra.
-Se dă publicităţii Memorandumul privind politica eco­
nomică a Guvernului român, redactat în vederea obţinerii unui
angajament stand-by cu F.M.I.
• 29 apr. Remaniere guvernamentală anunţată de
primul-ministru în Adunarea Deputaţilor şi Senat. Iniţiativa
modificării formulei guvernamentale a plecat de la Petre Roman
şi a fost aprobată de Biroul Executiv al Colegiului Director al F.S.N,
1) Eugen Dijmărescu - ministru de Stat, ministrul
economiei şi finanţelor (în locul lui Theodor Stolojan care a
demisionat).
2) Dan Mircea Popescu -ministru de Stat. însărcinat cu
calitatea vieţii şi protecţia socială.
3) General-maior Niculae Spiroiu - ministrul apărării
naţionale.
4) Victor Stănculescu -ministrul resurselor şi industriei.
5) Mihnea Marmeliuc - ministrul muncii şi protecţiei
sociale.
6) Traian Băsescu - ministrul transporturilor.
7) Dinu Patriciu -ministrul lucrărilor publice şi amenajării
teritoriului.
8) Radu Berceanu -ministrul tineretului şi sportului.
9) Florian Bercea -ministru însărcinat cu bugetul în cadrul
142
1991
Ministerului Economiei şi Finanţelor..
10) Ion Aurel Stoica -ministru fără portofoliu.
Dintre cei propuşi Mihnea Marmeliuc reprezintă P.N.L.,
Dinu Patriciu P.N.LA.T.
• 30 apr. Adunarea Deputaţilor respinge două candidaturi
la funcţia de ministru în cadrul remanierii guvernamentale: Dinu
Patriciu şi Radu Berceanu. în locul lor vor fi desemnaţi miniştri
interimari Doru Pană şi Bogdan Niculescu-Duvăz.
-Apare în viata politică Frontul Salvării Naţionale Social-
Democrat (F.S.N.S.D.) (în baza deciziei civile nr. 11/ 30 apr. a
T.M.B.) condus de Velicu Radină, disident al F.S.N. care s-a
desprins de partidul de guvernământ la Conferinţa Naţională din
16-17 mart. Vicepreşedinţii F.S.N.S.D. sunt Nicolae Dide, Ştefan
Petcu, Eugen Zainea. Cochetează cu noul partid şi alţi
nemulţumiţi de F.S.N.-Roman care, după ce au părăsit (cu zgomot)
F.S.N., au constituit grupul F.S.N.-„20 Mai".
• 1 mai. Intră în vigoare Acordul comercial şi de cooperare
economică dintre România şi Comunitatea Economică Europeană.
Semnat la 22 oct. '90 de oficialităţile C.E.E. şi Petre Roman,
Acordul a fost aprobat de Parlamentul European la 22 febr. 1991.
Are o valabilitate de 5 ani şi prevede ridicarea majorităţii limitelor
impuse comerţului cu România. în explicaţia ce a însoţit aprobarea
documentului de către Parlamentul de la Strasbourg se specifică:
„Având în vedere situaţia fragilă, comunitatea noastră trebuie să
joace un rol activ şi să ajute politica şi procesul de democratizare
aplicate în prezent în România".
• 2 mai. Confruntări armate cu morţi şi răniţi între etnicii
sârbi şi poliţia croată în localitatea Borovo Selo din estul Croaţiei.
Zona a fost izolată, s-au întrerupt legăturile cu alte localităţi.
• 6 mai. Palatul Cotroceni, Convorbiri între Ion Iliescu şi
liderii partidelor care alcătuiesc Convenţia pentru Instaurarea
Democraţiei, despre posibilitatea alcătuirii unui guvern de uniune
naţională. Cum chestiunea trebuie discutată cu partidul de
guvernământ, Ion Iliescu se angajează să înlesnească aceste
contacte. S-a mai discutat despre organizarea administrativă a
teritoriului şi despre organizarea de alegeri locale. Toţi sunt de
acord că discuţiile trebuie să continue.
• 8 mai. Ministrul iugoslav al apărării, Veliko Kadievici,
apreciază că ţara sa „a intrat deja în război civil" şi armata îşi va
asuma asigurarea păcii, dacă autorităţile federale şi republicane
nu reuşesc.
• 16 mai. în Senat se discută cu aprindere proiectul Legii143
 1991
Siguranţei Naţionale. Senatorul Sabin Ivan (P.N.L.) propune un
amendament prin care activităţile comuniste, alături de cele
fasciste, să fie considerate o atingere la adresa siguranţei naţionale.
Senatorii examinează cu atenţie şi cu încordare cuvântul
„comunist". Pentru că nu pot trece de el încearcă să găsească un
sinonim.
-Petre Roman în vizită de lucru şi de explicaţii, la uzinele
Faur, în mijlocul muncitorilor nemulţumiţi care îl bruschează.
Se strigă: „Mincinoşii", „Ne-aţi furat". Şi îi recomandă să se
deplaseze cu tramvaiul, deşi îl aştepta o maşină confortabilă.
• 17 mai. Miting P.N.Ţ.C.D. la un an de la alegerile legis­
lative şi prezidenţiale, cu participare masivă. Traseul: Piaţa Rosetti
-Piaţa Universităţii -Piaţa Romană -Piaţa Revoluţiei. S-au strigat
lozinci antiprezidentiale, antiguvernamentale, împotriva Securităţii
şi pentru monarhie (manifestanţii purtau şi drapele tricolore cu
chipul regelui). S-a cântat, s-au ţinut discursuri, iar P.N.Ţ.C.D.
şi-a prezentat programul „Pentru o Românie prosperă şi modernă".
Corneliu Coposu declară: „Noi avem o alternativă pentru ieşirea
ţării din impas. Acest Guvern nu se bucură de susţinere în ţară,
de credibilitate în străinătate, face paşi pe loc şi nu este în stare
să scoată ţara din impas. De aceea am cerut şi cerem un guvern
independent care să asigure alegeri libere şi să înlocuiască actualul
Parlament".
• 19 mai. Referendum în Croaţia. Peste 94% dintre cei
prezenţi la urne s-au pronunţat pentru independenţa acestei
republici iugoslave. Pe de altă parte sârbii din regiunea croată
Kraina se pronunţaseră deja la 12 mai '91 (în cadrul unui refe­
rendum soldat cu ciocnirea sângeroasă între sârbi şi croaţi), pentru
unirea lor cu Serbia în cazul în care Croaţia avea să-şi declare
secesiunea din cadrul federaţiei iugoslave.
• 20 mai. Piaţa Revoluţiei. Alianţa Civică precizează:
„Având în vedere dificultăţile F.S.N.-ului de a-şi comemora un an
de la victoria îh alegeri, Alianţa Civică preia această sarcină printr-
un miting-spectacol. Valeriu Sterian a deschis mitingul cu
cântecul „Doamne, vino Doamne!".
-în şedinţa Biroului Permanent al Senatului se hotărăşte
susţinerea moţiunii Claudiu Iordache prin care se cere veri­
ficarea dosarelor de Securitate ale parlamentarilor, membrilor
Guvernului, membrilor puterii judecătoreşti, în scopul detectării
eventualelor colaborări cu fosta instituţie. Semnată deja de
numeroşi parlamentari (a fost prezentată la 6 mai '91 plenului
Adunării Deputaţilor) moţiunea obţine aprecierea şi sprijinul lui
144
C 10 - Istoria
1991
Virgil Măgureanu care declară (în Adunarea Deputaţilor la 16
mai '91) că S.R.I. nu are nimic comun cu fosta Securitate al cărei
„cadavru" nu doreşte să-1 mai ducă în spate. De altfel, în cursul
dezbaterii (21 mai'91) proiectului Legii privind Siguranţa Naţională
Virgil Măgureanu îi asigură pe parlamentari că S.R.I. „nu e fosta
Securitate reactivată" şi promite că va dezvălui opiniei publice
toate atrocităţile comise de fosta instituţie în perioada 1947-1964.
-Conferinţă de presă la sediul ziarului România liberă în
legătură cu o descoperire care va tulbura viaţa politică. La puţin
timp după evenimentele din 13-15 iun. de la Bucureşti, aproape
de comuna Berevoieşti (Argeş) au fost îngropate tone de documente
aparţinând fostei Securităţi şi S.R.I. îngropate după ce s-a încercat
să li se dea foc, dezgropate în parte de săteni şi îngropate din nou,
documentele ajung la ziarişti. Imediat după conferinţa de presă
ziariştii României libere pleacă la Berevoieşti pentru a-şi continua
cercetările.
# 2 1 mai. La Berevoieşti apar presa (şi străină),
Televiziunea şi trimişii procuraturii, sesizată pentru acest caz de
primul-ministru. După apariţia reprezentanţilor procuraturii,
ziariştii nu mai au voie să facă cercetări. Primul-ministru promite
că parlamentarii F.S.N. vor propune o moţiune privind crearea
unei comisii parlamentare de anchetare a cazului. S.R.I. dă un
comunicat (publicat în presă şi transmis pe postul de televiziune)
în care sunt mustraţi cei ce dând dovadă de „stupiditate" şi
„neghiobie" au înlesnit accesul la documente care, deşi
neimportante, pot dezinforma şi, în consecinţă, nu trebuiau
cunoscute de opinia publică. Virgil Măgureanu ia cuvântul şi în
Parlament unde susţine aceleaşi idei, dar dă asigurări că S.R.I.
nu este implicat în această afacere. La acest argument i se
răspunde că în groapă, alături de documente ale Securităţii, erau
şi documente sustrase în zilele de 13-15 iun. de la sediile atacate
ale partidelor istorice -deci, ori Securitatea mai există încă, ori
S.R.I. este implicat în afacere în calitate de continuator al
Securităţii. Peste câteva zile (1 iun.) Ion Iliescu se pronunţă în
legătură cu cazul Berevoieşti (a fost numit BEREVOIGATE),
considerând că angajaţii S.R.I. au dat dovadă de lipsă de
profesionalism şi chiar iresponsabilitate, că documentele nu
prezintă prea mare interes şi se face caz exagerat de ele. Publicarea
documentelor în România liberă, dezvăluirile, polemicile continuă
multă vreme după ce oficialităţile clasează cazul, considerându-
1 doar o probă de lipsă de vigilenţă a unor angajaţi ai S.R.I. (care
sunt prompt sancţionaţi). Unii încep să se plictisească şi declară
145
 1991
că se supralicitează cazul. Televiziunea preia chiar o glumă din
presă şi anunţă că sterilul din groapă provenea de la o mină de
uraniu. La România liberă se primesc telefoane de satisfacţie că
ziariştii gălăgioşi or să amuţească şi or să-şi lase copiii orfani.
Doar o comisie parlamentară se mai ocupă de cazul Berevoieşti.
La 29 iun. se va hotărî distrugerea documentelor care au stârnit
furtuna.
-Se adoptă, în Senat, Legea Siguranţei Naţionale. Senatorul
Sabin Ivan a avut succes cu propunerea de a se specifica în art.3
Ut. 1. că acţiunile de sorginte comunistă sunt interzise de lege
alături de acţiunile totalitariste, fasciste, legionare.
-Rundă de convorbiri (la sediul central F.S.N.) la nivel de
vicepreşedinţi cu partidele din opoziţie,, membre ale Convenţiei
pentru Instaurarea Democraţiei, în vederea căutării soluţiilor
pentru un guvern de uniune naţională. P.N.L. propune o parti­
cipare de 50% pentru partidele din opoziţie şi un prim-ministru
personalitate independentă, motivând că de la alegeri opţiunile
electoratului s-au schimbat. F.S.N. refuză oferta.
• 27 mai. în Adunarea Deputaţilor, Constantinescu fflaps
readuce în discuţie moţiunea Iordache, deplângând indiferenţa
cu care a fost tratată această iniţiativă şi propune extinderea
efectelor ei şi la persoane cu influenţă în viaţa politică, culturală
şi în presă.
• 30 mai. Bruxelles. La prima Sesiune a Comisiei mixte
România -C.E.E., Eugen Dijmărescu propune începerea
negocierilor exploratorii pentru asocierea României, ca membru
cu drepturi depline la C.E.E., după modelul de asociere pregătit
Poloniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, Răspunsul la această
propunere e reţinut. România trebuie să aştepte să se încheie
negocierile cu cele trei ţări.
• 3 iun. Prin rejudecarea cauzei şi schimbarea încadrării
juridice lui Nicu Ceauşescu i se reduce pedeapsa de la 20 de ani
de detenţie la 16 ani, interzicerea timp de 8 ani a unor drepturi,
degradare militară şi confiscarea parţială a averii. Avocata apărării,
Paula Iacob, îşi menţine părerea că inculpatul, fiind bolnav, merită
o scutire de pedeapsă, cu atât mai mult cu cât, după părerea ei,
inculpatul nu este judecat pentru faptele sale, ci ale tatălui său.
• 4 iun. Eugen Dijmărescu pledează în numele
Guvernului pentru alegeri în lunile oct. sau nov.
• 5 iun. Alexandru Bârlădeanu protestează în Parlament
împotriva propunerii lui Eugen Dijmărescu ca alegerile să aibă
loc mai devreme şi consideră oferta ca un act de autoritarism al
146
1991
Guvernului. El recomandă primului-ministru să vină în faţa
Parlamentului şi să convingă asistenţa că are argumente pentru
alegeri anticipate şi deci pentru dizolvarea Constituantei la
termenul stabilit de Guvern. Peste câteva zile (8 iun,) Ion Iliescu
va considera varianta Dijmărescu drept nerealistă şi nedorită nici
de Parlament, nici de Guvern, nici de opoziţie.
-Oslo. Are loc ceremonia înmânării Premiului Nobel pentru
pace, pe 1990, lui Mihail Gorbaciov.
-Palatul Cotroceni. La întâlnirea dintre Ion Iliescu, Petre
Roman, membri ai executivului şi reprezentanţi ai partidului de
guvernământ, toată lumea este de acord că pretenţiile emise de
opoziţie în eventualitatea formării unui guvern de uniune naţională
sunt exagerate, deci inacceptabile. Totuşi, se afirmă, consultările
trebuie să continue cu partide mai puţin pretenţioase.
• 7 iun. Se constitue din mai multe confederaţii sindicale
( Alfa, Fides, Hercules, „15 Noiembrie", Transtar), Uniunea
Confederativă Naţională, care realizează unitatea şi solidarizarea
mişcării sindicale din ţară. U.C.N. consideră necesară adoptarea
unui program de urgenţă care să determine Parlamentul şi
preşedintele să demită Guvernul şi să formeze un guvern compe­
tent care să redreseze economia şi viaţa socială şi să democratizeze
ţara. Noua structură sindicală sprijină propunerea de a fi
schimbată conducerea Televiziunii şi cere asigurarea controlului
public asupra acestei instituţii.
• 10 iun. Claudiu Iordache îşi anunţă demisia din F.S.N.
în Adunarea Deputaţilor, unde va reprezenta în viitor interesele
Confederaţiilor Sindicale. într-o întâlnire cu parlamentarii de
Timiş, Claudiu Iordache mărturisise că se desparte cu durere
de Front, dar e hotărât s-o facă pentru că această formaţiune
politică nu şi-a respectat contractul încheiat cu membrii săi. El
crede că în F.S.N. au existat de la început trei categorii de membri:
nomenclatura venită la putere, oportuniştii şi inocenţii care sunt
şi cei mai dezamăgiţi.
-După o nouă întâlnire cu partidele din Convenţia pentru
Instaurarea Democraţiei, Petre Roman declară eşecul tratativelor
pentru un guvern de uniune naţională, datorită pretenţiilor
nemăsurate ale opoziţiei.
• 12 iun. Moscova. Alegeri prezidenţiale în care se
confruntă printre alţii Boris Eltin şi Nicolai Rîjkov sau reformatorii
şi conservatorii. Mihail Gorbaciov nu lasă să se întrevadă spre
cine se îndreaptă simpatia sa. 60% dintre alegători l-au preferat
pe Elţîn ca primul preşedinte al Rusiei. „E un pas istoric" -exclamă
147
 1991
George Bush -şi promite să-1 primească pe Elţîn la Casa Albă la
20 iun., când intenţionează să pună bazele relaţiilor directe între
S.U.A. şi Rusia.
• 13 iun. în Senat se înfruntă printr-un schimb de replici
tăioase Sabin Ivan (P.N.L.) şi Vasile Văcaru, liderul grupului
parlamentar al F.S.N. Alexandru Bârlădeanu n-a acceptat să-i
dea cuvântul lui Sabin Ivan, care a anunţat că va vorbi despre
evenimentele din 13-15 iun. '90, decât după ce a supus la vot
cererea acestuia. Ajungând la microfon, Sabin Ivan a spus că,
deşi a trecut un an de la evenimentele din 13-15 iun., care au
scăzut incalculabil prestigiul României, încă nu se ştie adevărul
şi nu se cunosc vinovăţiile referitoate la momentul respectiv. în
replică Vasile Văcaru acuză G.D.S., Alianţa Civică şi România
liberă că au primit 2 milioane de dolari de la Fundaţia National
Endowment for Democracy pentru a organiza manifestaţia. De
altfel o altă variantă din sferele puterii a fost că opoziţia şi fosta
Securitate au declanşat şi condus evenimentele din 13-15 iun.
- Piaţa Universităţii. Comemorarea unui an de la eveni­
mentele din 13-15 iun., anunţată şi organizată de partidele pclitice
şi formaţiunile din opoziţie. în mijlocul carosabilului sunt
aşternute pancarte şi steaguri tricolore. La fântână sunt presărate
garoafe. Se fac slujbe pentru comemorarea victimelor. Se cântă:
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni". Se
păstrează momente de reculegere, se spun rugăciuni, se ţin
discursuri. Doar câteva mii de oameni blazaţi şi temători nu pot
reface atmosfera din urmă cu un an. Studenţii lipsesc. Dacă anul
trecut au venit minerii la ei, acum s-au dus ei la mineri, în Valea
Jiului. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti declară că
nu se desolidarizează de manifestările comemorative din 13-15
iun., dar nu poate participa oficial, deoarece trebuie să asigure
protecţia grupului de studenţi aflaţi în aceste zile la întâlnirile cu
minerii din Valea Jiului. Vor participa însă individual şi vor dezveli
o placă comemorativă amplasată pe zidul Universităţii, la 15 iun.
• 14 iun. La intrarea din Parcul Libertăţii a fost ridicată o
cruce în memoria victimelor din 13-15 iun. Se sfinţeşte crucea şi
se oficiază o slujbă de pomenire. Cei prezenţi pornesc într-un
marş al tăcerii până la Cimitirul Eroilor şi Piaţa Universităţii. La
orele 13,30 prin Piaţa Universităţii trec, în coloană, camioane ale
Confederaţiei Sindicale Frăţia. Pe pancarte stă scris: „Prăpastia
dintre muncitori şi intelectuali a fost umplută cu cadavre -luaţi
aminte!", „Nomenclatura la muncă!", „Vrem protecţie socială
reală!".
148
1991
• 17 iun. Se constituie Blocul Naţional Sindical rezultat
din : Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România - Con-
struct, Confederaţia Sindicală din Construcţiile de Maşini -
Conmas şi Confederaţia Sindicatelor energetice -Consenerg.
-Mii de muncitori de la uzinele Faur pornesc într-un marş
de protest spre Piaţa Victoriei. La sediul Guvernului îi primeşte
Petre Roman la o întrevedere fără presă şi le promite că îi va
vizita a doua zi la locul de muncă.
• 18 iun. în urma întâlnirii cu Petre Roman, muncitorii
de la uzinele Faur anunţă că încetează greva a doua zi.
• 21-22 iun. La primul Congres al Partidului Democrat
Agrar din România (înfiinţat prin decizia nr. 22 a T.M.B. din 29
ian. 1990) sunt alese structurile de conducere -Consiliul National
Coordonator (175 membri), Comitetul Director (47 membri), Biroul
Executiv (25 membri). Victor Surdu (ministru secretar de Stat în
Ministerul Agriculturii, în Guvernul provizoriu) este preşedintele
executiv al partidului. P.DA.R. se declară un partid de centru cu
vocaţie naţională, care susţine şi apără proprietatea privată şi
libertatea individuală şi care consideră agricultura drept unică
şansă a redresării şi progresului economic.
• 24 iun. Declaraţia Parlamentului României privind lipsa
de temei juridic şi valabilitate a Pactului Ribbentrop-Molotov,
despre care se menţionează că a fost şi continuă să fie repudiat
în cancelariile multor state, inclusiv la Moscova.
• 25 iun. Parlamentul Croaţiei întrunit la Zagreb proclamă
independenţa şi suveranitatea acestei republici. Au fost adoptate
legi şi o Cartă a drepturilor etnicilor sârbi şi a altor naţionalităţi
care trăiesc pe teritoriul croat. C.E.E. şi S.UA. declară cu nu vor
recunoaşte independenţa Croaţiei şi Sloveniei, iar ambasadorii
occidentali acreditaţi la Belgrad nu vor asista la ceremoniile de
proclamare a independenţei. Ministrul federal al apărării
avertizează că armata iugoslavă va merge până la capăt pentru a
apăra integritatea teritorială a Iugoslaviei. Proclamarea
independenţei Sloveniei (26 iun.) duce la declanşarea atât în
Slovenia cât şi în Croaţia a stării de război, cu ciocniri violente
între unităţile armatei federale şi apărătorii independenţei noilor
state. Sesiunea preşedinţiei R.S.F.I. dă un ultimatum Sloveniei.
Frontierele R.S.F.I. vor fi restabilite până la 7 iul. ora 6 p.m., iar
armatele slovene se vor retrage pe poziţiile iniţiale până la 4 iul.,
la miezul nopţii. Ultimatumul este taxat drept inacceptabil de
către sloveni. în S.UA. unii comentatori apreciază că acest con­
flict se reduce la cel dintre un guvem comunist în Serbia şi
149
 1991
guvernele democratice din Croaţia şi Slovenia. La 5 iul, la Haga,
C.E.E. va suspenda ajutoarele economice pentru Iugoslavia şi va
impune embargou asupra vânzărilor de arme şi echipamente
militare în cadrul unei reuniuni de urgentă a miniştrilor de externe
ai ţărilor membre ale C.E,E: B.E.R.D. suspendă şi ea toate
finanţările pe proiecte private. în C.S.C.E. cele 35 de state membre
vor decide trimiterea unei misiuni în Iugoslavia, însărcinată cu
supervizarea aplicării încetării focului.
• 30 iun. Budapesta. Ultima sesiune a C.A.E.R. adoptă
protocolul privind desfiinţarea alianţei. Participă reprezentanţii
celor nouă ţări membre: U.R.S.S., Polonia, Ungaria, Cehoslovacia,
Bulgaria, România, Vietnam, Cuba şi Mongolia. Măsurile de
dizolvare intră în vigoare la 90 de zile după ratificarea protocolului.
8 1 iul. Praga. La Palatul Czernin, sediul Ministerului de
Externe, se semnează Protocolul de încetare a valabilităţii
Tratatului de prietenie, colaboare şi asistenţă mutuală încheait
la Varşovia la 14 mai 1955 şi Protocolul din 26 apr. 1985, referitor
la prelungirea valabilităţii Tratatului. Reprezentanţii celor 6 ţări
membre s-au pronunţat pentru crearea noilor structuri de
securitate şi cooperare pe continent, în conformitate cu înţelegerile
realizate la Reuniunea la nivel înalt a Conferinţei pentru Securitate
şi Cooperare în Europa din nov. 1990 şi pentru formarea cadrului
general european de colaborare în domeniile securităţii, economiei,
dreptului, culturii, ecologiei şi umanitar, aşa cum s-a stabilit prin
Carta de la Paris pentru o nouă Europă. La conferinţa de presă
de după semnarea documentelor s-a afirmat că „al doilea război
mondial s-a încheiat abia acum". La întâlnirea cu Ion Iliescu,
Vaclav Havel remarcă: „ne întâlnim cu un prilej foarte plăcut,
înmormântăm una din ultimele rămăşiţe ale războiului rece".
-Deputatul Antonie Iorgovan, preşedintele Comisiei pentru
elaborarea noii Constituţii, anunţă în Senat că proiectul a fost
definitivat şi înaintat Adunării Constituante. Între 8 şi 20 iul. se
aşteaptă amendamentele şi motivaţiile lor în scris. Proiectul de
Constituţie (151 articole grupate în 7 titluri) a fost dezbătut şi
aprobat în şedinţele Comisiei de redactare, în perioada 17-27 iun.
1991. Termenul limită pentru adoptarea legii legilor de către
Constituantă este de 12 ian. 1992. In caz de depăşire a acestei
date, Adunarea Constituantă se va dizolva şi se vor organiza noi
alegeri.
-Cotidianul Bilă se ocupă şi de Nicu Ceauşescu. îl citează
pe medicul penitenciarului Jilava, Aron Gheorghiţă, care a afirmat
că deţinutul, grav bolnav (ciroză într-un stadiu ireversibil, ulcer
150
1991
gastro-duodenal, afectarea splinei), nu mai are de trăit decât trei
luni. Un ziarist al acestui cotidian îi ia un interviu lui Nicu
Ceauşescu, considerat victima unui proces de propagandă poli­
tică: „Dacă organizaţia Amnesty International ar fi consecventă,
ar trebui să lupte pentru mine, fiindcă eu sunt un deţinut poli­
tic." „Tatăl meu ar fi graţiat un om atât de bolnav ca mine," „Nu
mai vreau decât să fiu liber pentru a putea trăi câteva zile în
plus."
• 1-2 iul. Hans Dietrich Genscher a încercat, fără
rezultate, să medieze între părţile aflate în conflict în Iugoslavia.
Armata iugoslavă continuă acţiunea de pătrundere pe teritoriul
Sloveniei. Au loc lupte între forţele slovene şi armata iugoslavă şi
zboruri de recunoaştere ale armatei. La 2 iul. Prezidiul Sloveniei
acceptă propunerea de încetare a focului prezentată la Ljubljana
de peşedintele Prezidiului Iugoslaviei, Stipe Mesici. 35 de state
ale C.S.C.E. reunite la Praga (3 iul.) lansează un apel de încetare
a focului în Iugoslavia. O delegaţie de înalţi funcţionari ai
ministerelor de externe din Olanda, Portugalia şi Luxemburg
soseşte la Belgrad. în continuare situaţia din Iugoslavia se va
prezenta ca o succesiune de perioade cu flux şi reflux, adică
ciocniri armate urmate de negocieri în cursul cărora părţile se
învinuiesc reciproc, dar acceptă să înceteze focul, dacă se res­
pectă anumite condiţii.
• 3-5iul. ManfredWoerner, secretarul general al N.A.T.O.,
face o vizită oficială în România, în cadrul planului adoptat de
Reuniunea de la Copenhaga (iun. 1991) a miniştrilor afacerilor
externe ai ţărilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, plan care
prevede dezvoltarea cooperării între N.A.T.O. şi ţările Europei
centrale şi răsăritene, în vederea realizării unei noi arhitecturi
europene şi în ceea ce priveşte securitatea. Manfred Woerner va
participa la Reuniunea internaţională cu tema „Percepţii şi
concepte de securitate în Europa de Est" -prima manifestare po-
litico-ştiinţifică organizată la Bucureşti (4-5 iul., Sala de marmură
a Casei Centrale a Armatei), în colaborare cu NAT.O. Manfred
Woerner -„Vizita mea în România stă mărturie hotărârii noastre
ferme de a dezvolta relaţii prieteneşti şi intense fără nici un fel de
discriminare cu fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia".
• 4 iul. Se dă publicităţii un pachet de măsuri
macroeconomice, plan guvernamental succint (în 19 puncte) de
redresare a vieţii económico-financiare.
• 5-7 iul. La Opera Română se desfăşoară lucrările
Congresului Alianţei Civice. Scena e dominată de sigla şi deviza
151
 1991
A.C.: „Nu putem reuşi decât împreună". Tendinţele existente în
interiorul A.C. duc la apariţia a două structuri: una civică -Alianţa
Civică, iar alta politică -Partidul Alianţei Civice, care se constituie
ca reprezentare politică a ideilor cuprinse în documentele Alianţei
Civice: Declaraţia de principii, Carta Alianţei Civice, Carta
drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Programul economic şi
de privatizare, Declaraţia de reconciliere naţională. Prin statut şi
program noua formaţiune se va implica în lupta politică şi va fi
un partid de centru care va sprijini unirea tuturor partidelor
democratice în efortul de a crea un stat de drept şi economia de
piaţă. Au fost stabilite structurile de conducere ale partidului şi
membrii acestora. Nicolae Manolescu este ales preşedinte al
P.A.C. Şi A.C. îşi desemnează conducătorii: Ana Blandiana -
preşedinte; Petre Mihai Băcanu, Emil Constantinescu, Mircea
Diaconu - vicepreşedinţi. Consiliul Director reuneşte 27 de
membri, iar Comitetul de coordonare 11 membri.
• 7-8 iul. S.U.A. aderă la embargoul decretat de C.E.E.
asupra vânzărilor de arme către Iugoslavia.
• 10 iul. Legea Siguranţei Naţionale a României prevedea
la art.3 lit. h situarea în afara legii şi a organizării, iniţierii, săvârşirii
sau sprijinirii în orice mod a acţiunilor totalitare sau extremiste
de sorginte comunistă. După dezbaterile din Birourile Permanente
ale Camerelor Parlamentului s-a propus şi sa obţinut o nouă
redactare: acţiuni de orice fel, totalitariste, rasiste, antisemite,
revizioniste, separatiste, extremiste. Deci a dispărut formularea
acţiuni de sorginte comunistă, dar şi de sorginte legionară sau
fascistă. Iniţiativa reformulării articolului legii a aparţinut lui Dan
Marţian şi a fost sprijinită de Alexandru Bârlădeanu.
- Continuă la judecătoria din Ploieşti procesul Gheorghe
Robu - Corneliu Vădim Tudor. Susţinătorii partidului şi revistei
România Mare iau cu asalt judecătoria deoarece Corneliu Vădim
Tudor îi convocase printr-un articol (.Alarmă de gradul zero:
revista noastră în pericol") din România Mare. Sala de şedinţe
este invadată de persoane care vociferează apărându-şi protejatul.
Politia asigura paza. Corneliu Vădim Tudor îi strigă lui Gheorghe
Robu că e trădător de ţară pentru că a arestat Guvernul României
(Guvernul lui Ceauşescu n.n.), o sută de generali şi a decapitat
serviciile secrete. (în cererea de demisie din funcţia de procuror
general al României, adresată lui Ion Iliescu la 1 nov. 1990,
Gheorghe Robu susţine că atacurile din presă aveau o cauză
politică: trimiterea în justiţie a membrilor C.P.Ex.) Gheorghe Robu
e nevoit să părăsească judecătoria huiduit, într-o maşină a politiei,
152
1991
sub pază.
în mai multe scrisori deschise pe care le adresează lui Ion
Iliescu, Petre Roman şi celor care l-au huiduit la proces, Gheor­
ghe Robu declară că nu e trădător de ţară, pentru că ţara la care
se referă Corneliu Vădim Tudor e de fapt tirania lui Ceauşescu.
După multe alte confruntări în justiţie Gheorghe Robu nu va
avea câştig de cauză.
0 15-17 iul. Londra. Lucrările Conferinţei economice la
nivel înalt a celor 7 ţări puternic industrializate. Printre altele
Conferinţa reafirmă sprijinul Occidentului faţă de procesele de
tranziţie din ţările est-europene şi central-europene. Totuşi,
măsuri concrete de susţinere economică se iau doar pentru
U.R.S.S. La 17 iul. cei 7 au o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.
• 15 iul. în Senat proiectul Legii privatizării provoacă
intervenţii pătimaşe. Reprezentanţii opoziţiei propun restituirea
proiectului la comisie sau chiar la iniţiator, iar majoritatea F.S.N.
susţine că lipsurile proiectului pot fi remediate în plenul Senatului.
La 16 iul. Alexandru Bârlădeanu atacă decis legea, considerând
numeroasele Fonduri ale proprietăţii „o aberaţie organizatorică,
un fel de Arcă a lui Noe în care s-a luat câte o pereche din fiecare
dobitoc". în concluzie, Alexandru Bârlădeanu crede că „în jurul
acestui butoi cu miere care se numeşte privatizare se vor ivi foarte
multe muşte şi mici şi mari". „Suntem pentru privatizare dar nu
orice fel de privatizare. Trebuie să existe foarte multă transpa­
renţă". Pentru a preveni reacţiile de respingere a legii, Adrian
Severin a venit cu argumente de susţinere (11 iul.) şi a precizat
că la proiect s-a lucrat mai mult de un an şi a fost apreciat de
specialişti de ţinută din Franţa, Germania, Anglia şi S.U.A., iar
Polonia s-a inspirat din el, renunţând la cel cu care pornise iniţial.
• 17 iul. Deşi Guvernul doreşte o cât mai grabnică
dezbatere şi adoptare în Parlament a Legii privatizării, în Adunarea
Deputaţilor, 5 grupuri parlamentare cer amânarea discuţiilor,
eventual amânarea cu o săptămână a vacanţei parlamentare
pentru reexaminarea proiectului. Reprezentanţii P.N.L. cer să fie
discutate 8 propuneri. Dan Marţian anunţă că vor continua dis­
cuţiile fără să se ţină seama de propunerile avansate. în consecinţă
toate partidele din opoziţie (9 formaţiuni politice), cu excepţia
U.D.M.R., părăsesc sala. în timp ce dezbaterile continuă, opoziţia
organizează o conferinţă de presă unde se citeşte un comunicat
în care se apreciază că iau fost refuzate „toate încercările de a
asigura o participare efectivă şi concretă a tuturor forţelor politice
din Parlament la elaborarea Legii privatizării". Adrian Severin şi
153
 1991
Marian Enache (liderul grupului parlamentar F.S.N. din Adunarea
Deputaţilor) acuză opoziţia (la T.V. şi radio) că nu colaborează cu
F.S.N. şi aliaţii lor în vederea dezbaterii şi adoptării Legii privatizării.
Motivele atitudinii opoziţiei sunt de ordin electoral - trag concluzia
cei doi suporteri al Legii privatizării. în replică, partidele din opoziţia
parlamentară dau o declaraţie în care menţionează că opoziţia a
elaborat şi depus la Adunarea Deputaţilor 5 proiecte de lege a
privatizării pe lângă cel al Guvernului, dar aceste iniţiative legis­
lative au fost ignorate. Opoziţia doreşte doar să se reexamineze
proiectul de lege cu toată atenţia, pentru că, în varianta exis­
tentă, nu poate fi acceptat. Semnatarii declaraţiei consideră
proiectul de Lege a privatizării drept antinaţional (urmăreşte să
creeze cadrul legislativ pentru scoaterea tării la vânzare, adică a
unei părţi din patrimoniul naţional, beneficiarilor externi, ceea ce
contravine declaraţiilor partidului de guvenământ din perioada
campaniei electorale - „Noi nu ne vindem ţara" - şi programului
de reformă al Guvernului conform căruia se acceptă investiţii cu
capital străin numai în condiţiile în care patrimoniul rămâne strict
naţional), antipopular (împiedică populaţia să intre gratuit în
posesia unei părţi din patrimoniul naţional; Guvernul propune
ca 30% din patrimoniu să revină gratuit populaţiei, iar opoziţia
propune ca o cotă de peste 50% să fie dată gratuit cetăţenilor;
conform acestei legi vom avea 16 milioane de potenţiali acţionari
ale căror certificate de proprietate nu semnifică nimic) şi anti­
democratic (proiectul, la fel de important precum Constituţia, se
cerea amplu dezbătut şi înţeles de populaţie, care trebuia să-şi
dea acordul pentru această lege, deoarece populaţia va suporta
consecinţele aplicării ei) Punctele de vedere expuse în declaraţie
au constituit subiectul unor lungi controverse în Parlament. Mulţi
parlamentari au considerat că apariţia Fondurilor proprietăţii pri­
vate şi de stat şi a unei comisii de resort va conduce la o adevărată
structură administrativă centralizată, neinclusă în sistemul
autorităţii statale, deci va avea loc o uriaşă proliferare a birocraţiei
privatizării. Alexandru Bârlădeanu susţine cu mult temperament
această obiecţie. Conform unei altei observaţii (Sergiu Cunescu)
ponderea scăzută (30%) din patrimoniul societăţilor comerciale
care urmează să fie transferat gratuit populaţiei determină
temporizarea peste limitele acceptabile a procesului privatizării.
Legea, aşa cum a fost concepută, deschide larg şi brusc porţile
capitalului străin. Serghei Mesaroş (Partidul Naţional Democratic)
o consideră o lege a marii vânzări naţionale, pentru că Guvernul
va putea să vândă după bunul lui plac, motiv pentru care şi
154
1991
grăbeşte apariţia legii. Pierzându-şi speranţa, Radu Ceontea
(P.U.N.R.) avertizează că „tăvălugul majoritar face ce vrea în
Parlament". Gabriel Ţepelea (P.N.Ţ.C.D.) propune să se
îngrădească posibilitatea persoanelor fizice şi juridice străine de
a cumpăra acţiuni în ţară, până în momentul în care capitalul
autohton va putea concura de la egal la egal cu capitalul străin.
• 18 iul. Ion Iliescu se întâlneşte, ca mediator, cu
reprezentanţi ai partidelor politice pentru a aplana divergenţele
privind Legea privatizării. Se ajunge la concluzia că legea ar avea
de câştigat dacă ar fi încredinţată spre analiză unei comisii
speciale. Radu Câmpeanu se plânge că discutarea legii se face
sub presiuni şi influenţe de neacceptat. De exemplu, intervenţia
lui Adrian Severin la T.V. i se pare o gravă ingerinţă a executivului
în activitatea legislativului.
• 20 iul. Constituit în luna mai 1991, Partidul România
Mare primeşte actul de înfiinţare prin Decizia civilă nr. 14 din 20
iul. a T.M.B. Comitetul Director:
Corneliu Vădim Tudor -preşedinte
Eugen Barbu -prim-vicepreşedinte de onoare
Mircea Muşat -prim-vicepreşedinte executiv
Valeriu Buzea, loan Tănasă -vicepreşedinţi
Cornel Ciontu, Iuliu loan Furo, Dan loan Mirescu -
secretari executivi
Mircea Hamza -purtător de cuvânt.
Organe de conducere: Consiliul National ales de Congresul
Partidului - 69 de membri; Comitetul Director ales de Consiliul
Naţional -9 membri.
Doctrina P.R.M. are un caracter naţional, susţine protecţia
economică şi a resurselor ţării, redresarea prin eforturi proprii,
relaţii economice echitabile cu exteriorul. Pe plan extern se are în
vedere apropierea de Occident, dar şi relaţii cu toate statele care
asigură respectul şi avantajele reciproce. Obiectivul strategic este
restabilirea României Mari în hotarele ei fireşti, prin acţiuni po-
litico-diplomatice inteligent conduse. P.R.M. se declară un partid
de centru stânga. Poziţia P.RM. pe eşicherul politic a fost îndelung
analizată, comentată, susţinută, ironizată. „România Mare se
declară un partid de centru stânga. Programul său economic este
însă de stânga-stânga, l-am putea numi un program cu vizibile
elemente comuniste" (C. Niţelea -Adevărul, 10 iul. 1991).
• 21 iul. într-o declaraţie televizată, Petre Roman încearcă
să-şi susţină punctul de vedere în legătură cu continuarea
dezbaterilor şi necesitatea adoptării Legii privatizării în Parlament,
155

1991
ignorând şansele unei promise medieri prezidenţiale şi chiar
acordul lui Ion Iliescu de a se amâna dezbaterile parlamentare
pentru ca legea să fie încredinţată spre analiză unei comisii
speciale.
• 22 iul. Adunarea Deputaţilor. Parlamentarii aşteaptă
câteva ore începerea lucrărilor. Apare Dan Marţian şi anunţă
motivele întârzierii: se convenise amânarea dezbaterilor până la
25 iul., pentru ca o comisie formată din parlamentari şi experţi
să examineze problemele în litigiu între parlamentarii F.S.N. şi ai
opoziţiei şi să încerce o conciliere în spiritul medierii prezidenţiale.
Supusă la vot, propunerea pică, iar dezbaterile reîncep fără
deputaţii opoziţiei (U.D.M.R. rămâne la şedinţă).
-Senat. Se propune constituirea unei comisii care să
studieze în două zile obiecţiile şi propunerile opoziţiei şi să
întocmească un raport cu variantele rezultate. Propunerea pică
la vot. Lucrările continuă fără senatorii opoziţiei (U.D.M.R. rămâne
în sală).
-Consiliul Naţional al Asociaţiei Generale a Economiştilor
din România precizează că afirmaţia lui Petre Roman, din 21
apr, la televiziune, conform căreia proiectul Legii privatizării ar fi
fost susţinut de majoritatea economiştilor nu corespunde realităţii.
Această Asociaţie nu şi-a dat acordul pentru forma în care
proiectul a fost înaintat Parlamentului. Dimpotrivă, Legea a fost
comentată critic în paginile revistei Economistul şi în alte
publicaţii, dar Guvernul n-a dat semne că ar fi dispus să ţină
seama de aceste sugestii.
-Conducerea Ministerului Culturii condamnă în numele
demnităţii intelectuale româneşti evoluţia publicaţiilor România
Mare şi Europa spre extremismul naţionalist şi spre o conduită
politică regretabilă şi nocivă. în comunicatul dat publicităţii se
menţionează cu satisfacţie că şi Guvernul, în şedinţa din 10 iul.,
a făcut o evaluare asemănătoare a efectelor pe care le-ar putea
avea evoluţia celor două reviste, în direcţia semnalată.
-Consiliul A.Z.R., constatând abaterile grave de la
deontologia profesiunii de ziarist (18 iul.), a hotărât să solicite în
mod public sesizarea Procuraturii Generale împotriva publicaţiilor
România Mare şi Europa pentru comiterea infracţiunii de instigare
la violenţă şi ură între grupuri etnice.
-Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Militară, îl condamnă
pe Vlad Iulian la 9 ani închisoare, 5 ani interzicerea unor drepturi
şi degradare militară pentru favorizarea la infracţiunea de genocid.
• 23 iul. în Parlament continuă dezbaterile pe marginea
156
1991
proiectului Legii privatizării, în absenţa grupurilor opoziţiei.
- Cu ocazia vizitei în România, Giannl De Michells,
ministrul de externe al Italiei, semnează Tratatul de prietenie şi
colaborare între Italia şi România, primul de acest gen încheiat
de România după Revoluţie cu un stat vest-european.
• 24 iul. Parlamentarii parcurg în continuare (fără colegii
din opoziţie) proiectul Legii privatizării.
-137 de intelectuali români, cu convingeri şi simpatii politice
diverse, protestează contra proliferării în anumite publicaţii a
extremismului xenofob şi antisemit -atitudine antiintelectuală şi
antiromâneascâ -împotriva căreia ar dori să se pronunţe Guvernul
şi Parlamentul ţării.
• 25-26 iul. La Plenara CC. alP.C.U.S., Mihail Gorbaciov
cheamă partidul său să renunţe la rolul de „coloană vertebrală a
statului" şi îi critică pe reprezentanţii „fundamentalismului
comunist" şi grupările recent create „Platforma bolşevică din cadrul
P.C.U.S." şi „Iniţiativa comunistă", pentru încercarea de abatere
conservatoare de la lima reformelor dezbătute la Congresul al
XXVIII-lea al P.C.U.S. S-a votat proiectul noului program al
P.C.U.S., elaborat sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, prin care
P.C.U.S. seva transforma într-un partid cu platformă social-demo-
crată.
• 29 iul. Congresul S.U.A. - Camera Reprezentanţilor -
adoptă o Rezoluţie în care sunt semnalate cu îngrijorare
manifestările antisemite şi tensiunile interetnice din România.
Guvernul României răspunde printr-o Declaraţie în care
menţionează că e vorba de cazuri izolate, condamnate de toate
instituţiile democratice din ţară. Legile adoptate sunt concepute,
în legătură cu aspectele menţionate, la standarde internaţionale.
- în Adunarea Deputaţilor se votează Legea privatizării
(concepută iniţial în 69 de articole, a fost completată cu încă 10,
s-au propus 160 de amendamente, din care s-au votat jumătate).
Rezultatul votului; 237 voturi pentru: 10 voturi contra; 9 abţineri
(3 ale U.D.M.R); opoziţia a absentat de la vot. Claudiu Iordache
a votat „contra".
30 iul. în Senat se votează Legea privatizării (în absenţa
majorităţii opoziţiei). Fiind între ei, în familie, majoritarii recunosc
că toată graba cu adoptarea Legii privatizării a fost rezultatul unor
presiuni externe. B.E.R.D. şi F.M.I. au condiţionat acordarea de
credite României de apariţia Legii privatizării până la 1 sept.
Rezultatatele votului: 64 voturi pentru; 13 împotrivă. (Grupul
157
U.D.M.R., Marcian Bleahu. Sergiu Nicolaescu, care a spus: „Nu
 1991
voi accepta tendinţa unor reprezentanţi ai executivului de a ne
considera un grup uşor manevrabil".)
- înainte de a intra în vacanţă, deputaţii au păstrat un
moment de reculegere pentru victimele inundaţiilor din judeţul
Bacău (28-30 iun.) soldate cu morţi, dispăruţi, distrugeri materiale.
Se anunţă hotărârea grupului parlamentar F.S.N. de a-i ajuta pe
sinistraţi cu (aproximativ) 500 000 lei.
• 30-31 iul. Kremlin - Moscova. Ceremonia oficială a
primirii preşedintelui S.U.A., George Bush. Se semnează Tratatul
privind reducerea armelor ofensive strategice nucleare (S.T.A.R.T.)
de către U.R.S.S. şi S.U A. Tratatul e valabil 15 ani cu posibilitatea
de prelungire încă 5 ani. Bush promite că U.RS.S. va primi clauza
naţiunii celei mai favorizate şi va fi sprijinită de S.U.A. în procesul
de reintegrare în circuitul economic mondial.
• 4 aug. Hans van den Brock, ministrul de externe al
Olandei, ţară care exercită preşedinţia C.E.E. declară eşecul
misiunii de pace a C.E.E. în Iugoslavia, unde a fost prezent alături
de reprezentanţii Luxemburgului şi Poloniei. Eşecul -se apreciază
-se datorează Serbiei.
• 14 aug. Ion Iliescu promulgă Legea (nr. 58) a privatizării
societăţilor comerciale, prilej cu care face o amplă declaraţie de
susţinere a acesteia. Deşi consideră că în timpul dezbaterilor din
Parlament Legea a fost completată şi îmbunătăţită substanţial,
din precizările făcute rezultă şi o anumită insatisfacţie legată de
acest eveniment legislativ: „nu pot decât să-mi exprim regretul că
atât formaţiunile din opoziţie cât şi formaţiunea majoritară nu au
manifestat răbdarea şi spiritul de toleranţă pentru a lucra
împreună până la capăt şi că nu au folosit în mod constructiv
nici intervenţia mea care urmărea găsirea căii de conciliere. Vreau
să pun acest eşec pe seama oboselii parlamentarilor care au avut,
într-adevăr, un an deosebit de dens, de muncă încordată şi
tracasantă".
• 19-20 aug. în zorii zilei lumea întreagă e paralizată de o
ştire stupefiantă: preşedintele U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, a fost
destituit. U.R.S.S. are o nouă conducere care declară că Gorbaciov
nu-şi mai poate îndeplini obligaţiile funcţiei prezidenţiale din
motive de sănătate. Se instituie starea excepţională pe timp de 6
luni şi se formează Comitetul de Stat pentru Starea Excepţională:
Ghenadi Ianaev -preşedintele U.R.S..S.
Valentin Pavlov -prim-ministru
Vladimir Krucikov -preşedinte al K.G.B.
Se anunţă că deciziile Comitetului sunt obligatorii pe tot
158
1991
cuprinsul ţării. Boris Elţîn, care 1-a criticat pe Gorbaciov pentru
ritmul lent al reformelor, cheamă la grevă generală ca formă de
protest împotriva înlăturării lui Gorbaciov, act calificat drept
„lovitură reacţionară neconstituţională a comuniştilor". Elţîn cere
examinarea lui Gorbaciov de către o echipă de medici străini şi
dizolvarea Comitetului de Stat pentru Starea Excepţională.
-Bucureşti. A.C. şi P.A.C. transmit un Apel tuturor forţelor
democratice din interiorul şi din afara ţării, pentru solidarizarea
împotriva pericolului pe care îl reprezintă evenimentele din
U.R.S.S. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti protestează
împotriva pericolului loviturii de stat din U.R.S.S. (19 aug.).
-Ecouri din întreaga lume. George Bush consideră
îndepărtarea lui Gorbaciov de la putere o măsură neconstitu­
ţională. Aceeaşi idee revine în declaraţiile a numeroşi şefi de state.
Andrei Kozîrev, ministrul afacerilor externe al Federaţiei
Ruse, cere sprijin în Occident pentru restaurarea democraţiei sau
pentru formarea unui guvern în exil şi-şi exprimă speranţa în
acţiunea protestatară a lui Elţîn. în U.RS.S. prinde apelul la grevă
generală mai ales la mineri. în pofida interdicţiei de a ieşi pe străzi,
moscoviţii înconjoară clădirea Parlamentului şi a Guvernului. („Nu
puciştilor comunişti", „Nu trageţi în mamele şi surorile voastre",
„Junta care a preluat puterea în U.R.S.S. să fie deferită
tribunalului".) Elţîn îşi asumă prin decret prerogativele de şef al
forţelor armate sovietice, în lipsa lui Mihail Gorbaciov, şi ordonă
armatei să se retragă. Datorită acţiunii hotărâte a lui Elţîn care
reuşeşte să atragă populaţia de partea lui, puciştii pierd teren de
la o orala alta.
-întâlnire între P.A.C. şi conducerea F.S.N. pentru evaluarea
consecinţelor posibile ale situaţiei din U.R.S.S.
-Bucureşti. într-un comunicat al preşedinţiei se apreciază
că reformele din U.R.S.S. nu pot fi stopate. în legătură cu
Gorbaciov se exprimă speranţa în reluarea activităţii şi înda­
toririlor sale constituţionale. Cât despre România, se dau asigurări
că va merge hotărât pe drumul Revoluţiei din dec.'89.
Se dau publicităţii numeroase luări de poziţie împotriva
puciului, din partea Guvernului^ a partidelor politice (cu excepţie
P.S.M.) a unor personalităţi. într-un Memorandum, P.A.C.,
P.N.Ţ.C.D., P.N.L. şi P.E.R. solicită o poziţie explicită din partea
conducerii ţării în ceea ce priveşte democraţia, demontarea
structurilor represive şi administrative de tip comunist. Se cere şi
convocarea Parlamentului.
• 21 aug. Gorbaciov revine din captivitate la Moscova şi
159
 1991
declară la televiziune că are controlul deplin asupra tării. Intr-o
convorbire telefonică Bush îi transmite mesajul său de solidaritate
şi de satisfacţie pentru cursul pozitiv al evenimentelor. După eşecul
puciului, iniţiatorii şi sprijinitorii activi sunt arestaţi. Câţiva se
sinucid. Câteva mii de colaboratori ai K.G.B. şi funcţionari ai
P.C.U.S. fug în China unde obţin azil politic. O serie de publicaţii
-Pravda, SovetskaiaRossia, Glasnosti -sunt suspendate temporar
pentru că au susţinut Comitetul de Stat pentru Starea
Excepţională. Santiago Carrillo, patriarhul comunismului spaniol,
declară: „După evenimentele din august din U.R.S.S. nu cred că
sistemul comunist mai are vreo raţiune să continue să existe.
Cei ce doresc să rămână comunişti au acest drept. Cred că asta e
o greşeală, dar e dreptul lor".
• 17-21 aug. Vizita la Bucureşti a unei delegaţii a Federaţiei
Internaţionale Helsinki pentru drepturile omului. într-un
Comunicat de presă se atrage atenţia asupra imperfecţiunilor unor
legi (din punctul de vedere al drepturilor omului), printre care şi
Constituţia, se aminteşte că nu s-au cercetat cauzele
evenimentelor violente din '89 şi '90 şi nu s-au produs transformări
semnificative în regimul închisorilor.
• 22 aug. La Cotroceni se întâlnesc Ion Illescu, Petre Ro­
man, Alexandru Bârîădeanu, Dan Marţian, şefii partidelor
parlamentare pentru a evalua eventualele consecinţe ale
evenimentelor din U.RS.S. , se înregistrează o serie de intervenţii în legătură cu evenimentele
• 24 aug. La Sesiunea Extraordinară a Sovietului Suprem
al U.RS.S., Mihail Gorbaciov renunţă la funcţia de lider al
P.C.U.S. şi cere autodizolvarea P.C.U.S. Biroul Politic al
Secretariatului C C . al P.C.U.S, n-a avut o atitudine decisă în
zilele puciului - consideră Gorbaciov. în perioada imediat
următoare mai multe republici sovietice îşi vor declara
independenţa.
• 24-25 aug. Prima Consfătuire Naţională a P.A.C. şi AC
Se discută despre situaţia internă din România în contextul
eşecului puciului din U.R.S.S., se cere o atitudine fermă faţă de
partidele de orientare comunistă (P.S.M., P.R.M.), şi de presa de
aceeaşi orientare şi faţă de forţele şi structurile comuniste. în
Declaraţia-Apel, A.C. şi P.A.C. cheamă puterea şi celelalte forţe
din stat, armată, politie, S.R.I., justiţie să se cureţe de elementele
extremiste şi reziduurile comuniste şi să opteze definitiv pentru
democraţie şi adevăr.
• 27 aug. Chişinău. întrunit în Sesiune Extraordinară,
Parlamentul adoptă Declaraţia de Independenţă a Republicii
160
1991
Moldova. La Bucureşti şi Chişinău au loc mitinguri de susţinere
a acestui act. Guvernul României se declară solidar (într-o
declaraţie dată în aceeaşi zi) cu Moldova. în timpul lucrărilor
Parlamentului are loc un mare miting de entuziasm în Piaţa Marii
Adunări Naţionale din Chişinău. Se cântă „Deşteaptă-te Române",
care devine imnul ţării în aceeaşi zi. în „Apelul Marii Adunări
Naţionale a Cetăţenilor Republicii Moldova către popoarele şi
statele lumii" se exprimă speranţa în recunoaşterea independenţei
Republicii Moldova, ca garanţie a dezvoltării democratice a acestei
ţări, a aderării ei la organismele europene şi internaţionale.
• 29 aug. Parlamentul Sovietic votează suspendarea
P.C.U.S. pentru implicarea unor lideri ai săi în lovitura de stat
din 18/19 august.
• 30 aug. într-un Comunicat, S.R.I. răspunde mesajelor
transmise de P.A.C. şi A.C. în Declaraţia-Apel din 25 aug.: „Ne
exprimăm convingerea că prin asemenea afirmaţii denigratoare
si fără nici o acoperire, prin încercarea evidentă de a denigra
instituţiile statului de drept se aduc grave prejudicii procesului
de democratizare din ţara noastră. Astfel de atitudini trebuie să
reprezinte un semnal de alarmă pentru toţi cei care doresc cu
adevărat binele României".
• 2 sept. în Senat, la prima şedinţă a sesiunii de toamnă,
din U.RS.S. Radu Câmpeanu şi Dan Iosif, ca şi alţi parlamentari,
susţin oportunitatea interzicerii P.C.R. şi P.S.M.
-Adunarea Deputaţilor. Prin Dan Lăzărescu, P.N.L.
propune, şi cu aceasta ocazie, necesitatea interzicerii P.C.R. şi
P.S.M. Claudiu Iordache îl acuză pe Dan Marţian de indiferenţă
faţă de evenimentele din Moldova şi cere demisia lui şi a lui
Alexandru Bârîădeanu.
- Republica Moldova. Rusofonii din regiunea Nistru şi-au
declarat independenţa. Tiraspolul, unde are loc o manifestaţie,
se declară capitala Republicii Sovietice Socialiste Nistrene (drapelul
verde şi roşu cu secera şi ciocanul). Parlamentul votează separarea
de Republica Moldova. La Komrat se demonstrează pentru
recunoaşterea independenţei Republicii Găgăuze, pentru
eliberarea liderilor reţinuţi datorită participării la puci.
• 5 sept. P.N.L. înaintează atât Senatului cât şi Adunării
Deputaţilor un proiect de Lege pentru „interzicerea funcţionării
P.C.R.. a tuturor formelor lui de reprezentare politică şi ideologică
şi interzicerea oricăror formaţiuni şi structuri politice de natură
comunistă". Se solicită adoptarea procedurii de urgenţă. în
161
 1991
Adunarea Deputaţilor, Ioan Moldovan, în numele membrilor Cartei
pentru reformă şi democraţie (F.S.N., M.E.R., P.D.A.R.,P.N.L.A.T.)
prezintă o declaraţie în care se cere interzicerea formaţiunilor
politice de sorginte comunistă şi fascistă.
- P.S.M. invită ziariştii la o discuţie pentru a dezamorsa
atacurile care cer scoaterea lui în afara legii. P.S.M.-iştii încep
prin a demonstra că partidul lor nu e acelaşi lucru cu P.C.R., că
ei n-au susţinut puciul din U.R.S.S., dar la 20 aug. n-au fost
acceptaţi la televiziune să-şi facă auzită opinia. Opinie consemnată
de oficiosul partidului, ziarul Socialistul, din care se poate afla că
P.S.M. a urmărit evenimentele de la Moscova, dar le-a considerat
o problemă internă a U.R.S.S.
• 6 sept. Piaţa Universităţii. A.F.D.P.R. organizează, în
colaborare cu unele centrale sindicale şi formaţiuni politice, un
miting de protest contra comunismului şi a protectorilor săi, care-i
asigură supravieţuirea din interiorul structurilor de putere. Se
adoptă o moţiune în care se cere, în termeni imperativi, despărţirea
efectivă de comunism. Coloanele de demonstranţi se deplasează
spre Piaţa Romană, Televiziune, Piaţa Victoriei. La Palatul Victoria
lui C. Ticu Dumitrescu nu i se permite să depună moţiunea.
• 9 sept. în Senat, Ion Solcanu îi acuză cu vehemenţă pe
organizatorii mitingului din 6 sept., etichetat drept o manifestaţie
extremistă „prin formă şi conţinut" şi cere să fie cercetaţi conform
legii cei care vorbesc „fără complex" în numele poporului român
şi să se identifice vinovaţii care trebuie să dea seama în faţa legii
de faptele lor. în Adunarea Deputaţilor se face auzită o intervenţie
asemănătoare.
• 12 sept. A.F.D.P.R. reacţionează la atitudinea lui Ion
Solcanu şi a puterii faţă de mitingul din 6 sept. şi lansează un
„Manifest către ţară" în care avertizează în legătură cu pericolul
perpetuării structurilor şi deprinderilor comuniste detectabile şi
în legile pe care le votează „parlamentul ruşinii naţionale".
• 18 sept. Senatul ia în discuţie proiectul Legii S.R.I. care
declanşează încă de la început dezbateri şi polemici. în timp ce
parlamentarii F.S.N. şi aliaţii lor susţin în totalitate legea,
parlamentarii din opoziţie obiectează că S.R.I. va beneficia de
drepturi care pot pune în primejdie libertăţile democratice.
• 24 sept. Minerii de la Vulcan, în grevă, aşteaptă
răspunsul Guvernului {cu care intraseră deja în tratative) la
revendicările lor. Cum răspunsul nu vine, se anunţă prin radio
că greva continuă. Tot mai nemulţumiţi de inerţia guvernanţilor
protestatarii se îndreaptă spre Petroşani unde intră cu forţa în
162
1991
primărie, îi agresează pe subprefectul Ionel Botoroagă şi pe
directorul Regiei autonome a huilei, Benone Costinaş. Susţinuţi
de Miron Cosma, minerii cer să vină'-Petre Roman la ei pentru
negocieri. Miron Cosma îi comunică telefonic lui Petre Roman
pretenţia minerilor, după care îşi anunţă ortacii că primul-minis-
tru a refuzat să se deplaseze în Valea Jiului. Se strigă cu îndârjire:
„Jos guvernul!". Miron Cosma citeşte platforma de revendicări,
rupe hârtia şi anunţă decis: „Mergem la Bucureşti!". Minerii
răspund: „Bucureşti! Bucureşti!". în gară cer avizul pentru
deplasare ministrului transporturilor şi, pentru că nu-1 primesc,
devastează gara, întră cu forţa în regulatorul circulaţiei, ocupă
acceleratul 244 şi deturnează alte două garnituri de tren. In
Petroşani, Vulcan, au loc devastări, violenţe, incendii şi chiar un
viol. Cele trei trenuri sunt oprite la Craiova, unde se produce o
adevărată desfăşurare de violenţă. Se anunţă că Petre Roman ar
fi dispus să vină la Craiova, pentru tratative. Minerii refuză cu
mânie oferta şi sparg telefonul la care generalul maior Ilie Marin
vorbea cu Petre Roman, îl agresează pe prefectul Ilie Ştefan şi pe
Ilie Marin. Adjunctul şefului de staţie, Marin Ghinea, evocă acea
zi de excepţie: ,A fost o adevărată teroare, securi, topoare, bâte,
un vandalism cum n-am văzut în viaţa mea. Au intrat peste femeile
de la casele de la bilete, au spart geamurile şi tot ce au întâlnit în
cale. Era imposibil să vorbeşti cu ei, pentru că mulţi erau beţi.
Nu ştiu a cui mână este, pentru că nu cred că nişte oameni
obişnuiţi pot face din mintea lor aşa ceva. Trăim sub teroare, mai
rău ca pe vremea lui Ceauşescu". Cele trei trenuri se pun în
mişcare (dintr-o gară în ruină) spre Bucureşti.
• 25 sept. în Adunarea Deputaţilor, Petre Roman anunţă
un conflict de muncă în Valea Jiului, pe care Guvernul a încercat
în zadar să-1 stingă, întrucât negocierile (17 sept. ) cu liderii
sindicali ai minerilor din Valea Jiului, încheiate cu un protocol
care părea să satisfacă ambele părţi, n-au dus în cele din urmă la
aplanarea conflictului. Primul-ministru mai anunţă că minerii se
îndreaptă spre Bucureşti şi că s-a încercat fără succes să fie opriţi
din drum. In Senat, Radu Câmpeanu vine cu o ştire în legătură
cu crearea unui Guvern pentru Transilvania, la Budapesta. Unii
parlamentari consideră că e vorba de o nouă diversiune, alţii
pretind că e o informaţie care merită toată atenţia. Petre Roman
confirmă ştirea, dar Guvernul maghiar declară că e vorba de
aspecte nesemnificative. în acelaşi timp, din Valea Jiului, o nouă
garnitură de tren îi aduce în Bucureşti pef niideriifcă^e' Vor să vină
în ajutorul celor care sunt deja în Capitală. Pe trenurile
163
 1991
rechiziţionate de mineri care sosesc în gările Bucureştiului scrie:
„Vrem îngheţarea preţurilor", „Fraţii voştri - minerii", „Grevă gen­
erală -Bucureşti", „Jos Guvernul Roman!", „Minerii vor consens
naţional", „Jos bulibaşa Iliescu!", „Jos Iliescu şi Roman!", „Hoţii!",
„Iliescu nu uita, c-a sosit şi ziua ta". în drumul de la gară până în
Raţa Victoriei, minerii sunt paşnici. Doar lozincile le fac cunoscute
revendicările: „Iliescu şi Roman, vrem să intre în subteran",
„Mincinoşii", „Nu staţi în balcoane, veţi muri de foame", „Ole, ole,
ole, pâinea noastră unde e?", „Jos cu bişniţarul, s-a umplut
paharul", „Aţi minţit poporul cu televizorul". în Piaţa Victoriei se
încearcă forţarea sediului Guvernului, prin atacuri insistente cu
pietre şi sticle incendiare (civili binevoitori îi învaţă să le
confecţioneze). Se răspunde cu gaze lacrimogene şi petarde şi se
trag primele focuri în aer. Se scandează: „Bucureştiul e cu noi",
„Studenţii sunt cu noi". Au loc violenţe. Se încearcă mereu şi
mereu forţarea intrărilor în clădirea Guvernului, se sparg
geamurile, dar intrările rezistă. Se caută o altă soluţie -incendiul.
Asediaţii se apără cu jeturi de apă, petarde, cartuşe cu gaze
iritante. Spre orele 19 se reuşeşte evacuarea Pieţei Victoriei, cu
ajutorul gazelor lacrimogene. Manifestanţii se retrag către
Televiziune şi Piaţa Universităţii. Mulţimile umplu centrul Capi­
talei, circulaţia este oprită. O dată cu lăsarea serii, grupuri de
mineri se culcă pe pavaj.
• 26 sept. Minerii asaltează cu forţe noi şi cu mai multă
îndârjire clădirea Guvernului. Piaţa Victoriei e din nou ocupată.
Sub presiunea evenimentelor au loc negocieri cu uşile închise
între reprezentanţii minerilor (Eugen Tămaş şi Miron Cosma) şi
ai conducerii ţării. Un prim rezultat al întâlnirii este demisia
Guvernului. La orele 12,30, din balconul Palatului Victoria,
Alexandru Mironov, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, anunţă:
„Guvernul şi-a dat demisia, demisia a fost acceptată. Nu la
presiunea străzii, ci pentru că a dovedit că nu poate guverna
într-o situaţie dificilă". Miron Cosma confirmă şi el (tot de la
balcon) demisia Guvernului şi cere minerilor să plece acasă pentru
că le-au fost rezolvate toate revendicările. Reacţiile sunt
contradictorii. Unii aplaudă, alţii huiduie şi ameninţă că nu vor
părăsi Capitala. După-amiază pătrund (fără să se încerce
interzicerea accesului lor) în sala de şedinţe a Adunării Deputaţilor,
unde cer (până la ora 17) demisia lui Ion Iliescu şi satisfacerea
tuturor revendicărilor pentru care au venit la Bucureşti. Stimulat
de accesele anticomuniste ale minerilor, Sergiu Cunescu cere
demisia din Parlament a foştilor membri ai P.C.R. Ioan Alexandru,
164
1991
cu crucifixul în mână, binecuvântează asistenţa de la microfon:
„De acum avem o ţară unită, creştină. Fără violenţă". (în situaţia
dată a dispărut şi clopoţelul cu care Dan Marţian îşi asigura
autoritatea în faţa colegilor, dar Agatha Nicolau i-a promis că-i
va aduce un zurgălău maramureşan.) Deputaţii le explică minerilor
că nu Parlamentul îl poate demite pe preşedintele ţării şi le
sugerează sâ-1 viziteze la Palatul Cotroceni pentru a-i cere demisia.
Seara, minerii cărora li se asociază şi alţi cetăţeni încearcă să
pătrundă în Televiziune, apărată de forţele de ordine. Au loc scene
de luptă cu petarde fumigene şi lacrimogene, cu rafale de
mitralieră. Demonstranţii aruncă în scutieri cu sticle incendiare.
De-abia la miezul nopţii, după atacuri în forţă care înseamnă
oameni bătuţi şi răniţi, scene de violenţă şi vandalism, asediatorii
Televiziunii, înfrânţi de scutieri înarmaţi, TAB-uri, camioane
militare etc. se retrag.
• 27 sept. Capitala este încă gazda (devastată) a minerilor.
Obiectivul acestei zile este Palatul Cotroceni, unde vor să ajungă
pentru a-1 obliga pe Ion Iliescu să demisioneze. Mărşăluind spre
palat minerii strigă lozincile pe care le-au exersat deja, dar şi una
în premieră, strict adecvată situaţiei: „Iliescu n-ai să poţi să omori
minerii toţi". în acelaşi timp, în Piaţa Revoluţiei are loc mitingul
organizat de sindicatele cuprinse în Uniunea Confederativă
Naţională. Manifestanţii se îndreaptă şi ei spre Cotroceni,
scandând: „Nu mai vrem nici un pic preşedinte bolşevic!", „La
palat, la palat, să-1 dăm jos pe emanat". Dar, la palat, Ion Iliescu
se consultă cu reprezentanţii partidelor politice în vederea alcătuirii
unui nou guvern, pe care-1 doreşte compus din tehnocraţi şi cu
majoritate F.S.N., pentru că altfel ar fi anticonstituţional. Opoziţia
consideră însă că un guvern F.S.N. n-ar mai reflecta opţiunile din
acel moment ale electoratului. Corneliu Coposu se pronunţă
pentru alegeri imediate, pentru că Parlamentul este nerepre­
zentativ şi nelegitim. Ion Iliescu le vorbeşte partenerilor de dialog
şi despre iminenta vizită a minerilor: „Aflând despre intenţia
minerilor de a veni spre Palatul Prezidenţial, i-am consultat pe
toţi liderii politici în legătură cu posibilitatea de a purta o discuţie
cu o delegaţie a acestora. I-am invitat, dacă doresc, să participe
la această discuţie. Au considerat cu toţii oportun un dialog al
meu cu reprezentanţii minerilor, dar fără prezenţa lor". în urma
dialogului pe care Ion Iliescu a consimţit să-1 poarte cu o delegaţie
a minerilor condusă de Miron Cosma, se semnează un Comunicat
Iliescu -Cosma, care a fost şi episodul final a ceea ce s-a numit
„a patra mineriadă". Odată revendicările aprobate la cel mai înalt
165
 1991
nivel, coautorul comunicatului prezidenţial îşi adună ortacii cu
îndemnul: „Considerăm conflictul încheiat. Ne îndreptăm spre
casă. Este un mesaj şi o rugăminte". Totuşi, deşi treaba terminată,
minerii mai zăbovesc în Capitală. Un grup condus de Miron Cosma
pătrunde în sala Teatrului National unde au loc lucrările
Congresului P.N.Ţ.C.D. (Primul după 45 de ani de interdicţie a
funcţionării partidului. Au fost alese Delegaţia Permanentă,
Comitetul de Conducere şi Biroul de Conducere şi Control format
din: Corneliu Coposu -preşedinte; Ion Diaconescu, Valentin
Gabrielescu, Ion Raţiu, GabrielŢepelea, Cicerone Ioniţoiu. Ioan
Bârbuş, Iile Păunescu, Şerban Ghica). Vorbeşte asistenţei din
partea minerilor şi Constantin Ştefănescu de la exploatarea
minieră Livezeni, despre represiunea din noaptea de 25/26 sept.
din Piaţa Universităţii. Minerii au păţit-o ca altădată „golanii",
adică au fost trataţi cu petarde, gaze toxice, lacrimogene, s-a tras
cu tuburi de napalm şi cu gloanţe. Vorbitorul afirmă că se vor
întoarce în Valea Jiului pentru mobilizare generală ca să-i dea
jos, ei, minerii, pe cei din Guvern şi pe preşedintele comunist.
Congresmenii şi oaspeţii lor scandează: „Jos Iliescu!", „Unitate!",
ca o dovadă că se poate trece peste incidentele din 14 iun. '90,
când tot minerii au asaltat şi devastat sediul P.N.Ţ.C.D.
Reconcilierea dintre peneţişti şi mineri e aplaudată şi însoţită de
efuziuni. Se face chiar o chetă pentru a aduna banii necesari
hranei minerilor.
-Se încheie lucrările primului Congres al Confederaţiei
Sindicale Frăţia. Sunt aleşi: Miron Mitrea - preşedinte, Sorin
Stan, Teodor Steţcu -vicepreşedinţi, Minai Sireteanu -secretar
general, Gabriel Văsâi -secretar general adjunct, Ştefan Marin -
trezorier. Referitor la evenimentele în curs de desfăşurare în Capi­
tală, Miron Mitrea consideră că întreaga conducere a ţării poartă
răspunderea pentru venirea minerilor, dar că nu se poate cere şi
demisia preşedintelui.
• 28 sept. Pentru că prezenta minerilor în Capitală se
prelungeşte îngrijorător, are loc o mobilizare forţată a lor cu scopul
de a fi trimişi acasă. în Piaţa Universităţii, unde dormeau pe pavaj,
sosesc forţele de ordine şi reuşesc să-i adune, folosindu-se nu de
metode de convingere, ci de bastoane de cauciuc, gaze paralizante,
petarde, gaze lacrimogene. în sfârşit ultimele vagoane cu mineri
părăsesc Bucureştiul.
Violenţele zilelor mineriadei au făcut ca 455 de persoane
să ajungă la spital, iar 50 să aibă nevoie de internare (19 mineri
şi 31 alţi cetăţeni). S-au înregistrat 3 morţi în Bucureşti (Andrei
166
1991
Frumuşanu 24 de ani, student, Aurica Crăiniceanu, 27 de ani,
casnică, Nicolae Lazăr, militar în termen la trupele de jandarmi)
şi unul (Enea Ionel agresat de mineri), în oraşul Vulcan. La
pierderile materiale imediate, evaluate lâ 86 milioane de lei, se
adaugă pierderile pe termen nedeterminat cauzate de scăderea
bruscă a prestigiului ţării, imediat perceptibilă prin blocarea
relaţiilor económico-financiare, politice, culturale, diplomatice etc.
Practic, toate legăturile financiare externe au fost întrerupte, chiar
şi creditul canadian pentru proiectul în plină desfăşurare al
centralei atomoelectrice de la Cernavodă. Nu s-au mai putut realiza
deschiderea pieţei interbancare, convertibilitatea leului şi
unificarea cursului de schimb, programate pentru 27 sept. Un
număr apreciabil de ţări din cadrul C.E.E, au amânat discuţiile
cu România, în vederea încheierii acordului de asociere dintre
ţara noastră şi acest important for internaţional. S-a ratat şi
aderarea la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.),
preconizat pentru oct. 1991. S-au făcut imediat simţite blocajele
economice şi financiare în colaborarea cu F.M.I., B.E.R.D., C.E.E.,
Consiliul Europei. (O delegaţie parlamentară condusă de Vasile
Moiş, senator F.S.N., a participat în intervalul 18-25 sept. la a
43-a sesiune a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. La
întoarcere, membrii delegaţiei convoacă o conferinţă de presă unde
demonstrează că toate eforturile lor de a contribui la obţinerea
statutului de membru cu drepturi depline le-au fost anulate de
recenta mineriadă. „Aceasta e imaginea României în lume" a
declarat Vasile Moiş, arătând asistenţei unul dintre ultimele
numere ale revistei Le Fígaro în care apărea un miner român cu
o praştie în mână.) în cadrul programului P.H.A.R.E. al „Grupului
celor 24 " a fost amânată acordarea ajutorului alimentar şi
umanitar ca şi prima tranşă din cadrul creanţei de 1 miliard de
dolari. Au fost temporizate sau anulate contracte şi negocieri
pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau pentru realizarea
unor acţiuni în relaţiile cu alte state, ca şi vizitele şi contactele la
nivel înalt (Premierul elen Constantin Mitzotakis renunţă la vizita
în România, o delegaţie a Băncii Mondiale părăseşte Bucureştiul
etc.) Posturile de radio, agenţiile de presă, personalităţile politice,
organismele statale din lumea întreagă şi-au făcut imediat
cunoscute opiniile defavorabile României, lăsând să se înţeleagă
că, având în vedere şi antecedentele, ţara va fi pusă pentru o
bună bucată de vreme sub o atentă observaţie.
Atât în interiorul ţării cât şi în străinătate s-au formulat
diverse ipoteze în legătură cu motivaţiile şi semnificaţiile mineriadei
167

1991
de toamnă:
-„Este vorba despre un puci neocomunist" -Adrian Severin.
- ,A fost o lovitură de bumerang. Uneltele puterii folosite
împotriva opoziţiei s-au întors acum împotriva puterii" -Corneliu
Coposu.
-Apariţia minerilor este tot un fenomen politic. Al cui este
jocul?" - general colonel dr. Paul Cheler, comandantul armatei
„Transilvania".
- „Se cerea înlăturarea tuturor elementelor care asigură
conducerea statului: «Jos guvernul!», «Jos Parlamentul!», «Jos
preşedintele!». Asta nu-i lovitură de stat?" -general-locotenent
Niculae Spiroiu, ministrul apărării naţionale.
- „Sunt convins că a fost vorba de un puci neocomunist
pus la cale de vechile cercuri reactivate ale P.C.R. şi ale Securităţii.
[...] atunci când minerii au pornit totuşi spre Bucureşti, Guvernul
le acordase deja sporuri de salarii pe care ei le acceptaseră.
Mişcarea lor insurecţională nu mai avea deci temă. Iar atunci
Iliescu a fost văzut tratând cu liderul paranoic al minerilor, Miron
Cosma, pe care eu îl primisem nu de mult [...] Ca să potolesc
lucrurile am propus ca echipa mea guvernamentală să se retragă
[...] Iliescu, ca politician abil, a profitat pentru a mă «demisiona»
de această propunere" -Petre Roman.
.-„Domnul Roman a încercat să acrediteze ideea că eu i-aş
fi îndemnat pe mineri să vină la Bucureşti pentru a-1 determina
să-şi dea demisia, ceea ce constituie o altă fabulaţie în genul său
foarte personal" -Ion Iliescu.
.Alianţa Civică [...] îi îndemna pe minerii care se îndreptau
spre gară să se reîntoarcă în oraş. Cei care îi condamnaseră cu
un an în urmă pentru violenţe, acum îi aclamau şi îi instigau,
pentru că de astă dată acţionau împotriva puterii" -Ion Iliescu.
- Un ziar german presupune că a fost vorba de un nou
episod gen dec. '89, pentru înlăturarea ultimelor structuri
comuniste.
- Un post de televiziune francez (TV5 Europe) pune
demonstraţia minerilor alături de una din Zair, considerând că
au aceeaşi cauză: foamea.
-O întreagă demonstraţie susţine în Parlament Geîu Voican
Voiculescu care crede că la originea mineriadei s-ar afla o
organizaţie subversivă, finanţată de Moscova, şi alcătuită din foşti
activişti şi securişti care au ca mediu de influenţă şi acţiune P.S.M.
şi P.RM. Aceştia l-au contactat pe Miron Cosma şi astfel a început
totul. Virgil Măgureanu consideră această teorie o poveste
168
1991
poliţistă.
- O altă ipoteză îl prezintă pe Mihai de Hohenzollern
strategul evenimentelor, în colaborare cu unele forţe din ţară şi
din exterior.
• 30 sept. Parlamentul supune dezbaterilor evenimentele
din ultimele zile. Prezintă informări Doru Viorel Ursu - ministru
de interne, Niculae Spiroiu - ministrul apărării, Mihai
Cherecheanu - procurorul general al României şi Virgil
Măgureanu - directorul S.R.I. (care infirmă amestecul regelui).
După discuţii prelungite şi tensionate se hotărăşte desemnarea
unei comisii parlamentare care să cerceteze recentele evenimente.
(La 11-12 iun. 1992 comisia îşi va prezenta Raportul în faţa
Parlamentului. La capitolul IV -Cauze şi responsabilităţi, există
şi un al doilea set de concluzii, distincte, aparţinând grupului de
parlamentari format din Horia Rusu, Valentin Gabrielescu,
Hosszu Zoltan. Aceştia consideră că venirea minerilor pentru a
patra oară în Capitală este consecinţa convocărilor lor anterioare
de către putere, care le-a creat convingerea că prezenţa lor este
imperios necesară ori de câte ori ţara trece prin momente de criză.
Preşedintele ţării se face vinovat şi de tratativele angajate cu Miron
Cosma, care nu numai că erau incompatibile cu instituţia
prezidenţială, dar în cursul lor au şi fost acceptate cu uşurinţă
cererile minerilor, chiar împotriva legilor în vigoare. De asemenea
s-a căzut de acord prea grăbit cu demisia Guvernului, preşedintele
cedând unor forte anarhice, atitudine ce anulează rolul de garant
al normelor constituţionale ale statului de drept. Printre
documentele pe care S.R.I. le pune la dispoziţia comisiei care
cercetează a patra mineriadă, se află şi unul în care sunt implicaţi
ca organizatori Constantin Ticu Dumitrescu, Dumitru Mazilu
şi Vasile Popovici. Acesta din urmă demonstrează, prezentând
paşaportul, că în perioada 5 sept.-29 nov. se afla la Washington
şi cere explicaţii lui Virgil Măgureanu.)
-Miron Cosma intervine pentru a-şi domoli ortacii
nemulţumiţi de Ion Iliescu fiindcă preşedintele nu şi-a respectat
promisiunea de a veni în Valea Jiului în această zi. A doua zi însă
îşi va începe activitatea comisia parlamentară formată din 11
deputaţi F.S.N. aleşi pentru a analiza starea economico-financiară
a Văii Jiului.
• 1 oct. Guvernul Republicii Moldova şi comitetele raionale
şi orăşeneşti de pe malul stâng al Nistrului reiau tratativele de
conciliere, încheiate prin semnarea a două protocoale.
-Alma-Ata. 12 republici din U.R.S.S. examinează 169
 1991
eventualitatea încheierii unui acord economic care să unească
semnatarii într-o „comunitate economică a statelor suverane",
formulă al cărei autor estiMireea Snegur, prezent şi deosebit de
activ la reuniune. 8 din cele 12 republici prezente semnează
acordul, deşi există nemulţumiri fată de document, considerat
vag în ce priveşte structura comunităţii. La Moscova, Congresul
Deputaţilor Poporului are cu totul altă reprezentare asupra
viitorului republicilor, care dacă sunt interesate/obligate la o
colaborare economică vor trebui să facă parte dintr-o confederaţie
politică, în cadrul căreia ar putea să se încheie şi un acord eco­
nomic. Alexandr Ruţkoi consideră că semnarea doar a unui acord
economic ar menţine Rusia în situaţia de „vacă de muls". La Alma-
Ata marele absent a fost Mihail Gorbaciov.
-De la Palatul Cotroceni vine răspunsul la întrebarea care
a preocupat în ultimele zile atât mediile politice şi mass-media,
cât şi pe simplii cetăţeni. Cine va fi noul prim-ministru? Ion Hiescu
linişteşte spiritele lansând un nume: Theodor Stolojan.
• 2 oct. Ziua cu doi prim-miniştri. La Palatul Victoria
„prinţul reformei", aşa cum îl numeşte un ziarist pe Theodor
Stolojan, se prezintă ziariştilor şi deci opiniei publice în cadrul
primei sale conferinţe de presă, ca şef al executivului: „Nu fac
parte din nici un partid politic şi nici nu intenţionez să intru într-
un partid sau să fac din această activitate un capital politic. Nu
intenţionez să particip la alegerile care vor veni". „Nu voi pactiza
în nici un fel cu cei care se opun reformei, cu cei care văd în
întoarcerea la mecanisme şi instrumente ale economiei
centralizate mijloace de scoatere a economiei din criză".
Tot la Palatul Victoria, Petre Roman, alături de cabinetul
său, examinează Raportul privind pagubele cauzate de a patra
mineriadă. Lui Eugen Dijmărescu i se pare că pagubele se ridică
la 320,5 milioane de dolari şi e sigur că imaginea României a fost
grav afectată. Cabinetul mai ia în discuţie compoziţia şi strategia
viitorului guvern, Toată lumea e de acord că F.S.N. nu trebuie să
piardă controlul vieţii politice.
• 3 oct. La o conferinţă de presă Petre Roman trage
concluziile: „Nu mă consider un învins. Am pus la dispoziţia
preşedintelui mandatul meu pentru o soluţie politică. [...] Prin
ceea ce fac, în continuare, vom încerca să stopăm capacitatea
forţelor conservatoare de a opri sau încetini reforma,"
• 7 oct. La o conferinţă de presă a P A C . la care membrii
acestei formaţiuni fac responsabile pentru recenta mineriadă
anumite forţe politice din rândul guvernanţilor, se consideră
170
1991
evidente semnele luptei pentru putere în sânul echipei
conducătoare. De altfel P.A.C. consideră că a avertizat încă din
luna aug. în legătură cu eventualitatea producerii unui puci în
România după scenariul sovietic. Ca urmare. PAC. caracterizează
a patra mineriadă ca un „micropuci" original.
- Uniunea Confederativă Naţională a Sindicatelor
organizează un miting şi o conferinţă de presă, pentru prezentarea
unei propuneri de Program economic şi social minimal de 200
zile, ce susţine continuarea reformei prin schimbarea conţinutului
şi efectelor acesteia. Programul cuprinde idei-propuneri (avansate
spre consultare şi unor confederaţii sindicale) şi un plan eco­
nomic cu detalii tehnice.Se cere ca programul să facă obiectul
unui contract social pe o perioadă determinată între Guvern şi
sindicate si să fie garantat prin lege de către Parlament.
-Cyrus Vance, fost secretar de stat american, este numit
reprezentant special pentru Iugoslavia al Secretariatului General
al O.N.U.
• 9 oct. Curtea Constituţională a Iugoslaviei anulează ca
neconstituţională declaraţia de independenţă a Sloveniei şi
hotărârea din 18 iul. 1991 a Prezidiului Iugoslaviei privind
retragerea în termen de trei luni a unităţilor armatei federale din
Slovenia.
- Palatul Cotroceni. Ion Iliescu se întâlneşte cu lideri ai
partidelor politice cu reprezentare în Parlament. Scopul declarat
al acestei întâlniri este formarea unui guvern de uniune naţională.
Pretenţiile F.S.N. care adjudecă majoritatea portofoliilor, şi anume
pe cele mai importante, îi determină pe Radu Câmpeanu şi pe
Corneliu Coposu să presupună că nu se doreşte în realitate un
guvern de uniune naţională. Ex prim-ministrul Petre Roman
declară că nu poate „asista la punerea în umbră, cu atât mai
puţin la ieşirea din scenă a F.S.N".
Din fostul Guvern, Adrian Severin şi Victor Stănculescu
îşi oferă serviciile declarând că vor să lucreze pentru ţară. („Ce
noroc pe capul României" -comentează ziarul Adevărul din 12-13
oct.)
• 10 oct. Praga. Ţările membre ale C.S.C.E., reunite în
cadrul Comitetului de criză, recunosc dreptul la independenţă al
republicilor iugoslave.
9 11 oct. Liga Studenţilor din România, cu care se solida­
rizează şi A.C., organizează un marş de doliu în memoria lui Andrei
Frumuşanu, a Auricăi Crăiniceanu şi a sublocotenentului 171
Nicolae Lazăr. victime ale celei de a patra mineriade, pe traseul:
 1991
Facultatea de Hidrotehnică (unde a fost student Andrei
Frumuşanu), Piaţa Victoriei, Piaţa Universităţii, Calea 13
septembrie, Cimitirul Militar Ghencea. Pentru Andrei Frumuşanu
s-a dezvelit şi s-a sfinţit o placă comemorativă, iar în Piaţa Victoriei
ş-a ridicat o cruce, în balconul din Piaţa Universităţii a fost arborat
tricolorul îndoliat. La cimitir s-a oficiat parastasul de 9 zile.
Participanţii la marş poartă pancarte pe care se poate citi:
„Libertatea începe cu spunerea Adevărului. Noi când îl spunem?",
„Doamne, cât vor mai trăi ucigaşii de copii?", „Vrei să omori un
milion, măi dragă?". Fiind un marş organizat cu ocazia unui
parastas, deschis de un preot cu crucea în mână, nu s-au făcut
auzite scandări de lozinci.
• 12 oct. Odorheiu Secuiesc. Gruparea radicală a U.D.M.R.
condusă de vicepreşedintele Katona Adam. încercă să deturneze
scopul comemorării de la Lutiţa, propunând organizarea unui
referendum (la 10 oct.) pentru autonomia teritoriului secuiesc -
Ţară a Secuilor.
• 13 oct. Bulgaria. Au loc alegeri pentru Adunarea Popu­
lară şi organele locale ale puterii, la care participă 42 de partide.
Victoria va reveni Uniunii Forţelor Democratice.
-Frontul Popular din Moldova se declară în opoziţie faţă de
puterea de la Chişinău, datorită evoluţiei acesteia spre o dictatură
de tip neocomunist şi a labilităţii manifestate în relaţiile cu
U.R.S.S., de natură să pericliteze independenţa Moldovei.
• 14 oct. în Adunarea Deputaţilor şi Senat au loc discuţii
aprinse despre incidentul de la Odorheiu Secuiesc. Se remarcă
poziţia insuficient de clară a U.D.M.R. care încearcă să
minimalizeze episodul.
-Filialele judeţene ale F.S.N, şi P.U.N.R. dau un comunicat
prin care cer „tuturor cetăţenilor judeţului Covasna să nu dea
curs acestei provocări naţionalist-şovine, exclusiviste şi
anticonstituţionale".
- Cazul Odorheiu Secuiesc va fi discutat şi de membrii
comisiei de politică externă a Adunării de Stat a Ungariei, care
apreciază că: „incitarea la isterie este îndreptată împotriva
intereselor şi intenţiilor comune ale României şi Ungariei". Se
susţine că între ideea de autonomie şi U.D.M.R. nu există nici o
legătură, că U.D.M.R. a criticat o asemenea idee care a oferit „unor
cercuri posibilitatea de a declanşa o campanie de calomnie
împotriva Ungariei".
• 14-15 oct. Parlamentul din Bosnia Herţegovina adoptă
un memorandum privind suveranitatea Republicii.
172
1991
• 15 oct. Moscova. Mihail Gorbaciov mediază între
preşedintele Serbiei, Slobodan Miloşevici, şi preşedintele Croaţiei,
Franjo Tudjman, un nou acord de încetare a focului.
• 16 oct. Parlamentul României, Primul-ministru, Theodor
Stolojan, prezintă echipa pe care o va conduce (pentru
componenţa Guvernului Stolojan vezi anexa nr. 10) şi programul
Guvernului până la alegeri: consolidarea şi dezvoltarea valorilor
democraţiei; organizarea de alegeri libere şi corecte; continuarea
cu hotărâre a reformei; asigurarea protecţiei sociale în concordanţă
cu posibilităţile reale ale economiei.
-Ion Raţiu (P.N.Ţ.C.D.) afirmă că prin intrarea P.N.L. în
Guvern s-a distrus unitatea opoziţiei. (P.N.L. obţine Ministerul
Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei şi un post de secretar
de Stat la Ministerul învăţământului şi Ştiinţei.)
-Componenţa Guvernului Stolojan este votată în Camera
Deputaţilor, dar, în Senat, Victor Babiuc şi Ludovic Spiess nu
întrunesc numărul de voturi necesar investirii.
• 17 oct. Theodor Stolojan îi propune din nou pe cei 2
miniştri (Victor Babiuc şi Ludovic Spiess), care de această dată
sunt votaţi şi de Senat.
-Parlamentul României. Se prezintă Raportul comisiei
parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 dec.'89, au
fost nevoite să-şi părăsească locul de muncă şi domiciliul din
judeţele Harghita şi Covasna, în urma acţiunilor şovine ale
maghiarilor, majoritari aici, împotriva românilor. U.D.M.R.
părăseşte sala şi nu semnează Raportul, considerând că acesta
culpabilizează întreaga minoritate maghiară din România. Şedinţa
a fost transmisă în direct la televiziune.
• 18 oct. Miting-spectacol al A.C. - Comunismul - niet,
Spectacol-puci de muzică, satiră politică şi umor. Au foat into­
nate cântecele Pieţei Universităţii şi s-au strigat lozincile
cunoscute.
-Mihail Gorbaciov împreună cu liderii a 8 republici sovietice
semnează la Kremlin Acordul Economic Jnterrepublican. Moldova,
Ucraina, Azerbaidjan şi Gruzia sunt încă în expectativă.
• 24 oct. Parlamentul României. Continuă dezbaterile
asupra Raportului Harghita - Covasna (preşedintele comisiei de
anchetă formată cu aproape un an în urmă este Mihai
Teodorescu). Dezbaterile sunt foarte aprinse, dar de această dată
nu mai sunt televizate. Preşedintele U.D.M.R. declară că s-a
declanşat o adevărată prigoană împotriva U.D.M.R. 173 ca
reprezentantă a unei etnii şi ca forţă a opoziţiei, prin acordarea de
 1991
credit unor forte extremiste (referitor la evenimentele din ultimele
săptămâni). Având îndoieli în legătură cu „credibilitatea, scopurile
şi patimile" Parlamentului, ca instituţie, prezidiul U.D.M.R. cere
grupului său parlamentar să analizeze dacă mai este „raţională"
prezenţa U.D.M.R. în Parlament.
• 25 oct. Se formează Uniunea Stângii Democrate (U.S.D.)
din: Partidul Socialist Democratic Român (preşedinte Cornel Nica),
P.S.M. (preşedinte Ilie Verdeţ), Partidul Român pentru Noua
Societate (preşedinte Victor Voichiţă), Mişcarea Neoliberală
(preşedinte Mihail Pişcoci) şi Asociaţia Generală pentru Apărarea
Drepturilor la Muncă (preşedinte Stelian Anghel), Formaţiunile
componente vor forma o uniune politică, acţionând împreună pe
baza obiectivelor stabilite prin consens, fiecare păstrându-şi
autonomia, personalitatea juridică şi politică, programul şi statutul
propriu. U.S.D. preia tot ce sa realizat bun în trecut, dar se
detaşează de abuzuri, dictatură şi totalitarism; doreşte reconciliere
naţională, dar nu terapia de şoc Roman. U.S.D. apreciază
activitatea preşedintelui Ion Iliescu, capabil să dezamorseze
tensiuni. DeclaraţiaApel de constituire a Stângii Democratice a
fost dată publicităţii în cadrul unei conferinţe de presă ( de Ilie
Verdeţ la data de 4 nov.).
-Haga. Preşedintele Serbiei, Slobodan Miloşevici, respinge
planul revizuit al C.E.E. privind constituirea unei asocieri de
republici iugoslave independente, în locul federaţiei. Astfel se
încheie cea de-a treia şedinţă plenară a Conferinţei asupra
Iugoslaviei.
- Ziua Armatei Române. în 1957 sicriul cu osemintele
eroului necunoscut - simbol al jertfei naţionale - a fost scos din
Parcul Libertăţii (Carol) şi dus la Mărăşeşti. După un „exil de 34
de ani", la stăruinţa Ministerului Apărării Naţionale, a Asociaţiei
Veteranilor de Război şi a altor organizaţii politice şi nepolitice,
Guvernul a aprobat reinstalarea sicriului Eroului Necunoscut în
Parcul Libertăţii (Carol).
• 26 oct. După ce a înnoptat la Ploieşti, sicriul cu
osemintele eroului necunoscut ajunge la Bucureşti unde este
trecut pe sub Arcul de Triumf şi primit de o gardă de onoare,
îmbrăcată în uniforme de inspiraţie franceză. Locul de veci al
eroului necunoscut continuă să fie străjuit de elegantul Mausoleu
roşu din Parcul Libertăţii, unde îşi dorm somnul de veci „cei mai
aleşi fii ai poporului" care, dacă ar mai fi în viaţă, toţi ar declara
că şi-au făcut datoria faţă de patrie. Ion Iliescu, prezent la
ceremonie, ţine un discurs, iar reprezentanţi din toate judeţele
174
1991
ţării şi din Basarabia aduc câte o mână de pământ pentru
mormânt. Sunt de faţă reprezentanţi ai partidelor politice, membri
ai corpului diplomatic, veterani de războfc
• 27 oct. Polonia. Au loc alegeri- parlamentare, la care
participă 69 de partide. Se obţin următoarele rezultate:
Uniunea Democratică -13,6%
Alianţa Stângii Democratice (foştii comunişti) -12,9%
Sindicatul Solidaritatea -5,3%
Alianţa de Centru (apropiată de Lech Walesa, aripa de
dreapta a Solidarităţii) -8,8%
Acţiunea Catolică -9,4%
Confederaţia Poloniei Independente -9,1 %
Deoarece nici unul dintre partide nu poate forma guvernul,
Lech Walesa propune un guvern de coaliţie. Având în vedere
succesul formaţiunilor de dreapta, se poate spune că o bună parte
a electoratului caută soluţii în tradiţie, catolicism şi biserică.
• 28 oct. în Parlamentul României se dezbate din nou
Raportul Harghita-Covasna. Datele comisiei de anchetă susţin
că 118 persoane din Harghita şi 96 din Covasna au fost ameninţate
şi obligate să-şi părăsească locul de muncă şi/sau domiciliul.
• 29 oct. Consiliul Director al A.Z.R. face încă un apel în
care se cere destituirea conducerii T.V.R. aservite puterii,
dizolvarea Consiliului de administraţie şi promovarea unui proiect
democratic de lege a audiovizualului.
-Theodor Stolojan se adresează Parlamentului cu
propunerea de a se organiza pe 15 dec, simultan (pentru a se
face economii), referendumul pentru aprobarea Constituţiei şi
alegerile locale. Propunerea este acceptată de grupul majoritar,
dar respinsă de opoziţie deoarece aceasta consideră că rămâne
prea puţin timp pentru campania electorală.
31 oct. Protest al A.Z.R. faţă de concedierea unor angajaţi
ai T.V.R., membri marcanţi ai opoziţiei, care n-au ezitat să-şi
exprime liber opiniile în presă (Vartan Arachelian, Marilena
Rotam).
-Ion Iliescu tine un discurs în faţa prefecţilor de judeţe, în
legătură cu Legea fondului funciar. Preşedintele consideră că mulţi
dintre orăşeni vor să intre în posesia pământului pentru a-1
specula. Afirmaţia stârneşte proteste din partea opoziţiei şi a unor
cetăţeni.
• 1 nov. Palatul Cotroceni. La întâlnirea dintre Ion Iliescu
175
şi preşedinţii partidelor reprezentate în Parlament se discută
despre perspectivele alegerilor locale şi stadiul elaborării

1991
Constituţiei. Este remarcată absenţa lui Corneliu Coposu, suplinit
de Ion Raţiu şi Gabriel Ţepelea. Liderii partidelor politice de
opoziţie se pronunţă şi în prezenţa lui Ion Iliescu, ca şi în
Parlament, pentru alegeri locale în ian. sau febr. 1992, dată care
ar permite desfăşurarea în limite temporale normale a campaniei
electorale. Este din nou respinsă propunerea făcută de Theodor
Stolojan, în Parlament, de a programa simultan, pentru economii,
atât alegerile locale cât şi referendumul pentru Constituţie, la 15
dec.
# 3 nov. Chişinău. Miting de proporţii organizat de Frontul
Popular din Moldova. Demonstranţii cer unirea Moldovei cu
România, demisia lui Mircea Snegur, căruia i se reproşează că e
mereu receptiv la apelurile lui Boris Elţîn de a strânge relaţiile cu
Rusia.
• 4 nov. în şedinţa Adunării Deputaţilor, Marian Enache,
liderul grupului parlamentar F.S.N., prezintă o declaraţie politică
în numele F.S.N. Alegerile locale pe care partidul de guvernământ
le doreşte libere şi cu egalitate de şanse trebuie să fie organizate
până la sfârşitul anului. Argumentele aduse în discuţie -stoparea
crizei de autoritate, angajarea unui acord social - conduc la
concluzia că nu ar fi vorba de nerăbdarea majoritarilor faţă de
alegerile locale, ci de o necesitate obiectivă, de un imperativ al
democraţiei. Ion Solcanu declară că punctele de vedere exprimate
la 1 nov. în ambianţa Cotroceniului sunt opinii personale, spre
deosebire de opinia oficială şi fermă a Frontului care susţine
alegerile până la sfârşitul anului.
- î n plenul Parlamentului, printr-o declaraţie, F.S.N. îşi
însuşeşte conţinutul şi concluziile raportului comisiei
parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 dec. 1989
au fost obligate să-şi părăsească domiciliul din judeţele Harghita
şi Covasna. U.D.M.R-iştii protestează. Declaraţia propune o
necesară reparaţie morală şi materială, ca şi repunerea în drepturi
a acestei categorii nedreptăţite.
• 5 nov. Eveniment în mişcarea sindicală. Trei confederaţii
puternice-Alfa, C.N.S.L.R. şi Frăţia-formează Consiliul National
Consultativ al Sindicatelor din România, ca reacţie împotriva
divizării mişcării sindicale care înregistrează 140 de federaţii, 14
confederaţii, procesul de constituire a noi şi noi forme de organizare
sindicală fiind în plină afirmare. Tot datorită fărâmiţării miţiativei
sindicale, comisia mixtă guvern-sindicate este condamnată la
ineficientă, impas pe care noua suprastructură speră să-1
depăşească, având în vedere forţa pe care o reprezintă: din 7,6
176
12 • Istoria
1991
milioane de salariaţi din România, 4,5 milioane au aderat la
mişcarea sindicală, iar 4 milioane au preferat cele trei centrale -
Alfa, Frăţia, C.N.S.L.R.
• 6 nov. Valeriu Muravschi, primul-ministru al Republicii
Moldova, semnează Acordul cu privire la fiinţarea Comunităţii
Economice la care sunt chemate să adere republicile fostei
U.R.S.S. La 18 oct. Acordul mai fusese semnat de încă opt prim-
miniştri
-în comunicatul „Acuzăm!" A.F.D.P.R. readuce în atenţie
mai vechea obiecţie împotriva T.V.R., vinovată „pentru crime de
dezinformare, manipulare şi falsificare a informaţiilor şi imaginilor
în scopul menţinerii vechilor mentalităţi şi structuri comuniste".
Autorii comunicatului consideră şi că T.V.R. a ajuns din nou în
postura de instituţie subordonată, ca şi sub Ceauşescu, direct
cabinetului prezidenţial şi puterii în general. Toate acestea şi multe
altele au impus o reacţie concretizată într-un denunţ penal înaintat
deja procuraturii (2 sept. 1991). în ceea ce-1 priveşte pe Răzvan
Theodorescu, A.F.D.P.R. îi asigură un loc confortabil în galeria
marilor vinovaţi ai perioadei postdecembriste.
-Primul-ministru prezintă în faţa parlamentarilor un raport
despre starea economiei în care se apreciază că stabilitatea eco­
nomică a ţării şi, în cadrul acesteia, stabilitatea monetară sunt
grav afectate. Se anunţă că începând cu 11 nov. se va introduce
cursul unic leu-dolar (stabilit la 180 lei) şi convertibilitatea limitată
a leului. în această febră a redresării, reprezentanţii Guvernului
declară că nu mai au răgazul necesar pentru depistarea
răspunderilor în ceea ce priveşte criza economică din România.
Deşi primul-ministru confirmă că alegerile locale au fost amânate,
conform opţiunii majorităţii formaţiunilor politice, pentru sfârşitul
lunii ian., iar alegerile generale pentru mart. sau apr., liderul
grupului parlamentar F.S.N. din Adunarea Deputaţilor, Marian
Enache, revine cu propunerea de a fixa totuşi data alegerilor până
la 15 dec. (Ziariştii se întreabă dacă F.S.N. se grăbeşte pentru că
se teme de iarnă.) Tot în Parlament, Antonie Iorgovan anunţă
că-şi va da demisia dacă vor mai trena lucrările Constituantei.
-Tineretul universitar al P.N.Ţ.C.D. cheamă la o
manifestaţie în Piaţa Revoluţiei, în memoria tinerilorcare, la 8
nov. 1945, au demonstrat împotriva comunismului. îşi anunţă
participarea numeroase partide politice, asociaţii şi ligi. înainte
de începerea mitingului, Asociaţia „21 Decembrie" din Bucureşti
organizează comemorarea tuturor eroilor anticomunişti, Punctul
de plecare al acestei iniţiative este certitudinea că dezastrul prin
177
 1991
care a trecut România în perioada 1945-1991 a fost posibil şi
datorită diversiunii întreţinute de comunişti, începând cu anul
1945, trecând prin momentul 8 nov. 1945 şi continuând cu
perioada de după dec. 1989, când revin în scenă aceleaşi forţe
politice. Această idee este susţinută cu argumente evocatoare
diverse de numeroşi vorbitori, unii participanţi direcţi şi activi la
mitingul din 8 nov. 1945. Din rememorări rezultă că în ziua sfinţilor
Mihail şi Gavril a anului 1945, tineretul universitar naţional
ţărănist a considerat necesar un miting de adeziune la greva re­
gală, chiar de ziua onomastică a regelui, sub deviza: „Regele şi
Patria". Paralel, în alte oraşe au loc replici spontane la acest miting.
Ţărăniştilor li s-au alăturat liberalii şi social-democraţii, mai ales
tineri. Manifestaţia a fost reprimată cu brutalitate, tancurile au
înconjurat Piaţa Palatului, obligând populaţia să se retragă. S-a
tras în manifestanţi, au fost morţi şi răniţi. încă din seara lui 8
nov. au început să fie arestaţi manifestanţii. A doua zi „o anumită
parte a presei" acuză demonstranţii de săvârşirea unor omoruri,
susţinând că victimele erau comunişti lichidaţi de „bandele lui
Maniu", formate din „studenţi-huligani" şi „criminali". Ziarul
Scânteia conţinea îndemnuri de delaţiune şi publica liste cu
studenţi „trădători", arestaţi ca „uneltitori contra ordinii sociale".
Teohari Georgescu a acuzat deschis partidele istorice pentru
organizarea mitingului şi pentru sfârşitul lui sângeros. în
consecinţă P.N.Ţ. este imediat angajat într-un proces, ca inculpat
asupra căruia planau acuzaţii grave. Deznodământul n-a fost atât
de sumbru pe cât părea iniţial pentru că, între timp, s-a semnat
un acord cu Moscova în care, printre altele, se prevedea şi stingerea
procesului. Şi astfel, cu voia Moscovei, arestaţii au fost eliberaţi,
dar amintirea înscenării şi a victimelor ei a rămas şi a fost evocată
în Piaţa Revoluţiei la 8 nov. 1991, Manifestanţii au păstrat
momente de reculegere şi au asistat la slujba de sfinţire a crucii
aşezată în această piaţă.
• 8 nov. Frontul Popular din Moldova şi alte nouă
organizaţii şi ligi prounioniste lansează un apel către preşedintele
României, Guvern şi Parlament în care se cere ca în noua
Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din
Basarabia şi nordul Bucovinei aceleaşi drepturi şi obligaţii ca
pentru cetăţenii români „inclusiv şi în primul rând dreptul la
cetăţenie română". în apel se mai precizează: „în viziunea noastră,
independenţa este doar un prim pas spre înfăptuirea unităţii
naţional-statale şi am rămâne dezamăgiţi dacă nici în condiţiile
favorabile de astăzi, conducerea şi Parlamentul României nu vor
178
1991
depăşi cadrul declarativ pentru a trece la acţiuni concrete întru
pregătirea pasului respectiv". La 16 nov., grupul parlamentar
(Mircea Druc şi Mihai Dumitriu) care reprezintă, în Parlamentul
Moldovei, Frontul Popular îşi declară adeziunea faţă de conţinutul
apelului. Pe de altă parte Mircea Snegur acuză Frontul de
nesubordonare faţă de actele legislative adoptate de Parlament
(hotărârea Frontului de a boicota alegerile prezidenţiale de la 8
dec. 1991 şi militantismul în favoarea unirii Moldovei cu România,
ilustrat şi de mitingul organizat de Front la 3 nov. 1991 la Chişinău,
când s-a cerut alipirea Moldovei la România şi demisia lui Snegur)
şi îi impune să-şi revizuiască atitudinea.
-Hotărârea Guvernului României, nr. 765 (M.OF. nr. 237/
25 nov. 1991) privind aplicarea de către România a rezoluţiei nr.
713/1991 a Consiliului de Securitate al O.N.U. care instituie
embargoul asupra livrărilor de armament către Iugoslavia.
• 9 nov. Bosnia-Herţegovina. în cadrul unui referendum
sârbii se pronunţă cu o majoritate zdrobitoare pentru menţinerea
lor într-un stat comun cu Serbia, Muntenegru, Kosovo şi
Vbievodina.
-Croaţia. Preşedintele Franjo Tudjman cere preşedinţiei
Conferinţei de la Haga a C.E.E. asupra Iugoslaviei să dispună
trimiterea unor forţe de pace in Croaţia. Şi preşedinţia iugoslavă
adresează un apel Consiliului de Securitate al O.N.U. pentru
trimiterea de căşti albastre în Croaţia.
• 11 nov. Bruxelles. Reuniunea ministerială a „Grupului
celor 24", în cadrul căreia se înregistrează o schimbare de optică
faţă de evoluţia ţărilor din centrul şi estul Europei, în tranziţia
spre economia de piaţă. Chiar la deschiderea reuniunii, Frans
Andriessen, vicepreşedinte al Comisiei C.E.E., impune observaţia
că în ţările sleite de comunism crearea cadrului instituţional şi
juridic adecvat evoluţiilor către economia de piaţă n-a asigurat
succesul reformelor, n-a făcut să apară ceva în locul sistemului
demodat. Dimpotrivă, situaţia economică s-a înrăutăţit,
conducând la apariţia unor tulburări sociale şi la neîncrederea în
viitorul democraţiei din ţările respective. Pentru a salva situaţia,
singura soluţie rămâne ajutorul extern. Preluată şi dezvoltată şi
de ceilalţi participanţi la reuniune, ideea şi-a făcut loc în Declaraţia
finală în care se menţionează că pentru a asigura succesul
reformelor în aceste ţări e nevoie ca ele să fie sprijinite printr-un
transfer mai rapid de resurse. Hans Dietrich Genscher, ministrul
de externe al Germaniei, a considerat că atitudinea faţă de
România, până în acel moment nedreaptă, trebuie reconsiderată.
179
 1991
Şi Frans Andriessen a remarcat că România şi Bulgaria n-au
beneficiat de asistentă financiară la nivelul estimat, aşa cum s-a
întâmplat cu alte ţări din Europa estică, unde reformele au fost
consistent susţinute, în concluzie, pentru Bulgaria şi România
sunt necesare credite suplimentare, Douglas Hogg, ministru de
stat la Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii, după o vizită
întreprinsă în România, explică schimbarea de atitudine faţă de
această ţară prin prezenţa în Guvern a unor reprezentanţi ai P.N.L.
care ar oferi o garanţie pentru viitorul reformei.
• 12-16 nov. Recent constituitul Consiliu Naţional
Consultativ al Sindicatelor se prezintă la prima întâlnire gu-
vern-sindicate la care participă liderii confederaţiilor Alfa,
C.N.S.L.R. şi Frăţia, ca şi, din tabăra cealaltă, Theodor Stolojan,
Mihu Miron Biji, împuternicitul special al Guvernului în comisia
mixtă guvern-sindicate şi Dan Mircea Popescu, ministrul muncii
şi protecţiei sociale. Se hotărăşte ca de la 1 ian. 1992 să se
negocieze atât salariile cât şi noi contracte de muncă la nivel
naţional şi la nivelul confederaţiilor şi federaţiilor profesionale. în
urma discuţiilor cu sindicatele, Guvernul definitivează hotărârea
(nr. 780) cu privire la indexarea salariilor, pensiilor de asigurări
sociale de stat, militare şi I.O.V.R. şi la alte măsuri de protecţie
socială, pentru perioada nov.-dec. 1991. Cu toate acestea
reprezentanţii Uniunii Confederative Naţionale acuză puterea că
încearcă să polarizeze mişcarea sindicală pentru a o manipula,
iar Alfa (retrasă din Uniune), consideră că puterea e vinovată de
dezbinarea sindicatelor. în agitata şi nesigura viaţă sindicală apare
Blocul Naţional Sindical (Congresul de constituire 11-13 nov.) care
reuneşte sindicate din tipografii, poştă şi telecomunicaţii, elec­
tronică, automatizări, energie electrică, construcţii de nave. Liderul
B.N.S., Matei Brătianu, optează pentru apartenenţa la Consiliul
Naţional Consultativ al Sindicatelor din România, alături de
C.N.S.L.R., Alfa şi Frăţia. Sindicatele din domeniul transporturilor
iau atitudine, printr-un comunicat, împotriva tendinţelor de
monopolizare a mişcării şi cheamă la realizarea adevăratei uniuni
sindicale, invitând structurile sindicale de tip federativ să se
unească la nivel confederativ. Aceste sindicate nu acceptă
acordurile încheiate cu Guvernul de C.N.S.L.R., Frăţia şi Alfa care
n-au fost abilitate să le reprezinte. La Palatul Victoria guvernanţii
- Theodor Stolojan, Dan Mircea Popescu, Mihu Miron Biji -se
aşază la masa dialogului cu mai vechea cunoştinţă Miron Cosma,
însoţit de 30 de sindicalişti ai Ligii din Valea Jiului. De data aceasta
minerii (prin reprezentanţi) au venit cu documente despre care ei
180
1991
cred că ar putea aduce unele clarificări în legătură cu evenimentele
ai căror protagonişti au fost, din sept. 1991. Printre altele, Miron
Cosma declară: „Noi, minerii Văii Jiului, am fost împotriva
regimului totalitar, a comunismului, încă înaintea «Solidarităţii»
din Polonia. Dar n-am avut pretenţiile lui Lech Walesa".
• 13 nov. Preşedinţii celor 6 partide, P.N.Ţ.C.D., P.N.L.,
P.S.D.R, U.D.M.R, P.E.R, P.A.C., membre ale Convenţiei pentru
Instaurarea Democraţiei se întâlnesc într-o şedinţă la iniţiativa
conducerii Forumului Democratic Antitotalitar Român din care
face parte şi Convenţia. Liderii politici se hotărăsc să adopte o
stratagie comună la apropiatele alegeri locale şi dau publicităţii o
Declaraţie solemnă cu privire la implicaţiile referendumului din
Republica Ucraina de la 1 dec. 1991 asupra teritoriilor româneşti
anexate prin pactul Ribbentrop-Molotov. „Partidele şi asociaţiile
semnatare ale prezentei Declaraţii solemne solicită preşedintelui,
Parlamentului şi Guvernului României să întreprindă de urgenţă
demersurile necesare pe lângă O.N.U. şi Republica Ucraina,
prevalându-se de Actul final al Conferinţei de la Helsinki, privind
posibilitatea modificării frontierelor pe cale paşnică". Părerea
semnatarilor Declaraţiei este că referendumul nu poate fi realizat
pentru teritoriile anexate în mod abuziv, teritorii care n-au făcut
niciodată parte din Ucraina cum, de altfel, chiar U.R.S.S. a
recunoscut, la 24 dec. 1989, recunoscând nulitatea tratatului
Ribbentrop-Molotov. Declaraţia este semnată de 13 partide şi
organizaţii apolitice membre ale Forumului Democratic
Antitotalitar Român ca şi de Societatea Culturală Bucureşti-
Chişinău.
• 14 nov. U.R.S.S. lasă locul unei uniuni formate, într-o
primă etapă, din 7 state: Rusia, Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan,
Kirchizia, Tadjikistan, Turkmenistan. Numele propus pentru
viitorul stat confederal este Uniunea Statelor Suverane.
-Parlamentul României investit de C.P.U.N. (prin Decre-
tul-Lege nr.92 din 14 mar. 1990, pentru alegerea Parlamentului
şi Preşedintelui României) cu calitatea de Adunare Constituantă
a încheiat dezbaterea tuturor articolelor Constituţiei (rămân încă
în atenţia parlamentarilor 4 articole noi şi lo articole returnate
Comisiei Constituţionale, care vor fi parcurse până la 18 nov.).
Adoptarea unora dintre articolele legii fundamentale a dus nu o
dată la confruntări încrâncenate din care n-au lipsit invectivele,
acuzele dintre cele mai grave, ironia, demagogia, intriga, umorul
voluntar sau involuntar, chiar şi izbucnirea pătimaşă evoluând
până aproape de declanşarea violenţei, toate urmărite de o sală
181

1991
care are exerciţiul aplauzelor îndelungi, al huiduielilor, al
scandărilor sau hohotelor de râs. Adunarea Constituantă
avansează ideea organizării unui referendum în două puncte:
acordul asupra Constituţiei şi asupra formei de stat, respectiv
monarhie sau republică. încă o dispută izbucneşte în legătură
cu oportunitatea referendumului. Părerile sunt diferite şi exprima­
te categoric chiar în interiorul uneia şi aceleiaşi tabere. Unii
demonstrează (Constantin Sorescu -F.S.N.) că opţiunea pentru
republică a fost deja afirmată în cursul evenimentelor din dec,
1989 şi după. Alţii consideră (Ion Raţiu, Ioan Gavra, Dan
Lăzărescu) că evoluţiile politice din anii postdecembrişti justifică
o consultare a populaţiei care să permită cunoaşterea la zi a
preferinţelor legate de forma de guvernământ.
• 18 nov. C.E.E. adoptă un sistem de sancţiuni pentru
Iugoslavia, cu intenţia blocării resurselor economice care ar putea
întreţine luptele.
• 18-20 nov. Paris. Palatul Elysée. Ion Iliescu şi François
Mitterrand semnează Tratatul de înţelegere amicală şi cooperare
dintre România şi Republica Franceză (ratificat prin Legea nr.32
din 6 apr. 1992).
• 21 nov. Deşi s-a făcut propunerea ca votul decisiv asupra
Constituţiei să fie dat la Alba Iulia, prima capitală a Statului român
unitar, actul final se consumă totuşi la Bucureşti, într-o atmosferă
de tensiune. Din totalul de 510 senatori şi deputaţi, au fost prezenţi
509, din care 414 s-au pronunţat pentru şi 95 contra. F.S.N.,
P.U.N.R. şi reprezentanţii minorităţilor, altele decât cea maghiară
au votat pentru; cu câteva excepţii (Cezar Buda, Vasile Gionea,
Mihai Ruva, Marin Balaban, Grigore Radu) P.N.Ţ.C.D. şi P.N.L.
se pronunţă contra. U.D.M.R. votează în bloc contra. Votarea a
fost. transmisă în direct pe postul de televiziune. Votul nominal,
pecetiuit prin semnătură, a fost însoţit de multe ori de un mic
discurs marcat de reacţia sălii. Opţiunile în favoarea Constituţiei,
însoţite de declaraţii solemne, au fost răsplătite cu aplauze
frenetice, iar voturile contra cu calificative greu de reprodus,
huiduieli, sudalme etc. O categorie privilegiată au format-o
reprezentanţii opoziţiei care au votat pentru, răsplătiţi regeşte de
asistenţă (formată în majoritate din republicani). Cezar Buda,
decanul de vârstă al Parlamentului, a fost aplaudat cu insistenţă
şi ovaţionat de asistenţa în picioare pentru mărturia şi votul său:
„Ca decan de vârstă al Senatului, am deschis şedinţa acum un
an şi jumătate, cu promisiunea că voi fi obiectiv şi că voi acţiona
întotdeauna după conştiinţa mea. Ca decan de vârstă al întregului
182
1991
Parlament, de fapt, nu-mi îngădui să votez decât conform
conştiinţei mele. Şi, deci, voi vota pentru!". Vasile Gionea,
vicepreşedinte al comisiei de redactare a Constituţiei, absent din
ţară, trimite o scrisoare care a fost citită de Dan Marţian şi însoţită
de aplauze însufleţite, Nota preferată şi dominantă a
minidiscursurilor a fost patetismul: „Pentru ţară şi popor, liber şi
neconstrâns", „Pentru România în graniţele ei mari", „Pentru că
Dumnezeul părinţilor noştri nu patronează Constituţia votez
împotrivă!", „Pentru acelaşi Dumnezeu, votez pentru, cu mâinile
curate", „în numele tuturor harghitenilor, a căror inimă pulsează
puternic pentru această ţară, votez pentru", „Harghitenii sunt
reprezentaţi şi de noi. Votez contra!" (desigur replica unui maghiar),
„De mii de ani stăm pe spatele unor coloşi care şi-au jertfit viaţa
pentru glia noastră strămoşească. Sângele lor din pământ îmi
porunceşte astăzi să binecunântez această Constituţie şi pe
poporul nostru, pentru binele şi fericirea urmaşilor, urmaşilor
noştri". N-au lipsit nici florile pentru Dan Marţian şi Alexandru
Bârlădeanu. iar în final parlamentarii au intonat imnul naţional
„Deşteaptă-te române". Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea
Constituţiei au durat aproape un an şi jumătate. Prima întrunire
a Adunării Constituante s-a realizat la 11 iun. 1990 când a fost
desemnată Comisia Constituţională (23 parlamentari + 5 experţi
care sunt personalităţi ale învăţământului juridic românesc şi
jurişti cu activitate îndelungată) condusă de Antonie Iorgovan
(cadru universitar la Facultatea de Drept) şi investită cu misiunea
de a elabora proiectul de Constituţie. Punctul de sprijin a fost
experienţa românească în domeniu întregită de experienţa altor
ţări, membrii comisiei adâncindu-se în studiul a 15 constituţii
moderne. Proiectul a fost discutat în cadrul a 30 de contacte oficiale
cu delegaţii de experţi străini. în intervalul iun. '90 -ian.'91, comisia
redactează tezele proiectului de Constituţie, iar la 13 febr. 1991
acestea sunt prezentate Adunării Constituante care le dezbate
până în iun, 1991. între 15 iul. - 1 aug. 1991, grupurile
parlamentare sau parlamentarii individual înaintează
amendamentele la textul rezultat după dezbateri. împreună cu
cele peste 1 000 de amendamente aduse, proiectul a fost din nou
supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă în intervalul 10 sept.
-18 nov. 1991, pentru ca la 21 nov. să fie adoptat prin vot nomi­
nal. Problema votului final care avea să consacre Constituţia a
fost cea care a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor -13
febr. 1991 (majoritatea dorea vot deschis, iar opoziţia vot secret),
controversele atingând deseori punctul culminant la care sala nu
183
 1991
mai putea fi ţinută sub control. Iată câteva dintre zonele cele mai
delicate ale proiectului de Constituţie care sunt şi cele ce au
necesitat un mare consum de energie, abilitate oratorică şi
avocăţească. La miţiativa U.D.M.R. care şi-a făcut aliaţi şi celelalte
minorităţi a fost contestată formula de stat naţional. („România
este un stat naţional, suveran, unitar şi indivizibil") cu argumentul
că nu mai există în prezent nici un stat european care să se declare
naţional şi că prin această formulă nu se recunoaşte existenţa
minorităţilor. Majoritarii nu renunţă la susţinerea formulei, ci
propun o variantă încă mai greu de acceptat de minorităţi.
„România este un stat naţional unitar, indivizibil, suveran şi inde­
pendent". Virgula dintre naţional şi unitar a fost cea mai viu şi
îndelung discutată şi disputată virgulă din Parlamentul României.
(După ce eliminarea ei din text a fost respinsă prin vot, Atilla
Verestoy de la U.D.M.R. îşi exprimă satisfacţia scoţând limba, în
plină şedinţă parlamentară, la Petre Ţurlea, deputat F.S.N. şi
unul dintre apărătorii cei pai consecvenţi ai drepturilor istorice
şi legitime ale românilor.) în cele din urmă formula s-a impus în
varianta „România este stat naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil". De altfel U.D.M.R. a fost extrem de activă,
lucrând neîncetat pentru a obţine drepturi în favoarea minorităţii
pe care o reprezintă în Parlamentul României. Pornind de la Titlul
II, „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", repre­
zentanţii U.D.M.R. susţinuţi şi de o parte a reprezentanţilor
celorlaltor minorităţi au încercat (fără succes) să impună ideea
acordării unor drepturi speciale pentru minorităţile naţionale,
aşa-numitele „drepturi colective". U.D.M.R.-iştii au mai cerut
dreptul de a-şi folosi neîngrădit limba maternă, „în toate gradele
şi formele de învăţământ", în administraţie şi în justiţie, dreptul
de a forma partide pe criteriul etnic şi alte drepturi care i-au făcut
pe unii parlamentari să constate că la Titlul II „Drepturile, libertăţile
şi îndatoririle fundamentale", creşte necontenit numărul
drepturilor şi libertăţilor, iar îndatoririle rămân la acelaşi volum
modest, realizându-se astfel o discriminare care nu trebuie
acceptată. Momentul de apogeu al neliniştii U.D.M.R.-iste 1-a adus
ziua de 18 nov. 1991. Deputatul F.S.N. Petre Ţurlea a strâns 112
semnături de la parlamentari în sprijimul propunerii de a se
supune din nou la vot articolul 30, alineatul 7, care prevedea că
„Sunt interzise de lege (...) incitarea la discriminare, la separa­
tism teritorial (...). Cei 112 propun eliminarea cuvântului
„teritorial". Reacţia U.D.M.R. este atât de energică, agitaţia produsă
atât de mare, încât nici cuvântările, consultările de culise, diploma-
184
1991
ţia conducătorului de şedinţă nu reuşesc să calmeze atmosfera.
Seara târziu, şedinţa se suspendă fără să se fi luat vreo decizie.
Adevărul consideră că „Atâta tensiune în Dealul Mitropoliei
nu a mai fost decât în ziua când minerii au invadat Parlamentul",
întreaga presă a consemnat acest moment ca unul de impas
pentru Constituantă. (Articolul din Adevărul are ca titlu: „Noaptea
care a zguduit Constituţia". într-o evocare a episodului respectiv,
Petre Ţurlea avansează ideea că, a doua zi, la sugestia lui Ion
Iliescu, informat telefonic în legătură cu evoluţiile lucrărilor
Constituantei, deoarece se afla într-o vizită în Franţa, se
abandonează varianta votului, spre relaxarea grupului U.D.M.R.)
Alte probleme controversate: forma de guvernământ, dreptul de
proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului
român, garantarea proprietăţii private, separarea puterilor în stat,
prerogativele preşedintelui ţării, atribuţiile executivului, ale Curţii
Constituţionale, reintroducerea religiei ca obiect de învăţământ
în şcoli (a fost respinsă propunerea obligativităţii studiului religiei
în învăţământ tot aşa cum s-a trecut sub tăcere propunerea Sino­
dului Permanent, semnată de patriarhul Teoctist, de a se in­
clude în deschiderea Constituţiei formula „în numele lui
Dumnezeu Atotţiitorul").
încă înainte de momentul referendumului Constituţia a
fost ţinta a numeroase obiecţii fie din partea partidelor din opoziţia
parlamentară, fie din partea altor forţe politice sau apolitice. Ce i
s-a reproşat?
a) încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat prin
dreptul acordat Guvernului de a emite ordonanţe, prin încălcarea
independenţei şi inamovibilităţii judecătorilor, care sunt numiţi
la Curtea Supremă de Justiţie pe o perioadă de 6 ani, ca şi prin
crearea Curţii Constituţionale care preia o parte din atribuţiile
Curţii Supreme de Justiţie, încălcându-se astfel independenţa
puterii judecătoreşti.
b) Republica prezidenţială îi acordă drepturi prea extinse
preşedintelui, permiţându-i amestecul în zonele puterii legisla­
tive şi executive. Puterea acestuia, prea mare, rămâne în afara
oricărui control.
c) Libertatea presei nu este serios garantată deoarece nu
se interzice suspendarea publicaţiilor şi arestul preventiv în
domeniul presei.
d) Revizuirea Constituţiei e prevăzută rigid, prin proceduri
complicate, deşi trebuiau avute în vedere aceleaşi condiţii ca la
adoptare. 185

1991
e) Nu garantează drepturile fundamentale ale omului.
f) Nu oferă garanţii proprietăţii private care rămâne
subordonată intereselor statului.
g) Nu conţine nici o prevedere de natură să garanteze
reîntregirea României în hotarele ei fireşti.
• 22 nov. Adunarea Constituantă validează Legea (nr. 67)
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional
asupra Constituţiei României. La 8 dec. electoratul este chemat
să răspundă prin da sau nu unei singure întrebări: ,Aprobafi
Constituţia României adoptată de Adunarea Constituantă la 21
nov. 1991 ?'. Constituţia are ca limită la care intră în vigoare data
aprobării ei prin referendum, dată la care se abrogă Constituţia
din 21 aug. 1965.
Presa independentă e împotriva unor prevederi din această
lege şi anume nu acceptă ca ziarele să aibă obligaţia de a publica,
în cel mult 7 zile de la apariţia în Monitorul oficial, textul integral
al Constituţiei. De asemenea, nu consideră oportun ca majoritatea
necesară validării Constituţiei să fie stabilită de Biroul Electoral
Central după exprimarea votului.
Ce recomandă partidele electoratului în legătură cu
referendumul asupra Constituţiei:
-F.S.N., P.U.N.R., P.DA.R. -votpentru
-P.N.Ţ.C.D. -neparticipare la vot
-P.N.L. -vot potrivit conştiinţei fiecăruia
-P.S.D.R. -vot contra
Opinii în legătură cu Constituţia:
-Ion Iliescu -Adoptarea noii Constituţii reprezintă cel mai
important eveniment al perioadei postrevoluţionare. în legătură
cu unele obiecţii aduse Constituţiei preşedintele e de părere că
„Toată Constituţia noastră respiră separaţia puterilor.... Citiţi
Constituţia şi veţi vedea c-o respiră".
-P.A.C. -Este preferabilă o constituţie, chiar contestabilă,
lipsei unei constituţii.
-Formaţiunile politice membre ale Opoziţiei Democrate
Unite -Proiectul de Constituţie e antirevoluţionar, antinaţional şi
antidemocratic.
- Antonie Iorgovan - „Acei care consideră că această
Constituţie nu este democratică sunt pur şi simplu nişte idioţi,
dacă nu sunt chiar trădători de ţară". (Afirmaţiile de acest gen
publicate de ziarul Tineretul liber, din 22 nov. 1991, provoacă
nemulţumiri exprimate în replici pe măsură.)
• 24 nov. Se încalcă, la numai 30 de minute după intrarea
186
1991
în vigoare, cel de-al 14-lea acord de încetarea a focului în
Iugoslavia, semnat la 23 nov. la Geneva, sub auspiciile O.N.U.
• 24 nov. La Cotroceni, Ion Iliescu se consultă cu
reprezentanţii unor formaţiuni politice (parlamentare şi
neparlamentare) şi hotărăsc ca alegerile locale să aibă loc la 9
febr. 1992.
• 26 nov. în Parlament se desemnează, prin tragere la
sorţi, judecătorii care vor alcătui Biroul Electoral Central, pentru
organizarea şi desfăşurarea referendumului. Din cei 21 de
judecători propuşi de Mircea Ionescu Quintus, ministrul justiţiei,
sunt aleşi 7: Mirela Pod, Luana Stancu, Rodica Zaharia, Viorica
Lungeanu, Gheorghe Uglean, Gheorghe Mircea Lazăr şi Paul
Manoliu.
-Partidele din Convenţia pentru Instaurarea Democraţiei
şi alte formaţiuni din Forumul Democratic Antitotalitar Român
hotărăsc să formeze o coaliţie electorală sub denumirea de
Convenţia Democratică din România.
-Petre Roman anunţă că F.S.N. retrage sprijinul politic
acordat lui Ion Iliescu şi caracterizează în termeni aspri rolul în
viaţa politică românească a triumviratului Iliescu -Bârlădeanu -
Marţian, comunişti care trebuie înlăturaţi de la putere chiar şi de
un fost colaborator al acestora ca el, pe care l-ar tenta participarea
la alegerile prezidenţiale.
-Uniunea Scriitorilor adresează un „Cuvânt către domnul
prim-ministru Theodor Stolojan" în care revine avertismentul în
îegătură cu pericolele grave ce ameninţă supravieţuirea culturii,
artei, literaturii şi ştiinţei, datorită inexistenţei unui program
coerent de măsuri economico-juridico-ânanciare pentru protejarea
culturii naţionale care beneficiază de numai 0,33% din bugetul
ţării şi e permanent ameninţată de creşterea galopantă a preţului
hârtiei. „Nu numai marasmul economic şi pericolele lui trebuie
să cutremure, ci şi marasmul social, moral şi educaţional, rezultat
din abandonarea pârghiilor culturale de interes naţional."
• 27-28 nov. Vizita la Bucureşti a premierului elen
Constantin Mitzotakis are ca principal efect semnarea (28 nov.)
în compania lui Theodor Stolojan a Tratatului de prietenie,
cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Elenă.
9 28 nov. Parlamentul se întruneşte într-o şedinţă festivă
cu ocazia lui 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Reprezen­
tanţii grupurilor parlamentare îşi rostesc discursurile. Reţine
atenţia cuvântul lui Mircea Druc, deputat în Parlamentul Mol­
dovei: „Sunt convins că în curând în Parlament vor fi reprezentate
187

1991
toate teritoriile înstrăinate. Noi, românii credincioşi, vom spune -
vrem reîntregirea patriei. Fără reîntregirea patriei nu putem ieşi
din impas în faţa celei de-a treia conflagraţii mondiale, cea eco­
nomică". Parlamentul adoptă o Declaraţie privind referendumul
asupra independentei Ucrainei, organizat la 1 dec. la Kiev. în
document se apreciază că referendumul este lipsit de valabilitate
pe teritoriile româneşti - Bucovina de Nord, Herţa, Hotin şi în
judeţele din sudul Basarabiei - care au fost răpite României ca
efect al pactului Ribbentrop-Molotov, declarat nul şi neavenit de
U.R.S.S. la 24 dec. 1989 şi de Parlamentul României la 24 iun.
1991. în consecinţă se cer negocieri în regim de urgenţă între
România şi Ucraina pentru reglementarea situaţiei teritoriilor
româneşti anexate cu forţa de U.R.S.S.
-într-o declaraţie dată publicităţii, Vasile Ciolpan, fostul
director al penitenciarului de la Sighet, mărturiseşte că: „Eu am
conştiinţa împăcată. Dorm liniştit pe perna mea, pentru că mi-am
făcut datoria". Nu-şi aminteşte nimic despre felul cum şi-a făcut
datoria cu Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu şi
atâtea alte personalităţi suprimate sau torturate fizic şi moral la
locul său de muncă.
- Marile demonstraţii anticomuniste din Cehoslovacia au
efect. Parlamentul adoptă cu o majoritate de voturi o lege care
interzice exercitarea funcţiilor administrative, în stat, armată,
mass-media şi în alte câteve domenii, foştilor comunişti care au
deţinut posturi de răspundere (plătite) în aparatul de partid şi de
stat, ca şi foştilor lucrători şi colaboratori ai serviciilor secrete din
ţară.
-Boris Elţîn interzice prin decret activitatea Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi al Federaţiei Ruse. Bunurile
acestora revin Guvernului Rusiei.
- în Raportul asupra drepturilor omului întocmit la
Departamentul de Stat al S.U.A. şi de Comitetul Avocaţilor pentru
drepturile omului se constată progresele în domeniu făcute de
România, dar şi abaterile care continuă să se producă în această
ţară.
• 1 dec. în Capitală şi în numeroase localităţi din ţară se
sărbătoreşte Ziua Naţională a României - 73 de ani de la Marea
Unire din 1918:
-în Bucureşti, la Patriarhie, PreafericitulTeoctist, patriarhul
României, oficiază un tedeum la care sunt prezenţi Ion Iliescu,
Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Radu Câmpeanu, alte
personalităţi ale vieţii politice şi culturale, care au în programul
188
1991
zilei aniversare şi depunerea unor coroane de flori la mormântul
Ostaşului Necunoscut unde, începând cu această zi, garda
funcţionează după protocolul dinainte de 1945, ce prevede şi
difuzarea Imnului Ostaşului Necunoscut.
-Alba Iulia. La adunarea populară de la Câmpul lui Horea
participă şiTheodor Stolojan. Petre Roman şi alţi oameni politici.
-P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R., continuatoarele partidelor care au
organizat Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 dec. 1918, evocă
evenimentul într-un cadru mai restrâns, în sala de festivităţi a
P.S.D.R. Festivităţi aniversare au loc şi la Cluj-Napoca, Iaşi,
Focşani, Craiova, Ploieşti, Constanţa, Târgu Mureş, Arad.
-Chişinău. în Bata Marii Adunări Naţionale, la chemarea
Alianţei Naţionale „16 Decembrie" o mulţime impresionantă
sărbătoreşte Marea Unire de la Alba Iulia. Cu acest prilej Frontul
Popular din Moldova supune atenţiei celor prezenţi o Declaraţie
prilejuită de aniversarea Marii Uniri: „Un alt titlu de glorie pentru
un român decât a fi unionist nu există(...)Unirea se va produce
prin însuşi mersul firesc al istoriei, prin libera exprimare a voinţei
întregului popor". într-o altă declaraţie se face cunoscută consti­
tuirea Consiliului Naţional al Unirii, format din deputaţi ai
parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, organism care trebuie
să formeze opinia în favoarea întregirii naţionale a României.
-în Ucraina au loc alegeri prezidenţiale şi referendumul
prin care se va cunoaşte voinţa populaţiei în legătură cu indepen­
denţa ţării. Câştigătorul scrutinului prezidenţial este Leonid
Kravciuk, preşedintele Parlamentului ucrainean, care îşi adjudecă
60% din voturile electoratului, iar pentru independenţa Ucrainei
se pronunţă majoritatea cetăţenilor prezenţi la vot.
• 6 dec. Mircea Snegur, preşedintele Republicii Moldova,
Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului Republicii
Moldova şi Valeriu Muravschi, primul-ministru al Republicii
Moldova adresează un Apel în regim de urgenţă parlamentelor şi
guvernelor statelor lumii în care se avertizează că independenţa
şi integritatea ţării şi chiar viaţa cetăţenilor ei sunt în pericol.
Situaţia în ţară este critică deoarece Armata a 14-a a regiunii
Militare Odessa a Ministerului Apărării al U.R.S.S. a ocupat
raioanele şi localităţile Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol
şi Râbniţa, susţinând forţele reacţionare separatiste paramilitare
din raioanele din stânga Nistrului cărora li s-au repartizat arme
înlesnindu-le astfel organizarea în detaşamente de şoc care terori­
zează populaţia paşnică prin şantaj, violenţe, ameninţarea cu
incendierea locuinţelor. Separatiştii încalcă protocolul de conciliere
189
 1991
semnat la 1 oct. 1991 şi de reprezentanţii Parlamentului Rusiei,
protocol ce prevede stabilizarea situaţiei în localităţile din stânga
Nistrului. La 1 dec. 1991 s-au organizat alegeri şi un referendum
în legătură cu independenţa aşa-numitei Republici Moldoveneşti
Nistrene, în cursul cărora s-a trecut la intimidări, ameninţări şi
blocarea căilor de acces. Semnatarii Apelului constată cu deosebită
îngrijorare că ţara este ameninţată de instaurarea unei dictaturi
militare prin puciul mUităro-politic de orientare fascistă orientat
împotriva Republicii Moldova, cu consimţământul tacit al struc­
turilor centrale ale puterii de stat din U.R.S.S., inclusiv al
Ministerului Apărării. Pentru a ţine situaţia sub control, se soli­
cită prezenţa în Moldova a observatorilor permanenţi ai Consiliului
de Securitate al O.N.U. şi ai altor organisme internaţionale.
• 7-8 dec. Trei preşedinţi de state -Boris Elţîn (Rusia),
Leonld Kravciuk (Ucraina) şi Stanislav Ciucekievici (Belarus)
iau o hotărâre istorică pe care o anunţă întregii lumi: U.R.S.S. nu
mai există. Documentul care consfinţeşte acest eveniment este
Declaraţia de constituire a Comunităţii Statelor Independente
(8 dec), un fel de Piaţă Comună a fostelor republici Sovietice care
preia 3/4 din potenţialul economic al U.R.S.S. şi 85% din produsul
naţional. în plus cei trei se angajează să menţină controlul asupra
armelor nucleare sovietice, sperând în desfiinţarea lor, în urma
încheierii unor tratate internaţionale. ,Am semnat un acord pentru
crearea unei comunităţi de state independente, democrate, bazate
pe respectarea legii, care să dezvolte relaţii politice şi economice
amicale şi să respecte graniţele aşa cum există în momentul de
faţă. Acordul este accesibil tuturor republicilor foste sovietice şi
unor state străine care îşi însuşesc scopurile şi principiile
acordului.".
# 8 dec. Mircea Snegur, candidat unic pentru funcţia de
preşedinte al Republicii Moldova, obţine 98,17% din voturile
exprimate. (Pe liste n-au fost înscrise aproximativ 600 000 de
persoane din cauza piedicilor puse desfăşurării alegerilor în stânga
Nistrului şi în sudul Moldovei, ceea ce înseamnă că noul preşedinte
a beneficiat în mod real de acordul a 67% din numărul cetăţenilor
cu drept de vot.) Petre Roman este primul om politic din România
care salută victoria lui Mircea Snegur.
-Ziua referendumului. Cetăţenii români sunt chemaţi la
urne pentru a se pronunţa prin da sau nu în legătură cu
Constituţia. Până la orele 13 se prezintă la vot, la nivelul întregii
ţări, o parte neînsemnată a populaţiei (oficialităţile consideră că
absenteismul din prima parte a zilei s-a datorat propagandei
190
1991
•vsşnqm ab Iş '• •""
opoziţiei care ar fi lansat un îndemn ce a prins: cetăţenii pot sta
liniştiţi acasă, pentru că, oricum, Constituţia va fi votată). Ion
Iliescu apare la orele 14 pe postul de televiziune şi cere cetăţenilor
să se prezinte la vot pentru a-şi exprima opinia despre Constituţie,
îndemnul a scos oamenii din apatie, mai ales la sate, şi i-a dirijat
spre secţiile de votare, dar a stârnit şi nemulţumirea opoziţiei
care a protestat imediat, considerând eăjintervenţia preşedintelui
a influenţat evoluţia firească a actului de votare şi deci rezultatul
referendumului. Dacă puterea pune pe seama opoziţiei absente­
ismul din prima parte a zilei, opoziţia are convingerea, la rândul
ei, că participarea la urne, atât cât a fost, s-a datorat în primul
rând apelului televizat al lui Ion Iliescu şi zvonurilor care au
ajuns până în cele mai îndepărtate zone ale ţării, conform cărora
persoanele absente de la vot nu vor mai primi raţia de zahăr şi
ulei pe luna dec. 1991. Deşi votul s-a desfăşurat fără incidente
deosebite, au fost semnalate şi unele abateri de la normele legale:
liste de alegători duble, persoane decedate care figurau în
continuare pe liste, persoane neevidenţiate în liste, posibilitatea
unuia şi aceluiaşi cetăţean de a vota pentru mai multe persoane,
unităţi locative lipsă în întregime din liste etc. Printre curiozităţile
referendumului au fost localităţile care au raportat 100% prezenţa
la urne -„referendum S.F.", consideră ziariştii - şi persoane care
au votat, deşi au susţinut că referen-dumul nu e necesar, de
exemplu Ion Raţiu care vine să voteze într-o haină populară din
Maramureş şi cu papion. (Pentru rezultatele referendumului vezi
13 dec. 1991.)
• 9-10 dec. Maastricht, Olanda. Au loc lucrările celei mai
importante reuniuni din istoria C.E.E. Conducătorii celor 12 ţări
membre urmează să decidă dacă Europa viitorului va fi o uniune
federală înainte de începutul secolului. Tratatul de uniune pe
care-1 au în vedere cei 12 prevede o monedă unică şi o schiţă de
politică externă comună pentru Europa de după Maastricht.
• 11 dec. Cu prilejul unei deplasări la Cluj (29 nov.'91), în
cadrul campaniei electorale, Petre Roman afirmă că Virgil
Măgureanu a refuzat să stocheze dosarele Securităţii şi le foloseşte
în continuare, pentru a alimenta în funcţie de necesităţi de grup
revistele România Mare şi Europa şi pentru a şantaja politic unele
persoane, mai ales ziarişti. Biroul de presă al S.R.I. îi răspunde
lui Petre Roman, încercând să risipească toate neliniştile ex-
premierului şi ale altora în legătură cu activitatea acestei instituţii.
Se poate afla din acest comunicat că arhivele Securităţii se află în
deplină siguranţă şi nu sunt oferite spre consultare şi folosinţă
191
 1991
revistelor România Mare şi Europa şi nici nu sunt folosite la şantaj.
Excepţie ar putea face unele documente care, după 23 dec. '89,
au fost sustrase (39 000 dosare) din arhive şi pot ajunge în posesia
unor publicaţii interesate să le aducă la cunoştinţa opiniei publice,
în ceea ce-1 priveşte pe Petre Roman, autorul comunicatului con­
sideră că vehemenţa cu care fostul premier, după demisia sa,
conduce campania de calomnii împotriva S.R.I. s-ar putea explica
printr-o gândire politică de tip totalitarist care alimentează şi
atacurile împotriva lui Ion îliescu, „de al cărui sprijin s-a bucurat
şi s-a folosit din plin, cel puţin în prima parte a fulgurantei sale
cariere politice". Liderul F.S.N. este avertizat că pentru acuzaţii
nefondate există nu numai o răspundere morală ci şi una penală.
• 12 dec. Secţia militară a Curţii Supreme de Justiţie îi
găseşte nevinovaţi pe membrii fostului C.P.Ex. al P.C.R. al căror
proces a trecut prin mai multe nivele de jurisdicţie. Totuşi Mihai
nanii, procurorul general al României,., declară recurs
extraordinar.
-Ziarele Adevărul, România liberă şi Tineretul liber anunţă
grevă generală de avertisment a presei independente, datorită
creşterii imposibil de suportat a costurilor de producţie a
tipăriturilor, situaţie semnalată de mai multe ori, fără rezultat,
primului-ministru. „Este totuşi vorba de un act deliberat de
suprimare a presei" - aceasta este concluzia ziariştilor de la
publicaţiile amintite, la care se adaugă rugămintea de solidarizare
cu protestul lor a colegilor de breaslă din ţară şi din străinătate,
în seara aceleiaşi zile, la sediul Guvernului, are loc o rundă de
negocieri între primul-ministru şi alţi reprezentanţi ai Guvernului
şi între ziariştii de la cele trei publicaţii plus A.Z.R. Guvernul pare
dispus să ia decizii care să ducă la ameliorarea condiţiei presei,
în ce priveşte difuzarea, preţul hârtiei, importul de hârtie, decon­
tarea imediată a preţului abonamentelor, avertisment adresat
funcţionarilor poştali care comit abuzul de a refuza cererile de
abonament, privatizarea întreprinderilor de difuzare RODIPET,
retehnologizarea fabricii Letea, reducerea tarifelor Tarom pentru
expediţia presei în străinătate, facilităţi pentru deplasarea
ziariştilor în ţară. Comitetul Director al A.Z.R. consideră nesatisfă­
cătoare rezultatele negocierilor, deoarece promisiunile făcute şi
cu ocazia altor întâlniri guvern-presă au rămas neonorate. A.Z.R.
îşi rezervă dreptul de a organiza greva generală pe termen nelimitat
a presei independente. In consecinţă între 13 şi 16 dec. aceste
publicaţii nu apar.
• 13 dec. Gheorghe Mircea Lazăr, preşedintele Biroului
192
C 13
1991
Electoral Central, prezintă în faţa Parlamentului rezultatele oficiale
ale referendumului asupra Constituţiei României din 8 dec. 1991.
Din totalul de 10 948 468 de cetăţeni prezenţi la vot, 8 464 624 au
spus da (77,3%) şi 2 235 085 au spus nu (20,49%). Voturile anulate
-248 759 (2,3%).
• 13-14 dec. Dubăsari, Republica Moldova. Formaţiuni
înarmate ale aşa-numitei Republici Nistrene deschid focul asupra
postului de politie aflat pe podul de pe Nistru. în urma schimbului
de focuri se înregistrează victime de ambele părţi. A doua zi (14
dec.) continuă confruntările în condiţiile în care, de partea
rusofonilor, sosesc voluntari ruşi din Sankt Petersburg şi aderenţi
ai Partidului Cazacilor din toată Rusia. Mircea Snegur se
întâlneşte cu liderul rusofonilor, Igor Smirnov, şi propune o
întrevedere cu primarii din partea stângă a Nistrului, la care se
prezintă însă un singur primar.
• 14 dec. Prima conferinţă de presă a formaţiunii politice
Mişcarea pentru România, condusă de Marian Munteanu. Noul
partid se autodefineşte ca un partid de dreapta, mai ales al tinerilor,
care reprezintă în viaţa politică naţional-democraţia în accepţia
dată termenului în spaţiul politic european. Personalitatea tute­
lară a partidului este Mihai Eminescu, mai ales prin gândirea lui
politică.
• 18 dec. Federaţia Rusă recunoaşte independenta
Republicii Moldova, Boris Elţîn declară că Rusia este gata să
stabilească relaţii diplomatice cu această ţară.
9 16-20 dec. Timişoara. Zile în care se comemorează doi
ani de la Revoluţia anticomunistă şi anticeauşistă. Sunt vernisate
expoziţii, au loc mitinguri, spectacole, slujbe religioase,
se dezvelesc plăci comemorative. (Ca o avanpremieră la
demonstraţiile comemorative, în noaptea de 12 spre 13 dec ., câte­
va sute de studenţi timişoreni ies în stradă şi protestează pentru
condiţiile grele din cămine. Se scandează: „Ceauşescu şi studenţii",
„Trandafiru a înflorit, apa caldă na venit!-, „Partidul, îliescu,
România", „Emanatul ne-a luat chilowatul", „Comuniştii de azi,
F.S.N.-iştii de mâine", „Oii, ole, ole, apa caldă unde e?"
La Timişoara în dec. '89 au fost omorâţi 139 de oameni -
131 identificaţi, 8 neidentificaţi, 16 dispăruţi, 281 au fost răniţi şi
grav mutilaţi; 800 de cetăţeni au fost reţinuţi în mod abuziv -
maltrataţi, bătuţi bestial la Inspectoratul judeţean de miliţie şi la
penitenciarul din strada Popa Şapcă; 140 de copii au fost reţinuţi
şi eliberaţi apoi de părinţi, rude, profesori -ulterior ei s-au grupat
în Asociaţia ALTAR - Asociaţia luptătorilor timişoreni arestaţi în
193
- Istoria
 1991
Revoluţie).
• 20 dec. Conferinţă de presă a P.A.C. Nicolae Manolescu
îşi anunţă candidatura la preşedinţia României şi promite ca, în
caz de victorie, să revizuiască recent adoptata Constituţie.
Calificativele de „extremist şi antinaţional" nu sunt potrivite pentru
P.A.C., aşa cum consideră Ion Iliescu -mai declară liderul acestui
partid, combătând pe îndelete acuzaţiile preşedintelui ţării.
-Petre Roman abandonează ideea de a candida la alegerile
prezidenţiale.
- „Europa nu va mai fi aceeaşi după reuniunea noastră"
declară ManfredWoerner, secretar general N.A.T.O., la întâlnirea
de la Bruxelles a miniştrilor de externe ai statelor membre ale
acestui organism, cu omologii lor din ţările fostului Tratat de la
varşovia şi din cele trei republici baltice. Consultările care au loc
la această sesiune, în noua formulă de participare, sunt direc-
ţionate către crearea unui sistem de parteneriat în domeniul
securităţii. „Plasată între cele mai fierbinţi două zone ale Europei
în acest moment, România îşi îndreaptă către N.A.T.O. multe din
speranţele sale privind securitatea naţională şi stabilitatea re­
gională" -a spus Adrian Năstase, ministrul român de externe,
prezent la Bruxelles.
-T.V.R. transmite în direct emisiunea „Baricada" la care
participă principalii luptători din 21 dec. '89. Aceştia nu se numără
deloc printre admiratorii şi susţinătorii noii conduceri a ţării astfel
încât declaraţiile lor constituie un atac extrem de dur la adresa
puterii şi în special a lui Ion Iliescu. Cei vizaţi reacţionează făcând
să sune neîncetat telefoanele conducerii Televiziunii - aşa cum
s-a aflat de la cei care au uitat ce înseamnă să păstreze cu sfinţenie
secretele unei instituţii. S-a zis că s-au primit telefoane de
nemulţumire de la Cotroceni, MAp.N., Guvern, M.I., S.R.I., dar
că însuşi Răzvan Theodorescu, mirat de ceea ce vedea şi auzea,
n-a putut să facă altceva decât să scurteze emisiunea cu 10
minute. „Domnule - ar fi spus Răzvan Theodorescu la telefon -
ăştia sunt ăia pe care Ceauşescu nu i-a potolit cu tancurile. Cum
să le închid eu gura?"
• 21 dec. Comemorare la Cotroceni. Preşedintele Ion
Iliescu îi invită la Palat pe revoluţionarii şi familiile eroilor lui
dec.'89. Preşedintele ţine un discurs, strânge mâini, împarte
diplome şi medalii. Mulţi dintre cei cărora trebuia să le întindă
mâna n-au răspuns la apel, iar 43 de răniţi şi membri ai familiilor
celor decedaţi intră în greva foamei pentru a-şi apăra drepturile
şi a impune aflarea adevărului despre Revoluţie.
194
1991
-In Piaţa Universităţii (Primăria Capitalei hotărăşte să se
numească Piaţa „21 Decembrie") Asociaţia „21 Decembrie"
Bucureşti organizează un miting de doliu la care se adună câteva
mii de persoane. Se dă citire unei Declaraţii-Apel în care se
apreciază că menţinerea în funcţii de conducere a comuniştilor
reprezintă o profanare a idealurilor Revoluţiei şi a memoriei
martirilor ei. Se ia cuvântul pe fundalul sonor al Recviemului lui
Mozart, se păstrează un moment de reculegere, se spun rugăciuni,
se fac slujbe, se evocă zilele lui dec.'89 (din balconul Universităţii
un reprezentant al Ligii Studenţilor dă citire listei cu numele celor
căzuţi în dec.'89 la Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii) şi se revine
mereu la prezent. Tot Asociaţia „21 Decembrie" Bucureşti are
iniţiativa unui pelerinaj la locurile de martiraj. Se oficiază o slujbă
la Cimitirul Eroilor unde se depun multe coroane de flori. Prezenta
lui Petre Roman stârneşte proteste. Se pleacă apoi spre Piaţa
Universităţii cu o escală la Crematoriul Cenuşa, în memoria eroilor
Timişoarei.
-Alma Ata, Kazahstan. Liderii a 11 republici foste sovietice,
printre care şi Moldova, semnează un protocol la Acordul de creare
a C.S.I. (parafat la 8 dec. 1991 la Mlnsk de Rusia, Belarus şi
Ucraina) şi alte documente care consfinţesc apartenenţa lor la
C.S.I. Se stabileşte un cadru al funcţionării noii alianţe în care
Mihail Gorbaciov nu-şi mai găseşte locul deoarece statul pe care-1
conducea nu mai există. U.R.S.S. dispare ca stat de pe harta
lumii chiar de ziua lui Stalin -21 dec. Dacă ar fi trăit 112 ani, ar
fi rămas şi el fără un loc de muncă.
-Chişinău. Cei care nu mai cred în oportunitatea alianţei
cu fostul imperiu sovietic demonstrează împotriva semnării
Acordului de la Alma Ata.
• 22 dec. Parlamentul României, întrunit în şedinţă so­
lemnă, marchează doi ani de la evenimentele din dec.'89. în pro­
gram, cuvântări ale parlamentarilor şi discursul lui Ion Iliescu.
Personalităţile vieţii politice se întâlnesc în aceeaşi zi cu acei
manifestanţi care, în zilele Revoluţiei, au fost reţinuţi şi maltrataţi
la Jilava. Nu sunt uitate nici coroanele de flori, trimise la Cimitirul
Eroilor Tineri, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Televiziune.
• 22-25 dec. Numerele din preajma Crăciunului ale celor
19 publicaţii ale Uniunii Scriitorilor apar îndoliate. în felul acesta
ziariştii şi scriitorii avertizează că situaţia economică a culturii a
rămas la fel de precară, iar Guvernul la fel de indiferent faţă de
consecinţele ei.
• 25 dec. Moscova. La Kremlin începe ultima şedinţă a
195
 1991

1991
redresării şi relansării economiei naţionale .
Sovietului Suprem Sovietic. Din nou un Crăciun cu surprize: • 31 dec. Orele 0. î n a i n t e
de toate,
Mihail Gorbaciov îşi anunţă demisia printr-o alocuţiune televizată, „La această cumpăna aanUorc
spre regretul întregii planete. Printre cei mai trişti de retragerea să urez tuturor cetăţenilor ţarii „La mulţi
lui Gorbi sunt nemţii care-1 recunosc drept autoritate tutelară a
unificării Germaniei şi promit (cei din fosta R.D.G.) ca în fiecare
oraş o stradă sau o piaţă să poarte numele lui.
• 28 dec. Huşi. întâlnire între Theodor Stolojan şi omologul
său moldovean, Valeriu Muravschi. Câteva ore au loc tratative
de colaborare -economică, financiară, culturală - ca urmare a
acordului de cooperare semnat de primii miniştri ai celor două
ţări cu câteva luni în urmă.
• 30 dec. Minsk. Cele 11 republici fondatoare ale C.S.I.
finalizează procesul de constituire a noii alianţe apărute la Alma
Ata. în aceeaşi zi, cu 69 de ani în urmă, se năştea Uniunea
Sovietică.
-într-un studiu elaborat de Institutul pentru analiza de
sistem de la Hanovra - Germania, se apreciază că, la sfârşitul
anului 1991, România se află pe ultimul loc, în grupul ţărilor
foste comuniste, în ceea ce priveşte resursele interne. Sa luat în
calcul venitul naţional brut pe locuitor care a fost de 18,19% din
venitul atins de S.U.A.,faţă de 37% cât are Cehoslovacia, prima
ca nivel de dezvoltare din acest grup de ţări.
- în Raportul Comisiei O.N.U. pentru drepturile omului,
întrunită la Geneva, în cea de-a 43-a sesiune, se apreciază că în
1991 situaţia din România sa ameliorat, mai ales în ceea ce
priveşte legislaţia. în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi
maghiari situaţia este înregistrată ca staţionară, continuând să
existe un climat de neîncredere care dăunează convieţuirii dintre
aceştia.
-La sfârşitul anului, în România erau 265.978 de şomeri,
media lunară (pentru anul 1991) a inflaţiei a fost de 10%, datoria
publică internă de 245,1 miliarde lei.
- Primul ministru speră ca 1992 să le aducă românilor
„stabilitate economică, în condiţiile unei creşteri zero".
-Ce crede preşedintele ţării despre anul care se încheie şi
despre cel care vine:
„1991 se va înscrie în istoria ţării ca anul adoptării prin
referendum a noii Constituţi".
„Anul 1991 a marcat pe planul vieţii economice, al condiţiilor
de viaţă o conjunctură nefavorabilă (...) putem face din anul 1992
anul stopării, pe de o parte, a procesului de deteriorare, de
degradare a vieţii economice, şi anul de start al normalizării, al

1992
• 3 ian. La sediul P.N.Ţ.C.D., 14 formaţiuni politice
componente ale Convenţiei Democratice pregătesc întâlnirea cu
Theodor Stolojan. Propunerile lor vizează pregătirea şi buna
desfăşurare a alegerilor locale; schimbarea conducerii T.V.R. şi
finanţarea partidelor pentru campania electorală şi alegeri,
Premierul le răspunde concis: schimbarea conducerii T.V.R. nu
depinde de el, iar proiectul de Lege privind finanţarea partidelor
pentru campania electorală a fost întocmit de executiv şi blocat
la Parlament. Propunerea finanţării nefiind agreată de cercurile
influente, proiectul de Lege ar putea fi respins înainte de a ajunge
să fie dezbătut în Parlament.
-în câmpul de luptă iugoslav intră/ în vigoare (Croaţia) cel
de al 15-lea acord de încetare a focului care le trezeşte speranţe
observatorilor O.N.U. şi în special emisarului special O.N.U. în
zonă, Cyrus Vance.
• 7 ian. Aviaţia armatei iugoslave doboară un elicopter al
C.C.E. ceea ce duce la moartea a cinci persoane. Se protestează
energic în mai multe ţări pentru astfel de acţiuni.
-Conferinţă de presă la Uniunea Stângii Democrate. P.S.M.
contestă cu vehemenţă hotărârea Comisiei Electorale a
Municipiului Bucureşti, care îi blochează participarea la alegeri
pentru că nu posedă hotărâre judecătorească şi deci nu este
înregistrat în registrul special al T.M.B. în aceeaşi zi, T.M.B.
respinge contestaţia P.S.M. şi U.S.D. împotriva deciziei Comisiei
Electorale. Reprezentanţii stângii îşi ies din fire şi avertizează că
nu e prudent ca noua clasă politică să-i ignore pe socialişti. Fiind
mulţi - după cum consideră ei - pot porni la lupta cea mare al
cărei început poate fi un miting sau contestarea alegerilor.
- La Palatul Victoria, primul-ministru se întâlneşte cu o
delegaţie a Uniunii Scriitorilor. Tema consultărilor este tot situaţia
economică critică a culturii. Mircea Dinescu crede că este necesar
să se subvenţioneze cultura „pentru că nu se poate face cultură
română decât în România, în timp ce tractoare se pot produce şi
în alte ţări". Până la găsirea unor soluţii concrete, de exemplu
legea care să reglementeze statutul timbrului literar, Theodor
Stolojan promite să susţină colecţia „Biblioteca pentru toţi".
• 8 ian. F.S.N. şi Convenţia Democratică se întâlnesc, fără
198
1992
să fi dorit, la Braşov, în debutul campaniei electorale. Deşi se
declară partid de opoziţie, F.S.N. nu este întâmpinat cu entuziasm
de susţinătorii Convenţiei, dar descurajantele lor exclamaţii sunt
contracarate de galeria admiratorilor ex-premierului.
O 9 ian. Parlamentarii (majoritatea) nu sunt de acord ca
partidele să fie finanţate de la buget pentru campania electorală.
Au lipsit doar două voturi pentru ca Legea privind finanţarea
campaniei electorale pentru alegerile locale să fie adoptată. Cei
care au spus nu au invocat lipsa banilor pentru cauze mai nobile
cum ar fi starea handicapaţilor, salariile profesorilor , minerii şi
mineritul din Valea Jiului.
• 7-14 ian. Conform Hotărârii guvernamentale nr. 1079/
1990, are loc pe tot cuprinsul ţării recensământul populaţiei şi al
locuinţelor.
• 8 ian. Studenţii bucureşteni protestează în legătură cu
condiţiile improprii din cămine: frig, lipsa apei şi a luminii electrice,
mizerie. In dreptul podului Grozăveşti este blocată circulaţia.
Sosesc în timp util la faţa locului colonelul Nicolae Niţu, şeful
Poliţiei Capitalei, Alexandru Roşu, secretar de stat la Ministerul
învăţământului, şi viceprimarul Andrei Anastasiu. Părerile
oficialităţilor sunt împărţite. Unii socotesc că studenţii au dreptate
şi că situaţia grea din cămine i-a adus la limita răbdării. Alţii
(prof. univ. dr. Nicolae Cristescu, rectorul Universităţii Bucureşti)
dezaprobă aceste acte de protest pe care le consideră doar o dovadă
că studenţii sunt vioi. Dar nu muncesc destul. Oricum, se discută,
se negociază. Se fac promisiuni şi planuri, dar se preferă rezolvările
de moment.
• 13 ian. 41 de senatori iau atitudine împotriva Guvernului
Roman şi anume mai ales senatorii care au sprijinit acest Guvem.
Ei propun instituirea unei comisii speciale de anchetă
parlamentară pentru depistarea unor eventuale încălcări ale legilor
româneşti în vigoare, de către cabinetul Roman în beneficiul
propriu sau în beneficiul altora. Iniţiatorii acestei anchete se
grăbesc să prezinte şi direcţiile de cercetare care sunt atât de
numeroase încât chiar şi Alexandru Bârlădeanu, adversarul
declarat al lui Petre Roman, le consideră excesiv de severe şi
nerealiste. Practic, toate deciziile şi acţiunile ex-premierului
urmează să fie cercetate cu lupa şi cu intransigenţă, ceea ce ar
face -aşa cum observă Alexandru Bârlădeanu -ca ancheta să
dureze cam 5 ani.
• 14 ian. La Belgrad soseşte primul grup format din 50 de
199
militari ai O.N.U. care vor pregăti la Belgrad şi Zagreb operaţiunile
 1992
de desfăşurare a forţei O.N.U.
• 15 ian. C.E.E. hotărăşte în unanimitate să recunoască
republicile iugoslave Slovenia şi Croaţia. Vladislav Iovanovici,
ministrul sârb de externe, condamnă această decizie şi înclinaţiile
ofensive ale Germaniei, Austriei şi Italiei, care s-au alăturat
blocului antiiugoslav, ca şi politica ezitantă a Franţei. Peste câteve
zile (18 ian.) România recunoaşte republicile Slovenia şi Croaţia.
• 16 ian. Se adoptă hotărârea de înfiinţare a comisiei de
anchetă a Guvernului Roman, în componenţa căreia intră 6
parlamentari din F.D.S.N., 2 din U.D.M.R., 2 din P.N.L. şi un parla­
mentar al P.U.N.R. Alexandru Bârlădeanu reduce numărul
obiectivelor anchetei. Comisia are obligaţia să prezinte concluziile
cercetării în 90 de zile.
• 19/20 ian. Sofia. Jelio Jelev este câştigătorul scrutinului
prezidenţial (52,88% din voturile exprimate) în Bulgaria. Popularul
personaj politic 1-a eliminat din cursa prezidenţială pe Velko
Valkanov, sprijinit de socialişti,
# 2 1 ian. Sindicatele reprezentate în Consiliul Naţional
Consultativ consideră că au obţinut o primă izbândă. La capătul
unor runde de negocieri cu reprezentanţii la nivel naţional ai
patronatului, desemnaţi de Camera de Comerţ şi Industrie, şi
având ca mediator Guvernul, sa semnat un contract colectiv de
muncă la nivel naţional pe baza Constituţiei şi a Protocolului
încheiat de sindicate (C.N.S.L.R., Frăţia, Alfa) cu Guvernul, la 15
nov. S-au stabilit astfel drepturile minime garantate ale salariaţilor,
dar şi obligaţiile acestora.
• 23 ian. P.S.M. intră în legalitate. Cererea de înscriere în
registrul partidelor politice este aprobată de T.M.B. prin decizia
civilă nr. 7. Cauza participării la alegerile locale rămâne pierdută
pentru că P.S.M. a depăşit termenul de înscriere.
• 24 ian. La sediul Ministerului de Externe are loc
ceremonia prezentării a două săbii care au aparţinut lui
Al. I. Cuza şi au fost recuperate la o licitaţie internaţională.
- Convenţia Democratică din România organizează un
miting în Piaţa Revoluţiei, dominată de o pancartă pe care se
poate citi deviza acestei alianţe a partidelor din opoziţie: „Nu putem
reuşi decât împreună". De fapt acest miting este una din iniţiativele
de campanie electorală ale Convenţiei, un test prin care să se
demonstreze ce largă susţinere are opoziţia unită. Un miting calm,
cu lume multă, cu discursuri, scandări şi pancarte: „Votând Cheia
(semnul electoral al Convenţiei -n.n.), votaţi cheia succesului".
N-au lipsit lozincile antiguvernamentale, antiprezidenţiale,
200
1992
anticomuniste. Se transmite un salut Consiliului Naţional al Unirii
întrunit la Iaşi, cu prilejul zilei de 24 ian.
-Din dec. 1991 până la 24 ian. 1992, ziua Unirii, zeci de
mii de oameni semnează talonul „Unirea -acum!", pentru a sprijini
Consiliul Naţional al Unirii care militează pentru refacerea
României Mari.
• 25 ian. Ion Iliescu şi Mircea Snegur se întâlnesc la
Ungheni pentru a aprofunda problemele legate de cooperarea pe
care ei o văd „pe multiple planuri" între România şi Republica
Moldova.
• 27 ian. Agenţia REUTER face cunoscute rezultatele
studiului întocmit de Institutul Republican Internaţional şi din
care rezultă că în România nu există premisele desfăşurării unor
alegeri locale libere şi corecte.
® 4 febr. Ultima teleconferinţă organizată la Guvern pe
tema alegerilor locale. Theodor Stolojan transmite ultimul mesaj
celor desemnaţi să apere corectitudinea alegerilor: „Nu vă lăsaţi
intimidaţi de diferitele aspecte mai emoţionante, mai sentimentale.
Aveţi datoria de a respecta prevederile legii".
• 9 febr. Ziua alegerilor locale. Deşi toate partidele i-au
îndemnat pe cetăţenii ţării să-şi exprime votul, prezenţa la urne e
nesatisfăcătoare. „Dacă vom absenta la urne, vom fi prezenţi la
cozi" -aşa suna un avertisment din vremea campaniei electorale.
Analiştii politici observă că românii care încep să-şi simtă existenţa
ameninţată sunt tot mai indiferenţi la rugăminţile, promisiunile
şi profeţiile sumbre ale oamenilor politici.
• 12 febr. Camerele reunite ale Parlamentului adoptă, după
dezbateri îndelungi şi tensionante, Hotărârea privind Raportul
comisiei parlamentare desemnate (31 oct. în Senat, 3 nov. în
Adunarea Deputaţilor) să analizeze situaţia unor persoane care,
după 22 dec. 1989, au fost nevoite să-şi părăsească locul de muncă
şi domiciliul din judeţele Harghita şi Covasna. Considerând că
problema cercetată de comisie nu are un suport real U.D.M.R. a
fost împotriva formării comisiei, împotriva concluziilor anchetei
căreia i-a opus propriile concluzii, împotriva prezentării şi
dezbaterii în Parlament a Raportului comisiei şi împotriva
transmiterii în direct pe postul naţional de televiziune a şedinţei
Parlamentului în care Mihai Teodorescu, preşedintele comisiei,
a prezentat rezultatele cercetării. Extrem de activi, U.D.M.R.-iştii
şi-au apărat interesele bătând la toate uşile -preşedinţie, Guvern
- şi ameninţând permanent cu intervenţia la organismele
internaţionale. Departe de a admite că în judeţele Harghita 201
şi

1992
Covasna românii au fost obligaţi prin persecuţii să-şi părăsească
locuinţele şi locurile de muncă, reprezentanţii U.D.M.R. au
susţinut că prin dezbaterea televizată a Raportului comisiei de
anchetă minoritatea maghiară este condamnată „fără judecată".
Unul dintre cei mai activi membri ai comisiei, Petre Ţurlea, con­
sideră că Hotărârea adoptată de Parlament este „neutră şi
nesemnificativă", „un text vag', „periat la cererile insistente şi
printre dinţi ale U.D.M.R.". Totuşi, Hotărârea adoptată de
parlamentari prevede să se repare daunele morale şi materiale
suportate de românii obligaţi să părăsească judeţele Harghita şi
Covasna. (Despre efectele acestei prevederi Petre Ţurlea are
următorul comentariu: „Astfel, după o muncă intensă de un an -
cum nicio altă comisie nu mai făcuse -rezultatul a fost departe
de cel scontat şi normal. Nici un român alungat nu a fost sprijinit
să revină în Harghita sau Covasna. Situaţia generală a populaţiei
româneşti din cele două judeţe a rămas aceeaşi".)
-în timp ce se află la Albertville, pentru Olimpiada „albă",
Emanuel Valeriu este destituit din funcţia de director general al
T.V.R. Purtătorul de cuvânt al Guvernului comunică succint că
destituirea respectivă este reacţia Guvernului la o solicitare făcută
de multă vreme. Emanuel Valeriu îşi face cunoscut cu
promptitudine şi cu dezinvoltură punctul său de vedere în legătură
cu eliberarea din funcţie: „Ceea ce mă miră este că primul-
ministru, care afirmă că nu face politică, s-a lăsat influenţat şi
convins de anumite cercuri politice care au cerut, cu insistenţă,
în ultima vreme, schimbarea mea. Acesta este un act politic. Este,
în acelaşi timp, un act, aşa cum a fost făcut, de impoliteţe, aş
spune guvernamentală". Calificând Guvernul ca nepoliticos cu
persoana sa, Emanuel Valeriu are în vedere faptul că a fost demis
în momentul când lipsea din ţară.
• 13 febr. Câteva observaţii ale analizei întreprinse de
I.R.S.O.P în legătură cu alegerile locale de la 9 febr. 1992:
- Climatul general de îngrijorare faţă de apariţia unor
probleme sociale (şocul creşterii preţurilor la produse şi servicii,
scăderea nivelului de trai, nesiguranţa locului de muncă,
diminuarea legalităţii, înmulţirea cazurilor de corupţie, ezitările
în aplicarea reformei în agricultură) au afectat procesul de votare.
- Prezenţa nesatisfăcătoare la urne se explică prin
prevederile Legii electorale care obligă cetăţenii să voteze în
localitatea de domiciliu. între diferitele zone ale ţării au existat
diferenţe frapante de participare la vot: peste 70% în judeţele cu
populaţie majoritar maghiară şi în nordul Moldovei şi sub 65% în
202
1992
Muntenia şi Oltenia.
-F.S.N. a pierdut jumătate din simpatizanţi (a obţinut doar
33,6% din voturile exprimate), iar C.D.R. (cu 24,3% din voturile
exprimate) a înregistrat o creştere de popularitate, blocul opoziţiei
fiind tratat ca o entitate politică şi nu ca o alianţă a numeroase
partide. Migraţia spre alte partide a fost evidentă în cazul F.S.N.
al cărui electorat s-a îndreptat spre toate zonele spectrului poli­
tic, dar mai mult spre C.D.R.
- S-a înregistrat tendinţa unor partide de a-şi consolida
poziţia în anumite medii: F.S.N. în mediul rural, C.D.R. în municipii
şi oraşele mari. în oraşele medii şi mici raportul de forţe între
F.S.N. şi C.D.R. este egal.
-Partidele nu cunosc realitatea în legătură cu electoratul
care le sprijină, nu dispun de un electorat stabil şi clar conturat.
• 14 febr. Consiliul Naţional Consultativ al Sindicatelor
din România organizează un miting în Piaţa Aviatorilor. Miron
Mitrea, preşedintele Confederaţiei Frăţia, lansează un comunicat
în care cheamă sindicaliştii la miting pentru ca prin protestul lor
energic aceştia să nu mai fie nişte sacrificaţi. într-un interviu
Miron Mitrea declară în legătură cu mitingul: „Este forma noastră
de protest împotriva modului deplorabil în care F.S.N. şi domnul
Ion Iliescu au condus ţara. Vrem să trezim, atât în Bucureşti cât
şi în restul oraşelor tării, conştiinţa populaţiei pentru ca, la alegerile
generale, cetăţenii să nu se mai lase păcăliţi" • In faţa unei asistenţe
numeroase, peste 20 000 de persoane, liderii sindicali şi alte
personalităţi cu priză la sindicalişti ţin discursuri pe un ton
ultimativ (Miron Mitrea: „Domnilor de la putere [...] a venit
momentul să daţi dovadă de patriotismul cu care v-aţi afişat atâ­
ta -fiţi patrioţi şi lăsaţi-ne în pace!"), iar mulţimea punctează prin
lozinci antiprezidenţiale, antiguvernamentale şi anticomuniste,
scandate cu convingere şi energie. Mitingul se încheie cu un
impresionant cor de sirene şi claxoane.
• 15-16 febr. La Chişinău, Frontul Popular din Moldova
se întruneşte la cel de-al treilea Congres al său. Se înregistrează
cel puţin două schimbări evidente: numele -Frontul se va numi
în viitor Frontul Popular Creştin şi Democrat - şi conducătorul -
în locul lui Iurie Roşea este ales Mircea Druc,
• 21-22 febr. Manfred Woerner vine a doua oară în
România, într-un interval de şapte luni. Cu ocazia acestei vizite
participă (22 febr.) la ceremonia de inaugurare a Centrului Euro-
Atlantic de la Bucureşti, creat pentruâîhles'ni contacte între ţările
membre ale N.A.T.O. şi cele care aufăcut parte din fostul Tratat 203

1992
de la Varşovia. Oaspetele are o serie de întâlniri cu Petre Roman,
Ion Iliescu, cu personalităţi din cadrul M A E . şi MAp.N.
• 23 febr. Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor lo­
cale în localităţile unde consultarea din 9 febr. n-a fost
concludentă.
• 27 febr. Bucureştiul retrăieşte o solemnitate de care n-
a mai avut parte din anul 1938 -instalarea primarului general al
Capitalei în cadru festiv, în prezenţa primului-ministru şi a unor
membri ai Guvernului. Sunt prezenţi în număr mare susţinătorii
învingătorului -Crin Halaicu. P.N.L. -care îşi manifestă satisfacţia
strigând lozinci antiprezidentiale: „Jos Iliescu!" dar şi „Sus
Halaicu!".
-Comunitatea Europeană transmite într-un Comunicat că
a luat notă, cu satisfacţie, de desfăşurarea alegerilor locale, în
general libere şi corecte, şi speră ca alegerile generale să fie
programate aşa cum au hotărât primul-ministru şi partidele
politice, în termen de trei luni de la cele locale.
• 29 febr.-l mart. Referendumul organizat în Bosnia
Herţegovina demonstrează, prin rezultate, că populaţia (99,5%)
doreşte independenta acestui stat.
• 1 mart. în Republica Muntenegru, în cadrul unei
consultări a populaţiei, 95,94% dintre cetăţenii prezenţi la urne
se pronunţă pentru apartenenţa provinciei alături de Serbia la
un stat numit Iugoslavia. Pe fondul acestor frământări, la Sarajevo
au loc conflicte armate, soldate cu victime, între sârbi, croaţi şi
musulmani.
• 1-2 mart. Dubăsari, Republica Moldova. Separatiştii din
Transnistria au deschis focul asupra Comisariatului de politie pe
care ulterior l-au ocupat şi au luat ostatici. Incidentele de acest
fel se vor repeta cu victime şi panică a populaţiei, în satul Cocieri
şi în localităţile Tiraspol, Bender, Râbniţa şi Coşniţa, unde
separatiştii sunt sprijiniţi de cazaci. Igor Smirnov, liderul
separatiştilor, declară instituirea stării excepţionale pe timp
nelimitat. Mircea Snegur, într-un Apel adresat populaţiei,
caracterizează situaţia ca deosebit de gravă şi cheamă cetăţenii
Moldovei la unitate pentru apărarea independenţei şi integrităţii
teritoriale a ţării.
• 2 mart. Republica Moldova devine membră a O.N.U.
• 3 mart. Ca urmare a dorinţei populaţiei, exprimate la
referendumul din 29 febr.-l mart., preşedintele Bosniei
Herţegovina proclamă independenta acestei republici.
• 5 mart. Republica Moldova. Protocol semnat la Holercani
204
1992
de membrii unei comisii de conciliere menită să stabilizeze situaţia
în raioanele din stânga Nistrului. în acelaşi timp acţiunile
provocatoare continuă.
-Theodor Stolojan îşi face cunoscută încă o dată opinia
conform căreia alegerile generale trebuie să fie fixate în semestrul
întâi şi în nici un caz mai târziu.
• 7 mart. Nicolae Titulescu la Ministerul de Externe
român. Fundaţia Europeană „Titulescu", înfiinţată la Bucureşti
după dec. '89 hotărăşte ca, până la 16 mart. 1992, când se
împlinesc 110 ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu, rămăşiţele
pământeşti ale acestuia să fie aduse în ţară şi reînhumate la
Braşov, conform dorinţei testamentare a diplomatului român. în
acest scop, o aeronavă transportă la Bucureşti sicriul cu rămăşiţele
pământeşti ale lui Nicolae Titulescu, care este depus în holul
Ministerului de Externe deoarece cavoul de la Braşov nu este
încă gata. Fundaţia „Titulescu" a avut şi ideea de a comanda,
pentru Braşov şi Bucureşti, două statui ale patronului ei, dar în
acest caz nu a mai avut posibilitatea să-şi ducă proiectul până la
capăt pentru că nu s-a găsit bronzul necesar.
• 10 mart. Consiliul de Cooperare al Atlanticului de Nord
(România este membră a acestui organism chiar de la înfiinţare,
adică din dec. 1991) admite ca membri statele C.S.I., deci şi
Republica Moldova. Având în vedere noutatea situaţiei -U.R.S.S.
prezentă într-un organism N.A.T.O. prin părţile ei componen­
te -cineva denumeşte noii membri din C.S.I. -JVatovarisci.
-Belgrad. Soseşte primul grup de militari care fac parte din
forţa de protecţie a O.N.U. Potrivit Rezoluţiei 743 a Consiliului de
Securitate al O.N.U. „căştile albastre" (denumirea acestor
formaţiuni de menţinere a păcii) urmează să sosească în zonele
de conflict din Iugoslavia în următoarele câteva săptămâni,
ajungând la un efectiv de 14 000 de oameni.
-Cotroceni. Ion Iliescu se întâlneşte cu membri ai partidelor
reprezentate în Parlament. Analizând rezultatele şi atmosfera în
care s-au desfăşurat alegerile locale.Ion Iliescu pare mulţumit
de acest moment al vieţii politice pe care-1 caracterizează drept
„un examen de maturitate". Preşedintele ţării şi oaspeţii lui cad
de acord ca alegerile legislative să aibă loc până cel târziu la
sfârşitul lunii iunie. Diferenţele de opinii apar în ceea ce priveşte
simultaneitatea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. împreună
cu liderii partidelor din C.D.R., Radu Câmpeanu încearcă să
convingă asistenţa că alegerile prezidenţiale ar trebui să fie stabilite
după cele parlamentare, dar reprezentanţii F.S.N., P.U.N.R. şi
205
 1992
P.D.A.R. consideră că e mai practic ca acestea să aibă loc la aceeaşi
dată.
• 11 mart. Departamentul de Stat al S.U.A. îşi exprimă
într-o declaraţie satisfacţia pentru corectitudinea alegerilor lo­
cale din România şi îşi afirmă disponibilitatea de a semna cu
această ţară un nou acord economic bilateral care să fie supus
aprobării Congresului S.UA.
• 12 mart. Bonn. Se definitivează Tratatul dintre România
şi Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în
Europa.
-întâlnirea Colegiului Director al F.S.N. are, pe ordinea de
zi, printre altele, analiza rezultatului alegerilor locale. Discuţiile
au decurs astfel încât au adus faţă în faţă, gata pregătite pentru
lupta decisivă, cele două tabere care, aşa cum avea să se constate
în scurt timp, nu mai puteau convieţui sub acelaşi acoperiş F.S.N.
De-o parte tabăra Roman, considerată reformistă, iar de cealaltă
parte durii, conservatorii, susţinători adevăraţi ai lui Ion Iliescu.
Acuzaţiile reciproce au degenerat într-un veritabil scandal,
condimentat cu un gest care va figura desigur în istoria F.S.N.
Şeful organizaţiei Arad a adus în faţa colegilor un ciolan uriaş
care avea rostul de a explica mai sintetic decât orice vorbitor ceea
ce trebuiau să înţeleagă adversarii lui Petre Roman. Odată
declanşat, războiul celor două tabere ia antrenat pe toţi cei
prezenţi, astfel încât durii şi-au amintit în ultima clipă că au
întâlnire cu Ion Iliescu la Cotroceni şi că trebuie să părăsească
sala. Cum întâlnirea, care privea ambele tabere din F.S.N., trebuia
onorată, s-a făcut propunerea să vină Cotroceniul la F.S.N. A fost
aleasă în cele din urmă soluţia salvatoare a căii de mijloc:
întâlnirea să aibă loc, dar pe teren neutru, adică la Clubul Dacia,
întâlnirea s-a terminat fără un rezultat concludent. Deşi durii
voiau sâ-1 doboare pe Petre Roman, n-au reuşit s-o facă pentru
că n-au avut tăria de a se pronunţa deschis împotriva lui, nici
chiar când Ion Iliescu le-a netezit calea cerându-îe (tuturor celor
din Colegiul Director al F.S.N.) să-şi spună părerea în legătură
cu atacurile ex-premierului la adresa preşedintelui ţării. în aceste
condiţii, de maximă încordare, a rămas nerezolvată problema
stabilirii candidaturii la preşedinţie a lui Ion Iliescu care a susţinut
că mai are nevoie de timp de gândire pentru a lua o decizie. Cel
care a câştigat timp de gândire şi acţiune, în această primă
secvenţă a confruntării decisive la vârf în viata politică
românească, pare să fi fost Petre Roman, chiar dacă fostul său
tutore în ale politicii ia aruncat vorbe grele, printre care şi că ar
206
1992
avea ca şi opoziţia obsesia anticomunismului, de înţeles la
Coposu, dar de netolerat la fostul premier. Peste câteva zile, în
cursul unei vizite în ţară, Ion Iliescu îşi exprimă părerea de rău
în legătură cu ceea ce s-a petrecut în partidul de guvernământ
„nu ştim să ne spălăm rufele în familie" şi „m-am avut rău cu
nevestele. Acum tot din cauza unei neveste mi s-a tras".
• 13 mart. Continuă disputa, de această dată televizată,
între Petre Roman şi Ion Iliescu. Pe micul ecran fiecare îşi justifică
atitudinea, poziţiile celor doi apărând ireconciliabile. Surpriza este
însă că, tot pe micul ecran, imediat după cei doi foşti aliaţi, apare
deputatul Petre Ninosu care prezintă Declaraţia membrilor
Grupului pentru Unitatea Frontului (şi membri ai Colegiului Di­
rector al F.S.N.), moment considerat drept actul public al divizării
F.S.N. Ceea ce trebuia să se întâmple cu numai o zi în urmă la
şedinţa Colegiului Director se întâmplă acum, în faţa întregii
naţiuni, dar fără ca membrii temerarului Grup pentru Unitatea
Frontului (care s-a născut ca să producă divizarea F.S.N.) să-1
privească în ochi pe liderul F.S.N., susţinut cu vigoare încă din
momentul neaşteptatei lor apariţii în viaţa politică. Lista de acuzaţii
e lungă şi sună ca o sentinţă supusă atenţiei întregii ţări:
-a încercat o penibilă lovitură de forţă în şedinţa Colegiului
Director din ziua precedentă, reuşind să semene cu un dictator
în criză de autoritate.
- a susţinut un spectacol degradant în viaţa partidului.
Atacurile directe împotriva membrilor oneşti şi serioşi ai partidului,
care nu mai înţeleg să-1 susţină, au făcut evidentă adevărata sete
de putere a unui om care încalcă orice principiu, orice normă
democratică şi morală, pentru a-şi menţine prerogativele şi a
deturna partidul de la obiectivele sale.
-preluând ideea lui Ion Iliescu, semnatarii documentului
consideră că Petre Roman nu are legitimitatea morală să facă
atât de mult zgomot în legătură cu ofensiva împotriva comunis­
mului în timp ce acţiunile sale dovedesc contrariul.
-a dus o politică incorectă şi de dezinteres faţă de aplicarea
legilor.
-a compromis partidul care 1-a adus la putere.
- a iniţiat şi susţinut acţiunea de compromitere a
preşedintelui.
-acreditează în străinătate o imagine deformată a României.
în concluzie, se consideră şedinţa Colegiului Director al
F.S.N. din 12 mart. ca nestatutară, dirijată de un grup de presiune
care a încercat să-1 prezinte pe Petre Roman drept salvatorul
207

1992
providenţial al Frontului. După cum lesne se poate observa, o
sentinţă de condamnare la moarte ar fi fost mai succintă decât
seria acuzaţiilor semănând cu o „demascare" pe care colaboratorii
apropiaţi ai lui Petre Roman i le servesc ex-premierului pe postul
naţional de televiziune, atrăgând atenţia imediat întregii ţări. Atât
analiştii politici cât şi simplii cetăţeni au pus imediat câteva
întrebări:
-Dacă afirmaţiile-acuzaţii ar fi adevărate, Colegiul Director
al F.S.N. nu are nici o răspundere pentru perioada când 1-a
susţinut pe fostul premier care era şi liderul partidului?
-Care este secretul coincidenţei între criza de conştiinţă şi
de demnitate a foştilor colaboratori ai lui Petre Roman şi dizgraţia
prezidenţială în care a căzut protejatul de altă dată al lui Ion
Iliescu?
în zilele următoare au loc convenţiile judeţene ale F.S.N.
cu aceeaşi surpriză ca la centru: confruntarea decisivă între adepţii
lui Petre Roman şi ai lui Ion Iliescu.
• 16 mart. Ion Iliescu îşi declară îngrijorarea pentru
evenimentele care ameninţă pacea şi integritatea Republicii
Moldova, dar nădăjduieşte că tratativele dintre părţile implicate
în conflict vor conduce la stabilizarea situaţiei din zonele
ameninţate.
• 17 mart. Republica Moldova. Continuă atacurile şi luptele
în zona Dubăsari. în aceeaşi zi se dă şi se respectă un ordin de
încetare a focului. Nantoi Oazu, directorul Direcţiei de analiză
politică a Cancelariei Republicii Moldova, apreciază că pe malul
stâng al Nistrului situaţia a ieşit de sub controlul liderilor de la
Tiraspol şi a apărut în prim-plan homo soviéticas cu pistolul
automat în mână, Deci, la originea crizei se află forţele reacţionare
din fostul centru al Imperiului, actualmente Federaţia Rusă.
9 19 mart. Miron Cosma se află la a cincea incursiune în
Bucureşti care, deşi nu e la fel de spectaculoasă ca anterioarele,
provoacă în sfârşit reacţia de dezaprobare în zonele de vârf ale
puterii. Iniţial, Miron Cosma a venit la centru cu gânduri paşnice,
pierdut printre vreo 800 de lideri sindicali care aveau promisiunea
că vor fi primiţi de Theodor Stolojan pentru negocierea unor
revendicări sindicale. Sa întâmplat însă ca Miron Cosma să nu
fie acceptat în delegaţia sindicaliştilor ce urmau să-1 întâlnească
pe primul-ministru. într-o atare situaţie Miron Cosma ia drumul
Senatului unde pătrunde fără să dea seamă cuiva şi se instalează
pe scaunul lui Alexandru Bârlădeanu de la înălţimea căruia îşi
prezintă pretenţiile. După această nouă dovadă de fermitate
208
1992
minerească apar în sfârşit reacţiile de dezaprobare atunci şi acolo
unde nimeni nu se mai aştepta. într-o declaraţie a comisiei
parlamentare de anchetă a evenimentelor din 24-28 sept. 1991
se face public punctul de vedere format în urma cercetărilor şi
care îl desemnează pe Miron Cosma drept personaj principal
căruia îi revine în cea mai mare măsură responsabilitatea pentru
evenimentele violente ale acelor zile. Comisia îşi exprimă
contrarietatea faţă de lentoarea cu care se procedează la implicarea
penală a personajelor considerate vinovate. Declaraţia (semnată
de senatorul Radu Alexandru Timofte) condamnă iniţiativa lui
Miron Cosma de a pătrunde în Senat, dar şi pasivitatea celor
care aveau datoria să-1 oprească şi nu au făcut-o, dându-i ocazia
să afişeze „aceeaşi poziţie ultimativă şi dispreţuitoare faţă de
instituţiile statului de drept".Oamenii politici comentează
incidentul, dezaprobă atitudinea lui Miron Cosma,dar îi stabilesc
cauze diferite. Theodor Stolojan însuşi are un punct de vedere
nefavorabil lui Miron Cosma, iar ziarul Adevărul oferă cu largheţe
spaţiu celor care vor să-şi facă publică revolta faţă de atitudinea
reprezentanţilor minerilor.
• 23 mart. Reuniunea ţărilor participante la C.S.C.E., la
nivelul miniştrilor de externe, cunoscută sub denumirea de
„Helsinki-2". Miniştrii de externe ai Republicii Moldova, României,
Federaţiei Ruse şi Ucrainei semnează o Declaraţie (adoptată de
reuniune) în scopul normalizării situaţiei conflictuale din
Transnistria.
• 27-29 mart. întreaga ţară urmăreşte cu interes lucrările
Convenţiei Naţionale a F.S.N. Deoarece pe ordinea de zi lipseşte
un punct important, care este şi mărul discordiei în F.S.N. -
candidatura lui Ion Iliescu la preşedinţia ţării - Ionel Roman,
vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, propune ca acest subiect
să fie inclus în programul dezbaterilor. Petre Roman ţine la
respectarea riguroasă a ordinii de zi şi chiar dacă nu consimte să
se discute despre candidatura la preşedinţie a lui Ion Iliescu,
acesta tot îşi face simţită prezenţa prin mesajul pe care îl adresează
Convenţiei F.S.N.
Conform ordinii de zi, apărată cu străşnicie de Petre Ro­
man, prima zi este o zi a rapoartelor:
- Radu Berceanu - Raportul comisiei de pregătire a
Convenţiei.
-Petre Roman -Raportul privind problemele politice actuale
C 14
ale F.S.N.
Istoria
-Ion Aurel Stoica -Raportul privind guvernarea F.S.N.
209
 1992
-Marian Enache -Raportul grupului parlamenter F.S.N.
din Camera Deputaţilor.
-Vasile Văcaru - Raportul grupului parlamentar F.S.N.
din Senat.
-Ioan Gurău -Raportul privind funcţionarea structurilor
interne ale F.S.N.
-Viorel Găină -Raportul comisiei de etică şi litigii.
-Ionel Blaga - Raportul comisiei centrale de control,
Rapoartele, cu tot numărul lor impresionant, n-au ajuns
să concentreze exclusiv atenţia F.S.N.-iştilor prezenţi la Convenţie,
ci au constituit doar fondul sonor al ciocnirilor dintre taberele
pro-Iliescu şi pro-Roman. Adepţii lui Iliescu sunt etichetaţi iarăşi
drept comunişti, iar susţinătorii lui Roman (în majoritate în sală),
trădători şi guvernanţi incompetenţi, calificativ pe care Adrian
Severin îl combate vehement, opunându-i propria-i convingere:
„Nu există gumă să şteargă din istorie ce-a făcut F.S.N. în aceşti
doi ani!".
Raportul lui Petre Roman a oferit unele chei pentru înţelege­
rea situaţiei critice din F.S.N., dar a şi alimentat mai vechile
nemulţumiri. Liderul naţional reafirmă că direcţia de dezvoltare
a partidului e social-democraţia, dar „prin noi înşine" trecând prin
reformă, democratizare, protecţie socială, toate acestea însă fără
comunişti. Concluzia pică tranşant, deşi elegant formulată:
„Atunci când nu mai e loc de alăturare, să ne despărţim cu fruntea
sus". A doua zi a Convenţiei (28 mart.) este ziua în care sunt
prezentate moţiunile care-i au ca autori pe: Petre Roman,
Vladimir Paşti, Vasile Secăreş, Alexandru Albu şi Ion Solcanu.
îndelung dezbătute, moţiunile devin şi ele pretext de înfruntare
între cele două tabere. Adepţii lui Ion Iliescu susţin că moţiunile
sunt complementare, iar suporterii lui Petre Roman le consideră
incompatibile. Câştigă, prin vot, moţiunea lui Petre Roman -
„Viitorul-Azi". Aşa cum tot prin vot Petre Roman câştigă funcţia
de lider naţional al F.S.N. Mai mulţi tineri, înainte de actul votării
pentru funcţia de lider naţional, şi-au manifestat preferinţa pentru
Petre Roman strigând lozinci inspirate de Piaţa Universităţii: „Fără
comunişti!", „Nu vă fie frică, nu pică Petrică!", „21-22, comuniştii
au tras în noi", „De la Tisa pân' la Nistru, Petre Roman prim-
ministru", „Văcaru şi gaşca lui, cascadorii râsului!". Nemaiputând
suporta ceea ce îi auzeau urechile, Gheorghe Dumitraşcu
intervine: „Să iasă afară din sală Piaţa Universităţii !"• A treia zi a
Convenţiei (29 mart.), ziua adoptării statutului, duce disputa dintre
tabere la apogeu şi anunţă fără dubii divorţul, în pofida victoriei
210
1992
câştigate de Petre Roman. Analizându-se statutul vine şi rândul
articolului care pune problema candidatului la preşedinţia ţării.
Susţinătorii lui Ion Iliescu îşi aduc din nou în discuţie propunerea
şi scandează numele alesului lor. Tabăra Roman contraatacă
strigând: „Jos comuniştii!". Cei care s-au simţit vizaţi şi deci
ofensaţi au părăsit sala, l-au părăsit pe Petre Roman, au părăsit
apoi F.S.N.-ul. Era sfârşitul unei partide al cărei învingător nu
putea fi deocamdată desemnat. Moderaţii care au rămas în sală
şi care nu ştiau pe cine trebuie să susţină în continuare au deplâns
tristul eveniment al spargerii Frontului.
• 28 mart. Mircea Snegur decretează starea excepţională
pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Parlamentul „Republicii
Nistrene" reclamă preşedintelui Federaţiei Ruse iniţiativa lui
Mircea Snegur pe care o consideră o încercare de instaurare a
dictaturii.
• 30 mart. în Senat şi Camera Deputaţilor se anunţă
demisii din F.S.N. şi din grupurile parlamentare, ca şi delimitări
de politica acestui partid. în acelaşi timp, disidenţii F.S.N.-ului
(Vasile Văcaru, Ion Solcanu, Oliviu Gherman, Diodor Nicoară,
Gheorghe Damian, Ion Tătaru, Emanuil Cernescu, Ion Neagu,
Gheorghe Dumitraşcu, Vasile Secăreş, Vladimir Paşti, Petre
Ninosu, Alexandru Albu, Petre Ţurlea ş.a.) anunţă constituirea
unui grup de iniţiativă pentru apariţia unui nou F.S.N., pe care
ar dori să-1 numească F.S.N.-22 Decembrie. Acţiunea lor în forţă
este justificată prin numeroase reproşuri aduse lui Petre Roman:
- La lucrările Convenţiei Naţionale a F.S.N. a creat o
atmosferă de tensiune şi teamă care a dus la manipularea votului.
-A instituit funcţia de lider naţional pentru a beneficia el
însuşi de privilegii în conducerea partidului pe care a încercat să
şi-1 subordoneze, aşa cum a încercat să-şi subordoneze Guvernul
şi Parlamentul.
-A îndepărtat F.S.N. de programul său iniţial, a instaurat
un spirit nedemocratic şi elitist, a contribuit printr-o politică de
dreapta la scăderea popularităţii partidului, reflectată în rezultatele
la alegerile locale.
-A practicat limbajul virulent.
-Este dispus să sacrifice interesele partidului, şi nu numai,
intereselor personale.
Reproşurile în avalanşă vesteau divorţul public (nu tocmai
de catifea) de Petre Roman al celor care s-au dovedit apărătorii
statornici ai lui Ion Iliescu şi care se grăbesc să anunţe prin
vocea autorizată a lui Petre Ninosu că vor susţine candidatura la
211
 1992
preşedinţie a preferatului lor.
- Deputaţii Simion Silviu Şomâcu şi Ananie Ivanov
migrează la P.S.M, ceea ce înseamnă că această formaţiune va fi
reprezentată în Parlament fără să participe la alegeri. Majoritatea
parlamentarilor din opoziţie consideră că transferul celor 2
deputaţi la P.S.M. este o manevră abilă pentru ca foştii comunişti
să reintre în viaţa politică, deocamdată printr-o timidă tatonare a
terenului. Ion Diaconescu (P.N.Ţ.C.D.) declară: „Nu cred că este
o pedeapsă să nu ai voie să ajungi deputat sau ministru. Partidele
comuniste şi fasciste reprezintă un lux pe care în debila noastră
democraţie nu nil putem permite". Parlamentarii F.S.N. sunt însă
mult mai îngăduitori cu noii colegi din P.S.M.
-în Senat, la dezbaterea Legii electorale, este respins
amendamentul (susţinut de P.N.L.şi U.D.M.R.) referitor la
acceptarea observatorilor naţionali la alegerile parlamentare.
Numai 13 senatori au votat în favoarea amendamentului, dintre
care unul singur din F.S.N. L.A.D.O. consideră că hotărârea
Senatului contravine documentelor internaţionale semnate de
România (Acordul de la Copenhaga, Carta de la Paris). C.D.R.,
G.D.S. şi A.Z.R. îşi fac public dezacordul faţă de această hotărâre.
-Dinu Patriciu, deputat P.N.L.A.T., într-o intervenţie în
Camera Deputaţilor acuză mafia din viaţa politică (unii oameni
politici, preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Ion Iliescu) pentru
că dirijează spre Parlament doar legile care convin sistemului de
complicităţi din zonele înalte ale puterii. Exemplul pe care-1 invocă
este proiectul de Lege privind interzicerea P.C.R., înaintat
legislativului din sept. 1991. în aceeaşi zi se supune la vot
discutarea proiectului: 131 de deputaţi susţin dezbaterea
proiectului, 62 se abţin şi 15 sunt împotrivă.
9 3] mart, Republica Moldova. Continuă incidentele ai ma­
te soldate cu morţi şi răniţi, dintre separatiştii nistreni şi moldo­
veni. La Chişinău începe reuniunea experţilor Ministerelor de
Externe ale Moldovei, României, Ucrainei şi Rusiei, consacrată
găsirii soluţiilor de reglementare paşnică a conflictului din Trans-
nistria. Toţi cei prezenţi îşi manifestă îngrijorarea în legătură cu o
eventuală agravare a situaţiei în aceasă zonă. în acelaşi timp
Andrei Koârev, ministrul rus de externe, declară că Rusia este
hotărâtă să apere drepturile ruşilor din statele C.S.I., la nevoie şi
prin forţă. Iar Igor Smirnov, preşedintele autoproclamatei
Republici Nistrene, acuză România că acordă ajutor militar
Republicii Moldova. în cei priveşte, liderii nistreni susţin că ei
n-au cerut ajutorul cazacilor, ci doar le-au acceptat ajutorul dat
212
1992
din proprie iniţiativă.
• 1 apr. Bruxelles. Reuniunea -premieră politică - la care
participă miniştrii apărării din ţările N.A.T.O.. din ţările fostului
Tratat de la Varşovia, ca şi din ţări ale C.S.I. România este repre­
zentată de Niculae Spiroiu, miniştrii apărării naţionale. în urma
schimbului de opinii se speră să se aplice cât mai grabnic acor­
durile privind reducerea armamentelor convenţionale în Europa
şi distrugerea arsenalului nuclear moştenit de la fosta U.R.S.S.
-In Parlament continuă demisiile din F.S.N. - toţi s-au
obişnuit cu „ziua şi 2-3 demisii F.S.N.-iste".
- Forţele de intervenţie ale Republicii Moldova trec la
lichidarea formaţiunilor separatiste. La Tighina detaşamente de
ordine iau sub control podul care face legătura cu şoseaua Tighina
-Chişinău. Cazacii sunt dezarmaţi şi obligaţi să se retragă din
linia întâi. Boris Elţîn emite un decret privind trecerea Armatei a
14-a, aflate pe teritoriul Republicii Moldova, sub jurisdicţia Rusiei
şi interdicţia implicării acestor unităţi militare în conflictul din
Transnistria.
• 2-3 apr. Separatiştii ripostează încercând să blocheze
căile de acces spre Tighina. Ambasada României la Moscova
reafirmă neamestecul militar al ţării în conflictul din Transnistria.
5e semnează ia Bucureşti Acordul privind relaţiile
comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul S.U.A., un nou
pas către acordarea de către S.U.A a clauzei naţiunii celei mai
favorizate pentru România. Cu acest prilej ambasadorul S.U.A.
în România declară: „Promovarea unei prese independente,
garantarea drepturilor omului şi sfârşitul acţiunilor represive ale
organelor de securitate, toate acestea vor fi luate în consideraţie
în evaluările pe care Administraţia americană şi Congresul ie vor
face în stabilirea atitudinii noastre faţă de România".
-Preşedintele Albaniei, Ramlz Alia, ultimul conducător al
Partidului Comunist Albanez, anunţă că va demisiona din funcţia
de şef al statului, în urma ultimelor alegeri câştigate de opoziţia
anticomunistă care urmează să deţină majoritatea în Parlament.
• 4 apr. Convenţia Naţională a A.Z.R. Comitetul Director
prezintă un Raport din care rezultă ce a reuşit să înfăptuiască
asociaţia de la înfiinţare (Colocviile presei independente, Şcoala
Superioară de Jurnalistică, Institutul pentru Expertizarea
Ştiinţifică a Opiniei Publice -E.S.O.P -, A.Z.R.-Vest, cu sediul la
Paris, A.Z.R.- Basarabia, acţiunea „Salvaţi presa independentă".).
Convenţia aprobă o Rezoluţie în care se exprimă dezacordul faţă
de elaborarea şi adoptarea unei legi a presei şi se cere demiterea
213
 1992
imediată a lui Virgil Măgureanu din funcţia de director al S.R.I.,
datorită dezvăluirilor din presă în legătură cu apartenenţa acestuia
la Securitatea ceauşistă. S-au emis opinii conform cărora S.Z.R.
nu şi-a îndeplinit obligaţiile înscrise în statut ceea ce face necesară
apariţia unui nou sindicat liber, neaservit puterii.
• 4-5 apr. Continuă, cu intensitate, conflictele armate din
zona transnistreană. La Tiraspol, Alexandr Ruţkoi, vicepreşe­
dintele Federaţiei Ruse, propune ca efectivele Armatei a 14-a să
capete statutul trupelor de pace ale O.N.U. înaltul personaj poli­
tic crede că singura soluţie este organizarea unui referendum în
legătură cu crearea unui stat federativ în Moldova. în faţa mulţimii,
la Tiraspol, Ruţkoi declară: „Republica Nistreană există şi trebuie
să existe!". Mircea Snegur acuză Rusia de amestec în treburile
interne ale Republicii Moldova şi de încălcare a acordurilor de la
Alma Ata cu privire la recunoaşterea reciprocă a frontierelor
actuale ale statelor membre ale C.S.I.
• 6 apr. Nicolae Tiu, ministru de externe al Republicii
Moldova, şi omologul lui rus, Andrei Kozîrev,semnează la
Chişinău protocolul privind stabilirea de relaţii diplomatice între
Moldova şi Rusia. Miniştrii de externe ai României, Moldovei,
Rusiei şi Ucrainei adoptă o Declaraţie în care sunt propuse soluţii
pentru reglementarea situaţiei din Transnistria, printre care şi o
hotărâre de încetarea a focului, la 7 apr, de dezarmare a populaţiei
şi a formaţiunilor paramilitare .
• 7-8 apr. Bosnia îşi proclamă independenţa pe fondul
unor intense ciocniri armate în zona Sarajevo, între musulmani,
croaţi şi sârbi. Ca urmare a situaţiei create se instituie starea de
urgenţă pe întreg teritoriul Bosniei Hertegovina al cărei Prezidiu
(unde mai sunt reprezentaţi doar musulmanii şi croaţii) preia
comanda apărării teritoriale a republicii, care depindea de armata
federală. Noua denumire este Republica Bosnia şi Hertegovina,
dispărând cuvântul „socialistă". Prezidiul republicii îşi asumă
exercitarea tuturor puterilor - inclusiv comanda apărării şi
funcţiilor Parlamentului. Un acord de încetare a focului este
imediat încălcat, semnalându-se lupte intense între croaţi şi
musulmani pe de o parte şi între forţele sârbeşti şi armata fede­
rală pe de altă parte.
® 8-9 apr. în Republica Moldova acordul de încetare a
focului este, cu unele excepţii, respectat. Se mai fac auzite focuri
de armă şi persistă tensiunea între cele două tabere.
Departamentul de Stat al S.U.A. sprijină acordul şi cere tuturor
părţilor implicate în conflict să-1 respecte şi să ia măsuri de
214
1992
consolidare a păcii.
• 9 apr. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale
a României, declară că tezaurul României, încă în păstrare în
Rusia, a fost evaluat la 2 miliarde de dolari,
-F.S.N. îşi reaşază structurile de conducere; este validat
Colegiul Director şi definitivată, prin alegeri, componenţa Biroului
Executiv: Radu Berceanu, Adrian Severin, Bogdan Pătraşcu,
Ion Aurel Stoica, Caius Traian Dragomir, Elena Dumitru.
Despre celălalt F.S.N., care-şi adaugă formula de nobleţe „22
Decembrie", Petre Roman are deja o părere formată: „[...] numele
acestui partid îl considerăm că e o dublă uzurpare: şi F.S.N. şi 22
decembrie, o minciună cu galoane roşii în cinci colţuri. F.S.N. e
unul singur!".
-Ministrul apărării naţionale, general Niculae Spiroiu, le
vorbeşte ziariştilor, în cadrul unei conferinţe de presă, despre
situaţia arhivelor preluate de MAp.N. în dec.'89 şi ian. '90, din
dispoziţia C.F.S.N. De la fostul CC. al P.C.R, au fost recuperate
documentele secţiilor de propagandă, scrisori şi audienţe, relaţii
externe, gospodărie, militară, justiţie, arhiva istorică a CC. şi a
Consiliului Suprem al dezvoltării economico-sociale. De la
Departamentul Securităţii Statului s-a preluat o parte a dosarelor
de la Direcţia a V-a (protecţia familiei Ceauşescu). Din 23 dec.
MAp.N. a preluat toate arhivele M.I., inclusiv pe cele ale Securităţii.
Virgil Măgureanu, directorul S.R.I., a explicat şi ce s-a întâmplat
cu ele: 35 305 cu acţiuni care lezau siguranţa statului se află la
S.R.I.; 15 110 dosare cu cazuri penale sunt în posesia Procuraturii
Generale; 18 000 dosare cu cazuri politice au fost încredinţate
Ministerului Justiţiei; 39 000 dosare au fost sustrase în timpul
Revoluţiei, din care 20 000 au fost folosite de diverse publicaţii,
iar 19 000 au fost scoase din ţară. Arhiva istorică a CC al P.C.R.
de 100 000 dosare a fost pusă la dispoziţia Arhivelor Statului.
• 11 apr, în cadrul reuniunii Delegaţiei Permanente, P.N.L.
anunţă retragerea din C.D.R., în vederea unei înţelegeri strategice
cu P.N.Ţ.C.D. şi P.S.D.R, Radu Câmpeanu crede că „o alian-
ţă-mamut de tip C.D.R. nu se mai justifică decât prin dorinţa
celor foarte mici de a deveni... mari!", C.D.R. fiind valabilă doar
pentru alegerile locale, când trebuiau găsiţi „oameni de importanţă
locală".
• 14 apr. Aripa Iliescu devine partid. T.M.B. înregistrează
noua formaţiune sub denumirea de F.S.N.-22 Decembrie, dar apar
imediat contestaţii de la Asociaţia „21 Decembrie", Asociaţia „Jilava
21-22 Decembrie" şi F.S.N. Aceştia şi mulţi alţii consideră că noul
215
 1992
F.S.N. nu are dreptul moral să invoce, în chiar denumirea
partidului, momentul 22 dec. Alături de transfugii din F.S.N.-
Roman, Ion îliescu declară că noul născut F.S.N. are toată
autoritatea să includă particula 22 dec. în denumire.
• 15 apr. La reuniunea Convenţiei Naţionale pentru
Instaurarea Democraţiei (C.N.I.D.), P.N.L. părăseşte practic C.D.R.
încrezători în steaua lor, liberalii privesc cu superioritate spre
C.D.R. fată de care au un ascuţit spirit critic: nu sunt de acord cu
listele comune de candidaţi pentru alegerile legislative propuse
de C.D.R., nici cu platforma comună, nici cu angajamentul de
guvernare comun sau cu proiectul de colaborare în Parlament şi
nici atât cu hotărârea C.D.R. de a susţine un unic candidat la
preşedinţie. Un reproş pe care liberalii îl formulează cu satisfacţia
de a şti că va avea ecou este alianţa U.D.M.R. cu C.D.R. Manevra
conducerii liberale va stârni reacţii contradictorii nu doar în rândul
simpatizanţilor acestui partid şi în opinia publică, ci şi printre
liberalii de marcă. Emil Tocaci şi Sabin Ivan demisionează din
grupul senatorial liberal. Acest semn căruia i se adaugă şi alte
nemulţumiri în interiorul partidului, fată de recenta conduită libe­
rală, sunt doar începutul involuţiei unui partid care putea să fie
o forţă de temut în tabăra opoziţiei. Emil Tocaci, de exemplu,
consideră că deciziile liberalilor sunt contrare intereselor ţării şi
chiar contrare principiilor democraţiei.
• 14-15 apr. Câteva publicaţii (Tinerama, România liberă
ş.a.) publică documente din care pare să rezulte că Virgil
Măgureanu a lucrat în D.S.S. (Departamentul Securităţii Statului).
Dezvăluirea produce senzaţie în lumea politică. Se declanşează
imediat mecanismul deîaraţiilor, somărilor, luărilor de atitudine.
Biroul de presă al S.R.I. se simte obligat să dea explicaţii într-un
Comunicat. Documentele sunt evaluate ca nerelevante, întrucât
din ele rezultă doar că Virgil Măgureanu a lucrat 7 luni la
Departamentul de Informaţii Externe (D.I.E.), într-un birou de
analiză-sinteză a informaţiilor venite din afara ţării. Se lansează
şi opinia contrariantâ că documentele publicate în presă nu provin
din arhiva S.R.I. ci au fost sustrase de Gelu Voican Voiculescu.
La o conferinţă de presă, Ion îliescu îşi face cunoscută părerea
în legătură cu cazul Măgureanu. Directorul S.R.I. a fost odată
doar stagiar, şi pentru scurt timp, la Departamentul de Informaţii
Externe. Apoi, 10 ani a avut o poziţie critică la adresa vechiului
regim datorită căreia „a fost marginalizat (1 an) la Focşani". întrebat
de un ziarist dacă ştie că Măgureanu a avut un an misiunea de
al urmări, Ion îliescu declară că nu crede în această supoziţie.
216
1992
-Republica Moldova. După acordul de încetare a focului
din 6 apr., trebuia să se treacă la dezarmarea formaţiunilor
paramilitare din Transnistria şi la degajarea armamentului şi
muniţiei. Totuşi mai au loc schimburi de focuri la Coşniţa, Cocieri
şi Tighina şi acţiuni provocatoare urmate de un adevărat atac. în
zilele de relativă linişte de după acordul de încetare a focului
transnistrenii s-au pregătit temeinic de război: şi-au întărit
poziţiile, şi-au sporit muniţiile şi şi-au réorientât tehnica de luptă.
• 15 apr, Departamentul de Stat al S.U.A. avertizează
Serbia că dacă nu va înceta, până la 29 apr., ofensiva împotriva
Bosniei Herţegovina va cere o reuniune de urgenţă C.S.C.E, pentru
a fi luată în discuţie expulzarea delegaţiei sârbe. Liderii sârbi au
atitudine de agresori, iar ţara lor va fi drastic sancţionată dacă
armata federală va continua să sprijine forţele paramilitare, în
ofensivă la Sarajevo. Imediat C.S.C.E. condamnă intervenţia
Serbiei în Bosnia Herţegovina. Prezidiul Republicii Sârbe Bosnia
Herţegovina lansează un ordin de mobilizare pentru apărarea
teritoriilor revendicate de această republică şi care reprezintă 65%
din teritoriul Bosniei Herţegovina. Datorită agravării situaţiei, în
Bosnia Herţegovina soseşte emisarul O.N.U., Cyrus Vance.
• 16 apr. Virgil Măgureanu, în Parlament, dă explicaţii
legate de apariţia în unele publicaţii a unor documente care atestă
colaborarea sa cu fosta Securitate. Parlamentarii îl asaltează cu
întrebări privind relaţia S.R.I. cu defuncta Securitate, privind
moţiunea Claudiu lordache iniţiată la 31 mai 1991, semnată de
150 deputaţi şi blocată din motive obscure (moţiunea prevedea
obligaţia de a se cerceta eventualele complicităţi ale parla­
mentarilor cu vechile structuri ale Securităţii), sprijinul acordat
de Virgil Măgureanu lui Ion îliescu. Virgil Măgureanu răspunde
la aceste întrebări şi la multe altele încercând să demonstreze
deplina sabunăcredinţă şi nevinovăţie. Pe Ion îliescu nu-1 susţine
deoarece e, în general, echidistant; la Departamentul de Informaţii
Externe a lucrat doar 7 luni în timpul stagiului militar, deci acest
episod din biografia lui e total nesemnificativ în ceea ce priveşte
colaborarea cu fosta Securitate, în timp ce în dosarele acesteia
(de care n-ar dori să se ocupe) există dovezile colaborării cu
instituţia respectivă a multor parlamentari şi a unor persoane
din „avangarda democraţiei".
-Ion îliescu depune coroane de flori la statuia lui Mihai
Viteazul, recent instalată în comuna Breţcu, Judeţul Covasna,
se reculege la mormântul lui Nicolae Titulescu de la biserica
Sf, Nicolae din Scheii Braşovului, dar mai ales se întâlneşte cu
217
 1992
viitorii alegători dintre care unii îl roagă să candideze la preşedinţie,
la apropiatele alegeri. Ion Iliescu declară că n-a luat încă nici o
decizie în acest sens şi că vrea să-i lase „pe alţii să aibă emoţii".
• 17 apr. în Piaţa Revoluţiei, C.D.R. organizează un miting
de protest faţă de decizia Senatului de a nu admite prezenta
observatorilor naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.
Au vorbit celor aproximativ 15 000 de participanţi: Ion Diaco-
nescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Nicolae Manolescu, Ion
Raţiu, Sergiu Cunescu, Petre Mihai Băcanu ş.a. Atenţia celor
prezenţi a deviat către P.N.L. şi Radu Câmpeanu care a fost aspru
criticat pentru ieşirea din C.D.R. şi atacurile la adresa foştilor
aliaţi. De această dată pe lângă lozincile antiprezidenţiale,
antiguvernamentale şi anticomuniste s-au auzit şi lozinci anti-
Câmpeanu: „Câmpeanu trădător", „Câmpeanu - fesenist". S-a
mers chiar mai departe. Un grup de manifestanţi a atacat sediul
central al P.N.L., dar de această dată politia şi-a făcut datoria şi i-
a apărat pe liberali. Suporterii C.D.R. care au atentat la integritatea
sediului liberal au fost comparaţi imediat cu minerii, incidentul
fiind denumit „mica mineriadă". în aceeaşi zi Radu Câmpeanu,
pe postul de televiziune, ia atitudine faţă de atacul la care a fost
supus partidul său.
-Chişinău. în prezenţa observatorilor C.S.C.E., miniştrii
de externe ai Rusiei, Moldovei, Ucrainei şi României caută soluţii,
împreună, pentru reglementarea situaţiei din zona Transnistreană.
• 17-19 apr. Lucrările Congresului Ligii Studenţilor din
România, După ce o serie de organizaţii se retrag de la lucrări,
şedinţa se suspendă nemaifiind statutară. Impasul este depăşit
prin convocarea Consiliului National al L.S.R. care îşi schimbă
denumirea în Confederaţia Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti
din România şi îşi alege conducerea: preşedinte -Ştefan Pleşca;
vicepreşedinţi -Alexandra Gulea, Daniel Voicu, Vlad Ianoş;
secretar -Rafael Udrişte.
• 19 apr. Săpânţa. Alegerile locale se desfăşoară sub
supravegherea a numeroase forţe de ordine şi chiar a unor trupe
U.S.L.A. In ajun au avut loc incidente între săteni şi cei mobilizaţi
să apere liniştea comunei, în absenţa luiToader Steţca, internat
în spital. Câştigătorii scrutinului sunt candidaţii F.S.N. (Gheorghe
Turda, primar şi 9 posturi de consilieri) care îi înving pe P.N.L.-
işti după ce C.D.R. s-a retras din competiţie.
• 20 apr. Curtea Supremă de Justiţie admite recursul
extraordinar declarat de procurorul general împotriva unor
sentinţe anterioare (25 mart. 1991 şi 12 dec. 1991) privind procesul
218
1992
membrilor fostului C.P.Ex. al P.C.R. In urma casării hotărârilor
deja pronunţate şi a schimbării încadrării juridice, elita conducerii
comuniste este condamnată să-şi ispăşească păcatele timp de
255 de ani, după cum urmează: 16 ani -Silviu Curticeanu, Ana
Mureşan, Ioan Totu; 14 ani - Ştefan Andrei, Lina Ciobanu,
Ludovic Fazekaş, Ion Stoian, Gheorghe Oprea, Ioan Toma,
Dumitru Popescu, Constantin Radu; 11 ani - Constantin
Nicolae, Miu Dobrescu, Gheorghe Pană, Constantin Olteanu,
Mihai Gere; 8 ani -Ion Radu, Paul Niculescu-Mizil, Suzănica
Gâdea, Gheorghe David, Iosif Sasz.
• 21 apr. Ioan Totu, condamnat la 16 ani închisoare (în
procesul membrilor fostului C.P.Ex. al CC. al P.C.R.), se sinucide.
La crematoriul Cenuşa, unde nu are loc nici o slujbă religioasă, îl
conduc pe ultimul drum personalităţi marcante ale vechiului
regim. Paul Niculescu-Mizil, prezent la ceremonie, dă publicităţii
un comentariu adecvat momentului: „Ioan Totu s-a consacrat
cu cinste, demnitate şi devotament, potrivit convingerilor sale,
poporului şi ţării, integrităţii Şi independenţei României. A fost
un exemplu de înaltă ţinută şi integritate morală, de verticalitate
şi dârzenie". O lege nescrisă a românilor impune conduita atunci
când moare un om: „De morţi, numai de bine". Consideraţiile lui
Paul Niculescu-Mizil sunt astfel în perfect acord cu spiritul acestei
legi şi nimeni nu şi-a permis să le comenteze. în schimb, fosta
clasă conducătoare şi presa la care avea acces a folosit regretabilul
accident pentru a aduce încă o dată în discuţie persecuţiile şi
tratamentul inuman, nedemocratic, la care au fost supuşi fruntaşii
regimului comunist. Pe de altă parte într-o altă zonă a opiniei
publice şi a presei care o reflectă, s-a înregistrat părerea că oamenii
de încredere şi cu înalte răspunderi în vechiul regim nu şi-au
primit pedepsele meritate, că n-a existat, la noua putere, o acţiune
coerentă de identificare a vinovăţiilor şi că se manifestă chiar
tendinţa de escamotare a răspunderilor şi de recuperare a fostelor
cadre, active în regimul comunist. Acuzat de exemplu că a
intervenit în procesul membrilor C.P.Ex., Ion Iliescu neagă în
cadrul unei conferinţe de presă orice implicare „directă sau indi­
rectă", implicare pe care nu i-o permite principiul separării puterilor
în stat înscris în Constituţie. O anumită parte a presei, cea inde­
pendentă, cu care polemizează des Ion Iliescu, observă că, deşi
de la instalarea comuniştilor la putere, de-a lungul a mai bine de
patru decenii, populaţia a cunoscut din plin asasinatele, torturile
fizice şi morale, abuzurile, teroarea, dispreţul şi brutalitatea
structurilor de putere, foamea, frigul, încălcarea dezinvoltă a celor
219
 1992
mai elementare drepturi ale omului, toate acestea (şi multe altele
care nu încap într-o sumară enumerare) n-au produs nici o criză
de conştiinţă la cei care au contribuit direct sau indirect la
monstruoasa funcţionare a sistemului comunist Dimpotrivă,
atunci când mărturisesc câte ceva, preiau dintr-un fond comun
de sintagme uzate câteva generalităţi cu iz propagandistic prin
care încearcă să-şi salveze biografia, Toţi „foştii" şi-au dăruit viata
patriei şi poporului, pe care „le-au slujit cu abnegaţie", „au apărat
integritatea şi independenţa patriei", au fost „fiii devotaţi ai
poporului!". Sistemul comunist a funcţionat conform unor principii
generoase „şi are multe realizări de care nu se poate face
abstracţie", iar atunci când s-au comis abuzuri, abateri, devieri
etc, fiecare la locui său s-a străduit şi a reuşit mai bine decât
oricine altcineva să restrângă aria efectelor negative la care s-ar fi
putut ajunge. în concluzie toţi cei care „şi-au adus contribuţia la
edificarea socialismului în România", „neprecupeţind nici un efort
pentru triumful cauzei'sunt convinşi şi încearcă să-i convingă şi
pe alţii că au motive să „doarmă liniştiţi pe perna lor" -aşa cum
sună formula emblematică a comandantului unui celebru
penitenciar din perioada luptei de clasă.
-Republica Moldova. LaTighina şi în împrejurimi continuă
retragerea formaţiunilor înarmate şi dezarmarea subunităţilor de
voluntari. Subunităţile poliţiei moldoveneşti şi ale „gărzii nistrene"
se retrag spre locurile de staţionare permanentă, La toate acestea
participă şi militarii Armatei a 14-a dislocate în Transnistria.
- Hans Dietrich Genscher. vicecancelar şi ministru de
externe al Germaniei, aflat într-o scurtă vizită - Blitz besuch. o
numeşte presa - la Bucureşti, semnează alături de Adrian
Năstase, ministrul român de externe, Tratatul germano-român
privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa.
Oaspetele se întâlneşte cu Ion Iliescu. Theodor Stolojan. perso­
nalităţi politice şi culturale şi membri ai comunităţii germane.
• 22 apr. Reprezentanţii comisiei parlamentare de anchetă,
-Ilie Gâtian, Doru îoan Tărăcilă, Mihai Matetovicl -a unor fapte
de corupţie săvârşite în intervalul ian. 1990 -dec. 1991, prezintă
în Senat un Raport privind deficienţele constatate în legătură cu
utilizarea fondurilor bugetare de către Ministerul Culturii,
Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul învăţământului şi
Ştiinţei. Raportul nu este supus analizei senatorilor.
• 23 apr. Theodor Stolojan prezintă în faţa Parlamentului
raportul executivului: „Starea tranziţiei -după 6 luni de guvernare".
Printre afirmaţiile care reţin atenţia: alegerile trebuie să aibă loc
220
1992
până la sfârşitul lui iun., anul în curs, iar în primele luni ale
anului următor trebuie să apară semnele stopării declinului eco­
nomic.
• 25 apr. Suceava. Sâmbăta Paştelui. Mihai de
Hohenzollern, însoţit de membrii Casei Regale, îşi începe vizita
în România. Primul popas este Putna unde ia parte la slujba de
înviere.
• 26 apr. Fostul rege al României este primit în triumf de
locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, cu sutele
de mii. Regele este întâmpinat cu pâine şi sare şi cu ouă roşii. Pe
traseul dintre Aeroport şi biserica Sf.Gheorghe, Mercedesul cu
stema regală înaintează cu greu, datorită mulţimii dornice să
revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al
României. Se strigă: „Regele Mihai", „Trăiască regele!", se cântă
„Cristos a înviat". Automobilul cu familia regală trece pe sub Arcul
de Triumf, ceea ce îi va emoţiona pe unii şi îi va face să se înece
de furie pe alţii. La reşedinţa de la hotelul Continental ex-regeîe
se întâlneşte cu oamenii politici din opoziţie, cu oameni de cultură
şi ţine un scurt discurs, din balconul hotelului Continental
mulţimilor nesfârşite care l-au urmărit cu emoţie. Practic tot
centrul Bucureştiului, în acel moment, primise până la refuz
populaţia care, de bună voie, în ziua de Paşte ieşise în stradă
să-şi primească oaspetele regal. Oamenii politici de formaţiune
comunistă aveau motive să privească iritaţi episodul vizitei re­
gale. Românii ştiau bine cum îşi asigurau conducătorii comunişti
masele care să le aplaude discursurile la adunările populare:
prin convocare silită şi prin forţe de ordine care să le dirijeze fiecare
pas, fiecare gest, fiecare cuvânt. Acum, un număr impresionant
de cetăţeni ai Capitalei şi chiar unii sosiţi din alte localităţi
aleseseră în deplină libertate să iasă în stradă în ziua de Paşte,
pentru a ovaţiona un personaj marcant şi tragic al istoriei ţării.
Un asemenea eveniment nu putea trece neobservat şi fără urmări.
• 27 apr. în unele publicaţii apar intervenţii vibrând de
indignare împotriva vizitei fostului suveran care conţin acuzaţii
şi insulte colorate la adresa oaspeţilor, dar şi a celor care i-au
întâmpinat cu atâta căldură. Se dă din nou cuvântul cetăţenilor
nemulţumiţi. Unii cer demisia lui Radu Coşarcă, angajat ai T.V.R.,
pentru că şi-a permis să prezinte vizita regală la emisiunea de
sinteză politică „7 X 7". Antimonarhiştii revoltaţi acuză T.V.R. că
a acordat prea mult spaţiu pentru prezentarea vizitei. Totul se
amplifică până la dimensiunile unui scandal greu de stins.
-Mihai de Hohenzollern şi membrii familiei regale participă
221

1992
la slujba de la Putna. Pe zidul mănăstirii flutură o eşarfă cu culorile
drapelului, pe care scrie: „Rege - frate - fiu şi tată, România te
aşteaptă". Mulţimea care salută prezenta oaspeţilor regali îşi face
auzite lozincile: „Nu mai vrem 10 mai, fără regele Mihai!",
„Maiestate te iubim, ori învingem ori murim!", „Iliescu ce mai stai,
vine regele Mihai!", „Maiestate nu pleca, România-i ţara ta!".
-Belgrad. Serbia şi Muntenegru se unesc şi proclamă
apariţia Republicii Federale Iugoslavia, care păstrează drapelul
vechii Iugoslavii, mai puţin stema comunistă. Noua republică se
consideră moştenitoarea unică a fostei Iugoslavii a cărei
dezintegrare a început în iun. 1991, când Croaţia şi Slovenia şi-au
proclamat independenţa, şi s-a încheiat în 1992 prin desprinderea
Macedoniei şi Bosniei Herţegovina. Apare astfel a patra Iugoslavie
după Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor proclamat la 1 dec.
1918 care la 3 oct. 1929 devine Regatul Iugoslaviei înlocuit după
război cu Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.
% 28 apr. Ca efect al apariţiei unor opinii conform cărora
rezultatul recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ian. 1992
a întârziat nepermis de mult, se întruneşte comisia centrală
desemnată să coordoneze această acţiune şi, în prezenţa lui Dan
Mircea Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale şi
preşedintele comisiei centrale, se analizează raportul privind
desfăşurarea recensământului şi rezultatele acestuia. Se hotărăşte
publicarea unui Comunicat care să conţină rezultatele provizorii
ale recensământului (la 7 ian. 1992 populaţia României era de
22 749 000 locuitori cu 1.189.000 mai mult decât la 5 ian.
1977), urmând ca rezultatele definitive să fie comunicate în 1993
(vezi anexa nr. 12 ). Membrii comisiei centrale apreciază că au
lucrat eficient pentru că la doar trei luni şi jumătate de la
încheierea operaţiunilor de înregistrare sunt în măsură să
comunice rezultatele provizorii, ceea ce ar constitui o performanţă
chiar şi pentru ţările cu veche tradiţie şi experienţă în domeniu.
-Curtea Supremă de Justiţie pronunţă decizia în recursul
declarat de Direcţia Procuraturilor Militare împotriva sentinţei
Curţii Supreme de Justiţie -Secţia Militară privind pe Iulian Vlad,
şeful fostei Securităţi. Prin schimbarea încadrării juridice din
infracţiune de favorizare la genocid în infracţiunea de complicitate
la omor deosebit de grav şi complicitate la tentativă de omor
deosebit de grav, Iulian Vlad este condamnat la 12 ani închisoare,
6 ani interzicerea unor drepturi şi degradare militară, respectiv la
5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
. 29 apr, Ecourile vizitei ex-regelui Mihai în România ajung
222
1992
şi în unele unităţi agricole şi industriale din judeţul Vaslui o dată
cu prezenţa lui Ion Iliescu pe aceste meleaguri. Preşedintele ţării
este în trecere pe la Staţia de cercetări pentru ameliorarea solului
Perieni, F.E.P.A. Bârlad, primăria Bârlad, Asociaţia de creştere a
porcilor Roşieşti, Fabrica de mobilă Varotex SA., prefectura Vaslui.
Printre altele Ion Iliescu împărtăşeşte celor care îl întâmpină pe
traseu opiniile sale în legătură cu regii României şi cu monarhia:
„Nu a plecat decât cu zece vagoane din ţară, cu 3 automobile,
adică un prăpădit de cetăţean. Să ne amintim cu ce a venit Carol
I în România şi cu ce a plecat Carol al II-lea şi cu ce a plecat
Mihai I şi acum vor să revină (...) Principiul democraţiei presupune
controlul poporului, al cetăţenilor asupra factorilor de putere.
Monarhia în esenţa sa exprimă un principiu exact contrariu, este
o instituţie scoasă de sub controlul popular".
-în Camera Deputaţilor, Ion I.Brătianu face o propunere
incendiară în cadrul dezbaterilor la proiectul Legii privind alegerile
parlamentare: persoanele din fosta nomenclatură comunistă să
nu aibă acces la cursa electorală. Majoritarii, iritaţi, consideră că
o asemenea decizie ar fi discriminatorie, deci nedemocratică. Petre
Ninosu etichetează propunerea ca neconstituţională, iar Dan
Marţian se avântă într-o adevărată pledoarie împotriva
amendamentului. Supusă la vot, propunerea nu este acceptată.
- Prin demisia a încă doi senatori, grupul parlamentar al
P.N.L. din Senat rămâne doar cu 9 senatori, adică în imposibilitatea
de a mai exista.
-T. M. B. aprobă (decizia nr. 20/29 apr. 1992) înfiinţarea
Partidului Naţional Liberal -Convenţia Democratică (P.N.L.-C.D.).
Noua formaţiune politică provine din Paridul Socialist Liberal,
apărut la 23 ian. 1990 care ulterior (oct. '90) s-a unit cu P.N.L. Din
P.N.L.C.D. fac parte atât membrii P.S.L. cât şi ai P.N.L., cei care,
nemulţumiţi de desprinderea P.N.L din Convenţia Democratică
au decis să formeze un nou partid prin care să rămână în interiorul
alianţei opoziţiei. Partidul este condus de un Birou Director
Interimar din care fac parte: NIculae Cerveni, deputat, Horia
Pascu, deputat, Dimitrie Callimachi, Adrian Popescu-Necşeşti,
senator ş.a.
-Guvernul României recunoaşte nou înfiinţata Republică
Federală Iugoslavia.
-T. M. B. înregistrează şi autorizează (decizia 22/30 apr.
1992) funcţionarea aripii disidente din F.S.N. sub denumirea de
Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), aşa cum 1-a
botezat Petre Ninosu. Deoarece n-a reuşit să păstreze în denumire
223
 1992
trimiterea la 22 dec., partidul a inclus în noul său nume cuvântul
democratic pentru a-şi justifica apariţia prin necesitatea
promovării adevăratei democraţii, cea la care au aspirat revolu­
ţionarii din dec. 1989 şi tot cea pe care a trădat-o Petre Roman.
Membrii fondatori ai F.D.S.N. sunt semnatarii moţiunii de
constituire a Grupului pentru Unitatea Frontului. Petre Roman
a declarat că înregistrează ca pe o victorie plecarea din partid a
celor care au format noul F.S.N., adică a conservatorilor şi
neocomuniştilor care stricau imaginea adevăratului F.S.N. în
replică cei vizaţi susţin şi vor susţine permanent că ei sunt cei
mai autorizaţi reprezentanţi ai idealurilor democratice din dec.
1989, iar Petre Roman n-are dreptul, datorită originii lui, să se
erijeze în adversar al comunismului şi partizan al democraţiei.
Războiul celor două roze, cum a şi fost denumit, de-abia începea.
• 1 mai. Ion Iliescu se întreţine cu conducătorii (provizorii)
ai nou-născutului F.D.S.N. Ei îi spun câte ceva despre programul
şi intenţiile partidului şi mai ales despre greutăţile pe care trebuie
să le învingă. El, preşedintele, le recomandă să treacă la elaborarea
unui program serios pe 3-4 ani pentru scoaterea ţării din criză,
să aleagă în Parlament oameni credibili, „care nu şi-au vândut
conştiinţa şi nu au oscilat", să lupte contra oportuniştilor,
fripturiştilor, a spiritului de gaşcă şi să găsească o cale pentru a
avea raporturi civilizate cu F.S.N.- Roman.
# 4 mai. Strasbourg. Se deschid lucrările celei de a 44-a
sesiuni a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la care
România participă ca invitat special. într-un document al Biroului
Consiliului Europei se precizează căRomânia mai are de aşteptat
până în preajma lui 1992 pentru a deveni membru cu drepturi
depline. Documentul specifică şi motivele expectativei: îndoielile
în legătură cu alegerile generale, cu data la care se vor desfăşura
şi despre care nu există indicii. Incluzând şi alte probleme care
constituie tot atâtea semne de întrebare la adresa României,
documentul conţine o concluzie neliniştitoare - nu se poate şti
deocamdată dacă această ţară este pregătită să devină membră
cu drepturi depline a Consiliului Europei. Delegaţia română asistă
la acordarea respectivului statut Bulgariei şi la pregătirile care se
fac pentru a fi primite, în aceleaşi condiţii, Estoma, Letonia şi
Lituania. (într-o corespondenţă de la Strasbourg, Dumitru Tinu,
ziarist la Adevărul, încearcă să explice de ce Bulgaria a fost admisă
în Consiliul Europei. Un argument ar fi că : „Acolo, comuniştii,
deveniţi peste noapte socialişti, s-au retras cu discreţie în planul
secund. In ciuda majorităţii de care dispuneau la un moment
224
C 15
1992
dat, ei au cedat preşedinţia ţării şi apoi postul de prim-ministru",)
Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului
Europei, este de părere că „Moştenirea comunistă e o povară ce
apasă puternic asupra României".
• 6 mai. La reuniunea Consiliului National Coordonator
al P.D.A.R. sunt supuse atenţiei proiectele a două documente
importante: programul politic şi programul de guvernare. P.D.A.R.
se defineşte ca un partid cu o doctrină de inspiraţie neoliberală
care se bazează pe resursele economiei de piaţă. în concepţia
P.D.A.R. relansarea economiei poate deveni posibilă prin
revitalizarea agriculturii care numai în 4-5 am ar putea să asigure
pe deplin necesităţile interne de produse agroalimentare şi, în
plus, să aducă, la sfârşitul acestui interval, 2-3 miliarde de dolari
anual din exportul surplusului unor astfel de produse.
• 7 mai. Prima conferinţă de presă a F.D.S.N. Prin
reprezentanţii săi -Agatha Nicolau, Florica Dumitrescu, Vasile
Vâcaru, Ion Solcanu, Petre Ninosu, Alexandru Albu. Sorin
Meşter -noul partid revendică platforma-program a F.S.N. de la
22 dec.'89 şi se declară partid social-democrat de centru-stânga.
Dacă F.S.N.-iştii lui Roman cred că toţi comuniştii irecuperabili
s-au transferat în partidul recent creat, F.S.N.-iştii lui Iliescu
declară cu tărie că toţi comuniştii din vechiul F.S.N. au rămas
alături de Roman. Oricum, reprezentanţii F.D.S.N. se simt obligaţi
să sublinieze că partidul respinge „net şi hotărât comunismul,
sub orice formă s-ar manifesta el".
-în Senat, Sergiu Nicolaescu prezintă Raportul comisiei
senatoriale pe care o conduce şi care cercetează evenimentele din
dec.'89. în acest Raport, unul dintre cele 4 întocmite de comisie,
se confirmă ipoteza că generalul Vasile Milea s-a sinucis pentru
că a fost implicat în descurajarea manifestanţilor şi restabilirea
ordinii în Bucureşti, dar a ajuns într-o situaţie critică în raporturile
cu Ceauşescu pentru că n-a transmis ordinele de reprimare a
manifestanţilor.
• 8 mai. Republica Moldova. La Bender (Tighina) se
semnează un document (în urma şedinţei comisiei de conciliere
pentru reglementarea conflictului din Transnistria) în care sunt
prevăzute încetarea focului, instituirea controlului garantat în ce
priveşte armistiţiul, retragerea treptată şi dizolvarea formaţiunilor
militare ale părţilor, trimiterea unor observatori în zona frontului
care să fie militari şi reprezentanţi ai comisiei de conciliere a
Moldovei, Rusiei, României şi Ucrainei. Pentru informarea
obiectivă în legătură cu evenimentele din zona de conflict s-a
225
Istoria
 1992
hotărât crearea unui grup de presă comun.
• 9 mai. La Bucureşti se întâlnesc 24 de organizaţii ale
revoluţionarilor din dec. '89, din întreaga ţară şi se reorganizează
în Consiliul Naţional al Alianţei Naţionale Anticomuniste pentru
Dreptate şi Adevăr -(A.N.A.D.A., apărută la 28 feb. 1992). Este,
de fapt, o încercare a tuturor celor care în dec.'89 au crezut în
lichidarea comunismului de a se solidariza pentru a reuşi să de­
termine instaurarea adevărului despre evenimentele lui dec.'89.
Preşedintele A.N.A.D.A., Traian Orban, şi vicepreşedintele Viorel
Tocan declară că aflarea adevărului nu poate fi lăsată pe seama
comisiilor parlamentare: „Nu avem încredere în comisia parla­
mentară şi nici în organele abilitate teoretic să facă lumină. Acestea
sunt mai degrabă complice la toate murdăriile şi crimele comise",
Viorel Tocan care face parte din comisia parlamentară desemnată
să cereceteze evenimentele din dec.'89 şi condusă de Sergiu
Nicolaescu relatează ce obstrucţii a întâmpinat când a încercat
să extindă aria investigaţiilor necesare comisiei.
• 9-10 mai. încetarea focului în zonele de conflict din
Republica Moldova nu se respectă. Separatiştii nistreni declară
că acţiunea se datorează unei aşa-zise forţe a treia.
• 11 mai. Comitetul Director al ziarului România liberă
hotărăşte în unanimitate că Sorin Roşea Stănescu şi Florin
Gabriel Mărculescu nu mai pot rămâne în redacţia acestei
publicaţii. Decizia este luată în urma apariţiei în presă a unor
documente din care rezultă colaborarea cu Securitatea a celor
doi ziarişti. Totuşi mulţi se întreabă -Anton Uncu, Corneliu Vlad
-de ce au fost date publicităţii tocmai cele două dosare.
-P.N.L.A.T. şi P.N.L.C.D. pun bazele Alianţei Liberale care
are scopul mai îndepărtat de a unifica mişcarea liberală şi intenţia
imediată de a adera la Convenţia Democratică. Din Comitetul
Director fac parte: Reni Radu Policrat, Radu Boroianu, Călin
Popescu Tăriceanu, Vintilă Brătianu, Dinu Zamfirescu, Nicolae
Cerveni. Aceştia şi nu numai aceştia, ci toţi membrii opoziţiei
cred că opoziţia trebuie să fie unită, la fel ca şi mişcarea liberală,
pentru a câştiga alegerile. Aproape că nu există intervenţie pub­
lică la care reprezentanţii opoziţiei să nu amintească despre
necesitatea imperioasă a unităţii opoziţiei în general şi a mişcării
liberale în special.
- în apropiere de Sarajevo au loc ciocniri între croaţi şi
musulmani.
• 18 mai. Grupul care a prezentat la Convenţia Naţională
a F.S.N. din mart. (Vasile Secăreş, Ioan Mircea Paşcu, Vladimir
226
1992
Paşti, Viorel Hrebenciuc, Gheorghe Fulga, Marcel Chiriţescu)
moţiunea „Un viitor pentru România" formează o fracţiune
parlamentară în Camera Deputaţilor. Intenţia lor declarată sună
promiţător: „Sprijinim Guvernul Stolojan şi ne dorim să fim în
Parlament un fel de căşti albastre pentru echilibru".
• 18-19 mai. Ion Iliescu în vizită la Chişinău discută din
nou cu Mircea Snegur despre necesitatea apropierii dintre cele
două ţări, prin colaborare. Se încheie 4 tratate de colaborare în
domeniile: comercial, cultural-ştiinţific, sănătate, turism. Vizita
lui Ion Iliescu se încheie cu câteva ore înainte ca Armata a 14-a
să întreprindă un atac împotriva forţelor de ordine ale Republicii
Moldova. în legătură cu situaţia din Transnistria, Mircea Snegur
revine la o mai veche convingere: „Eu acuz forţele moscovite pro-
imperiale pentru susţinerea separatiştilor". La orele 18 (19 mai)
efectivele Armatei a 14-a ies din cazărmi şi folosind tancuri blindate
şi tehnică militară diversă trec la ocuparea raioanelor din stânga
Nistrului. Snegur adresează un nou mesaj lui Elţîn prin care
cere să se pună capăt agresiunii împotriva Moldovei. Snegur face
apel la opinia publică internaţională printr-un mesaj trimis şefilor
de stat şi de guvern din întreaga lume. în acelaşi timp, vice­
preşedintele Rusiei, Alexandr Ruţkoi, afirmă la Moscova că dacă
Moldova va continua să-şi afirme dreptul asupra Transnistriei ea
va fi confruntată cu varianta iugoslavă.
• 19 mai. Dan Marţian îşi anunţă demisia din F.S.N.
într-un lung discurs în care îl acuză pe Petre Roman de declinul
partidului pe care 1-a condus prin practici staliniste. Unul dintre
paradoxurile discursului este că Petre Roman se face vinovat
simultan de stalinism şi de înclinaţii monarhiste (soţia ex-
premierului le-a invitat la ceai pe fiicele ex-regelui).
• 20 mai. Mircea Snegur cere populaţiei Moldovei să
contribuie prin orice mijloace la respingerea agresorului şi „să
răspundă în orice clipă la chemarea patriei".
• 20-22 mai. Forţele separatiste transnistrene sprijinite
de Armata a 14-a şi dotate cu tunuri, tancuri, rachete (inclusiv
Alazan), aruncătoare de mine, îşi continuă înaintarea în zonele
din stânga Nistrului provocând teroare, pagube materiale, morţi
şi răniţi.
-Parlamentul României îşi declară îngrijorarea şi protestul
faţă de situaţia din Republica Moldova, unde se încearcă o acţiune
în forţă, de încălcare brutală a suveranităţii şi independenţei
acestui stat, membru al O.N.U.
227
-Ca urmare a continuării agresiunii, Mircea Snegur declară
 1992
mobilizarea generală a bărbaţilor între 18 şi 45 de ani.
- Ion Hadîrcă, prim-vicepreşedinte al Parlamentului
Republicii Moldova, adresează un mesaj reuniunii de la Budapesta
a şefilor delegaţiilor parlamentare din ţările C.S.C.E. în care
demonstrează amestecul Rusiei în conflictul din Transnistria şi
roagă să se voteze o moţiune prin care să se ceară Rusiei încetarea
atacului.
• 23-25 mai. Deşi în raioanele transnistrene continuă
atacurile separatiştilor, asistaţi de Armata al4-a, Boris Elţîn
declară: „Noi acolo nu am întreprins nici un fel de acţiuni". Totuşi
la 25 mai părţile implicate în conflict semnează un protocol de
încetare a focului.
© 27 mai. C.E.E. instituie un embargou asupra Republicii
Federale Iugoslave (Serbia şi Muntenegru). Se au în vedere toate
bunurile importate şi exportate şi îngheţarea creditelor de export
acordate de C.E.E. Cei 12 cer şi Consiliului de Securitate al O.N.U.
să adopte o măsură similară.
-Prin decizia civilă nr.33 din 27 mai 1992 este înregistrat
la T.M.B. Partidul Unităţii Social Democrate (P.U.S.D.) înfiinţat
iniţial Ia 30 apr. 1991 (decizia civilă nr. 11/30 apr. a T.M.B.), la
iniţiativa unora dintre nemulţumiţii F.S.N., acest partid s-a numit
„Frontul Salvării Naţionale-Social Democrat, pentru ca în urma
fuziunii cu Partidul Democrat din România (28 apr. 1992) să se
reboteze P.U.S.D. Structurile de conducere ale noului partid sunt:
Conferinţa Naţională, Consiliul Naţional, Comitetul Director. Cei
mai activi membrii ai P.U.S.D., prezenţi şi în Comitetul Director
sunt Nicolae Dide şi Serghei Mesaros. Peste câteva luni (sept.
1992) P.U.S.D. va absorbi o altă grupare disidentă din F.S.N.
cunoscută sub denumirea de F.S.N. „20 Mai 1991".
• 27-28 mai. Continuă atacurile armate în unele localităţi
ale zonei de conflict din Republica Moldova.
• 29 mai. în cursul unei scurte vizite la Bucureşti,
Lawrence S. Eagleburger, secretar adjunct de stat al S.U.A.,
semnează, alături de Adrian Năstase, Tratatul româno-american
de stimulare şi garantare a investiţiilor. Oaspetele este
coordonatorul programului de asistenţă americană pentru Europa
Centrală şi de Est şi pentru republicile C.S.I. Membrii delegaţiei
americane se întâlnesc cu Ion Iliescu, Theodor Stolojan şi cu
reprezentanţi ai partidelor politice, cu care discută printre altele
şi despre necesitatea desfăşurării cât mai apropiate şi în condiţii
de maximă corectitudine a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.
• 30 mai. Se dau publicităţii rezultatele preliminare ale
228
1992
recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ian. 1992.
-Pavel Graciov, ministru de externe rus, acuză România
că furnizează arme Moldovei. MA.E. român consideră că atât
Moldova cât şi România au toată libertatea de a-şi alege partenerii
de contracte şi în domeniul militar.
-Consiliul de Securitate al O.N.U. adoptă Rezoluţia prin
care se instituie sancţiuni economice şi de altă natură asupra
Serbiei şi Muntenegrului. Toate statele membre ale O.N.U. sunt
obligate să ducă la îndeplinire prevederile documentului.
• 30-31 mai. Congresul Naţional al P.N.L.A.T. alege
Comitetul Director, adoptă statutul şi supune dezbaterii programul
politic. Din Comitetul Director fac parte: Horia Rusu (preşedinte
în exerciţiu), Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu
Patriciu, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru, Radu Boroianu,
Gheorghe Toduţ, Mihai Carp. Preşedinte de onoare este René
Radu Policrat. Programul politic al partidului consideră
proprietatea particulară elementul cheie al ieşirii reale din
comunism şi propune o tranziţie rapidă de la socialism la capita­
lism prin „terapia de şoc", în condiţii de protecţie socială prin
proprietate. Liberalii tineri sunt adepţii liberei iniţiative care ar
reduce rolul statului la acela de arbitru. Segmentul de populaţie
pe care mizează acest partid este clasa de mijloc. în ceea ce priveşte
conduita în alegeri P.N.LA.T. se încredinţează C.D.R. al cărei
membru urmează să devină.
• 7 iun. Alegeri parlamentare în Cehia şi Slovacia. în Cehia
câştigă Partidul Democratic Cetăţenesc al reformatorului Vaclav
Klaus, în coaliţie cu Partidul Creştin-Democrat, iar în Slovacia
Mişcarea pentru Slovacia Democrată a lui Vladimir Meciar.
• 7-9 iun. în Republica Moldova continuă ciocnirile
violente, soldate cu victime şi pagube materiale între separatiştii
rusofoni sprijiniţi de Armata a 14-a şi moldoveni.
• 8 iun. în şedinţa comună a celor două Camere ale
Parlamentului este adoptată legea nr.69 pentru alegerea
preşedintelui României, una dintre cele mai aprig disputate legi
(vezi 17 iun. 1992).
• 10 iun. La Palatul Cotroceni, Ion Iliescu şi Theodor
Stolojan se întâlnesc cu liderii partidelor politice reprezentate în
Parlament pentru a discuta despre problema spinoasă a stabilirii
datei alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Stolojan propune
ziua de 27 sept. şi cei mai mulţi dintre oamenii politici prezenţi
sunt de acord. Totuşi, Corneliu Coposu şi Horia Rusu susţin că
Ion Iliescu este autorul din umbră al amânării alegerilor, pentru
229
 1992
că avea nevoie de un partid puternic care să-i susţină candidatura
la preşedinţie. Acesta este F.D.S.N. care trebuie să câştige timp
pentru a se structura, consolida în teritoriu şi pentru a se impune
electoratului.
• 13-15 iun. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti
şi Alianţa Poporului comemorează împlinirea a doi ani de la
evenimentele din Raţa Universităţii. Se vorbeşte de la balcon, se
exprimă indignarea faţă de cele petrecute în acele zile şi faţă de
conduita ulterioară a puterii, se oficiază slujbe şi se păstrează
momente de reculegere. Sunt prezente în Piaţa Universităţii doar
câteva mii de persoane care nu reuşesc să retrăiască atmosfera
din urmă cu 2 ani. Se simte blazarea în faţa înfrângerii şi a
inutilităţii oricărui demers. Aceeaşi notă de resemnare se face
simţită şi în Comunicatul Ligii Studenţilor din Universitatea
Bucureşti şi al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi: „Golanii lui iun.
1990 nu vor da niciodată uitării curajul şi nici tributul de sânge
al anonimilor de pretutindeni care au dus la prăbuşirea acestui
sistem criminal, degradant, inuman -comunismul. Consecvenţi
principiilor noastre, facem apel către toţi românii pentru pioasă
aducere aminte a acestor fapte trecute şi mult prea uşor uitate.
Din păcate, în timp ce unii au avut parte de puţină izbândă, alţii
nu au izbândit încă. Există o solidaritate în lupta împotriva
comunismului. Dumnezeu să ne ajute!".
-Biroul Executiv al L.A.D.O. (preşedinte avocat N. Ştefă-
nescu Drăgăneşti) lansează al unsprezecelea Apel pentru
trimiterea în judecată a celor care în intervalul 13-15 iun. 1990
au săvârşit omoruri, vătămări grave, bătăi şi reţineri fără forme
legale ale demonstranţilor.
• 16-17 iun. în Parlament sunt supuse votului cele 48 de
propuneri înaintate de Ion Iliescu pentru judecătorii Curţii Supre­
me de Justiţie şi doar 46 întrunesc voturile necesare numirii.
Unii parlamentari observă că, înainte de a stabili ce judecători
vor reprezenta înalta instituiţie, aceasta se cerea consfinţită
printr-o lege organică ce trebuia să fie adoptată, conform
Constituţiei, până la 8 iun.
- Legea nr.68, pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului trece şi de votul final al parlamentarilor reuniţi în şedinţă
comună. După Constituţie este Legea cu cea mai mare miză şi
care a presupus un mare consum de energie din partea
parlamentarilor. Proiectul Legii a fost înaintat de Guvern, Parla­
mentului la 17 ian. 1992. în această primă variantă Guvernul
optase pentru ziua de 3 mai ca dată a alegerilor. De altfel, Theodor
230
1992
Stolojan a insistat permanent ca alegerile să aibă loc cât mai
curând posibil, deoarece primul-ministru ştia ceea ce ştia toată
lumea: organismele internaţionale, în care România avea interesul
să se integreze, ne recomandau să ne prezentăm cât mai grabnic
la vot, oricum în primul semestru al anului 1992. Cu cât s-a
înaintat în timp, recomandările s-au transformat în ultimatumuri,
rănind orgoliile celor care au întotdeauna, indiferent de consecinţe,
replica pregătită: „Să nu ne dea ei lecţii nouă, să nu se amestece
în treburile noastre interne". Astfel s-a ajuns ca tocmai în luna
iun. să se fixeze data alegerilor, amânate pentru toamnă: 27 sept.
Chiar şi publicaţiile care susţineau puterea nu s-au putut abţine
să nu remarce că F.D.S.N. şi aliaţii lui au tras de timp cât s-a
putut pentru ca nou-născutul partid să mai crească, să se fortifice
şi să câştige alegerile la care nu era prudent să se prezinte chiar
cu dinţi de lapte. Aparent toate partidele susţineau că alegerile
trebuie grăbite (de fapt nu era vorba de grabă, doar Guvernul
indicase ziua de 3 mai, pentru ca apoi, limita de 30 iun, să fie
considerată un fel de „graba strică treaba"), dar dezbaterile au
dovedit că F.D.S.N., P.U.N.R. şi P.DA.R. s-au priceput să impună
exact contrariul a ceea ce declarau. Discuţiile pe marginea acestui
proiect s-au purtat în jurul normei de reprezentare pentru cele
două Camere, al sistemului atribuirii mandatelor, al pragului elec­
toral, al observatorilor naţionali şi al datei alegerilor. După ce a
fost abandonat sistemul Hondt care permitea accesul în Parlament
numai partidelor puternice, marile manevre şi bătălii s-au
desfăşurat pentru stabilirea datei alegerilor şi pentru
simultaneitatea sau separarea alegerilor parlamentare de cele
prezidenţiale. Deşi toată lumea parlamentară declara că se
grăbeşte, proiectul a fost inclus pe ordinea de zi cu mare întârziere.
Parlamentul a primit proiectul de la Guvern pe 17 ian. 1992; Came­
ra Deputaţilor 1-a pus în discuţie după 3 luni şi 4 zile, iar Senatul
după 2 luni şi 22 de zile. Senatul, la capătul dezbaterilor, hotărăşte
ca alegerile parlamentare şi prezidenţiale să fie simultane, la o
dată care urma să fie stabilită prin lege. Camera Deputaţilor se
pronunţă pentru disjungerea alegerilor parlamentare de cele
prezidenţiale şi fixează prin vot (7 mai) data de 26 iul. pentru
alegerile parlamentare. Date fiind divergenţele dintre cele două
Camere se apelează la soluţia comisiei de mediere pentru a cărei
componenţă se dau lupte aprige (13 mai). La 3 iun. comisia de
mediere decide (prin vot secret) ca alegerile să aibă loc în toamnă,
deşi data de 26 iul. fusese deja anunţată de presă. Practic, deşi
mai rămăseseră unele etape de parcurs (votul final în Camere
231

1992
atât pentru legea 68 cât şi pentru legea 69) lupta - cea mai aprigă
luptă între F.S.N. şi F.D.S.N, - se încheiase în favoarea F.D.S.N.
La 13 iul. cele două legi aveau să fie promulgate în varianta
convenabilă F.D.S.N.: alegeri parlamentare şi prezidenţiale
simultane, la 27 sept. 1992. Imediat după ce comisia de mediere
şi-a spus cuvântul (3 iun.) au apărut reacţiile, numeroase şi
grupate în funcţie de afinităţi şi interese politice: Radu Berceanu
(F.S.N.) acuză F.D.S.N. că aruncă alegerile în toamnă, prejudiciind
relaţiile internaţionale ale României şi că, deşi s-a pronunţat
permanent pentru un termen mai apropiat, a votat invers decla­
raţiilor. F.D.S.N. nu întârzie cu contraatacul. Foştii până de curând
colegi de partid sunt învinuiţi că fac jocul străinătăţii, că încearcă
să impună alegeri rapide unui electorat nepregătit încă să se
prezinte la urne şi care oricum nu agreează alegerile vara.
Gheorghe Dumitraşcu îi mustră şi pe ziarişti pentru că au
anunţat deja alegerile la 26 iul. C. D.R. are numeroase reproşuri
la adresa Legii alegerilor. Corneliu Coposu consideră că aceasta
are „un caracter antidemocratic şi retrograd" şi demonstrează
teama F.D.S.N. faţă de opoziţia unită.
• 19 iun. Republica Moldova. Continuă conflictele armate
între forţele nistrene şi moldoveni, cu intervenţia tancurilor
Armatei a 14-a.
• 20 iun. Consiliul Militar al Armatei a 14-a adresează
preşedintelui şi Parlamentului Republicii Moldova o Declaraţie în
care conducerea Moldovei este învinuită de agresiune armată
împotriva militarilor şi familiilor lor. Se cere ultimativ încetarea
ofensivei, în caz contrar cei agresaţi rezervându-şi dreptul de a
recurge la arme. în mesajul de răspuns Mircea Snegur infirmă
existenţa unor agresiuni din partea moldovenilor. Intervenţia
Armatei a 14-a într-un conflict intern poate fi calificată drept un
început de război între Rusia şi Moldova -consideră preşedintele
Moldovei. Mircea Snegur şi Alexandru Moşanu. preşedintele
Parlamentului moldovean, dau o declaraţie în care se pronunţă
împotriva dezbaterii situaţiei din regiunea nistreană în Guvernul
Federaţiei Ruse, aceasta având semnificaţia unui amestec
grosolan în treburile interne ale Moldovei. Preşedintele Boris Eltin
îl avertizează pe Mircea Snegur că nu poate rămâne indiferent o
dată ce războiul se desfăşoară la frontierele Rusiei (Rusia nu are
încă frontiere cu Republica Moldova).
O 21-22 iun. Se intensifică acţiunile armate din
Transnistria. Situaţia devine critică mai ales la Tighina unde cad
victime din rândul populaţiei civile. La Chişinău are loc întâlnirea
232
1992
consultativă a miniştrilor adjuncţi de externe ai Moldovei,
Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei.
• 22 iun. Apare primul număr al cotidianului Evenimentul
zilei. Cunoscutul publicist şi scriitor Ion Cristoiu, directorul
publicaţiei, va reuşi să facă, în scurt timp, din acest ziar vedeta
presei româneşti, menţinând-o pe un stabil loc întâi în topul
preferinţelor cititorilor. Editorialul lui Ion Cristoiu va deveni un
punct de reper pentru toţi cei care urmăresc viata politică din
România, chiar şi pentru adversarii lui Ion Cristoiu. Pe prima
pagină a acestui prim număr din Evenimentul zilei Ion Iliescu se
bucură de un tratament privilegiat. într-o fotografie mare, ce
domină pagina, preşedintele ţării apare într-o postură mai puţin
obişnuită, de fiinţă surprinsă într-un moment de extaz mistic.
Fotografia este însoţită de un titlu explicativ „ Domnul Ion Iliescu
se pune bine cu Dumnezeu" şi de un subtitlu „Sub preşedinţia
unui ateu România şi-a canonizat duminică sfinţii". în editorialul
cu titlul „Sturlubaticul de la Cluj", Ion Cristoiu se ocupă de
Gheorghe Funar. în legătură cu acest subiect, supratitlul paginii
avertizează: „Clujul stă pe un butoi cu pulbere. Spre un nou Târgu
Mureş? ".
• 23 iun. S.U.A. cer lui Boris Elţîn să retragă forţele armate
ale Rusiei din Republica Moldova.
• 24 iun. Parlamentul Moldovei adoptă o hotărâre privind
unele căi de soluţionare a conflictului armat din Transnistria. Se
reafirmă dorinţa Parlamentului de încetare a focului şi de rezolvare
pe cale paşnică a conflictelor, iar în acest scop sunt invitaţi deputaţi
ai poporului din zona nistreană la şedinţele Parlamentului
Moldovei. Raioanele din stânga Nistrului şi oraşul Bender sunt
declarate zonă ocupată de unităţi militare sau paramilitare aflate
sub jurisdicţia Rusiei. De asemenea se formează o comisie de
stat cu participarea experţilor militari străini, pentru cercetarea
crimelor săvârşite de Armata a 14-a.
• 25 iun. Istanbul. Reuniune la nivel înalt a celor 4 care
caută soluţii pentru reglementarea situaţiei din Transnistria.
Mircea Snegur este de acord ca Parlamentul Moldovei să acorde
puteri administrative sporite Transnistriei, iar ceilalţi trei -Boris
Elţîn, Ion Iliescu şi Leonid Kravciuc consideră şi ei că Moldova
trebuie să revizuiască statutul Transnistriei. Elţîn şi Snegur
doresc să se garanteze menţinerea acordului de încetare a focului.
Pentru o evaluare obiectivă a situaţiei din zona de conflict, urmează
să sosească observatori O.N.U.
• 27 iun. C.D.R. şi-a desemnat candidatul unic 233la
 1992
preşedinţia României. (Cu câteva zile în urmă -24 iun. -preşedinţii
partidelor şi formaţiunilor membre ale C.D.R. au semnat protocolul
de organizare a Convenţiei, protocolul de desemnare a candidatului
unic la preşedinţia tării şi declaraţia angajament prin care membrii
coaliţiei se angajează să sprijine candidatul unic la preşedinţie al
C.D.R.) După 11 ore de examinare a celor 5 candidaţi - Emil
Constantinescu, Nicolae Manolescu, Ion Raţiu, Sergiu
Cunescu, Nicu Stăncescu - fiecare prezentându-se separat în
faţa celor 67 de electori - şi după 4 tururi de scrutin, Emil
Constantinescu a fost declarat candidatul unic la preşedinţia
României din partea C.D.R. Examinatorii au declarat că s-a dorit
şi s-a realizat o maximă exigenţă pentru desemnarea
învingătorului care, ca unic candidat al C.D.R. la preşedinta ţării,
trebuia să reprezinte rezultatul concludent al unei competiţii de
valori. Corneliu Coposu consideră că toţi cei 5 candidaţi aveau
structura morală şi prestigiul necesar pentru a onora cea mai
înaltă magistratură a ţării. Probabil că şi ceilalţi 4 candidaţi
împărtăşeau părerea lui Corneliu Coposu. Protocoalele semnate
cu puţin timp în urmă îi obligau însă să-1 felicite pe alesul opoziţiei
şi să-i ureze succes.
• 27-28 iun. La Sala Polivalentă au loc lucrările Conferinţei
Naţionale a F.D.S.N. în mesajul transmis Conferinţei, Ion Iliescu
îşi exprimă speranţa că F.D.S.N. va găsi resurse să se afirme
rapid „ca o formaţiune politică matură şi respectabilă". Gândurile
bune ale preşedintelui ţării vor fi răsplătite regeşte. Toţi
participanţii la Conferinţă (1 200 delegaţi din ţară plus invitaţii),
în picioare, au aclamat propunerea făcută pe un ton solemn de
Vasile Văcaru: F.D.S.N. va susţine candidatura la preşedinţia
ţării a lui Ion Iliescu. Alesul F.D.S.N. nu va întârzia cu răspunsul:
„Este formaţiunea de care sunt cel mai mult legat şi propunerea
lor mă onorează". Conferinţa a supus atenţiei şi votului Statutul
partidului şi platforma-program. F.D.S.N.. se autodefineşte, în
această împrejurare, ca „un mare partid naţional, social-demo-
crat, dar şi un partid popular care să merite încrederea poporului".
La 28 iun. Consiliul National (351 membri) a ales Biroul Executiv
Central format din: preşedinte -Oliviu Gherman, secretar executiv
-Vasile Văcaru, vicepreşedinţi: Ion Solcanu (departamentul poli­
tic), Alexandru Lăpuşanu (departamentul organizatoric),
Gheorghe Vâlceanu (departamentul economic), Dan Mircea
Popescu (departamentul social), Florica Dumitrescu
(departamentul imagine), Elena Preda (departamentul femei-tine-
ret); secretari: Ion Zară, Ovidiu Muşetescu, Constantin
234
1992
Ivanovici, Octav Cozmâncă, Gheorghe Angelescu, Gheorghe
Popescu, Mircea Tuţea şi alţi 19 membri. Conferinţa Naţională a
mai ales sigla partidului - un buchet de trandafiri (spre a se
diferenţia de F.S.N.-Roman care a rămas cu un singur trandafir)
având la bază o eşarfă pe care sunt înscrise iniţialele P.D.S.R.
Hora Unirii a devenit imnul partidului.
• 30 iun. îşi începe activitatea Curtea Constituţională
reprezentată de : Vasile Gionea - preşedinte, Mihai Constan­
tinescu, Florin Bucur Vasilescu, Ioan Fllipescu, Victor Dan
Zlătescu, Ioan Muraru, Mikloş Fazekaş, Viorel Mihai Ciobanu
şi Antonie Iorgovan judecători.
• 1 iul. La Cotroceni Ion Iliescu se întâlneşte cu
Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian şi liderii partidelor politice
din Parlament pentru o consultare în legătură cu situaţia din
Republica Moldova, care rămâne critică - separatiştii rusofoni
susţinuţi de Armata a 14-a îşi diversifică atacurile (Tighina şi
împrejurimi) experimentând noi tipuri de arme.
în postul de prim-ministru al republicii Moldova, rămas
liber prin demisia lui Valeriu Muravschi, este ales de Parlament
Andrei Sangheli.
- Moldovei i se acordă clauza naţiunii celei mai favorizate
de către S.U.A.
- Senatul american aprobă amendamentul (la un proiect
de Lege în curs de dezbatere) introdus de Larry Pressler, prin
care se consideră că S.U.A. trebuie să îndemne Guvernul rus să
retragă Armata a 14-a din Moldova. Prezenţa acesteia înseamnă
violarea dreptului internaţional şi a independenţei şi suveranităţii
Moldovei
Noul comandant al Armatei a 14-a, Aleksandr Lebed, e de
părere că situaţia din Transnistria trebuie rezolvată de Rusia,
Moldova şi Ucraina, adică fără România.
© 3 iul. Moscova. Are loc o nouă întâlnire cvadripartită, la
nivelul miniştrilor de externe, pentru soluţionarea situaţiei din
Moldova. La o întrevedere separată, Elţîn Snegur, se semnează
un tratat de încetare a focului. Se reia ideea că retragerea Armatei
a 14-a este legată de normalizarea statutului Transnistriei de către
Parlamentul Moldovei.
• 4 iul. Consiliul Naţional al P.N.L.A.T. ia în discuţie
problema excluderii din partid a lui Radu Boroianu, Viorel
Cataramă, Andrei Chiliman şi Radu Cojocaru. Ca urmare a
acestei noi furtuni P.N.L.-iste, Călin Popescu Tăriceanu îşi va
prezenta, peste câteva zile, demisia din Comitetul Director 235
al

1992
P.N.L.A.T, şi din grupul parlamentar al acestui partid.
• 7 iul. Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., declară că
partidul său se prezintă în alegeri cu un program de guvernare
corespunzător unui partid de centru-dreapta. Deşi partidul a ales
varianta candidaţilor pe liste proprii, este dispus ca după alegeri
să negocieze alianţe cu partide care au programe asemănătoare.
• 9 iul. Parlamentul a luat decizia de a discuta un proiect
de lege privind constituirea unei comisii care să se ocupe de
studierea dosarelor parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 şi aflate
în arhivele fostei Securităţi. (In urma acestei propuneri a apărut
refrenul fredonat în Parlament: „Foaie verde ca mărarul, mâine o
să-ţi văd dosarul".)
• 10 iul. Declaraţia Parlamentului României cu privire la
conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova. Printre altele
în declaraţie se cere Guvernului Rusiei să facă apel la intervenţia
Consiliului de Securitate al O.N.U. pentru reglementarea situaţiei
din zonele afectate de conflict.
• 15 iul. Consiliul Suprem de Securitate de la Chişinău a
aprobat proiectul unei Convenţii între Moldova şi Federaţia Rusă,
privind principiile de bază ale reglementării paşnice a conflictului
armat din raioanele de est ale ţării.
• 16 iul. La prima Şedinţă a Consiliului Naţional al
Audiovizualului, senatorul Titus Raveica (F.D.S.N.) este ales
preşedinte al acestui important organism. ,Aş prefera - declară
Titus Raveica -să mă compătimiţi, nu să mă felicitaţi. împreună
cu cei zece colegi din Consiliu suntem aleşi pentru Infern (.,.).
Vom încerca să colaborăm constructiv cu mass-media, nu să ne
sfâşiem". C.NA. îşi va începe activitatea efectiv la 20 iul., prima
misiune fiind declanşarea şi desfăşurarea campaniei electorale.
# 1 8 iul. Moment de stupoare şi derută în lumea politică.
Delegaţia Permanentă a P.N.L. anunţă, prin Radu Câmpeanu,
că partidul propune şi susţine candidatura la preşedinţia României
a cetăţeanului Mihai de Hohenzollern, singurul care ar avea
şansa de a-1 concura cu succes pe Ion Iliescu. Propunerea n-a
fost însă transmisă ex-regelui - anunţă Radu Câmpeanu.
Opţiunea e divers comentată, mulţi o consideră o bizarerie, o gafă
politică. Unii republicani din F.D.S.N. şi din partidele aliate
acestuia şi-o însuşesc ca pe o victorie personală şi declară că nici
ei n-ar fi reuşit să dea o asemenea lovitură ideii de monarhie,
într-un comunicat de presă de la Versoix, reşedinţa regală, fostul
suveran refuză oferta explicând că ar accepta să revină în ţară
doar în calitatea pe care a pierdut-o. După replica regală,
236
1992
antimonarhiştii lansează ipoteza că regele se teme de o înfrângere
în confruntarea cu Ion Iliescu. P.A.C. califică propunerea P.N.L.
ca o crimă de lesmajestate.
9 22 iul. Moscova. Preşedinţii Elţîn şi Snegur semnează o
Convenţie pentru reglementarea paşnică a conflictului din
Transnistria, în prezenţa liderului separatiştilor transnistreni, Igor
Smirnov. Documentul prevede şi respectarea suveranităţii şi
integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, dar şi acordarea unui
statut special (stabilit prin metode politice, inclusiv pe cale
parlamentară) regiunilor nistrene.
• 23 iul. Prin decizia civilă nr.37, T.M.B. autorizează
funcţionarea Noului Partid Liberal (N.P.L.). Iniţiativa apariţiei a
încă unui partid liberal aparţine grupului recent desprins din
P.N.LA.T. -Radu Boroianu, Viorel Cataramă, Andrei Chiliman,
Radu Cojocaru, Călin Popescu Tăriceanu. Sigla partidului este
un cocoş.
9 25 iul. F.S.N. se pregăteşte pentru alegeri. La Braşov,
la Convenţia Naţională Extraordinară, se stabileşte conduita poli­
tică a partidului în campania electorală, se propun criteriile pentru
desemnarea candidaturilor F.S.N. în viitorul Parlament şi se pun
în discuţie candidaturile pentru preşedinţie. în luna iun. Petre
Roman a făcut publică hotărârea sa de a nu candida la preşedinţie,
astfel încât în locul lui apar trei candidaturi: Victor Babiuc, Eugen
Dijmărescu şi Caius Traian Dragomir. Balanţa înclină către
Caius Traian Dragomir care va fi desemnat candidat al F.S.N. la
preşedinţia ţării.
-Conferinţa Naţională a P.S.M. Până să se ajungă la tema
de interes imediat a prezenţei partidului în campania electorală
şi în alegeri, P.S.M.-iştii aruncă o privire nostalgică în trecut.
Punctele de vedere coincid până la a se realiza unanimitatea:
deşi a făcut şi greşeli, P.C.R. a asigurat României, în intervalul
'65 -'89, o dezvoltare fără termen de comparaţie. Tot ce s-a petrecut
în economie după '89 e o catastrofă la care s-a ajuns prin loviturile
pe care ni le-a rezervat Occidentul. lanoş Fazekaş îi evocă şi pe
foştii colegi de partid: „Dacă în '90 l-am votat pe Iliescu, acum,
dacă nu graţiază pe toţi tovarăşii noştri, să nu mai aştepte votul
nostru",
• 28 iul. Theodor Stolojan primeşte o delegaţie numeroasă
a maghiarilor (nu lipsesc senatorii Kozsokâr Gâbor şi Verestoy
Attila) din judeţele Harghita şi Covasna. Membrii delegaţiei îşi
prezintă protestul fată de numirea în cele două judeţe a unor
prefecţi români, decizie căreia îi dau o semnificaţie politică237de

1992
atentat la drepturile minorităţii maghiare. In consecinţă, repre­
zentanţii maghiarilor cer să se revină asupra hotărârii respective
şi avertizează că prezenţa prefecţilor români în Harghita şi Covasna
va duce la tensionarea relaţiilor intere tnice.
• 1-2 aug. Cel mai tânăr partid se grăbeşte să intre în
cursa electorală. La Braşov are loc Congresul de constituire a
Noului Partid Liberal - „Un partid care să reunească ideea şi
practica liberalismului". Viorel Cataramă prezintă Programul
economic al partidului -unul de dreapta -în care se pune accentul
pe proprietatea privată, statului revenindu-i doar un rol de reglaj.
Programul nu neagă necesitatea protecţiei sociale, dar susţine că
aceasta poate fi deplin asigurată prin promovarea proprietăţii
particulare. Viorel Cataramă crede că noul partid poate fi
prezentat succint în campania electorală prin câteva caracteristici:
tinereţe, dinamism, competenţă, inteligenţă. Şi, mai ales, prin
reuşita individuală, foarte importantă la un om politic, fiindcă
numai cine a reuşit să se realizeze poate contribui şi la realizarea
celorlalţi. Această idee se regăseşte în formula propusă cu umor
de Radu Boroianu drept slogan electoral (de tip american):
„Uitaţi-vă la noi şi uitaţi-vă la ei!". Prezentând programul politic al
partidului, Călin Popescu Tăriceanu critică P.N.L pentru
participarea la guvernare şi P.N.L.A.T. pentru imaturitate poli­
tică. Şansa opoziţiei în alegeri stă în unitatea acesteia în cadrul
C.D.R., deci şi N.P.L aspiră la integrarea în Convenţia Democratică
(aspiraţie ignorată de C.D.R.) şi promite să-1 susţină pe Emil
Constantinescu. Congresul adoptă Statutul, alege Comitetul Di­
rector, format din grupul desprins din P.N.L.A.T., şi-1 desemnează
pe Viorel Cataramă preşedinte în exerciţiu, pentru 6 luni.
© S aug. La primăria oraşului Sfânta Gheorghe, Theodor
Stolojan caută soluţii de conciliere cu maghiarii din U.D.M.R.,
nemulţumiţi de numirea prefecţilor români în judeţele Harghita
şi Covasna. Una dintre soluţii ar putea fi, consideră cei prezenţi,
numirea a doi prefecţi -unul român şi unul maghiar.
• 15 aug. Ziua Marinei, zi de sărbătoare pe care Ion Iliescu
o petrece la Constanţa. La ieşirea din prefectură, un grup de
cetăţeni îl huiduie şi strigă lozinci care fac să îngheţe zâmbetul de
pe faţa preşedintelui. Mai mult, el se repede la recalcitranţi, îl
apucă de guler pe unul dintre ei şi-1 scutură cu toată vigoarea
prezidenţială. „Ceai cu mine, de ce huidui, măi animalule?" -
întreabă ion îliescu. Cel admonestat, Paul Pârvu. ziarist la
cotidianul Telegraf din Constanta, răspunde fără timiditate că
huiduie pentru că e nemulţumit de prestaţia preşedintelui. în
238
1992
aceeaşi zi, aşa după cum au susţinut martorii, oamenii din
serviciul de pază al lui Ion Iliescuau mai încercat să „liniştească"
şi alţi ziarişti (Alexandru Mihalcea, corespondentul României
libere pentru judeţul Constanţa). Incidentul a făcut senzaţie.
Imediat au început să curgă comunicatele, declaraţiile,
avertismentele. Suporterii lui Ion Iliescu consideră că era firesc
ca preşedintele să-şi iasă din fire deoarece atitudinea
contestatarilor a fost incalificabilă şi că, de fapt, preşedintele
trebuia să-i pună de multă vreme la punct pe toţi indivizii
asemenea „animalului". Au apărut însă şi alte opinii care au
condamnat atitudinea preşedintelui. Conducerea P.N.Ţ.C.D. şi
grupul parlamentar al partidului cer ca Ion Iliescu să fie chemat
în faţa Parlamentului pentru a da explicaţii. Mulţi consideră
atitudinea preşedintelui ca incompatibilă cu funcţia sa. Presa din
următoarele zile consacră spaţii largi incidentului. Apar şi ecouri
nefavorabile în străinătate. Cei care ştiu că orice minune durează
trei zile aşteaptă ca totul să intre în normal, preferând să-şi
păstreze umorul: „Domnul Iliescu şi-a pierdut busola tocmai de
Ziua Marinei", „Acum avem un preşedinte -centură neagră". Mai
grav, Alexandru Mironov simte nevoia să intervină. El prezintă
pe postul de televiziune un film al incidentului, de unde rezultă
că Ion Iliescu a fost adevărata victimă la Constanţa. Ziariştii din
opoziţie consideră filmul o mistificare, iar Alexandru Mironov îşi
face şi el cunoscută părerea despre ziarişti: „După părerea mea
asistăm la o lovitură de stat dată de presă (...) De data aceasta
presa a împins România pe marginea prăpastiei. Sper să greşesc,
însă eu cred că într-o lună se va ajunge chiar la război civil".
Gravitatea acestor declaraţii, făcute de un om politic din
subordinea preşedinţiei, a stârnit noi valuri de intervenţii, declaraţii
etc. A fost necesară chiar intervenţia lui Ion Iliescu pentru a
calma spiritele.
• 26 aug. Apărut la 15 mart. 1990, Partidul de Uniune
Naţională a Românilor din Transilvania îşi schimbă denumirea
în Partidul Unităţii Naţionale Române -P.U.N.R. (decizia civilă nr,
44 a T.M.B.). Structurile de conducere sunt: Convenţia Naţională,
Consiliul Naţional, Biroul Permanent. P.U.N.R. optează pentru
neoliberalismul clasic românesc, adaptat la condiţiile actuale, şi
pentru idealul de unitate naţională a românilor aşa cum a fost
realizat prin Marea Unire de la 1918. Deviza P.U.N.R. este
„Concordie, toleranţă, legalitate, muncă, demnitate şi credinţă în
Dumnezeu", iar sigla e formată din simbolul V.R. al Vetrei
Româneşti în interiorul conturului ţării.
239
 1992
• 28 aug. Executivul hotărăşte eliminarea totală a
sprijinului financiar pentru o serie de produse de strictă necesitate
(carne, preparate din carne) şi parţială pentru alte produse la fel
de importante (30% pentru pâine şi transport, 25% pentru energie
electrică). Rămân nemodificate preturile la produse lactate şi
combustibili pentru gospodăriile populaţiei. Pentru a atenua şocul
produs de iminentele scumpiri, apar şi Hotărârile Guvernului
(nr.499 şi 500) cu privire la indexarea salariilor şi la stabilirea
salariului de bază minim brut pe ţară, pentru 1 sept. -31 dec
1992 şi la indexarea şi compensarea pensiilor de asigurări sociale
de stat, militare, I.O.V.R. şi a altor venituri ale populaţiei.
-P.R.M. anunţă că va propune Parlamentului să adopte o
declaraţie împotriva sărăcirii populaţiei care suportă cea mai gravă
curbă de sacrificiu din istoria modernă a ţării. P.R.M. este sigur
că după alegeri se va instala un guvern de coaliţie căruia îi
recomandă, din timp, să oprească varianta în vigoare a reformei.
Conducerea partidului este profund afectată de moartea lui
Virgiliu Cătălin Zbăganu, militant neobosit pentru înfiinţarea
Partidului Comunist. Deşi sa comunicat oficial că Zbăganu a
murit călcat de tren din propria culpă, pentru P.RM. acest deces
este un asasinat politic care marchează începutul celui deal doilea
val de asasinate politice ce va determina partidul lui Corneliu
Vădim Tudor să-şi creeze propriile structuri de apărare.
- Ion Iliescu şi Mircea Snegur se întâlnesc la Huşi. Se
informează reciproc în legătură cu viaţa politică din ţările lor şi
reafirmă dorinţa de apropiere a celor două state prin colaborare
economică, ştiinţifică şi culturală. Mircea Snegur îi urează succes
în alegeri lui Ion Iliescu.
• 31 aug. La Şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional
Consultativ al Sindicatelor se apreciază că n-au fost respectate
hotărârile rezultate din întâlnirea de la 25 aug. dintre preşedinţii
Confederaţiilor Frăţia (MironMitrea), C.N.S.L.R. (Victor Ciorbea),
Cartel Alfa (Bogdan Hosu) şi reprezentanţii Guvernului. La
recentele tratative cu executivul, reprezentanţii sindicaliştilor au
pus în discuţie probleme acute şi grave care nu pot fi tratate cu
indiferenţă sau amânări: protecţia socială adecvată în condiţiile
retragerii parţiale sau totale a subvenţiilor la o serie de produse
de la 1 sept., blocarea unor măsuri economice care ar duce la
falimentul economiei naţionale, stoparea corupţiei, furturilor,
abuzurilor, recalificarea şi reintegrarea în muncă a şomerilor. Dacă
Guvernul va continua să rămână în expectativă, Sindicatele vor
organiza, ca primă reacţie, mitinguri de protest, în toată ţara, la
240
C 16
1992
11 sept.
în luna august, lună a campaniei electorale, evenimentele
politice cele mai atent urmărite sunt cele care ţin de cursa
apropiatelor alegeri.
-36 de partide, formaţiuni politice şi coaliţii au depus liste
de candidaţi pentru alegerile parlamentare. Dintre acestea doar 9
au liste de candidaţi în toate cele 42 de circumscripţii electorale
din ţară, atât pentru Senat cât şi pentru Camera Deputaţilor -
C.D.R., F.D.S.N., F.S.N., M.E.R., P.N.L., P.R.M., P.S.M., P.U.N.R.
şi P.R. (Partidul Republican). Pentru mandatele din Senat se
înfruntă 66 de partide care propun 3 267 de candidaţi, iar pentru
Camera Deputaţilor 81 de partide, formaţiuni şi coaliţii, cu 7 253
de candidaţi. La Ambasadele şi Consulatele României din
străinătate 15 secţii de votare îşi vor aştepta alegătorii.
în faza de debut a campaniei electorale toată lumea -
candidaţi şi alegători -declară că e de dorit să avem o confruntare
civilizată între programe politice şi nu dispute de orgolii, atacuri
la persoană, lovituri neloiale, violenţe verbale şi chiar fizice etc.
în consecinţă în această etapă -a teoretizărilor făcute cu eleganţă
şi ţinută - formaţiunile politice şi personalităţile care candidează
la alegeri îşi fac cunoscute prin mass-media platformele program.
Cele mai răsfăţate formaţiuni politice în sondajele de opinie
efectuate în această perioadă sunt F.D.S.N. şi C.D.R. -când una
când alta pe locul întâi în preferinţele electoratului. Cele două
mari concurente, ilustrând şi două tendinţe diferite în politica
românească au fost şi cele mai active în a-şi face cunoscute
programele şi în a promite că vor scoate România din criza
profundă în care se află, în cazul că vor fi pe placul alegătorilor.
F.D.S.N. îşi prezintă programul electoral sub deviza: „Să
construim împreună viitorul României". Este chemarea unui partid
care se autodefineşte drept partid social-democrat de centru-
stânga. „Vom avea o economie puternică" promite F.D.S.N., „o
economie socială de piaţă" care poate înflori pe fundamentul
economiei româneşti aşa cum am moştenit-o şi care „nu este
falimentară". Grija cea mai mare a F.D.S.N. este „protecţia so­
cială" realizată „în funcţie de posibilităţile societăţii şi îndeosebi
pentru categoriile defavorizate ale populaţiei" (peste jumătate din
cetăţenii ţării se situează deja sub pragul sărăciei). în concepţia
F.D.S.N. reglarea funcţionării economiei sociale de piaţă se poate
realiza prin cel puţin două căi: prin implicarea structurilor statale
şi folosirea unor pârghii ca impozitele, creditul, alocarea unor
resurse strategice etc. ca şi prin acţiunea mecanismelor pieţei
241
- Istoria

1992
libere bazate pe corelaţia dintre cerere şi ofertă. Chiar dacă are
încredere în virtuţile economiei de piaţă, F.D.S.N. refuză printr-un
NU hotărât terapia de şoc ca o cale mai scurtă spre economia de
piaţă. (Terapia de şoc nu poate decât să şocheze -afirmă candidaţii
F.D.S.N., în campania electorală.) Iar în programul electoral se
afirmă că este împotriva firii şi imoral să fie sacrificată o generaţie
pentru un prezumtiv beneficiu al generaţiilor viitoare. Un alt
principiu înscris în programul F.D.S.N. şi intens atacat de opoziţie
este rolul important rezervat statului care „poate şi trebuie să
intervină în economie" „să fie promotorul principal al promovării
reformei economice". Numai statul poate realiza o „reformă care
nu doare" adică o reformă nu ca un scop în sine, ci ca o garanţie
a prosperităţii, un mijloc de eficientizare a unor unităţi economice
care sunt mai puţin sau deloc rentabile. Ecuaţia F.D.S.N. propusă
electoratului prin programul partidului e simplă: economie de piaţă
= privatizare = prosperitate. Ce mai promite F.D.S.N.?
- Să protejeze economia naţională, urmărind ca prin
privatizare investitorii români să deţină, în toate ramurile de
activitate, majoritatea acţiunilor, respectiv cel puţin 51%.
- Să încurajeze întreprinzătorii particulari, pentru
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
-Să atragă capitalul străin în România.
- Să asigure Redresarea, Relansarea, Restructurarea,
Retehnologizarea în economia naţională.
-Să respecte ca pe o prioritate politica de protecţie socială.
Partidele de opoziţie cu cele mai mari şanse în alegeri,
grupate în C.D.R., prezintă electoratului „Platforma-program
pentru scoaterea ţării din criză prin Lege, Adevăr, Reconciliere şi
Reformă". C.D.R. se defineşte ca o alianţă de partide şi formaţiuni
care au vocaţia democraţiei şi care optează pentru schimbarea
profundă a României, având ca obiectiv esenţial desprinderea
totală a ţării de comunism prin limpezirea conştiinţelor şi
schimbarea mentalităţilor, prin refacerea statului de drept,
impulsionarea economiei, asigurarea securităţii sociale,
reîntregirea teritoriului naţional, reintegrarea României în circuitul
european, revenirea la tradiţiile spiritului de responsabilitate, la
toleranţă, la patriotismul luminat. Documentul apreciază că
România trece, în prezent, printr-o profundă criză morală, de
autoritate şi credibilitate, economică şi socială.
Pentru a realiza proiectul societăţii promise, C.D.R. are în
vedere:
- Redresarea morală a ţării prin reîntoarcerea la valorile
242
1992
fundamentale ale libertăţii, dreptăţii, solidarităţii şi credinţei.
Nu se pot constitui instituţii noi când lipsesc adevărul, încrederea,
loialitatea şi când legitimitatea morală a puterii este îndoielnică.
-Refacerea societăţii civile, care trebuie înfăptuită amplu
şi rapid, va asigura exercitarea libertăţilor individuale şi colective,
exercitarea neîngrădită a drepturilor omului, desfăşurarea demo­
cratică a vieţii publice, încurajarea proprietăţii particulare,
privatizarea accelerată a proprietăţii de stat cu respectarea
interesului naţional, fără violenţă socială, în mod ordonat şi
favorabil pentru toţi cetăţenii. Rolul statului se va limita la
exercitarea funcţiilor sale administrative, diplomatice, militare,
de asigurare a asistenţei şi protecţiei sociale. Societatea civilă
românească nu se poate înfăptui fără să se ajungă la adevărata
reconciliere naţională. C.D.R. respinge categoric blamul şi
culpabilizarea nediferenţiată care să afecteze milioanele de membri
de partid dintre care unii au ocupat funcţii de partid neretribuite.
Aceştia sunt chemaţi să contribuie la reconstrucţia politică, eco­
nomică şi morală a ţării. Sunt consideraţi însă lipsiţi de credit
moral foştii activişti plătiţi şi cadrele fostei Securităţi. Numai
acestora C.D.R. le cere să nu încerce să forţeze intrarea în
Parlamentul ţării în perioada următoarelor două legislaturi, aşa
cum recomandă interzicerea temporară a accesului la funcţii
publice al persoanelor care au comis abuzuri grave în timpul
dictaturii comuniste. Justiţia trebuie să-şi spună cuvântul în cazul
celor care, începând cu 6 mart. 1945, au contribuit direct şi activ
la instaurarea dictaturii comuniste în România, au iniţiat şi
condus principalele acţiuni teroriste îndreptate împotriva fiinţei
biologice şi spirituale a naţiunii, „autori prezumtivi ai unor crime
împotriva umanităţii". în societatea civilă cultura, biserica,
învăţământul trebuie să-şi găsească demnitatea şi susţinerea
materială pe măsura importanţei lor. Tineretul, considerat şansa
viitorului, are nevoie de o atenţie specială, care să-1 scoată din
starea de demoralizare, firească datorită marginalizării şi
persecuţiilor la care a fost supus. C.D.R. propune chiar un „Pro­
gram de urgenţă naţională pentru tineret" care să salveze această
categorie de la blazare şi să împiedice emigrarea, masivă în ultimii
ani.
-Restructurarea şi stabilizarea economică, având ca fun­
dament reforma proprietăţii, sunt proiectate la nivel
macroeconomic şi la nivel sectorial, unde agricultura e considerată
principalul factor al refacerii economice şi al ieşirii din criză.
-Un capitol distinct este consacrat refacerii şi consolidării
243
 1992
instituţiilor statului de drept, condiţionate de separarea puterilor
în stat.
Şi alte formaţiuni politice îşi prezintă pe îndelete programele
-P.N.L., F.S.N., P.D.A.R., P.R.M., P.S.M. -iar membrii de partid
înscrişi în listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare in­
sistă la întâlnirile cu alegătorii asupra acelor teme care impun o
imagine cât mai convenabilă partidelor respective. Pe măsură ce
se consumă timpul campaniei electorale se renunţă la eleganţă
şi fair-play. Cei mai iritabili sunt candidaţii care au impresia că
nu li se dă ocazia să-şi cucerească electoratul. De exemplu, au
loc mai multe runde de conflicte pentru timpii de antenă. Partidele
neparlamentare, mai ales, se simt nedreptăţite şi pentru că trebuie
să plătească timpii de antenă (50 lei/minut), dar în special pentru
că îi obţin cu dificultate şi în număr insuficient. O serie de partide
neparlamentare intenţionează să înfiinţeze „Alianţa pentru
Demnitate Naţională", ca o formă de rezistenţă împotriva limitărilor
discreţionare la care e supusă voinţa lor de exprimare şi afirmare
prin legile în vigoare. Alianţa ... nu sa născut însă pentru că
partidele care trebuiau s-o compună n-au reuşit să se întâlnească.
La sfârşitul zilei de 27 aug. termen limită de primire a înscrierilor
pentru alegerile prezidenţiale, cetăţenii României puteau afla ce
personalităţi politice sperau să întruchipeze modelul lor de
preşedinte al ţării: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Caius
Traian Dragomir. Gheorghe Fuñar, loan Mânzatu, Mircea Druc.
Primul care şi-a depus candidatura la Biroul Electoral Central a
fost Ion Iliescu, deşi tot el a fost ultimul care a declarat că va
candida, răspunzând echivoc tuturor celor care aveau curiozitatea
să-i afle din timp intenţiile. (La 20 apr. 1992, în timpul unei vizite
la Braşov, este întrebat dacă va lupta pentru un nou mandat
prezidenţial. Ion Iliescu răspunde: „Eu sunt un reflector, dacă
ţara o va cere". Tot atunci, Mircea Sevaciuc i-a propus să nu mai
intre în competiţia electorală, dar Ion Iliescu are contra-
argumentele lui: „Ce, e mai credibil Jelio Jelev?".) Programul elec­
toral al lui Ion Iliescu are ca titlu sloganul său electoral: „Cred în
schimbarea în bine a României", iar pe fotografiile care l-au
reprezentat în campania electorală se putea citi: „Libertate,
Omenie, Hărnicie". Ultimul încris în cursa pentru Cotroceni a
fost Mircea Druc. Candidaţii la preşedinţie au avut parte de 19
contestaţii, toate fără nici un efect. Cel mai contestat a fost Ion
Iliescu, pentru că a candidat şi pe listele F.D.S.N. ca senator.
Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti. preşedintele L.A.D.O. şi unul
dintre cei care contestă candidatura de senator a lui Ion Iliescu
244
1992
(un contestatar tenace în acest caz a fost şi Nicglae Cerveni),
susţine că acesta ori e membru de partid şi atunci nu poate fi
preşedinte, ori e independent şi atunci nu a depus listele cu
semnături necesare candidaţilor pentru Parlament. Mircea Druc,
contestat şi el ca fost cetăţean al U.R.S.S., declară, după ce
contestaţia e respinsă: „Dacă ar fi fost acceptată contestaţia, ar fi
fost o a doua mare lovitură dată Basarabiei. Nu mă tem, a fost o
explozie a unei păstăi de fasole care nu-mi va modifica intenţiile
şi strategia electorală". Au mai aspirat la candidatura pentru
preşedinţie şi Lucian Cornescu, Ion I.Brătianu. Nica Leon, Sorin
Marpozan, Călin Rosetti, Constantin Cojocaru, Viorel Sălăgean,
Ioan Godea, Dumitru Mazilu. A făcut senzaţie propunerea lui
Radu Câmpeanu ca ex-regele Mihai să candideze la preşedinţie
susţinut de P.N.L. Radu Câmpeanu şi-a anunţat intenţia înainte
de a se consulta cu fostul suveran, care refuză net ghiduşa
propunere printr-un mesaj adresat poporului român: „Nu pot fi
nici candidatul unui partid şi nici cel al unei coaliţii (...). Con­
sider că nu ar fi cinstit nici faţă de voi, mei faţă de propria mea
conştiinţă, dacă m-aş folosi de procedura unei alegeri la preşedinţia
republicii pentru a-mi înlesni reîntoarcerea pe tronul de pe care
am fost alungat în 1947, printr-o lovitură de stat comunistă,
comandată de o putere străină. Am toată încrederea atât în forţele
religioase, civile şi sindicale, cât şi în partidele politice din România,
că vor găsi formula revenirii mele în capul statului, ca Regele
vostru legitim".
# 30 aug. La hotelul Athénée Palace moment festiv de
inaugurare a campaniei electorale a lui Emil Constantinescu.
Se remarcă prezenţa rivalilor sărbătoritului: Ioan Mânzatu şi
Caius Traian Dragomir. Ziariştii se întreabă dacă nu cumva se
pun bazele unei Convenţii a contracandidaţilor lui Ion Iliescu.
• 1 sept. Luna campaniei electorale şi a alegerilor
parlamentare şi prezidenţiale începe cu două evenimente:
-Cresc simţitor preţurile la unele produse de bază pentru
că intră în vigoare hotărârea Guvernului de a le retrage -parţial
sau total - susţinerea financiară.
-Cei şase candidaţi la preşedinţia României se prezintă
împreună în faţa cetăţenilor ţării, într-o emisiune de televiziune,
realizată de Florin Brătescu.
Tot la 1 sept. Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., anunţă
o nouă fuziune (a cincea) a partidului său. P.D.A.R. se uneşte cu
Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale care-1 are ca lider pe Corneliu
Stegaru şi aduce o zestre de 32 000 de cotizanţi, inclusiv unele245
 1992
vedete ale sportului - Mircea Sandu, Mircea Lucescu, Necula
Răducanu. Cassai Adalbert, Vasile lanul -care devin membri ai
conducerii P.D.A.R. Şi ecologistul Toma George Maiorescu
optează pentru P.D.A.R. unde i se oferă funcţia de şef al
Departamentului de Ecologie şi Protecţie a Mediului.
-C.D.R. decide ca fiecare candidat al coaliţiei la alegerile
parlamentare să se considere automat demis în cazul în care s-ar
descoperi că a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, ori că a
ocupat în regimul comunist funcţii ce intră în atingere cu punctul
8 al Proclamaţiei de la Timişoara.
-Cristian Zăinescu, deputat P.N.L., face cunoscut că-şi
întrerupe campania electorală în semn de protest faţă de amestecul
abuziv al lui Radu Câmpeanu în listele de candidaţi ai P.N.L.
Câmpeanu consideră atitudinea lui Zăinescu un afront la adresa
sa şi a Biroului Executiv al partidului.
• 2 sept. Lâszlo Tokes declară greva foamei pe termen
nedeterminat în clădirea Bisericii Reformate din Timişoara. El
afirmă că doreşte să realizeze „o sinteză principială a celor
petrecute în ţară din '89 încoace" şi cere dreptate pentru toate
cauzele pe care le consideră nerezolvate, începând cu cele ale
etniei sale şi continuând cu momentul dec. '89, 13-15 iun. '90
etc.
• 2-3 sept. Minisesiunea de toamnă (1-10 sept.) începe în
forţă în Camera Deputaţilor. După ce parlamentarii s-au luptat
vitejeşte pentru repartiţia locurilor în structurile de conducere
ale Camerelor, deputaţii reiau proiectul unei legi aprig
controversate şi respinse în ultima zi a sesiunii anterioare: Legea
privind măsurile premergătoare reglementării situaţiei juridice a
unor imobile trecute în proprietatea statului după 6 mart. 1945.
Adoptată de deputaţi, Legea obligă Guvernul ca, la 6 luni după
intrarea în vigoare, să propună Parlamentului un proiect de lege
care să reglementeze situaţia juridică a acestor imobile ce trebuie
să rămână neschimbată, în aşteptarea legii respective. în
atmosfera încărcată, datorită subiectului în discuţie, intervenţia
deputatei Daniela Crăsnaru a fost urmărită cu atenţie şi
recompensată cu aplauze: „Nomenclatura nu a putut fi niciodată
definită de la această tribună; ei bine, nomenclatura din România
e Liga chiriaşilor din vile. Să nu ne lăsăm induşi în eroare prin
sentimentalisme. «Bieţii chiriaşi» nu sunt cei din bojdeuci, ci sunt
cei din vile, animaţi de ură faţă de foştii proprietari, arzând de
nerăbdare să devină ei proprietari. Această lege ar trebui votată
de aceia dintre noi care sunt chiriaşi la bloc sau proprietari de
246
1992
apártamete la bloc, făcute prin C.A.R.".
• 3 sept. La şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional
Coordonator al P.DA.R, se adoptă, într-o atmosferă euforică,
Mesajul electoral al partidului. Agrarienii promit electoratului să
scoată România din criză şi s-o conducă spre prosperitate, ba
chiar s-o transforme într-un mare exportator de produse agricole.
Şi toate acestea în numai 2-3 ani şi numai prin efortul propriu de
redresare a agriculturii. O asemenea perspectivă îi face pe
agrarienii prezenţi la şedinţă să-1 aplaude frenetic pe liderul lor,
Victor Surdu. Purtat de valul de simpatie din interiorul partidului,
Victor Surdu se aventurează într-un pelerinaj la troiţa din Piaţa
Universităţii care trebuia să transfoţrme un triumf local al
partidului său, într-un triumf naţional. în Piaţa Universităţii Vic­
tor Surdu are parte de un tratament pe care l-au cunoscut şi alţi
importanţi oameni politici -este huiduit.
-Ion Iliescu dă publicităţii o scrisoare deschisă către Lâszlo
Tokés: „Avem cu siguranţă percepţii diferite asupra evenimentelor
de la Târgu Mureş. Pentru mine este clar că evenimentele respec­
tive au fost stimulate din afară şi declanşate de venirea unor
grupuri masive de mii de cetăţeni din Ungaria, care s-au comportat
de o manieră incalificabilă în România". „Politica în domeniul
minorităţilor e alta decât o descrieţi dumneavoastră şi se situează
la nivelul standardelor europene". Preşedintele României
semnalează şi combate contradicţiile din declaraţiile pastorului,
dar în finalul scrisorii îl invită la o întrevedere. Lâszlo Tokés declară
că scrisoarea lui Ion Iliescu îl onorează, dar nu-1 poate convinge
să renunţe la greva foamei, ci îl predispune doar la analiza
contradicţiilor scrisorii. Invitaţia la dialog făcută de preşedintele
ţării primeşte următorul răspuns: „Fiind în greva foamei Iliescu
ştie că nu mă pot deplasa, dar primesc cu plăcere orice oaspete".
Ulterior pastorul va refuza să-1 întâlnească pe Ion Iliescu, pentru
că nu i-au convenit unele afirmaţii făcute de acesta la postul de
radio B.B.C.
• 4 sept. Mesajul lui Corneliu Vădim Tudor către Lâszlo
Tokés: ,Animat de sentimente umaniste.am expediat astăzi, la
reşedinţa actuală a domnului Tokés, un pachet conţinând
alimente în valoare de 10 000 lei, precum şi o biblie ortodoxă, în
speranţa că nu-1 va mai mânia pe Dumnezeu". Inginerul Victor
Doru Fuior, din Sibiu, declară greva foamei împotriva atitudinii
lui Tokés, a cărui activitate o consideră antiromânească şi
antinaţională. Inginerul Fuior intenţionează să rămână în greva
foamei mai mult cu o zi decât Lâszlo Tokés.
247
 1992
- Unul dintre cele 8 rapoarte întocmite de comisiile
parlamentare de cercetare a cazurilor de corupţie (casele
repartizate nomenclaturii, utilizarea unor fonduri bugetare, cazul
Airbus, fondurile contului Libertatea etc.) se ocupă de identificarea
şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de
către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. Deşi comisia nu a
localizat aceste fonduri, a emis ipoteza că o parte din ele ar putea
fi depozitate în conturile a patru bănci străine care au filiale sau
sucursale la Bucureşti. Membrii comisiei invocă lipsa de sprijin
din partea Guvernului (este citat Theodor Stolojan care a afirmat
că tentativa de a recupera aceste fonduri este „o aiureală") atât
pentru comisia senatorială condusă de Dragoş Luchian (F.D.S.N.)
cât şi pentru cea înfiinţată în aug. 1990, condusă de Ion MAnghel,
din Ministerul de Externe şi având membri din Procuratură,
Ministerul de Justiţie, M. I., M.Ap,N, Una dintre concluziile
comisiei este că „descoperirea fondurilor deturnate de Ceauşescu
s-a abordat «de ochii lumii» fără nici o convingere şi seriozitate
din partea Guvernului".
• 7 sept. într-un comunicat al Biroului de presă al
Preşedinţiei României, se anunţă că Ion Illescu este dispus să
angajeze un dialog cu Lâszlo Tokes la Palatul Cotroceni.
• 8 sept. Lâszlo Tokes răspunde mesajului lui Ion Iliescu
din 7 sept., cerându-i să revină în mod public la afirmaţia că
greva ar fi o diversiune şi să accepte o discuţie cu toate organizaţiile
ce posedă documente în care se află răspunsuri la problemele
conţinute în scrisoarea deschisă pe care i-a adresat-o lui Ion
Iliescu.
• 8-10 sept. Mai multe organizaţii, ligi, federaţii, asociaţii
naţionale şi internaţionale, precum şi persoane particulare îi cer
lui Lâszlo Tokes să renunţe la greva foamei. C.D.R., una dintre
acestea, consideră că, deşi unele dintre motivele care l-au condus
la o formă radicală de protest sunt întemeiate, totuşi momentul
protestului, în plină campanie electorală şi în imediata apropiere
a alegerilor, este greşit ales.
• 10 sept. Parlamentarii sunt prinşi într-o nouă bătălie,
cea pentru stema ţării. Mărul discordiei este oportunitatea
prezenţei în stemă a coroanei de oţel. Legea privind stema ţării şi
sigiliul statului (nr. 102, promulgată la 19 sept. '92) va fi adoptată
în forma pentru care s-au luptat majoritarii, adică fără coroana
considerată de ei un simbol monarhic, deci depăşit. Opoziţia a
susţinut că „era unică în lume fiind un simbol al patriotismului
român şi nu neapărat al monarhiei. Polonia şi Ungaria n-au
248
1992
îndepărtat-o, noi, da. îndepărtarea a fost făcută cu ură şi teamă".
(Dan Berindei, preşedintele Comisiei de Heraldică, Genealogie şi
Sigilografie a Academiei Române) Dan Amedeo Lăzărescu afirmă
că „s-a măcelărit blazonul ţării" prin îndepărtarea coroanei.
• 11 sept. Lâszlo Tokes anunţă că încetează greva foamei,
întrucât consideră că protestul său şi-a atins scopul. Una dintre
dorinţele lui imediate şi mărturisite este să facă o vizită în comuna
Hodac (Târgu Mureş) pentru a-1 întâlni „pe fratele nostru Mihai
Cofariu".
• 14 sept. Consiliul pentru refacerea P.N.L. face publică o
declaraţie ai cărei semnatari (disidenţi ai P.N.L., întemeietori şi
membri ai altor partide liberale: Dinu Patriciu, René Radu
Policrat, Cristian Zăinescu, Horia Rusu, Mihai Carp, Nicolae
Sinescu, Daniela Crăsnaru, Horia Pascu, Sabin Ivan, Dumitru
Călueanu, Mircea Curelea) anunţă că vor unitatea liberalilor
sub deviza „Un P.N.L. fără Câmpeanu". Toţi îl consideră pe
Câmpeanu autorul vrajbei liberale („un zero politic, un pseudo-
liberal" -crede Dinu Patriciu), dar fiecare are reticenţe şi faţă de
colegii din alte partide liberale pentru că „ei nu sunt adevăraţii
liberali".
• 12-14 sept. Ion Iliescu vizitează pavilionul României
din cadrul Expoziţiei de la Sevilla. în Spania este primit de regele
Juan Carlos şi de regina Sofia şi are o întâlnire cu premierul
Felipe Gonzales. Continuându-şi turneul în Italia, cea mai im­
portantă întâlnire este aceea cu Papa Ioan Paul al II-lea (România
a reluat relaţiile cu Vaticanul, întrerupte în 1948).
• 15 sept. Ziua de 15 a fiecărei luni din campania elec­
torală este o zi cu ghinion pentru unii candidaţi în alegeri. Dacă
la 15 aug. Ion Iliescu a fost huiduit la Constanţa, la 15 sept. vine
rândul lui Gherghe Funar să ajungă, într-un mod neprevăzut,
în centrul atenţiei. Socotind că în campania sa electorală Timişoara
este o redută care poate fi cucerită prin farmecul personal, şeful
P.U.N.R. descinde în oraşul martir, dar îi prinde pe timişoreni
într-o dispoziţie proastă. în loc să-1 aplaude şi să-i promită votul
lor, aceştia îl huiduie, îl apostrofează, îl fugăresc, punându-i în
pericol integritatea fizică. Pentru a se salva, Gheorghe Funar se
baricadează în Catedrala oraşului şi, după câteve ceasuri de
aşteptare încordată, iese din lăcaşul sfânt sub escortă, printr-un
loc ferit de mânia mulţimii. Spre deosebire de Ion Iliescu, liderul
P.U.N.R reuşeşte să se stăpânească şi chiar să-şi păstreze umorul,
chiar dacă purtătorul său de cuvânt va declara că a fost vorba
despre o „tentativă de atentat". în zilele următoare, necazul lui
249
 1992
Funar va fi deplâns de toată lumea, inclusiv de candidaţii la
preşedenţie, iar presa va evoca episodul minut cu minut.
Protagonistul incidentelor încearcă să mai tempereze avântul celor
care au dat o amploare exagerată afrontului ce i s-a adus de către
timişoreni: „Eu m-am ales cu o piatră în cap care m-a lovit
tangenţial, din fericire. Nu e cazul să ajung la Cotroceni cu cucuie".
Dintre toţi candidaţii la preşedinţie, Gherghe Funar susţine cu
un desăvârşit aplomb că va moşteni Cotroceniul şi promite să-şi
sărbătorească ziua de naştere -29 sept. -în mult râvnitul palat
prezidenţial.
-Pe măsură ce se consumă timpul campaniei electorale şi
creşte numărul întâmplărilor pitoreşti, electoratul începe să fie
tot mai preocupat, nu atât de viitorul ţării decis prin alegeri, cât
de câştigătorii competiţiei pe care o urmăresc şi o susţin ca pe o
competiţie sportivă de interes naţional cu posibile reverberaţii
internaţionale. Primează nerăbdarea de a ghici cine va urca pe
podium în acordurile imnului naţional. Se dau publicităţii tot mai
multe sondaje de opinie, toată lumea face supoziţii, iar
personalităţile zilei sunt invitate să le facă publice, se organizează
concursuri, se fac pariuri etc. Ca în toate momentele de răscruce
postdecembriste ale ţării este consultat oracolul Brucan.
Politologul prevede o formulă politică de coabitare (ca în Franţa),
cu Iliescu preşedinte şi un guvern de coaliţie condus de un
prim-ministru al C.D.R. Ziarul Adevărul propune concursul
„Oracol electoral", prin care cititorii sunt invitaţi să trimită la
redacţie previziunile lor în legătură cu rezultatul alegerilor, urmând
ca acela care se va apropia cel mai mult de rezultatele comunicate
de B.E.C. să primească nu doar diploma „Politologul necunoscut",
ci şi ultimul tip de Peugeot (106 XN), din care nici un exemplar nu
intrase în ţară până la data concursului. Cu această ocazie cel
mai norocos dintre difuzorii ziarului avea să primească un televizor
Goldstar. Un asemenea concurs, destul de costisitor, avea nevoie
de un sponsor, care putea fi un participant la cursa electorală
interesat să câştige rapid simpatia alegătorilor. Şi-a oferit serviciile
de sponsor pentru acest concurs tânărul şi nărăvaşul N.P.L.
Alături de previziunile optimiste, cu semnificaţia unor jocuri dis­
tractive de vacanţă, apar şi previziunile sumbre. (Adrian Severin
-„în septembrie riscăm o mineriadă electorală"; Adrian Vilău -
„Orice e posibil în ţara asta unde un preşedinte face ce vrea el")
sau anticipările făcute cu metode ştiinţifice ale instituţiilor
specializate în sondarea opiniei publice. Cu puţin timp înainte de
ziua alegerilor, I.R.S.O.P. comunică rezultatele unei anchete de
250
1992
opinie: va fi o luptă strânsă între F.D.S.N. (25%) şi C.D.R. (24%),
pe de o parte şi între Ion Iliescu (38%) şi Emil Constantinescu
(31%), pe de altă parte.
în centrul atenţiei alegătorilor se plasează candidaţii la
preşedinţie. Unele sondaje de opinie situează pe locul întâi în
ierarhia preferinţelor pe Ion Iliescu, iar altele pe Emil
Constantinescu. Urmează Gheorghe Funar, Calus Tralan
Dragomir, Ioan Mânzatu şi Mircea Druc.
ION ILIESCU (vezi schiţa biografică de la pag. 88). Sigla
care îl reprezintă pe preşedintele ţării în campania electorală e
formată din trei trandafiri învăluiţi în tricolorul naţional.
Asemănarea cu sigla F.D.S.N. se datorează unor convingeri
comune cu această formaţiune politică recent înfiinţată şi care,
alături de P.U.S.D. şi Partidul Socialist Democrat Român, îl susţine
în alegeri. (Ion Iliescu însuşi explică de ce preferă cei trei trandafiri
ai F.D.S.N. în locul trandafirului solitar al F.S.N.: „Simbolul elec­
toral al F.S.N., sub care s-au obţinut altădată victorii, este acum
otrăvit". F.S.N. se pronunţă la rândul său în legătură cu simbolul
electoral al F.D.S.N.: „Cei trei trandafiri F.D.S.N. suntMarx.Engels
şi Lenin", iar sursa de inspiraţie în alegerea lor este coperta
publicaţiei Munca de partid din 9 mart. 1980.) Sloganul electo­
ral cel mai la îndemână pentru Ion Iliescu: „Cred în schimbarea
în bine a României".
Ce promite alegătorilor? Ceea ce promite şi F.D.S.N., cu
unele nuanţări şi accente proprii: drumul spre democraţie e
ireversibil, ne vom îndrepta către economia socială de piaţă în
condiţiile unei protecţii sociale deplin asigurate, preşedintele însuşi
intenţionând să propună Parlamentului un plan minimal de
redresare economică a ţării în favoarea protecţiei pentru muncitori
şi alte categorii de salariaţi, se va ajunge la reunirea tuturor forţelor
constructive ale ţării, va fi un preşedinte al tuturor românilor.
în campania electorală Ion Iliescu s-a deplasat în multe
localităţi din ţară (Reşiţa, Suceava, Alba, Călăraşi - Combinatul
siderurgic, Teatrul popular, unde dovezile de simpatie au fost
contracarate de manifestări antiprezidenţiale, Staţiunea de
Cercetări Agricole Fundulea etc. ), a vizitat unităţi industriale şi
agricole, a ţinut cuvântări în cadrul unor adunări populare, a dat
interviuri, a participat la conferinţe de presă.
Cum îl văd susţinătorii? Biroul de presă „Campania elec­
torală Ion Iliescu" consideră ca principale atuuri ale candidatului
onestitatea, consecvenţa acţiunilor pentru schimbarea în bine a
României. Admiratorii îl cred cinstit, iubit şi stimat de popor, tole-
251

1992
rant, dornic să realizeze reconcilierea naţională şi să ducă o poli­
tică a transparenţei, omul politic care se bucură de cea mai mare
credibilitate.
Ce îi reproşează adversarii? A tăcut la Congresul al XIII-lea
când Constantin Pârvulescu 1-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu,
a tăcut tocmai el care se considera opozant al dictatorului, a
coordonat represiunea împotriva studenţilor protestatari, în
Bucureşti, în 24 şi 25 dec. 1968. A convocat o şedinţă de prelucrare
a acestora la Centrul Universitar Bucureşti la care au mai
participat Cornel Pacoste, Ion Traían Ştefănescu şi Dan Marţian.
Cultivă lipsa de transparenţă în viaţa politică. A fost prea tolerant
faţă de Petre Roman pe care nu 1-a revocat constituţional. A greşit
în alegerea sfetnicilor prezidenţiali. I-a insultat pe demonstranţii
din Piaţa Universităţii. A acţionat duşmănos faţă de Proclamaţia
de la Timişoara. Se înclină lui Lászlo Tokes care îşi bate joc de el.
N-a făcut nimic pentru a impune adevărul despre evenimentele
din dec. 1989 şi 13-15 iun. 1990, tolerează şi chiar încurajează
menţinerea sau refacerea structurilor vechiului regim, i-a protejat
şi îi protejează pe vechii activişti de partid şi pe lucrătorii fostei
Securităţi. împiedică aplicarea legilor ţării. Uită să spună ce a
făcut din ce a promis. A fost şi a rămas omul Moscovei şi adeptul
comunismului (acuzaţie combătută de Ion Iliescu). Calus Traian
Dragomir îi propune lui Ion Iliescu să-şi ia concediu fără plată
în perioada campaniei electorale.
EMIL CONSTANTINESCU. Născut la 19 nov. 1939, la
Tighina, Republica Moldova, în familia unui inginer agronom,
originar din Regat. Absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti
(1960) şi al Facultăţii de Geologie şi Geografie a Universităţii
Bucureşti (1966). Doctor în geologie (1979). Carieră universitară-
asistent, lector, conferenţiar (1987), profesor (1990) la Catedra de
Mineralogie a Facultăţii de Geologie şi Geografie din Universitatea
Bucureşti (din 1992) şi preşedinte al Conferinţei Naţionale a
Rectorilor din România. A scris şi a publicat numeroase cărţi,
numeroase studii, în tară şi străinătate, a predat şi a ţinut
conferinţe la universităţi de renume din străinătate. Premiul
Academiei pentru „Mtneralogeneza zăcământului Sasca Montana"
(1988). membru al societăţilor geologice din S.U.A., Marea Britanie,
Germania etc. Sigla sub care evoluează în campania electorală
este cea a C.D.R. (alianţa care îi susţine candidatura la preşedinţie)
-o cheie într-un cerc. Sloganul electoral preferat „Să reclădim
împreună speranţa".
Ce promite alegătorilor? O schimbare radicală în viaţa
252
1992
cetăţenilor ţării aşa cum e descrisă în platforma C.D.R. In
campania electorală, pe care a început-o la Timişoara şi a terminat-
o la Sibiu, Emil Constantinescu sa întâlnit cu simpatizanţii săi
şi ai C.D.R. în numeroase localităţi din ţară (Baia Mare, Cluj,
Sighetu Marmaţiei, Bacău, Braşov etc.), a dat interviuri în diver­
se publicaţii, la posturi de radio şi televiziune, a fost prezent la
conferinţe de presă, a inspirat apariţia unui Club Emil Constan­
tinescu la Braşov şi a lansat Proclamaţia de la Cluj, în numele
C.D.R. care conţine şi un apel către cetăţeni pentru a face din
ziua de 27 sept. „o răscruce istorică şi ziua învierii României",
ziua când „de noi toţi depinde ca România să devină ea însăşi".
Cum îl văd susţinătorii? Om bun, cald, apropiat de ceilalţi,
dar şi om de opinie, ferm în apărarea legilor ţării, un om liber
înainte de toate, simbolul şi imaginea celor ce şi-au găsit libertatea
în dec.'89.
Ce îi reproşează adversarii? Este un valoros profesor geolog,
dar nu este un om politic şi de aceea poate fi considerat o
marionetă, uşor de manevrat de experimentaţii politicieni care se
află în spatele lui. Blândul Emil a deschis balconul Universităţii
în timpul demonstraţiilor din 1990, nu dintr-un imbold personal,
ci manevrat. După dec. '89 a ajuns profesor universitar (Ion
Iliescu). A avut funcţii de conducere în organizaţia P.C.R. din
facultatea unde era conferenţiar (Ion Iliescu). A fost impus C.D.R.
drept candidat la preşedinţie datorită unor legături strânse pe
care le are cu unele organisme americane (Corneliu Vădim Tu-
dor). A fost susţinut pentru candidatura la preşedinţie de loco­
motiva C.D.R., care ar fi U.D.M.R. şi căreia probabil că i-a promis
ceva în legătură cu Transilvania (Gheorghe Funar). Dacă va fi
ales preşedintele ţării, îl va aduce pe regele Mihai şi va reface
monarhia. Va restitui marile averi confiscate după 1945 proprie­
tarilor, aducând populaţia în cea mai grea mizerie şi umilinţă.
GHEORGHE FUNAR. Născut la 29 sept. 1949 la Sânico-
lau-Mare, judeţul Timiş. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe
Economice din Cluj-Napoca (1973). Carieră universitară (asistent)
în învăţământul agricol (1977). Din 1990 urcă treptele ierarhiei
universitare până la funcţia de prodecan al Facultăţii de
Horticultura şi membru în Senatul Universităţii de Ştiinţe Agricole.
Este autorul unor lucrări ştiinţifice. Sigla care 1-a reprezentat în
campania electorală este cea a P.U.N.R, - harta României cu
iniţialele Vetrei Româneşti.
Sloganul electoral: „Muncă.legalitate, demnitate, unitate
naţională şi credinţă în Dumnezeu". A fost deosebit de activ şi
253

1992
ofensiv în campania electorală (Cluj, Satu-Mare, Bucureşti,
Braşov, Ţebea etc), susţinând permanent că va câştiga bătălia
pentru Cotroceni şi atacându-şi nemilos adversarii cei mai de
temut: Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.
Ce promite alegătorilor? Când va ajunge preşedinte, românii
vor fi liniştiţi în orice colţ al ţării inclusiv în Covasna şi Harghita.
Reîntregirea teritoriilor româneşti. Legături strânse cu românii
aflaţi în ţările vecine şi în toate ţările lumii. Oprirea imediată a
reformei în varianta Roman-Stolojan, pe care o consideră o
încercare reuşită de subminare a economiei naţionale. Se va trece
la adevărata privatizare, dar pe alte baze, de exemplu prin vânzare
de acţiuni. Vor fi înlăturaţi cei care în 1990 au lucrat pentru
subminarea economiei naţionale, începând cu vârfurile ierarhiei,
adică „vom curăţa peştele de la cap". Se va ajunge ca „la vremuri
noi să existe oameni noi pentru un program nou". Tot pentru a
asigura liniştea cetăţenilor se va modifica şi Codul Penal (se vor
înăspri pedepsele), se va întări M. I., se va adopta o Lege a presei.
Pe plan extern ne vom orienta spre Europa, în special spre statele
vecine, dar vom da prioritate relaţiilor cu statele lumii a treia.
Evoluţia lui Gheorghe Funar în campania electorală a trezit
unora speranţe, pe alţii ia iritat (pe timişoreni ia adus chiar
într-o stare de furie activă), pe mulţi ia amuzat, iar unii ziarişti
au propus o ipoteză care a câştigat tot mai mult teren - înscrierea
lui Gheorghe Funar în cursa prezidenţială este doar o diversiune.
CAIUS TRAI AN DRAGOMIR. Născut la 16 iul. 1939 la
Slatina, într-o familie de intelectuali. Absolvent al Facultăţii de
Medicină din Bucureşti (1963), doctor în ştiinţe medicale (1971),
antrenat în munca de cercetare medicală din Bucureşti. A
conferenţiat la mstitute şi universităţi din străinătate: Institutul
Nobel -Stokholm, Universităţile de la Oxford, Boston, San Fran­
cisco, Koln, Bonn, Louvain, Bruxelles. A efectuat stagii „Fulbright"
la Universitatea Carolina de Nord. S-a făcut cunoscut şi ca poet,
eseist şi publicist şi ca semnatar al Proclamaţiei de la Timişoara
(1990). Consilier al primului-ministru (apr. 1991), subsecretar de
stat la Departamentul Informaţiilor (iun. 1991 - aug. 1992),
vicepreşedinte al F.S.N. (din mart. 1992). Candidat la preşedinţia
României din partea F.S.N.
Sigla în campania electorală a fost trandafirul F.S.N.-ist.
Sloganul electoral preferat: - „Schimbare fără ură şi fără
răzbunare".
în campania electorală (Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe,
Suceava, Ploieşti, Bucureşti etc.) a fost deseori însoţit de Petre
254
1992
Roman şi de alte personalităţi din staff-ul F.S.N. şi s-a făcut
remarcat prin ţinuta discursului electoral (considerată de unii o
calitate, de alţii un defect) destinat mai ales intelectualilor (nu şi
superintelectualilor) şi tinerilor. Pentru această ţinută sau pentru
că nul considerau un concurent periculos, adversarii nu l-au
copleşit cu acuze, dar a primit toate reproşurile inspirate de F.S.N.
Programul electoral prezentat în presă şi popularizat în campania
electorală are ca titlu IVoua Românie care „nu este decât România
eternă, în care suferinţa devine bucurie, dorul devine voinţă,
speranţa devine adevăr". „Noua Românie se va naşte din România
eternă, printr-o schimbare fără ură şi fără răzbunare ce va merge
până la capăt". Noua Românie este prefigurată ca:
1) O Românie unică şi indivizibilă, în care „să ne regăsim
unitatea - nimic nu e mai puternic în noi decât principiul
românismului -în deplin respect pentru pluralism şi modernitate,
în deplin respect pentru tradiţie". Elementele neocomuniste au
dezbinat şi vor dezbina naţiunea şi patria ori de câte ori avantajele
de privilegiaţi ai fostului regim (care au reuşit să se salveze şi să
revină în atenţie) sunt ameninţate. „Nu s-a făcut nimic pentru ca
Basarabia să revină cu bunăvoinţă şi demnitate la ţară ". Se
impune o atitudine mai fermă în politica externă.
2) O Românie a curajului. Comunismul dar şi „elementele
neocomuniste ale puterii postrevoluţionare şi altele din afara
acesteia şi din opoziţie au încercat să menţină frica la scara întregii
naţiuni".
3) O Românie a prosperităţii. Elementele conservatoare au
blocat reforma care trebuie reluată prin accelerarea privatizării şi
prin alte orientări cuprinse în Platforma-program „Viitorul azi" a
F.S.N., menită să conducă la relansarea economiei etc. etc.
Calus Traian Dragomir observă că în campania electorală
a fost singurul care s-a pronunţat decis împotriva comunismului
şi care a pronunţat răspicat cuvântul capitalism. Anticomunismul
e de neconceput fără toleranţă (de aici sloganul schimbare fără
ură şi fără răzbunare), iar capitalismul care conduce la democraţie,
transparenţă, dialog, asigură şi adevărata protecţie socială. în
capitalismul la care aspiră Calus Traian Dragomir indivi­
dualismul este motorul acţiunii omeneşti, iar social-democraţia
corectează dezechilibrele şi înfăptuieşte protecţia socială. Şi Caius
Traian Dragomir îşi declară opţiunea pentru republică.
Gheorghe Funar consideră că C.T. Dragomir este „un
satelit al C.D.R," şi că ar fi neconstituţional să ajungă preşedinte,
pentru că în Constituţie nu există un post de tutore aşa cum are
255
 1992
candidatul F.S.N., în persoana lui Petre Roman.
IOAN MÂNZATU. Născut la 11 aug. 1932 la Bobâlna, judeţul
Cluj. Absovent al Facultăţii de Fizică şi Matematică a Universităţii
Bucureşti (1955), doctor în fizică (1964). Cariera ştiinţifică:
cercetător la Institutul de Fizică Atomică (1955-1972), profesor la
Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti, consilier ştiinţific
pentru dezarmare în cadrul M.A.E. (1964-1967), membru al (şi în
conducerea) unor importante instituţii ştiinţifice din ţară şi din
străinătate, răsplătit cu premii şi distincţii. Autorul unui
impresionant număr de lucrări ştiinţifice (fizica atomică şi
nucleară, electronica nucleară, biofizică, biotehnologie) şi chiar
al unor invenţii brevetate ca şi al unor romane şi nuvele science-
fiction. Este candidatul la preşedinţie din partea Partidului Re­
publican pe care îl şi conduce şi îl consideră o formaţiune de
centru la apariţie, ce sa deplasat încet şi sigur spre centru dreapta.
Platforma-program a Partidului Republican, cea cu care se prezintă
în alegeri Ioan Mânzatu, este „profund liberală", dar în perioada
de tranziţie „social-liberală" şi „republicană", cu opţiune pentru
„republica parlamentară", ceea ce n-ar exclude un viitor referen­
dum pentru ca populaţia să aleagă odată pentru totdeauna între
republică şi monarhie. Ioan Mânzatu consideră că în România
s-a impus o antireformă care ar trebui corectată printr-o lege a
privatizării, a fondului funciar, a garantării investiţiilor şi profitului
pentru străini, o lege a protecţiei sociale care împreună să schimbe
conţinutul reformei şi săi impună un ritm alert. în domeniul
politicii externe, România nu trebuie să renunţe la idealul
reîntregirii chiar dacă a ratat o şansă sau doar a amânat-o prin
recunoaşterea independenţei Moldovei şi prin tratatele semnate
cu Moldova şi Rusia.
în alegerile prezidenţiale Ioan Mânzatu promite să-şi dirijeze
elctoratul către candidatul opoziţiei, dacă nu va ajunge în al doilea
tur de scrutin, iar dacă va candida în turul doi de scrutin speră
în sprijinul opoziţiei. în situaţia în care va apărea alături de Emil
Constantinescu în al doilea tur de scrutin, atunci va fi cu adevărat
dificil de ales căci „ambii suntem profesori şi mergem în aceeaşi
direcţie". Afinităţile de conduită politică şi electorală cu C.D.R.
l-au determinat pe Gheorghe Funar să-1 eticheteze pe Ioan
Mânzatu drept un „satelit al C.D.R".
MIRCEA DRUC. Născut la 27 iul. 1941 într-un sat din
judeţul Bălţi. Absolvent al Facultăţii de limbi străine din Sankt-
Petersburg. A mai urmat cursuri economice şi de psihologie şi
cursuri postuniversitare la Institutul pentru America Latină din
256
1992
Moscova. Autor al unor lucrări ştiinţifice în domeniul manage­
mentului şi al psihologiei managementului. A fost destituit din
motive politice din postul de profesor la Institutul Politehnic din
Chişinău, apoi a lucrat 10 ani în producţie la un Combinat de
materiale de construcţie din Moscova. După 1985 s-a întors în
Moscova, a fost ales în mart. 1989 deputat în Sovietul Suprem al
R.S. Moldova din partea Frontului Popular din Moldova, iar la 25
mai 1990 Parlamentul din Chişinău 1-a numit prim-ministru,
funcţie din care este demis doar peste un an. La al treilea Congres
al Frontului Popular Creştin şi Democrat din Moldova este ales
lider (febr. 1992), după ce fusese desemnat preşedinte al
Consiliului Naţional al Reîntregirii, de la Iaşi (24 ian. 1992). în
iun. 1992, dobândeşte cetăţenia română şi acceptă propunerea
de a candida la alegerile prezidenţiale din partea Mişcării Ecologiste
din România, păstrându-şi statutul de candidat independent.
Candidatura lui Mircea Druc a fost contestată, a fost acuzat
că este monarhist, K.G.B.-ist, gardist, comunist, satelit al C.D.R.
„România are nevoie de un preşedinte independent şi
echidistant", declară Mircea Druc în campania electorală şi
promite să fie un astfel de preşedinte a cărui primă victorie poli­
tică ar fi reîntregirea ţării: „Dacă voi învinge, consideraţi că unirea
este înfăptuită". Apoi printr-o politică bazată pe francheţe şi adevăr
va face ca ţara „să fie hrănită, îmbrăcată, fiecare familie să aibă
un acoperiş deasupra capului, să existe medicamente pentru
spitale. După aceea facem lucruri mari. Producem valori materiale,
valori spirituale".
Nu numai cei 6 candidaţi la preşedinţie îşi au susţinătorii
lor, ci şi alte personalităţi ce n-au reuşit să se înscrie în cursa
electorală şi chiar Nicolae Ceauşescu. în judeţul Prahova, la
intrările în mai multe comune au fost agăţate de copaci, de
preferinţă tei sau plopi, portrete ale defunctului dictator, flancate
de steaguri roşii. La Piatra Neamţ pe panourile electorale cu
chipurile candidaţilor la preşedinţie a apărut şi chipul
binecunoscut al lui Nicolae Ceauşescu.
De mici incidente nedorite au parte toate partidele; pancarte
ale F.D.S.N. sunt incendiate, peste chipul lui Ion Iliescu se lipesc
afişe electorale ale C.D.R. care nu este nici ea scutită de dovezile
concrete ale antipatiei unor segmente ale electoratului.
Somptuosul sediu al F.S.N. din Bucureşti (Aleea Modrogan) a fost
jefuit de câteva ori, iar unor parlamentari F.S.N. li s-au sustras
bani şi, aşa cum au susţinut păgubiţii, documente
compromiţătoare pentru Ion Iliescu. Doi membri al P.U.S.D. au
257
 1992
fost arestaţi în timp ce lipeau afişe electorale pe panourile special
amenajate din centrul Bucureştiului. Poliţia le-a amintit că în
locul respectiv -nu era voie să se lipească afişe. „Să ne dea domnul
ministru Babiuc înapoi măcar aracetul, bidineaua şi afişele" -
negocia cu poliţiştii, Nicolae Dide, în calitatea lui de membru al
conducerii P.U.S.D.
Biroul Electoral Central (condus de Paul Florea şi compus
şi din 14 reprezentanţi ai partidelor politice) a fost cauza multor
nemulţumiri. La 2 sept., 10 organizaţii (L.A.D.O., Prodemocraţia,
Comitetul Helsinki, Liga Naţională a luptătorilor din Decem­
brie '89,, Asociaţia 16-21 Decembrie'89, Asociaţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului în România etc.) cer să li se accepte listele
pentru acreditarea observatorilor proprii.
în afară de observatorii interni şi-au mai oferit serviciile 11
organizaţii internaţionale. Către sfârşitul campaniei electorale
mulţi se declară dezamăgiţi de evoluţiile candidaţilor. Corneliu
Coposu o consideră „un concurs de înjurături, nu o luptă a
programelor".
Ca şi candidaţii la preşedinţie, partidele au găsit cele mai
diverse argumente pentru a-şi compromite adversarii. F.S.N. acuză
C.D.R. că s-a inspirat din programul său de unde a preluat
concepţia privind politica de privatizare. Ulm Spineanu, de la
P.N.Ţ.C.D., încearcă să demonstreze că nu poate fi nici o legătură
între conceptul de privatizare directă propus de C.D.R. şi cel de
privatizare indirectă susţinut de F.S.N. Ion Iliescu declară că
C.D.R. înseamnă de fapt P.N.Ţ.C.D., chiar dacă alianţa opoziţiei
cuprinde 16 formaţiuni politice şi că dacă opoziţia va câştiga
alegerile va instaura monarhia, îi va reîmproprietări pe marii
moşieri, lăsându-i pe ţărani fără pământuri şi îi va repune în
drepturi pe marii proprietari din industrie ceea ce va duce la un
şomaj de masă şi la sărăcirea populaţiei.
Candidaţii opoziţiei susţin că dacă va câştiga F.D.S.N., se
vor reface structurile comuniste, se va pune frână reformelor şi
democratizării ţării şi vom rata şansa de integrare în organismele
democratice europene şi americane.
• 23 sept. In Capitală, C.D.R şiP.U.N.R. încheie campania
electorală prin mitinguri. Pentru a nu se intersecta cu mulţimea
de susţinători ai C.D.R, Gheorghe Funar schimbă ora mitingului
P.U.N.R., care a început în piaţa din faţa Casei Poporului, a
continuat cu un marş şi s-a încheiat printr-un spectacol Ia Sala
Palatului. C.D.R. a preferat traseul obişnuit: Piaţa Universităţii -
Piaţa Revoluţiei.
258
1992
• 27 sept. Ziua alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.
Televiziunea şi radioul transmit, pe lângă obişnuitele informaţii
şi reportaje de la secţiile de votare, şi un sondaj de opinie I.R.S.O.P.-
I.N.FA.S. din care rezultă că Ion Iliescu şi F.D.S.N. vor câştiga
alegerile. Seara, L.A.D.O. îşi retrage observatorii acreditaţi în
" birourile electorale de circumscripţie, deoarece B.E.C. a revenit
asupra deciziei de a permite acestei organizaţii să computerizeze
simultan cu B.E.C. rezultatele alegerilor, în centrul său de calcul,
• 28 sept. Reprezentanţii C.D.R. protestează în cadrul unei
conferinţe de presă împotriva transmiterii sondajului de opinie
I.R.S.O.P.-I.N.F.A.S la televiziune, în timpul votării, şi împotriva
refuzului B.E.C. de a admite computerizarea paralelă a rezultatelor
votului de către taformaticienii L.A.D.O.
4 # 2 9 sept. B.E.C. comunică rezultatele parţiale (82,2% din
totalul secţiilor de votare) ale alegerilor: Ion Iliescu 48,17%, Emil
Constantinescu 30,39%, Gheorghe Funar 10,78%, CalusTraian
Dragomir 4,75%, Ioan Mânzatu 3,08%, Mircea Druc 2,74%.
La alegerile legislative F.D.S.N. este în frunte, urmat de
C.D.R. şi de F.S.N.
La 29 sept. B.E.C. trebuia să comunice rezultatele finale,
dar întârzie datorită numărului mare de voturi anulate
(1 561 762, adică 13,69% pentru Camera Deputaţilor, 1 477 201,
adică 12,9% pentru Senat şi 554 948, adică 4,8% pentru
preşedinţie) care complică operaţiunea de centralizare.
• 30 sept. Aflat în impas din cauza abundenţei de voturi
nule, B.E.C. cere birourilor electorale de circumscripţie să reverifice
rapid buletinele de vot considerate nule şi să comunice rezultatele
în 24 de ore. Intră în alertă şi Curtea Constituţională care trebuia
să preia rezultatele pentru validare încă de la 29 sept. şi îşi trimite
reprezentanţii -Vasile Gionea şi Mihai Constantinescu - la
B.E.C, pentru tratative.
-La o conferinţă de presă, Ion Iliescu vine deja cu soluţii
pentru viitorul guvern - un guvern de uniune naţională sau un
guvern de tehnicieni acceptat de toate partidele, cu un prim-minis-
tru care nu trebuie să fie neapărat din partidul majoritar, dar
trebuie să fie acceptat de acesta.
-într-o şedinţă a Biroului Executiv al C.D.R. se analizează
perspectivele vieţii politice româneşti după alegeri şi se ajunge la
concluzia, unanim acceptată, că este exclusă colaborarea cu
F.D.S.N.
-F.S.N. nu acceptă ideea colaborării cu F.D.S.N. Decizia a
fost luată de Biroul Executiv al F.S.N. care dezminte şi zvonul259 că,
 1992
după alegeri, partidul îl va sacrifica pe Petre Roman. Această
presupunere „este un scenariu S.F. născocit de Alexandru
Mironov (...) Poate ar merge la emisiunea aceea T.V., de ştiinţă şi
imaginaţie " - e de părere Victor Boştinaru, liderul grupului
parlamentar F.S.N. din Camera Deputaţilor. Vicepreşedintele
F.S.N. Radu Berceanu, pune punctul pe i: „Şi cu Petre Roman,
şi fără Roman, F.S.N.-ul nu se aliază cu F.D.S.N.-ul".
-Camera Reprezentanţilor din Congresul S.U.A. respinge
proiectul de rezoluţie înaintat de George Bush prin care se
recomanda acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate
României. Americanii explică refuzul prin „furtul a un milion de
voturi la alegerile din 27 sept., instabilitatea economică a ţării şi
câştigarea alegerilor de către foştii comunişti". Românii explică
insuccesul prin alte cauze care ar fi fost determinate de „un
complicat joc de culise". Campania electorală ce se desfăşoară în
S.U.A. opune unui preşedinte republican un contracandidat demo­
crat ce conduce detaşat în sondajele de opinie şi care e sprijinit
de un Congres cu o majoritate democrată. Se poate presupune că
democraţii din Congres au plătit o poliţă administraţiei republicane
care recomandase acordarea clauzei ţării noastre. Cu o zi înaintea
votului, secretarul Departamentului de Stat al S.U.A., Lawrence
Eagleburger, a transmis fiecărui congresman o scrisoare în care
pleda pentru un vot favorabil acordării clauzei. Eagleburger
vizitase România şi se declarase mulţumit de evoluţia procesului
de democratizare. O altă cauză care a influenţat votul
congresmanilor a fost, cu siguranţă, lobby-ul antiromânesc al
senatorului american de origine maghiară, Tom Lantos. Acesta a
adresat la rândul lui Camerei Reprezentanţilor o scrisoare
concludentă fie şi doar prin titlu: „Votaţi NU în legătură cu clauza
României". Pentru acest apel imperativ a avut două argumente:
acordarea clauzei tocmai în acest moment va fi interpretată şi ca
un sprijin pentru Ion Iliescu, candidat cu cele mai mari şanse în
al doilea tur de scrutin, din 11 oct, 1992. Ion Iliescu a deţinut
funcţii importante sub fostul regim comunist dictatorial al lui
Ceauşescu, iar după 1990, ca preşedinte al României, a fost
implicat în ample acţiuni antidemocratice. în al doilea rând, Tom
Lantos susţine că Guvernul postcomunist din România s-a făcut
vinovat în ultimii ani de flagrante violări ale drepturilor omului
faţă de etnicii maghiari, germani şi ţigani.
-Ecouri după primele rezultate la alegerile din 27 sept.:
„Reîntoarcerea la trecut nu mai este posibilă" -declară Ion
Iliescu. Mai dramatic este însă faptul că „trecutul rămâne încă
260
19S2
actual în România" (Le Figaro).
„ Studenţii Universităţii din Bucureşti sunt consternaţi,
văzând actul ruşinos făcut de o mare parte din poporul român în
ziua de 27 sept. 1992" (Liga Studenţilor din Universitatea
Bucureşti).
„ Cel mult 10% din numărul tinerilor cu drept de vot s-au
prezentat la urne. în contrapondere pensionarii au mers la vot şi
au votat cu domnul Iliescu şi F.D.S.N." (Marian Munteanu).
Declaraţii din tabăra învinşilor:
Emil Constantinescu: „Voi încerca să îmi asum o misiune
asemănătoare cu Avocatul Poporului!". „Electoratul român este
sfâşiat între două tendinţe: palma de viitor şi teama de stagnare".
Petre Roman: „E posiuii să asistăm la o stagnare a reformei".
Şi o glumă din partea presei: Datorită numărului şi
diversităţii neregulilor electorale semnalate de persoane, partide
din toate mediile, ziarul Adevărul anunţă formarea unei „Mici
enciclopedii a greşelilor electorale".
• 1 oct. In Senat se citeşte Raportul Procuraturii Generale,
elaborat în urma sesizării comisiei de anchetă a Senatului pentru
stabilirea adevărului şi diminuarea suspiciunii, neîncrederii şi
prezentării false a unor fapte de corupţie cu caracter grav, pretins
săvârşite în perioada 10 mart. 1990 - dec. 1991. Concluzia
Raportului: nu există temei legal pentru a declanşa urmărirea
penală împotriva unui ministru pentru că încă nu avem o Lege a
răspunderii ministeriale. Senatorii au votat suspendarea lucrărilor
până la 12 oct., pentru a se putea consacra integral campaniei
electorale.
- Emil Constantinescu cere arbitrajul Curţii Consti­
tuţionale pe care o invită să vegheze „la desfăşurarea corectă a
scrutinului prezidenţial". De fapt, Emil Constantinescu evocă
unele bizarerii care au marcat şi alegerile parlamentare în faza de
centralizare a rezultatelor: numărul nefiresc de mare al voturilor
anulate, sistarea temporară a centralizării datelor pentru
renumărarea voturilor şi examinarea voturilor anulate, refuzul
de care au avut parte observatorii L.A.D.O. când au propus
centralizarea paralelă a datelor în centrul lor de calcul şi diferenţa
mare între rezultatele parţiale ale Biroului Electoral Central şi ale
Convenţiei Democrate.
• 3 oct. P.U.N.R. provoacă un adevărat scandal naţional.
La Şedinţa Consiliului Naţional se propune şi se votează
suspendarea din funcţie a preşedintelui în exerciţiu al partidului,
Radu Ceontea, pentru că n-a sprijinit aşa cum se cuvine campania 261
 1992
electorală a candidatului peunerist la preşedinţie. Şi vice­
preşedintele Alin Drugă este desărcinat de atribuţiile care îi
reveneau. Petru Burcă, prim-vicepreşedinte al P.U.N.R., demisi­
onează din funcţie, argumentând că este lipsită de o minimă
moralitate analiza activităţii şi sancţionarea lui Radu Ceontea în
lipsa acestuia (Radu Ceontea na fost invitat la şedinţă).
Demisionează imediat din funcţie şi vicepreşedintele Ioan
Alexandru Crişan. în locurile eliberate, la vârf, se instalează rapid
o nouă echipă: Gheorghe Funar, preşedinte interimar, Ioan Gavra
şi Cornel Brahaş. vicepreşedinţi. Furtuna din P.U.N.R. este,
pentru unii membri, efectul diferenţelor de program, ideologie şi
manieră a demersului politic între cele două grupări din
conducerea partidului care coexistau tot mai anevoie: una care
e gata să încheie o alianţă cu P.S.M. şi P.R.M., împotriva C.D.R. şi
alta care păstrează o anumită rezervă faţă de P.R.M. şi P.S.M. şi
consideră necesară colaborarea cu C.D.R., pentru stabilitate poli­
tică. Noii şefi ai P.U.N.R. îşi precizează poziţiile; Ioan Gavra: „La
P.U.N.R. nu a fost vorba de nici o lovitură de stat, ci de aplicarea
la solicitarea unor preşedinţi de filiale a prevederilor art. 27 din
Statut. Prin urmare, solicitarea acestora a fost normală, firească,
în urma inactivităţii şi, mai ales, a declaraţiilor deplasate făcute
de unii membri din conducerea partidului". Cei detronaţi au şi ei
ceva de spus; Radu Ceontea: „Aceiaşi clujeni care au spart «Vatra»,
acum vor să frângă partidul ei şi să-1 îndrepte pe un drum care se
închide în bariera roşie. Scandalul este naţional, cei care s-ar fi
dorit haiduci nu sunt decât nişte haidamaci lipsiţi de scrupule,
ahtiaţi după putere şterpelită, dominaţi de o impetuozitate sus­
pectă, aroganţă şi lipsă de discernământ, aşa cum au dovedit în
campania electorală (...) Se cunosc prea bine şi buba, şi Gavra, şi
javra...". Ioan Gavra revine şi îl acuză pe Ceontea că ar ti condus
partidul spre stânga şi exclude alianţa cu P.S.M., U.D.M.R. şi
chiar cu P.R.M. în Senat Radu Ceontea va demisiona din P.U.N.R.
(2 nov.'92.).
• 4 oct. B.E.C. comunică rezultatele finale ale alegerilor
prezidenţiale din 27 sept, 1992. (vezi anexa nr. 7).
Pentru alegerile parlamentare, rezultatele finale nu pot fi
comunicate deoarece printre voturile nule au fost identificate voturi
valabile, ceea ce a făcut ca B.E.C. să trimită toate procesele verbale
înapoi în teritoriu pentru reverificare.
-B.N.S., C.N.S.L.R, Frăţia şi Alfa susţin candidatura lui
Emil Constantinescu la preşedinţie, în al doilea tur de scrutin:
„Un parlament infectat de forţe comuniste-naţionaliste nu poate
262
1992
fi contracarat decât de un preşedinte democrat, singurul în măsură
să garanteze schimbarea imaginii României şi dezvoltarea unor
relaţii economice internaţionale care să asigure o autentică relan­
sare economică, stabilitate socială precum şi noi locuri de muncă".
Acestora li se alătură Sindicatul Solidaritatea Şoferilor care îşi
sfătuieşte membrii să nu voteze „cu actuala putere neocomunistă".
• 5 oct. ,Aveţi curajul să plecaţi urechea la sfatul tinerilor.
Acum câteva zile aţi votat în haine de sărbătoare, dar nu aţi votat
pentru viitorul acestei ţări. Aţi votat pentru trecutul vostru. Aveţi
curajul să opriţi tinerii lângă voi, să le redaţi speranţa." „Scrisoare
către români" - Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti.
-C.D.R. contestă alegerile din circumscripţiile 3 (Argeş), 9
(Brăila), 14 (Constanţa), 17 (Dolj), 26 (Mehedinţi), 37 (Teleorman),
41 (Bucureşti). Motivele contestaţiei: numărul foarte mare de liste
speciale şi de voturi anulate, având ca rezultat dispariţia unui
număr nefiresc de mare de voturi în fiecare circumscripţie.
• 6 oct. Tudor Florescu demisionează din Biroul Elec­
toral Central căruia îi reproşează lipsa de corectitudine a alegerilor.
• 7 oct. B.E.C. comunică rezultatele definitive ale alegerilor
parlamentare din 27 sept. 1992 (vezi anexele nr. 8 şi 9).
• 11 oct. Ziua celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor
prezidenţiale. Până la orele 14 au votat aproximativ 5,9 milioane
de alegători, adică 36,1% din total. (Absenteismul este sesizat şi
comentat de presă: «Cu un entuziasm tomnatic am votat viitorul
preşedinte al României» -se poate citi în România liberă [ 12 oct.].)
Ion Iliescu a votat la ora 6,30, la secţia de votare nr. 116, din
Bucureşti. La puţin timp după ce a votat a declarat ziariştilor: „Şi,
dincolo de confruntările care au marcat competiţia electorală, să
găsim limbajul necesar comun pentru a sta împreună în jurul
aceleiaşi mese, pentru a aborda -de această dată cu profunzime
-problemele complicate cu care se confruntă societatea româneas­
că şi, împreună, să punem umărul la clădirea societăţii, aşa cum
ne-o dorim fiecare dintre noi".
• 12 oct. După ce B.E.C. comunică datele parţiale ale alege­
rilor prezidenţiale din care reiese avantajul net al lui Ion Iliescu,
Emil Constantinescu îl felicită pe viitorul preşedinte, dorindu-i
să exercite cu cinste înalta funcţie în care va fi investit. Ion Iliescu
declară că se simte onorat deoarece electoratul a făcut dovada
civismului şi a responsabilităţii, a maturităţii politice şi sociale, a
convingerilor şi opţiunilor democratice. „Din confruntarea elec­
torală cu domnul Emil Constantinescu au câştigat democraţia,
adevărul, spiritul de toleranţă, am câştigat noi toţi". învingătorul
263
 1992
afirmă că doreşte o colaborare cu toate forţele politice pentru a
reclădi România
• 13 oct. B.E.C. comunică rezultatele definitive ale
alegerilor prezidenţiale din 11 oct. 1992 (vezi anexa nr. 7). Ion
îliescu va fi, conform preferinţelor electoratului, preşedintele
României, în următorii 4 ani - 1992-1996. Repartiţia opţiunilor
electoratului în diversele zone ale ţării: Bucureşti - Ion îliescu
52,01%, Emil Constantinescu 47,99%. Judeţele care l-au preferat
pe Ion îliescu: Botoşani - 82,6%, Călăraşi - 82,06%, Buzău -
80,73%, Ialomiţa - 80,28%. Judeţe în care a dominat Emil
Constantinescu: Harghita-90,86%, Covasna-85,82%, Satu Mare
-66,37%, Timiş -63,63%.
• 15-16 oct. La. un an de la învestitură, Theodor Stolojan
prezintă presei şi apoi dă publicităţii Raportul guvernării în
perioada oct. 1991 -oct. 1992. Premierul consideră că echipa sa
a avut în vedere două obiective, pe care le-a îndeplinit mulţumitor,
desigur cu unele reproşuri ce i s-ar putea adresa: asigurarea de
alegeri libere şi corecte şi oprirea declinului economic prin
creşterea economică zero. „Am demonstrat că România, cu un
minim de voinţă, poate reuşi, e capabilă să învingă greutăţile
tranziţiei. Am pus bazele stabilizării economiei, guvernul viitor
trebuie să continue pentru că e uşor să pierzi echilibrele, dar e
greu să le câştigi".
-Nu numai executivul predă ştafeta, ci şi legislativul. Noul
Parlament îşi constituie grupurile parlamentare care îşi
desemnează conducătorii: F.D.S.N. -Vasile Văcaru la Senat şi
Dan Marţian la Camera Deputaţilor; F.S.N. -Ion Aurel Stoica la
Senat şi Adrian Severin la Camera Deputaţilor; P.N.Ţ.C.D. -
Valentin Gabrielescu la Senat şi Ion Diaconescu la Camera
Deputaţilor (P.N.Ţ.C.D.+P.E.R.); P A C , P.N.L.C.D., P.N.L.A.T. -Al.
Popovici la Senat; P.U.N.R. -Petru Dan Lazăr la Senat şi Ioan
Gavra la Camera Deputaţilor; U.D.M.R. -Verestoy Attila la Senat
şi Tokay Gyorgy la Camera Deputaţilor; în Senat P.S.M. şi P.R.M.
se unesc în Partida Naţională sub conducerea lui Adrian
Păunescu; Alianţa Liberală (P.N.L.AT. + P.N.L.C.D.) din Camera
Deputaţilor e condusă de Dinu Patriciu; P.A.C. -Stelian Tănase
la Camera Deputaţilor; P.S.M. -Tudor Mohora la Camera
Deputaţilor, P.R.M. -Dan Cristian Popescu la Camera Deputaţilor,
P.S.D.R. -Sergiu Cunescu la Camera Deputaţilor.
• 19-20 oct. La Palatul Cotroceni au loc consultări între
liderii formaţiunilor politice reprezentate în Parlament, în vederea
alcătuirii guvernului; Oliviu Gherman găseşte oportun un guvern
264
1992
de larg spectru politic. Adrian Năstase ar dori un pact politic cu
partidele reprezentate în Parlament, atât în ceea ce priveşte
continuarea reformei, cât şi în ce priveşte guvernarea. Ion
Diaconescu crede că e greu de realizat un guvem de uniune
naţională şi că partidul învingător trebuie să-şi asume
răspunderea guvernării. Petre Roman propune ca partidul care
a câştigat cel mai mare număr de voturi să guverneze singur şi
să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală. Cât
despre pactul social, acesta ar fi posibil doar dacă F.D.S.N. ar
prezenta un program acceptabil de continuare a reformei.
• 22 oct. în Camera Deputaţilor, Comisia de validare a
mandatelor de deputaţi respinge contestaţia P.D.A.R. în care se
cerea o verificare a voturilor nule, ce ar fi putut ajuta acest partid
să depăşească pragul de 3% necesar reprezentării în Cameră.
P.DA.R. mai avea nevoie doar de vreo 120 de voturi.
La Senat, Dumitru Popescu-Necşeşti (P.N.L.C.D.) cere
invalidarea mandatelor lui Cor neliu Vădim Tudor (pentru propa­
gandă şovină şi ură de rasă), Adrian Păunescu (na ieşit din
P.C.R.) şi Ştefan David (a fost şeful Securităţii din Caras Severin).
Cei vizaţi se apără. Corneliu Vădim Tudor ameninţă. Adrian
Păunescu încearcă să demonstreze că Securitatea a avut şi
oameni cărora românii le datoreză enorm şi că el însuşi a fost
urmărit de Securitate şi a avut permanent spirit critic la adresa
vechiului regim. Ioan Alexandru speră să calmeze spiritele şi îi
ridică în picioare pe senatori pentru a spune o rugăciune.
• 23 oct. Emil Constantinescu face un Apel la
solidarizarea tuturor forţelor interne şi externe pentru a convinge
forurile competente din S.U.A. să revină asupra deciziei de a
amâna acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României.
• 24-25 oct. La lucrările Consiliului Naţional al Delegaţilor
U.D.M.R., Katona Adam propune să se pună în discuţie la
preşedinţie problema autodeterminării. Lăszlo Tokes merge mai
departe şi înscrie propunerea lui Katona Adam în Declaraţia
U.D.M.R. privind problema naţională, în care se invocă autonomia
comunităţilor etnice şi religioase, autoadministrarea pe baza
principiului autonomiei comunitare. Partidele politice reacţionează
prompt. P.U.N.R. consideră că suntem în faţa unui act
anticonstituţional. F.S.N. aminteşte că minoritatea maghiară face
parte din naţiunea română, iar P.N.L.A.T. constată că se folosesc
termeni inexistenţi în dreptul internaţional. La 29 oct. Senatul ia
în discuţie preten*iile U.D.M.R., care sunt combătute cu
argumente forte de numeroşi senatori. Reacţia U.D.M.R. provoacă
265
1992
nedumerire şi nervozitate, Verestoy Attila vrea să impună ideea
că propunerea U.D.M.R. a fost înţeleasă greşit, că maghiarii nu
doresc decât să se respecte prevederile constituţionale şi cele
cuprinse în Legea administraţiei locale, iar despre autonomie
teritorială nici nu a fost vorba.
• 28 oct. în Parlament se definitivează structurile de
conducere. Adrian Năstase 1-a învins pe Victor Babiuc (adică
F.D.S.N. contra F.S.N.) în confruntarea pentru preşedinţia Camerei
Deputaţilor. Vicepreşedinţii Camerei: Dan Marţian, Ion Raţiu,
Radu Berceanu, Ioan Gavra. Secretari: Ionel Roman, Alexandru
Konya-Hamar, Mircea Muşat, Gheorghe Toduţ. Chestori: Emil
Stoica, Sorin Lepşa. în Senat Oliviu Gherman a câştigat
preşedinţia, învingându-1 pe candidatul C.D.R. şi F.S.N. -Emil
Tocaci. Vicepreşedinţi: Dan Mircea Popescu, Ioan Lup, Eugen
Dijmărescu, Adrian Moţiu. Secretari: Mihai Matetovici, Kozsokâr
Gâbor, Ioan Păun Otiman, Corneliu Vădim Tudor. Chestori:
Doru Ioan Tărăcilă, Paul Popescu.
- Conferinţă de presă cu participarea unor membri din
conducerea partidelor de opoziţie (Adrian Severin, Dinu Patriciu,
Ion Diaconescu, Călin Anastasiu, Sergiu Cunescu) cu o temă
la ordinea zilei: negocierile F.D.S.N. în vederea formării Guvernului.
Toţi cei prezenţi comunică ziariştilor decizia lor de a nu participa
la guvernare pentru că F.D.S.N., negociind de pe poziţii de forţă,
ar fi ignorat condiţiile puse de opoziţie şi pe care aceasta le con­
sideră obligatorii: 1) Absenţa dintr-o eventuală coaliţie a P.S.M. şi
P.R.M. Despre aceste formaţiuni pe care opoziţia le consideră
extremiste Dan Marţian a afirmat că trebuie atrase la guvernare
„pentru a le democratiza". 2) Existenţa unui program de continuare
a reformei şi democratizării în concordanţă cu programele opoziţiei,
în ceea ce priveşte pactul politic pe care F.D.S.N. îl propune
partidelor ce nu vor participa la guvernare, Ion Diaconescu este
de părere că acceptarea acestui pact ar anihila opoziţia şi ar aduce
prejudicii ideii de democraţie.
• 30 oct. Camerele reunite ale Parlamentului primesc
jurământul preşedintelui României, Ion Iliescu. Vasile Gionea,
preşedintele Curţii Constituţionale, prezintă actul de validare a
rezultatelor alegerilor prezidenţiale din 11 oct. 1992.
• 31 oct. Activitate febrilă în tabăra liberală. La adunarea
generală a Delegaţiei Permanente a P.N.L., liberalii lui Câmpeanu
îşi evaluează eşecul în alegeri şi stabilesc răspunderile. După ce
se invocă factori negativi obiectivi se găsesc şi ţapi ispăşitori: I. V.
Săndulescu, Mircea Ionescu Quintus care îşi şi dau demisia
266
1992
din conducerea partidului şi ministrul George Danielescu ce
părăseşte imediat adunarea. Chiar dacă şi-au explicat înfrângerile
prin acţiunea unor factori obiectivi, liberalii fiind doar între ei -
presa n-a avut acces - şi-au făcut şi reproşuri:
-intrarea în C.D.R. pentru alegerile locale.
-ieşirea din C.D.R. motivată de unii lideri prin riscul trans­
formării C.D.R. într-un megapartid, ceea ce ar fi condus la mari
nemulţumiri printre membrii şi simpatizanţii partidului. Radu
Ciuceanu, secretar general al P.N.L., afirmă: „Am călcat în două
mari gropi: intrarea în Convenţie şi ieşirea din Convenţie".
-propunerea candidaturii la preşedinţie a ex-regelui Mihai
fără consultarea acestuia în prealabil.
- participarea la guvernare în cabinetul Stolojan,
interpretată ca o tentativă de cauţionare a sistemului neocomunist,
amintind de participarea disidenţilor liberali conduşi de Gh.
Tătărescu la Guvernul din 1945.
-zvonul unei înţelegeri între Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu,
intermediată de Radu Ciuceanu.
La adunarea generală s-a mai examinat şi oportunitatea
unirii cu N.P.L. şi cu alţi liberali din celelalte partide. Cristian
Zăinescu, ex-vicepreşedinte al P.N.L. şi iniţiatorul proiectului
„P.N.L. fără Câmpeanu", n-a fost primit la adunare şi, după un
scandal memorabil, s-a întors la Iaşi.
-Pe de altă parte P.N.L.C.D. cheamă la unitatea liberalilor.
Vintilă I.Brătianu îi îndeamnă pe toţi cei care conduc organizaţiile
P.N.L. din ţară şi din Capitală să adere la P.N.L.C.D. în scopul
refacerii mişcării liberale considerând, desigur, că P.N.L.C.D. este
singura forţă capabilă să refacă adevărata mişcare liberală.
• 4 nov. La Palatul Cotroceni Ion Iliescu anunţă: ,A sosit
ora H!", adică ora la care toată lumea va afla numele noului prim-
ministru: Nicolae Văcăroiu. Nimeni nu-1 prea cunoaşte, dar Ion
Iliescu îl prezintă: om al reformei, cu disponibilităţi pentru dia­
log, cu temeinice cunoştinţe în domeniul macroeconomic şi al
mecanismelor economiei de piaţă. (Nicolae Văcăroiu -Născut la
5 nov. 1943 în oraşul Bolgrad -Basarabia, în familia unui ceferist.
Absolvent al Facultăţii de finanţe-credit a Academiei de Ştiinţe
Economice din Bucureşti -1964. A lucrat la Comitetul de Stat al
Planificării, promovând până la funcţia de director al Direcţiei de
sinteză económico-financiara. A fost şi cadru didactic asociat la
Academia de Studii Economice şi la Universitatea Bucureşti. în
1990 a ajuns în funcţia de ministru-adjunct la Ministerul
Economiei Naţionale, apoi şef al Departamentului de preţuri,
267
 1992
secretar de stat şi şef al Departamentului de impozite şi taxe din
Ministerul Finanţelor. A coordonat reforma în domeniul fiscalităţii,
a lucrat la introducerea taxei pe valoarea adăugată, a făcut parte
din echipa de specialişti care a purtat tratative cu F.M.I., Banca
Mondială şi alte organisme financiare internaţionale.)
Primele declaraţii făcute presei: „Nu sunt membru F.D.S.N.,
nu sunt membru al nici unui partid. Nu mă deranjează să fiu un
prim-ministru de sacrificiu, nu ţin la scaun. Sunt un specialist
nu un politician". „Eu sunt pentru întărirea controlului statului,
în special în ceea ce priveşte modul de gestionare a averii sale.
Poporul a muncit pentru această proprietate şi trebuie să eliminăm
abuzurile în distrugerea ei." încă din prima zi primul-ministru
pronunţă apăsat cuvântul reformă, ale cărei legi -după cum afirmă
-corectate şi aplicate sistematic, vor consolida reforma şi îi vor
da coerenţă, o vor adapta realităţilor economiei româneşti în
condiţiile unei serioase protecţii sociale. în primele ore ale carierei
sale de prim-ministru, Nicolae Văcăroiu este asaltat de întrebări.
Ion Iliescu îl salvează de capcana unor întrebări care îl găsesc
nepregătit, dar răspunde mulţumitor la celelalte. Presa află că
datorită promovării, spectaculoase pentru toată lumea, rămâne
neterminată o lucrare de interes imediat „Calcularea taxei pe
valoarea adăugată".
Reacţii la numirea primului-ministru:
Theodor Stolojan: „E un om deosebit. Am lucrat foarte mult
împreună când dânsul lucra în C.S.P., iar eu în Ministerul
Finanţelor". în legătură cu aplicarea în continuare a reformei,
fostul premier declară că are încredere în noul prim-ministru şi
că poate pleca „foarte liniştit".
Oliviu Gherman: „Aşteptam ca în România, în sfârşit, să
existe o gândire economică coerentă. în ce priveşte sprijinul din
partea celorlalte partide, avem două variante -ori înţelegem politica
în spiritul anilor '20, ori în spiritul anului '92".
Petre Roman: „Nu-i o personalitate politică. Problema cen­
trală este dacă, asumându-şi pe deplin politicile şi instrumentele
economiei de piaţă, reuşeşte să-şi redreseze autoritatea guvernului
asupra sectoarelor economice şi financiare".
Corneliu Coposu: „Noi nu susţinem un guvern de tehno­
craţi. S-ar putea să se îmbrace în haina F.D.S.N.-ului. Noi am
promis că vom susţine un guvern omogen politic al F.D.S.N.",
Horia Rusu: „Consider că încercarea de a depolitiza politicul
care s-a făcut acum va avea consecinţe extrem de grave asupra
societăţii noastre în viitor. Actul de guvernare este un act politic".
268
1992
Corneliu Vădim Tudor: „Mă bucur că domnul Ion Iliescu
a respectat ceea ce l-am rugat noi, adică să pună un gospodar.
Din păcate, nu ştie mai nimeni ceva despre noul prim-ministru
(...) Până acum, de vreo trei ani, la vremuri mari am avut oameni
mici... Să dea Dumnezeu să avem la vremuri mari oameni mari".
,Am avut Ienăchiţă Văcărescu, avem Văcaru şi Văcăroiu."
Adrian Năstase: „Este un prim-ministru care se adresează
omului de pe stradă".
Gheorghe Funar: „Este îngrijorător că persoana desemnată
să formeze noul guvern este un independent şi fiind independent
riscăm să ne conducă la aceleaşi efecte în politica pe care o va
adopta ca şi Guvernul Stolojan ".
Eugen Dijmărescu: „Un bun specialist în taxe şi impozite;
dar nu vreau să spun că aceasta prevesteşte ceva".
Sergiu Cunescu: „Nu ştiu dacă îl vom susţine pe
primul-ministru. Trebuie mai întâi să vedem care este formaţia
şi după aceea vom lua o decizie".
- în aceeaşi zi - 4 nov. - românii află cine va fi noul
prim-ministru, iar americanii cine va fi viitorul preşedinte al S.U A.
Rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din S.U.A. îl indică
pe democratul Bill Clinton drept învingător în 33 de state.
Republicanul George Bush trebuie să-şi ia adio de la Casa Albă
deoarece nu a reuşit să se impună decât în 17 state.
• 9-10 nov. Grupul pentru Reforma Morală şi Politică a
P.N.L. continuă să militeze pentru renaşterea acestui partid. La o
conferinţă de presă, membrii grupului promit o moţiune şi o
alternativă la actuala conducere a P.N.L. Sunt criticate deplasarea
spre stânga a partidului, distanţarea de forţele politice democratice,
lipsa de democraţie din interiorul partidului unde deciziile se iau
în culise doar de câteva persoane. Se cere convocarea Conferinţei
Naţionale Extraordinare pentru demiterea conducerii în frunte
cu Radu Câmpeanu, pentru modificarea statutului, alegerea noii
conduceri, stabilirea tacticii şi strategiei partidului.
-Şi Radu Câmpeanu este activ. El anunţă fuziunea P.N.L
cu N.P.L., mişcare tactică neagreată de Grupul pentru Reforma
Morală şi Politică a P.N.L., care în aceeaşi zi se pronunţă cu ardoare
pentru unificarea mişcării liberale.
-în Camera Deputaţilor se termină lupta dusă de câteva
săptămâni, în special între F.D.S.N. şi F.S.N., pentru atribuirea
comisiilor. Deoarece în comisii se promovează, se opresc sau se
modifică legile.fiecare partid a încercat, prin diverse metode, să
revendice cât mai multe comisii, deşi regulamentul prevede ca
269
 1992
distribuirea comisiilor să respecte procentajul obţinut la alegeri
de fiecare partid. Regulamentul mai prevede ca fiecare Cameră
să-şi stabilească numărul de comisii, titulatura, competenţele şi
numărul de membri, având obligaţia să respecte atribuţiile
comune.
în noul Parlament fiecare Cameră şi-a desemnat o comisie
pentru politică externă (Parlamentul format în '90 avea doar una)
pentru atribuirea căreia s-a luptat mult şi aprig. F.S.N. a pierdut
în faţa F.D.S.N. care şi-a adjudecat comisiile de politică externă
din ambele Camere. în Camera Deputaţilor, F.D.S.N. îşi exercită
autoritatea asupra a încă trei comisii importante: politică eco­
nomică, reformă şi privatizare; juridică, de disciplină şi imunităţi;
învăţământ şi ştiinţă. F.S.N. rămâne cu două comisii (cercetarea
abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii; de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională).
Alte comisii în Camera Deputaţilor: buget, finanţe, bănci
(P.U.N.R.); agricultură şi viticultură, industrie şi servicii speciale
(P.R.M.); drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor
naţionale (minorităţile naţionale, altele decît cea maghiară);
admimstraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecolo­
gic (P.N.Ţ.C.D.); muncă şi protecţie socială (P.A.C.); sănătate şi
familie (U.D.M.R.); cultură, artă şi mass-media (P.N.Ţ.C.D.).
Comisiile parlamentare din Senat (la 12 nov. se încheie
atribuirea acestor comisii partidelor): drepturile omului
(P.N.Ţ.C.D.); agricultură, industrie alimentară şi silvicultură
(P.A.C.); cercetarea abuzurilor şi petiţii (P.N.Ţ.C.D.); învăţământ
şi cercetare ştiinţifică (F.D.S.N.); juridică, de numiri, disciplină,
imunităţi şi validări (F.S.N.); muncă, protecţie socială şi problemele
şomajului (U.D.M.R.); privatizare (P.U.N.R.); administraţie publi­
că şi amenajarea teritoriului (P.U.N.R.); cultură, arte şi mijloace
de informare în masă (Partida Naţională = P.R.M.+P.S.M.); apărare,
ordine publică şi siguranţă naţională (F.D.S.N.); economică
(F.D.S.N.); sănătate, ecologie şi sport (F.S.N.).
• 11-12 nov. Theodor Stolojan şi Petre Roman în Senat.
Theodor Stolojan, după ce prezintă Raportul asupra guvernării
în perioada oct. '91 -oct. '92, acceptă să răspundă la întrebările
senatorilor, deşi consideră că nu e nevoie ca Raportul să fie aprobat
de aceştia. Deoarece acuzele la adresa guvernării sale, dar mai
ales la adresa lui Petre Roman, nu sunt puţine şi nici delicat
formulate, Theodor Stolojan se apără: „Judecând politic vechiul
Parlament şi încă actualul Guvern, vă rog, domnilor senatori, să
fiţi îngăduitori pentru că cei care au încercat să facă ceva şi n-au
270
1992
reuşit poate sunt mai buni decât cei care au încercat să facă
nimic şi au reuşit". O dată cu apariţia lui Petre Roman la microfon
izbucneşte cu adevărat scandalul. Referindu-se la condiţiile grele
în care a guvernat, ex-premierul face o trimitere la „cei care doresc
o reîntoarcere la vechiul sistem" şi care i-au zădărnicit multe
iniţiative şieforturi. O asemenea afirmaţie atinge multe răni încă
neînchise. în sală se dezlănţuie furtuna, iar clopoţelul lui Oliviu
Gherman se zbate neputincios. Când Petre Roman încearcă să-şi
continue expunerea e anunţat că mai are trei minute. El ripostează
afirmând că acuzaţiile grave aduse Guvernului Roman şi Stolojan
nu pot fi combătute pe parcursul a trei, patru sau cinci minute.
Atacat din toate părţile, Petre Roman contraatacă: ,A fi confruntaţi
astăzi cu noi politicieni, dar vechi servitori ai ceauşismului, nu
înseamnă că intrăm în democraţie". Corneliu Vădim Tudor
reacţionează din nou: „Dumneata ai fost lector de partid la medi­
cină şi construcţii, nu eu, tatăl dumitale a fost general sovietic".
Conflictul continuă în ciuda avertizărilor insistente ale clopoţelului
prezidenţial. Urmează Adrian Păunescu pentru care ceea ce au
înfăptuit echipele guvernamentale de după 1990 a fost o tristă
farsă, adică îndeplinirea programului de colonizare a României,
după ce Guvernul Roman cu ajutorul ministrului de finanţe
Stolojan şi sub privirile prea îngăduitoare ale lui Ion Iliescu a
risipit şi haotizat uriaşa moştenire a epocii socialiste. Astfel a
ajuns România o ţară subordonată finanţelor mondiale, cu
fabricile şi uzinele construite din sudoarea poporului pierdute în
mâinile samsarilor şi bişniţarilor străini.
în încheierea uneia dintre cele mai trepidante şedinţe prin
care noul Parlament s-a afirmat în viaţa politică a tării, Theodor
Stolojan (al cărui Raport de guvernare n-a mai fost dezbătut şi în
Camera Deputaţilor), la ultima sa apariţie în Parlament,
mulţumeşte celor care au avut un cuvânt bun pentru echipa sa,
iar pe cei care „i-au adresat cuvinte mult prea grele" şi pe care el
apreciază că nu le merită, îi respectă totuşi în continuare „ca
reprezentanţi ai electoratului care i-a învestit".
• 11 nov. Conferinţă de presă „oarecum aniversară, dar
nu festivă" a Alianţei Civice, la împlinirea a doi ani de existenţă.
Sărbătorirea prilejuieşte o sinteză a dezamăgirilor, începând cu
lipsa unui sediu şi sfârşind cu rezultatele alegerilor. „De la alegeri
C.D.R. a început să moară" zice Petre Mihai Băcanu. Concluzia
este că alegerile s-au pierdut la sate şi de aceea se fac planuri de
seducere a acestor zone şi în primul rând a intelectualităţii săteşti.
Apare şi o idee mai îndrăzneaţă „puţin cam utopică, puţin cam
271

1992
fantezistă" cum o consideră Ana Blandiana, crearea unor
sate-model prin care să se demonstreze ce ar fi fost satul românesc
fără deceniile de comunism.
-Verdictul Curţii Constituţionale în legătură cu Legea
privind măsuri premergătoare reglementării situaţiei juridice a
unor imobile trecute în proprietatea statului după 23 aug. 1944,
lege adoptată de Parlament la 14 oct. 1992. Curtea Constituţională,
sesizată de un număr de 55 de deputaţi, în legătură cu
neconstituţionalitatea articolelor 1 şi 2 şi de Curtea Supremă de
Justiţie, în legătură cu neconstituţionalitatea articolului 5, de­
cide că prevederile alineatului 1 din articolul 2 şi cele ale articolului
5 sunt neconstituţionale. Alineatul 1, articolul 2 -instituie pe o
durată de timp o interdicţie de înstrăinare a bunurilor, care nu
poate fi hotărâtă decât printr-o lege organică. Aricolul 5 - Parla­
mentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a
justiţiei în legătură cu aceste imobile, potrivit principiului separării
puterilor în stat.
• 13 nov. La limita celor 10 zile acordate de Constituţie,
premierul Nicolae Văcăroiu prezintă Parlamentului componenţa
cabinetului său (vezi anexa nr. 11) şi programul de guvernare.
Dintre cei 21 de miniştri, 11 sunt membri F.D.S.N. Prezentându-i,
Nicolae Văcăroiu prezice că echipa sa va guverna 4 ani. Rumoare,
râsete în sala Parlamentului. „Cine râde la urmă, râde mai bine"
-avertizează primul-ministru. Acesta supune apoi atenţiei parla­
mentarilor programul de guvernare pentru perioada 1992-1996.
După o scurtă analiză a situaţiei la zi a economiei româneşti se
trece la obiectivul prioritar pe termen scurt, care este traversarea
în condiţii normale a iernii 1992-1993, la câteva coordonate pentru
'93 care în a doua jumătate va aduce stoparea declinului
producţiei, urmată de relansarea producţiei în 1994. Iar pentru
perioada următoare, pînă în 1996 se enumera câteva orientări de
maximă generalitate. Premierul îşi însoţeşte expozeul de o
precizare: „Acest raport nu are pretenţia unui program strategic
pentru o perioadă de patru ani în detaliu. Ar fi fost neserios din
partea unei echipe guvernamentale noi să prezinte în faţa
dumneavoastră un astfel de program. El se va elabora în urmă^
toarele 2-3 luni şi se va prezenta Parlamentului".
Prestaţia lui Nicolae Văcăroiu provoacă reacţii adverse.
Chiar dacă tânărul premier a explicat de ce nu are încă un pro­
gram, unii parlamentari susţin că trebuia să-1 aibă. Dinu Patriciu,
contrariat, afirmă că expunerea lui Nicolae Văcăroiu „e bună
pentru al XV-lea Congres al P.C.R.". Verestoy Attila consideră că
272
1992
documentul citit seamănă mai mult cu un plan de măsuri şi e
nevoie de un plan de măsuri pe 4 ani, nu pe 4 luni. Nicolae
Cerveni: „acest Guvern este o caracatiţă care are ca unic scop să
continue politica comunizantâ a domnului Iliescu". La radio
B.B.C. se comentează programul noului cabinet Văcăroiu şi se
consideră că marea omisiune este lipsa oricărei referiri la regimul
proprietăţii. Programul are în vedere doar iarna care se apropie şi
nu oferă răspunsuri pentru ieşirea din criză, ci elemente multe,
mărunte şi vagi. în presa internă apar noi date biografice,
controversate, din biografia lui Nicolae Văcăroiu: între 1985 -
1989 a fost secretar de partid la C.S.P.; după 1989 a fost de două
ori secretar de stat şi de două ori retrogradat. Prima oară de către
Petre Roman, pentru că „s-a opus reformei" şi a doua oară când
s-au restructurat posturile de secretari de stat; este autorul
impozitelor, taxelor şi suprataxelor etc.
• 15 nov. Cinci ani de la revolta anticeauşistă şi
anticomunistă a muncitorilor braşoveni. Asociaţia „15 Noiembrie
'87" şi sindicatul Mişcarea „15 Noiembrie '87" iau iniţiativa
comemorării evenimentului, dar o concep cu destulă reţinere
(ediţia a treia a Crosului „15 Noiembrie" programată să aibă loc
pe traseul fostei demonstraţii, Cupa „15 Noiembrie" la fotbal şi
simpozionul „Istoria modernă a României -lumini şi umbre"). Au
dispărut din programul comemorativ marşul muncitorilor
braşoveni şi întrunirea rezistenţei româneşti anticomuniste. S-a
renunţat la o serie de manifestări pentru a nu tensiona şi mai
mult atmosfera politică şi aşa tensionată - se justifică Gavrilă
Filichi, preşedintele Asociaţiei „15 noiembrie '87". Numeroase
personalităţi politice n-au răspuns invitaţiei de a fi prezente la
comemorarea braşovenilor.
• 17 nov. Bruxelles. Prin parafarea Acordului european
de asociere între C.E.E. şi România, aceasta din urmă este a
patra ţară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria şi
Cehoslovacia, care obţine statutul de asociat la C.E.E. Chiar dacă
Acordul îi asigură avantaje politice şi economice, în principiu egale
cu ale celorlalţi asociaţi, totuşi României i se repartizează cote
mai mici de export pentru produsele agricole decât ţărilor
Trilateralei.
• 18 nov. Partidele din opoziţie îşi fac cunoscute obiecţiile
împotriva programului de guvernare al lui Nicolae Văcăroiu şi a
componenţei echipei guvernamentale.
• 19 nov. Camerele reunite ale Parlamentului dau votul
de încredere noului Guvern. Cu 260 voturi pentru şi 203 împotrivă,
273
 1992
Nicolae Văcăroiu este acreditat prim-ministru, calitate pe care,
aşa cum declară, vrea să şi-o păstreze 4 ani, împreună cu miniştrii
săi. Membrii P.U.N.R, nu s-au hotărât de la început asupra a
ceea ce au de făcut. Iniţial şi-au exprimat rezerve faţă de programul
lui Nicolae Văcăroiu şi faţă de echipa sa pentru ca, după ce s-au
comunicat rezultatele votării, să se ridice în picioare şi să aplaude.
Opinii ale oamenilor politici după acreditarea Guvernului
Văcăroiu:
Petre Roman: „Domnul Văcăroiu nu doreşte sincer
reforma. A declarat aproape explicit că ne vom întoarce la sistemul
de control de dinainte de 1989". Personalităţile guvernamentale
care doresc reforma -Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu -vor fi
cenzurate. Extremiştii sunt liderii de opinie ai F.D.S.N.
Stelian Tănase: „Guvernul acesta este rezultatul eşuării
tratativelor între partidele politice privind încheierea unui pact
politic şi social, care ar fi dus la stabilizarea vieţii politice şi, în
consecinţă, a societăţii româneşti. Atunci când se punea această
problemă, F.D.S.N a forţat votul, aliniindu-se cu P.S.M. şi P.R.M.,
pentru a obţine preşedinţia ambelor camere. Acum a procedat în
acelaşi fel pentru a impune Guvernul".
Dinu Patriciu: „După părerea mea acest Guvern nu este
capabil să continue reforma. De altfel ceea ce înseamnă reformă
pentru domnul Văcăroiu pentru noi este contrareformă. Eu cred
că rezultatul acestei guvernări, care nu îşi propune decât
gestionarea crizei, se va vedea în foarte scurtă vreme -accentuarea
blocajului financiar, creşterea inflaţiei şi scăparea de sub control
a întregii economii". „Guvernul Văcăroiu nu este o echipă, ci o
curea de transmisie."
Gheorghe Funar: „Din păcate, a fost aprobată această
schiţă de program de guvernare". „România are un guvern
prezidenţial."
Cornel Brahaş: „Grupul nostru parlamentar a votat pentru
noul guvern" „(...) Învestitura a intervenit şi ca urmare a promi­
siunii Guvernului că va ţine cont de propunerile noastre şi ale
Convenţiei Democratice."
Horia Rusu: „Domnul Văcăroiu vrea să fie transparent.
Prin dânsul eu văd Cotroceniul".
• 20 nov. Nicolae Văcăroiu îl însoţeşte pe Ion Iliescu la
festivitatea de inaugurare, în incinta Casei Presei Libere, a Bursei
Române de Mărfuri. Premierul mărturiseşte că a amânat depune­
rea jurământului de către membrii executivului pentru a putea
participa la deschiderea „templului economiei de piaţă".
274
1992
Ion Iliescu: „Vom tăia o panglică simbolică, dar tăietura se
va vedea". „Bursa este una dintre instituţiile vitale economiei de
piaţă. Este primul pas, prima apariţie, prima instituţie. Sper să
se afirme cu succes. "
-Palatul Cotroceni. Orele 17,30. în faţa preşedintelui Ion
Iliescu, membrii Guvernului depun jurământul (unii dintre ei
rostesc şi formula finală conţinută de textul jurământului: „Aşa
să ne ajute Dumnezeu"). Moment solemn şi festiv cu discursuri,
felicitări şi cupe de şampanie. Sunt prezenţi şi membrii echipei
Stolojan, dar lipseşte Theodor Stolojan care a plecat în S.U.A.
încă de la 18 nov., unde urmează să-şi ia în primire postul de la
Banca Mondială. Unii oameni politici vor considera un afront graba
cu care Stolojan a părăsit ţara, încă înainte de a preda ştafeta
noului premier.
-Nicu Ceauşescu, condamnat în cele din urmă la 5 ani
închisoare pentru port ilegal de armă şi încălcarea regimului
armelor şi muniţiilor, este pus în libertate condiţionată, de către
Judecătoria sectorului 5 al Capitalei.
• 23 nov. Liderii P.N.Ţ.C.D., în cadrul unei conferinţe de
presă combat ideea, cu tot mai largă circulaţie, că C.D.R. este
ameninţată nu numai de rezultatul algerilor, ci şi de disensiuni
interne. Zvonurile prin care se urmăreşte scăderea popularităţii
C.D.R. sunt calificate de Corneliu Coposu drept „o diversiune
dirijată de S.R.I.".
- în Senat şi în Camera Deputaţilor se mai constituie şi
comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din
decembrie '89.
• 24 nov. Radu Theodoru, unul dintre membrii fondatori
ai P.R.M. şi vicepreşedinte organizatoric, îşi face cunoscut divorţul
de acest partid căruia îi deplânge evoluţia într-o direcţie
nedorită.Iar pe şeful partidului îl acuză de despotism, aroganţă,
conformism asociat cu teribilism pamfletar, cult al personalităţii.
• 25 nov. P.R.M. nu întârzie să ia atitudine faţă de Radu
Theodoru. într-un comunicat al Comitetului Director acesta este
etichetat drept denigrator al partidului şi al preşedintelui Corneliu
Vădim Tudor, carierist cu stagii în mai multe partide, un cumul
al insucceselor politice care i-au dereglat comportamentul (a
aspirat la preşedinţia ţârii, la funcţia de primar general al Capitalei
şi senator de Argeş), un intrigant, sursă de stări tensionale.
Inventarul păcatelor celui care cu numai două zile în urmă era
vicepreşedinte al P.R.M. pare nesfârşit: a subminat din interior
P.R.M., stângist periculos cu o reţea proprie de informatori şi
275
 1992
susţinători, adept al regimurilor dictatoriale de stânga cu care
întreţine relaţii în detrimentul P.R.M., arogant, dispreţuitor, a
împiedicat accesul în partid al unor elemente valoroase, are
înclinaţii de dictator, are şi datorii faţă de P.R.M. (300 000 lei), a
folosit autoturismul şi munca dactilografei partidului ca şi
influenţa lui Corneliu Vădim Tudor şi a partidului pentru a obţine,
prin intervenţii, avansarea sa la gradul de general în rezervă etc.
etc. Acuzaţiile vor continua. Radu Theodoru va fi ales la 27 nov.
preşedinte al P.U.S.D.
• 26 nov. P.U.N.R. împotriva luiTheodor Stolojan. Dacă
Gheorghe Punar n-a pregetat să-şi declare părerea negativă
despre guvernarea Stolojan, Ioan Gavra, în faţă ziariştilor,
continuă ofensiva: „Nu văd justiţie internaţională care să nu-1
aducă de acolo de unde este pentru a da seamă pentru dezastrul
în care nea adus". Aşa cum a observat şi Gheorghe Funar,
Theodor Stolojan a plecat în America înainte de instalarea
Guvernului Văcăroiu.
-Petre Roman afirmă, la o conferinţă de presă, că avem la
conducerea ţării o echipă antireformă. Unul dintre exemplele cu
care îşi susţine teza este chiar Ion Hiescu despre care mărturiseşte
că a respins iniţial Legea fondului funciar pentru că aceasta
distruge structurile colectivizate ale agriculturii - C.A.P.-urile,
IA.S.-urile etc. Preşedintele ţării ar fi preferat ca pământurile să
fie date ţăranilor în folosinţă, nu cu titluiri de proprietate.
-La prima conferinţă de presă pe care o onorează cu
prezenţa, după alegeri, Ion Iliescu răspunde unor obiecţii formu­
late la adresa Guvernului Văcăroni şi a preşedintelui ţării.
Guvernul, minoritar şi monocolor, este integral asumat de F.D.S.N.
Greşesc cei care neagă rolul statului în economie şi uită sau nu
ştiu că Bill Clinton a venit la preşedinţia S.UA. cu un program
de reabilitare a statului. Guvernul Văcăroiu nu este un guvern
prezidenţial. Preşedintele ţării n-a făcut nimic altceva decât să
puncteze ce trebuie să facă acest Guvern. Ion Iliescu declară
despre sine: „Eu am evoluat în timp şi sunt deschis şi democrat.
Mie nu mi-e ruşine de trecutul meu, chiar de nomenclaturist,
pentru că nu am nimic a-mi reproşa".
• 26-27 nov. Şedinţa Consiliului C.D.R. Corneliu Coposu
demisionează din funcţia de preşedinte al C.D.R. şi-1 recomandă,
pentru această funcţie, pe Emil Constantinescu care obţine
voturile necesare investiturii. S-au abţinut de Ia vot P A. C, P.E.R.,
şi U.M.R.L. Noul ales al C.D.R. declară că va fi atent la orgoliile de
partid din cadrul C.D.R. şi la personalităţile accentuate ale multora
276
1992
dintre cei ce compun această coaliţie. Ca strateg al C.D.R., Emil
Constantinescu îşi mărturiseşte o primă intenţie -tentativa de a
obtine sprijinul sindicatelor şi al organizaţiilor studenţeşti.
• 27-29 nov. Vizitează România Tom Lantos, congres­
manul american ce s-a opus ca România să primească clauza
naţiunii celei mai favorizate. Oaspetele se întâlneşte cu Teodor
Meleşcanu, reprezentanţi ai U.D.M.R. şi ai unor partide din
opoziţie. La sediul P.N.Ţ.C.D., la întâlnirea cu liderii C.D.R., Tom
Lantos declară: „Dacă România va primi clauza naţiunii celei mai
favorizate, aceasta se va datora pledoariei insistente a opoziţiei".
• 29 nov. Are loc prima vizită a unei comisii a
Parlamentului României (co. 5 isâ de Adrian Năstase) la Chişinău.
Parlamentarii celor două ţari au discutat despre accelerarea
integrării economice, sincronizarea legislaţiei, crearea unui spaţiu
cultural comun şi a unui cadru stimulativ pentru regăsirea
firescului în contactele directe dintre oameni. S-a convenit să se
constituie o comisie interparlamentară Bucureşti-Chişinău, cu
un număr egal de parlamentari din România şi Moldova şi care
să activeze alternativ în cele două ţări.
• 1 dec. Ziua Naţională a României. La 30 nov.
parlamentarii se întâlnesc în şedinţă solemnă pentru a marca
sărbătoarea. în toată ţara au loc manifestări - Serbările Unirii -
consacrate evenimentului. Momentul de apogeu se consumă la
Alba Iulia unde reprezentanţii puterii şi cei ai opoziţiei au mtinerarii
distincte. Pentru a nu se întâlni a fost nevoie ca opoziţia să-şi
decaleze programul. „Nu putem participa alături de şeful S.R.I. la
o asemenea manifestare" -explică Sergiu Cunescu. Arunci când
Adrian Năstase, Mişu Negriţoiu, Virgil Măgureanu, Liviu Maior,
Victor Opaschi au depus coroane de flori la statuia lui Mlhai
Viteazul şi au prezentat mesajele oficiale, ceilalţi - Emil
Constantinescu, Corneliu Coposu, Vintilă Brătianu, Horia
Rusu, Sergiu Cunescu, ConstantinTicu Dumitrescu -au depus
coroane de flori în cimitirul Maieri. Emil Constantinescu a lansat
Apelul de la Alba Iulia care îndeamnă la „unire, toleranţă şi
solidaritate", pentru refacerea României ca patrie comună care
să-i cuprindă pe toţi cetăţenii şi să-i facă feric i ,i. Cele două tabere
s-au întâlnit la Catedrala Reîntregirii Neamului unde au asistat
împreună la oficierea unei slujbe
-La Cluj, maghiarii sum. ncmulţuiniti t itru că primarul
Gheorghe Funar a reinstalat pe statuia lui Matei Corvin inscripţia
cu un text al lui Nicolae Iorga, dată jos în timpul Dictatului de la
Viena: „Biruitor în război, învins numai la Baia de propriul său
277
 1992
neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită".
• 2 dec. Liberalii continuă lupta. La şedinţa Biroului
Executiv al P.N.L. este pus în discuţie Grupul pentru Reformă
Morală şi Politică a P.N.L. şi acuzat de subminarea şi scindarea
partidului. Din cei 20 de membri ai Grupului sunt excluşi din
P.N.L. Radu Stroe şi Valeriu Stoica. Imediat aceştia contraatacă.
Ţinta este Radu Cămpeanu căruia îi aruncă în faţă mai vechi şi
mai noi păcate: a cutezat să proiecteze o alianţă liberală în care
să includă partide ca P.U.N.R. şi P.D.A.R., iar înainte de alegeri
nu vedea nimic rău în colaborarea la guvernare cu F.D.S.N.
• 7 dec. în Senat Szabo Karoly afirmă că la Cluj s-a comis
profanarea unui monument istoric, respectiv a statuii lui Matei
Corvin, căreia i s-a ataşat plăcuţa cu citatul lui Iorga. La 6 dec,
la Consiliul Delegaţilor U.D.M.R., s-a ajuns la concluzia că
problema plăcuţelor de pe statuia lui Matei Corvin, considerată
de mare importanţă, trebuie să fie rezolvată de organisme
internaţionale (U.N.E.S.C.O., Parlamentul Europei) în cazul în care
forurile competenţe din ţară nu reacţionează la apelurile U.D.M.R.
• 8 dec. în cursul unei vizite la Washington, Adrian
Dohotaru, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, îşi afirmă
speranţa că România se va uni cu Moldova în aproximativ 8 ani.
Afirmaţia provoacă nervozitatea unor cercuri politice din Chişinău,
iar Mircea Snegur ţine să pună lucrurile la punct printr-o replică
tăioasă: „succesul unirii sau reîntregirii nu poate fi forţat în aşa
mod cum se exprimă demnitarii români". Demnitarul moldovean
se pronunţă încă o dată ferm pentru independenţa Republicii
Moldova, iar declaraţiile din categoria celei pe care o combate nu
au, în opinia sa, alte consecinţe decât destabilizarea situaţiei în
Moldova.
- Grupul pentru Reformă Morală şi Politică a P.N.L. reia '
ofensiva. Ca efect al unei scrisori deschise, acesta reuşeşte să
convoace şedinţa extraordinară a Biroului Executiv al P.N.L.
Membrii grupului, la care au aderat Ioana Brătianu şi Constantin
Bălăceanu Stolnici, îl acuză pe Radu Câmpeanu pentru toate
greşelile care au compromis partidul şi avertizează că vor cere
Conferinţei Naţionale îndepărtarea de la conducere a celui pe care
îl consideră vinovat de falimentul liberalilor.
• 9 dec. Grevă generală a tipografilor în mai multe oraşe.
Liderii Uniunii Sindicatelor Tipografilor din Bucureşti acuză
guvernanţii pentru nepăsarea cu care au tratat revendicările
membrilor breslei. în pofida unor comunicate guvernamentale
transmise la radio şi din care rezultă că s-a căzut de acord asupra
278
1992
unor revendicări (retehnologizare, acordarea unor linii de credit
extern, scutirea de anumite taxe, protejarea poligrafiei de către
stat, ca patron unic, mărirea salariilor) nu s-a rezolvat nimic, iar
Guvernul Văcăroiu pare şi mai indiferent la cererile tipografilor,
în consecinţă, la 10 dec, ziarele vor fi în pericol de a nu apărea.
• 10-11 dec. Mugurel Florescu, şeful Procuraturii Militare,
prezintă primul Raport al acestei instituţii în legătură cu
evenimentele din dec. '89: 1 104 persoane decedate din care 160
până la 22 dec, 3 321 răniţi din care 1 107 până la 22 dec, 1 218
dosare nesoluţionate, 1 873 suspecţi cercetaţi, din care 1 024
militari şi 121 inculpaţi trimişi în judecată din care 35 din aparatul
central de partid şi de stat, 2 din aparatul local de partid, 1 ofiţer
MAp.N., 73 ofiţeri M.I., 7 subofiţeri M.I. şi 3 civili. Ritmul lent al
cercetărilor se explică, după opinia lui Mugurel Florescu, printr-o
serie de dificultăţi cărora trebuie să le facă faţă organele de anche­
tă: neînceperea cercetărilor la faţa locului, situaţia controversată
a suspecţilor de terorism, necunoaşterea circumstanţelor reale şi
concrete în care au fost ucise sau rănite persoanele, transparenţa
actelor de urmărire penală şi nu în cele din urmă activitatea tot
mai acaparantă datorată creşterii fenomenului infracţional.
• 14 dec. Intervenţie de senzaţie în Senat Corneliu Vădim
Tudor citeşte o scrisoare semnată de doi maghiari prin care este
avertizat că ţara se află în mare pericol. Americanii şi maghiarii,
sprijiniţi din interior, au pus la punct un complot care vizează
desprinderea Transilvaniei de România. Totul va începe prin
declanşarea la 15 dec. a războiului civil la Timişoara (sediul acestor
manevre) sub pretextul comemorării Revoluţiei din dec '89. Cu
toată gravitatea impusă de moment senatorul Corneliu Vădim
Tudor cere scoaterea în afara legii a U.D.M.R. şi a Societăţii
Timişoara.
• 16-17 dec. Timişoara îşi comemorează Revoluţia din dec.
'89. în oraş steagurile au fost arborate în berna, au loc slujbe de
pomenire, se depun coroane de flori în locurile unde au căzut
victime. în expoziţiile deschise cu acest prilej, fotografiile,
publicaţiile, documentele, mărturiile adunate evocă acele zile. în
Calea Girocului se sfinţeşte monumentul ridicat în memoria celor
arşi la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. în Piaţa Măria timişorenii
îşi amintesc de ceea ce au trăit cu trei ani în urmă, apoi pornesc
într-un marş al libertăţii pe traseele urmate şi în dec. '89. In Piaţa
Victoriei se adună din nou lume multă la mitingul ce are ca ge­
neric „Comunismul s-a născut pe Neva şi va muri pe Bega".
Corneliu Coposu, prezent la Timişoara alături de altj membri
279
 1992
marcanţi ai opoziţiei (a fost invitat şi Ion Iliescu dar a preferat
să-şi trimită doar reprezentanţii), a apreciat că „totul s-a petrecut
în mod paşnic şi solemn" în contradicţie cu ceea ce a prezis
Corneliu Vădim Tudor.
-Tipografii îşi respectă promisiunea şi declanşează greva
generală datorită indiferenţei Guvernului faţă de pretenţiile lor.
Multe publicaţii nu apar. România liberă apare totuşi, tipărită la
o tipografie particulară. într-un comunicat al ziarului se
menţionează că ziariştii de la această publicaţie nu s-au
desolidarizat de greviştii din tipografii, dar au căutat o soluţie
pentru a nu-şi întrerupe apariţia, în primul rând fiindcă vor să-şi
informeze cititorii fără întrerupere şi apoi fiindcă n-ar fi suportat
uşor pagubele materiale produse de lipsa de pe piaţă a ziarului.
Ziariştii de la această publicaţie şi nu numai ei se întreabă de ce
s-a ales ca moment al grevei tocmai intervalul în care era aşteptată
comemorarea Revoluţiei din dec. '89. Unii presupun că e vorba
de o grevă creată artificial în scopuri politice. în urma unor tratative
între reprezentanţii Guvernului şi ai tipografilor greva încetează
la 18 dec.
• 19 dec. La Congresul Uniunii Naţionale a Organizaţiilor
Luptătorilor din Decembrie '89, Ion Iliescu rosteşte o alocuţiune
în care aduce „un cald omagiu luptătorilor aflaţi pe baricadele
antidictatoriale din Decembrie", îndeamnă la unitate şi speră să
se facă lumină şi în ceea ce priveşte cauza Revoluţiei.
-Gheorghe Funar cere Guvernului, printr-un comunicat,
să nu permită intrarea în ţară, de Crăciun, a familiei regale, con­
form opţiunii exprimate de Mihai de Hohenzollern, pentru că
vizita nu este altceva decât un scenariu menit să-i tulbure pe
români şi pe deasupra un scenariu costisitor pentru că se vor
risipi „sute de milioane de lei cu măsurile de protecţie şi pază",
• 19-20 dec. Are loc al Il-lea Congres al Alianţei Civice, la
care se aleg noile structuri de conducere (Comitetul Director for­
mat din 27 de membri). Participanţii protestează împotriva arestării
la 2-3 iul. '92 şi a detenţiei prelungite în închisoarea din Tiraspol
a patrioţilor moldoveni Iile Ilaşcu. Alexandru Leşco. Tudor Petrov
(Popa), Andrei Ivanţoc şi Petru Godiac. Pentru salvarea vieţii
acestora se face apel la Guvernul României şi al Republicii Moldova
ca şi la C.S.C.E. Printr-o rezoluţie, votată de plenul Congresului,
Comitetul Director este abilitat să facă o nouă încercare de
clarificare a relaţiilor cu PA.C. şi de delimitare a identităţilor celor
două formaţiuni fără a se atenta la unitatea C.D.R. Soluţia propusă
e schimbarea numelui P.A.C. Constantin Ticu Dumitrescu are
280
1392
o intervenţie care atrage atenţia. După ce avertizează că ţara este
ameninţată de procesul restauraţiei în plină desfăşurare pe toate
planurile, trage concluzia că datoria opoziţiei în această situaţie
este să se retragă din Parlament. Convinsă de argumentele
vorbitorului, sala a scandat: „Retrăgeţi-vă!".
• 21 dec. Şedinţă solemnă la Parlament. Se comemorează
Revoluţia din dec. '89. Oliviu Gherman îi dă cuvântul lui Ion
Iliescu pe care îl numeşte „făptuitor de frunte al acestei pietre de
hotar". (Piatra de hotar era Revoluţia.) Ion Iliescu îi îndeamnă pe
parlamentari să nu se îndoiască niciodată că în dec. '89 a avut
loc o revoluţie. în discursul preşedintelui ţării mai este vorba şi
despre reconciliere naţională, democraţie, reformă, greşeli deja
înfăptuite, nemulţumirea faţă de americani pentru că nu ne-au
dat clauza. Discursul se încheie cu urările „La mulţi am!" şi
„Sărbători fericite!". Au mai luat cuvântul Corneliu Coposu, Petre
Roman, Valeriu Tabără şi alţi parlamentari. Trimiterile din unele
discursuri au aprins patimile. Deşi solemnă, şedinţa a fost
agrementată cu vociferări, huiduieli şi alte ingenioase metode de
atenţionare a vorbitorilor incomozi. Cel mai original discurs a
aparţinut lui Ion Marcu (F.D.S.N.) care după ce s-a
autocaracterizat drept „pumnul muncitoresc" de care are nevoie
chiar şi Parlamentul României, i-a numit „şacali şi hiene" pe
parlamentarii opoziţiei, a continuat prin a trimite fulgere şi tunete
mai ales într-o anumită zonă a spectrului politic şi a încheiat cu
un blestem adresat trădătorilor de ţară, mai ales celor care cu
câteva zile în urmă, la comemorările de la Timişoara, au ars
exemplare ale revistei România Mare. După ce Oliviu Gherman
declară şedinţa închisă, unul dintre revoluţionarii lui '89 prezenţi
în sală (la balcon) nu se poate abţine să pună o întrebare: „Noi
reprezentăm Revoluţia română, d-le preşedinte. Ce caută ăsta
aici?" -adică Iile Verdeţ. în sală se aplaudă, unii salută intervenţia,
alţii vor s-o acopere, încă de la intrarea în sală, revoluţionarii
conduşi de Dumitru Dincă protestaseră împotriva participării la
şedinţa solemnă a P.S.M. şi P.R.M., avându-i în vedere în special
pe Corneliu Vădim Tudor şi Adrian Păunescu. Deoarece aceştia
nu şi-au făcut apariţia, întreaga energie contestatară a grupului
s-a revărsat asupra lui Ilie Verdet.
-Asociaţia „21 Decembrie" comemorează victimele
evenimentelor din ziua de 21 dec. '89 (şi din noaptea care a urmat).
Slujbă religioasă la Cimitirul Eroilor (fără prezenţa oficialităţilor),
marş al tăcerii cu tn ;eul Crematoriul Cenuşa - Piaţa Romană -
Piaţa Universităţii -Sala Dalles -Piaţa Romană -Piaţa Universităţii.
281
 1992
Seara, miting în Piaţa Universităţii. Iau cuvântul reprezentanţi ai
Asociaţiei „21 Decembrie" şi invitaţi de la Timişoara. Datorită
prezenţei modeste lumea şi presa se întreabă: „Oare am uitat
chiar atât de repede?". La conferinţa de presă a Asociaţiei „21
Decembrie" se citesc câteva concluzii în legătură cu momentul
dec, '89, grupate sub Mul „Trei ani de la Revoluţie": „Profitând de
naivitatea adevăraţilor revoluţionari, garnitura a doua a P.C.R. a
reuşit să se impună la vârf. Se mai vorbeşte despre furtul de
revoluţie, despre restauraţie, minciună, discreditarea adevăraţilor
revoluţionari etc.
-Palatul Cotroceni. Ion Iliescu şi alte oficialităţi -Nicolae
Vacăroiu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi alţii -îi sărbătoresc
pe revoluţionarii din dec. '89, Se rostesc discursuri solemne se
strâng mâini şi, mai ales, se distribuie numeroase diplome („Erou
martir al Revoluţiei din Decembrie '89" şi „Luptător pentru victoria
Revoluţiei din Decembrie") şi medalii CRevoluţia din Decembrie").
• 22 dec. Ultima zi din seria de comemorări ale Revoluţiei
din dec. '89 de la Timişoara. Cu o zi înainte s-a întors delegaţia de
revoluţionari care a participat la comemorarea de la Bucureşti şi
care a adus o urnă cu cenuşă în amintirea celor arşi la crematoriul
Cenuşa. Delegaţia e întâmpinată de reprezentanţi ai prefecturii şi
primăriei şi de numeroşi locuitori ai oraşului. în cadrul unui cere­
monial religios urna este depusă la Cimitirul Eroilor. Seara la
Catedrală se cântă un Requiem de Verdi. Suita de comemorări de
la Timişoara se încheie la 22 dec. cu un spectacol de poezie la.
Opera Română.
-Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor Istorice
şi Siturilor consideră ilegală plasarea plăcuţiei cu inscripţia lui
Iorga pe statuia lui Matei Corvin şi invită primăria Clujului să
se revină la situaţia anterioară datei de 30 nov. '92. Gheorghe
Funar intervine rapid şi anunţă că nu va ceda ci, mai mult, că va
da curs altor iniţiative: înlocuirea inscripţiei Mathias Rex cu
Matei Corvin şi amplasarea în Piaţa Unirii a statuii lui Baba
Novac, ucis de unguri.
-în Senat, Radu Timofte, preşedintele comisiei pentru
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prezintă un Raport
întocmit ca reacţie la afirmaţiile lui Corneliu Vădim Tudor în
legătură cu iminenţa izbucnirii unor acţiuni periculoase pentru
integritatea statului, la Timişoara, în zilele de 16 şi 17 dec.
Cercetările atestă că afirmaţiile lui Corneliu Vădim Tudor nu au
avut nici o bază reală. Preşedintele comisiei senatoriale îndeamnă
la rigoare în formularea unor asemenea ipoteze. Senatorii Sabin
282
1992
Ivan şi Ioan Lup afirmă că liderul P.R.M. trebuie să răspundă în
faţa comisiei de disciplină a Senatului pentru alarma falsă pe
care a ţinut s-o declanşeze în legătură cu ziua de 15 dec. Mai ales
pentru că M.I., M.Ap.N., S.I.E. au infirmat ipotezele lui Corneliu
Vădim Tudor, iar Virgil Măgureanu a declarat că S.R.I. „nu are
nici o replică" deoarece apelurile senatorului P.R.M. sunt „rodul
unei fantezii maladive".
• 23 dec. Din nou scandal în Senat. Corneliu Vădim Tu­
dor se răfuieşte cu membrii comisiei senatoriale care au infirmat
în urma cercetărilor avertismentele sale. După ce îi acuză în stilul
binecunoscut, minimalizează efectele acţiunii sale declarând că
avea datoria să facă publică scrisoarea maghiarilor şi că la urma
urmei „cui strică un pic de vigilenţă?". Membrii comisiei aduc şi
ei argumentele lor. Unul dintre aceştia propune ca anual senatorii
să fie obligaţi să se prezinte la un control psihiatric Grupul civic-
liberal cere Biroului Permanent al Senatului să ridice imunitatea
parlamentară a lui Corneliu Vădim Tudor. Deşi ecourile scanda­
lului se sting greu, senatorii au parte de un program de colinde
pe care îl susţine corul bărbătesc al Armatei cu prilejul apropiatelor
sărbători de iarnă şi a încheierii sesiunii de toamnă a Parla­
mentului.
Viorel Oancea, primarul Timişoarei, anunţă că ex-regele
Mihai a renunţat la vizita în România pentru că, aşa cum rezultă
dintr-un comunicat al biroului de presă al fostului suveran,
condiţiile impuse de partea română „ating demnitatea întregii
noastre naţiuni".
• 27 dec. Pe Mircea Snegur îl nelinişteşte din nou
eventualitatea unirii României cu Republica Moldova. El
semnalează nemulţumit ambasadei române de la Chişinău că
Virgil Măgureanu ar fi afirmat, la aniversarea Zilei luptătorului
antiterorist, că „serviciile speciale române vor pregăti unirea
României cu Basarabia". Virgil Măgureanu îi răspunde că
afirmaţia, preluată trunchiat şi răstălmăcită de presă, a fost făcută
într-un cadru neoficial şi s-a încărcat de sensuri care n-au legătură
cu realitatea.
-La sfârşitul anului Banca Europeană pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare a finalizat un Raport asupra evoluţiilor economice
din ţările est europene, în 1992. Din Raport rezultă că ţările din
Europa centrală şi de est, aflate în etapa de tranziţie către
economia de piaţă continuă să se afle în situaţii delicate. Doar
Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia lasă să se înregistreze semnele
redresării, aceste ţări fiind şi singurele care şi-au creat structurile
283
 1992
instituţionale şi juridice indispensabile funcţionării mecanismelor
economiei de piaţă. Ţările în care reforma economică şi în special
privatizarea (România şi Bulgaria) înregistrează cele mai lente
ritmuri au şi situaţia cea mai grea, în timp ce Cehoslovacia,
Ungaria şi Polonia în care privatizarea s-a produs în ritm accelerat
îşi stabilizează economia, reduc rata inflaţiei şi chiar înregistrează
indiciile relansării economice.
In ceea ce priveşte produsul intern brut (P.I.B.) doar Polonia
înregistrează o rată pozitivă, de creştere (+2%), iar în celelalte ţări
valorile acestui indicator rămân negative (Ungaria -5%; Bulgaria
şi Cehoslovacia -8%; România -15%). Indicele de privatizare este
de 70% pentru Cehoslovacia, 45% pentru Polonia, 33% pentru
Ungaria, 28% pentru România şi 20% pentru Bulgaria. între cele
5 ţări menţionate, România este singura în care preţurile au
marcat o creştere accelerată în 1992 faţă de 1991 de la 160% la
200%, indicând un slab control asupra inflaţiei (cel mai scăzut
nivel al inflaţiei îl are Cehoslovacia). Şomajul înregistrează cel
mai mare spor în 1992 faţă de 1991 în România (8,5%) şi Bul­
garia (16%). Una dintre cauzele acestei situaţii ar putea fi
investiţiile de capital străin care favorizează net Ungaria (4,8
miliarde dolari), Cehoslovacia şi Polonia, în timp ce în România
(0,6 miliarde dolari) şi Bulgaria (0,12 miliarde dolari) acestea sunt
nesemnificative. în schimb Polonia este pe primul loc la datorii
externe (46 miliarde dolari), iar România are o datorie de numai
2,2 miliarde dolari. , preşedinţi ai lumii semnau acest important document, câteva sute
284
1993
• 1 ian. Se peceduieşte „divorţul de catifea" în urma căruia
apar Cehia şi Slovacia, două noi state independente şi suverane,
după ce au convieţuit 74 de ani în statul cehoslovac. Divorţul a
fost dorit şi înfăptuit de premierul slovac, naţionalistul Vladimir
Meciar care 1-a învins pe liberalul Vaclav Klaus, adept al
menţinerii federaţiei Cehiei şi Slovaciei.
• 3 ian. Moscova. La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn
ciocnesc o cupă de şampanie şi rostesc toasturi pentru parafarea
Acordului de dezarmare strategică START II care prevede
diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare
strategice ale celor două mari puteri. Tratatul, cel mai cuprinzător
din istoria eforturilor pentru dezarmare, este salutat de majoritatea
guvernelor lumii. încheiat după 18 luni de tratative, tratatul a
presupus concesii de ambele părţi, dar mai ales din partea Rusiei
care a renunţat la rachetele nucleare intercontinentale cu baza
la sol şi ogive multiple care se pot îndrepta, independent, spre
ţinte diferite. S.U.A. îşi păstrează o bună parte din rachetele de
acelaşi tip cu baze pe submarine, devenind astfelcea mai puternică
forţă militară a lumii, în sfârşit, fără rivali. în timp ce primii
de nostalgici ai fostei U.R.S.S., reuniţi în faţa Kremlinului, îşi
exprimau dezacordul faţă de ceea ce considerau a fi o cedare din
partea Rusiei: „Nu vindeţi Rusia Statelor Unite!", „Bush şi Elţîn
sunt trădători!", „Ruşine lui Elţîn!". Manifestanţii, purtători de
drapele roşii, au reuşit să împiedice ieşirea maşinilor oficiale pe
poarta principală, astfel încât cei doi importanţi oameni politici
au fost obligaţi să părăsească Kremlinul pe o poartă laterală.
• 4 ian. în cadrul emisiunii de televiziune „Prim-plan",
Ion Iliescu îl acuză pe Corneliu Coposu că ar fi intervenit per­
sonal în numele C.D.R. şi ar fi furnizat argumente americanilor
pentru a nu fi acordată României clauza naţiunii celei mai
favorizate. Corneliu Coposu răspunde imediat, susţinând că la
4 iul. 1992 a trimis în S.U.A. un protest în 8 puncte în legătură
cu Legea electorală şi că o organizaţie americană 1-a publicat în
revista oficială a Congresului american, folosind unele argumente
împotriva acordării clauzei ţării noastre. Apariţia şi declaraţiile
lui Ion Iliescu au avut un ecou neaşteptat. Numeroşi oameni
285
 1993
politici au intervenit în disputa Iliescu-Coposu. Intr-un comu­
nicat al F.S.N. se apreciază că preşedintele ţării şi-a depăşit
atribuţiile, încălcând domeniul de activitate al executivului.
• 7 ian. La o conferinţă de presă se lansează „oferta F.S.N.
pentru o alternativă de guvernare" pe care liderul F.S.N. o con­
sideră necesară pentru asigurarea continuităţii în procesul de
guvernare. Din echipa cu care Petre Roman ar dori să ajungă
din nou la guvernare fac parte: Petre Roman (eventual ministru
de externe), Victor Babluc, Adrian Severin, Eugen Dijmărescu,
Traian Băsescu, Gheorghe Mureşan, Alexandru Dumitrescu,
Andrei Tugulea, Ionel Blaga, Ioan Moldovan, Bogdan Marinescu,
Andrei Pleşu, Bogdan Niculescu Duvăz, Gheorghe Albu, Radu
Berceanu, Cristian Rădulescu. Deşi a oferit ţării un guvern for­
mat numai din membri F.S.N. (cu excepţia lui Andrei Pleşu),
partidul lui Petre Roman acceptă şi participarea la un guvern de
coaliţie. Nici presa şi nici F.D.S.N. nu au tratat cu atenţie această
propunere. S-au făcut referiri maliţioase la „guvernul-fantomă"
propus de F.S.N., iar F.D.S.N. a anunţat că nu duce lipsă de
formule guvernamentale şi că ar mai fi în stare să scoată din
mânecă încă trei guverne. „La un moment dat F.D.S.N. ar putea
să accepte un guvern alternativă - declară Ion Solcanu - cu
condiţia ca acesta să fie realmente de alternativă".
• 9 ian. Mircea Druc se pronunţă împotriva ideii lansate
de postul naţional de televiziune (din Republica Moldova) printre
alţii şi de Ion Druţă. în urmă cu câteva zile aceştia au susţinut
că Basarabia trebuie să se unească, dar nu cu C.S.I. şi nici cu
România, ci cu Moldova (provincie românească), pentru a forma
Moldova Mare.
• 11-12 ian. Vizita în România a ministrului de externe al
Franţei, Roland Dumas. Au loc întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae
Văcâroiu, Teodor Meleşcanu şi se semnează Protocolul celei de
a 16-a sesiuni a Comisiei mixte interguvernamentale de cooperare
economică, ştiinţifică şi tehnică româno-franceză.
• 13 ian. Miniştrii de stat Dan Mircea Popescu, Mişu
Negritoiu şi Iacob Zelenco, împuternicitul special al Guvernului
în relaţiile cu sindicatele şi patronatul semnează cu liderii sindicali
Victor Ciorbea (C.N.S.L.R.), Bogdan Hosu (Cartel Alfa) şi Miron
Mitrea (Frăţia) un protocol ce conţine prevederi riguroase
referitoare la contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe
anul 1993. Protocolul oferă garanţii în legătură cu sistemul de
salarizare, garantarea plăţii salariului de bază minim pe economie,
stabilirea raportului salarii preţuri, dezbaterea cu sindicatele a
286
1993
proiectului de acte normative, problema şomajului. S-a convenit
ca reprezentanţii confederaţiilor sindicale semnatare ale proto­
colului să participe la toate etapele de elaborare a strategiilor şi
programelor de restructurare.
• 15 ian. Ion Iliescu declară (prin purtătorul de cuvânt al
preşedinţiei, Traian Chebeleu) că a fost neplăcut surprins de
amploarea şi turnura pe care au luat-o în presă comentariile în
legătură cu afirmaţiile sale din cadrul emisiunii „Prim-plan",
referitoare la contribuţia lui Corneliu Coposu la neacordarea
clauzei naţiunii celei mai favorizate de către S.U.A., României.
Preşedintele ţării consideră că n-a acuzat şi n-a criticat pe nimeni
şi că subiectul „este elucidat" iar „problema închisă". Cu câteva
zile în urmă, Corneliu Coposu anunţase că îl va da în judecată
pe Ion Iliescu.
-Biroul Director Interimar al P.N.L.C.D. (Niculae Cerveni,
Dimitrie Callimachi. Adrian Popescu-Necşeşti ş.a.) nu-1 mai
mandatează pe Vintilă Brătianu ca preşedinte al partidului,
acuzându-1 de „atitudine bolşevică şi dictatorială" şi de subminarea
intereselor partidului prin acceptarea fuziunii cu P.N.L.A.T., con­
siderată dezavantajoasă pentru P.N.L.C.D. („Nu vrem să fim
înghiţiţi" - afirmă Nicolae Cerveni.) Invitaţia transmisă de Radu
Câmpeanu P.N.L.C.D. şi P.N.L.A.T., la reexaminarea posibilei
unificări liberale a fost respinsă de ambele partide.
• 15-17 ian. Braşov. Cel de-al 3-lea Congres al U.D.M.R.
intră în atenţia întregii ţări datorită agitaţiei produse de Gheorghe
Funar cu câteva zile înainte de debutul evenimentului. Liderul
P.U.N.R lansează un apel „preşedintelui României, Parlamentului,
partidelor politice şi întregului popor român" în care cere
convocarea în sesiune extraordinară a Parlamentului pentru a
interzice activitatea U.D.M.R. Alerta declanşată de Gheorghe
Funar se datorează intenţiei U.D.M.R. de a propune spre aprobare
Congresului un „Program de autoguvernare pe principii etnice".
Asociaţia pentru dialog interetnic din Cluj adresează la rândul ei
un apel structurilor de conducere ale ţării, în care, după ce se
menţionează excesele lui Gheorghe Funar, se cere demiterea lui.
La Congresul U.D.M.R. problemele cel mai insistent analizate au
fost autonomia teritorială şi autoadministrarea cuprinse în noul
program într-o variantă moderată: autoadministrare regională şi
locală, autonomie personală şi culturală. în legătură cu semnalul
de alarmă tras de Funar, Corneliu Coposu consideră că „nu acest
Congres reprezintă un pericol, ci presa extremistă şi agenţii
extremişti".
287

1993
In documentele adoptate de Congres s-a mai hotărât ca
U.D.M.R. să fie un mediator de bună credinţa la pregătirea trata­
tului dintre România şi Ungaria, să se sugereze României
semnarea „Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare",
document parafat de 10 state printre care şi Ungaria, să se
intervină pe lângă Congresul american pentru acordarea clauzei
naţiunii celei mai favorizate României, să se aplice punctul 8 al
Proclamaţiei de la Timişoara în cadrul U.D.M.R., să se creeze
premisele pentru ca organizaţiile legale şi reprezentative ale
maghiarilor din bazinul carpatic să alcătuiască la Strasbourg un
forum al minorităţii maghiare care să poată mobiliza forţele
democratice europene în vederea soluţionării situaţiei minorităţii
maghiare. în fine, U.D.M.R. proclamă anul 1993, an al toleranţei
transilvane. Congresul 1-a ales în funcţia de preşedinte al U.D.M.R.
pe Marko Belá (episcopul Lászlo Tokés a renunţat să candideze
la funcţia de preşedinte, dar este confirmat preşedinte de onoare
al U.D.M.R.).
• 19 ian. Parlamentul de la Chişinău respinge referen­
dumul propus de Mircea Snegur, în cadrul căruia populaţia
trebuia să se pronunţe în legătură cu statutul Republicii, respectiv
independenţă, integrare în C.S.I., sau unirea cu România.
Alexandru Moşanu (liderul grupului ce susţine unificarea
Moldovei cu România, grup ce demisionează din Parlament cu
această ocazie) opinează că rezultatele votului fiind previzibile,
odată oficializate ar distanţa Moldova de România şi ar apropia-o
de C.S.I., ceea ce ar însemna o nouă confirmare a pactului
Ribbentrop-Molotov.
• 22 ian. La reuniunea la nivel înalt de la Minsk doar 7
din cele 10 state prezente (din fosta U.R.S.S.) semnează Carta
C.S.I. Se abţin Moldova, Ucraina şi Turkmenistanul pentru că
nu sunt de acord cu crearea unor structuri care să ducă la un
grad înalt de integrare (în special economică) şi să asigure Rusiei
rolul de lider. După părerea celor 3 state, Carta C.S.I., pe care au
respins-o deocamdată, consfinţeşte aceste tendinţe.
• 24 ian. F.D.S.N. cheamă toate partidele şi pe toţi cei
care „doresc binele acestei ţări" să se întâlnească pe Dealul Mitro­
poliei pentru aniversarea Zilei Unirii şi să realizeze o simbolică
horă a reconcilierii naţionale. (Ceea ce, după cum era lesne de
înţeles de toată lumea, inclusiv de cei care au lansat invitaţia, nu
s-a realizat.)
9 25 ian. La Cotroceni, se semnează Tratatul privind rela­
ţiile prieteneşti şi cooperarea între România şi Polonia şi Convenţia
288
1993
Consulară între cele 2 ţări. Sunt prezenţi Ion Iliescu şi Krzysztof
Skubiszevski. ministrul de externe polonez.
- Numirea în funcţia de director general al R.T.V.R. a lui
Paul Everac este considerată de către forţele politice ale opoziţiei
încă o dovadă că procesul restauraţiei este în plină desfăşurare şi
că puterea a urmărit şi a reuşit să-şi subordoneze această insti­
tuţie. Cei care-1 susţin pe Paul Everac îl prezintă cu ocazia numi­
rii în funcţie drept un scriitor important, cu un grad de indepen­
denţă faţă de vechiul regim, deci, omul potrivit la locul potrivit.
Cei care nu-l susţin consideră că „Nu a existat hotărâre impor­
tantă a P.C.R. sau a fostului C.P.Ex., pe care dl. Paul Everac să
nu o fi tradus imediat într-o piesă de teatru" (Nicolae Manolescu).
• 26 ian. în şedinţa comună a celor două Camere ale Parla­
mentului se dezbate, cu patimi dezlănţuite, componenţa delegaţiei
parlamentare române la Consiliul Europei. Propunerea ca Adrian
Păunescu să facă parte din această delegaţie stârneşte intervenţii
aprinse. Adrian Severin întreabă dacă va putea fi interpretată ca
sinceră dorinţa României de a intra în Europa, în condiţiile în
care unul dintre delegaţi va fi Adrian Păunescu, un admirator
incurabil şi activ al fostului dictator. Tudor Mohora răspunde:
„Consider că Adrian Păunescu e apt şi capabil să ne reprezinte,
începem să ne punem întrebarea ce ce ne-ar putea deranja? Poate
faptul că e editor la două ziare şi ar putea spune ce se întâmplă
acolo?".
Componenţa comisiei: Florea Dudiţă F.D.S.N., (preşedintele
comisiei de politică externă a Senatului), Dumitru Buzatu,
Cristian Ionescu (F.D.S.N.), Valentin Gabrielescu (P.N.Ţ.C.D.),
Adrian Severin (F.S.N.), Adrian Moţiu (P.U.N.R.), Adrian
Păunescu (P.S.M.), Frunda Gyorgy (U.D.M.R.), Iuliu Ioan Furo
(P.R.M.), Vasile Iullano (alte minorităţi).
• 1 febr. Bruxelles, Are loc ceremonia semnării Acordului
de asociere a României la Comunităţile Europene. Partea română
este reprezentată de premierul Nicolae Văcâroiu, ministrul de
externe Teodor Meleşcanu şi de alte înalte personalităţi ale vieţii
politice.
• 15 febr. Deputatul de Gorj, Nicolae Mischie împarte
ziariştilor un protest al Biroului Executiv al organizaţiei judeţene
Gorj a F.D.S.N., în care se apreciază că atitudinea senatorului de
Gorj F.D.S.N., Vasile Văcaru, care a reclamat dispariţia din biroul
său din teritoriu a sumei de 400 000 lei este „nesinceră şi jigni­
toare" la adresa filialei de acolo, faţă de care Vasile Văcaru trebuie
să manifeste „mai multă responsabilitate şi recunoştinţă" pentru
289
 1993
că acea organizaţie „1-a propulsat de două ori ca senator". (Nicolae
Mischie a fost acuzat de Vasile Văcaru că a intrat în biroul său,
împrejurare în care i-au dispărut 400 000 lei, iar deputatul de
Gorj a susţinut că a făcut acest lucru dar în prezenţa unor martori.)
• 17 febr. Adunarea generală a Academiei Române aprobă
prin vot revenirea, în grafia limbii române, la utilizarea lui â în
interiorul cuvintelor şi a formei sunt [suntem, sunteţi), în
conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte
de 1948. Unii academicieni şi, ulterior, specialişti şi oameni de
cultură vor fi împotriva acestei hotărâri, iar cele două sisteme vor
coexista în ortografie. Colectivul de cercetători de la Institutul de
Filologie Română „Al.Philippide" din Iaşi consideră, de exemplu,
că s-a politizat complet discuţia asupra ortografiei, fără a oferi
nici un argument real în legătură cu necesitatea scrierii prin două
litere a unui sunet în cadrul unei ortografii întemeiate pe principiul
fonetic. Un contraargument pentru reforma ortografiei este şi că
Basarabia abia s-a obişnuit cu normele în vigoare.
• 17-18 febr. Bruxelles. Ion Iliescu vizitează sediul
NA.T.O. şi Uniunea Europei Occidentale.
• 19 febr. Guvernul Văcăroiu şi-a definitivat programul
intitulat „Strategie de reformă economico-socială a programului
de guvernare". Capitolele programului sunt consacrate protecţiei
sociale, stabilizării şi restructurării economice, reformei sociale
şi administrative. Pentru 1993 se preconizează o creştere eco­
nomică zero, cu o scădere a nivelului de trai şi cu o rată a inflaţiei
de 70%, urmând ca 1994 să aducă o creştere a nivelului de trai.
Prioritatea momentului e considerată privatizarea, în 1993, 5-6%
din proprietatea de stat se va transforma în proprietate particu­
lară, adică 2 000 - 2 500 de întreprinderi mici şi mijlocii. Programul
insistă asupra măsurilor de protecţie socială considerată compo­
nentă fundamentală a politicii economice a Guvernului.
• 19-20 febr. Liberalii din grupul lui Vintilă Brătianu, cei
ce doreau fuzionarea cu P.N.L.A.T., au convocat Congresul
P.N.L.C.D. care a validat unirea cu P.N.L.A.T. şi cu Grupul de
Reformă Morală şi Politică din P.N.L. într-o atmosferă de încredere
în forţa şi viitorul liberalilorApare, în sfârşit, un partid rezultat
din unirea liberalilor şi nu din divorţul lor. Noua formaţiune se
numeşte Partidul Liberal. Ambiţia liberalilor reconciliaţi este de a
forma un partid modern (poate o replică la P.N.L.). Statutul a fost
inspirat de modele englezeşti şi japoneze , funcţiile de conducere
au fost ocupate prin autopropunere, iar structurile partidului
reproduc structurile statului: Comitetul Director este executivul
290
1993
(Horia Rusu preşedinte executiv şi alţi opt membri Dinu Patriciu,
Valeriu Stoica, Ludovic Orban, Raymond Luca, Daniela
Crăsnaru, Gheorghe Toduţ, Dinu Zamfirescu.Sorin Pantiş),
Consiliul Naţional (Vintilă Brătianu, preşedinte) are rolul
legislativului, Curtea de Concilieri şi Arbitraj (Traian Tomescu,
preşedinte) seamănă cu puterea judecătorească, iar Senatul
asigură echilibrul celorlalte structuri. Partidul şi-a creat şi un
grup de lideri de opinie (Dinu Patriciu, Horia Rusu, Dinu
Zamfirescu) cu misiunea de a reprezenta partidul în relaţiile
publice şi de a fi, după definiţia lui Dinu Patriciu, „principalii
exponenţi ai curentelor de opinie din interiorul partidului".
• 25 febr. Vizita în România a lui Dobriţa Ciosici,
preşedintele Republicii Federale Iugoslavia. La întâlnirea cu Ion
Iliescu se discută despre criza iugoslavă, despre respectarea de
către România a embargoului.
Preşedintele României repetă că soluţia pentru criza
iugoslavă nu poate fi decât cea a tratativelor, intervenţiile militare
din afară neavând altă finalitate decât agravarea sau extinderea
conflictului. Ion Iliescu precizează că România nu se va lăsa
antrenată într-o intervenţie militară în spaţiul iugoslav.
• 26-27 febr. încă o nuntă liberală. P.N.L. fuzionează cu
N.P.L.
La Conferinţa Naţională a noului P.N.L. candidează, pentru
funcţia de preşedinte al partidului, Radu Câmpeanu, Viorel
Cataramă, Mircea lonescu Quintus (candidaţi care au reuşit să
rămână în cursa pentru preşedinţie). Câştigă detaşat Mircea
lonescu Quintus. Ceilalţi liberali privesc cu interes strădaniile
confraţilor, dar îşi mai îngăduie şi câte o ironie colegială. Dinu
Patriciu, de exemplu, prezice că, dacă ar fi câştigat Radu
Câmpeanu, partidul ar fi murit, iar dacă ar fi câştigat Viorel
Cataramă partidul ar fi devenit P.N.L.-SA.
9 1 mart. în ajun de 1 mart. românii primesc un mărţişor
de la Lâszlo Tokes. Ei află prin intermediul T.V.R. că pastorul, în
călătoriile sale (Washington. Cleveland), îşi face cunoscute
reproşurile grave faţă de ţara în care trăieşte. El consideră si ţine
să afle întreaga planetă că în România continuă procesul de
purificare etnică asemănător celui din Bosnia Herţegovina şi
politica de deznaţionalizare, datorită cărora maghiarii sunt obligaţi
să emigreze. Iar dacă rămân totuşi în România, maghiarii se simt
oprimaţi întocmai ca evreii anilor '30-'40 sau ca negrii americani
în anii '50. în Senat, parlamentarii iau atitudine împotriva acestor
afirmaţii (Vasile Văcaru deschide discuţia), cu argumente con-
291-

1993
crete care conduc la concluzia că Lâszlo Tok&s a descris o reali­
tate inexistentă, urmărind probabil un scop greu de mărturisit.
Verestoy Attila consideră necesar să declare că U.D.M.R. nu-şi
asumă declaraţiile pastorului.
• 4 mart. Biroul de presă al Procuraturii municipiului
Bucureşti anunţă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale a
Doinei Cornea pentru că nu sunt întrunite elementele
componente ale infracţiunii de instigare la subminarea puterii de
stat. Doinea Cornea a fost anchetată -în urma unor sesizări -
sub acuzaţia că, în timpul mineriadei din sept. '91, ar fi instigat
la grevă generală în cadrul unei intervenţii pe postul de televiziune.
Acuzaţia gravă formulată la adresa Doinei Cornea -instigare la
subminarea puterii de stat - şi ancheta care a urmat au nemul­
ţumit profund unele personalităţi, organisme naţionale şi
internaţionale.
- în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, pri-
mul-ministru prezintă recent finalizatul program de guvernare
(realizat cu contribuţia substanţială a lui Mişu Negriţoiu, ceea
ce îl face pe Adrian Severin să se adreseze premierului cu for­
mula „domnule Mişu Văcăroiu") şi raportul în legătură cu cele o
sută de zile de guvernare. Cu această ocazie în Parlament se încing
din nou spiritele. Opoziţia reacţionează cu nervozitate susţinând
că s-a ajuns la o dilemă: dacă documentul prezentat e un pro­
gram de guvernare, atunci trebuie supus la vot, dacă nu e vorba
de un program, atunci Guvernul F.D.S.N. e vulnerabil pentru că
nu are încă un program. Majoritarii consideră că programul
Guvernului a fost prezentat şi votat o Bată cu instalarea echipei
Văcăroiu aşa cum prevede Constituţia. Opoziţia aminteşte că, la
instalare, primul-ministru a ţinut să sublimeze că supune atenţiei
Parlamentului doar o schiţă de program, urmând ca adevăratul
program să fie bine chibzuit şi prezentat ulterior. în concluzie,
opoziţia consideră că documentul citit e chiar programul promis,
astfel încât Guvernul trebuie să şi-1 asume iar Parlamentul să-1
voteze. Majoritarii invocă procesul-verbal şi şedinţa din 18 nov.
1992, în care se menţionează că Parlamentul a votat Guvernul şi
programul său. Acest argument declanşează cu adevărat
scandalul. Deoarece părţile nu cad de acord, se aude formula
„moţiune de cenzură". Majoritarii pun diagnosticul: „Dumneavoas­
tră nu doriţi decât să pice Guvernul". Opoziţia nu renunţă -premi­
erul trebuie să angajeze răspunderea Guvernului în aplicarea
strategiei de reformă prezentate. Majoritarii au replică-angajarea
responsabilităţii asupra strategiei de reformă este un prerogativ
292
1993
al Guvernului şi nu o obligaţie.
• 6-7 mart. Primul Congres al P.R.M. în raportul despre
starea partidului şi a naţiunii, revin idei deja vehiculate de membrii
P.R.M.: haosul din ţară a fost provocat cu bunăştiinţă pentru a
subordona România finanţei internaţionale; încercările ex-regelui
de a veni în patrie reprezintă un atac la adresa integrităţii Româ­
niei; în ceea ce-i priveşte pe unguri, U.D.M.R. trebuie scos în
afara legii, iar Ungaria trebuie să înţeleagă că dacă va încerca să
iugoslavizeze România va izbucni al treilea şi ultimul război mon­
dial. Raportul a fost apreciat de cei prezenţi, care l-au elogiat fără
rezerve pe preşedintele P.R.M.: la vremuri de restrişte poporul
român a dat un Ştefan, rai, un Cuza, iar acum a dat
fer.:. -nul România Mare /c Corneliu Vădim Tudor, care este
„un Avram Iancu al ilelor noastre"; cineva îşi afirmă mândria de
a fi conte: ui cu Corneliu Vădim Tudor. Preşedintele P.R.M.
încearcă să tempereze efuziunile declarând că nu vrea să renască
în partid o practică de tristă amintire -linguşeala. S-au votat în
unanimitate statutul şi programul partidului, s-a înfiinţat titlul
de „membru de onoare al P.R.M." (acordat lui Mihăilă Cofariu) şi
a fost ales, prin vot, preşedintele partidului, funcţie pentru care
s-a înregistrat o singură candidatură - Corneliu Vădim Tudor.
Acesta a rugat asistenţa să voteze şi împotrivă pentru a nu se
crea impresia că P.R.M. ar semăna cu un partid unic, totalitar. Şi
de această dată rugămintea lui Corneliu Vădim Tudor a fost
îndeplinită de admiratorii săi: la vot s-a înregistrat o abţinere.
® 8 mart. Ion Iliescu se declară mulţumit de întâlnirile
avute în ultimele săptămâni cu reprezentanţii parti:..
parlamentare. Cu această ocazie preşedintele „a luat pulsul"
forţelor politice şi a constatat că acestea manifestă realism şi
luciditate, adică se adaptează la realităţile ţării. Preşedintele îşi
exprimă recunoştinţa faţă de cei care i-au semnalat apariţia sau
persistenţa unor fenomene de importanţă majoră: impasul
dialogului politic, birocratizarea instituţiilor şi organismelor
statului, politizarea excesivă a unor structuri guvernamentale şi
statale după ultimele alegeri, extinde..... : t . pţieii
-într-un articol apărut în The New ' a Times, intitulat
„Regula căluşului în România", se fac reie^ i te lipsa de transpa­
renţă a activităţii din Camera Deputaţi1/ . aii r îrei simptome ar
fi sistemul votului secret, dizgraţia în CUM ... n ziarist acuzat
de a fi scris incorect, mai uies despre par., irrieniarii şi activitatea
Camerei, dizgraţie care poate duce până la retragerea dreptului
de acces în şedinţele Camerei sau la presiuni pentru a se publica
293
 1993
dezminţiri (scrise chiar de preşedintele Camerei) ale articolelor
etichetate ca nefundamentate. Adrian Năstase răspunde încer­
când să demonstreze că activitatea Camerei Deputaţilor este
patronată exclusiv de principii democratice.
• 9 mart. Parlamentul analizează din nou programul re­
cent prezentat al Guvernului Văcăroiu şi din nou poziţiile celor
două tabere par ireconciliabile. Opoziţia critică mai ales dirijismul
şi etatismul programului: Petre Roman (F.S.N.) - Programul nu
oferă soluţii la problemele grave ale societăţii româneşti. Mircea
Ciumara (P.N.Ţ.C.D.) -semnalează ambiguitatea privind tipul de
societate conturat prin măsurile de ordin politic, economic şi so­
cial, excesul de centralism, descurajarea sectorului privat prin
sistemul de impozitare, Dinu Patriciu (P.L.) -consideră programul
„o adunare de sloganuri" care proclamă intervenţia excesivă a
statului şi care poate fi nefast pentru viitorul ţării, ducând la
inflaţie şi sărăcie. Horia Rusu (P.L.) -crede că executivul e supus
şantajului partidelor extremiste P.S.M. şi P.R.M.
în schimb, reprezentanţii partidului de guvernământ şi
aliaţii lor sunt nemulţumiţi de liberalismul programului de
guvernare: Tudor Mohora (P.S.M.) apreciază că prin liberalismul
excesiv al politicii economice F.D.S.N. s-a îndepărtat tot mai mult
de platforma electorală. Şi ceilalţi aliaţi-P.U.N.R. şi P.R.M.-promit
să susţină programul Guvernului, dar cu anumite recomandări
şi amendamente. (Corneliu Vădim Tudor cere ca Guvernul
Văcăroiu să se delimiteze de celelalte guverne care trebuie trase
la răspundere pentru politica lor falimentară dictată de o oligarhie
suprastatală, aşa cum trebuie pusă la punct şi Banca Naţională
un adevărat „stat în stat", responsabilă pentru prăbuşirea monedei
naţionale.)
• 10 mart. Comisia O.N.U. pentru drepturile omului adoptă
o Rezoluţie în care se apreciază că România a făcut progrese în ce
priveşte aplicarea normelor statului de drept şi respectarea
drepturilor omului.
• 11 mart. Parlamentul României înregistrează prima
moţiune de cenzură de la începutul activităţii sale de după înlătu­
rarea dictaturii. Corneliu Coposu reuşeşte cu dificultate să anunţe
iniţierea de către opoziţie a moţiunii de cenzură. Liderul P.N.Ţ.C.D.
a fost împiedicat să ajungă la microfon pentru a comunica
hotărârea opoziţiei. Aşa cum a explicat şi la o conferinţă de presă,
cu o zi în urmă, Corneliu Coposu precizează că opoziţia, prin
iniţiativa ei, nu urmăreşte înlăturarea executivului, ci sesizarea
opiniei publice în legătură cu atitudinea executivului care nu
294
1993
doreşte să dea seamă de propria guvernare. (Tot la o conferinţă
de presă, după incidentul de la Parlament, Petre Roman declară
că preşedinţii celor două camere s-au purtat nedemocratic,uitând
că nu sunt în sediul F.D.S.N., ci în Parlament şi încercând să-1
împiedice pe Corneliu Coposu să declare introducerea moţiunii
de cenzură.)
-Moscova. La sesiunea extraordinară a Congresului
Deputaţilor Poporului câştigă teren gruparea neocomuniştilor şi
ultranaţionaliştilor sprijiniţi de preşedintele Sovietului Suprem,
Ruslan Hasbulatov, grupare aflată în conflict deschis cu Boris
Elţîn şi reformiştii care îl susţin. Deocamdată Congresul se
pronunţă împotriva referendumului prin care populaţia trebuia
să-şi spună cuvântul în legătură cu elaborarea unei noi Constituţii
(cea în vigoare era de pe vremea fostei U.R.S.S.) şi împotriva
republicii prezidenţiale pentru care optase Boris Elţîn. în
consecinţă, Boris Elţîn ameninţă cu măsuri extreme, respectiv
cu dizolvarea Parlamentului. Congresul îi retrage însă lui Boris
Elţîn împuternicirile acordate anterior şi de la tribuna înaltului
for se cere punerea lui sub acuzare pentru încălcarea Consti-
tuţiei.inclusiv pentru interzicerea grupării neocomuniste, Frontul
Salvării Naţionale. în urma acestei confruntări cu rezultate
imprevizibile, ţările din Europa de Vest şi America intră în alertă.
Se apreciază că Rusia este în pragul unei catastrofe şi că, dacă ar
birui conservatorii, situaţia ar fi mai încordată decât pe vremea
războiului rece. De aceea se reafirmă răspicat sprijinul acestor
ţări pentru Elţîn, dublat de sprijin financiar substanţial. (A doua
zi reprezentanţii „Grupului celor 7" se întrunesc pentru a acorda
de urgenţă ajutor material Rusiei.)
• 12 mart. LaT.M.B., Partidul Liberal, rezultat din recenta
fuziune a P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T., se află deja în dificultate,
înregistrarea P.L. este pusă sub semnul întrebării de contestaţia
lui Niculae Cerveni (membru fondator al P.N.L.C.D.) care susţine
că instanţa care a decis fuziunea (Congresul P.N.L.C.D.) a fost
nestatutară nefiind convocată de Consiliul Director Interimar, ci
de un grup oarecare ce „a folosit ştampila". Şi P.N.L. vine cu o
contestaţie care vizează denumirea partidului, considerată de
neacceptat, pentru că ar accentua confuzia între prea multele
partide liberale.
• 13 mart. Moscova. Se încheie Congresul Deputaţilor
Poporului cu înfrângerea reformiştilor sprijiniţi de Boris Elţîn,
care declară că nu va mai colabora cu Parlamentul în actuala
componenţă, Se vorbeşte despre un nou puci, un puci mascat.
295
 1993
• 15 mart. In Parlament, deputatul F.S.N., Cristian
Rădulescu, citeşte textul moţiunii de cenzură iniţiată de opoziţie
împotriva Guvernului Văcaroiu şi semnată de 122 de parlamen­
tari. P.S.D.R. şi parţial P A C . sunt împotriva moţiunii; Stelian
Tănase consideră că moţiunea nu are nici o şansă, e o greşeală
politică a opoziţiei care a preferat un efect de scenă unui câştig
concret în planul reformei, Ion Raţiu prezice că moţiunea, o eroare
a opoziţiei, va fi respinsă şi n-o semnează. în preajma dezbaterii
moţiunii opiniile se radicalizează. Viorel Sălăgean vede în moţiune
un joc politic cu o finalitate clară: opoziţia încearcă să împiedice
Guvernul să facă treabă. Dinu Patriciu: „Criza nu este economică,
ci politică. Se foloseşte eticheta de liberalism pentru tot ceea ce
trece dincolo de perestroika. Prin jumătăţi de măsură vom ajunge
o republică bananieră". Corneliu Vădim Tudor: „Eu am mai
spus-o şi o repet, decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură
sănătoasă".
• 16 mart. Bucureşti, Piaţa Victoriei. După mitingurile
constructorilor de avioane, Cartelului Alfa şi Confederaţiei Univers
e rândul B.N.S. să scoată sindicaliştii în stradă. 25 000 de oameni
s-au adunat pentru a protesta contra scăderii nivelului de trai.
Pe pancarte se poate citi: „Minciună + Corupţie = Sărăcie". Matei
Brătianu, preşedintele B.N.S., declară că nu e vorba de o susţinere
în stradă a moţiunii de cenzură împotriva Guvernului şi că, în
consecinţă, nu se va striga „Jos Guvernul!". Un miting paralel al
B.N.S. are loc la Constanţa. Manifestanţii înmânează prefectului
Anghel Constantinescu un protest în care sunt înscrise revendi­
cările care au dus la declanşarea mitingului: indexarea salariilor
şi pensiilor la nivelul costurilor reale înregistrate în economie,
oprirea extinderii corupţiei şi a falimentului economiei.
• 19 mart. în Parlament se dezbate prima moţiune de
cenzură împotriva unui guvern postdecembrist. Se face exces de
oratorie, se emit apeluri la sentimentele naţionale, chiar la
reconciliere spre binele comun, combinate cu etichetări conform
cărora moţiunea face parte din planul de destabilizare şi iugos-
lavizare a României. Se gesticulează patetic, se incriminează
energic. Discursul lui Corneliu Vădim Tudor (pentru care a primit
un sărut de la Adrian Păunescu) a fost una din culmile oratorice
ale zbuciumatei şedinţe. Senatorul P.R.M. atacă în termeni violenţi
opoziţia care ar urmări destabilizarea totală a ţării pentru a-1 aduce
la conducere pe Minai de Hohenzollern şi pentru a face jocul
ungurilor. Avertizând opoziţia că n-are viitor, Corneliu Vădim
Tudor vine cu dovada că n-are nici măcar un trecut glorios. Dovada
296
1993
este unul dintre volumele omagiale dedicate lui Ceauşescu (în
1974) în paginile căruia se află texte apologetice la adresa dictato­
rului, semnate de unii parlamentari ai opoziţiei. După acest număr,
opoziţia părăseşte sala, iar Oliviu Gherman anunţă o pauză de
15 minute. O intervenţie de mare succes, aplaudată insistent,
este aceea a lui Nicolae Manolescu, întrebând „al cui este
Guvernul Văcaroiu?", senatorul P.A.C. vine cu un răspuns cuprin­
zător: „Nu e nimic de consolidat şi de stabilizat într-o economie
ale cărei structuri principale au rămas în mare parte socialiste.
Fraza (...) despre interdependenţa între reformă şi relansare
economică îşi pierde de fapt orice conţinut în clipa în care prin
reformă se înţelege stabilizarea unei economii structural neconcu-
renţială şi încă prin politici monetare, fiscale şi valutare dirijate.
Nu se înţelege de ce Guvernul nu acceptă în mod clar că prima şi
fundamentala lui misiune este să salveze de la înec sistemul eco­
nomic trecut". După aplauze urmează atacurile din cealaltă tabără.
Nicolae Văcaroiu afirmă că n-a auzit de mult atâtea inepţii
economice şi că se miră că Nicolae Manolescu a devenit şi un
geniu economic. Adrian Păunescu observă că „criticul de la
România literară care a omorât o revistă are acum în vedere o
ţară". în afară de acuzaţii, insulte, ironii, sarcasme, huiduieli,
fluierături, apostrofări, apelative ca „golanule", „banditule" (formulă
nelipsită din vocabularul anchetatorilor şi gardienilor din anii '50)
au existat şi momente vesele. Atunci când Oliviu Gherman îi
întrerupe brusc discursul lui Dinu Patriciu acesta îi răspunde:
„N-am venit să-ţi tulbur somnul (...). Lipsindu-i clopoţelul, Oliviu
Gherman bătea cu degetul în microfoane repetând stereotip: „La
moţiune, domnilor!". De altfel, parlamentarii au cerut ca Oliviu
Gherman să-i lase locul lui Adrian Năstase la conducerea
lucrărilor şedinţei. Moţiunea a fost respinsă cu 260 de voturi contra
şi 192 pentru.
• 20 mart. Moscova. Boris Elţîn anunţă introducerea
administraţiei prezidenţiale directe şi organizarea unui referen­
dum prin care preşedintele ţării, vicepreşedintele Alexandr Ruţkoi
(care nul susţine pe Boris Elţîn) şi Congresul Deputaţilor să
primească sau nu un vot de încredere. Referendumul e programat
să aibă în vedere şi proiectul noii Constituţii şi o Lege electorală.
Boris Elţîn îl acuză pe Hasbulatov că încearcă să aducă din nou
la putere fosta partidocraţie a P.C.U.S. şi să reînceapă războiul
rece cu Occidentul. La originea crizei din Rusia stă - după Boris
Elţn, contradicţia dir re aspiraţiile spre democraţie ale poporului
şi vechiul sistem bolşevic antipopular care doreşte să-şi recâştige
297
 1993
poziţiile. Ruslan Hasbulatov convoacă în sesiune extraordinară
Parlamentul care se pronunţă împotriva hotărârilor anunţate de
Elţîn. încercând să pară stăpân pe situaţie, Elţîn asigură că nu
va exista o a doua Revoluţie din Octombrie. Au loc mari demonstra­
ţii pro şi contra Elţîn. Lui Eduard Şevardnadze i se pare că Rusia
e în pragul războiului civil.
La Bucureşti, Ion Iliescu şi Guvernul dau declaraţii de
•susţinere a hotărârilor lui Elţîn, iar la Moscova Parlamentul,
întrunit în sesiune de urgentă, cere Curţii Constituţionale să se
pronunţe în legătură cu decizia lui Elţîn privind instituirea
regimului prezidenţial.
• 22 mart. Alexandr Ruţkoi refuză să semneze decretul
care instituie regimul administraţiei prezidenţiale directe.
• 23 mart. Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse dă
verdictul de neconstituţionalitate a deciziei lui Elţîn privind
instituirea administraţiei prezidenţiale în ţară.
•24 mart. Guvernul hotărăşte să mfunţeze Consiliul pentru
Minorităţi Naţionale, al cărui conducător e desemnat Viorel
Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului. La şedinţele acestui
for al minorităţilor urmează să participe câte doi reprezentanţi ai
organizaţiilor etnice legal constituite.
-Dan Ioan Voşloban este numit prefect al Judeţului
Covasna, iar Vlad Adrian Căşunean prefect în judeţul Harghita.
Prin această hotărâre se revine la prevederea constituţională de
numire a unui singur prefect (existase propunerea de a se numi
doi prefecţi în aceste judeţe, unul român şi altul maghiar).
U.D.M.R. va protesta în Senat (şi nu numai), împotriva acestor
numiri (29 mart.).
• 25 mart. Deputata Leonida Lari (P.N.Ţ.C.D.), poetă din
Republica Moldova, îşi prezintă public demisia din partid.
P.N.Ţ.-iştii au fost contrariaţi de atitudinea critică a Leonidei Lari
faţă de moţiunea de cenzură, dar au hotărât „s-o ierte pentru că
reprezintă Basarabia". „N-am nevoie de iertarea lor" a decis Leonida
Lari, anunţându-şi demisia şi statutul de independentă în viitor.
Nu peste mult timp poeta se va apropia de P.R.M,
• 26 mart. Are loc Congresul de constituire a Partidului
Naţional al Reîntregirii (înscris la T.M.B. prin decizia civilă nr.58
din 28 dec. 1992), care preia o parte dintre membrii Asociaţiei
culturale „Pro Basarabia şi Bucovina". Participă delegaţi din 57
de filiale locale. în Rezoluţia adoptată se declară că scopul activităţii
partidului e reîntregirea ţării prin alipirea teritoriilor româneşti
Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei. Se adoptă sigla
298
1993
partidului (harta României Mari în interiorul căreia se găsesc
Traian, Decebal şi Columna de la Roma) şi imnul „Pe-al nostru
steag e scris unire!".
• 26-29 mart. Congresul Deputaţilor Poporului din
Federaţia Rusă aprobă organizarea unui referendum (25 apr.) prin
care să se afle părerea populaţiei în legătură cu încrederea în
preşedintele Elţîn şi în programul său de reformă politică şi so­
cială pe anul 1992, ca şi cu necesitatea convocării de alegeri
prezidenţiale şi legislative anticipate. în stradă creşte numărul
celor care demonstrează în favoarea lui Elţîn. Cu toate acestea
preşedintele Rusiei e obligat să renunţe la iniţiativa sa de a intro­
duce administraţia prezidenţială directă şi să se aşeze la masa
tratativelor cu conservatorii sprijiniţi de Hasbulatov şi Ruţkoi.
Conflictele dintre ei nu se sting însă, ci se cronicizează într-o
formă atenuată.
• 29 mart. Nicolae Manolescu, preşedintele P.A.C.,
primeşte de la un grup de membri din conducerea partidului o
„scrisoare de neîncredere" pe care o pune în discuţia Comitetului
Naţional. Urmarea: cei 4 semnatari ai scrisorii -Stelian Tănase,
(vicepreşedintele partidului), Călin Anastasiu, Dan Grigore şi
Emil Tocaci 4şi anunţă demisia. f
• 1 apr. La Odorheiu Secuiesc, 10 000 de maghiari de­
monstrează împotriva numirii prefecţilor români în judeţele
Harghita şi Covasna. (Manifestări cu acelaşi scop au loc şi la
Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Cristuru Secuiesc, Sfântu Gheorghe.)
Se adoptă o moţiune adresată lui Ion Iliescu şi Guvernului în
care se etichetează numirile respective drept o continuare directă
a politicii naţionaliste şi de desconsiderare a populaţiei maghiare
din România, practici preluate de la dictatura comunistă. Intr-o
declaraţie, Guvernul apreciază ca nefondate pretenţiile
maghiarilor, iresponsabile unele dintre afirmaţiile acestora
(epurare etnică) şi dorinţa de internaţionalizare a problemei.
Verestoy Attila consideră că numirea prefecţilor români în
Harghita şi Covasna reprezintă o greşeală administrativă (prefecţii
români nu vor putea să aplice o politică coerentă în aceste zone
cu populaţie majoritar maghiară) şi una politică (ofertele U.D.M.R.
au fost interpretate ca imixtiuni în treburile Guvernului), în
consecinţă U.D.M.R. apreciază ca justificate reacţiile comunităţii
maghiare, inclusiv demonstraţiile care au avut loc în ultimele zile
în unele localităţi din zona Harghita-Covasna. Peste câteva zile
(9 apr.) comisia pentru politică externă a Adunării de Stat a
Ungariei va transmite o scrisoare comisiei similare a Parlamentului
299
 1993
României în care se apreciază că numirea prefecţilor români în
judeţele cu populaţie majoritar maghiară nu confirmă declaraţiile
pârtii române conform cărora România garantează drepturile
minorităţilor naţionale, în spiritul normelor europene.
-T.M.B. admite contestaţia lui Niculae Cerveni care a
semnalat ca nt statutara fuziunea P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T. şi deci
respinge cererea de fuziune a celor două partide. Horia Rusu
(P.N.L.Â.T.} ccusideră că verdictul a fost influenţat de actuala
putere, interesată să compromită liberalismul.
• 3-4 apr. La Vancouver (Canada), Bill Clinton se întâl­
neşte cu Boris Elţîn şi promite un ajutor substanţial pentru Rusia
în cadrul unui parteneriat pe termen lung. Rezultatul este că
„Grupul celor 7" hotărăşte să sprijine Rusia cu 43,4 miliarde de
dolari.
• 10 apr. La şedinţa Colegiului Director al F.S.N. se
rediscută despre apropiata fuziune (Protocolul de fuziune a fost
semnat la 31 mart. 1993) cu Partidul Democrat condus de
Constantin Vişinescu. Se validează demisia lui Caius Traian
Dragomir din funcţia de vicepreşedinte al F.S.N., în care e ales
Victor Boştinaru. Petre Roman aminteşte încă o dată că partidul
e în opoziţie şi, mai mult decât atât, e vârful de lance al opoziţiei.
• 12 apr. C.N.S.L.R, Frăţia, Cartel Alfa şi Sindicatul
Şoferilor îşi respectă programul de acţiuni revendicative, deja
anunţat. Are loc un marş de protest, urmat de un miting în Piaţa
Aviatorilor, unde se adună aproximativ 25 000 de sindicalişti.
Participanţii la manifestaţie n-au respectat hotărârea Guvernului
de a nu se folosi, în cadul unor asemenea acţiuni, autovehiculele
din unităţile de stat. în discursurile lor liderii sindicali polemizează
cu Guvernul şi îşi pun speranţele în greva generală anunţată
pentru 20 apr. Absentează B.N.S. care are un orar propiu de greve.
Pe pancarte se poate citi: „Sărăcie", „20 aprilie -grevă generală",
„Vrem salarii decente", „Nu corupţiei". Şi la Braşov, Iaşi, Constanţa,
Hunedoara, Slobozia, sindicaliştii ies în stradă. Conducerea P.S.M.
este de acord cu cererile muncitorilor, dar nu şi cu forma lor de
manifestare. La 16 apr., îon Iliescu va participa la şedinţa de
Guvern unde se va hotărî diminuarea subvenţiilor de la buget la
unele produse şi servicii destinate populaţiei, de la 1 mai a.c.
© 14 apr. Mihai de Hohenzollern, renunţă din nou la vizita
programată în România (Timişoara), cu ocazia sărbătorilor de
Paşte, deoarece consideră umilitoare condiţiile pe care i le pune
partea română (Guvernul, M.A.E. etc.) De această dată se con­
sideră că momentul vizitei este rău ales, datorită valului de greve
300
1993
şi absenţei lui Ion Iliescu din ţară.
• 15 apr. Vasile Manea Drăgulin este numit procuror
general în locul lui Mihai Ulpiu Cherecheanu.
9 21 apr. După dezbateri uneori furtunoase este adoptată
Legea bugetului de "stat pe 1993. (venituri -2 185 miliarde lei;
cheltuieli -2 611,2 miliarde lei; deficit bugetar -42,6 miliarde lei)
înaintea votării legii, deputatul Gheorghe Cristea (P.N.Ţ.C.D.)
citeşte o declaraţie prin care se anunţă că opoziţia nu va vota
bugetul pe care-l consideră inacceptabil, din mai multe motive:
creşterea zero e irealizabilă; repartiţia cheltuielilor pe domenii de
activitate nu confirmă intenţia Guvernului de a continua reforma;
apare intenţia Guvernului de a rectifica bugetul în cursul anului
ceea ce transformă Parlamentul într-o anexă a executivului.
Opoziţia intenţionează să conteste unele articole din lege printr-o
sesizare a Curţii Constituţionale. (De exemplu, articolul nr. 39
care dă dreptul Guvernului, prin Ministerul de Finanţe, să ridice
din conturile agenţilor economici sumele pe care le datorează
statului.)
- Ministerul de Finanţe destituie echipa de conducere a
Gărzii Financiare. Generalul Gheorghe Florică, fostul comisar-
şef al acesteia, declară că nu cunoaşte cauzele demiterii care nu
1 s-au comunicat de către ministrul finanţelor, Florin Georgescu,
dar crede că a cam deranjat S.R.I. şi nişte firme importante.
Nicolae Ulieru, purtătorul de cuvânt al S.R.I., neagă supoziţia
generalului Florică. Ulterior (22 apr.) acesta este eliberat din
funcţie prin decizia Guvernului. în locul lui fiind numit locotenent-
colonelul Gică Dănilă, despre care unele publicaţii susţin că ar fi
apropiatul familiei Stolojan. Fostul comisar-şef al Gărzii
Financiare va declanşa un scandal pe termen lung, încredinţând
presei informaţii în legătură cu implicarea unor persoane cu funcţii
de răspundere în combinaţii şi afaceri dubioase.
-Washington. Bill Clinton are o scurtă întâlnire (15 minute)
cu Ion Iliescu, dar timpul n-a permis aprofundarea unor probleme
de interes pentru România. Totuşi a venit vorba despre acordarea
clauzei naţiunii celei mai favorizate, care a fost pusă în legătură
cu respectarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei.
Prezent în S.U.A., Ion Iliescu participă la ceremonia de inaugurare
a Muzeului Holocaustului şi se mai întâlneşte cu Warren
Cristoppher. secretarul de stat al S.U.A. şi cu Michel
Campdessus şi Al Gore, preşedintele şi vicepreşedintele F.M.I.
O 23 apr. în cadrul unei conferinţe de presă, P.R.M.
adresează o scrisoare deschisă lui îon Iliescu. Corneliu Vădim
301
 1993
Tudor e din nou sever cu preşedintele ţarii, pe care-1 consideră
„lipsit de demnitate", prea receptiv la tendinţele sionismului
mondial de a culpabiliza ţări şi popoare pentru a conduce
umanitatea fără nici un fel de opoziţie. Corneliu Vădim Tudor
consideră că Ion Iliescu e pe cale de a angaja ţara pe o pantă
primejdioasă deoarece evreii l-au adus la putere, unii îl cheamă
la ordine, dar îl menţin în scaun cu preţul ruinării României. în
presă au apărut comentarii în legătură cu o afirmaţie a lui Ion
Iliescu. întrebat la întoarcerea din America, de către un ziarist,
de ce a purtat (singurul dintre demnitari) chipă , la ceremonia de
inaugurare a Muzeului Holocaustului, preşedintele ar fi răspuns
că i-a fost frig.
în Senat, Adrian Păunescu îi cere lui Ion Iliescu să explice
naţiunii, prin intermediul Parlamentului, ce s-a întâmplat la
Washington în „săptămâna umilinţei noastre".
-La şedinţa Guvernului, Nicolae Văcăroiu prezintă forma
definitivă a hotărârii prin care, de la 1 mai a.c, sunt eliminate
subvenţiile de la buget la o serie de produse şi servicii destinate
populaţiei. Programul creşterii preţurilor şi acordarea de
compensaţii sunt anunţate şi la şedinţa Consiliului Naţional al
F.D.S.N. (pâinea de la 20 lei ajunge la 90 lei, laptele de la 16 lei la
80 lei, energia lectrică de la 6 lei la 28 lei kilowatul.) Guvernul
consideră că gradul de acoperire a creşterii preţurilor este de
103,4% şi e valabil pentru 92% din populaţie.
• 23-25 apr. Timişoara. Congresul P.A.C. se desfăşoară
într-o atmosferă încordată datorită recentelor demisii şi a presiunii
în legătură cu clarificarea orientării doctrinare a partidului. Deşi
Nicolae Manolescu se pronunţă pentru ruperea relaţiilor cu
grupul demisionar al lui Stelian Tănase, neoliberalismul susţinut
de acesta câştigă adeziunea congresmenilor care hotărăsc că
PA.C. este un partid de orientare neoliberală a cărui ideologie se
bazează pe valorile civismului, democraţiei şi moralei. Este adoptat
statutul P.A.C. şi sunt aleşi membrii structurilor de conducere:
preşedinte -Nicolae Manolescu; vicepreşedinte -Nicolae Ţăran;
47 de membri în Comitetul Naţional.
• 24 apr. Petroşani. La iniţiativa sindicatelor miniere
conduse de Miron Cosma se formează Alianţa Confederaţiei
Sindicale Democratice din România la care aderă 9 confederaţii:
Sindicatele Miniere din România, Ceres, Cosin, Hercules, Consilva,
Avram Iancu, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din
Cooperaţia Meşteşugărească, Alianţa Confederativă Intersindicală
„15 Noiembrie" Braşov, Confederaţia Sindicatelor din Cooperaţia
302
1993
de Consum şi Credit. Conform declaraţiilor, iniţiativa constituirii
noii forţe sindicale se justifică prin necesitatea stabilirii unor
strategii noi şi comune, în relaţiile cu Parlamentul, Guvernul şi
patronatul, dar şi prin voinţa de a se recupera şi administra
patrimoniul fostului U.G.S.R. Miron Cosma crede că nou născuta
Alianţă poate pretinde moştenirea U.G.S.R. pentru că adună 80%
din totalul sindicaliştilor români.
• 26 apr. Curtea Supremă de Justiţie schimbă încadrarea
juridică şi vine cu o nouă sentinţă, urmare a recursului
extraordinar declarat de procurorul general în procesul membrilor
fostului C.P.Ex. Se renunţă la acuzaţia de complicitate la genocid
şi se optează pentru acuzaţia de complicitate la omor deosebit de
grav şi de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, pentru
care inculpaţiii sunt condamnaţi (după ce se casează sentinţele
anterioare) la: Tudor Postelnicu - 7 ani închisoare şi 8 ani
interzicerea drepturilor, Ion Dincă - 15 ani închisoare şi 7 ani
interzicerea drepturilor, Emil Bobu şi Manea Mănescu -10 ani
închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor.
-Curtea Constituţională decide că Academia Română are
competenţa de a stabili normele ortografice ale limbii române.
Deci â are câştig de cauză asupra lui î.
• 26-28 apr, Vizita în România a membrilor (18 membri+5
invitaţi speciali din Croaţia, Cehia, Estonia şi România) Comisiei
juridice şi pentru drepturile omului a Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei. Această Comisie urmează să-şi dea avizul
pentru admiterea României ca membru cu drepturi depline în
Consiliul Europei. Oaspeţii se întâlnesc cu Ion Iliescu, Adrian
Năstase, Oliviu Gherman, lideri ai grupurilor parlamentare,
reprezentanţi ai minorităţilor, ai presei, ai M.I., procuraturii,
Ministerului de Justiţie.
• 27 apr. Rezultatele (nedefinitive) ale referendumului de
la 25 apr. a.c. din Federaţia Rusă arată că 58,09% din votanţi au
încredere în preşedintele Boris Elţîn, iar 52,88% îi aprobă şi
programul de reforme. în schimb populaţia se pronunţă împotriva
alegerilor prezidenţiale şi legislative anticipate.
• 29 apr. Pentru a evita amplificarea nemulţumirii
sindicatelor care au anunţat deja greva generală, Nicolae
Văcăroiu, asistat de miniştri şi experţi se aşază la masa
negocierilor cu reprezentanţii C.N.S.L.R., Frăţia, Cartel Alfa, B.N.S.,
Univers, Ceres. După 10 ore de discuţii nu se ajunge la nici un
rezultat, iar liderii sindicali cer mediere din partea lui Ion Iliescu.
A doua zi tratativele se mută la Cotroceni.
303
 1993
9 30 apr. Miercurea Ciuc. La conferinţa primarilor şi
consilierilor U.D.M.R., se exprimă convingerea că numirea
prefecţilor români în judeţele Harghita şi Covasna nu are
semnificaţia unor măsuri administrative ci politice, discriminatorii
şi jignitoare la adresa minorităţii maghiare. Conferinţa a hotărât
ca toţi consilierii maghiari să nu-şi prezinte demisia, ci să nu
colaboreze cu prefectura.
9 5-6 mai. Conform avertismentelor celor şase confederaţii
sindicale - Frăţia, C.N.S.L.R., Alfa, B.N.S., Univers şi Ceres - se
declanşează greva generală (5 mai). Se recurge la o nouă strategie,
greva în cascadă, ceea ce înseamnă că sindicatele intră pe rând
în grevă, asigurând o permanenţă a protestului. Rundele de
negocieri din urmă cu câteva zile (29 apr. cu Guvernul, 30 apr. la
Cotroceni sub arbitrajul lui Ion Iliescu. apoi la Ministerul Muncii
şi Protecţiei Sociale şi din nou la sediul Guvernului) iau
determinat pe liderii sindicali să dea semnalul pentru intrarea în
grevă. Protocolul încheiat la 13 ian. cu principalele confederaţii
sindicale n-a fost respectat, iar recentele tratative seamănă cu
„un dialog al surzilor" (Liviu Luca prim-vicepre şedinţe al Cartelului
Alfa). înainte de începerea grevei, partidele din opoziţie dau
publicităţii o Declaraţie-Apel iar Emil Constantinescu,
preşedintele C.D.R., o declaraţie în care sunt acuzate pentru grava
situaţie structurile puterii pentru felul dezastruos în care au
condus ţara şi pentru duplicitate în relaţiile cu sindicatele. Biroul
Executiv Central al F.D.S.N., prin Oliviu Gherman, reacţionează
imediat, şi într-un Comunicat apreciază că nu F.D.S.N. este
duplicitar, ci partidele de opoziţiei care se pronunţă permanent
pentru reformă dar, de fapt, „stimulează acţiunile de subminare
a acesteia prin blocarea măsurilor preconizate de Guvern",
„încurajând pe unii lideri sindicali să recurgă la greva generală,
partidele semnatare ale Declaraţiei-Apel îşi asumă o mare şi grea
răspundere în faţa naţiunii pentru consecinţele incalculabile ale
unei asemenea acţiuni politice." Sindicaliştii consideră însă că
partidele de opoziţie au avut mai degrabă o poziţie de expectativă
faţă de acţiunile lor şi că este o greşeală să se califice demersurile
sindicatelor drept antireformiste. După acest meci al declaraţiilor
şi comunicatelor, după două zile de grevă care a părut indecisă
sau prost organizată, în noaptea de 6 spre 7 mai se încheie un
protocol între Guvern şi sindicate al cărui efect este suspendarea
grevei. Liderii sindicali au obligat Guvernul să accepte o parte
dintre revendicările lor (salariul minim pe economie garantat,
acceptarea fondului de referinţă pentru salarii etc.) şi au anunţat
304
1993
că, dacă obligaţiile asumate nu vor fi respectate, greva generală
va izbucni din nou în luna iul.
-Comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
ale Parlamentului îl audiază pe fostul comisar-şef al Gărzii
Financiare, generalul Gherghe Florică. Cu câteva zile înainte de
a fi destituit el a înaintat Parlamentului un raport despre acivitatea
Gărzii Financiare în care se menţionează că aceasta instituţie a
sesizat Procuratura în legătură cu unele cazuri de corupţie, dar
că S.RI. şi Poliţia Economică au avut o poziţie diferită faţă de cea
a Gărzii Financiare. Efectul acestui demers s-a făcut imediat
simţit; în câteva zile întrega conducere a Gărzii Financiare a fost
destituită fără nici o justificare din partea primului-ministru sau
a Ministerului de Finanţe (.Apreciez schimbarea conducerii Gărzii
Financiare ca o manevră politică", a declarat Radu Hortopan, a
doua zi după ce a fost demis (22 apr. ) din funcţia de comisar
adjunct al Gărzii Financiare.) în cursul audierii, Gheorghe Florică
prezintă din nou cazurile de trafic de influenţă şi corupţie în care
sunt implicate persoane importante: Florin Georgescu, ministrul
finanţelor, Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului,
George Ioan Dănescu. ministru de interne, Ionel Roman, secretar
al Camerei Deputaţilor, deputat F.D.S.N., contraamiralul Cico
Dumitrescu, şef de direcţie în M.I., Cornel Dinu, antrenor al
echipei naţionale de fotbal, colonel Gheorghe Mureşan din M.I.,
colonel Gheorghe Rusu, general maior Dumitru Marcu,
prim-adjunct al S.R.I., general maior Costică Voicu, locţiitor al
comandantului I.G.P., Trită Fănită, director la Agroexport,
Cornel Gorcea, ministru secretar de stat la Ministerul Finanţelor,
Gheorghe Bădescu, director general-adjunct la Direcţia Gene­
rală a Vămilor, Elena Stolojan, soţia fostului prim-ministru,
Mircea Vaida, membru în conducerea P.N.L., colonel Mihai
Agache, şeful Direcţiei Financiare a S.R.I., Ioan Mihai Popa,
ministru secretar de stat la Ministerul de Finanţe, Octavian
Andronic, redactor-şef al ziarului Libertatea. Referindu-se la
implicarea acestor persoane în cazuri de corupţie, Gheorghe
Florică declară că mai multe dosare înaintate Procuraturii au
fost blocate, sugerând că s-a intervenit „de sus" pentru aceasta,
în faţa unor asemenea declaraţii, reprezentanţii comisiilor
parlamentare au decis să înfiinţeze o altă comisie parlamentară
(5 deputaţi şl 2 senatori) care să cerceteze cazul Florică în
profunzime şi, desigur, să întocmească un raport. (Aici se cere
citat Oliviu Gherman care ar fi spus: „Dacă vrei să înmormântezi
o treabă, fă o comisie parlamentară".) Radu Timofte, preşedintele
305
 1993
comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a
Senatului urmează să transfere comisiei nou formate toate
documéntale puse la dispoziţie de generalul Florică.
• 10 mai, Bruxelles. Au loc lucrările primei reuniuni a
Grupului Consultativ pentru România al Grupului celor 24 de
state industrializate, a Băncii Mondiale şi a Băncii Europene
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.). Partea română,
reprezentată de Mişu Negriţoiu, Florin Georgescu şi Mugur
Isărescu, pledează pentru programul de politică economică a
Guvernului care dă asigurări în legătură cu continuarea reformei
economice. Partenerii de dialog vin cu sugestii privind cinci
„domenii cheie" ale reformei: privatizarea, restructurarea indus­
trială, liberalizarea preţurilor, reforma bancară, continuarea
reformelor în agricultură. în raportul „Dezvoltarea sectorului privat
în România", întocmit de B.E.R.D., se analizează premisele şi
şansele reformei economice în ţara noastră şi în special ale
privatizării. Analiştii consideră că există toate condiţiile pentru
dezvoltarea sectorului particular. Există, în primul rând, o hadiţie,
pentru că România avea un puternic sector privat înainte de
instalarea comuniştilor la putere, iar opinia publică, inclusiv liderii
sindicali, se pronunţă pentru întreprinderile particulare şi pentru
economia de piaţă. Există, în al doilea rând, resursele primare -
pământul, clima, oamenii, condiţii pentru activitatea turistică,
energie - necesare dezvoltării rapide, cu condiţia unui manage­
ment competent. Există apoi, într-o măsură acceptabilă,
infrastructura legală şi instituţională, ca bază a reformei
economice. Dar există şi elemente inhibante: telecomunicaţii şi
drumuri subdezvoltate, un număr insuficient de aeroporturi
internaţionale, inflaţie, stagnare economică, elemente
caracteristice, de fapt, şi altor ţări foste comuniste. într-un alt
capitol se demonstrează că după dec. '89 dezvoltarea sectorului
particular a fost lentă, s-au privatizat puţine întreprinderi de stat
şi au apărut mai puţine întreprinderi mici şi mijlocii decât indică
statisticile. îngrijorătoare pentru autorii sintezei economice este
existenţa unor indicii conform cărora în viitor nu va putea fi
menţinut nici măcar acest ritm lent de dezvoltare a sectorului
particular. Răspunsul la toate problemele semnalate, formulat în
subcapitolul „Voinţa politică", trebuia să constituie un motiv de
meditaţie serioasă şi responsabilă pentru echipa guvernamentală
şi nu numai. în acest capitol se apreciază că principala frână a
dezvoltării sectorului particular este absenţa voinţei politice. Şi
totuşi România a obţinut cu această ocazie sprijinul comunităţii
306
1993
internaţionale pentru acoperirea necesarului de 3 miliarde de
dolari pentru 1993-1994.
• 13 mai. Strasbourg. După ce a analizat raportul
(neconcludent) întocmit de Friedrich König asupra cererii
României de admitere în Consiliul Europei, Comisia politică a
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei amână pronunţarea
unei decizii până când König va reveni cu un punct de vedere
mai clar. în schimb, la Strasbourg, delegaţia parlamentară română,
prezentă la lucrările sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei, are ocazia să aplaude admiterea Estoniei în acest or­
ganism şi să se lase consolată de Catherine Lalumiere, secretar
general al Consiliului Europei („Am o mare speranţă că România
va adera la Consiliul Europei foarte curând".) şi de Miguel Angel
Martinez, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei. („Procesul privitor la România nu s-a încheiat, şi pare a
fi intrat în faza finală. Sper într-un raport favorabil într-un viitor
foarte apropiat, asigurând fără îndoială aderarea României încă
din 1993".)
- Corupţia este subiectul de scandal la ordinea zilei,
declanşat de dezvăluirile generalului Florică. în coaliţia
guvernamentală există o stare de nelinişte şi de iritare faţă de
Petre Roman acuzat că, în calitatea sa de preşedinte al comisiei
de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei
Deputaţilor, 1-a convocat pe generalul Florică în faţa comisiei fără
să consulte membrii comisiei sau Biroul acesteia. Guvernanţii şi
aliaţii lor sunt preocupaţi în această etapă a scandalului corupţiei
nu de posibilul şi tulburătorul adevăr conţinut în declaraţiile
generalului Florică, ci de autorul „lucrăturii" care s-ar ascunde
în afacerea Florică. Privirile acuzatoare se îndreaptă spre Petre
Roman. „De ce a fost audiat Florică de comisiile de apărare ale
Parlamentului unde, ce coincidenţă, taie şi spânzură banditul
nr. 1 al întregului secol XX din România, Petre Roman-Neulander?
nu vi se pare că este o luptă deschisă între vechea gardă a poliţiei
lui Babiuc şi noua echipă ministerială pe care escrocii lui
Roman vor s-o compromită public?" (Corneliu Vădim Tudor „Ura­
ganul Florică" în România Mare, 14 mai 1993). Şi Ioan Gavra,
vicepreşedintele P.U.N.R., tună şi fulgeră împotriva lui Petre
Roman (ca mulţi alţii din sferele puterii) şi propune să fie anchetate
cazurile de corupţie din intervalul 1990-1993 (guvernările
Roman, Stolojan) deoarece F.S.N. Roman este partidul care a
cultivat cu metodă corupţia: „Surpriza constă în faptul că nu a
apărut nici un F.S.N.-ist în cazurile de corupţie. Petre Roman a
307
 1993
vrut să facă un scandal în presă. Va fi scandal, dar vor intra şi cei
care l-au declanşat. Avem de-a face cu o intoxicare fesenisto-ro-
manistă". (Aceste prime ipoteze sunt şi cele care se vor impune
influenţând hotărâtor cursul evenimentelor, pentru că ele
aparţineau de fapt partidului de guvernământ şi, automat, aliaţilor.
Comisia parlamentară de anchetă a cazurilor de corupţie va
proceda în consecinţă, încercând să dovedească totala nevinovăţie
a celor implicaţi de generalul Florică şi îndreptând tirul acuzaţiilor
spre Guvernul Roman.) Aşa cum a prezis Ioan Gavra a fost scan­
dal de presă. Câteva publicaţii au tipărit fragmente din raportul
generalului Florică, însoţite (sau nu) de comentarii, iar alte
publicaţii au condamnat acest procedeu, pretextând că va fi
influenţată activitatea comisiei de anchetă. Petre Roman şi Radu
Timofte, preşedinţii comisiilor parlamentare care l-au anchetat
pe general îşi exprimă public aceeaşi convingere într-o scrisoare
expediată unor ziare. Presa continuă însă dezbaterea generoasei
teme a corupţiei, acordându-i generalului Florică rolul principal.
Unii îl încadrează în categoria slab reprezentată a mcoruptibililor,
iar alţii îl pun la zidul infamiei (general găinar, escroc, are o firmă
cu un arab şi poate fi acuzat de luare de mită, trafic de influenţă,
uz de fals, concurenţă neloială, generalul corupţiei, infractor de
drept comun, Fane Spoltoru cu trese, justiţiar de trei parale).
Scandalul corupţiei continuă, dar cu un deznodământ previzibil.
• 14 mai. Curtea Supremă de Justiţie respinge contestaţia
Partidului Liberal la decizia T.M.B. de neacceptare a fuziunii
P.N.L.C.D. cu P.N.L.A.T.
• 18 mal. Ca urmare a proliferării corupţiei şi a dezvăluirilor
generalului Florică ziarul Adevărul lansează un apel celorlalte
publicaţii, Radioului şi Televiziunii pentru o campanie solidară
de descurajare a corupţiei: „Să dovedim împreună de ce putere
este capabilă cea de a patra putere". O primă etapă este inventarul
cazurilor de corupţie semnalate şi urmărite de presă: grâu, zahăr,
ulei, ţigări, vânzări de nave, repartiţii de locuinţe, trafic de copii,
deşeuri toxice etc. Cele mai multe dintre publicaţiile importante
răspund la acest apel.
• 20-24 mai. O delegaţie română formată din parlamentarii
Ion Raţiu, Radu Timofte şi Petre Roman participă la a 39-a
sesiune de primăvară a Adunării Atlanticului de Nord. Sunt
prezentate, în acest cadru, două rapoarte referitoare la România
în legătură cu situaţia economică şi cu situaţia respectării
embargoului asupra Iugoslaviei şi cu politicile de sprijinire de către
comunitatea internaţională a ţărilor riverane în aplicarea
308
1993
embargoului,
• 26 mai. Partidul Liberal încearcă să iasă din impas.
T.M.B. înregistrează partidul rezultat din fuziunea P.N.L.C.D. cu
P.N.L.A.T. sub denumirea de Partidul Liberal 1993. P.N.L. con­
testă şi această titulatură pretextând că ar aduce prejudicii
prestigiului istoric al partidului. Contestaţia a fost respinsă.
• 27 mai. Şi în Parlament e scandal. Deputatul F.S.N.,
Aristide Dragomir şi Corneliu Vădim Tudor se înfruntă
bărbăteşte, mai întâi verbal, apoi fizic. (Scena se consumă în holul
Camerei Deputaţilor, iar în Adevărul va apărea şi o schiţă cu locul
exact al conflictului.) Sar în ajutorul senatorului P.R.M. gărzile
sale de corp. Aristide Dragomir este dus la punctul sanitar al
Camerei, plin de sânge, dar Corneliu Vădim Tudor este cel care
obţine certificat medical şi susţine că el a fost cel agresat împreună
cu gărzile de corp. Fiecare dintre părţi susţine că a fost victimă şi
că va obţine sancţionarea adversarului. (Aristide Dragomir afirmă
că a reacţionat violent când Corneliu Vădim Tudor 1-a înjurat de
mamă şi că a procedat normal, aşa cum ar face 999 de bărbaţi
dintr-o mie.) Mai importante decât incidentul consumat sunt
reacţiile care apar imediat. F.S.N. consideră că s-a produs o
infracţiune de ultraj şi instigare la violenţă din partea lui Corneliu
Vădim Tudor. Grupul parlamentar F.D.S.N. din Senat îl acuză pe
Aristide Dragomir că a săvârşit un act huliganic şi cere ridicarea
imunităţii parlamentare pentru acesta, ca şi pentru Petre
Roman şi Traian Băsescu. Biroul de presă al S.R.I. îl declară
agresor pe Aristide Dragomir şi susţine că nici gărzile, nici
Corneliu Vădim Tudor nu l-au rănit la cap pe acesta, ci s-a rănit
singur, lovindu-se cap în cap cu un body-guard. Gărzile lui
Corneliu Vădim Tudor -explică S.RI. -sunt formate din luptători
ai Brigăzii Antiteroriste S.R.I. care, în condiţiile prevăzute de lege
şi la cererea P.R.M., îl protejează pe liderul acestui partid, aşa
cum protejează şi alte personalităţi ale vieţii politice.
-Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului aprobă
proiectul de hotărâre privind înfiinţarea comisiei parlamentare
de anchetă a cazurilor de corupţie, formată din 13 membri şi
având scopul de a ancheta în primul rând declaraţiile generalului
Gheorghe Florică, dar şi alte cazuri. Comisia are obligaţia de a
alcătui un raport cu soluţii de rezolvare, cu identificarea cauzelor
şi determinarea anvergurii fenomenului.
• 28-29 mai. Constanţa. Au loc lucrările Convenţiei
Naţionale Extraordinare a F.S.N. Petre Roman prezintă docu­
mentul intitulat „De la proiectul de idei la acţiunea politică" ce
309
 1993
reafirmă orientarea social-democrată, modernă, a partidului.
Convenţia ratifică protocolul de unificare (31 mart.a.c.) încheiat
între F.S.N. şi Partidul Democrat, iar participanţii votează pentru
ca partidul lor să se numească în viitor Partidul Democrat (F.S.N.).
Convenţia adoptă şi o declaraţie politică în care se exprimă
încrederea că viitorul va da posibilitatea acestui partid ca prin
revenirea la guvernare să demonstreze viabilitatea programului
său de reformă economică, Se aduc în discuţie şi cazurile, tot
mai numeroase, ale unor membrii F.S.N. cu funcţii administra­
tive asupra cărora se fac presiuni din partea F.D.S.N. pentru a
trece la partidul de guvernământ, iar cei care refuză sunt supuşi
persecuţiilor. Petre Roman anunţă asistenţa că Guvernul cere
ridicarea imunităţii sale parlamentare ca să răspundă pentru nişte
afirmaţii care i se atribuie şi anume că Guvernul Văcăroiu este
alcătuit din comunişti şi fascişti. Ex-premierul consideră că
aceasta este încă o tentativă de ai intimida pe cei care cutează
să-şi exprime liber opiniile şi dă asigurări că afirmaţiile care i se
pun în seamă nu sunt exacte, el declarând în străinătate că
Guvernul este susţinut de partide de sorginte comunistă (P.S.M.)
şi fascistă (P.R.M.).
-Guvernul a cerut Camerei Deputaţilor să pună în discuţie
afirmaţiile lui Petre Roman -„Guvernul e format din comunişti şi
fascişti" - la care se adaugă şi cea despre nerespectarea
embargoului asupra Iugoslaviei de către România. Subiectul,
delicat, pune în poziţie ofensivă cele două tabere, mai ales când
se propune sancţionarea lui Petre Roman conform Constituţiei,
iar P.RM. cere arestarea liderului F.S.N.
• 31 mai. în Parlament se discută cu încordare despre
episodul Corneliu Vădim Tudor-Aristide Dragomir. Corneliu
Vădim Tudor consideră că el e victima (recunoaşte totuşi că ver­
bal a întrecut măsura, dar şi adversarul său 1-a jignit spunându-i
„un păduche ca tine ar trebui strivit".) şi toţi aliaţii lui îşi însuşesc
acest punct de vedere, apărându-1 pe senatorul agresat care strigă
în gura mare (şi în România Mare) că se aplică în ce-l priveşte
acelaşi gen de mistificare ca în cazul Mihăilă Cofariu. Dincolo de
stabilirea vinovăţiei, în acest caz, parlamentarii cred că un alt
aspect e mult mai important. Ion Aurei Stoica P.D,(F.S.N.) întreabă
de ce doar Corneliu Vădim Tudor beneficiază de protecţia gărzilor
S.R.I., şi de ce acestea au pătruns în Parlament. Opoziţia susţine
deci că senatorul P.S.M. a fost agresorul, dar un agresor apărat
ilegal de angajaţii S.R.I. Adrian Năstase şi Oliviu Gherman
declară că, deşi n-au asistat la incident şi nu se pot pronunţa în
310
1993
cunoştinţă de cauză, condamnă în principiu orice act de violenţă
m incinta Parlamentului şi vor lua toate măsurile pentru a se
stabili corect vinovăţiile.
Şi Confederaţia Sindicală Frăţia protestează, prin Miron
Mitrea, împotriva incidentului: „Nu putem admite ca prestigiul
Instituţiei parlamentare să fie ştirbit de către demnitari fără
demnitate". în numele demnităţii parlamentare (şi sindicale) se
cere ridicarea imunităţii parlamentare lui Corneliu Vădim
Tudor.
- Ca urmare a discuţiilor din Parlament, în legătură cu
Corneliu Vădim Tudor şi cu gărzile S.R.I. care-1 apără chiar în
incinta acestui for, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor
rămâne, până noaptea târziu, în şedinţă cu liderii grupurilor
parlamentare. Reprezentanţii opoziţiei fac câteva propuneri: să
se elaboreze o declaraţie comună a tuturor forţelor democratice
în care să se ia atitudine faţă de forţele extremiste; în comisiile de
disciplină ale Camerelor să se analizeze conduita unor
parlamentari turbulenţi care au subminat prestigiul Parlamentului
ca instituţie; Serviciul de Pază şi Protecţie să fie pus sub control
parlamentar sau ministerial; S.R.I. să fie controlat de Parlament;
interdicţia generală, fără excepţii nici pentru parlamentari, de a
se pătrunde înarmat în incinta Parlamentului; gărzile de corp să
nu aibă acces în incinta Parlamentului. Dintre aceste propuneri
numai ultimele două au fost acceptate.
în agitata lună mai, vitalitatea oamenilor politici a fost mai
uşor sesizabilă decât în alte sezoane. S-au emis apeluri, declaraţii
şi comunicate, s-a ridicat tonul şi s-a gesticulat în Parlament,
oamenii au ieşit în stradă, parlamentarii au sărit la bătaie, partidele
s-au unit şi s-au rebotezat, s-a negociat şi s-a renégociât până în
miez de noapte la Guvern etc. etc. în luna mai a înflorit ca niciodată
şi genul epistolar. Liderii C.D.R. i-au scris lui Lâszlo Tôkés pentru
a-i face anumite reproşuri, iar pastorul s-a încruntat şi a declarat
că e vorba de un mesaj cu acelaşi binecunoscut (de el!) conţinut
extremist, dar altfel exprimat şi integrat într-o campanie
dezlănţuită împotriva lui şi a maghiarimii. Adrian Năstase
compune o scrisoare (închisă), pe care o adresează multor perso­
naje importante din conducerea F.D.S.N. Preşedintele Camerei
aspiră la modernizarea partidului, la abandonarea unor practici
vechi, la receptivitatea F.D.S.N. faţă de alte partide. Scrisoarea
lui Adrian Năstase creează o reacţie în lanţ a replicilor din partea
membrilor F.D.S.N., stimulaţi să mediteze la viitorul partidului.
Oliviu Gherman şi Vasile Văcaru îşi propun să răspundă prin
311
 1993
scrisori întredeschise. Biroul Executiv Central al F.D.S.N.
transmite (tot) o scrisoare organizaţiilor judeţene, în care F.D.S.N,
e redéfinit ca un partid social-democrat modern, apt pentru relaţii
cu alte partide din ţară şi din afara ţării.
• 1 iun. începe vizita în România a lui Douglas Hurd,
ministrul de externe al Regatului Unit al Marii Britanii. înaltul
oaspete se va întâlni cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Oliviu
Gherman, Adrian Năstase. La M.A.E. se va semna primul docu­
ment bilateral de după 1989. Declaraţia comună a Marii Britanii
şi României prevede ca aceste ţări să-şi intensifice relaţiile. în
alocuţiunea rostită în Parlament, ministrul de externe britanic
face referiri la aportul României în aplicarea embargoului asupra
Serbiei. Oaspetele se mai întâlneşte, la Parlament, cu liderii
partidelor de opoziţie şi, separat, cu Petre Roman care declară că
întrevederea a avut loc la propunerea lui Douglas Hurd interesat
să afle şi de la ex-premierul Roman opinii despre cauzele încetinirii
procesului de reformă, poziţia României faţă de situaţia din Balcani
şi din Republica Moldova, libertatea de opinie şi libertatea presei.
• 3 iun. în Parlament se definitivează componenţa comisiei
desemnată să ancheteze cazurile de corupţie, mai ales cele
semnalate de generalul Gheorghe Florică: Romul Petre Vonica,
Gheorghe Rizescu, Iulian Nistor, Iile Gâtan (F.D.S.N.), Ioan
Mureşan (P.N.Ţ.C.D.), Adrian Vilău P.D.(F.S.N), Ioan Joarză
(P.U.N.R), Ioan Mureşan (P.R.M.), Andrei Potcoavă (P.L. '93),
Ioan Ghişe (P.A.C.), Kozsokâr Gâbor (U.D.M.R.), Călin Nestor
(P.S.D.R.), Marin Lungu (P.S.M.).
• 7 iun. Sunt aleşi conducătorii comisiei parlamentare
pentru anchetarea cazurilor de corupţie: preşedinte - Romul
Vonica, vicepreşedinţi -Ioan Joarză, Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.),
secretari -Adrian Vilău, Iulian Nistor.
-Corneliu Coposu declară că sa întâlnit cu Ion Iliescu -
presa apreciază că în secret - pentru a discuta mai ales despre
apropiata vizită a lui David Atkinson, preşedintele Comisiei pentru
ţările nemembre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
invitat de P.N.Ţ.C.D. în scopul de a-i oferi argumente pentru ca
acesta să adopte o atitudine favorabilă admiterii României în
Consiliul Europei.
• 8 iun. în cel de-al 31-lea Raport al preşedintelui S.UA.
(1 apr. '92 -31 mart. '93) privind promovarea prevederilor Actului
final de la Helsinki, România apare ca o ţară în care situaţia
drepturilor omului s-a schimbat în bine: există libertatea de
exprimare a convingerilor, se înaintează (lent şi cu prudenţă) pe
312
1993
calea economiei de piaţă, au avut loc alegeri care au reflectat
corect voinţa cetăţenilor. Ca urmare a acestor realităţi România
are motive să aştepte clauza naţiunii celei mai favorizate.
• 9 iun. în Parlament, în cadrul dezbaterilor privind
controlul comisiei parlamentare asupra S.R.I., Gheorghe
Dumitraşcu a caracterizat din nou opoziţia cu glas ferm şi cu o
gesticulaţie adecvată, indicând drept ţintă a afirmaţiilor sale partea
dreaptă a sălii: „Atâta timp cât această dreaptă nu va lua puterea
în ţara asta, va exista un stat românesc". Opoziţia a părăsit sala,
iar şedinţa s-a suspendat. In cadrul unei conferinţe de presă,
liderii opoziţiei declară că parlamentarii ei se vor retrage din
Parlament, dacă nu se va lua atitudine împotriva unor asemenea
acte huliganice şi iresponsabile.
-Comisiile de politică externă ale Parlamentului îi audiază
pe Mihai Botez, Ion Vasile (F.D.S.N.) şi Radu Urzică (diplomat)
pentru a-1 alege dintre ei pe viitorul ambasador al României la
O.N.U. Este preferat Mihai Botez.
© 10 iun. în şedinţele Camerelor Parlamentului se ia în
discuţie incidentul provocat de Gheorghe Dumitraşcu. Se cer
scuze opoziţiei (F.D.S.N. -Dan Marţian, Adrian Năstase, Vasile
Văcaru), iar Gheorghe Dumitraşcu cere scuze doar partidului
său (F.D.S.N.)
-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor adoptă o hotărâre
prin care se interzice accesul în clădirea Camerei al gărzilor
personale şi al persoanelor înarmate, iar intrarea va fi permisă
numai cu legitimaţii sau invitaţii aprobate de Biroul Permanent.
Protecţia demnitarilor, în interiorul clădirii, urmează să fie asigu­
rată doar de gărzile S.P.P. Aceste clarificări administrative s-au
produs ca urmare a conflictului Corneliu Vădim Tudor-Aristide
Dragomir.
• 11 iun. Opinia publică din România şi din străinătate,
diverse organisme din ţară şi din afara ţării, partide, şefi de state
şi de guverne, organizaţii pentru apărarea drepturilor omului s-au
sesizat în legătură cu farsa de la Tiraspol care poate avea efecte
grave asupra celor cinci arestaţi al căror lider este Ilie Ilaşcu.
Ziarul România liberă şi Fundaţia Anastasia au organizat
procesiunea cuştii ca formă expresivă de protest faţă de
tratamentul aplicat patrioţilor români la Tiraspol (au fost aduşi în
(aţa completului de judecată în cuşcă). într-o cuşcă montată pe
un camion, ce s-a deplasat în centrul Capitalei, au intrat, pe rând,
personalităţi politice, oameni de artă şi cultură, ziarişti.
• 12 iun. La Sinaia are loc Congresul de constituire a
313
 1993
Confederaţiei Sindicale C.N.S.L.R. -Frăţia. In afară de cele două
mari centrale sindicale au mai aderat la Confederaţia nou înfiinţată
5 federaţii din cadrul Univers, Petrom şi Radiocomunicaţii.
C.N.R.L.R. -Frăţia uneşte 3,7 milioane de membri, este condusă
de Victor Ciorbea şi Miron Mitrea şi se găseşte pe primul loc în
ierarhia structurilor sindicale din ţară şi chiar din Europa Cen­
trală şi de Est. în mişcarea sindicală, apariţia acestei Confederaţii
constituie un eveniment (Adrian Năstase îl consideră un mo­
ment istoric în viaţa României de după 1989).
• 13 iun. Piaţa Universităţii. Doar câteva sute de persoane
ţin să marcheze împlinirea a trei ani de la evenimentele din 13-15
iun., comemorate la iniţiativa Asociaţiei „21 Decembrie". A doua
zi, la apelul Alianţei Civice, în piaţă se adună câteva mii de
persoane.
• 17 iun. Partidele parlamentare din opoziţie iau o decizie
importantă. Semnează un protocol prin care propun ca ofertă,
pentru scoaterea României din criză, un guvern minoritar al
opoziţiei. Noutatea este nu doar iniţiativa decisă şi clar formulată,
ci şi prezenţa P.D. (F.S.N.) printre semnatarii documentului.
Corneliu Coposu afirmă că opoziţia a considerat, încă de la depu­
nerea moţiunii de cenzură, că evoluţia evenimentelor impune
angajarea C.D.R. în guvernare. Nicolae Manolescu subliniază că
prin documentul adoptat opoziţia dovedeşte că are disponibilitatea
şi capacitatea de a prelua răspunderea guvernării şi de a scoate
ţara din criză. Adrian Severin apreciază că protocolul a fost
generat de un „elan pozitiv şi responsabil din partea partidelor de
opoziţie care consideră că este necesară o alternativă nouă de
guvernare" şi că aceste partide pot realiza mult trâmbiţata uniune
naţională şi nu partidele extremiste, foarte departe unele de altele
ca opţiune politică. Formaţiunile semnatare ale protocolului sunt
situate în centrul spectrului politic, de la centru dreapta, la centru
stânga şi este pentru prima oară când apare o astfel de ofertă de
guvernare, până acum propunerile venind fie din stânga, fie din
dreapta centrului. Horia Rusu crede că trebuia să vină şi
momentul instituţionalizării colaborării dintre C.D.R. şi
P.D.(F.S.N.). Ion Iliescu, aflat într-un turneu în Europa (Viena -
Conferinţa Mondială a drepturilor omului, Geneva, Zurich,
Crans-Montana), reacţionează de la distanţă la propunerile opo­
ziţiei. Preşedintelui tării nu i se pare că e momentul unei schimbări
de guvern şi crede că nici opoziţiei nu i-ar conveni să gestioneze
ţara, pentru că la întâlnirea cu Corneliu Coposu acesta iar fi
declarat cu sinceritate că „Guvernul trebuie să-şi poarte crucea",
314
1993
ceea ce ar putea însemna că opoziţia se teme de dificultăţile
guvernării în condiţiile aplicării reformei economice. F.D.S.N.
tratează cu indiferenţă oferta opoziţiei pe care unii o consideră o
nouă manevră politică a lui Petre Roman.
• .18 iun. T.M.B, acceptă cererea de punere în libertate
condiţionată a lui Emil Bobu, membru al fostului C.P.Ex. alP.C.R,
condamnat în cele din urmă la 10 ani închisoare şi 5 ani pierderea
unor drepturi, pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit
de grav.
• 19 iun. Bucureşti. Conferinţa organizaţiei municipale a
F.D.S.N, Colegii de partid îi aduc o serie de reproşuri lui Adrian
Năstase: relaţia cordială cu opoziţia şi destul de reţinută cu aliaţii
-PU.N.R, P.S.M. şi P.R.M. -care ar merita mai multă atenţie şi
căldură, atitudinea greşită la dezbaterile din Parlament ale Legii
investiţiilor străine, când parlamentarii F.D.S.N. au votat pentru
înstrăinarea pământului tării, lipsa de operativitate în rezolvarea
problemei chiriaşilor din casele naţionalizate care şi-au pierdut
liniştea de teamă că proprietarii vor avea câştig de cauză şi-i vor
lăsa pe drumuri şi, în fine, promptitudinea cu care 1-a invitat pe
Gheorghe Dumitraşcu să-şi ceară scuze opoziţiei atunci când (9
iun.) acesta a afirmat în Parlament că statul român va exista cât
timp nu va veni dreapta (opoziţia) la putere. Adrian Năstase
reuşeşte să-şi convingă colegii de corectitudinea poziţiei sale
politice, dar le aminteşte că opoziţia există în Parlament prin votul
a 47% dintre cetăţenii care s-au prezentat la urne la 27 sept.
1992.
- Consiliul Reprezentanţilor al U.D.M.R., întrunit la Târgu
Mureş, ia unele hotărâri cu valoare de ultimatum. U.D.M.R.
pretinde ca organismul creat de Guvernul României - Consiliul
Minorităţilor Naţionale -să fie activ şi nu doar o institutie-vitrină
creată în scopuri propagandistice. Pentru a impulsiona activitatea
acestui Consiliu, U.D.M.R. înaintează un set de propuneri, unele
incluse şi în Raportul König şi care să fie soluţionate până la 31
aug. a.c. De asemenea, U.D.M.R. pune la dispoziţia Guvernului
un proiect de Lege a minorităţilor naţionale căruia, dacă nu i se
va da toată atenţia, U.D.M.R. îşi va retrage reprezentanţii din
Consiliul Minorităţilor Naţionale.
• 21 iun. în Senat, Nicolae Văcăroiu prezintă o succintă
informare în legătură cu mersul reformei şi cu stadiul pregătirilor
pentru introducerea, de la 1 iul., a unui nou sistem de impozi­
tare -taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.). Premierul explică
senatorilor că e strict necesară adoptarea unei legi care să abiliteze
315
 1993
Guvernul să emită ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare,
în general, premierul este mulţumit de prestaţia cabinetului său,
căruia îi merge bine: în ultimele cinci luni producţia a crescut,
încet, dar a crescut, agricultura se redresează şi ea, iar nivelul de
trai pare să crească. Ceea ce îl nemulţumeşte pe premier este
lentoarea privatizării (sectorul particular deţine 47% din activităţile
comerciale, 45% din servicii, 28% din exporturi, peste 30% din
importuri). Primul-ministru apreciază că preţurile vor creşte, după
introducereaT.V.A., în medie cu 10%, cele mai mari creşteri fiind
posibile (10-12%) în industria alimentară. în Camera Deputaţilor
expunerea asupra situaţiei economiei s-a făcut mai pe îndelete.
Dacă parlamentarii au putut avea obiecţii faţă de activitatea
executivului şi primul-ministru are unele nemulţumiri (pe care şi
le exprimă într-un Comunicat al Guvernului) faţă de strădaniile
parlamentarilor. Deoarece Guvernul a înaintat, de la investirea
sa, Parlamentului 95 de proiecte de legi din care s-au adoptat
doar 59, primul-ministru consideră că legislativul îşi permite
ritmuri prea lente de lucru în dauna executivului. Cauza
ineficientei ar putea fi discuţiile sterile cu care se pierde timpul şi
pe care le provoacă opoziţia.
-Celebrele tablete ale lui Paul Everac, transmise sâmbătă
seara la televiziune, produc intervenţii şi dispute şi în Parlament,
după ce autorul lor a fost audiat de comisia pentru cultură, arte
şi mass-media a Camerei Deputaţilor (17 iun, a.c. ) unde s-au
adunat cererile de demitere a acestuia. Victor Boştinaru. deputat
P.D. (F.S.N.), şi apoi alţi parlamentari observă că din aceste tablete
rezultă că Paul Everac e şovin, antidemocrat şi antiroman. în
plus profitând de funcţia de director general al T.V.R., Paul Everac
insistă în a-şi face cunoscute aceste particularităţi. în fiecare
sâmbătă, întregii ţări, ceea ce provoacă tot mai multe nemulţumiri
în rândul populaţiei şi printre angajaţii Televiziunii. Victor
Boştinaru cere Guvernului demiterea lui Paul Everac, iar lui Ion
Iliescu îi recomandă să se delimiteze de afirmaţiile directorului
Televiziunii.
• 23 iun. în Parlament se stabileşte şi se votează
componenţa comisiei pentru controlul S.R.I.: preşedinte -Vasile
Văcaru (F.D.S.N.); vicepreşedinte -Nicolae Ionescu Galbeni
(P.N.Ţ.C.D.); membri -Ilie Nica (F.D.S.N.), Doru Viorel Ursu
(P.D.F.S.N.), Vasile Matei (P.U.N.R), Szabo Karoly (U.D.M.R.),
Gheorghe Gorun (PAC), Teodor Constantinescu (P.R.M.), Marin
Lungu (P.S.M.) Toţi parlamentarii care fac parte din această
comisie au depus jurământ că nu au făcut şi nu fac parte din nici
316
1993
un serviciu secret de informaţii român sau străin.
-Izbucneşte din nou în plenul Camerelor Parlamentului
scandalul provocat de afirmaţia lui Gheorghe Dumitraşcu la
adresa opoziţiei care părăseşte iarăşi sala de şedinţe. Oliviu
Gherman îşi cere scuze celor care s-au simţit jigniţi, iar Adrian
Năstase suspendă şedinţa.
-Ion Iliescu contramandează primirea armatorului grec
Stelios Katounis, conducătorul firmei Forum Maritime, care a
încheiat un contract cu firma românească Petromin SA., con­
tract despre care se afirmă că este dezavantajos pentru partea
română (Firma Petromin SA. a avut o flotă comercială de 106
nave şi a cedat 51% din proprietăţi contra a 335 milioane de dolari
firmei greceşti sub pavilion panamez Forum Maritime, o firmă cu
posibilităţi modeste).
-Ion Iliescu primeşte o delegaţie a P.U.N.R. cu care discută
şi despre o eventuală remaniere guvernamentală. P.U.N.R. con­
sideră că trebuie să fie înlocuiţi miniştrii agriculturii şi turismului.
-Nicolae Văcăroiu se întâlneşte, la Palatul Elisabeta, cu
liderii F.D.S.N., P.U.N.R, P.S.M., P.RM., P.D A R Se discută despre
eventualitatea remanierii guvernamentale cerute de P.U.N.R.,
pentru sept. '93, dar şi despre susţinerea în Parlament a cererii
Guvernului de a emite ordonanţe în timpul vacanţei legislativului.
• 24 iun. Virgil Mâgureanu, directorul S.R.I., depune la
comisia parlamentară de control asupra S.R.I., Raportul de
activitate a S.RI. care, după ce va fi analizat de membrii comisiei,va
fi prezentat parţial sau integral Parlamentului.
-Deoarece ia amploare ceea ce se va numi scandalul flotei,
Ion Iliescu declară că nu e de competenţa lui să cunoască proble­
ma şi să decidă în legătură cu conţinutul contractului, dar că are
încredere în ministrul transporturilor, Paul Teodoru, şi că din
asocierea celor două firme va rezulta o firmă mixtă, care fiind
supusă legilor ţării oricum rămâne sub control românesc.
• 26 iun. Convenţia Naţională a P.A.C. respinge prin vot
propunerea de alianţă cu P.L. '93, ca şi convocarea Congresului
P.A.C., în vederea adoptării unei hotărâri privind alianţa cu liberalii.
Nemulţumiţi de curentul antiunionist din partid (sprijinit de
Nicolae Manolescu), grupul Stelian Tănase (revenit cu greu la
sentimente mai bune pentru P.A.C. după divergenţele care au
culminat cu anunţarea demisiei) se hotărăşte să părăsească
partidul, de această dată definitiv, şi să se transfere la P.L/93. Şi
senatorul Alexandru Paleologu demisionează din funcţia de
preşedinte al Curţii de Onoare şi Demnităţi a partidului.
317

1993
-Oliviu Gherman şi Ioan Mânzatu semnează, la Palatul
Elisabeta, proiectul preliminar de fuziune între F.D.S.N. şi Partidul
Republican. Ioan Mânzatu obţine doar în ultimul moment
aprobarea pentru fuziune din partea Conferinţei Naţionale
extraordinare a P.R. Nu toţi membrii acestui partid sunt de acord
cu fuziunea realizată surprinzător de repede de Ioan Mânzatu,
adversarul lui Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale din sept. 1992.
• 28 iun. în Camera Deputaţilor, ministrul transporturilor,
Paul Teodoru, încearcă să explice în ce condiţii s-a încheiat con­
tractul dintre Petromin S.A. şi Forum Maritime şi care vor fi
consecinţele acestui contract (semnat la 17 mai 1993). Deputaţii
îl asaltează cu întrebări, interesaţi să afle dacă firma românească
va fi prejudiciată (s-a făcut afirmaţia că se va pierde controlul
asupra flotei care constituie obiectul contractului). Paul Teodoru
nu reuşeşte să răspundă concludent, dar îşi asumă răspunderea
în legătură cu acest contract. Comisia parlamentară de anchetă
a acestui caz (preşedinte Ion Bivolaru) trage concluzia că interesele
române nu sunt bine reprezentate în contract şi cere să fie
reanalizat de un grup de specialişti, pentru a se hotărî dacă sunt
necesare anumite corecţii sau clauze asigurătorii pentru partea
română,
-Andrei Şerban, directorul Teatrului Naţional, îşi anunţă
demisia din acest post, unul dintre motive fiind indiferenţa
factorilor de decizie faţă de cultură. Andrei Şerban urmează să
plece din ţară, dar acceptă, pentru 6 luni, să rămână director
onorific al Teatrului Naţional. La o conferinţă de presă mărturiseşte
că n-a avut parte doar de indiferenţă, ci şi de nenumărate şicane,
atât din exterior cât şi din interiorul teatrului, şicane care erau de
fapt o adevărată campanie dusă pentru înlăturarea sa de la
conducerea teatrului. Andrei Şerban declară, cu părere de rău,
că nu se poate schimba structura osificată, comunistă, a acestei
instituţii.
• 29 iun. Ion Iliescu cere Guvernului să facă cercetări în
legătură cu condiţiile în care s-a încheiat afacerea Petromin.
- în Camera Deputaţilor începe dezbaterea pe marginea
proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordo­
nanţe (în timpul vacanţei parlamentare) şi autorizarea contractării
şi garantării unor credite externe, precum şi a contractării unor
împrumuturi de stat. Opoziţia se declară împotriva articolelor care
dau posibilitatea Guvernului să rectifice bugetul fără aprobarea
Parlamentului şi să facă un împrumut intern de 500 de miliarde
lei, adică mai mare decât deficitul bugetar. Legea (nr. 57) va fi
318
1993
votată şi promulgată la 9 iul. 1993, în forma dorită de majoritari.
- Grupul parlamentar P.A.C. din Camera Deputaţilor
fuzionează cu grupul parlamentar P.L. '93 sub denumirea de grup
civic-liberal (preşedinte Dinu Patriciu, vicepreşedinte Călin
Anastasiu). Astfel P.A.C. rămâne fără grup parlamentar în Came­
ra Deputaţilor. Totuşi, Şerban Rădulescu-Zonner citeşte un
comunicat al Colegiului Executiv al P.A.C., în care se avertizează
că prin fuzionarea celor două grupuri parlamentare nu se respectă
nici regulamentul P.A.C., nici cel al Camerei Deputaţilor. Se cere
imperativ deputaţilor care nu vor să mai facă parte din grupul
parlamentar PA.C. să-şi dea întâi demisia (individuală) din acest
grup şi din partid.
-La o conferinţă de presă Nicolae Văcăroiu se vede obligat
să dea explicaţii în legătură cu afacerea Petromin. Primul-ministru
declară că nu ia parte la negocieri de contracte, dar că se va
implica în afacerea Petromin pe care o consideră oportună. Nicolae
Văcăroiu afirmă că Traian Băsescu (acesta ia atacat violent pe
cei implicaţi în afacerea Petromin) e cel care a făcut afaceri ilegale,
iar ministrul transporturilor, Paul Teodoru, e nevinovat, e un om
deosebit, dar neobişnuit cu jocurile politice şi având defectul de a
fi prea timid. Premierul subliniază că firma Petromin este cea
care a încheiat contractul, iar acum, în noile condiţii, partea
română trebuie să-1 reanalizeze.
• 30 iun. Birourile Permanente ale Camerelor
Parlamentului decid ca ultima zi a sesiunii parlamentare să fie
30 iun., deşi Senatul hotărâse convocarea unei sesiuni extra­
ordinare, la 1 şi 2 iul., pentru dezbaterea Raportului preliminar al
comisiei de anchetă a cazurilor de corupţie (semnalate de generalul
Gheorghe Florică) şi a Raportului de activitate a S.R.I.
-în Senat, Vasile Văcaru (urmat şi de alţi parlamentari)
cere directorului S.R.I. să descopere în termen de 3 zile persoana
care a furnizat ziarului AdevăruJ Raportul asupra activităţii S ,R.I.
Senatorului F.D.S.N, i se pare inadmisibil ca importantul docu­
ment să apară în presă înainte de a fi ajuns sub ochii
parlamentarilor.
-în şedinţele Camerelor Parlamentului se citeşte Raportul
preliminar al comisiei de anchetă a cazurilor de corupţie (deputaţii
convoacă o conferinţă de presă şi prezintă Raportul mai întâi zia­
riştilor), dar nu mai rămâne timp şi pentru dezbaterea lui. în raport
se menţionează că au fost audiate cele 18 persoane (vezi pag.
305) incriminate de generalul Florică, au fost analizate cazurile
respective şi s-au format două tipuri de concluzii: parlamentarii
319
 1993
majoritari, membri ai comisiei, în frunte cu Romul Vonica, nu
găsesc elemente de vinovăţie pentru mei una din cele 18 persoane,
iar parlamentarii opoziţiei îi consideră vulnerabili pe Viorel
Hrebenciuc, George Ioan Dănescu şi Florin Georgescu, iar în
capitolul de concluzii pun sub semnul întrebării oportunitatea
rămânerii acestora în funcţiile importante pe care le deţin. După
lectura Raportului, parlamentarii opoziţiei cer convocarea unei
sesiuni extraordinare pentru dezbaterea acestuia, dar majoritarii
nu sunt de acord cu propunerea. Opoziţia consideră că amânarea
dezbaterilor este o soluţie aleasă cu o vinovată premeditare pentru
că, la toamnă, printr-o remaniere guvernamentală (sau prin alte
manevre) s-ar putea muşamaliza şi aceste cazuri de corupţie.
Cornel Nica (P.N.Ţ.C.D.) înaintează Biroului Permanent al
Camerei Deputaţilor o cerere semnată de 119 deputaţi pentru
convocarea unei sesiuni parlamentare extraordinare (conform art.
63, alineatul 2, din Constituţie) în vederea dezbaterii Raportului
preliminar asupra cazurilor de corupţie. Majoritarii nu sunt de
acord cu iniţativa opoziţiei, iar Dan Marţian, ştiind că amânarea
e cea mai bună soluţie, decide: „Ne întâlnim mâine, la ora 9 ".
• 1 iul. Sesiunea parlamentară extraordinară nu va mai
avea loc. Adrian Nătase anunţă motivul: 6 deputaţi şi-au retras
semnăturile de pe cererea de convocare a sesiunii extraordinare,
astfel că numărul semnăturilor devine insuficient pentru ca
deputaţii petiţionari să aibă câştig de cauză. După această scurtă
informare Adrian Năstase părăseşte sala de şedinţe a Camerei.
- Liderii partidelor de opoziţie, contrariaţi, convoacă o.
conferinţă de presă. Ei consideră că Adrian Năstase a dat o
lovitură de stat, a încălcat Constituţia şi a dizolvat Parlamentul
„într-un moment extrem de grav, când corupţia şi incompetenţa
Guvernului au fost dovedite. Toate aceste probleme trebuiau
discutate acum. Refuzul F.D.S.N. de a accepta discuţia înseamnă
că se agaţă de putere cu orice preţ" (Dinu Patriciu).
-Adrian Năstase convoacă şi el o conferinţă de presă şi
încearcă să se explice: sesiunea extraordinară a fost anulată din
cauze ce ţin exclusiv de procedură, adică 6 deputaţi au cerut să
fie scoşi de pe lista cu semnături, iar alţi 13 deputaţi, deşi au
cerut, n-au mai putut fi incluşi în listă deoarece aceasta fusese
închisă încă din seara de 30 iun., astfel că numărul semnăturilor
a rămas insuficient pentru ca sesiunea să aibă loc. Iar despre
dizolvarea Parlamentului nici nu poate fi vorba, deoarece la 1 iul.
n-a avut loc o şedinţă a Camerei, ci doar „un moment de curtoazie".
-Pentru alinierea metodologiei fiscale la practicile europene
320
1993
se introduce taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.). Guvernul dă
asigurări că preţurile vor creşte cu 8-10%, dar realitatea indică o
creştere cuprinsă între 12,9% şi 53,4%.
- Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei trece peste unele observaţii critice la adresa realităţilor
româneşti pe care le conţin rapoartele Jannsen şi König şi îşi dă
avizul pentru admiterea României, ca membru cu drepturi depline,
în Consiliul Europei.
• 2 iul. Partidele de opoziţie au apelat la Ion Hiescu pentru
ca acesta să se implice în grava criză constituţională care s-a
declarat, după opinia lor, o dată cu blocarea sesiunii parlamentare
extraordinare. Prin purtătorul său de cuvânt, Traian Chebeleu,
Ion Iliescu transmite că nu poate fi vorba de o criză parlamentară,
ci de o dispută în jurul unei probleme de procedură parlamentară
pe care opoziţia o supralicitează şi o foloseşte în scopuri poli-
tice-acuzaţii grave de incompetenţă şi corupţie la adresa puterii.
-într-o declaraţie dată publicităţii cu promptitudine, Guver­
nul se consideră victima opoziţiei parlamentare care s-a lansat
într-o campanie „furibundă, nefavorabilă şi lipsită de bună
credinţă" împotriva echipei Văcăroiu.
- Moment festiv la Palatul Elisabeta. Oliviu Gherman şi
Cornel Nica semnează protocolul de fuziune între F.D.S.N. şi
Partidul Socialist Democratic Român. Chiar dacă partidul lui
Cornel Nica n-a reuşit, la alegerile din '92, să pătrundă în
Parlament, are 270 de consilieri municipali şi judeţeni, 27 de filiale,
un patrimoniu de 20 de milioane de lei şi 1-a sprijinit şi în '90 şi în
'92 pe Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale. Deci, o profitabilă
logodnă de familie.
Peste câteva zile F.D.S.N. se va uni şi cu Partidul Demo­
crat Cooperatist al lui Ion Simionescu, ce va aduce o zestre de 35
de filiale judeţene şi aproximativ 30 000 membri.
• 3 iul. într-o declaraţie de răspuns la declaraţia Guver­
nului din 2 iul. partidele de opoziţie consideră că Guvernul, cu
politica sa care a dus la consecinţe dureroase, încearcă să transfere
răspunderea opoziţiei şi îşi inventează realizări imaginare, în stilul
triumfalist al „epocii de aur".
-La Consiliul Naţional al P.L. '93 are loc fuziunea partidului
cu Grupul civic-lîberal din P.A.C. Totodată Colegiul Director al
P.A.C. aprobă demisiile a 8 deputaţi refugiaţi la P.L.'93 (Stelian
Tănase, Octavian Bot. Ioan Ghişe, Crin Antonescu. Călin
Anastasiu, Petre Litiu, Romulus Ioan Joca, Vasile
Mândroviceanu) şi a senatorului Alexandru Popovici. Colegiul
321

1993
Director al P.A.C. consideră unificarea Grupului parlamentar
P.A.C. din Camera Deputaţilor cu Grupul parlametar P.L/93, ca
fiind „lovită de nulitate" în urma acestor demisii şi decide să
recomande Comitetului Naţional retragerea calităţii de lideri ai
Grupurilor parlamentare din Senat şi din Camera Deputaţilor lui
Alexandru Popovici şi Stelian Tănase.
• 6 iul. Considerând că partidul majoritar şi aliaţii lui au
creat un climat obstructionist, grupurile parlamentare ale opoziţiei
abandonează ideea convocării unei sesiuni parlamentare
extraordinare.
-Guvernul României face cunoscut că a declanşat o acţiune
judiciară împotriva lui Mihai de Hohenzollern, la Tribunalul de
la Geneva în vederea recuperării a 42 de tablouri proprietate a
statului român care, conform părerii guvernului, au fost scoase
din ţară de ex-regele Mihai.
• 7 iul. Biroul de presă al Casei Regale anunţă că pretenţiile
Guvernului României sunt contestate în întregime şi că orice
afirmaţie calomnioasă împotriva lui Mihai de Hohenzollern va
face obiectul cuvenitelor proceduri judiciare. (Instanţele interna­
ţionale vor respinge acţiunea juridică iniţiată de Guvernul
Văcăroiu.)
• 8 iul. Se sinucide (prin spânzurătoare) Călin Nemeş.
Numele său este legat de curajoasa ieşire în stradă a clujenilor, la
21 dec. 1989. El a fost rănit (primul dintre clujeni) pentru că a
încercat să dezarmeze un ofiţer ce comanda un detaşament militar,
moment care a grăbit deschiderea focului în Piaţa Libertăţii din
Cluj-Napoca.
• 9 iul. CD.R prezintă un program de scoatere a ţării din
criză şi declară că e gata ca, în anumite condiţii, să preia guverna­
rea. Eventualele alianţe se vor face doar dacă partenerii acceptă
programul C.D.R., elaborat cu participarea tuturor formaţiunilor
din Convenţie, pe baza principalelor opţiuni formulate în timpul
campaniei electorale.
• 9-10 iul. La Sala Polivalentă au loc lucrările Conferinţei
Naţionale a F.D.S.N., definite de Oliviu Gherman drept un mo­
ment istoric. Au răspuns prezent la apel 927 de delegaţi, 572 de
invitaţi, printre care şi membrii fondatori: Alexandru Bârlădeanu.
Silviu Brucan. Corneliu Mănescu. După ce Oliviu Gherman
rosteşte cuvântul de deschidere, se tatonează Hora Unirii care va
deveni imnul partidului, Consilierul prezidenţial Paul Dobrescu
citeşte mesajul lui Ion Iliescu în carcse recomandă .printre altele,
să se ajungă la un pact politic şi social larg şi să se propună o
322
1993
ofertă de colaborare cu alte partide. Raportul asupra activităţii
partidului de la Conferinţa Naţională din iun. '90 este un sumar
al succeselor obţinute de F.D.S.N., cu ajutorul aliaţilor -P.R.M.,
P.S.M, P.U.N.R., P.D.A.R. -cărora li se aduc mulţumiri. Nicolae
Văcăroiu se prezintă cu un raport asupra celor 8 luni de guvernare
a echipei sale. Pentru nerealizări se invocă greutăţile obiective,
iar pentru ceea ce se consideră a fi succese - aptitudinile
manageriale. Premierul respinge hotărât acuzaţiile de corupţie
aduse cabinetului său. Adrian Năstase prezintă sinteza: „Cum
să realizăm schimbarea în bine a României? Un proiect social-
democrat realist.", în care defineşte doctrina partidului şi reafirmă
unitatea acestuia, negând existenţa în F.D.S.N. a „durilor" şi a
„moderaţilor". F.D.S.N. rămâne fidel social-democraţiei promovate
într-o viziune proprie (internaţionalism statal şi economie socială
de piaţă). Prin vot se hotărăşte şi schimbarea denumirii partidului.
S-a propus mai întâi varianta Partidul Democraţiei Sociale, dar,
la intervenţia patetică a lui Gheorghe Dumitraşcu, s-a acceptat
formula Partidul Democraţiei Sociale din România. După
adoptarea statutului, desemnarea membrilor Comisiei de etică şi
litigii şi ai Comisiei de control financiar, Vasile Văcaru citeşte
Rezoluţia Consiliului Naţional al F.D.S.N. privind combaterea
corupţiei, în finalul căreia se propune convocarea unei sesiuni
parlamentare extraordinare de către grupurile F.D.S.N. din Cameră
şi Senat, în a doua jumătate a lunii august, pentru dezbaterea
raportului comisiei anticorupţie. Adrian Năstase citeşte Declaraţia
politică a Conferinţei Naţionale a F.D.S.N. prin care este mandatat
Consiliul National să elaboreze o propunere concretă de ofertă de
colaborare cu celelalte forţe politice, sociale şi sindicale, în vederea
realizării unui pact politic şi social larg, premisă a reconcilierii
naţionale.
Consiliul Naţional alege conducerea P.D.S.R.: Oliviu
Gherman - preşedinte; Adrian Năstase - preşedinte executiv;
Alexandru Lăpuşan - secretar general; Liviu Maior - lider al
grupului ministerial (funcţie nou creată); celor trei lideri ai
partidelor care au fuzionat cu F.D.S.N. li s-a creat câte un post de
vicepreşedinte al partidului.
• 13-15 iul. Senatorii şi deputaţii din coaliţia majoritară
depun o cerere la Biroul Permanent al Senatului şi Camerei
Deputaţilor, pentru convocarea la 30 aug. a unei sesiuni parla­
mentare extraordinare.
-La sediul Guvernului, reprezentanţii minerilor din Valea
Jiului negociază cu cei ai Ministerului Finanţelor. 323
 1993
Preşedintele B.N.S., Matei Brătianu. adresează o scrisoare
Guvernului şi P.D.S.R. în care atrage atenţia că există pericolul
generalizării revendicărilor salariale dacă li se dă câştig de cauză
minerilor în această problemă. De aceeaşi părere sunt şi Victor
Ciorbea şi Mir on Mitrea.
- Comitetul Director al A.Z.R. dă un comunicat în care
propune „un vot de neîncredere al presei" faţă de Guvern,
manifestat printr-o grevă de relatare a activităţii Guvernului pe
care-1 consideră incompetent, corupt, de rea-credinţă şi lipsit de
credibilitate. Răspund la apel: România liberă, Evenimentul zilei,
Tineretul liber, Adevărul, A.R. Press, AM.P.Press.
• 14 iul. Conferinţă de presă la sediul P.D.(F.S.N.). Traian
Băsescu consideră afacerea Petromin ilustrativă pentru tentativa
armatorilor greci de preluare a flotelor ţărilor foste comuniste şi
declară că are date certe în ce priveşte lipsa potenţialului financiar
al lui Katounis. Traian Băsescu este convins că, deşi există o
comisie parlamentară de cercetare a situaţiei flotei, aceasta nu
face o analiză tehnică, ci un joc politic. Ion Bivolaru, preşedintele
acestei comisii, va patrona o înscenare politică tipică anilor '48.
• 15 iul. Petre Ninosu, ministrul justiţiei, îl demite din
funcţie pe Corneliu Turianu, preşedinteleT.M.B., în locul căruia
îl instalează pe Viorel Roş. Demiterea este justificată prin tendinţa
de politizare a actului de justiţie, lipsa de organizare şi control a
activităţii instanţei, obstrucţionarea reformei justiţiei, întreţinerea
unui climat de tensiune şi dezbinare a corpului de judecători din
Capitală.
-P.D.(F.S.N.) anunţă un program anticriză intitulat Apel
către ţară despre care consideră că este compatibil şi convergent
cu programul propus de C.D.R, P.D. încheie şi un pact de
colaborare cu P.S.D.T. care uneşte cele două partide în Alianţa
Social-Democrată.
-La invitaţia Parlamentului României, soseşte la Bucureşti
o delegaţie a NA.T.O. din care face parte şi Loïc Bouvard, preşe­
dintele Adunării Atlanticului de Nord.
• 17 iul. Plenara Consiliului Naţional al P.S.M. Intervenţiile
membrilor de partid au ca numitor comun nemulţumirea faţă de
situaţia economică a ţării considerată ca foarte gravă. Cabinetul
Văcăroiu continuă politica falimentară a guvernărilor anterioare,
sunt de părere P.S.M.-iştii, dispuşi să meargă până la capăt şi să
retragă spijinul Guvernului. Mai înţeleaptă, conducerea partidului
nu supune la vot această propunere pentru că are alta mai bună:
până la Congresul P.S.M. să se elaboreze un program economic
324
1993
şl social serios al partidului, ca altenativă la actuala guvernare şi
ca program electoral.
Guvernul Văcăroiu nu e singurul vinovat de criza eco­
nomică ce a constituit şi tema principală a discuţiilor. Marele
vii lovat e F.M.I. care, cu sprijin din interior, duce ţara la dezastru.
Ilie Verdeţ e de părere că privatizarea nu ne avantajează deoarece
(llst ruge proprietatea de stat. în ceea ce priveşte sistemul de alianţe
al P.S.M., au fost vizate pentru eventuale tratative de colaborare
partidele neparlamentare din stânga spectrului politic.
Plenara a decis să completeze Comitetul Director cu încă
10 membri, între care scriitorii Paul Anghel, Ion Gheorghe şi
Adrian Păunescu. Au fost aleşi vicepreşedinţi ai P.S.M. -Adrian
l'ăunescu şi Mihal Părăluţă.
-O echipă formată din Mircea Snegur, premierul Andrei
Sangheli şi ministrul de externe Nicolae Ţiu sosesc la Bucureşti
pentru o zi. Mircea Snegur declară apăsat că legăturile Moldovei
cu România nu s-au răcit şi că se află în ţara vecină şi prietenă
tocmai pentru a strânge relaţiile frăţeşti. Au loc discuţii şi în
legătură cu unele proiecte de colaborare economică.
• 20 iul. Mircea Snegur recomandă Parlamentului de la
Chişinău, printr-o scrisoare, să susţină integrarea Moldovei în
C.S.I. şi să ratifice tratatul pe care liderii unor foste republici
sovietice l-au semnat la Alma Ata.
• 21 iul. Moscova. Dumitru Cioflină, şeful Marelui Stat
Major al Armatei, se întâlneşte cu Pavel Graciov, ministrul rus al
apărării. Tema principală a discuţiilor este relaţia României cu
NA.T.O. Ministrul român afirmă că România poate colabora atât
cu Rusia cât şi cu N.A.T.O. şi că nu se vor construi baze militare
străine pe teritoriul României, aşa cum a presupus, nemulţumit,
Pavel Graciov.
- O delegaţie a Parlamentului Europei pentru relaţiile cu
Albania, Bulgaria şi România, condusă de Alexander Anger,
vizitează România. Oaspeţii se declară mulţumiţi de progresele
(acute de ţara noastră în ce priveşte democratizarea, dar con­
sideră că admiterea în organismele europene presupune
respectarea a numeroase exigenţe.
• 21-22 iul. Aflat într-o vizită în România, Oscar Luigi
Scalfaro, preşedintele Italiei, se întâlneşte cu numeroase
personalităţi politice româneşti. în cadrul unei întâlniri cu presa,
oaspetele vorbeşte despre democraţie şi dictatură.
• 22 iul. într-o Declaraţie de principiu, semnată de
Nicolae Manolescu, P.A.C. este definit ca partid de orientare 325
 1993
neoliberală care se bazează pe valorile civismului, democraţiei şi
moralei.
- General-locotenent Niculae Spiroiu, ministrul apărării
naţionale.anunţă intenţia de a propune trecerea în rezervă a
generalului Gheorghe Florică, fostul comisar-şef al Gărzii
Financiare, ca urmare a unor declaraţii politice pe care acesta
le-a făcut la Europa Liberă şi la B.B.C. Gheorghe Florică este
învinuit de a fi încălcat regulamentul militar, implicându-se în
politică, respectiv făcând publică neîncrederea sa în Guvern şi în
preşedintele ţării.
• 23 iul. Generalul Gheorghe Florică infirmă acuzaţia că
ar fi făcut declaraţii politice postului de radio Europa Liberă.
-La o conferinţă de presă a A.C., Gabriel Andreescu exprimă
opinia că opoziţia nu trebuie doar să accepte, ci să pretindă accesul
la guvernare în zonele centrale ale puterii şi nu la periferia acesteia.
A.C. cere demisia lui Petre Ninosu, care a politizat structurile
Ministerului Justiţiei, una dintre dovezi fiind recenta demitere a
lui Corneliu Turianu din funcţia de preşedinte al T.M.B. Şi Adrian
Severin susţine că P.D.S.R. practică politizarea intensă a
structurilor administraţiei şi că a inclus într-o „listă neagră"
directorii de întreprinderi schimbaţi din motive politice.
-Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedintelui,
susţine că se exagerează mult în legătură cu precaritatea
contractului Petromin-Forum Maritime, contract încheiat într-un
deplin spirit de transparentă şi care poate fi avantajos pentru
ţară dacă va fi supus în continuare analizei comisiilor de .
specialitate.
-Delegaţia F.M.I., condusă de Maxwell Watson, aflată într-o
vizită la Bucureşti, nu ajunge la rezultatele scontate în negocierea
cu partea română, astfel că nu se finalizează acordul de împrumut
pe 1993 între România şi F.M.I. Pentru ca punţile de legătură să
nu fie definitiv rupte, se hotărăşte să sosească în viitorul apropiat
în România o comisie a F.M.I., care să colaboreze cu Ministerul
Finanţelor la definitivarea politicii bugetare a Guvernului.
• 26 iul. începe vizita oficială a lui Ion Iliescu în patru ţări
latino-americane - Argentina, Uruguay, Chile şi Columbia.
Programul vizitei include întâlniri la nivel înalt şi semnarea unor
acorduri de cooperare,
-Continuă seria conferinţelor de presă consacrate afacerii
Petromin-Forum Maritime, Traian Băsescu susţine că ministrul
transporturilor, PaulTeodoru, este implicat în perfectarea acestei
afaceri.
326
1993
-Apare în viaţa politică românească Alianţa Social-Demo-
crată. Protocolul de constituire este semnat de mai multe partide
politice neparlamentare - Partidul Social Democrat Tradiţional,
Partidul Social Democrat Independent, Partidul Social Democrat
„Constantin Titel Petrescu", Partidul Noua Democraţie, Partidul
Republican-Creştin, Partidul Laburist Român, Partidul Unităţii
Social-Democrate.
• 27 iul. Guvernul analizează recomandările comisiei
parlamentare de anchetă a situaţiei flotei maritime şi ale comisiei
de specialişti instituite prin dispoziţia primmui-niinistru. Concluzia
este că flota trebuie readusă în administrarea Societăţii Petromin,
societate pentru care trebuie să se găsească soluţii de redresare
economică şi financiară, în primul rând printr-o gestionare moder­
nă şi eficientă. Unele clauze ale contractului se cer renegociate
pentru realizarea unor condiţii asigurătorii suplimentare. Se mai
propune încheierea unui contract de management pe termen
limitat cu Forum Maritime care ar fi acceptat această propunere.
-Reprezentanta Băncii Mondiale, Arntraud Hartînann, cere
statului român să îndeplinească anumite obligaţii care ar asigura
organismele financiare internaţionale că economia României se
redresează: regim valutar liberalizat, control al inflaţiei, balanţa
de plăţi echilibrată, dobânzi real-pozitive. „Nu vom injecta capital
într-un mediu economic instabil, atins de o înaltă rată a inflaţiei" '
este concluzia reprezentantei Băncii Mondiale. Ca şi F.M.I., Banca
Mondială îşi amână tranşele de împrumut pentru redresarea
economiei româneşti. Mugur Isărescu consideră tratativele cu
organismele financiare internaţionale „un semieşec sau un
semiprogres" şi pare hotărât să ia măsurile necesare, împreună
cu Guvernul, pentru a face posibilă finalizarea negocierilor cu
F.M.I. şi Banca Mondială.
• 28 iul. Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională a Camerei Deputaţilor, condusă de Petre Roman, nu
este de acord cu punctul de vedere al M.I., conform căruia
demilitarizarea structurilor acestui minister nu este oportună într-
un moment de criză. Din această perspectivă comisia analizează
proiectul de Lege a organizării şi funcţionării Poliţiei române.
(Demilitarizarea M.I. este una dintre condiţiile pe care România
trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisă în Consiliul Europei.)
• 29 iul. Minerii din Valea Jiului anunţă că încep grevele
pentru că în urma negocierilor dintre Mlron Cosma şi Guvern
nu s-a soluţionat problema salarizării, Guvernul considerând că
salariile cerute de mineri depăşesc cu mult posibilităţile financiare
327
 1993
ale Regiei Autonome a Huilei (Petroşani), adică ale bugetului,
pentru că acest sector este subvenţionat de la bugetul statului.
-Stelios Katounis. partenerul de afaceri al Societăţii
Petromin, declară că nu intenţionează să renunţe la cota de
participare de 51% din capitalul social al Petromin, iar dacă deţine
majoritatea acţiunilor contractul de management este inutil.
• 2 aug. Minerii din Valea Jiului declanşează greva gene­
rală, deja anunţată. Dumitru Popescu, ministrul industriilor, îl
invită la Bucureşti, pentru negocieri, pe Benone Costinaş.
directorul Regiei Autonome a Huilei din Petroşani. Acesta nu
onorează invitaţia, fie pentru că nu are acordul minerilor, fie că
se solidarizează din proprie iniţiativă cu ei. Miron Cosma susţine
în continuare că Nicolae Văcăroiu trebuie să vină în Valea Jiului,
să se aşeze la masa tratativelor cu minerii, la ei acasă, dar acesta
refuză să se deplaseze în Valea Jiului, afirmând că nu mai are
nimic de discutat în ceea ce priveşte salariile minerilor. în lipsa
lui îon Iliescu din ţară (aflat în vizită în mai multe ţări latino-
americane), Miron Cosma apelează la Oliviu Gherman pentru a
decide soluţionarea cererilor salariale ale minerilor. Oricum Miron
Cosma e hotărât ca, de această dată, să nu se mai deplaseze
minerii la Bucureşti, ci să vină Bucureştiul la ei, şi nu oricine, ci
primul-ministru. considerat vinovat pentru declanşarea grevei şi
pentru instigarea celorlalte categorii profesionale împotriva
minerilor. Miron Cosma apelează la toate forţele sindicale pentru
a se solidariza cu minerii din Valea Jiului.
• 3 aug. Sindicatul Liber din R.T.V.R. cere unor persoane
-Paul Everac, Emanuel Valeriu, Rodica Becleanu, Aurelia
Tescaru, Cornelius Roşianu - să părăsească Televiziunea, iar
lui Eugen Preda, vicepreşedintele acestei instituţii, să-şi asume
prerogativele de preşedinte al R.T.V.R. încă o problemă ce nu mai
suportă amânare ar fi adoptarea în procedură de urgenţă de către
Parlament a Legii privind organizarea şi funcţionarea Radioului
şi Televiziunii.
-Gheorghe Funar se deplasează în Valea Jiului şi le promite
minerilor că va convinge echipa guvernamentală, în frunte cu
Nicolae Văcăroiu, să-i viziteze pe mineri. Primul-ministru refuză
din nou negocierile cu minerii.
9 4 aug. Rugămintea adresată de Mircea Snegur Parla­
mentului de la Chişinău n-a fost îndeplinită. A fost respins (4 vo­
turi au lipsit) proiectul de ratificare a Acordului de aderare a
Moldovei la C.S.I. MA.E. român apreciază că reorientarea spre
Moscova a Moldovei se datorează unor dificultăţi economice
328
1993
insurmontabile, ca şi lipsei resurselor financiare. MA.E.
recunoaşte însă că dependenţa economică poate duce şi la
(lependenţă politică.
• 6 aug. Revine în ţară Ion Iliescu pe care Miron Cosma
1 a invitat să medieze între Guvem şi mineri pentru a li se satisface
cererile. Preşedintele îi sfătuieşte însă pe mineri să renunţe la
grevă, care nu este calea de rezolvare a revendicărilor şi, even­
tual, să recurgă la greva japoneză, care nu duce la încetarea
lucrului şi deci la pagube materiale.
-Constantin Avramescu, deputat P.S.D.R., consideră că
sesiunea extraordinară propusă de P.D.S.R. va aduce o nouă
înfrângere a opoziţiei şi capital electoral puterii. Sesiunea extra­
ordinară era oportună în iunie, atunci când a propus-o opoziţia,
(•are a abandonat prea uşor lupta, şi nu după ce presa a dezbătut
pe larg problema corupţiei pe care trebuiau s-o dezbată
parlamentarii în iunie.
-Tribunalul municipiului Constanta anulează prin sentinţă
judecătorească contractul dintre Societatea Petromin şi Compania
grecească Forum Maritime.
-Mircea Snegur anunţă iminenta dizolvare a Parlamentului
şi organizarea de alegeri anticipate.
• 9 aug. Guvernul cere minerilor, printr-o declaraţie, să
înceteze greva pentru că revendicările lor nu-şi vor găsi rezolvarea
fiind în contradicţie cu realităţile economice ale ţării. Miron Cosma
răspunde printr-un refuz. Protestul minerilor nu va înceta chiar
dacă Tribunalul municipal Petroşani va da decizia de suspendare
a grevei ca urmare a presiunilor făcute de Ministerul Industriilor.
• 10 aug. în Valea Jiului, Miron Cosma le vorbeşte mine­
rilor despre obligaţia de a înceta greva şi despre lipsa efectivă de
resurse financiare datorită căreia Guvernul nu poate să le
mărească salariile.
-Oliviu Gherman a afirmat că T V R . persecută P.D.S.R.
Opoziţia consideră că lucrurile stau tocmai invers, adică T.V.R.
este subordonată puterii, deci P.D.S.R, iar Paul Everac -căruia
i se cere demisia - este instrumentul acestei subordonări.
• 11- aug. Mecanicii de locomotivă declară grevă generală
pentru că nu s-a respectat procesul-verbal de conciliere încheiat
între sindicatul de ramură şi S.N.C.F.R. la 16 iun., ca urmare a
încetării grevei generale de la acea dată. Sindicatul nu-şi înde­
plineşte însă obligaţia legală de a asigura 30% din traficul feroviar,
producând perturbări şi pagube considerabile (1,5 miliarde de
lei). 329
 1993
-La şedinţa Biroului Executiv al Guvernului se spun cuvinte
aspre despre greva mecanicilor de locomotivă. Dan Mircea
Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, vorbeşte chiar de
„terorism sindical" care speră să înceteze o dată cu hotărârea
Curţii Supreme de Justiţie la care S.N.C.F.R. a depus o cerere de
suspendare a grevei. Prezent la şedinţă, şi Virgil Măgureanu,
directorul S.R.I, consideră acţiunea grevistă drept ilegală.
• 12 aug. Având în vedere pagubele mari provocate de
grevele din ultima vreme, Nicolae Văcăroiu intenţionează să se
adreseze Parchetului General pentru recuperarea pierderilor. Re­
gia Autonomă a Huilei din Petroşani a şi solicitat Judecătoriei
locale să oblige Liga minerilor din Valea Jiului la despăgubiri de
4,176 miliarde lei, sumă la care se ridică pagubele produse de
recenta grevă a minerilor lui Miron Cosma.
-Ion Illescu apreciază că refuzul Parlamentului Moldovei
de a aproba aderarea la C.S.I. va conduce la consolidarea
independenţei acestui stat şi că Guvernul României are datoria
de a ajuta mai substanţial Moldova a cărei economie depinde
hotărâtor de C.S.I.
• 13 aug. Curtea Supremă de Justiţie suspendă pe o
durată de 80 de zile greva mecanicilor de locomotivă pentru că
subminează ecomonia naţională. Sindicaliştii contestă hotărârea
C.S.J. şi anunţă, într-un comunicat adresat preşedintelui,
Parlamentului, conducerii S.N.C.F.R. şi opiniei publice că vor
declanşa greva totală cu afectarea integrală a traficului feroviar.
Lucrătorii de la alte depouri se solidarizează cu cei de la Braşov.
Preşedintele Ion Iliescu le transmite apelul de a înceta greva.
• 14-16 aug. Continuă să se extindă greva mecanicilor de
locomotivă. Conducerea S.N.C.F.R invită la negocieri care nu duc
la alt rezultat decât la demiterea parţială a acesteia. Se reiau
negocierile la Braşov în prezenţa ministrului transporturilor, Paul
Teodoru, şi a lui Adrian Năstase. în acest timp, traficul feroviar
este practic paralizat. Consecinţele grevei afectează şi Bulgaria,
izolând-o de centrul şi vestul Europei. Negocierile se mută la
Cotroceni şi au loc în prezenţa lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi
Paul Teodoru. Liderii sindicali se obligă să transmită greviştilor
argumentul care a fost repetat insistent de echipa puterii: nu
existăbani pentru mărirea salariilor. Liderii sindicali promit chiar
că vor pleda pentru reluarea lucrului, dar nu sunt convinşi că
vor izbândi. La Consiliul Suprem de Apărare se pune problema
militarizării transporturilor feroviare în cazul în care greva va con­
tinua. Sindicaliştii se tem de represaliile puterii deoarece câţiva
330
1993
lideri din Braşov şi Constanţa au fost chemaţi la Parchet.
-La Petroşani începe procesul intentat de regia Autonomă
a Huilei, Ligi minerilor din Valea Jiului, căreia i se cer despăgubiri
pentru pagubele provocate de greva declanşată la 2 aug. şi
considerată ilegală. -
- La invitaţia ministrului apărării naţionale, generalul
Niculae Spiroiu, o delegaţie militară a NAT.O. condusă de
mareşalul Richard Frederick Vincent face o vizită în România.
Oficialităţile române repetă în cursul întâlnirilor cu membrii
delegaţiei dorinţa României de a deveni membră cu drepturi
depline a N.A.T.O.
• 17 aug. Rezultatul convorbirilor de la Cotroceni îi
determină pe unii mecanici de locomotivă să reia lucrul. Alţii -Şi
Braşovul -continuă greva, iar la Simeria mai mulţi ceferişti intră
în greva foamei pentru a protesta împotriva conduitei Guvernului.
- Biroul Executiv al Guvernului hotărăşte să ia măsuri
excepţionale pentru că majoritatea depourilor continuă greva.
-încetează greva din sectorul feroviar, deznodământ grăbit
de perspectiva aplicării unor măsuri excepţionale, anunţate de
Guvern.
• 18 aug. Liberalii fac din nou eforturi pentru unificare.
Viorel Cataramă e ferm convins de necesitatea reconcilierii
liberalilor, iar Mircea Ionescu Quintus a invitat, printr-o scrisoare,
P.L.'93 la discuţii pentru a stabili detaliile tehnice ale unificării
celor două partide.
- Consiliul Naţional al Minorităţilor de pe lângă Guvern,
coordonat de Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului,
aprobă un proiect de hotărâre a Guvernului care prevede ca în
localităţile unde minorităţile deţin cel puţin 10% din ponderea
populaţiei, numele localităţilor respective, indicatoarele , numele
străzilor şi ale instituţiilor de interes public să fie inscripţionate
atât în limba română cât şi în limba minorităţilor respective.
Gheorghe Funar ia imediat atitudine, cerând desfiinţarea
Consiliului Naţional al Minorităţilor şi destituirea din funcţia de
secretar general al Guvernului a lui Viorel Hrebenciuc a cărui
atitudine poate duce la declanşarea unui război civil în România.
-Liderii sindicali ai mecanicilor de locomotivă sunt audiaţi
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a municipiului Bucureşti,
sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale.
• 20 aug. Ion Iliescu consideră că inscripţiile bilingve se
justifică acolo unde populaţia neromânească are o pondere de
30%.
331
 1993
- P.R.M. intră în acţiune ameninţând că dacă Viorel
Hrebenciuc nu va fi destituit, iar Guvernul nu va reveni asupra
hotărârii privind inscripţionarea bilingvă, P.R.M. îşi va retrage
sprijinul acordat Guvernului şi va organiza demonstraţii de pro­
test în toate oraşele ţării.
• 22 aug. Braşov. La sesiunea extraordinară a Consiliului
de Conducere al Federaţiei Sindicatelor Libere şi Independente
ale Mecanicilor de locomotivă se hotărăşte să se răspundă prin
ripostă sindicală, indiferent de urmări, dacă încep represaliile din
partea S.N.C.F.R. sau a puterii.
• 24 aug. Se desface contractul de muncă la 12
sindicalişti, participanţi la greva mecanicilor de locomotivă, deşi
câţiva dintre aceştia sunt grevişti ai foamei care din cauza stării
fizice precare n-au putut relua lucrul.
-La şedinţa Biroului Executiv al C.D.R. se fac pregătiri
pentru toamna parlamentară şi pentru o eventuală remaniere
guvernamentală şi se avansează ideea introducerii unei moţiuni
de cenzură, la sesiunea extraordinară pe care Birourile
Permanente ale Camerelor au admis-o şi au fixat-o la 30-31 aug.
• 26 aug. Gheorghe Funar anunţă cava susţine o moţiune
de neîncredere în Guvern, care va duce la schimbarea echipei
Văcăroiu, şi va iniţia de urgenţă procedurile prevăzute de
Constituţie pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui ţării,
dacă se va aplica hotărârea Consiliului pentru Minorităţile
Naţionale privind inscripţionările bilingve.
• 27 aug. Guvernul aprobă cererea de credit pentru
Republica Moldova (20 miliarde lei fără dobândă, până la sfârşitul
anului) şi alte forme de ajutoare.
• 26-28 aug. Catherine Lalumiere, secretar general al
Consiliului Europei, vizitează România. în programul vizitei sunt
incluse convorbiri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor
Meleşcanu, Petre Ninosu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase,
şefii grupurilor parlamentare, reprezentanţi ai minorităţilor
naţionale, lideri ai opoziţiei. La încheierea vizitei oaspetele îşi
exprimă speranţa în admiterea grabnică a României în Consiliul
Europei, justificară de transformările pozitive care s-au produs în
România şi care au dus la consolidarea democraţiei.
• 28 aug. La Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu anunţă
mult aşteptata remaniere guvernamentală:
-Mircea Coşea -ministru de stat, preşedinte al Consiliului
pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică. (Mişu
Negriţoiu, care îi lasă locul lui Mircea Coşea, devine consilier
332
1993
prezidenţiali
-Cristian Ionescu -ministru al comerţului.
-Petre Sălcudeanu -ministru al culturii.
-Alexandru Mironov -ministru al tineretului şi sportului.
Au mai avut loc alte 15 schimbări la nivelul secretarilor de
stat.
• 30 aug. Partidele de opoziţie cer primului-ministru ca în
termen de 45 de zile, cât prevede Constituţia, de la numirea noilor
miniştri, aceştia să fie prezentaţi Parlamentului pentru a fi validaţi.
Avertismentul opoziţiei se datorează unei declaraţii a lui Nicolae
Văcăroiu care consideră legală numirea noilor miniştri şi fără
aprobarea Parlamentului.
-în urma anchetei declanşate de S.N.C.F.R., în legătură
cu greva mecanicilor de locomotivă, altor 8 lideri sindicali li se
desface contractul de muncă. Membrii de sindicat din depoul
Braşov intră în grevă japoneză, în semn de solidaritate cu cei
persecutaţi, până la 2 sept.
• 30-31 aug. Au loc lucrările sesiunii extraordinare a
Parlamentului, întrunit la cererea deputaţilor şi senatorilor
P.D.S.R., în scopul dezbaterii Raportului comisiei parlamentare
pentru cercetarea cazurilor de corupţie. Prima parte a zilei se
consumă cu dispute în jurul obiectivului dezbaterilor.
Parlamentarii opoziţiei vor să se analizeze prima variantă a
Raportului comisiei anticorupţie, cel citit în ziua de 30 iun. şi
care trebuia să fie discutat în sesiunea extraordinară anulată de
preşedintele Camerei Deputaţilor. De cealaltă parte, parlamentarii
coaliţiei guvernamentale susţin să se ia în discuţie un al doilea
Raport, întocmit în timpul vacanţei parlamentare de comisia
anticorupţie condusă de Romul Vonica (P.D.S.R.), argumentând
că noua variantă a Raportului fiind mai recentă este şi mai
cuprinzătoare. Votul a decis să se prezinte parlamentarilor primul
Raport, conform ordinii de zi hotărâtă de Birourile Permanente.
Comentând conţinutul Raportului întocmit de comisia pe
care o conduce, Romul Vonica afirmă că toţi cei incriminaţi de
generalul Gheorghe Florică sunt nevinovaţi, corupţi fiind
Gheorghe Florică şi Radu Hortopan. Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.),
vicepreşedintele comisiei, intervine imediat şi afirmă că activitatea
comisiei a fost obstrucţionată de chiar preşedintele ei, Romul
Vonica, ceea ce i-a determinat pe 6 dintre membrii comisiei să
redacteze un raport separat, cu concluzii diferite, mai puţin
îngăduitoare cu demnitarii acuzaţi de corupţie şi scoşi din cauză
în timpul vacanţei parlamentare chiar şi de către organele de
333

1993
anchetă. Luările de cuvânt care urmează evidenţiază două puncte
de vedere ireconciliabile: parlamentarii coaliţiei guvernamentale
susţin că fenomenul corupţiei este general, bine tolerat şi chiar
favorizat de guvernările anterioare, iar cei acuzaţi în Raportul
Vonica citit în Parlament la 30 iun. sunt nevinovaţi; parlamentarii
opoziţiei consideră că, deşi corupţia s-a extins îngrijorător, totuşi
chiar comisia anticorupţie condusă de un parlamentar P.D.S.R. a
stabilit vinovăţii certe pentru înalţi demnitari de care, tocmai
pentru că fac parte din Guvern sau gravitează în jurul acestuia,
Guvernul are obligaţia să se delimiteze. Sesiunea extraordinară
se încheie fără vreun rezultat. Se pot reţine doar unele observaţii
ale celor care au luat cuvântul: scandalul corupţiei este „o cacialma
politică ticluită la Cotroceni" (Viorel Sălăgean, senator P.U.N.R.);
Adrian Păunescu (senator P.S.M.) afirmă că guvernele anterioare,
mai ales guvernul Roman, au pus bazele corupţiei; „după ce am
avut terorism fără terorişti, acum avem corupţie fără corupţi"
(Nicolae Manolescu, senator P.A.C.). La încheierea lucrărilor
sesiunii extraordinare, grupurile parlamentare P.A.C., P.D., P.L.
'93, P.N.Ţ.C.D.+P.E.R., P.S.D.R., U.D.M.R. depun o moţiune
semnată de 121 deputaţi şi 41 senatori. în textul moţiunii, după
ce se aminteşte că sesiunea extraordinară a Parlamentului a
dovedit că „în ţara noastră corupţia este practicată, favorizată
sau tolerată chiar de unii reprezentanţi ai puterii actuale" se cere
Guvernului „desolidarizarea de persoanele implicate în acte de
corupţie şi îndepărtarea lor din funcţiile publice pe care le ocupă
în prezent. Măsura propusă reprezintă un pas absolut necesar în
acţiunea de curmare a valului de corupţie ce s-a întins în întreaga
ţară la toate nivelurile, precum şi în cea de redare a încrederii
populaţiei în instituţiile ţării. Neaplicarea imediată a unei
asemenea măsuri ar însemna o solidarizare a întregului Guvern
cu actele celor vinovaţi şi ar conduce la asumarea răspunderii
politice a acestuia cu toate consecinţele care decurg de aici".
• 1 sept. Cu ocazia vizitei în România a secretarului gen­
eral al Consiliului Europei, Catherine Lalumiere, U.D.M.R., prin
Marko Bela, a înmânat acesteia un „Memorandum al U.D.M.R.
privind primirea României în Consiliul Europei", în care sunt
enunţate piedicile care stau în calea admiterii ţării în Consiliul
Europei, cele mai multe ţinând de politica faţă de minorităţile
naţionale, situată sub standardele europene. Teodor Meleşcanu
exprimă punctul de vedere al M.A.E. în legătură cu iniţiativa
U.D.M.R. căreia îi atribuie un scop politic „exprimat prin cererea
de recunoaştere a minorităţii ca factor întemeietor de stat".
334
1993
Parlamentarii din toate partidele politice condamnă demersul
politic al U.D.M.R.
-Liberalii iar nu reuşesc să se unească. Mircea Ionescu
Qulntus este dezamăgit de felul cum au decurs negocierile cu
l'.L '93, care dorea o banală alianţă, în timp ce P.N.L, dorea
fuziunea. Horia Rusu declară că n-a înţeles care este doctrina
politică a P.N.L. Cum orice liberal care se respectă doreşte unifi­
carea mişcării liberale, s-a hotărât ca tratativele de fuziune să
Continue. P.L, '93 declară că urmăreşte unirea cu P.N.L şi cu
aripa liberală a U.D.M.R.
• 2 sept. O delegaţie P.U.N.R. se aşază la masa tratativelor
iu Nicolae Văcăroiu. Premierul cere sprijinul P.U.N.R. pentru
urgentarea adoptării unor proiecte de legi, iar membrii echipei
P.U.N.R. (Ioan Gavra, Viorel Sălăgean, Valeriu Tabără) sunt
Interesaţi să afle ce şanse de participare la guvernare are partidul
lor.
• 6 sept. Parlamentul dezbate moţiunea opoziţiei privind
corupţia. Demersul este sortit eşecului, deoarece majoritatea
susţine cu convingere şi iritare că doar primele două guverne pot
II învinuite de corupţie. Premierul Văcăroiu îşi susţine cauza şi
deci echipa, acuză opoziţia şi ţine să menţioneze că situaţia eco-
i lomică s-a ameliorat.
• 7 sept. In Parlament se discută din nou, cu aprindere,
despre corupţie. în atenţie este cel de-al doilea Raport al comisiei
anticorupţie în care tirul acuzaţiilor se mută de la prezent spre
trecut, adică spre guvernările anterioare. Petre Roman vine la
microfon şi se apără, atacând atât învinuirile ce i-au fost aduse,
etichetate drept calomnioase, cât şi pe cei care le-au formulat. în
replică, Vasile Văcaru cere Parlamentului să studieze implicarea
lui Petre Roman, Traian Băsescu şi Dumitru Prunaru în afaceri
dezavantajoase pentru ţară, pe scurt „jaf organizat". în rest,
majoritarii critică Raportul celor 6 parlamentari ai opoziţiei, iar
opoziţia Raportul celor 7 parlamentari ai coaliţiei guvernamentale.
• 8 sept. Liderii sindicatelor mecanicilor de locomotivă se
intâlnesc la sediul Ministerului Transportului cu Nicolae Văcăroiu
care e dispus să admită că măsurile luate de S.N.C.F.R. împotriva
sindicaliştilor sunt abuzive şi promite să fie reanalizate; adică
desfacerea contractelor de muncă, sancţiunile disciplinare etc.
-Gheorghe Funar cere printr-un comunicat ca MA.E. să
anuleze vizita în România a ministrului de externe ungar, Geza
Jeszenszky, care ar urmări să susţină Memorandumul înaintat
de U.D.M.R. Consiliului Europei. Printr-o serie de raţionamente
335
 1993
preşedintele P.U.N.R. ajunge la concluzia că dacă ministrului
ungar i se permite să vină în România, Guvernul se compromite,
Parlamentul şi partidele politice se vor simţi jignite, iar admiterea
în Consiliul Europei va fi pusă sub semnul întrebării,
• 9 sept. M A E . îi răspunde lui Gheorghe Funar că vizita
ministrului ungar de externe, Gâza Jeszenszky, face parte
dintr-un şir normal de contacte prin care se promovează dialogul
politic. Totodată sunt considerate ca inoportune ultimatumurile
lui Gheorghe Funar sau alte „instrumente desuete ce au carac­
terizat diplomaţia dinainte de cel de-al doilea război mondial".
-Consens între parlamentarii Camerei Deputaţilor. Cu oca­
zia evaluării recentei iniţiative U.D.M.R. de a transmite un
Memorandum Consiliului Europei, toată lumea condamnă acest
demers, în afară de reprezentanţii U.D.M.R. Stenograma acestei
şedinţe a Camerei urmează să ajungă la Strasbourg pentru a fi
distribuită membrilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Anterior, în Senat, s-a înregistrat acelaşi gen de reacţii.
• 10 sept. Şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. Prin
Memorandumul trimis Consiliului Europei, U.D.M.R. a dovedit
lipsă de loialitate faţă de C.D.R. -consideră Emil Constantinescu.
Membrii alianţei decid că nu se pune problema eliminării U.D.M.R.
din Convenţie.
• 12 sept. Takâcs Csaba, preşedintele executiv al
U.D.M.R., afirmă la şedinţa Prezidiului Executiv al partidului său
că nu este de acord, nici el şi nici alţi reprezentanţi ai U.D.M.R.,
cu discutarea Memorandumului în Parlamentul României,
deoarece este vorba despre o problemă ce priveşte viaţa internă a
partidului.
• 13 sept. S.N.C.F.R. şi-a revizuit atitudinea faţă de meca­
nicii de locomotivă participanţi la greva din 11-17 aug. Din 64 de
sancţionaţi cu desfacerea contractului de muncă au rămas doar
10.
• 13-14 sept. Virgil Măgureanu prezintă în Parlament
Raportul de activitate a S.R.I. în care se repetă ideea că între
S.R.I. şi fosta Securitate nu există nici un fel de convergenţă.
Unele dintre problemele pe care i le-au pus parlamentarii rezumă
vechi obsesii: S.R.I. păstrează obiceiuri din trecut (oameni ai
Securităţii se implică în dispute politice) şi n-a clarificat o serie de
momente din istoria recentă -dec. '89, iun. '90, mart. '90. Virgil
Măgureanu răspunde: nici un ofiţer de Securitate compromis
n-a fost încadrat în S.R.I., nu există agenţi S.R.I. în întreprinderi,
S.R.I. n-a fost implicat în asaltul Palatului Victoria din sept.'91 şi
336
1993
nici în devastarea sediilor partidelor etc. etc.
• 14 sept. Un grup puţin numeros de susţinători ai lui
Radu Câmpeanu adoptă Declaraţia de la Putna în care se procla­
mă lipsa de legitimitate a Biroului Permanent al P.N.L.
-Instanţa judecătorească hotărăşte că greva mecanicilor
de locomotivă a fost ilegală, dând câştig de cauză S.N.C.F.R
• 16 sept. Guvernul decide să se constituie o comisie
guvernamentală de control a primului-ministru, în care să fie
Incluşi specialişti din Ministerul Finanţelor şi din Ministerul de
Interne. Comisia va avea misiunea să depisteze cazurile de
corupţie, evaziune fiscală, concurenţă neloială şi alte nereguli
care aduc prejudicii economiei naţionale.
- Consiliul de conducere al Federaţiei Sindicatelor
Mecanicilor de locomotivă a hotărât fuzionarea cu B.N.S.
• 17 sept. Comitetul pentru relaţii externe al Senatului
american aprobă acordul guvernamental dintre S.U.A. şi România
privind încurajarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor.
• 18 sept. Delegaţia permanentă a P.N.L. acordă un vot
de încredere Biroului Permanent. Delegaţii filialelor judeţene se
pronunţă împotriva Declaraţiei de la Putna. Conducerea P.N.L.
este mandatată să continue tratativele în vederea unificării cu
P.L.'93.
• 15-19 sept. Oficialităţile române consideră că vizita
ministrului de externe ungar, Gâza Jeszenszky, a constituit un
moment important pentru normalizarea relaţiilor dintre cele două
ţări. Chiar dacă nu s-a semnat nici un acord politic, s-a reafirmat
disponibilitatea pentru dialog.
• 21 sept. Bruxelles. La întâlnirea cu Manfred Woerner,
secretarul general al N.A.T.O., Teodor Meleşcanu reafirmă că
România se pronunţă pentru integrarea în structurile Alianţei
Nord-Aflantice.
• 22 sept. în Rusia, Boris Elţîn dizolvă Parlamentul, ostil
programului de reforme, declanşând o criză politică despre care
se crede că poate avea consecinţe imprevizibile, atât în interiorul
ţării cât şi în afara ei. Preşedintele României, M.A.E. şi C.D.R.
susţin legitimitatea lui Boris Elţîn în procesul democratizării
Rusiei.
-Contestat în Declaraţia de la Putna, Viorel Cataramă se
retrage temporar din funcţia de vicepreşedinte al P.N.L. şi din cea
de membru al Biroului Permanent.
- U.D.M.R. părăseşte Consiliul Minorităţilor Naţionale
motivându-şi atitudinea prin lipsa de interes a Guvernului faţă337
 1993
de problemele minorităţii maghiare. (Propunerile Consiliului
Minorităţilor Naţionale privind inscripţiile bilingve au rămas
nesoluţionate.)
-Viorel Sălăgean. senator P.U.N.R., cere Biroului Perma­
nent al Senatului suspendarea sa din funcţia de preşedinte al
comisiei pentru privatizare. Senatorul invocă motive de sănătate.
• 23 sept. La şedinţa Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu
(P.N.Ţ.C.D.), susţinut de colegii din opoziţie, propune adoptarea
unei declaraţii referitoare la evenimentele din Rusia. După un
moment de ezitare, majoritarii se opun. Tudor Mohora găseşte şi
un argument preluat de tabăra P.D.S.R.: dizolvarea Parlamentului
rus e neconstituţională şi nici un parlament din lume n-a
susţinut-o. Parlamentul României nu poate saluta dizolvarea unui
alt parlament de către o persoană, fie ea şi democrată. Cu această
ocazie deputaţii au aflat că Paralamentul rus a cerut sprijin
Parlamentului României. într-o atmosferă încărcată, propunerea
lui Ion Diaconescu este supusă la vot şi întruneşte 68 de voturi
pentru, 46 împotrivă şi 32 de abţineri. Totuşi, Dan Marţian,
preşedintele de şedinţă, hotărăşte să se mai amâne cu câteva zile
luarea unei decizii. „Să vedem ce se mai întâmplă", zic unii
deputaţi.
-P.U.N.R. declară că nu mai acceptă să susţină un guvern
monocolor care nu e viabil şi cu atât mai mult un guvern
prezidenţial sau semiprezidenţial. Declaraţiile de acest gen au
atras sancţiuni verbale drastice din partea lui Ion Iliescu şi a lui
Adrian Năstase.
• 24 sept. în cursul vizitei în Slovacia, Ion Iliescu se
întâlneşte cu premierul Vladimir Meciar, cu ministrul de externe
Joszef Moravcik şi cu alţi oameni politici din această ţară. Se
discută despre perspectivele integrării în structurile pan-europene
şi euro-atlantice şi se semnează Tratatul de colaborare şi prietenie
româno-slovacă.
-Catherine Lalumiere, secretar general al Consiliului
Europei, pledează pentru primirea de urgenţă a României în acest
organism. Ea declară că România are mari şanse pe drumul spre
democraţie, iar un refuz al Consiliului Europei „i-ar descuraja pe
democraţii români".
-Mircea Snegur şi premierul Andrei Sangheli semnează
acordul prin care Moldova devine membru plenipotenţiar al Uniunii
Economice create de şefii de state ai C.S.I. Snegur declară că
pentru această opţiune a avut şi recomandarea Prezidiului
Parlamentului Republicii Moldova şi acceptul a 174 de deputaţi.
338
1993
I 'arlamentul ţării votase însă împotriva acordului în august 1993.
• 27 sept, începe vizita în Federaţia Rusă a unei delegaţii
guvernamentale conduse de Nicolae Văcăroiu, care este manda­
tată să abordeze probleme de ordin economic.
- Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor hotărăşte, în
urma consultărilor cu liderii grupurilor parlamentare, că
momentul adoptării unei declaraţii în legătură cu evenimentele
din Rusia este depăşit.
• 28 sept. Strasbourg. La sesiunea de toamnă a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei se aprobă prin vot admiterea
României ca membru cu drepturi depline în acest organism.
Câteva amendamente adoptate anterior prevăd instituirea
controlului asupra respectării obligaţiilor asumate de România
în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei.
• 29 sept. Nicolae Văcăroiu este primit de Boris Elţîn la
o discuţie care se desfăşoară cu uşile închise. Premierul român
are o întâlnire şi cu omologul său rus Viktor Cernomîrdin şi
semnează Tratatul dintre România şi Federaţia Rusă, privind
garantarea reciprocă a investiţiilor.
• 30 sept. Camera Deputaţilor adoptă în procedură de
urgenţă şi în unanimitate proiectul de Lege privind aderarea
României la Statutul Consiliului Europei.
• 2 oct. Boris Elţîn avertizează printr-o serie de scrisori
pe şefii de stat ai Franţei, Germaniei, S.UA. şi Marii Britanii că
este împotriva includerii ţărilor Europei de Est în N.A.T.O. Propu­
nerea preşedintelui rus este ca securitatea din zona est-europeană
să fie asigurată de N A T . O. împreună cu Rusia.
• 4 oct. încetează asediul asupra clădirii Parlamentului
rus unde se refugiaseră Ruslan Hasbulatov. liderul Parlamentului
dizolvat de Boris Elţîn şi Alekxandr Ruţkoi. vicepreşedintele demis
al Rusiei. Aceştia se predau, punând capăt crizei politice din Rusia
(urmărită din nou cu emoţie de întreaga lume). Se înregistrează
astfel încă o victorie a lui Boris Elţîn în confruntarea perma­
nentă cu forţele conservatoare. în România forţele politice care
susţin valorile democraţiei s-au pronunţat în favoarea lui Boris
Elţîn, exprimându-şi deschis speranţa în triumful acţiunilor sale.
(Emil Constantinescu primeşte mulţumiri de la consilierul
Ambasadei Ruse la Bucureşti, pentru atitudinea C.D.R. faţă de
evenimentele de la Moscova). Liderii P.S.M. sunt de părere însă
că Boris Elţîn a încălcat Constituţia, când a dizolvat printr-o
lovitură de forţă Parlamentul, el neavând prerogativele necesare
unei astfel de acţiuni. Criza din Rusia -cred socialiştii români -se
339
 1993
datorează drumului greşit al reformei, respectiv opţiunii pentru
aplicarea terapiei de şoc.
Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei aprobă aderarea
României, ca membru cu drepturi depline, la acest organism
european. La vot sa înregistrat o singură abţinere - a ambasa­
dorului Ungariei. Cele nouă amendamente care au însoţit avizul
de acceptare a României în CE. şi care, aşa cum atrage atenţia
un parlamentar român, „nu sunt facultative" îl determină pe
senatorul U.D.M.R., Frunda Gyorgy, să considere că „România a
primit un cec în alb, acceptarea ei făcându-se pe încredere".
• 6 oct. Ministerul Afacerilor Externe român apreciază că
„mei una din ţările est-europene nu are nevoie de aprobarea
preşedintelui Boris Elţîn pentru intrarea în N.A.T.O.". Secretarul
general al N.A.T.O., Manfred Woerner, sa pronunţat în favoarea
unei „eventuale" aderări la N.A.T.O. a ţărilor din fostului Tratat
de la Varşovia. Aceeaşi poziţie şi-a afirmat-o şi Volker Ruehe,
ministrul german al apărării.
-Reprezentanţi ai Guvernului (Departamentul de integrare
europeană), ai M.A.E., ai MAp.N., preşedinţiei şi ai partidelor
parlamentare analizează iniţiativa P.D. de constituire a unui
Consiliu Naţional Consultativ pentru integrare Euro-Atlantică.
-P.U.N.R. şi P.D A.R. se întâlnesc şi decid să se înrudească.
P.U.N.R. doreşte o fuzionare rapidă Un două luni sau fuzionează
tot centrul politic românesc sau renunţăm la idee" -declară loan
Gavra), iar P.D.A.R. vizează într-o primă etapă o coaliţie care să
se numească eventual Uniunea Democratică de Centru, urmată
cândva de o fuziune din care să apară un partid puternic de centru,
cu o doctrină apropiată de liberalism.
• 7 oct. P.U.N.R. negociază şi cu P.D.S.R. în vederea
realizării unui pact de guvernare. Gheorghe Funar pune anumite
condiţii pentru analiza cărora P.D.S.R. cere timp de gândire
urmând ca la a doua rundă de negocieri să se ia o decizie în
privinţa termenilor în care s-ar putea realiza alianţa celor două
partide.
-Contestat de colegii de breaslă (Ana Blandiana şi Octavian
Paler şi-au dat demisia din Comitetul Director al U.S.), Mircea
Dine seu renunţă la funcţia de preşedinte al U.S., dând publicităţii
o „Scrisoare către prieteni", document cu valoare de demisie. Cu
verva-i bine cunoscută poetul-preşedinte (al U.S.) răspunde
acuzaţiilor ce i-au fost aduse cu propriile acuzaţii: „Spuneţi-mi
totuşi, dacă aţi adus măcar o jumătate de cui la Uniunea
Scriitorilor, din turneele dumneavoastră în Statele Unite şi Europa
340
1993
Occidentală. Spuneţi-mi, rogu-vă, unde e, ca să mă pot spânzura
de el cu conştiinţa împăcată că aţi făcut şi dumneavoastră ceva
pentru această breaslă".
• 8-9 oct. Are loc, la Viena, prima reuniune la nivel înalt
organizată de Consiliul Europei de la crearea sa, dedicată
drepturilor omului, în special protejării minorităţilor. „Declaraţia
de la Viena", documentul acestei reuniuni, înscrie intenţia CE.
de cooperare cu toate ţările europene fidele principiilor democraţiei,
mai ales cu ţările europene foste comuniste, convertite cu doar
câţiva ani în urmă la democraţie. Această disponibilitate pentru
o largă cooperare a fost denumită securitate democratică. România
a fost reprezentată de Ion Iliescu, iar Teodor Meleşcanu a semnat
Statutul CE. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în
cadrul ceremoniei de primire a ţării noastre în CE.
-Petre Roman este desemnat, în cadrul celei de a 39-a
sesiuni ordinare a N.A.T.O., de la Copenhaga, raportor special la
Comisia Politică a Adunării Atianticului de Nord.
• 12-13 oct. Ziarul Adevărul susţine că Petre Roman a
dispus abuziv de unele locuinţe în intervalul în care a deţinut
funcţia de prim-ministru şi publică, pentru a produce şi „dovada",
rezultatele cercetărilor întreprinse de corpul de control al primului-
ministru. Concluzia privind cazul Roman este anunţată chiar din
titlul articolului ce domină întreaga pagină: ,Acuzându-l de falsuri
şi abuzuri grave, Guvernul cere anchetarea penală a lui Petre
Roman". Ziarul publică chiar şi fişa cu calcului chiriei pentru
imobilul pe care Petre Roman şi l-ar fi atribuit ilegal. Ziaristul
care se ocupă de Petre Roman scrie că, la cererea cititorilor. se
va ocupa şi de mai noii locatari ai elegantelor locuinţe din cartierul
Primăverii, respectiv de Oliviu Gherman. în această etapă a
demonstraţiei ziaristul îşi aduce aminte că un demnitar trebuie
să aibă o locuinţă confortabilă şi sigură.
• 12 oct. Camerele reunite ale Parlamentului aleg prin vot
secret directorul S.R.I., funcţie pentru care există o singură
candidatură: Virgil Măgureanu. Partidele din opoziţie fac multe
reproşuri candidatului: afinităţi cu fosta Securitate, partizanat
politic, implicarea în evenimentele tulburi postdecembriste, Şi
totuşi, cei mai mulţi dintre parlamentari îl vor pe Virgil Măgureanu
director al S.R.I. (236 voturi pentru, 172 împotrivă). După ce votul
îl indică învingător, Virgil Măgureanu depune jurământul în
calitate de nou director al S.R.I. şi rosteşte un discurs,
-Ion Raţiu a condus delegaţia parlamentară română care
a participat la lucrările sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare
341
 1993
a Atlanticului de Nord de la Copenhaga. Parlamentarii români
şi-au exprimat punctul de vedere în legătură cu necesitatea
includerii în NA.T.O. a ţărilor foste comuniste.
- î n Camera Reprezentanţilor a Congresului S.U.A. se
votează în unanimitate pentru ca România să beneficieze de clauza
naţiunii celei mai favorizate. în timp ce Bill Clinton a recomandat
deja Congresului să spună da pentru România, Tom Lantos mai
are încă rezerve, pe care ţine să şi le exprime, menţionând că
speră totuşi ca România „să devină un membru civilizat al comu­
nităţii naţiunilor europene".
-Parlamentarii au decis cine să-i reprezinte la Consiliul
Europei: Florin Rădulescu Botică şi Valentin Gabrielescu.
• 13 oct. A doua întâlnire P.D.S.R. -P.U.N.R. se încheie
fără a se fi luat o decizie, P.U.N.R doreşte să participe la guvernare,
iar P.D.S.R. nu se grăbeşte să cedeze portofolii pretextând că tre­
buie să se consulte în prealabil cu ceilalţi aliaţi ai săi.
-Comisia pentru administraţie publică şi locală a Senatului
continuă dezbaterile asupra proiectului Legii caselor naţionalizate.
La comisie există două proiecte pentru această Lege care înseamnă
de fapt o luptă greu de purtat: unul al Guvernului în care măsurile
reparatorii pentru foştii proprietari sunt modeste şi unul al opoziţiei
care prevede restituirea tuturor locuinţelor naţionalizate şi
indiferent de domiciliul actual al proprietarului. Deputaţii Răzvan
Dobrescu şi Dinu Patriciu, iniţiatorii acestui din urmă proiect,
n-au fost admişi la discuţii.
-Alianţa Civică propune legislativului proiectiul unei Legi
privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist,
care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un
cod de deontologie politică.
-Cazul Sălcudeanu (ministrul culturii, acuzat de a fi venit
la slujbă în stare de ebrietate şi de a fi încercat să violeze o angajată
a Ministerului Culturii) este anchetat îndelung de comisia de
cultură artă şi mass-media a Senatului. Membrii comisiei
senatoriale ajung la concluzia că n-a fost vorba de o înscenare cu
substrat politic aşa cum a susţinut Petre Sălcudeanu.
• 14 oct. Cele două camere ale Parlamentului dezbat şi
adoptă în şedinţă comună proiectul Hotărârii privind unele măsuri
pentru combaterea corupţiei. Opoziţia, prin Ioan Mureşan
(P.N.Ţ.C.D.) reuşeşte să impună un amendament care dă drept
parlamentarilor să ceară preşedintelui ţării suspendarea din
funcţie a miniştrilor implicaţi în cazuri de corupţie. Parlamentarii
par să se ocupe de problema corupţiei deoarece aceasta a devenit
342
1993
0 temă de interes naţional, insistent discutată în toate mediile şi
Ilustrată cu dezvăluiri scandaloase. La începutul lunii, un Comu­
nicat al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de
Justiţie confirmă existenţa a 529 de cazuri de corupţie aflate în
urmărire penală.
- Ion Iliescu pleacă într-o vizită oficială în insulele
Mauritius, unde va participa la Conferinţa la nivel înalt a
francofoniei, România urmând să devină membră cu drepturi
depline (16 oct.) în mişcarea francófona. (România fusese primită
alături de Cambodgia şi Bulgaria ca observator.) Cu acest prilej,
preşedintele ţării va vizita şi Republica ZImbabwe, Africa de Sud,
Kenya, Yemen, se va întâlni cu Francois Mitterrand şi cu
oficialităţi din Elveţia, Tunisia şi Vietnam.
- La o conferinţă de presă Virgil Măgureanu îşi reafirmă
părerea că „fiecare cetăţean trebuie să aibă acces la propriul dosar
de securitate", asigură asistenţa că între S.R.I. şi fosta Securitate
nu există punţi de legătură şi anunţă că S.R.I. i-a identificat pe
toţi teroriştii care au acţionat în dec. '89. Lista cu numele lor va fi
comunicată comisiei parlamentare de control al S.R.I. şi celei care
cercetează evenimentele din dec.'89.
-Conferinţă de presă la P.D.(F.S.N.). Adrian Severin con­
sideră că atacurile la adresa lui Petre Roman se explică prin
politica P.D.S.R. şi a aliaţilor de denigrare a opoziţiei şi de
continuare a restauraţiei comuniste. Un alt motiv ar fi invidia
datorată apropiatei primiri a P.D. în Internaţionala Socialistă, ca
şi desemnarea lui Petre Roman ca raportor special al NA.T.O.
(în acest timp ziarul Adevărul continuă să publice documente
incriminante pentru Petre Roman.)
• 16 oct. Dinu Patriciu s-a răzgândit, nu mai acceptă să
continue tratativele cu P.N.L. în vederea unificării mişcării liberale,
deoarece i se pare că P.N.L. este un partid clientelar şi de
oportunişti care nu merită atenţia şi protecţia „adevăraţilor liberali".
Reprezentanţii grupării civic-liberale din P.A.C. şi cei ai fostului
Grup pentru Reforma Morală a P.N.L. insistă în favoarea unirii cu
P.N.L. în zadar însă.,.
• 18 oct. Opoziţia depune o moţiune simplă împotriva
Guvernului (redactată de P.D. şi semnată de 81 deputaţi), în urma
refuzului Birourilor Permanente ale celor două Camere de a
supune audierii şi validării de către Parlament a celor 4 miniştri
numiţi la 28 aug,
• 19 oct. In Camera Deputaţilor, Legea arendei este votată
cu o majoritate confortabilă. Elementul surpriză a fost amenda- 343
 1993
mentul propus de deputatul P.R.M., Dan Cristian Popovici,
preşedintele comisiei pentru agricultură. Deputatul P.R.M. doreşte
ca acţionarii de la I.A.S.-uri să poată, timp de 5 ani, să-şi arendeze
suprafeţele de pământ, după care să devină proprietari şi să se
desprindă definitiv de I.A.S.-uri. Iniţial P.D.S.R. a fost împotriva
acestui amendament, apoi s-a resemnat şi 1-a acceptat. Opoziţia
1-a susţinut pe deputatul P.R.M.
• 20 oct. Petre Sălcudeanu, ministrul culturii, îşi anunţă
demisia, în Senat, după ce comisia pentru cultură, artă şi mass-
media îşi prezintă Raportul din care rezultă că demnitarul s-a
aflat în seara incidentului (4 oct.) în stare de ebrietate, dar n-a
comis nici un atentat de viol.
-Dintr-un Raport al Băncii Naţionale rezultă că, la sfârşitul
anului 1989, P.C.R. şi' Securitatea dispuneau de suma de 300
milioane de dolari.
-Membrii fostului C.P.Ex. trimit o scrisoare Parlamentului
în care cer graţierea colectivă. Biroul Permanent al Camerei
Deputaţilor hotărăşte să trimită scrisoarea spre rezolvare comisiei
juridice.
# 2 1 oct. La reuniunea miniştrilor apărării din ţările
N.A.T.O. de la Travenmunde, Germania, secretarul de stat
american al apărării, Les Aspin, lansează propunerea realizării
unui „parteneriat pentru pace" între N.A.T.0 şi ţările estului
Europei care doresc să colaboreze cu acest organism. Aceasta
presupune semnarea unor documente între N.A.T.O. şi ţările res­
pective prin care li se asigură participarea la exerciţii militare
comune şi la misiuni de menţinere a păcii. Soluţia găsită nu rezolvă
problema securităţii ţărilor din estul Europei, dar menajează
temerile Rusiei în legătură cu eventuala aderare a acestora la
N.A.T.O., tratată ca o problemă rezolvabilă, dar în viitorul
îndepărtat.
-P.A.C. a pregătit şi pune la dispoziţia celor interesaţi un
program pentru depăşirea crizei în care se află ţara, intitulat „De
la comunism spre libertate" şi care prevede accelerarea privatizării
(60% din capitalul de stat), acordarea autonomiei sistemului
bancar etc.
-Conferinţă de presă la P.D. (F.S.N.). Petre Roman con­
sideră că atacurile la adresa persoanei sale au „intenţia politică
de a-1 denigra", iar presiunile la care îi este supusă familia şi care
s-au înteţit „sunt moravuri moştenite de la vechiul regim, o tehnică
bolşevică cu următorul miez teoretic: dacă nu poţi dărâma un
om politic îi ataci familia". Se mai anunţă pentru a doua zi lansarea
344
1993
cărţii „Triumful adevărului" ce conţine răspunsul pe care Petre
Roman şi un grup de parlamentari ai P.D. (adică autorii cărţii)
l-au dat în Parlament la 7 sept. 1993 acuzaţiilor de corupţie for­
mulate la adresa Guvernului Roman.
• 22 oct. Senatul american aprobă Acordul comercial dintre
România şi S.U.A., ceea ce înseamnă că pentru obţinerea clauzei
naţiunii celei mai favorizate de către România trebuie să-şi mai
dea acordul doar Bill Clinton.
• 23 oct. Are loc şedinţa Colegiului Director al P.D.fE.S.N.).
Raportul politic pe care îl prezintă Adrian Severin este necruţător
cu echipa Văcăroiu care „nu are o strategie clară", adoptă măsuri
„conjuncturale" şi „incoerente" ce vor avea „efecte dezastruoase
pe termen mediu şi lung'. „Dacă guvernul Roman era considerat
drept elitist, atunci trecerea de la guvernul Roman la guvernul
Văcăroiu poate fi comparată cu trecerea de la elitism la etilism."
(La o conferinţă de presă din 8 oct. '93, Adrian Severin afirmă că
vizita premierului Văcăroiu la Moscova a fost un eşec pentru că
„era reprezentantul unei majorităţi conduse de Oliviu Hasbulatov
şi Adrian Ruţkoi. Premierul român avea în buzunar două
telegrame de felicitare: una pentru Elţîn şi una pentru Ianaev".)
Pentru depăşirea crizei, conducerea P.D. propune o serie de soluţii
cuprinse într-un „Apel către ţară" care reconfirmă disponibilitatea
acestei formaţiuni politice pentru o guvernare ce ar garanta
aplicarea efectivă a reformei. P.D. reaminteşte că este un partid
de centru-stânga, preocupat de unificarea mişcării social-
democrate,
• 24 oct. Soseşte la Bucureşti Stephen Oxman. asistent
pentru Europa şi Canada al Secretariatului de Stat al S.U.A., în
vederea examinării cu oficialităţile române a propunerii americane
de realizare a „parteneriatului pentru pace" între NA.T.O. şi ţările
Europei estice.
• 25 oct. Moţiunea opoziţiei este respinsă. Senatul nici
nu ajunge să o dezbată. Adrian Păunescu demonstrează
neconstituţionalitatea moţiunii care ar fi de fapt o moţiune de
cenzură mascată. Ideea e preluată cu argumente pro şi contra şi
supusă la vot. Senatorii decid că moţiunea este neconstituţională,
în Camera Deputaţilor, Vaier Dorneanu, ministrul pentru relaţia
cu Parlamentul, prezintă cu aplomb punctul de vedere al
Guvernului: moţiunea este o nouă tentativă de răsturnare a
Guvernului sau oricum o piedică, o lovitură pe la spate tocmai
când echipa Văcăroiu începe să culeagă roadele eforturilor sale.
Disputele continuă până când prin vot este desemnat câştigătorul,
345
 1993
adică P.S.D.R. şi aliaţii. Moţiunea este respinsă (155 voturi
împotrivă şi 128 pentru). Atât pe la Senat cât şi pe la Camera
Deputaţilor a trecut în grabă Nicolae Văcăroiu.
• 26 oct. Grupurile parlamentare ale opoziţiei prezintă în
plenul Senatului o declaraţie în care se afirmă că nediscutarea
moţiunii reprezintă „un atac la viaţa parlamentară şi la principiile
fundamentale ale democraţiei". Semnatarii declaraţiei promit să
sesizeze Curtea Constituţională. Adrian Năstase se apără citind
din Constituţie care permite schimbarea miniştrilor fără a apela
la validarea lor în Parlament.
• 28 oct. La Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu se întâlneşte
cu liderii marilor centrale sindicale: C.N.S.L.R.-Frăţia, Alfa, B.N.S.
Se stabilesc salariul minim brut şi valoarea indexării pe trimestrul
IV, care se situează între ceea ce e dispus Guvernul să acorde şi
ceea ce pretind sindicatele. în consecinţă, sindicaliştii,
nemulţumiţi, anunţă că vor începe protestele.
- Strasbourg. întrunit în sesiune plenară (25-29 oct.),
Parlamentul European ratifică acordul de asociere a României la
Comunităţile Economice Europene.
-La ordinea zilei e şi disputa dintre Banca Naţională (B.N.R)
pe de o parte şi Guvern şi Parlament pe de altă parte. Cu o zi
înainte, Mugur Isărescu. guvernatorul B.N.R., a explicat în plenul
Senatului că decizia de majorare la 25% a ratei dobânzii la creditele
de refinanţare face parte dintr-un program de oprire a inflaţiei şi
stabilizare a leului. Ministrul industriilor şi cel al agriculturii cer
cu insistenţă dobânzi mai mici. Unele partide politice consideră
că atacurile la adresa Băncii Naţionale fac parte din planul P.D.S.R.
de extindere a controlului asupra unor instituţii bancare. La
conferinţa de presă a PAC. se afirmă că presiunile asupra B.N.R.
„reprezintă unul dintre cele mai grave pericole care ameninţă
reforma".
• 1 nov. Corpul de control al primului-ministru sesizează
Parchetul General împotriva lui Petre Roman, Traian Băsescu
şi Mihai Zisu, miniştri în cabinetul Roman, acuzaţi de abuz în
serviciu în dauna interesului public, fals material, fals intelectual
şi fals în declaraţii. Vinovăţiile invocate sunt urmarea repartizării
unor locuinţe din fondul de stat.
• 2 nov. în şedinţa Camerei Deputaţilor Petre Roman şi
Traian Băsescu resping acuzaţiile aduse. Petre Roman le
consideră dovada „iresponsabilităţii" unui Guvern care mai admi­
nistrează cu oarecare rezultate numai minciuna şi care „prin
metodele proprii oricărui regim de dictatură" lansează acest „docu-
346
1993
ment al calomniei de tip stalinist". Petre Roman şi Traian Băsescu
declară că renunţă de bunăvoie la imunitatea parlamentară pentru
a demonta în justiţie toate acuzaţiile care sunt „o înscenare stali-
nistă cu scop de diversiune".
-Senatorul Constantin Ticu Dumitrescu se hotărăşte să
propună o „moţiune morală prin care să determine Parlamentul
să adopte o hotărâre privind publicarea de către S.R.I. a listei
foştilor informatori ai Securităţii, cărora să li se interzică accesul
la funcţii importante.
-La sediul P.D.S.R. se întâlnesc Nicolae Văcăroiu, Florin
Georgescu şi Mugur Isărescu, pe de o parte, şi liderii partidelor
din coaliţia majoritară, pe de altă parte, pentru a stabili împreună
ce va negocia delegaţia română cu F.M.I. cu ocazia perfectării
acordului de credit pe 1993-1994 între România şi F.M-L
Liberalizarea totală a preţurilor şi liberalizarea cursului de schimb
al leului impuse de F.M.I. provoacă reacţii diferite şi dezaprobarea
fermă a P.S.M. Guvernul Văcăroiu propune F.M.I. o liberalizare
graduală, realizabilă într-un interval de câteva luni, care să nu
provoace creşteri de preţuri imposibil de suportat de către
populaţie.
- La Casa Albă, Bill Clinton semnează textul Rezoluţiei
comune a Camerei Reprezentanţilor şi Senatului S.UA. privind
ratificarea Acordului comercial între România şi S.UA. şi
acordarea statutului naţiunii celei mai favorizate. Cu acest prilej,
preşedintele american dă o Declaraţie: „Sunt bucuros să semnez
astăzi Rezoluţia Comună cu numărul 228, prin care se garantează
acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Acest
pas, care va diminua nivelul tarifelor impuse exporturilor României
pe piaţa americană, reflectă progresul semnificativ al României
în a se alătura comunităţii naţiunilor democratice şi ajută la
dezvoltarea sectorului particular din România, îmbunătăţind
relaţiile comerciale bilaterale şi facilitând accesul american la una
din cele mai mari pieţe din Europa de răsărit. (...) Calea către
democraţie, respect pentru drepturile omului şi statul de drept,
către o economie de piaţă funcţională nu este una uşoară. S-au
făcut paşi importanţi, dar mai sunt multe de făcut şi pe măsură
ce România va continua să progreseze Statele Unite îşi vor oferi
prietenia şi sprijinul sub diferite forme tangibile".
• 3 nov. în Senat, Adrian Păunescu deschide şedinţa
protestând împotriva iniţiativei unor lideri PA.C. de a-1 invita pe
Mihai de Hohenzollern în România, pentru a lua parte la sărbă­
torirea zilei de 1 Decembrie. Senatorul P.S.M. crede că ex-regele
347
 1993
ar trebui invitat la 23 August, nu la 1 Decembrie, Şi primarul
Timişoarei, Viorel Oancea transmite fostului suveran invitaţia
de a vizita Timişoara la 1 Decembrie.
-Se înfiinţează Consiliul Naţional Consultativ pentru
Integrarea Euro-Atlantică.
• 4 nov Strasbourg. Are loc ceremonia înălţării drapelului
românesc în faţa clădirii Consiliului Europei. Solemnitatea
momentului e marcată de prezenţa celor câtorva sute de membri
ai delegaţiilor, reprezentând 32 de state membre ale Consiliului
Europei. între drapelele acestor state se va afla în viitor şi cel al
României, încadrat de steagul Portugaliei şi cel al Republicii San
Marino.
• 5 nov. Traían Chebeleu, purtătorul de cuvânt al lui
Ion Iliescu, afirmă că nu există motive speciale pentru ca Mihai
de Hohenzollern să fie invitat la aniversarea Zilei Naţionale a
României.
• 8 nov. Vasile Manea-Drăgulin, procurorul general al
României, îi răspunde lui Ion Iliescu la scrisoarea pe care acesta
a adresat-o la 10 iul. 1993, Parchetului General, pentru a semnala
apariţia în România a unor surse de propagandă fascistă sau
şovină. Preşedintele ţării folosea ca exemple republicarea şi
difuzarea cărţii „Mein Kampf' de Adolf Hitler şi existenţa partidelor
Mişcarea pentru România, Dreapta Naţională şi Pentru Patrie.
Rezultatul cercetărilor întreprinse de Parchetul General atestă
că, în cazurile respective, nu poate fi formulată acuzaţia de
propagandă fascistă sau şovină.
• 9 nov. Casa Regală transmite printr-un comunicat
acordul lui Mihai de Hohenzollern de a vizita România pentru a
lua parte la festivităţile prilejuite de Ziua Naţională a ţării.
• 10 nov. Apare încă o Confederaţie Sindicală: Convenţia
Confederaţiilor Neafiliate care îşi declară, chiar prin denumire,
independenţa şi neutralitatea faţă de Guvern, grupări politice sau
structuri sindicale. Noua formaţiune sindicală îşi proclamă
disponibilitatea pentru dialogul cu Guvernul, faţă de care
intenţionează să aibă o atitudine echilibrată.
• 16-17 nov. Soseşte la Bucureşti Sir Dudley Smith,
preşedintele Adunării Parlamentare a Uniunii Europei Occidentale
(U.E.O.). După o serie de întrevederi cu oficialităţile române
(Parlament, M.AE.) oaspetele participă la o masă rotundă la
Centrul Euro-Atlantic, unde prezintă noi puncte de vedere în
legătură cu parteneriatul pentru pace.
-M.A.E. refuză să acorde viza de intrare în România familiei
348
1993
regale deoarece pe paşapoartele lui Mihai de Hohenzollern şi al
reginei Ana stă scris „Majestate Regală" ceea ce ar contraveni
^lihnii constituţionale a ţării pe care ex-regele a promis că o va
irspecta. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei va aprecia drept
i Orectă decizia M.A.E., adăugând că în 1992 vizele membrilor
('asei Regale au fost acordate din motive umanitare.
-C.D.R. şi P.D.fF.S.N.) consideră că ţara are nevoie de un
I K I U guvern capabil să redreseze economia, continuând reforma,
şl sa instaureze pacea socială. La această sugestie Ion Iliescu va
laspunde că nu e momentul pentru o schimbare de guvern...
• 18 nov. Membrii delegaţiei care au tratat cu F.M.I.
(Mircea Coşea, Florin Georgescu, Mugur Isărescu) consideră
că tratativele de la Washington s-au finalizat cu succes: la
începutul lunii decembrie urmează să fie semnată scrisoarea de
iulcnţie la Bucureşti, după care, pe baza acesteia se va finaliza
11 icmorandumul România-F.M.I. ce trebuie ratificat de Parlamentul
Român.
Reprezentanţii unor partide politice din opoziţie consideră
ca recentele negocieri cu F.M.I. reprezintă un eşec, deoarece F.M.I.
n a cerut doar ajustarea programului economic al Guvernului
român, ci adoptarea unui nou program care să constituie o
garanţie pentru trecerea la economia de piaţă.
- Corpul de control al primului-ministru îi acuză din nou
pe Petre Roman şi pe Traian Băsescu, după ce n-a fost ignorat
Bici Adrian Severin. Aceştia fac un apel tuturor forţelor politice
de a descuraja practicile („minciuni şi denigrare") prin care
Guvernul Văcăroiu „înveninează viaţa politică". Ei consideră că
Ion Iliescu susţine, prin tăcere, atitudinea Guvernului. în Came­
ra Deputaţilor Petre Roman citeşte o declaraţie în care îşi
portretizează adversarul de la Palatul Victoria: „o adunătură
încleiată cu clei ceauşist, făcut din înlocuitori" şi a cărei carte de
vizită e dată de „prostie, răutate, laşitate, abuz, imoralitate".
-Senatul încearcă să-i cuminţească (şi) pe ziarişti, adoptând
articolul 239 din Codul Penal, referitor la ultraj. Cine va mai
îndrăzni să insulte, să calomnieze sau să ameninţe un funcţionar
public aflat în exerciţiul funcţiunii va intra la închisoare pentru o
perioadă cuprinsă între 3 luni şi 3 ani. Iar dacă cel calomniat,
Insultat sau ameninţat este chiar preşedintele ţării, un membru
al Guvernului, al Parlamentului, un magistrat, un judecător al
Curţii Constituţionale, un membru al Curţii de Conturi, un poliţist,
un jandarm, un alt militar - atunci cel vinovat are şanse să
rămână chiar 15 ani în închisoare.
349
 1993
-C.N.S.L.R.-Frăţia demonstrează că este o forţă. Seria
protestelor anunţate începe cu o manifestaţie care adună, în Piaţa
Revoluţiei, peste 50 000 de oameni. Pe pancarte se poate citi:
„Marşul disperării", „Opriţi sărăcia, foametea, mizeria", „Căldură
în case", „Salarii şi pensii pentru supravieţuire", „Când va înceta
umilirea intelectualului român?", „Opriţi întoarcerea la comunism".
Se strigă: „Jos Guvernul!", „Jos Văcăroiu!", „Criminalii!", „Să
păstrăm un moment de reculegere pentru Guvernul Văcăroiu!",
„Grevă generală". Victor Ciorbea şi Miron Mitrea hotărăsc să
înceapă negocierile cu Guvernul pe baza protocoalelor încheiate
anterior şi nerespectate şi să impună conducerii ţării implicarea
directă a sindicatelor în problemele ridicate de mersul reformei.
• 20 nov. Premierul Văcăroiu îi primeşte pe liderii
C.N.S.L.R.-Frăţia care prezintă 11 puncte cu revendicări şi
precizarea că sindicatele aşteaptă rezolvarea lor în cel mult o
săptămână. Reprezentanţii Guvernului promit şi că sindicatele
vor fi ţinute la curent cu măsurile economice adoptate pentru
realizarea reformei,
• 22 nov. La împlinirea unui an de guvernare, premierul
Văcăroiu, prezentându-şi concluziile în faţa presei, pare totuşi
mulţumit: volumul producţiei creşte, foarte încet, dar creşte, se
strâng relaţiile cu lumea civilizată, iar anul 1994 poate fi şi mai
bun, pentru că va fi anul privatizării. Nu lipseşte din expozeul
premierului nici momentul autocritic, dar multe insuccese sunt
trecute în contul guvernărilor anterioare,
-C.D.R. dă un ultimatum. Dacă până la 24 nov. nu va fi
acordată viza de intrare în ţară a ex-regelui Mihai. membrii
Convenţiei vor renunţa să participe la manifestările organizate la
Alba Iulia cu prilejul Zilei Naţionale, pe care le vor considera drept
o tentativă de falsificare a istoriei.
• 23-24 nov. C.D.R. hotărăşte să nu facă act de prezenţă
la Alba Iulia la 1 Decembrie, dar să sărbătorească Ziua Naţională
la Bucureşti. P.D. (F.S.N.) va merge la Alba Iulia, dar nu va fi printre
oficiali în tribune, ci în mijlocul mulţimilor, în calitate de simpli
cetăţeni.
• 25-26 nov. în cele două Camere ale Parlamentului se
discută cu patimă despre vizita regelui. Corneliu Coposu neagă
că i-ar fi declarat lui Ion Iliescu dezacordul în legătură cu venirea
regelui, dar Oliviu Gherman îşi oferă mărturia în favoarea lui
Ion Iliescu. Pe postul de televiziune, la Actualităţi, preşedintele
Senatului pretinde că 1-a auzit pe Corneliu Coposu susţinând că
vizita regelui ar fi inoportună.
350
1993
• 23-29 nov. Guvernul este în centrul atenţiei. B.N.S. i-a
cerut demisia. Cartelul Alfa şi Liga Studenţilor la fel. Partidele
politice din opoziţie dau şi ele declaraţii în care propun diverse
soluţii pentru o nouă formulă de guvernare. In stradă sindicatele
strigă „Jos Văcăroiu!". Asociaţia „21 Decembrie" şi Asociaţia
Luptătorilor din Revoluţia din Decembrie consideră Guvernul şi
pe Ion Iliescu vinovaţi de starea dezastruoasă a ţării.
• 25 nov. Marin Sorescu este numit ministrul culturii.
(Decret nr.204)
• 29 nov. Un nou miting de proporţii al sindicatelor (B.N.S.,
Alfa) la care se adună zeci de mii de persoane. în Piaţa Revoluţiei,
din nou plină de manifestanţi, se aud lozinci antiguvernamentale
şi antiprezidenţiale, se ţin discursuri în care se face apel la
solidaritatea sindicaliştilor. Şi în marile oraşe ale ţării au loc
mitinguri.
-Soseşte la Bucureşti, cu punctualitate, delegaţia F.M.I.
care îşi programase o deplasare în România pentru a continua
consultările începute recent la Washington. Reprezentanţii F.M.I.
vor analiza programul economic prezentat de Guvern şi vor încerca
împreună cu partea română să finalizeze memorandumul pe baza
căruia va fi încheiat acordul de împrumut cu F.M.I.
• 30 nov. Parlamentul, în şedinţă solemnă, omagiază ziua
de 1 Decembrie. Se remarcă prezenţa multor invitaţi -o delegaţie
a Parlamentului de la Chişinău, ambasadori acreditaţi la
Bucureşti, primul-ministru şi membri ai Guvernului etc. Ca de
obicei, în asemenea cazuri se ţin multe discursuri. Toată lumea
invocă 1 Decembrie 1918 pentru a ajunge la momentul actual.
Reprezentanţii partidului de guvernământ şi aliaţii lor susţin, cu
trimiteri la istorie, că este necesară reconcilierea naţională şi
situarea intereselor ţării măi presus de interesele individuale.
Reprezentanţii opoziţiei consideră că datorită politicii puterii
reconcilierea rămâne un ideal la care nu se poate ajunge.
Discursurile moldovenilor de peste Prut ridică sala în picioare.
(„Acum în 1993, ne aflăm mai departe de Alba Iulia decât în aug.
1991. Moldova se prăbuşeşte tot mai mult în hăul imperial,
independenţa sa fiind numai faţă de România, nu şi faţă de Rusia".)
în timp ce sala scandează îndelung „Basarabia, Basarabia",
ambasadorii Ucrainei şi Ungariei părăsesc, în semn de protest,
Palatul Parlamentului.
• 1 dec, Puterea sărbătoreşte Ziua Naţională la Alba Iulia,
iar opoziţia la Bucureşti. La Alba Iulia reprezentanţi ai P.D., PA.C.
şi P.L. '93 sunt bruscaţi de forţele de ordine, nefiind lăsaţi să
351
 1993
treacă printr-o zonă păzită, chiar când aceştia se legitimează. In
zilele următoare partidele respective protestează; P.D. apreciază
că incidentul de la Alba Iulia este un „Efect al statului poliţienesc
pe care o putere disperată, incapabilă să dăruiască la 1 Decembrie
altceva decât sărăcie, frig, foame şi şomaj se străduieşte să-1
impună". Tot P.D.cere ca episodul să fie discutat în Camera
Deputaţilor şi să fie demis ministrul de interne, George Ioan
Dănescu. P.A.C. anunţă că sesizează comisia pentru apărare şi
ordine publică a Senatului şi pretinde ca ministrul de interne să
fie imediat demis.
• 2 dec. Adrian Nâstase este nemulţumit de T.V.R. Ultimul
motiv de nemulţumire îl constituie chiar maniera în care s-au
reflectat pe micul ecran manifestările prilejuite de Ziua Naţională.
• 3 dec. După ce s-au întâlnit la 24 nov. '93 şi au pus
bazele unei alianţe, P.A.C. (Nicolae Manolescu), P.D. (Adrian
Severin) şi P.N.L. (Mircea Ionescu Quintus) se întâlnesc din nou
şi hotărăsc să constituie în viitor o alianţă puternică de centru,
ca alternativă la alianţa partidelor care susţin Guvernul. Pentru
început, P.L. '93 este vizat pentru a fi cooptat în această alianţă.
A doua zi Radu Câmpeanu vicepreşedinte al P.N.L. îşi anunţă
intenţia de a nu mai participa la lucrările Biroului Permanent al
partidului pentru că n-a fost consultat în problema realizării
alianţei cu P.D. şi PAC. şi pentru că partidul virează, după părerea
sa, spre stânga politică.
• 6 dec. Liderii partidelor de opoziţie au pregătit textul
unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului şi rămân în
aşteptarea momentului celui mai favorabil susţinerii oficiale a
documentului.
-P.S.M. este hotărât să depună o moţiune simplă împotriva
Guvernului, acuzat că nu asigură o protecţie socială reală. în
moţiune se cere executivului să prezinte în termen de două
săptămâni Parlamentului un program anticrizâ. Unii parlamentari
P.U.N.R., P.R.M. şi P.D.A.R. cochetează cu ideea de a semna şi de
a susţine în Parlament moţiunea P.S.M.
• 7 dec. Mircea Ionescu Quintus, preşedintele P.N.L.,
face publică o declaraţie prin care Biroul Permanent al partidului
hotărăşte ca Radu Câmpeanu să fie declarat „decăzut" din toate
funcţiile de partid, pentru încălcarea statutului P.N.L. şi a conduitei
liberale.
• 8 dec. P.U.N.R. înaintează Camerei Deputaţilor o moţiune
simplă, prin care se solicită dezaprobarea parlamentarilor P.D.
pentru atitudinea lor. taxată drept reprobabilă, de la 1 Decembrie
352
1993
la Alba Iulia.
• 9 dec. La Tiraspol, Ilie Ilaşcu este condamnat la moarte
prin împuşcare, iar ceilalţi cinci patrioţi români primesc pedepse
cu închisoarea, între 2 şi 15 ani. Sentinţele nu admit recursul. în
loată ţara au loc acţiuni de protest faţă de tratamentul aplicat
patrioţilor români în autoproclamata Republică Nistreană. Iau
atitudine oficială Parlamentul, Guvernul, preşedintele ţării şi cele
mai multe dintre partidele politice.
- Palatul Victoria. Şeful misiunii F.M.I. în ţara noastră,
Maxwell Watson, alături de Florin Georgescu şi Mugur Isărescu
semnează scrisoarea de intenţie către F.M.I.
-P.S.M. anunţă, în plenul Camerei Deputaţilor, că renunţă
la moţiunea simplă împotriva Guvernului deoarece nu s-au strâns
semnăturile necesare.
• 10 dec. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Traian
Chebeleu, condamnă tentativa unor lideri sindicali de a politiza
viaţa sindicală (B.N.S., Alfa) şi declară că se teme de posibila
manipulare politică a sindicatelor care ar dăuna statului şi
Instituţiilor de drept. Cartelul Alfa ia atitudine faţă de această
declaraţie, considerată o diversiune, şi aminteşte preşedintelui
ţării să-şi respecte îndatorirea constituţională de a media între
diferitele forţe sociale sau politice ale ţării.
• 11 dec. La Congresul al IlI-lea al Alianţei Civice, Ana
Blandiana este aleasă la conducerea A.C. pentru următoarele 6
luni.
-Congresul al Hl-lea al A.F.D.P.R. în ciuda acutizării unor
mai vechi divergenţe între unii membri ai Asociaţiei şi Constantin
Ticu Dumitrescu, acesta este ales preşedinte al Asociaţiei.
• 11-13 dec. Premierul Văcaroiu strânge relaţiile cu aliaţii,
înaintea dezbaterii moţiunii de cenzură propusă de partidele de
opoziţie. O echipă guvernamentală reprezentativă - Nicolae
Văcăroiu, Florin Georgescu, Viorel Hrebenciuc, Octav
Cozmâncă -onorează cu prezenţa ei lucrările Consiliului Naţional
al P.R.M., unde Corneliu Vădim Tudor declară că moţiunea de
cenzură este „un act iresponsabil în miezul unei ierni grele".
-P.S.M. nu beneficiază de vizita premierului, ci se
deplasează reprezentanţii săi la Palatul Victoria, unde declară că
nu doresc cu orice preţ căderea Guvernului, ci doar elaborarea
de către executiv a unui program anticriză.
- în Camera Deputaţilor, în plin scandal, se dezbate
moţiunea propusă de P.U.N.R. contra P.D. Opoziţia refuză353 să
voteze, făcând incert efectul moţiunii.
 1993
-Senatul votează (104 voturi pentru, 2 contra, 2 abţineri)
moţiunea introdusă de Constantin Ticu Dumitrescu, privind
publicarea listelor foştilor informatori ai Securităţii dintre anii
1945-1989 şi blocarea accesului acestora la funcţiile de
răspundere.
-Liberalii intră încă o dată în febra unificării. P.L/93 a
anunţat (11 dec.) constituirea unui grup de iniţiativă pentru
realizarea unificării liberale, iar P.N.L. îşi declară imediat totala
disponibilitate pentru reîntregirea mişcării liberale.
-Birourile Permanente ale Camerelor planifică dezbaterea
moţiunii de cenzură împotriva Guvernului, iniţiată de partidele
de opoziţie, la data de 17 dec. 1993.
• 15 dec. Corpul de control al primului-ministru înaintează
Parchetului General o nouă sesizare privind unele ilegalităţi
săvârşite de persoane importante în timpul guvenării Roman, în
frunte cu ex-premierul Petre Roman. Alături de acesta mai sunt
incriminaţi şi Adrian Severin, Adrian Sârbu, Rada Istrate,
Bogdan Teodoriu, Coriolan Babeţi, Nicolae Nicolescu, Ion
Sofroniciu.
• 16 dec. Senatorii hotărăsc prin lege ca în fiecare an
intervalul 16-22 dec, să fie marcat printr-o suită de comemorări
şi să fie numit „Săptămâna recunoştinţei" în memoria eroilor
Revoluţiei din dec. '89.
-La Timişoara debutează manifestările legate de împlinirea
a patru ani de la Revoluţia din dec. '89. Sunt prezenţi reprezentanţi
ai sindicatelor, ai organizaţiilor revoluţionare din Timişoara, ai
partidelor politice. în Piaţa Operei mitingul comemorativ durează
până noaptea târziu, se ţin discursuri, se citesc mesaje, se aprind
torţe, se spun rugăciuni şi se scandează lozinci antiprezidenţiale
şi antiguvernamentale.
• 17 dec. La sediul Camerei Deputaţilor din Dealul
Mitropoliei (bine păzit de forţele de ordine, dar şi de un grup de
sindicalişti care au reacţii deloc flatante la apariţia unor
parlamentari), au loc dezbaterile pe marginea moţiunii de cenzură
iniţiate de partidele de opoziţie. Premierul Văcăroiu, într-o amplă
cuvântare, rostită pe un ton sigur, încearcă să demonteze, punct
cu punct, acuzaţiile ce i se aduc în textul moţiunii. Ca întotdeauna,
votul încheie disputele. Guvernul Văcăroiu scapă ca prin minune:
236 voturi împotriva moţiunii şi 223 pentru.
- La Timişoara s-a decretat zi de doliu; drapelele sunt
coborâte în berna, Pentru eroii Timişoarei din dec. '89 se dezvelesc
două monumente, se oficiază un tedeum etc. etc. Lume tot mai
354
1993
puţină şi tot mai balzată.
• 18 dec. Timişoara. Se întruneşte, în prima sesiune,
Parlamentul Conştiinţei Naţionale. Ideea apariţiei unei asemenea
Instanţe a apărut la Bucureşti şi a prins la Timişoara, mai ales
datorită eforturilor de organizare ale primarului Viorel Oancea,
I iacă ar fi reuşit să existe cu adevărat, Parlamentul Conştiinţei
Naţionale trebuia să ofere „un proiect alternativ pentru o Românie
a speranţei, să analizeze cu spirit critic procesul restauraţiei" etc.
l.a prima sesiune au fost invitate toate importantele personalităţi
politice. Reprezentanţii puterii au ignorat cu desăvârşire invitaţia,
considerând-o probabil o glumă, dar şi persoanele marcante ale
opoziţiei au lipsit. S-au făcut remarcaţi liderii sindicali, Bogdan
Hosu şi Victor Ciorbea, care au anunţat grevă generală în ian.
'94. Următoarea sesiune a fost fixată în dec. '94 la Bucureşti.
• 19 dec. La Sarmizegetusa se consfinţeşte alianţa dintre
P.D.A.R. şi P.U.N.R. Astfel apare, anunţat cu surle şi trâmbiţe,
Blocul Unităţii Naţionale. Surpriza este că liderii celor două partide
cer cu sete demisia Guvernului. (,,Nu avem nevoie de guverne
prezidenţiale care luptă împotriva neamului românesc . Guvernele
de până acum au dat în gropi la fiecare pas.") Simţind probabil că
unde-s doi puterea creşte, Gheorghe Funar şi Victor Surdu
promit să vină ei cu adevărata moţiune de cenzură, dacă până la
1 ian. nu se va schimba nimic în bine în politica executivului.
-Statistici. La Timişoara, în dec,'89, au fost ucişi 119 oa­
meni şi răniţi 495. în penitenciarul Popa Şapcă şi în arestul miliţiei
au fost aduse şi brutalizate 832 de persoane. Dintre cei vinovaţi
pentru toate acestea, unul singur se mai află în închisoare. Iniţial
au fost inculpaţi 28, condamnaţi 8, din care doi au murit în
închisoare, iar ceilalţi au fost eliberaţi pentru motive de boală. (în
ziarul Adevărul -21 dec. 1993-care publică aceste cifre, se afirmă
că inculpaţii pentru crimele de la Timişoara care până la urmă
au fost achitaţi sau eliberaţi pentru motive de boală, au devenit
prosperi oameni de afaceri).
• 21 dec. Timişoara. Se încheie manifestările comemorative
dedicate Revoluţiei. La o conferinţă de presă a asociaţiilor
participanţilor la Revoluţie se repetă cererea care s-a făcut auzită
obsesiv în ultimii patru ani: adevărul despre dec. '89.
-Bucureşti. Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti,
Alianţa Civică, Asociata „21 Decembrie" şi a răniţilor Revoluţiei
organizează un miting de comemorare a celor care au murit în
dec. '89. Circulaţia se întrerupe din nou în Piaţa Universităţii.
Câteva mii de oameni ascultă cuvântările rostite din balcon de
355
 1993
Corneliu Coposu, Constantin Ticu dumitrescu, Ana Blandiana,
Mihai Gheorghiu, Adrian Dumitrescu. Se scandează lozinci
antiguvernamentale, antiprezidenţiale şi promonarhiste. Se
remarcă totuşi, ca şi la Timişoara, participarea modestă, rutina
unor gesturi şi declaraţii care nu mai stârnesc reacţiile de altădată.
- în Parlament se comemorează, în şedinţă solemnă,
Revoluţia din dec. '89. Noutatea este că revoluţionarii din dec. '89
au obţinut dreptul de a vorbi de la tribuna Parlamentului, de
unde cer din nou să se afle adevărul despre zilele lui dec. '89.
-Rezultatele votului la dezbaterile moţiunii de cenzură a
opoziţiei pun în stare de veghe partidul de guvernământ. Adrian
Năstase trage concluziile: „Nu dorim să rămânem la guvernare
cu orice preţ, răspunzând şantajelor extremiste ale domnului
Funar. Suntem gata să căutăm şi alte formule de guvernare. Nu
ne este frică să intrăm în opoziţie". Până atunci, Adrian Năstase
cere P.U.N.R să-şi schimbe liderii, capabili, aşa cum demonstrează
Gheorghe Funar, de „declaraţii iresponsabile".
• 22 dec. După ce a făcut declaraţii antiguvernamentale,
P.U.N.R. prezintă un program anticriză. Ioan Gavra afirmă că
P.U.N.R. este arbitru în Parlament, calitate care îi permite să nu
admită nici o sugestie la adresa activităţii sale - aluzie la
observaţiile critice ale lui Adrian Năstase. Ioan Gavra recunoaşte
că mai mulţi parlamentari P.U.N.R. au susţinut prin vot moţiunea
opoziţiei, dar Guvernul n-a picat pentru că moţiunea na urmărit
aşa ceva.
• 22-23 dec. Comisia parlamentară de anchetă a situaţiei
flotei româneşti şi-a încheiat cercetările. Raportul rezultat indică
grave nereguli în administraţia flotei şi urmează să fie supus
dezbaterilor în Parlament.
• 24 dec. Prin purtătorul său de cuvânt, Traian Chebeleu,
preşedintele ţării invită partidele politice parlamentare, la
consultări, la Cotroceni, în speranţa găsirii unei soluţii pentru
ieşirea din criză şi nu neapărat pentru schimbarea Guvernului.
-Alertat din cauza apropiatei întâlniri dintre Ion Iliescu şi
partidele politice.inclusiv cele din opoziţie, Corneliu Vădim Tu-
dor anunţă că se va opune îndârjit unui eventual guvern P.D.S.R.
-opoziţie şi-1 dojeneşte aspru pe Ion Iliescu pentru ambiguităţile
politicii sale, aducându-i aminte că în politică greşelile „se plătesc
înfiorător de scump, uneori cu capul".
• 27 dec. Partidele politice se pregătesc pentru întâlnirea
cu Ion Iliescu. Liderii lor speră că preşedintele s-a hotărât să
schimbe componenţa echipei guvernamentale.
356
1993
-P.D.A.R. soseşte primul la întâlnire şi declară că nu
urmăreşte schimbarea Guvernului ci, împreună cu P.U.N.R.,
doreşte 5 portofolii într-un cabinet remaniat. Iar dacă remanierea
nu se va produce până la începutul lui febr. '94, atunci P.D.A.R.
şi P.U.N.R. vor depune o moţiune de cenzură. După întâlnirea cu
P.DA.R, Ion Iliescu face o declaraţie presei pentru a preveni
discuţiile despre formarea unui nou guvern: „La preşedinţie şi
preşedinte nu se fac şi se desfac guverne. Deci tema discuţiilor
între reprezentanţii partidelor şi preşedinte nu este cum să se
demoleze actualul Guvern şi, eventual, să se stabilească noi
guverne şi prim-miniştri".
Conducătorii P.D. pleacă dezamăgiţi de la Cotroceni. în timp
ce er susţineau schimbarea compoziţiei Guvernului, Ion Iliescu
vorbea doar despre semnarea unui pact politic care să atenueze
adversităţile. Dar P.D. are pregătit şi va propune propriul său
proiect de pact naţional. Totuşi P.D. este dispus să sprijine un
guvern democrat format din mai multe partide şi să-şi asume
rolul de „punte de legătură între C.D.R. şi P.D.S.R".
-Şi P.D.S.R. se prezintă la Cotroceni. împreună cu Ion
Iliescu reprezentanţii partidului majoritar consideră că pactul
politic trebuie să-i determine pe cei care-1 acceptă să respecte
Constituţia şi forma de guvernământ şi să renunţe la pretenţia
restituirii integrale a bunurilor imobiliare naţionalizate de
comunişti. Cu prietenii mai apropiaţi Ion Iliescu discută totuşi şi
despre eventualitatea refacerii majorităţii parlamentare sau despre
o nouă formulă de guvernare.
-C.D.R. propune ca partidele parlamentare care-i aparţin
să se întâlnească separat cu Ion Iliescu, într-o primă fază, apoi
rezultatele convorbirilor să fie analizate de conducerea C.D.R,
pentru ca în prima jumătate a lui ian. '94, Convenţia, cu toţi
liderii partidelor sale, să aibă o nouă rundă de convorbiri cu Ion
Iliescu.
-Corneliu Coposu dă o explicaţie în legătură cu întâlnirile
dintre Ion Iliescu şi liderii unor partide politice: „Preşedintele e
conştient că nici Occidentul nici F.M.I. nu vor prelungi agonia
acestui Guvern sprijinit de actuala majoritate parlamentară şi în
concepţia d-sale rolul decorativ pe care-1 rezervă opoziţiei într-un
nou guvern va satisface străinătatea sub aspectul unei pacificări
interne".
-Camera Deputaţilor ia în discuţie în regim de urgenţă
proiectul Legii pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
de a contracta credite externe şi de a modifica rata impozitelor în
357
 1993
1993

perioada vacanţei parlamentare. Legea a fost deja adoptată în

Senat la 22 dec. '93. Reprezentanţii opoziţiei consideră că Guvernul
are pretenţii prea mari şi cere o sesiune extraordinară a Camerei
începând cu 3 ian. '94, pentru a dezbate pe îndelete întregul pachet
de legi venit de la Guvern şi nu sub presiunea timpului.
Propunerea fiind ignorată, reprezentanţii opoziţiei părăsesc sala,
dar Legea se votează în lipsa lor, exact cu numărul de voturi de
care era nevoie (171 pentru, 1 împotrivă, 6 abţineri). Opoziţia
parlamentară contestă ulterior (29 dec.) constituţionalitatea legii,
susţinând că Legea a fost adoptată fără respectarea cvorumului.
Contestaţia este adresată şi Curţii Constituţionale.
-La Camera Deputaţilor soseşte textul memorandumului
semnat cu F.M.I, care, după ce a fost avizat de preşedintele
executiv al F.M.I., Michel Camdessus, trebuie să fie aprobat de
Consiliul de administraţie al F.M.I. şi ratificat de Parlamentul
României.
• 28 dec, P.U.N.R., prezent la convorbirile cu Ion IHescu,
promite să susţină pactul politic propus de preşedinte, cu condiţia
să se schimbe garnitura la Guvern.
-Nici P.D.S.R. nu reuşeşte să discute cu Ion Iliescu despre
obsesia momentului, adică despre remanierea guvernamentală.
Preşedintele discută totuşi despre eventualitatea schimbării
majorităţii parlamentare în varianta P.D.S.R. + C.D.R. şi poate
P.D.
• 29 dec. P.S.M. în dialogul de la Cotroceni consimte să
susţină pactul politic propus de Ion Iliescu.
-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor cedează iniţiativei
a i 18 deputaţi de a convoca o sesiune extraordinară între 3 şi 31
ianuarie, sacrificând vacanţa parlamentarilor, care ar urma să se
aplece asupra pachetului de ordonanţe înaintat de Guvern, a
legilor fără caracter organic şi a Raportului comisiei de anchetă a
situaţiei flotei maritime.
-între Crăciun şi Anul Nou, Vladimir Jirinovski, liderul
Partidului Liberal din Rusia, bine plasat după alegerile legislative
de la 12 dec. 1993 (peste 25% din voturi), face o surpriză (de
sărbători) României. Aflat în vizită la Sofia, liderul
ultranationaliştilor ruşi declară: „Această ţară nu exista în 1918.
România a luat naştere prin smulgerea de teritorii de la Bulgaria,
Ungaria şi Rusia. Românii sunt ţigani italieni care au venit din
Asia. Totuşi românii trebuie lăsaţi să trăiască". Oficialităţile
române iau, bineînţeles, atitudine faţă de declaraţiile lui Vladimir
Jirinovski, ce continuă să uimească lumea. Somat să părăsească 359
358

1994
• 3 Ian. în primele zile ale anului se vorbeşte şi se scrie
mult despre programul de revelion prezentat de canalul unu al
T.V.R. Membrii Consiliului National al Audiovizualului sunt atât
de nemulţumiţi încât îl convoacă pe Paul Everac, directorul gene­
ral al T.V.R., împreună cu consiliul de administraţie pentru a se
lua măsurile necesare. în toate publicaţiile apar articole care
demonstrază că programul respectiv a creat o stare de nervozitate
paroxistică. Calificativele acordate prestaţiei T.V.R. sunt vitriolante:
„un bordel trist', „improvizaţie de opt ore", „mostră de vulgaritate",
„flagrantă lipsă de responsabilitate şi de profesionalism", „noapte
de coşmar", „farsă naţională", „sfidare a bunului simţ", „ofensă
naţională", „infracţiune mediatizată", „perfecţiunea prostiei",
„triumful prostului gust", „execrabil", „oribil", „penibil".
-P.D. adresează o scrisoare lui Ion Iliescu în care îl invită
să-şi exercite integral prerogativele constituţionale ca factor de
mediere şi de echilibru între puterile statului, între partide, între
componentele societăţii civile. Cu alte cuvinte, datorită deteriorării
continue a situaţiei din ţară, preşedintele trebuie să-şi ia rolul în
serios. Pentru a-i veni în ajutor, P.D. sugerează să se propună
încheierea unui pact naţional - politic, social, economic - pe o
perioadă de 1-2 ani, cu posibilitatea de prelungire, pact pe care
opoziţia, caracterizată de P.D. drept constructivă, să-1 poată
susţine.
-Camera Deputaţilor se întruneşte în sesiune extraordinară,
convocată la cererea a 118 deputaţi ai opoziţiei. Şedinţa se încheie
fără să se poată stabili nici ordinea de zi, nici durata sesiunii.
Parlamentarii opoziţiei propun să se discute proiectele de legi
pentru care Guvernul a cerut împuternicirea de a emite ordonanţe
în timpul vacanţei, iar Adrian Năstase, care nu este în posesia
respectivelor proiecte de legi, susţine că acestea nu trebuie supuse
dezbaterii atâta timp cât Curtea Constituţională nu s-a pronunţat
asupra Legii care permite Guvernului să emită ordonanţe în timpul
vacanţei parlamentare. A doua zi Corneliu Coposu adresează o
scrisoare lui Ion Iliescu în care îl invită să nu promulge legea
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în timpul
vacanţei parlamentare, în cazul în care Curtea Constituţională,
sesizată de opoziţie, va considera că Legea poate să-şi urmeze
360
1994
cursul firesc. Corneliu Coposu consideră că „acordarea unor
prerogative atât de vaste Guvernului încalcă buna funcţionare a
statului de drept şi a democraţiei în România şi alterează rapor­
turile constituţionale între puterea legislativă şi cea executivă".
• 4 ian. Zi record pentru Camera Deputaţilor. în prima
parte continuă sesiunea extraordinară (propusă de opoziţie) care
la un moment dat se suspendă şi, la iniţiativa Biroului Perma­
nent, se convoacă o a doua sesiune extraordinară care ocupă a
doua parte a zilei. Motivul este neînţelegerea dintre majoritari şi
opoziţie în legătură cu ordinea de zi. Opoziţia doreşte să se dezbată
Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, în
legătură cu care a sesizat Curtea Constituţională, iar majoritarii
susţin că Legea a fost adoptată, iar Curtea Constituţională nu
s-a pronunţat asupra ei, deci n-are de ce să fie dezbătută încă o
dată. Deşi s-a propus apoi spre analiză Regulamentul de
funcţionare a Camerei Deputaţilor, s-a discutat cu aprindere
despre documentarul transmis de postul de televiziune, la 30 dec.
1993, în care ex-regele Mihai era considerat autorul asasinării
mareşalului Antonescu.
-P.L/93 are din nou iniţiativa de a-i regrupa pe liberali,
într-o scrisoare, P.L/93 propune partidelor de orientare liberală
un pact în care sunt înscrise câteva direcţii de colaborare:
neagresiune reciprocă, colaborarea liberalilor aleşi în administraţia
locală, participarea pe liste comune în alegerile legislative,
sprijinirea unui singur candidat la preşedinţie, unificarea
formaţiunilor semnatare în maximum două luni de la alegerile
locale, fie într-o coaliţie care să se numească Partidul Liberal sau
Uniunea Liberală, fie într-un partid unic.
- Tocmai când trupa Teatrului Naţional se pregătea să
susţină o conferinţă de presă având ca subiect întrebarea „Se
poate lipsi teatrul românesc de Andrei Şerban?"(după demisia
lui Andrei Şerban) Marin Sorescu îl numeşte în locul lui Andrei
Şerban pe Fănuş Neagu.
• 6 ian. întrucât toate drumurile duc la Ion Iliescu, aici
ajunge şi o scrisoare a lui Corneliu Coposu în care e vorba despre
P.D.S.R. şi Adrian Năstase, dar tot la Ion Iliescu soseşte şi repli­
ca lui Adrian Năstase în care e vorba despre Corneliu Coposu
şi opoziţie ale cărei grupuri parlamentare încearcă să impună
„dictatura minorităţii".
• 8 ian. Consiliul C.D.R. reacţionează la afirmaţia lui
Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, conform
căreia pentru Ion Iliescu, în confruntările politice, Emil
361
 1994
Constantinescu n-ar fi un interlocutor, deoarece „nu reprezintă
pe nimeni din punct de vedere politic", aşa cum nici C.D.R. nu
mai reprezintă pe nimeni, aceasta fiind doar „o alianţă electorală",
în consecinţă C.D.R cere demisia luiTraian Chebeleu şi hotărăşte
să participe în bloc la consultările de la Cotroceni.
• 10 ian. Paul Everac îşi anunţă demisia nu numai printr-o
cerere adresată primului-ministru, ci şi prin una dintre deja
celebrele sale tablete difuzate pe postul de televiziune (în fiecare
sâmbătă seară). Ultima dintre tabletele prezidenţiale se numeşte
„Cerere de demisie". Paul Everac invocă pentru gestul său mo­
tive diferite la care se adaugă „presiunea din exteriorul şi din
interiorul Televiziunii". în faţa comisiei pentru cultură, artă şi
mass-media a Camerei Deputaţilor, Paul Everac şi-a asumat
faptele pentru care a fost audiat, declarând că el însuşi a programat
filmul despre mareşalul Antonescu şi ex-regele Mihai, în ziua de
30 dec. '93, dar că filmul a fost realizat integral în studioul T.V. al
Guvernului şi că senatorul Corneliu Vădim Tudor a intervenit
ca filmul să fie prezentat pe post. De altfel liderul P.R.M. i-a insultat
pe cei care n-au apreciat filmul, inclusiv pe Ion Iliescu (acesta a
calificat ieşirea lui Corneliu Vădim Tudor „un atac, într-un limbaj
brutal, nedemn şi jignitor") şi a mărturisit că şapte miniştri au
vizionat şi apreciat filmul înainte de a fi transmis pe post.
• 10-11 ian. Bruxelles. La reuniunea la nivel înalt a
N.A.T.O. se aprobă iniţiativa americană a parteneriatului pentru
pace, ceea ce îl face pe secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice
să considere că participanţii la summit au trăit un moment istoric.
Imediat, preşedintele României dă o declaraţie în care afirmă că
extinderea N.A.T.O. către centrul şi estul Europei, proces al cărui
prim pas îl reprezintă programul „Parteneriatul pentru pace", are
semnificaţia unei decizii istorice: „Considerăm alianţa Atlanticului
de Nord ca principala organizaţie în măsură să asigure cadrul
necesar stabilităţii şi securităţii pe continent (., ,)Ţin să reafirm, şi
cu acest prilej, interesul constant al României de a deveni membru
al N A T O . -obiectiv împărtăşit de forţele politice importante ale
ţării - şi să declar că acceptăm parteneriatul pentru pace (...).
Adrian Păunescu îi va reproşa lui Ion Iliescu iniţiativa de a fi
vorbit în numele întregii ţări fără să se consulte cu toate forţele
politice înainte de a accepta parteneriatul pentru pace. în schimb
conducătorii ţărilor din grupul de la Vişegrad sunt nemulţumiţi
de soluţia americanilor, pentru că se amână fără limită intrarea
în N.A.T.O. Vaclav Havel a pomenit printre altele de „un exces de
pragmatism al occidentalilor", iar Lech Walesa de „o tragedie şi o
362
1994
dare înapoi în faţa naţionaliştilor ruşi".
• 11 ian. Printr-o Hotărâre de Guvern (nr,18) Paul Everac
este eliberat din funcţia de director general al Televiziunii Române;
este numit în această funcţie Dumitru Popa, secretar de stat la
Departamentul Informaţii al Guvernului. Acesta declară că
Televiziunea trebuie să devină credibilă şi să rămână apolitică.
-Curtea Constituţională hotărăşte (Decizia nr.4) că Legea
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea
contractării şi garantării unor credite externe a fost adoptată, din
punct de vedere procedural, cu respectarea normelor
constituţionale. A doua zi Ion Iliescu va promulga această lege.
• 12 ian. Delegaţia C.D.R. soseşte la Cotroceni. Repre­
zentanţii ei fac o ofertă clară: „Convenţia Democratică, Partidul
Democrat şi partidul actual de guvernământ după părerea noastră
- şi ni se pare că aceasta este, dacă vreţi, afirmaţia istorică pe
care Convenţia Democratică o face în acest început de an - pot
forma o nouă majoritate parlamentară care să garanteze conti­
nuarea procesului de reformă şi toate consecinţele lui pe plan
intern şi extern". (Nicolae Manolescu)
Ion Iliescu doreşte însă un pact social, adică un armistiţiu
cu forţele politice gălăgioase care tulbură din când în când -
suficient ca Guvernul să nu poată să lucreze -liniştea ţării. Liderii
opoziţiei înţeleg repede ce vrea preşedintele Iliescu, dar insistă
(de aceea întrevederea a durat mai mult de patru ore): „Dvs.,
domnule preşedinte, vorbiţi despre un pact politic între toate forţele
politice reprezentate în Parlament, iar noi vorbim despre un pact
politic cu o anumită opţiune. [...] Noi constatăm că actuala coaliţie
guvernamentală a stagnat reforma. Şi dorim o reformă mult mai
rapidă, atât în domeniul economic, cât şi în domeniul
democratizării instituţiilor statului. Pactul se poate încheia în jurul
acestei opţiuni. Iar apoi alte structuri sociale, cum sunt sindicatele,
pot încheia un pact social în jurul acestei opţiuni, în aşa fel încât
să facă posibilă liniştea socială care să ducă într-adevăr la ritmul
dorit. Noi dorim o discuţie despre o majoritate parlamentară, cu
această opţiune şi care să facă posibilă o schimbare, [...] Aci este
vorba şi de opţiunea dvs. personală, pentru că trebuie să spunem
lucrurilor pe nume: P.S.D.R. este un partid care sa creat în jurul
personalităţii dvs. E opţiunea dvs. de a alege între a fi primul
preşedinte reformator al României sau a fi ultima relicvă a
totalitarismului". (Dinu Patriciu) „Eu nu pot să sugerez şi nici
măcar să determin coaliţii politice. Asta e o treabă care rezultă
din negocieri politice de fond între partide". (Ion Iliescu). [...] eu
363
 1994
vreau să vă spun clar şi ritos: dvs. nu vă puteţi ascunde, dacă
vreţi s-o faceţi, după dispoziţiile constituţionale. Pentru că dvs.
puteţi mult mai mult decât prevede Constituţia în această ţară.
Să nu ne trimiteţi pe noi să discutăm cu P.D.S.R. Sigur că o vom
face. Dar fără «lanterna» de la Cotroceni n-o facem, d-le preşedinte"
(Niculae Cerveni). [...] este mult mai greu astăzi, în climatul care
s-a creat, de a putea realiza ceea ce aţi exprimat cei mai mulţi: să
se schimbe structura raportului de forţe şi să se creeze o nouă
majoritate parlamentară. Foarte bine, faceţi-o! Dacă reuşiţi să o
faceţi, eu vă salut! Dar nu mi se pare realistă această chestiune.
Nu exclud şi nu consider inutil efortul de a obţine aşa ceva, dar
aş vrea s-o văd şi eu realizată" (Ion Iliescu).
-Şi Victor Surdu îi scrie preşedintelui, sfătuindu-1 să nu
piardă timpul şi să continue reforma, dar să aleagă între C.D.R.
şi alianţa P.D.A.R. - P.U.N.R., deoarece B.U.N. nu poate sta în
acelaşi guvern cu U.D.M.R
-P.D.S.R. şi P.S.M. fac, împreună, planuri de guvernare.
Partidul lui Ilie Verdeţ şi-a ales portofoliile şi dă, în schimb, un
program anticriză alcătuit de specialiştii P.S.M.
• 14 ian. C.D.R. şi P.D. dau o declaraţie comună în care-şi
fac cunoscută disponibilitatea de a guverna.
# 1 5 ian. Bill Clinton explică celor interesaţi ce înseamnă
parteneriatul pentru pace. El însuşi se deplasează la Praga pentru
a-i întâlni pe preşedinţii Cehiei, Poloniei, Ungariei şi Slovaciei, iar
la Bucureşti soseşte, în acelaşi scop, trimisul special al lui Bill
Clinton, ambasadorul S.U.A. la O.N.U., Madeleine Albright. Şi
cu această ocazie în România se face exprimată temerea că ţările
de la Vişegrad vor beneficia de întâietate în relaţia cu N.A.T.O.
• 17 ian. Reprezentanţi ai P.D., se întâlnesc cu membrii
recent instituitului grup de iniţiativă pentru unificarea liberală
(Dan Amedeo Lăzărescu. P.N.L., Alexandru Paleologu, P.A.C.,
Valeriu Stoica şi Vintilă Brătianu, P.L. '93), în scopul evidenţierii
unor modalităţi mai eficiente de colaborare a forţelor opoziţiei.
• 19 ian. Doru loan Tărăcilă (P.D.S.R) consideră că parti­
dul său nu trebuie să alunece spre stânga, mergând alături de
P.S.M. într-un guvern de coaliţie. Adrian Păunescu declară că
după această afirmaţie ruptura dintre P.S.M. şi P.D.S.R. este
definitivă.
A 20 ian. Liberalii sunt din nou în tratative în vederea
unificării. La negocierile dintre liderii P.N.L., P.A.C., şi P.N.L.C.D.
se analizează două variante: o unificare totală'şi imediată, pornind
de la filialele teritoriale şi confirmată de congresele partidelor
364
1994
respective (P.L.'93) şi o unificare treptată care să debuteze printr-
o alianţă (P.N.L.). Deşi declară că vor să se unească, liberalii se
acuză de intenţii contrare. Călin Popescu Tăriceanu
vicepreşedintele P.N.L., îl acuză pe Dinu Patriciu de duplicitate
m sensul că, deşi militează intens pentru unificarea liberală,
încurajează iniţiativa susţinătorilor lui Radu Cămpeanu de a
convoca un Congres P.N.L. la 5 febr.
• 21 ian. P.D.S.R prezintă programul anticriză intitulat
„Obiective şi priorităţi ale strategiei economico-sociale P.D.S.R.
pentru anul 1994" -considerat un an decisiv pentru redresarea
economiei şi pentru reformă. între direcţiile de acţiune ale
partidului de guvernământ au prioritate accelerarea restructurării
şi privatizării, controlul inflaţiei şi atenţia concentrată la
deteriorarea nivelului de trai, pentru a opri acest proces cu
consecinţe imprevizibile. în spiritul a ceea ce a promis perma­
nent, P.D.S.R. anunţă un set de măsuri prin care să se asigure
protecţia socială. Acest program oficial al P.D.S.R. este opera unui
grup de specialişti ai partidului (din care nu lipseşte Mircea Coşea,
înscris recent ca membru în P.D.S.R.) asistaţi de primul-ministru.
Dar, de la P.D.S.R. se aşteaptă în acest moment nu un program
economic, ci o remaniere guvernamentală despre care tocmai e
vorba la Palatul Victoria, unde P.D.S.R are o nouă rundă de nego­
cieri cu aliaţii; P.R.M. şi P.S.M. îşi dau acordul pentru cooptarea
l'.U.N.R. la guvernare, amintind totuşi că speră să le vină şi lor
rândul. La Consiliul Naţional al P.U.N.R. (22 ian,) se discută doar
despre participarea partidului la guvernare, deşi mai erau şi alte
probleme înscrise în ordinea de zi, P.U.N.R-iştii au cerut patru
portofolii (agricultură, justiţie, comunicaţii, transporturi), dar se
tem de trădare (cuvântul chiar s-a rostit), adică se tem că P.D.S.R.
nu le va ceda în cele dm urmă, chiar dacă de această mişcare
politică depinde sprijinul acordat, sau nu, de P.U.N.R. Guvernului
Văcăroiu. Gheorghe Funar propune să se aştepte cu calm ziua
de 24 ian. când, conform înţelegerii cu P.D.S.R., ar urma să fie
nominalizaţi cei patru miniştri şi ziua de 1 febr. în care ar trebui
să se formeze guvernul remaniat. Neliniştile P.U.N.R.-iste au o
justificare. Adrian Năstase tocmai declarase că pentru partidul
său tovărăşia P.U.N.R. nu aduce nici un avantaj concret, dar că
uneori trebuie să alegi răul cel mai mic, un rău mai mare ce se
cere evitat fiind alegerile anticipate la care s-ar ajunge dacă
P.U.N.R. ar retrage sprijinul Guvernului Văcăroiu.
• 24 ian. Corneliu Coposu consideră că, dacă P.D.S.R.
va permite accesul P.U.N.R. la guvernare, efectul pe plan extern
365
 1994
va fi comparabil cu al unei mineriade.
• 25 ian. Şi Senatul se întruneşte în sesiune extraordinară,
convocată de o treime dintre senatori, pentru a dezbate unele
proiecte de legi ce trebuie adoptate în regim de urgentă - Legea
falimentului, Legea Politiei, Memorandumul cu F.M.I.
• 26 ian. La cimitirul Ghencea vreo 200 de persoane îşi
amintesc că e ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu. Câteva
femei plâng, se aprind lumânări, se aduc flori, se aduce chiar şi
presa zilei (aceea în care e omagiat Ceauşescu), flutură în vânt
două steaguri roşii (probabil unul pentru tovarăşul, altul pentru
tovarăşa) cu secera şi ciocanul. Deoarece răposatului îi plăceau
discursurile, se tin discursuri. Reprezentanţii Comitetului Naţional
pentru cinstirea memoriei tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi ai
Fundaţiei „Memoria socialismului" propun să-şi unească forţele
pentru a găsi un loc de veci perechii Ceauşescu, pe măsura
meritelor ei. Apare propunerea de a se amenaja un asemenea loc
în faţa Casei Republicii unde să-şi găsească odihna şi alţi fruntaşi
comunişti. în schimb, chiar în preajma zilei comemorative, regina
Elisabeta a Il-a a Marii Britanii cere (din nou!) să i se înapoieze
medalia pe care i-a oferit-o lui Ceauşescu în 1978.
-Seara târziu, Biroul Executiv al P.D.S.R. a hotărât să nu
accepte un guvern bicolor. Adrian Năstase declară că „P.D.S.R.
are suficientă forţă să-şi menţină poziţia şi, în acelaşi timp, că
P.U.N.R. îşi va modera poziţia". Liderii P.D.S.R. afirmă că
negocierile în vederea alcătuirii unui nou guvern trebuie conti­
nuate pentru a da şanse şi P.R.M. sau P.S.M. Şi chiar C.D.R.
Imediat apar reacţiile. Gheorghe Funar încă mai speră ca proto­
colul care părea să lege P.D.S.R. de P.U.N.R. la guvernare să fie
semnat până la sfârşitul lunii, iar dacă nu se va întâmpla astfel,
P.U.N.R., într-o primă fază, va retrage sprijinul echipei guverna­
mentale, apoi va introduce o moţiune de cenzură. Oricum
Gheorghe Funar crede că P.D.S.R. va plăti scump infidelitatea
sa, adică prin căderea Guvernului şi imposibilitatea adoptării me­
morandumului cu F.M.I. Liderii partidelor de opoziţie declară că
n-au crezut nicicum în viabilitatea alianţei P.D.S.R.-P.U.N.R, şi
că, în ce-i priveşte, vor accepta tratativele cu P.D.S.R., dar numai
împreună, în cadrul C.D.R, şi aşteptând ca P.D.S.R. să aibă
iniţiativa,
-Bruxelles. Teodor Meleşcanu, ministrul român de externe,
semnează documentul-cadru privind participarea României la
parteneriatul pentru pace, propus de N AT.O. România este prima
ţară care semnează acest document ce îi va permite să participe
366
1994
in comun la operaţiuni de menţinere a păcii şi de rezolvare a
situaţiilor de criză, ca şi la aplicaţii militare comune, să-şi
perfecţioneze, prin cooperare, pregătirea de luptă, să primească
i islstentă pentru restructurarea organismelor militare. Conţinutul
concret al programelor de parteneriat pentru pace va fi determinat
(le oferta pe care o va face fiecare ţară angajată în acest proiect de
colaborare cu NA.T.O.
• 27 ian. Adrian Năstase anunţă că P.D.S.R nu va accepta
ultimatumul şi şantajul P.U.N.R.
• 28 ian. C.S.J. suspendă pentru 30-31 de zile grevele
generale declanşate de Sindicatele Regiei Autonome a Lignitului
Târgu Jiu. Grevele au debutat la 11 ian., cauza fiind neplata sala­
riilor şi concedierile masive, au antrenat exploatăriîe miniere
Motru, Comăneşti, Filipeştii de Pădure, Voievozi, Câmpulung
Muscel, bazinu Rovinari, paralizând 85% din producţia de cărbune
a ţării şi obligând Guvernul să acorde subvenţii pentru stingerea
conflictului.
• 29 ian. Au loc lucrările Convenţiei Naţionale a P.A.C.
Nicolae Manolescu crede că unificarea liberală e inevitabilă, deşi
recunoaşte că neînţelegerile continuă să-i ţină la distanţă pe
liberali. Comitetul Naţional adoptă o declaraţie în care se dă
conducerii executive a P.A.C. mandatul de a încheia o alianţă
civic-liberală care să permită păstrarea identităţii partidelor
componente şi respectarea angajamentelor faţă de C.D.R.
Preşedintele P.A.C. îşi leagă unele speranţe şi de viitoarele tratative
cu P.D.S.R., la care trebuie să fie prezente toate formaţiunile C.D.R
• 1 febr. La Cotroceni reprezentanţi ai U.D.M.R. îi prezintă
lui Ion Iliescu un set de documente, printre care Memorandumul
adresat în 1993 de U.D.M.R. Consiliului Europei, un proiect de
lege despre minorităţile naţionale şi comunităţile autonome etc,
din care ar trebui să rezulte care sunt cerinţele pe care România
ar trebui să le respecte pentru a corespunde standardelor europene
şi în special admiterii României ca membru cu drepturi depline
în acest organism. U.D.M.R. a transmis Consiliului Europei şi un
aide-memoire în care apreciază că aceste recomandări n-au fost
respectate, iar unii oameni politici români le consideră faculta­
tive. Ion Iliescu are opinii diferite faţă de partenerii de discuţie
care susţin că în România problema minorităţilor nu este rezolvată,
lipsind şi cadrul juridic necesar.
• 2 febr. In sfârşit, se semnează între Oliviu Gherman şi
Gheorghe Funar protocolul (măr al discordiei între P.U.N.R. şi
P.D.S.R.) prin care P.U.N.R. are cale liberă la guvernare, unde 367
 1994
urmează să se instaleze până la 1 mart., fără să se nominalizeze
ministerele ce îi vor fi rezervate. P.D.S.R. se va întâlni din nou cu
P.R.M. şi P.S.M. şi va adresa o invitaţie la negocieri pe aceeaşi
temă, remanierea guvernamentală, C.D.R. şi P.D.
• 5febr. Chişinău. La Congresul „Casa noastră-Republica
Moldova" Mircea Snegur pledează pentru o distincţie netă între
noţiunea de moldovean şi de român care ar corespunde unei la
fel de nete separaţii între două state independente -România şi
Republica Moldova. Preşedintele Snegur sugerează că problema
unirii României cu Republica Moldova trebuie să fie abandonată
pentru ca ţara lui să nu mai fie „monedă de schimb". „în faţa
istoriei nu avem dreptul să ne ascundem că dorinţa de a fi stăpâni
în propria casă a fost prezentă în inimile moldovenilor chiar şi în
perioada dintre 1918-1940, când, s-ar părea, nu se putea visa o
altă libertate decât cea de a trăi împreună cu fraţii de sânge." Şi
totuşi în Republica Moldova cineva se mai gândeşte la unire -
Dumitru Moţpan. preşedintele Partidului Democrat Agrar, care
promite ca partidul său să înfăptuiască odată şi odată unirea
„dar nu cu România, ci numai cu regiunea Moldova din România".
- Sâmbăta liberalilor. La Bucureşti Radu Câmpeanu
reuşeşte să convoace un Congres Extraordinar P.N.L., cu
participarea a 475 de delegaţi, reprezentând 12 organizaţii
teritoriale. Este sever criticată conducerea Quintus care ar fi
îndepărtat P.N.L. de la adevăratul liberalism. Delegaţii îl aleg
preşedinte al P.N.L. pe unicul candidat la preşedinţie, Radu
Câmpeanu, votează statutul şi fac planuri de pacificare şi unificare
a mişcării liberale. Celălalt P.N.L., nerecunoscut de congresmenii
de la Bucureşti, se află la Braşov, unde Mircea Ionescu Quintus
şi susţinătorii săi se întâlnesc cu filialele teritoriale rămaseîn cea
mai mare parte fidele echipei Quintus. P.N.L. de la Braşov con­
sideră că P.N.L. de la Bucureşti se află în deplină ilegalitate,
inclusiv în ce priveşte organizarea şi desfăşurarea Congresului.
Numai că, în Bucureşti, un comando al P.N.L. Câmpeanu
pătrunde în sediul central al partidului şi prin lupte corp la corp
încearcă să-1 ocupe.
în acest timp, tot la Bucureşti, nici liberalii lui Dinu Patriciu
n-au linişte, întruniţi la şedinţa Consiliului Naţional al partidului
ei au parte de o surpriză: Vintilă Brătianu.unul dintre cei mai
activi susţinători al unificării liberale şi preşedinte al Consiliului
Naţional, demisionează şi din funcţia de conducere şi din partid,
invocând lentoarea cu care P.L. '93 tratează problema unificării
liberale. Şedinţa continuă, Horia Rusu este reales preşedinte
368
1994
rxccutiv al P.L. '93, iar Daniela Crăsnaru preşedinte al Consiliului
Naţional. Discuţiile animate şi prelungite despre, desigur,
icunificarea liberală se sfârşesc cu adoptarea unei declaraţii prin
t a r e P.L. '93 se declară în continuare receptiv la dorinţa de
icunificare a celorlalte partide liberale, dar sub pavăza P.L. '93 şi
in jurul statutului şi programului acestui partid.
• 8 febr. Camera Deputaţilor dezbate Memorandumul
încheiat de Guvern cu F.M.I. Pentru ca să se mai parcurgă o
clapă în negocierile cu F.M.I., Parlamentul României trebuie să-şi
dea avizul în legătură cu conţinutul Memorandumului, implicit
saşi asume răspunderea pentru programul de măsuri.
• 18 febr. Virgil Măgureanu, aflat la Târgu Jiu în interes
de serviciu, urcă la balcon şi le vorbeşte minerilor grevişti despre
i icmulţumirile lor pe care le consideră îndreptăţite. După întâlnirea
cu şeful S.R.I., minerii se împrăştie pe la casele lor. Apariţia lui
Virgil Măgureanu printre mineri, secondat de Miron Cosma , va
II dezaprobată de unii oameni politici, chiar şi din P.S.D.R.
• 16-19 febr. Revista România Mare şi-a continuat seria
articolelor pamfletare la adresa unor oameni politici, a unor
demnitari şi a preşedintelui Iliescu. Unul dintre cei mai virulent
atacaţi este ministrul apărării naţionale, Niculae Spiroiu. Acesta
depune o plângere la comisia juridică de disciplină şi imunităţi a
Senatului, unde mai există şi alte plângeri, ceea ce îl determină
pe Ion Predescu, preşedintele comisiei, să le dea curs. „Execuţiile"
practicate de România Mare continuă să provoace reacţii de
agitaţie. Se emit comunicate, se fac declaraţii, se scriu scrisori.
I'.S.M. şi P.R.M. ameninţă (din nou) că-şi vor retrage sprijinul
pentru Guvern, dacă Niculae Spiroiu va mai fi ministrul apărării.
Preşedintele Iliescu e acuzat că a dat mâna cu opoziţia, deoarece
nu e de acord ca ministrul apărării să fie insultat, Guvernul se
simte obligat să-1 susţină pe Niculae Spiroiu, dar înainte de a da
o declaraţie în acest sens se consultă cu P.R.M. şi P.S.M.
• 21 febr. Curtea Supremă de Justiţie decide că greva
minerilor e ilegală. La Târgu Jiu, Miron Cosma le cere ortacilor
săi să înceteze greva (temporar), promiţându-le că lupta lor va
continua. A doua zi, Miron Cosma urma să se prezinte la Parchetul
General, convocat ca să dea seama pentru mineriada din sept,
1991.
-Adrian Păunescu nu este de acord cu arestarea ziaristului
Nicolae Andrei din Craiova, acuzat de ofensă adusă autorităţilor,
în urma apariţiei în săptămânalul craiovean Conflict a unui articol
intitulat „Povestea porcului" şi considerat ofensator pentru Ion
369
 1994
Iliescu. Senatorul P.S.M. califică incidentul drept un grav atentat
la statutul de ziarist, o dovadă că se ia poziţie în forţă faţă de
mass-media, ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă pentru o
societate democratică.
• 22 febr. P.D.S.R. şi P.D. se întâlnesc la Palatul Elisabeta
pentru a identifica punctele de vedere comune care să poată
constitui baza viitoarelor întâlniri. P.D. crede în viabilitatea unui
guvern P.D.S.R.-C.D.R.-P.D. sau a unui guvern P.D.S.R. susţinut
de o majoritate parlamentară a C.D.R. şi P.D.
• 23 febr. Consiliul Militar Superior al Armatei îl susţine
pe ministrul apărării, Niculae Spiroiu. într-o declaraţie a
Consiliului, acuzaţiile aduse lui Niculae Spiroiu de publicaţiile
România Mare şi Politica sunt etichetate drept neadevăruri care
se răsfrâng însă într-un mod neconvenabil asupra întregii Armate.
-Comisia de control a activităţii S.R.I., care 1-a audiat pe
Virgil Măgureanu pentru discursul ţinut minerilor la Târgu Jiu,
consideră că directorul S.R.I. şi-a depăşit de această dată
atribuţiile.
O 23-28 febr. P.D.S.R. şi P.R.M. continuă să dea declaraţii
în legătură cu prezentul şi viitorul relaţiilor dintre cele două partide.
Severitatea acuzaţiilor reciproce lasă să se înţeleagă că ruptura e
iminentă şi definitivă. P.D.S.R. îşi anunţă disponibilitatea pentru
tratative cu C.D.R. şi P.D. care să ducă la o eventuală alianţă.
Nici opoziţia nu rămâne indiferentă ci dă declaraţii de acceptare a
negocierilor în care face previziuni optimiste. Liderii partidelor de
opoziţie au ca soluţie politică formarea unei noi majorităţi
parlamentare care să susţină un guvern minoritar P.D.S.R. -
• 28 febr. La primele alegeri libere de după 1945, din
Republica Moldova, la care se prezintă mai multe partide (27 febr.),
rezultatele preliminare situează pe primul loc Partidul Democrat
Agrar (42,8%) urmat de Partidul Socialist, Mişcarea „Unitate-
Edinstvo" , Blocul ţăranilor şi intelectualilor şi Frontul Popular
Creştin Democrat.
• 2 mart. P.D.S.R. ajunge la concluzia că P.U.N.R. nu poate
fi inclus într-un guvern remaniat. Protocolul semnat anterior cu
P.U.N.R. şi care prevede cooptarea la guvernare a acestui partid
rămâne valabil înjprincipiu.
• 4 mart. întâlnirea între P.D.S.R. şi P.N.Ţ.C.D., la nivel
de vicepreşedinţi, nu aduce nici o noutate în viaţa politică.
Schimbarea majorităţii parlamentare sau alianţa la guvernare între
P.D.S.R. şi C.D.R. rămân doar subiecte pentru declaraţii fără ecou.
P.D.S.R. iese totuşi din această rundă de discuţii şi tatonări
370
1994
reciproce cu o speranţă: P.N.Ţ.C.D. se arată dispus să sprijine
proiectele de legi care trebuie adoptate pentru aplicarea
Memorandumului cu F.M.I.
• 6 mart. Remaniere guvernamentală care dovedeşte că
P.D.S.R. se simte în stare să guverneze singur:
-Iosif Gavril Chiusbaian este numit ministru de justiţie
în locul lui Petre Ninosu.
-Gheorghe Tinca este numit ministru al apărării naţionale
în locul lui Niculae Spiroiu.
- Doru Ioan Tărăcilă este numit ministru de interne în
locul lui George Ioan Dănescu (numit secretar de stat la
Ministerul de Interne)
-Aurel Novac este numit ministru al transporturilor în
locul lui Paul Teodoru.
Câteva declaraţii în legătură cu remanierea guverna­
mentală:
Nicolae Văcăroiu -„Am ajuns în final cu partidul care se
află la guvernare (P.D.S.R.) la concluzia că în actuala etapă,
deosebit de dificilă, este practic cel mai bine să avem o echipă de
guvernare monocoloră, formată din reprezentanţi ai P.D.S.R. şi
unii specialişti".
Niculae Spiroiu -„[....] decizia schimbării mele aparţine
P.D.S.R. Pot să vă spun că Armata este sub control politic".
îon Diaconescu - „Supărarea P.D.S.R, şi a preşedintelui
pe Corneliu Vădim Tudor pare fără efect de vreme ce el este
încă parlamentar, iar Spiroiu este înlocuit. Asta este percepută
ca o implicare a preşedintelui în acest conflict, bineînţeles de partea
liderului P.R.M".
Ioan Gavra -„P.U.N.R. nu poate fi considerat înfrânt prin
această remaniere guvernamentală. Noi am adus partidul de
guvernământ la realitate, prin această remaniere şi prin realizarea
programului politic, Aceasta este performanţa politică numărul
unu, mai ales că o parte din programul executivului ne aparţine".
• 7 mart. Ion Iliescu îşi începe vizita oficială în Lituania,
Coreea de Sud şi China.
-în Republica Moldova a avut loc (6 mart.) un sondaj de
opinie „La sfat cu poporul", de fapt un referendum fără consecinţele
juridice ale acestuia. Moldovenii au fost invitaţi să răspundă la o
întrebare ce conţinea mai multe întrebări legate de: independenţa
statului, integritatea teritorială, politica de neutralitate, stabilirea
de relaţii reciproc avantajoase cu toate statele lumii şi garantarea
de drepturi egale tuturor cetăţenilor Moldovei. 90% dintre cei care 371
 1994
au votat s-au pronunţat pentru independenţa Republicii Moldova.
M.A.E. român consideră, într-o declaraţie, că rezultatele
sondajului nu pot avea mai multă greutate decât argumentele
istorice, dar pot să încurajeze românofobia,
• 8 mart. în Senat, Adrian Păunescu declară că deţine
documente din care rezultă că preşedintele P.N.Ţ.C.D., Corneliu
Coposu, a fost informator al Securităţii. Un membru P.N.Ţ.C.D. îi
atrage atenţia senatorului P.S.M, să nu confunde notele informa­
tive cu declaraţiile luate sub anchetă.
-Opinii despre remanierea guvernamentală:
P.L.'93 -despre Gheorghe Tinca: „primul ofiţer de securitate
care devine ministrul apărării naţionale". „Armata naţională a
rămas pe mâna celor care fac politica estului."
P.S.D.R, Sergiu Cunescu -apreciază numirea unor civili
la MAp.N. şi M.I. şi deplânge înlocuirea lui Niculae Spiroiu. „în
rest, aceeaşi Mărie cu altă pălărie."
P.S.M. -consideră remanierea constituţională, gândită astfel
încât să sporească „competenţa şi responsabilitatea guvernării".
Adrian Păunescu ar fi dorit ca noii miniştri „să treacă prin
comisiile de specialitate ale Parlamentului".
P.D.A.R. - este mulţumit de remaniere şi pentru că la
MAp.N. şi M.I. au fost numiţi miniştri civili, respectându-se astfel
recomandarea Consiliului Europei.
-Partidele parlamentare de opoziţie fac o serie de reproşuri
înscrise într-o declaraţie comună: noii miniştri n-au primit
aprobarea Parlamentului, astfel că o treime din membrii Guver­
nului n-au fost confirmaţi de legislativ; remanierea a fost anunţată
în plin dialog cu partidele de opoziţie, ceea ce demonstrează că
tratativele au fost privite de la început cu neîncredere de către
P.D.S.R.; eliminarea generalului Niculae Spiroiu de la MAp.N.
ridică semne de întrebare legate de modernizarea şi aplicarea
reformei în Armată şi, în consecinţă, de buna funcţionare a
colaborării cu NA.T.O. Chiar dacă sunt nemulţumite de recenta
remaniere, partidele de opoziţie doresc să continue discuţiile cu
P.D.S.R., ignorând semnele unui anume dezinteres al partidului
de guvernământ faţă de dialogul cu ele; negocierile cu P.D. au
fost amânate, la cererea P.D.S.R., iar Adrian Năstase a afirmat
că C.D.R. n-ar dispune de un program viabil de dezvoltare a ţării,
fiind o alianţă eterogenă de partide cu doctrine diferite.
• 15 mart. în Camera Deputaţilor Borhely Imre (U.D.M.R.)
aminteşte că este ziua aniversară a Revoluţiei maghiare de la
1848. Deputatul U.D.M.R. vorbeşte pe un ton solemn şi în limba
372
1994
maghiară considerând probabil că toţi parlamentarii ar fi trebuit
să înveţe ungureşte pentru a-i descifra mesajul, de altfel unul de
salut şi de urări de bine transmise cu ocazia sărbătorii maghiarilor.
Sala protestează, protestează şi P.N.Ţ.C.D., de la care U.D.M.R.
speră să obţină sprijin pentru reuşita iniţiativelor sale. (La 20
dec. 1993, U.D.M.R a înaintat la Biroul Permanent al Camerei
Deputaţilor un proiect de Lege privind minorităţile naţionale şi
comunităţile autonome, pentru a cărui dezbatere cere procedură
de urgenţă. Autorii proiectului legislativ îl consideră o prioritate
întrucât - susţin ei - prevederile acestuia sunt compatibile cu
Proclamaţia de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, cu Declaraţia
universală a drepturilor omului, cu Carta europeană a drepturilor
omului, cu Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare şi
cu recomandările şi rezoluţiile Consiliului Europei. U.D.M.R.
ignoră astfel proiectul de Lege a minorităţilor eleborat deja de
minorităţile naţionale altele decât cea maghiară şi prezentat
Consiliului Minorităţilor Naţionale, care şi 1-a însuşit. U.D.M.R.
consideră că minoritatea maghiară are un statut special între
celelate minorităţi [„nu maghiarii au venit în România, ci România
a venit la noi"] şi că e nevoie de o lege aparte care să consfinţească
acest statut. Proiectul U.D.M.R. n-a fost dezbătut în Camera
Deputaţilor ci s-a hotărât formarea unei comisii parlamentare
care să se ocupe de avizarea lui. Conceptele de bază ale proiectului
Legii minorităţilor elaborat de U.D.M.R, adoptat de Consiliul
Reprezentanţilor U.D.M.R., la 10 nov. 1993, sunt cele de
comunitate autonomă, autodeterminare internă, autonomie lo­
cală şi regională.)
• 16 mart. P.D.S.R. şi P.D. reuşesc să continue tratativele.
P.D. reia discuţia despre schimbarea majorităţii parlamentare,
dar P.D.S.R. declară că ar fi necesar doar un moratoriu între
partide. în ce priveşte alianţa la guvernare, P.D.S.R. propune să
intre în calcuî şi P.U.N.R. ceea ce P.D, nu acceptă. în replică
P.D.S.R aminteşte că la tratativele cu C.D.R. la fel de stânjenitoare
e prezenţa U.D.M.R. Concluzia este că dacă P.U.N.R. şi U.D.M.R.
s-ar cuminţi ar putea avea loc o întrevedere într-un cadru mai
larg. Oricum, pentru a nu prelungi la nesfârşit şi fără rezultate
întâlnirile, cele două partide hotărăsc că, dacă până la cel târziu
30 apr. nu reuşesc să încheie nici o înţelegere, vor pune punct
tratativelor.
-La şedinţa comună a Camerelor Parlamentului se adoptă
Legea arendei în varianta propusă de Camera Deputaţilor şi
respinsă de Senat. în primul dintre cele două articole neacceptate
373

1994
de unii parlamentari se interzice AGROMEC-urilor să ia terenuri
în arendă, iar în cel de al doilea se oferă şansa acţionarilor la
fostele I A,S.-uri să-şi dobândească terenurile după ce le arendează
cel puţin cinci ani.
• 17 mart. Nici la întâlnirea dintre P.D.S.R. şi P.A.C. nu se
ajunge la o concluzie care să determine o schimbare în viaţa poli­
tică. Totuşi părţile mai încearcă, îşi mai dau o întâlnire la 29
mart., când se speră să se pună bazele unui pact de colaborare în
domeniul legislativ. Despre colaborarea la guvernare nici nu poate
fi vorba; P.D.S.R. invocă imediat incompatibilitatea, poziţia diferită
pe eşichierul politic (centru stânga şi dreapta) la care se adaugă
voinţa P.D.S.R. de a guverna singur. Peste două zile liderii C.D.R.
vor declara că dialogurile cu P.D.S.R. şi Ion Iliescu nu pot duce
la o soluţie politică viabilă, deoarece puterea a urmărit doar scopuri
propagandistice.
- Sa spânzurat Gheorghe Gavrilescu, unul dintre
participanţii la mişcarea protestatară a braşovenilor din 15 nov.
1987 şi la evenimentele din Bucureşti din dec. '89, preşedinte
apoi ăl Grupului Independent pentru Democraţie. (într-un frag­
ment de jurnal [Revista „22" nr. 146 - 12 apr. 1994] Gheorghe
Gavrilescu mărturiseşte: „Din ianuarie 1990 şi până în prezent
am participat la toate mitingurile organizate împotriva puterii
comuniste. în 6 martie 1990 s-a demolat statuia lui Petru Groza
din Bucureşti. [...] în septembrie 1991, la ultima mineriadă am
fost arestat de o patrulă a Secţiei 3 Poliţie şi bătut, ameninţat cu
moartea pentru că eram împotriva lui Ion Iliescu".) Trupul
neînsufleţit al lui Gheorghe Gavrilescu era înfăşurat într-un steag
tricolor. Pe unul dintre afişele scrise chiar de el se putea citi:
„Dacă vrei binele poporului român, fă ca mine!". Sinucigaşul a
lăsat câtorva ziarişti o scrisoare în care mărturisea că vrea să
plece lângă Călin Nemeş.
• 24 mart. Dacă P.D.S.R. n-a reuşit să ajungă la hotărâri
comune cu C.D.R., îşi încearcă puterile şi P.U.N.R. Gheorghe
Funar anunţă că ar încerca să invite la discuţii unele partide din
Convenţie, pentru a se cunoaşte mai bine şi pentru a colabora în
Parlament.
-După eşecul tratativelor cu P.D.S.R, partidele de opoziţie
se reorientează către soluţia alegerilor anticipate. Aceasta este
concluzia lui Petre Roman şi a liderilor partidelor din C.D.R Petre
Roman care sperase într-o înţelegere cu P.D.S.R. constată că există
o diferenţă foarte mare între conduita majoritarilor în cadrul
discuţiilor bilaterale şi în practica vieţii politice.
374
1994
• 25 mart. Ion Iliescu graţiază (cereri individuale) membrii
supleanţi ai fostului C.P.Ex. al P.C.R.: Ştefan Andrei, Silviu
Curticeanu, Suzănica Gâdea, Mihai Gere, Ana Mureşan, Ioan
Torna, Ion Stoian. De altfel se mai află în închisoare foarte puţini
dintre cei condamnaţi, după dec. '89, la ani grei de temniţă pentru
Implicarea în reprimarea revoluţionarilor. S-a căutat şi s-a găsit
soluţia certificatului medical prin care condamnaţii, din motive
de sănătate, au părăsit închisorile pentru a putea beneficia de
tratamente medicale. S-au bucurat de concedii medicale Manea
Mănescu, Constantin Dăscălescu, Tudor Postelnicu, Emil
Bobu, Nicolae Andruţa Ceauşescu, Nicu Ceauşescu,
condamnaţii lotului Timişoara etc. (Un simplu cetăţean se
întreabă: „De ce nu şi-a luat şi Corneliu Coposu concediu medi­
cal, după ce a fost condamnat, ar mai fi stat şi el pe acasă şi nu
ne-ar fi mai adus aminte acum că a făcut peste 17 ani de temniţă
grea?".)
® 28 mart. Se află în România (într-o vizită planificată
imediat după admiterea României în Consiliul Europei) Gunar
Jansson şi Friedrich König, raportori ai Consiliului Europei.
- După câteva intenţii abandonate de a veni în România,
soseşte, în sfârşit, în vizită Pavel Graciov, ministrul rus al apărării.
Obiectivul principal al vizitei sale este semnarea Acordului de
cooperarea militară româno-rus. Oaspetele este primit de Ion
Iliescu, Nicolae Văcaroiu şi Teodor Meleşcanu.
• 29 mart. Camera Deputaţilor adoptă Legea impozitului
pe venitul agricol, una dintre legile pentru care s-au dus lupte
aprige. (în Senat Legea fusese respinsă.)
Opoziţia n-a participat, nici la dezbateri, nici la vot,
retrăgându-se de la şedinţele Camerei imediat după ce, la 24 mart.,
proiectul Legii a fost propus spre adoptare, în procedură de
urgenţă. Imediat ce au fost anunţate rezultatele votului (162
pentru, 7 contra -minorităţile naţionale, altele decât cea maghiară
-şi 17 abţineri -P.R.M. şi P.S.M.), Petre Roman, liderul P.D., a
citit o declaraţie: „Legea propusă de puterea actuală şi votată azi
este gândită cu mentalitatea vechiului regim ceauşist: a acumula
din munca ţărănimii". „Lucrurile sunt clare şi nici un fel de trimiteri
la înţelegerile cu F.M.I. şi alte false argumente nu pot să ascundă
realitatea." „Guvernanţii au cheltuit mult, nu mai au bani şi cred
că mai pot lua de la ţărani. Această lovitură dată ţărănimii -
recomandă Petre Roman -poate fi continuată cu reintroducerea
«văcăritului» şi «fumăritului»." (Un deputat P.D.S.R. intervine
spunând că Petre Roman se pricepe la agricultură pentru că tatăl
375
 1994
său a avut mari merite în colectivizarea agriculturii. ) Opoziţia
anunţă că va sesiza Curtea Constituţională pentru că primul
articol al Legii face o discriminare între producătorul agricol parti­
cular şi asociaţiile agricole de stat, în favoarea celor din urmă.
P.L.'93 a adresat o scrisoare lui Ion Iliescu în care îi explică de ce
nu e bine să se promulge Legea.
- La o conferinţă de presă Virgil Măgureanu, directorul
S.R.I., afirmă că în evenimentele din dec. '89 a fost implicat şi
K.G.B.-ul şi că referirile la activitatea de informator a lui Corneliu
Coposu sunt „gratuite şi denigratoare", şi vin doar din „acel
coeficient îngrijorător de venin cu care ne împroşcăm de câţiva
ani încoace".
-Corneliu Coposu, Oliviu Gherman şi Adrian Năstase
se întâlnesc şi discută despre necesitatea declanşării alegerilor
anticipate. Reprezentanţii P.D.S.R. consideră că acestea ar fi
binevenite cândva în 1995, după alegerile locale anticipate, iar
Corneliu Coposu afirmă că termenul e prea îndepărtat.
• 1 apr. Parlamentul nou instalat, în urma recentelor
alegeri legislative din Republica Moldova, adoptă o moţiune prin
care se suspendă Legea cu privire la utilizarea limbii române ca
limbă oficială.
• 5 apr. Liderii P.N.L., P.N.L.C.D. şi P.A.C. par hotărâţi să
semneze un protocol în vederea constituirii unei alianţe liberale,
dar nu înainte ca P.N.L. să revină în C.D.R. Mircea Ionescu
Quintus se angajează să înainteze C.D.R. o cerere de reprimire
în Convenţie, iar Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu promit să
susţină cererea şi chiar alianţa liberală.
• 6 apr. Sindicatele -C.N.S.L.R^răţia, Alfa şi B.N.S. -cer
sprijinul lui Ion Iliescu în negocierile cu Guvernul şi patronatul,
între revendicările sindicaliştilor se înscriu finalizarea contractului
de muncă la nivel naţional, soluţii pentru blocajul financiar şi
reducerea impozitelor.
-P.D.S.R. şi P.D. la o nouă întâlnire. P.D. cere schimbarea
majorităţii parlamentare şi delimitarea, printr-o declaraţie publi­
că, a P.D.S.R de partidele extremiste. Propunerile rămân fără
ecou. Partidul de guvernământ are alte intenţii. încearcă să obţină
de la P.D, susţinere în Parlament pentru proiectele de legi menite
să conducă la accelerarea reformei, unele dintre acestea fiind
prevăzute şi în Memorandumul F.M.I. Chiar dacă nu reuşesc să
se alieze, cele două partide nu întrerup tratativele. Adrian Severin
consideră că negocierile trebuie să continue -o ruptură ar dăuna
tuturor - deşi P.D.S.R. nu are tăria de a se despărţi de partidele
376
1994
compromise.
-Nici Victor Surdu, liderul P.DA.R, nu este de acord cu
Legea impozitului pe venitul agricol şi nici cu suma
neîndestulătoare repartizată agriculturii în bugetul pe 1994. El
consideră că a sosit momentul să se adreseze printr-o scrisoare
lui Ion Iliescu pentru ai prezenta temerile sale în legătură cu
viitorul agriculturii.
• 8 apr. Parlamentul de la Chişinău ratifică tratatul de
aderare a Republicii Moldova la C.S.I. şi la Uniunea economică,
documente pregătite, susţinute şi semnate anterior de Mircea
Snegur. Votează împotriva acestor documente adepţii unirii cu
România: Frontul Popular Creştin Democrat şi Blocul
Intelectualilor şi Ţăranilor.
• 8-9 apr. La şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. se
adoptă un „Manifest pentru salvarea României" program anticriză
pe care C.D.R. intenţionează să-1 prezinte opiniei publice şi, mai
ales, să constituie punctul de referinţă în negocierile cu P.D.S.R.
A doua zi „Manifestul" va fi dat publicităţii. Pentru salvarea Româ­
niei liderii opoziţiei propun: o justiţie care „să pună capăt jafului
şi corupţiei", 18% din impozite să intre în contul administraţiei
locale; credite avantajoase pentru ţărani şi agricultură, desfiinţarea
impozitului agricol, distribuirea integrală a titlurilor de proprietate
în cel mult 6 luni; locuri de muncă şi investiţii pentru tineri; mai
multe fonduri pentru învăţământ (de trei ori mai mari) sănătate
şi cultură; adoptarea urgentă a legii învăţământului; protecţie
socială reală pentru şomeri şi categoriile defavorizate; întărirea
apărării ţării prin integrarea în structurile euro-atlantice.
• 9-10 apr. P.S.M. a ajuns la cel de al II-lea Congres.
Cuvântarea lui Iile Verdet, preşedintele partidului, îi face pe cei
prezenţi în sală să fie şi mai mândri decât erau de partidul lor.
P.S.M. e în creştere de popularitate, iar viitorul îi va aduce
câştigarea alegerilor. Are şi un program de guvernare care îi prote­
jează pe cei mulţi, duce ţara la prosperitate, îi apără bogăţiile şi
demnitatea, dacă nu cumva reforma păguboasă a Guvernului
Văcăroiu (susţinut de P.S.M.) o vor lăsa şi fără una şi fără cealaltă,
datorită aservirii ţării unor interese străine. Adrian Păunescu
crede că partidul îşi parcurge drumul către viitor fără a „desfiinţa
oglinda retrovizoare". Tudor Mohora riscă şi circulă pe magistralele
socialismului fără „oglinda retrovizoare". Alegerile au demonstrat
ceea ce ştie toată lumea: e obligatoriu să circuli cu „oglinda
retrovizoare". Ilie Verdeţ a fost reconfirmat preşedinte, Adrian
Păunescu a devenit prim-vicepreşedinte. P.S.M. are ca
377

1994
vicepreşedinţi pe: Traian Dudaş, Măria Lazăr, Nicolae Honţanu,
Mihai Părăluţă, Ion Sasu. Congresul adoptă şi trei moţiuni:
ridicarea embargoului asupra Iugoslaviei, Cubei şi Irakului;
reconcilierea naţională, soluţionarea problemei caselor naţio­
nalizate în favoarea chiriaşilor cărora să li se dea voie să cumpere
locuinţele.
• 15 apr. Mircea Snegur semnează statutul C.S.I. cu
ocazia întâlnirii celor 12 şefi de state şi de guverne din ţările C.S.I.
- După remanierea guvernamentală toate partidele şi-au
îndreptat atenţia către eventualele alegeri anticipate. Unele declară
că alegerile anticipate nu sunt necesare, altele că sunt binevenite,
dar în anumite condiţii etc. Indiferent de ce declară fiecare, toate
îşi încep campania electorală: P.D. în frunte cu Petre Roman, la
Oradea (9 apr.), încearcă să demonstreze că ştie cum se face o
adevărată politică naţională, („Carta Partidului Democrat pentru
o nouă politică naţională") sperând să câştige voturi în
Transilvania; Oliviu Gherman alege Galaţiul (9 apr.), Viorel
Cataramă e la Reşiţa (9 apr), o delegaţie a P.D.S.R. condusă de
Adrian Năstase bate meleagurile prahovene (8-9 apr.), mult
încercatul P.N.L. se deplasează la Curtea de Argeş (16 apr.), chiar
şi Sergiu Cunescu se aventurează până la Buzău (16 apr).
• 18 apr. Legea impozitului pe venitul agricol e votată şi în
Senat, tot fără participarea opoziţiei. Nici P.D.A.R. n-a susţinut
această Lege.
• 19 apr. în şedinţa comună a celor două Camere ale
Parlamentului, Gheorghe Toduţ (P.L/93) propune înfiinţarea unei
comisii de anchetă asupra repartizării locuinţelor solicitate de către
parlamentari şi angajaţi ai Parlamentului, în perioada 1990-1994.
Traian Băsescu (P.D.) completează propunerea: cercetarea să se
extindă şi asupra Guvernului şi preşedinţiei. După multe ore de
discuţii, parlamentarii adoptă hotărârea de înfiinţare a acestei
comisii.
• 21 apr. în Bucureşti îşi deschide lucrările Forumul
Crans-Montana (găzduit de Palatul Parlamentului) şi dedicat
problemelor estului european şi Orientului Mijlociu. Cu acest prilej
are loc întâlnirea dintre Yasser Arafat, şeful O.E.P., şi Shimon
Peres, ministrul de externe al Israelului, ambii prezenţi la lucrările
Forumului. Larga participare la ediţia de la Bucureşti a Forumului
Crans-Montana, organizarea impecabilă, negocierile de pace cu
rezultate încurajatoare între O.E.P. şi Israel, fac ca România să
fie un centru de interes pentru întreaga lume. Au participat 2 552
de persoane (şefi de state, prim-miniştri, preşedinţi de parlamente,
378
1994
11 iii ilştri, ambasadori, reprezentanţi ai organismelor internaţionale,
oameni de afaceri, ziarişti etc.), din 72 de ţări, au avut loc întâlniri
şl (lezbateri în plen, în comisii şi grupe de lucru, întâlniri bilaterale
şl convorbiri oficiale.
La şedinţa finală, Jean-Paul Carteron, preşedintele
l'iindaţiei Crans-Montana, a spus: „Am participat la multe
I onferinţe internaţionale, dar acesta este cel mai mare centru de
Conferinţe pe care l-am întâlnit. Totul a funcţionat perfect.
I (i icureştiul s-a relansat în circuitul marilor centre internaţionale
de reuniuni", Jean-Paul Carteron crede că fetita lui, Măria
Viorica, pe care a adoptat-o din România cu patru ani în urmă,
poate fi mândră de ţara ei. Ion Iliescu, mediator în convorbirile
Arafat-Peres, declară: „în procesul de pace în Orientul Mijlociu,
întâlnirea Peres-Arafat a dus la un progres în negocierile de pace
( e vor urma la Cairo". în ce priveşte conflictul din fosta Iugoslavie,
I vomânia a susţinut propunerea Franţei, la care au aderat Uniunea
Kuropeană şi S.U.A., de reluare a negocierilor de pace în Bosnia.
„Dacă Israelul şi O.E.P. se află la masa tratativelor, de ce nu ar
putea face acelaşi lucru şi sârbii, croaţii şi bosniacii?" -
concluzionează Ion Iliescu.
• 25 apr. Nicolae Manolescu, preşedintele P.A.C.,
apreciază (la consfătuirea reprezentanţilor filialelor P.A.C.) că
eşecul tratativelor între P.D.S.R. şi opoziţie se poate explica prin
neputinţa oamenilor politici de aşi adapta programele cerinţelor
limpului, Numai astfel poziţiile celor două tabere au ajuns să
pară ireconciliabile. Eşecul tratativelor a însemnat o victorie a
radicalilor din fiecare grupare, dar „imobilismul în politică se
plăteşte".
• 26 apr. P.D.S.R. şi P.D. au încă o întâlnire şi hotărăsc să
fie ultima, pentru că nici de această dată nu se ajunge la o
concluzie comună. P.D.S.R. îşi exprimă intenţia de a se orienta
spre dialogul cu partidele C.D.R.
-Liderii C.N.S.L.R.-Frăţia sunt primiţi de Nicolae Văcăroiu
pentru a rezolva împreună situaţia contractului colectiv de muncă
şi- nemulţumirile sindicaliştilor în pragul unui nou conflict de
muncă.
• 28 apr. Mircea Snegur recunoaşte statutul juridic de
„stat" Transnistriei. La masa tratativelor, împreună cu Igor
Smirnov, preşedintele autoproclamatei Republici Transnistrene,
Mircea Snegur stabileşte programul relaţiilor statale între Moldova
şi Transnistria, asistat de un emisar al lui Boris Elţîn.
-Mihai de Hohenzollern renunţă din nou la iniţiativa de 379a
 1994
veni în România cu ocazia sărbătorilor de Paşte. Ex-regele consi­
deră inacceptabile condiţiile impuse de Guvernul român pentru
ca vizita sa să poată avea loc. E vorba de un control riguros al
duratei, itinerariului şi programului vizitei.
-Bruxelles. Ministrul Apărării Naţionale, Gheorghe Tinca,
depune la sediul N.A.T.O. documentul de prezentare a României
la parteneriatul pentru pace. Documentul cuprinde propunerile
concrete ale ţării noastre pentru cooperarea cu alianţa nord-atlan-
tică. Documentul a fost analizat şi de George Joulwan,
comandantul suprem al forţelor NA.T.O.
-PA.C. consideră că acordul militar româno-rus trebuie
cunoscut de Parlament, ca şi toate celelalte documente care
angajează politica externă a României. Reprezentantul P.A.C. îşi
manifestă îngrijorarea pentru declaraţiile ministrului rus al
apărării, din care rezultă că a obţinut de la România mai mult
decât se aştepta şi că această ţară se reorientează în politica
externă.
• 3 mai Grupul parlamentar P.D. din Camera Deputaţilor
cere Parchetului General punerea sub urmărire penală a unor
lideri P.U.N.R. -Gheorghe Funar, Ioan Gavra, Cornel Brahaş -
pe care reprezentanţii P.D. îi consideră complici la înşelăciune în
dauna avutului privat pentru că aceştia au susţinut public jocurile
de noroc tip Caritas.
-T.M.B. declară legal Congresul P.N.L. de la Bucureşti, deci
Radu Câmpeanu este confirmat ca preşedinte al P.N.L. Deşi
înfrânt, decăzut din funcţia de preşedinte al P.N.L., Mircea Ionescu
Quintus speră în următoarele decizii judecătoreşti.
• 4 mai P.U.N.R. susţine că dimpotrivă, P.D. a sprijinit
jocurile de noroc. Grupurile parlamentare ale partidului sesizează
şi ele organele de justiţie, încercând să demonstreze că fenomenele
de corupţie şi jocurile de noroc au fost încurajate de guvernele şi
liderii P.D. Ioan Gavra însuşi cere procurorului general să
declanşeze ancheta penală împotriva lui Petre Roman, Traian
Băsescu, Adrian Severin, Rada Istrate etc. Totodată, în numele
partidului se trimite o scrisoare lui Nicolae Văcăroiu în care se
cere interzicerea jocurilor de noroc gen Caritas, pentru al cărui
faliment sunt acuzaţi tot liderii P.D. care l-au tolerat. P.D.
protestează împotriva acţiunilor P.U.N.R., îl acuză pe Ioan Gavra
de fals intelectual, de uz de fals, de abuz în serviciu, bineînţeles
tot printr-o sesizare depusă la Parchetul General (6 mai).
-Camerele reunite ale Parlamentului trec la constituirea
comisiei de anchetă asupra repartizării locuinţelor de către
380
1994
Parlament, Guvem şi preşedinţie. Preşedintele comisiei este Ioan
Duţu (P.R.M.), vicepreşedinte Gheorghe Toduţ (P.L. '93), iar
secretar Ioan Gavra (P.U.N.R.).
-Apare în viaţa politică românească şi un P.C.R. căruia
T.M.B. îi acceptă cererea de înscriere ca persoană juridică. Victor
Hâncu este organizatorul şi conducătorul noului P.C.R., care -se
zice -are 4 000 de membri şi 20 de filiale.
• 4-8 mai. La Suceava cu ocazia Conferinţei Naţionale a
Organizaţiilor Studenţeşti din România se înfiinţează Confederaţia
Studenţilor din Romînia (C.S.R.) la care aderă 31 de organizaţii
studenţeşti din toate centrele universitare, cu excepţia Aradului,
Ploieştiului şi Piteştiului. Au lipsit Liga Studenţilor din
Universitatea Bucureşti şi Uniunea Naţională Independentă a
Studenţilor. în Conducerea Confederaţiei au fost aleşi: Ovidiu
Donţu -preşedinte; Ovidiu Zară. Aurel Răcăţanu. Constantin
Zgâmbău -vicepreşedinţi; Claudiu Stoicescu - secretar.
• 9 mai. Cinci parlamentari ai opoziţiei care fac parte din
comisia pentru cercetarea cazurilor de corupţie depun la Birourile
Permanente ale Camerelor Parlamentului un Raport separat
privind rezultatele cercetărilor. Semnatarii acestui Raport (de
câteva sute de pagini) îl acuză pe Romul Vonica de atitudine
partizană, de muşamalizarea afacerilor în care sunt implicate
nume sonore din Guvern şi din alte structuri ale puterii. Cei cinci
au fost nevoiţi să redacteze un Raport separat pentru că Romul
Vonica n-a acceptat să includă în Raportul comisiei documentele
oferite de ei ceea ce îi determină să nu recunoască viabilitatea
Raportului oficial, girat de Vonica. Cei cinci parlamentari (Ioan
A.Mureşan, vicepreşedintele comisiei anticorupţie, senator Gâbor
Koszokâr, membru, deputat Ioan Ghişe, membru, deputat Călin
Nestor, membru, deputat Dorel Coc, membru) susţin printre
foarte multe altele: „Lipsa de reacţie a celor aflaţi astăzi la
guvernare şi care deţin toate instrumentele necesare diminuării
acestui fenomen îngrijorător din societatea românească -
CORUPŢIA - ne face să afirmăm că nu există voinţă politică
motivată pentru restabilirea legalităţii şi a stării de normalitate în
ţară". Una dintre măsurile propuse are în vedere .Asumarea
răspunderii politice pentru faptele şi acţiunile întreprinse de
membrii cabinetului Văcăroiu. Primul-ministru să înainteze
demisia cabinetului pe care îl conduce. Aceasta ar crea
posibilitatea găsirii unei noi formule guvernamentale, care,
animată de o altă voinţă politică, ar putea opri dezastrul în care
se află ţara şi ar orienta societatea românească spre normalitate".
381
 1994
- U.E.O. propune statelor foste comuniste să devină
„parteneri asociaţi". Nouă state, printre care şi România, răspund
acestei oferte.
• 10 mai. P.L.'93 învinovăţeşte Guvernul pentru nepre-
zentarea la timp a bugetului pe anul 1994 şi îi cere lui Ion Iliescu,
printr-o scrisoare deschisă, să se implice în sancţionarea penală
a lui Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu pentru infracţiunea
de abuz în serviciu contra intereselor publice. Aceeaşi acuzaţie
este formulată şi de la tribuna Parlamentului în prima zi a
dezbaterilor proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1994. P.L.'93
anunţă că va sesiza oficial cele două Camere şi Curtea de Conturi.
Liberalii amintesc că proiectul de buget pe 1994 trebuia prezentat
de Guvern din oct. 1993 (conform Legii finanţelor publice) şi că,
în absenţa lui, de la începutul anului până la adoptarea bugetului
cheltuielile făcute n-au nici o bază legală. După ce se trece la
discuţiile propriu-zise pe marginea proiectului de Lege a bugetului,
Florin Georgescu, ministrul finanţelor, prezintă bugetul ca bun,
fiindcă asigură relansarea economiei, creşterea P.I.B. (produsul
intern brut), a producţiei industriale, agricole, a protecţiei sociale
şi înlesneşte infuzia de capital străin din partea organismelor
fianciare internaţionale. Anterior, Florin Georgescu a recunoscut
că bugetul pe 1994 este unul de austeritate, justificată prin intenţia
de a stopa inflaţia şi de a respecta înţelegerile cu F.M.I., privind
unele măsuri de politică economică. După optimismul ministrului
finanţelor se face simţit pesimismul parlamentarilor opoziţiei,
Mircea Ciumara (P.N.Ţ.C.D.), economist, consideră proiectul
de buget pur şi simplu ilegal, antieconomic, antidemocratic, anti­
social, antinaţional. Pornind de la aceste diferenţe de opinii, greu
de ignorat, proiectul Legii bugetului pe 1994 va constitui, în
şedinţele ce vor urma, o încercare grea pentru parlamentarii
ambelor tabere.
• 10-11 mai. Ziarul Adevărul continuă să-1 acuze pe Adrian
Năstase pentru deţinerea a patru locuinţe. O dată cu atacurile
extrem de dure („Partidul învârtiţilor -Semnul electoral -CASA")
ziarul publică şi replica lui Adrian Năstase (pe care-1 numeşte
„Năstase Patrucase") în care sunt demontate, punct cu punct,
acuzaţiile formulate de incisiva publicaţie. Şi recent înfiinţata
comisie parlamentară care analizează felul în care au fost atribuite
locuinţele unor demnitari (Guvern, Parlament.preşedinţie) pri­
meşte din partea lui Adrian Năstase o scrisoare de explicaţii în
legătură cu acuzele ce i se aduc.
• 11 mai. Consiliul de Administraţie al F.M.I. aprobă
382
1994
Acordul stand-by cu România, pe o durată de 19 luni, în care
liiogramul de finanţare se ridică la 700 milioane dolari, sumă
destinată consolidării rezervelor valutare ale ţării.
- Strasbourg. La Sesiunea Comitetului de Miniştri ai
(Consiliului Europei, Teodor Meleşcanu semnează Protocolul 11
la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor
iMindamentale, considerat document cheie al Convenţiei şi care
pievede, printre altele, dreptul cetăţenilor de a se adresa Curţii
drepturilor omului.
• 12 mai. Conferinţă de presă organizată de parlamentarii
opoziţiei care fac parte din comisia pentru cercetarea cazurilor de
corupţie, Romul Vbnica, preşedintele comisiei, este din nou acuzat
ia a încercat să acopere marile afaceri dubioase în care sunt
Implicate persoane importante şi că datorită acestei preocupări
vinovate comisia nu a putut lucra, multe documente hotărâtoare
nefiindu-i puse la dispoziţie. Parlamentarii opoziţiei care au
11 îcercat să lucreze alături de Romul Vonica avertizează că actuala
guvernare a permis transferarea ilegală a capitalului de stat în
proprietate privată şi că politica economică a Guvernului va
Impune ţării modelul economic şi social latino-american, adică o
mână de magnaţi care controlează toate pârghiile puterii
economice şi politice pe de o parte, iar pe de altă parte masele
înfricoşate şi îndobitocite de sărăcie. Raportul separat al
parlamentarilor opoziţiei îi numeşte şi pe cei consideraţi vinovaţi
de extinderea corupţiei: Florin Georgescu, ministrul finanţelor,
Ioan Oancea, ministrul agriculturii, George Ioan Dănescu, fostul
ministru de interne, Paul Teodoru, fostul ministru al
transporturilor, Viorel Hrebenciuc, secretarul general al
Guvernului.
-La şedinţa Biroului Executiv al P.D.S.R., la care e prezent
şi Ion Hiescu, se discută şi „cazul Năstase". Preşedintelui executiv
al P.D.S.R. i se cere să explice afirmaţia pe care a făcut-o şi din
care rezultă că în campania declanşată împotriva lui ar fi implicaţi
şi unii membrii ai conducerii P.D.S.R, nemulţumiţi că în ultima
vreme partidul a fost mai „dinamic". Totul s-a terminat cu bine,
concluzia fiind că atacurile contra lui Adrian Năstase sunt de
fapt atacuri la adresa P.D.S.R., fiindcă „e mai uşor să demolezi
un partid, demolându-i liderii". Toată lumea a căzut de acord că
numai opoziţia ar fi autoarea ofensivei împotriva lui Adrian
Năstase, deci împotriva P.D.S.R., şi şi-a afirmat solidaritatea cu
colegul de partid greu încercat.
• 13 mai. Ion Iliescu, prin Traian Chebeleu,neagă că
383

1994
preşedinţia ar fi implicată în campania de presă împotriva lui
Adrian Năstase.
-în timp ce în Parlament se discută proiectul de buget pe
1994, căruia i se aduc critici de fond, premierul Nicolae Văcăroiu
se află într-un turneu în America Latină - Brazilia, Peru, Para­
guay.
-Brăila. Congresul Extraordinar al B.N.S. îl alege pe
Dumitru Costin în funcţia de preşedinte al acestei confederaţii
sindicale.
• 14 mai. Continuă turneele electorale ale partidelor politice
(P.A.C. în judeţul Argeş, P.L.'93 în Dolj etc.)
• 16 mai. La invitaţia Parlamentului României soseşte în
vizită la Bucureşti Egon Klepsch, preşedintele Parlamentului
European. Au loc întâlniri cu Adrian Năstase, Oliviu Gherman,
liderii grupurilor parlamentare, membrii ai Guvernului, Ion Iliescu
etc.
-Subcomisia parlamentară de anchetă a „cazului Spiroiu"
îl absolvă pe fostul ministru al apărării naţionale de acuzaţiile
aduse de Corneliu Vădim Tudor.
• 17 mai. Curtea Constituţională decide că Legea impozi­
tului pe venitul agricol contravine Constituţiei prin prevederea ca
aceasta să intre în vigoare în 1994, încălcând astfel principiul
care interzice aplicarea retroactivă a legilor.
-Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât
cea maghiară, depune la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor
un proiect de Lege a minorităţilor naţionale.
-Ion Iliescu promulgă Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
-Raportul Koriig Jansson, pe care raportorii Consiliului
Europei l-au întocmit în urma vizitei efectuate în România, conţine
numeroase critici la adresa funcţionării mecanismelor democratice
în România (Politia şi S.R.I., sistemul judecătoresc, repararea
nedreptăţilor şi restituirea de proprietăţi foştilor deţinători, avocaţii,
homosexualitatea, mass-media, administraţia locală şi regională,
bisericile, sindicatele, graţierea prezidenţială). în capitolul
„Rezumat şi concluzii" se afirmă, printre altele: „Trebuie făcută
totuşi observaţia că până în prezent numai o mică parte din
angajamentele luate de autorităţile române cu ocazia admiterii în
Consiliul Europei au fost respectate". Acest document va stârni
reacţii de nemulţumire din partea unor oameni politici români şi
va fi combătut în scris de unii membri ai delegaţiei parlamentare
române la Consiliul Europei care vor înainta obiecţiile lor
384
1994
Secretariatului Consiliului Europei.
• 19 mai. P.D.S.R. şi P.U.N.R. se aşază din nou la masa
11 atativelor pentru rediscutarea protocolului încheiat în luna febr.
şi rămas fără efecte în plan practic, adică fără cooptarea P.U.N.R.
la guvernare. Mai vechii aliaţi hotărăsc ca până la 1 iun. să aibă
loc o nouă remaniere guvernamentală.
• 21 mai. împrumuturi, împrumuturi. Banca Mondială şi
Grupul celor 24 de ţări industralizate au decis să acorde
împrumuturi României (peste un miliard de dolari).
• 23 mai. Liderii P.N.Ţ.C.D. se preocupă de declaraţiile
lâcute de Ion Iliescu în cursul vizitelor la Oradea şi Satu Mare
unde preşedintele ţării ar fi afirmat că adoptarea Legii fondului
funciar reprezintă cea mai mare greşeală din ultimii patru ani.
(Ulterior Ion Iliescu a precizat că nu se referea la conţinutul Legii
şi la împroprietărirea ţăranilor, ci la modul de aplicare a Legii.)
P.N.Ţ.-iştii declară că nu-i mai miră atitudinile criptocomuniste
ale lui Ion Iliescu, ci îi îngrijorează efectul negativ asupra
privatizării al unor astfel de verdicte.
-Parchetul de pe lângă T.M.B. a declarat apel împotriva
hotărârii de reînfiinţare a P.C.R.
• 24 mai. Rusia şi parteneriatul pentru pace. Miniştrii
apărării ai ţărilor NA.T.O., reuniţi la Bruxelles, răspund pretenţiilor
Rusiei formulate de ministrul apărării, Pavel Graciov. Rusia
doreşte ca N.A.T.O. să-i recunoască statutul de mare putere şi
să-i acorde un tratament privilegiat. Membrii NA.T.O. declară că
sunt dispuşi să realizeze o relaţie mai strânsă cu Rusia în afara
parteneriatului pentru pace, însă nu poate fi vorba de relaţii strate­
gice sau speciale şi nici de dreptul de veto în anumite domenii.
Rusia va semna totuşi acordul de parteneriat pentru pace, chiar
la reuniunea miniştrilor apărării N.A.T.O. de la Bruxelles, obţinând
şi unele atu-uri care se justifică prin calitatea ei de mare putere
militară.
-Reprezentanţii opoziţiei iau atitudine faţă de afirmaţiile
lui Ion Iliescu, făcute în cursul unei vizite în judeţul Bihor, con­
form cărora unii judecători şi-ar fi depăşit atribuţiile profesionale,
adoptând hotărâri în favoarea foştilor proprietari ai imobilelor
naţionalizate. Dinu Patriciu (P.L/93) consideră că Ion Iliescu
„pune bazele unei dictaturi de catifea", depăşindu-şi mandatul
prin imixtiuni în treburile unor instituţii de stat.
• 28-29 mai. Petroşani. Primul Congres naţional al
minerilor. Participă ca invitaţi reprezentanţi ai preşedinţiei,
Guvernului, ai unor ministere, parlamentari hunedoreni şi 385 un
 1994
singur lider de partid -Ilie Verdet Viorel Hrebenciuc, secretar
general al Guvernului, e interesat ca sindicatele din minerit să fie
unite. Minerii prezenţi la Congres hotărăsc să formeze un
supersindicat care să consfinţească unitatea mişcării sindicale
minereşti. Acesta a luat numele de Convenţia Minieră Creştin-
Democrată „Sfânta Varvara" al cărei preşedinte a fost ales Miron
Cosma. P.N.Ţ.C.D. va saluta apartenenţa la ideile creştin
democraţiei a unui sindicat puternic, exprimându-şi speranţa că
o nouă vizită la Bucureşti a minerilor, eventual la sediul P.N.Ţ.C.D.,
va decurge „ca între prieteni".
• 30 mai. Consiliul Naţional al P.L.'93. într-un apel adresat
C.D.R. se propune să se declanşeze negocierile în vederea
transformării C.D.R. în partid politic. Propunerea provoacă
stupefacţie în rândurile opoziţiei şi reacţii nete de respingere a
ofertei.
Corneliu Coposu: „Cred că propunerea P.L/93 nu
urmăreşte altceva decât să evite tendinţa pozitivă de unificare
într-un partid liberal a celor 7 fracţiuni liberale existente".
Constantin Avramescu (P.S.D.R.): „Este o copilărie şi face parte
din teribilismele cu care nea obişnuit P.L.'93". Ion Diaconescu:
„Este o diversiune". Radu Vasile (P.N.Ţ.C.D.): „Ce a făcut P.L.'93
se numeşte show politic". Călin Popescu Tăriceanu: „O
manifestare a complexului piticului de care suferă P.L.'93".
• 31 mai. Camerele reunite ale Parlamenentului adoptă
proiectul Legii bugetului de stat pe 1994 cu 227 voturi pentru, 72
contra şi 31 de abţineri. P.D.S.R. şi aliaţii au votat pentru, iar
partidele de opoziţie fie au votat contra, fie s-au abţinut.
-Comisia parlamentară de cercetare a cazurilor de corupţie
a depus raportul final la Birourile Permanente ale Camerelor
Parlamentului. Raportul cuprinde şi varianta parlamentarilor
opoziţiei, ca şi un program legislativ pentru combaterea actelor
de corupţie. La Birourile Permanente ale Camerelor mai exista
încă un Raport al P.D., pe tema corupţiei, care încearcă să-1
contracareze pe cel instrumentat de Romul Vonica.
• 1 iun. în Camera Deputaţilor încep dezbaterile pe
marginea proiectului Legii învăţământului. Mulţi parlamentari şi
oameni politici o compară, prin importanţă, cu Constituţia şi se
aşteaptă ca dezbaterile să fie de mai lungă durată şi de mare
dificultate. U.D.M.R. a şi prezentat comisiei de specialitate a
Camerei Deputaţilor un număr apreciabil de amendamente.
Comisia a respins amendamentele, dar U.D.M.R. nu s-a resemnat
ci le-a transmis lui Ion Iliescu împreună cu rugămintea de a
386
1994
interveni pentru adoptarea lor,
• 2 iun. Revoluţionarii lui dec,'89 sunt din nou sub
balconul clădirii fostului CC. al PC.R De această dată sunt puţini,
dar tot revendicativi. Ei cer ridicarea imunităţii parlamentare
senatorilor Valeriu Momanu (P.D.S.R), Corneliu Vădim Tudor
(P.R.M.) şi Adrian Păunescu (P.S.M.) pentru că au denigrat
revoluţionarii şi Revoluţia din dec.'89 în plenul Senatului. Cei
prezenţi cer ca tratativele să aibă aceeaşi regie ca în dec.'89: o
delegaţie a parlamentarilor să iasă în celebrul balcon şi să înceapă
discuţiile cu revoluţionarii. Oliviu Gherman nu acceptă jocul ci
îi invită pe nemulţumiţii din stradă în sala de şedinţe a Senatului,
pentru a le spune că numai ministrul justiţiei poate ridica
imunitatea parlamentară în scopul începerii urmăririi penale.
Oliviu Gherman întrevede o soluţie: o scrisoare a revoluţionarilor
să ajungă la cei trei parlamentari pentru ca aceştia să hotărască
ce e de făcut. La următoarea şedinţă a Senatului, revoluţionarii
prezenţi în faţa clădirii îl determină pe Corneliu Vădim Tudor să
ajungă la fotoliul său de senator printr-o intrare secundară.
• 3 iun. La Constanţa, un grup de revoluţionari încearcă
să oprească accesul lui Corneliu Vădim Tudor în clădirea
prefecturii. Au loc incidente între aceştia şi forţele de ordine
convocate pentru a apăra prefectura ,dar şi staff-ul P.R.M. Odată
salvat de mânia celor ce nuT agreează şi nu-1 doresc la Constanţa,
Corneliu Vădim Tudor declară susţinătorilor P.R.M. că a fost
informat despre un complot pe care îl pregăteşte opoziţia sub
conducerea lui Petre Roman. Conform unui plan bine pus la
punct va avea loc înlăturarea prin forţă a puterii, asasinarea lui
Ion Iliescu şi instalarea regelui Mihai, şi toate acestea numai
până la 17 iun. Imediat Colegiul Director al P.D. protestează
împotriva afirmaţiilor lui Corneliu Vădim Tudor, pe care le consi­
deră o diversiune periculoasă şi cere sesizarea Procuraturii
Generale ca şi ridicarea imunităţii parlamentare a senatorului
P.R.M. La rândul lui Corneliu Vădim Tudor se consideră
ameninţat şi pretinde să i se ridice imunitatea parlamentară lui
Petre Roman. Intervine şi S.R.I. precizând într-un comunicat că
din datele pe care le are nu rezultă că Ion Iliescu, Guvernul şi
celelalte structuri statale ar fi în pericol şi nici că ex-regeie Mihai
ar reveni în România (6 iun.).
• 6 iun. Camera Deputaţilor se pronunţă în problema Legii
de organizare şi funcţionare a Societăţilor naţionale de Radio şi
Televiziune, Lege care a primit din partea Curţii Constituţionale
verdictul de neconstituţionalitate pentru articolul care prevedea
387
 1994
ca activitatea instituţiilor respective să fie controlată de comisiile
parlamentare. La dezbaterea finală opoziţia insistă pentru a se
menţine în Lege articolul pus sub semnul neconstituţionalităţii,
încercând să demonstreze că e necesar ca Radioul şi T.V. să fie
controlate de comisiile de cultură ale Parlamentului. Majoritarii
nu acceptă să se instituie un control riguros la Radio şi T.V., prin
intermediul comisiilor, ci îşi impun, prin vot, dorinţa de a lăsa
cele două instituţii în grija plenului Parlamentului. în consecinţă
opoziţia pierde ocazia de a-şi mai spune cuvântul despre activitatea
Radioului şi T.V. pentru că dacă în comisii propunerile ei aveau
şansa să se impună la vot, în plenul Parlamentului majoritarii
pot avea de fiecare dată câştig de cauză, prin numărul voturilor.
Reprezentanţii opoziţiei consideră că în acest caz Curtea
Constituţională a cedat presiunilor puterii care insistă să-şi
menţină controlul asupra celor două instituţii.
• 7 iun. în Senat continuă divergenţele pe marginea
proiectului de lege care reglementează situaţia imobilelor
naţionalizate. Opoziţia susţine să se restituie fiecărui fost
proprietar toate proprietăţile imobiliare pe care le-a deţinut înainte
de naţionalizare, iar majoritarii insistă pentru a se restitui câte
un singur apartament şi doar dacă fostul proprietar locuieşte în
prezent în apartamentul respectiv în calitate de chiriaş. în plus ei
propun un amendament la lege care prevede ca toate hotărârile
judecătoreşti pronunţate deja în favoarea foştilor proprietari, prin
care aceştia şi-au redobândit locuinţele, să fie anulate.
-Parlamentarii de la Chişinău votează pentru schimbarea
imnului naţional. Se renunţă la „Deşteaptâ-te române" în favoarea
imnului (provizoriu) „Linîba noastră".
• 8 iun. Şi Senatul acceptă verdictul de neconstitu-
ţionalitate formulat de Curtea Constituţională în legătură cu
articolul ce prevedea (în Legea de organizare şi funcţionare a
societăţilor naţionale de Radio şi Televiziune) ca activitatea
Radioului şi Televiziunii să fie sub controlul comisiilor de cultură
ale Parlamentului, Prin vot se impune soluţia preferată de
majoritarii din Camera Deputaţilor: Radioul şi Televiziunea vor fi
supuse controlului plenului Parlamentului.
• 9 iun. Colegiul Director al P.A.C. propune un set de
principii care să conducă la reorganizarea C.D.R., dintre care cel
mai important prevede transformarea C.D.R. într-o alianţă de
partide politice, separată de formaţiunile nepolitice care ar urma
să se constituie într-un Forum de Susţinere Civică a C.D.R. P.A.C.
mai doreşte să se stabilească deja conduita electorală în cadrul
388
1994
C.D.R.
-în Senat au loc controverse în legătură cu proiectul Legii
Imobilelor naţionalizate. Senatorul P.S.M., Gheorghe Răboacă,
propune să fie restituite numai imobilele naţionalizate după 1950,
deoarece înainte de această dată au fost naţionalizate doar '
li nobilele aparţinând „criminalilor şi trădătorilor de ţară". în această
fază a dezbaterilor opoziţia părăseşte sala protestând împotriva
.illrmaţiei senatorului socialist.
- Revoluţionarii lui dec.'93 (şi din Constanţa) îşi trimit
icprezentanţii la Parchetul General - unde are loc o modestă
manifestaţie -pentru a susţine cererea lor de ridicare a imunităţii
parlamentare senatorilor Corneliu Vădim Tudor, Valeriu
Moir.-mu, şi Adrian Păuiiiicu.
• 10 iun. Un grup de 20 de revoluţionari se apropie de
locuinţa lui Corneliu Vădim Tudor unde scandează lozinci şi îşi
exprimă cu voce ridicată păreri nu tocmai flatante despre senatorul
P.R.M. Totul a durat lo-15 minute. La conferinţa de presă a P.R.M.,
Corneliu Vădim Tudor califică incidentul ca având o „gravitate
excepţională" deoarece locuinţa i-a fost „atacată" de „vreo 20 de
huligani" conduşi de infractorul de drept comun Nicolae Dide ,
secondaţi de presă, chiar şi de cea străină şi dirijaţi din umbră de
Petre Roman. Corneliu Vădim Tudor se consideră victima unor
acte de terorism politic.
-Conducerea P.N.Ţ.C.D. anunţă într-un comunicat că va
declanşa, prin parlamentarii săi, procedura de suspendare din
funcţie a lui Ion Iliescu, pentru că a atentat la independenţa
puterii judecătoreşti, afirmând călinele decizii judecătoresc are
dădeau câştig de cauză foştilor proprietari ai imobneior
naţionalizate în defavoarea chiriaşilor n-ar fi fost luate legal.
Preşedinţia răspunde, calificând atitudinea P.N.Ţ.C.D. drept „o
ofensă inadmisibilă la adresa preşedintelui", „un act regretabil,
penibil chiar pentru autorii lui". Peste câteva zile (14 iun.) liderii
P.N.Ţ.C.D, şi P.D. vor hotărî sâ-1 invite pe Ion Iliescu în faţa Parla­
mentului pentru a-şi defini poziţia faţă de problema deciziilor
judecătoreşti de restituire a imobilei "^ţionalizate foştilor
proprietari.
• 13 iun. P.N.Ţ.C.D. nu acceptă u-i foi -naţiunile nepolitice
să fie eliminate din Convenţie.
-Opoziţia anunţă că se retrage • I tterile proiectului
Legii caselor naţionalizate pentru că majoritarii au adoptat un
amendament prin care se prevede ca proprietarii să primească 389
înapoi, în natură, doar locuinţa pe care c ocupă în prezent în

1994
calitate de chiriaşi, urmând ca pentru celelalte să fie despăgubiţi
La o conferinţă de presă organizată ulterior se spune că Legea
aşa cum pare să se contureze, e inacceptabilă, deoarece legifereaz
furtul făcut de comunişti cu 50 de ani în urmă. Reprezentanţii
opoziţiei cred că „senatorii puterii au primit instrucţiuni de undeva"
pentru că „există o legătură între declaraţiile lui Ion Iliescu şi
ceea ce a votat P.D.S.R.". Parlamentarii opoziţiei mai declară W
vor medita la eventualitatea de a părăsi definitiv Parlamentul
deoarece nu mai pot accepta să încurajeze „un parlamentarism
de vitrină". A doua zi Valentin Găbrielescu citeşte în plenul
Senatului declaraţia de retragere a opoziţiei de la dezbaterile
respectivei legi. P.D. rămâne alături de majoritari.
• 16 iun. William Perry, ministrul apărării al S.U.A., îl
primeşte la Pentagon pe omologul român Gheorghe Tinca, pentru
o rundă de convorbiri asupra principalelor probleme ale securităţii
şi asupra parteneriatului pentru pace. Cei doi miniştri semnează
un memorandum de cooperare opţional între Ministerul Apărării
al României şi Departamentul Apărării al S.U.A.
• 14-16 iun. C.N.S.L.R.-Frâţia. Alfa şi B.N.S. declanşează
o grevă de protest. Peste 10 000 de oameni ocupă Piaţa Victoriei,
hotărâţi să nu plece până nu vor obţine creşterea salariilor cu
50%, renunţarea la fondul admisibil pentru salarii, semnarea
contractului colectiv de muncă ia toate nivelurile, indexarea
obligatorie a salariilor. Sosesc grevişti din toată ţara, astfel încât
greva ia proporţii îngrijorătoare pentru Guvern. După multe ore
de tratative cu liderii celor patru confederaţii se semnează o
conventie în care Guvernul îşi ia o serie de angajamente privind
contractul colectiv de muncă şi creşterea salariilor. S-a mai obţinut
şi suplimentarea bugetului pentru învăţământ, domeniu în care
grevele cadrelor didactice (apr.-mai 1994} au pus sub semnul
întrebării încheierea anului şcolar.
• 16-18 iun. Vizita în România a preşedintelui Adunării,
Parlamentare a Consiliului Europei, Miguel Angel Martinez.
Oaspetele va ţine un discurs în faţa Birourilor Permanente ale
Camerelor Parlamentului şi se va întâlni cu personalităţi ale vieţii
politice româneşti.
• 17 iun. Camerele reunite ale Parlamentului adoptă Legea
de organizare şi funcţionare a Societăţilor naţionale de Radio şi
Televiziune, eliminând, ca neconstituţional, articolul ce prevedea
controlul activităţii acestor instituţii de către Parlament. Legea
este promulgată de Ion Iliescu la numai două ore de la adoptarea
în Parlament.
390
1994
-Preşedintele Ion Iliescu anunţă că nu se va prezenta în
i ni Parlamentului, dar e dispus să aibă o întrevedere cu
reprezentanţii C.D.R. şi P.D., însă aceştia resping oferta.
• 20 iun. Strasbourg. România a ratificat Convenţia asupra
I liepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a Consiliului
i Uropei, împreună cu protocoalele adiţionale.
- Senatul adoptă (72 voturi pentru, 11 contra, 2 abţineri)
l. /'.ca pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu
i lestlnaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului după 6 mart.
1045. Opoziţia n-a luat parte la vot.
• 21-22 iun. Răspunzând invitaţiei, de a face o vizită în
Komânia, preşedintele Cehiei, Vaclav Havel, are întâlniri cu Ion
Iliescu, Nicolae Văcăroiu, lideri ai partidelor de opoziţie şi
personalităţi ale vieţii politice, culturale şi ştiinţifice româneşti.
• 22 iun. Opoziţia parlamentară a depus la Camera
I )eputaţiloro moţiune de cenzură împotriva Guvernului Văcăroiu,
•ieiiinată de 141 de parlamentari (P.N.Ţ.C.D., P.L.'93, P.A.C.,
P.S.D.R., P.E.R., U.D.M.R, P.D. ).
- Reprezentanţi ai U.D.M.R. şi bisericii Romano-Catolice
protestează împotriva deciziei primarului Clujului de a face
•i.i paturi arheologice în centrul oraşului.
• 23 iun. Camera Deputaţilor adoptă (206 voturi pentru,
.',!) contra, 14 abţineri) Legea învăţământului. U.D.M.R. consideră
legea inacceptabilă deoarece promovează discriminarea minori-
ta(ilor şi nu respectă Constituţia.
• 27 iun. în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului
se citeşte textul moţiunii de cenzură iniţiate de parlamentarii
opoziţiei împotriva Guvernului Văcăroiu, acuzat că nu respectă
('onstituţia şi legile ţării, exemple fiind întârzierea cu care a
prezentat Parlamentului proiectul Legii bugetului de stat pe 1994
şi prezenţa în echipa guvernamentală a 8 miniştri nevalidaţi de
Parlament. Opoziţia a reuşit să strângă numărul minim de
semnături necesare pe cererea de suspendare din funcţie a
preşedintelui României.
-Sindicatele din învăţământ hotărăsc să înceteze acţiunile
de protest (îngheţarea anului şcolar) declanşate la 20 mai, deoarece
înţeleg să protejeze interesele elevilor şi să ţină cont de numărul
tot mai redus al participanţilor la această acţiune.
• 28 iun. P.D.A.R, anunţă, printr-un comunicat, că retrage
sprijinul acordat Guvernului care promovează o politică
391
falimentară „de sărăcie şi incertitudine". Surpriza pe care o face
P.D.A.R. este că se declară partid de opoziţie (de centru), gest
 1994
care-i surprinde pe oamenii politici, iar Adrian Năstase chiar
declară că va trata P.D A.R. în viitor ca pe un partid de opoziţie,
cu toate consecinţele care decurg din noul statut adoptat de acest
partid.
-Parlamentarii din opoziţie înaintează Camerei Deputaţilor
cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui ţării (167 de
semnături), căruia i se impută declaraţii prin care încalcă
principiul separării puterilor în stat şi principiul independenţei
instanţelor judecătoreşti şi nesocoteşte dreptul de proprietate
privată şi dreptul la moştenire. (Cu ocazia unei recente deplasări
la Satu Mare, Ion Iîiescu a afirmat că „justiţia s-a pus ea însăşi
în afara legii", judecând, cu o rapiditate condamnabilă, cauze în
care a admis acţiunile foştilor proprietari şi le-a reconstituit dreptul
de proprietate, dispunând evacuarea chiriaşilor. Ion Iliescu şi-ar
fi dorit ca instanţele să respingă acţiunile foştilor proprietari în
aşteptarea votării şi promulgării legii care trebuie să reglementeze
situaţia caselor naţionalizate. Ion Iliescu a propus şi măsuri
reparatorii: sentinţele pronunţate în favoarea foştilor proprietari
să nu fie executate. Ulterior Ion Iliescu a susţinut că i s-au
răstălmăcit afirmaţiile şi a pus la dispoziţia presei imprimarea pe
bandă magnetică a discursului de la Satu Mare.) Birourile
Permanente ale Camerelor Parlamentului au hotărât să convoace
legislativul în sesiune extraordinară între 4 şi 7 iul. pentru a
dezbate cererea opoziţiei privind suspendarea preşedintelui ţării.
• 30 iun. Guvernul Văcăroiu, în faţa unei noi moţiuni de
cenzură, se află într-o poziţie şubredă. Conform sondajelor de
opinie, popularitatea ia scăzut la cote fără precedent. în Parlament
susţinerea aliaţilor nu mai e atât de sigură. P.U.N.R., formaţiunea
care poate înclina balanţa votului într-o parte sau în cealaltă,
ştie să se folosească de rolul de arbitru pe care i 1-a rezervat
întâmplarea (s-a presupus că P.U.N.R. a pus condiţii dure P.D.S.R.
pentru a vota împotriva moţiunii de cenzură). P.D.A.R. a trecut în
opoziţie, iar P.S.M. e indecis în ce priveşte votul, dar decis în a
critica politica Guvernului. Totuşi, P.S.M. crede ca şi altădată că
„Guvernul e o pagubă pentru această ţară, dar opoziţia e o
adevărată nenorocire". Dezbaterile au urmat un curs previzibil:
parlamentarii P.D.S.R. şi-au apărat Guvernul, făcându-i exact
atâtea reproşuri cât să nu se dezechilibreze şi să cadă, iar aliaţii
P.D.S.R, chiar şi cei mai indecişi dintre ei, au avut grijă să nu
facă gesturi definitive. N-au lipsit huiduielile, tropăielile,
apostrofările, insultele. Nicolae Văcăroiu a urcat la tribună şi a
susţinut cauza cabinetului său timp de peste o oră. Pe scurt,
392
1384
primul-ministru crede şi afirmă că are o echipă de specialişti de
înaltă clasă (pe care corupţia nu i-a atins), un program economic
foarte bun, iar ţara a început să se redreseze: „Dacă dvs. conside­
raţi că am greşit în acţiunea noastră care, iată, de un an şi mai
1 tine se dovedeşte viabilă şi deschide ţării perspectivele relansării
şi ameliorării calităţii vieţii atunci acţionaţi în consecinţă. Noi avem
convingerea că am lucrat pentru ţară, nu pentru a fi lăudaţi acum
şi repudiaţi de istorie în viitor". Cum Nicolae Văcăroiu a fost mai
degrabă criticat în sala Parlamentului, îi rămâne speranţa, con­
form unei sugestii din finalul discursului său, că va fi reabilitat
de istorie. Care sunt obiecţiile opoziţiei, autoarea moţiunii de
cenzură? Nicolae Manolescu: „moţiunea prezentată de opoziţie
astăzi nu are drept scop, pur şi simplu, înlăturarea unui guvern
neputincios şi iresponsabil. Scopul acestei moţiuni este,
dimpotrivă, să permită formarea unui guvern capabil să scoată
ţara la liman. Ne trebuie tuturor un guvern energic şi lucid.
Culoarea lui politică are mai puţină importanţă în ochii oamenilor
(•are duc greul acestei tranziţii de la comunism spre lumea a treia.
Repet: spre lumea a treia. Am sperat cu toţii că vom trăi, mai
devreme sau mai târziu, într-o ţară civilizată şi suntem pe punctul
să coborâm sub nivelul de mizerie din trecutul comunist şi să fim
guvernaţi, în locul nomenclaturii de până mai ieri, de către o
mafie cu nimic superioară moral, dar, cu siguranţă, încă şi mai
hrăpăreaţă. Corupţie, haos economic şi inegalitate socială, iată
ce ne-a adus Guvernul, după cum indică toate sondajele de opinie".
Pentru a se face cât mai bine înţeles, Horia Rusu face trimiteri la
domeniul fotbalului: „De două ori aţi refuzat să sancţionaţi
faulturile la nivelul de trai al cetăţeanului, faulturile la adresa
reformei şi economiei de piaţă [...] a sosit momentul, stimaţi
parlamentari din majoritate, să acordaţi cartonaşul roşu domnului
Nicolae Văcăroiu, acest Jean Vlădoiu al politicii româneşti". (Jean
Vlădoiu, un jucător de fotbal celebru prin gafele sale de pe teren,
era oaia neagră a fotbalului românesc în acel moment.)
Moţiunea de cenzură a fost respinsă cu 227 de voturi contra
şi 208 pentru. P.DA.R. a votat pentru, P.S.M. (cu două excepţii)
s-a abţinut de la vot, P.U.N.R. s-a hotărât în ultimul moment să
zică nu moţiunii, deşi a criticat programul de privatizare al
Guvernului şi alte orientări ale programului Văcăroiu, cerând
chiar demisia lui Mircea Coşea. (Aşa cum supratitrează Adevărul
..Bine şifonat, Guvernul scapă totuşi basma curată".)
• 1 iul. La 5 'dinţa Consiliului Naţional al P.D.S.R., se
discută despre privatizare, ca şi despre prevenirea şi combaterea
393

1994
fenomenului infracţional pe baza datelor furnizate de un raport
întocmit de ministrul de interne, Doru Ioan Tărăcilă. Romul
Vbnica, preşedintele comisiei parlamentare de cercetare a cazurilor
de corupţie, îşi aduce aminte de unele exemple de corupţie încă
nedezvăluite: membrii P.D.A.R, P.S.M., P.D. Romul Vbnica declară
că P.D. şi P.S.M. sunt „partide corupte" aşa cum corupţi sunt şi
Petre Roman sau Theodor Stolojan. Deputatul Ion Bivolaru
citeşte un comunicat, semnat de 74 de deputaţi ai P.D.S.R., în
care se aduc critici partidului de guvernământ pentru atitudinea
îngăduitoare faţă de actele de corupţie care privesc chiar structurile
P.D.S.R. (modul incorect în care se fac numirile în cadrul
Departamentului Administraţiei Publice Locale, formarea unor
grupuri de interese în interiorul partidului etc.)
• 4 iul. în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului,
Ioan Mureşan (P.N.Ţ.C.D.) citeşte cererea de suspendare din
funcţie a preşedintelui ţării, semnată de 167 de parlamentari din
opoziţie. Ion Iliescu răspunde acuzaţiilor formulate în cererea de
demitere - încălcarea unor prevederi constituţionale - printr-o
scrisoare adresată Parlamentului şi citită de Adrian Năstase.
Preşedintele nu neagă nimic din ceea ce a afirmat la Satu Mare,
pentru că prin nimic n-a încălcat Constituţia, imputările opoziţiei
având ca puncte de plecare simple răstălmăciri ale declaraţiilor
sale. Parlamentarii rămân în aşteptarea verdictului Curţii
Constituţionale în legătură cu această problemă. Iar oamenii
politici, cei din stânga eşicherului politic, sunt (aşa cum observă
Ion Cristoiu în unul dintre editorialele publicate în Evenimentul
zilei) aproape paralizaţi de stupefacţie şi indignare ca faţă de
păcatul originar. Se fac simţite încă o dată reflexele de obedienţă
şi idolatrie faţă de conducătorul ţării, formate în deceniile din
urmă.
9 6 iul. Curtea Constituţională decide că declaraţiile lui
Ion Iliescu, incriminate de membrii opoziţiei în cererea de
suspendare din funcţie a acestuia, nu constituie o încălcare gravă
a prevederilor Constituţiei. Decizia a fost adoptată în unanimitate.
• 7 iul. Şi Parlamentul respinge (242 voturi contra, 166
pentru) cererea opoziţiei de suspendare din funcţie a preşedintelui
ţării.
-Curtea Supremă de Justiţie adoptă cererea de casare a
hotărârii T.M.B. formulată de P.N.L.-aripa Quintus, privind
existanţa legală a P.N.L. prin aripa Câmpeanu.
• 8 iul. Recenta schimbare de conduită politică a P.DA.R.
nu rămâne fără consecinţe pentru Victor Surdu. Unii membri ai
394
1994
partidului sau chiar filiale judeţene condamnă decizia pe care io
atribuie exclusiv preşedintelui partidului şi sunt la un pas (pe
care îl şi fac) de a trece la P.D.S.R. Există chiar şi o propunere de
(lemitere a lui Victor Surdu, dar există şi P.D.A.R.-işti care cer o
mai fermă delimitare faţă de P.D.S.R. Cum P.DA.R. face parte,
alături de P.U.N.R., din Blocul Unităţii Naţionale, Gheorghe Funar
la şi el atitudine. Liderul P.U.N.R. crede că gestul lui Victor Surdu
a fost comandat de la Cotroceni pentru ca în urma autodistrugerii
I'. I ).A.R. (ceea ce a făcut Victor Surdu cu partidul său înseamnă,
pentru Gheorghe Funar, autodistrugere) şi a structurilor sale la
sate, P.D.S.R. să-i ia locul şi să-şi extindă structurile şi în mediul
rural. Totuşi la şedinţa Comitetului Director al P. D A.R. se reafirmă
apartenenţa partidului la opoziţia care face o „politică de centru"
şl se promite Guvernului „un sprijin selectiv".
-în urma protestelor U.D.M.R., Ministerul Culturii hotărăşte
sa înfiinţeze o comisie de specialişti care să decidă în privinţa
oportunităţii săpăturilor arheologice începute la Cluj, în Piaţa
I Inirii, la ideea lui Gheorghe Funar. Lucrările sunt sistate până
la pronunţarea verdictului de către această comisie. în
Parlamentul ungar (4 iul.) s-a cerut protecţie din partea O.N.U.
pentru statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca, considerată
simbolul identităţii naţionale a maghiarilor din România, simbol
ameninţat de săpăturile arheologice începute de Gheorghe Funar
in acest oraş.
• 9 iul. Convenţia Naţională a P.A.C. propune un program
de restructurare a C.D.R. în conformitate cu cerinţele electoratului
in continuă schimbare. PAC. doreşte ca C.D.R. să devină o alianţă
intre egali (P.N.Ţ.C.D. reacţionează, înţelegând că i se uzurpă rolul
de lider al Convenţiei), care să adopte hotărârile prin consens;
deciziile politice să aparţină formaţiunilor care trebuie să aibă
competenţe diferite faţă de formaţiunile care nu sunt partide; listele
electorale să fie alcătuite după criteriul valorii candidaţilor şi nu
pe baza reprezentării în teritoriu a partidelor; P.N.L. (Quintus) să
revină cât mai grabnic în C.D.R.; C.D.R. să-şi definitiveze o
strategie politică coerentă care să poată constitui alternativa
proprie de guvernare. Comitetul Naţional P.A.C. mandatează
conducerea partidului să continue negocierile cu P.N.L. pentru
revenirea acestuia în C.D.R. şi pentru realizarea unei alianţe
liberale, la care să poată adera şi alte partide.
- Sesiunea extraordinară a Consiliului Reprezentanţilor
U.D.M.R. Liderii maghiari socotesc că a venit vremea să recurgă
la nesupunere civică, adică la neaplicarea acelor legi care nu le
395

1994
sunt pe plac.
• 10-12 iul. Are loc vizita în România a premierului chinez
Li Peng. împreună cu soţia sa, Zhu Lin, oaspetele chinez îşi
aniversează 38 de ani de căsnicie la podgoria Murfatlar şi are o
serie de întâlniri de afaceri la Constanta. în Bucureşti, Li Peng
. este primit de Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu. Se semnează şi
acorduri economice, România ocupând primul loc din Europa de
Est în ce priveşte colaborarea pe plan economic cu China.
• 12 iul. La şedinţa Consiliului C.D.R. liderii formaţiunilor
componente discută despre modalităţile posibile de structurare
şi funcţionare a alianţei. P.L.'93 propune ca C.D.R. să se
transforme într-o „formaţiune politică de culoare unitară". („Nu
poţi câştiga alegerile cu un ghiveci de tip forum" - crede Dinu
Patriciu.) P.A.C. şi P.S.D.R. doresc o alianţă între partide egale,
după excluderea formaţiunilor civice; P.N.Ţ.C.D. îşi păstrează
punctul de vedere conform căruia ierarhizarea partidelor în cadrul
C.D.R., chiar dacă ar putea suferi unele corecturi, tot ar trebui să
respecte ponderea şi gradul de audienţă ale fiecărui partid.
Discuţia despre viitoarea structură a C.D.R. rămâne deschisă,
iar unii comentatori politici o consideră mărul discordiei în
Convenţie. La închiderea şedinţei Emil Constantinescu declară
presei că C.D.R. e departe de a se scinda, aşa cum se aşteaptă în
anumite medii, că toţi reprezentanţii formaţiunilor componente
s-au pronunţat pentru unitatea şi activitatea eficientă a C.D.R.
care se confruntă într-adevăr cu o „criză de creştere", firească la
această alianţă care vrea să răspundă încrederii electoratului.
• 15 iul. Ion Iliescu adresează un apel Consiliului
Reprezentanţilor U.D.M.R. prin care îi invită pe liderii U.D.M.R.
să adopte o conduită compatibilă cu normele statului de drept.
Preşedintele ţării consideră că recenta hotărâre a Consiliului
Reprezentanţilor U.D.M.R. prin care populaţia maghiară este
îndemnată la nesupunere civică şi la acţiuni de protest în masă
ca reacţie la proiectul Legii învăţământului reprezintă o formă de
ameninţare îa adresa instituţiilor statului de drept.
• 16 iul. Triest. Au loc lucrările reuniunii, la nivel de şefi
de guverne, a statelor membre ale Iniţiativei Central-Europene
(I.C.E.), organism de cooperare regională la care au aderat 10
state (Austria, Italia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Cehia, Ungaria,
Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia), iar alte patru ţări
(România, Belarus, Bulgaria, Ucraina) au statut de membre
asociate. în discursul rostit în plenul reuniunii, premierul Nicolae
Văcăroiu afirmă hotărârea României de a deveni membru cu
396
1994
drepturi depline al I.C.E.
• 17-18 iul. William Perry, ministrul american al apărării,
vizitează România în cadrul unui turneu în câteva ţări din sudul
şi estul Europei (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Albania, Turcia,
Croaţia şi Italia). Intenţia administraţiei americane este să dea
un semn de încurajare ţărilor foste comuniste care au ales calea
democraţiei şi, eventual, să demonstreze că interesul S.U.A. pentru
Europa nu se mai opreşte la graniţa cu Ungaria. William Perry
va avea întâlniri cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, miniştri şi
oameni politici români.
• 18 iul. Valentin Gabrielescu anunţă că P.N.Ţ.C.D. con­
sideră necesar să se păstreze grila electorală a C.D.R., de la
alegerile din 1992. Senatorul ţărănist apreciază că adevărata
pondere a P.N.Ţ.C.D. în C.D.R. este de 50% şi, în consecinţă,
acest partid nu poate accepta să fie egal cu măruntele şi
numeroasele partide liberale sau de altă orientare care suferă de
vedetism şi „au tulburat apele" cu propunerile lor ridicole de
restructurare a C.D.R. Dacă sunt nemulţumite şi au curajul să
se afirme pe cont propriu, pot să se desprindă de C.D.R., dar,
adaugă senatorul P.N.Ţ.C.D., „cine o face, se sinucide politic".
-P.S.M. are mai multe motive să se simtă jignit de fratele
mai mare P.D.S.R.. Cel mai serios motiv de nemulţumire este că,
deşi toată lumea simte că bate din nou vânt de remaniere
guvernamentală, P.S.M. n-a fost consultat. Dacă ar fi fost consul­
tat, ar fi spus că nu este de acord cu schimbarea unor demnitari
din Ministerul Agriculturii, numai ca represalii faţă de P.D.A.R.
• 19 iul. Comisia Ministerului Culturii aprobă efectuarea
sondajelor arheologice în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, cu condiţia
să se asigure integritatea statuii lui Matei Corvin.
• 21 iul. P.N.L. şi PAC. semnează protocolul de constituire
a Alianţei civic-liberale „Liberalii". Articolul cinci al protocolului
prevede că alianţa este accesibilă oricărui partid dispus să respecte
principiile acestui document. Chiar dacă partidele componente
ale Alianţei îşi păstrează identitatea, acţiunea finalizată a lui
Mircea Ionescu Quintus şi Nicolae Manolescu creează un pre­
cedent: trecerea de la discursul despre unirea liberalilor la unirea
propriu-zisă. Momentul pe care toţi oamenii politici îl consideră
important (protagoniştii îl declară chiar un moment istoric) nu
este onorat şi de prezenţa celorlalţi lideri liberali care îl evaluează
de la distanţă. (P.N.L.C.D., teoretic un partid care militează pentru
reîntregirea liberalilor, s-a retras în ultima clipă de la tratativele
cu P.A.C. şi P.N.L.) La numai câteva ore după semnarea
397
 1994
protocolului, A.C. ţine să atragă atenţia că nu are nici o legătură
cu Alianţa cMc-liberală şi că nu doreşte ca asemănarea numelor
să creeze impresia greşită că ar exista o asemenea legătură. Unii
comentatori ai politicii consideră că apariţia Alianţei dovedeşte
mai degrabă tendinţele centrifuge din interiorul C.D.R. (care s-ar
putea să nu câştige P.N.L. ci să piardă P.A.C.}, decât intenţia de
coeziune a liberalilor. Deşi toţi liberalii par obsedaţi de mereu
amânata lor unificare, gestul celor două partide este privit fie cu
neîncredere, fie cu ironie. Dinu Patriciu consideră Alianţa libe­
rală „o alianţă împotriva naturii". Şi alţi liberali sau membri ai
C.D.R. s-au grăbit să pună etichete care fac ca într-adevăr viitorul
Alianţei liberale sau a alianţelor liberale să rămână mai departe
nesigur: „diversiune a puterii", „spectacol politic reuşit", „o
abstracţiune fără suport doctrinar".
-Parlamentul Republicii Moldova adoptă prin vot (81 pentru,
19 împotrivă) articolul 13 din Constituţie, conform căruia limba
oficială a ţării este limba moldovenească.
• 22 iul. La Palatul Victoria, Mircea Coşea, preşedintele
Consiliului pentru Coordonare, Strategie şi Reformă Economică,
prezintă, mai întâi ziariştilor, proiectul Programului de privatizare
în masă. Guvernul înţelege să acorde fiecărui cetăţean care a
împlinit 18 ani o parte din patrimoniul naţional sub forma
cuponului nominativ de privatizare în valoare de aproximativ un
milion. Cu acest cupon, cetăţeanul român va putea deveni acţionar
la una dintre întreprinderile propuse pentru privatizare. Astfel,
Guvernul Văcăroiu lansează acţiunea „omul şi cuponul", sau
„omul şi milionul", care îi găseşte pe români destul de sceptici în
legătură cu şansele lor de a deveni cu adevărat milionari. Iniţiativa
Guvernului va fi susţinută de aliaţii P.D.S.R. şi aspru criticată de
opoziţie (Adrian Severin - „cacealma politică şi un furt economic").
• 27 iul. Pentru a-şi demonstra intransigenţa în legătură
cu cazurile de corupţie, primul-ministru îl destituie pe prefectul
judeţului Dolj, Alexandru Tobă, de ale cărui abuzuri şi ilegalităţi
s-a ocupat cu insistenţă ziarul Adevărul unde se afirmă că P.D.S.R.
ştia cu ce se ocupa Tobă în Dolj, dar a încercat să muşamalizeze
scandalul, manevră imposibilă datorită dezvăluirilor din paginile
cotidianului. Mulţumit de această nouă victorie împotriva corupţiei
Adevărul (29 iul.) îşi regăseşte umorul chiar şi faţă de cazul Tobă:
„După ce prefectul de Dolj, prof. univ. dr. Tobă Alexandru, şeful
corupţiei din Craiova, a fost dat afară în urma anchetelor
demascatoare din ziarul nostru, dl.Oliviu Gherman, vecinul lui
de scară, a căzut pe gânduri, neştiind ce alt locatar să numească
398
1994
ni luucţia administrativă nr. 1 din Bănie. «Să-1 pun pe ăl' de la
iilllmul etaj, să-1 pun pe cel de la parter...» Nu ne facem griji,
pAnă la urmă domnul preşedinte al P.D.S.R. se va descurca:
locuieşte într-un bloc bine dotat (cu cadre)".
• 29 iul. Braşov. La şedinţa Consiliului Judeţean al P.RM.,
GOI iducatorii partidului îşi declară îngrijorarea în legătură cu con-
tlnua degradare a situaţiei economice a ţării. Corneliu Vădim
Pudor se gândeşte chiar să sancţioneze Guvernul, retrăgându-i
iprijinul, deoarece i se pare că echipa Văcăroiu abuzează de
bunăvoinţa P.R.M. - „au impresia că o să-i ţinem în spate la
nesfârşit". O altă voce consideră că „Nu putem să mergem alături
de P.U.N.R. şi P.D.S.R. la sinucidere". Sinucigaşul P.U.N.R. se
allá însă la masa tratativelor cu premierul Văcăroiu (28 iul.).
-O delegaţie formată dinloan Gavra, Vaier Suian şiValeriu
Tabără dă un ultimatum Guvernului: până la 1 aug. să se treacă
la curăţenia generală a aparatului guvernamental şi a ministerelor,
In urma căreia să se renunţe la 30-50% din personal, inclusiv la
acei miniştri acuzaţi de corupţie. Presa a mai aflat că la acea
întrevedere P.U.N.R. a indicat şi ce miniştri să fie schimbaţi: loan
Oancea, de la agricultură, Iulian Mincu (ministrul sănătăţii) şi
Viorel Hrebenciuc, secretarul general al Guvernului. Probabil că
l'.U.N.R.-iştii ştiau că doar scaunul ministrului agriculturii era
şubred de aceea au şi venit cu o piesă de schimb pentru acesta -
Valeriu Tabără.
- Continuă evaluările Programului de privatizare al
Guvernului. Constantin Avramescu, vicepreşedintele P.S.D.R.,
consideră că această importantă măsură legislativă a fost luată
în cel mai pur „stil ceauşist", efectele ei fiind comparabile cu acelea
ale părţilor sociale din vremea dictaturii care dădeau impresia
cetăţenilor că sunt şi ei beneficiarii unor procente din profiturile
realizate de economia naţională, totul fiind atunci doar o măsură
propagandistică. Constantin Avramescu crede că se încearcă o
reparaţie formală fată de cei care şi-au vândut certificatele de
proprietate. înaintea cupoanelor nominative populaţia a primit
certificate de proprietate nenominale, în cadrul aceluiaşi program
de privatizare, pe care cei mai mulţi le-au vândut. Presa a comentat
mult faptul că aceste certificate au fost vânate de personaje politice
importante, printre cei acuzaţi de a fi acumulat rezerve
considerabile de certificate, fiind şi Constantin Bebe Ivanovici,
P.D.S.R., şi Viorel Hrebenciuc.) Vicepreşedintele P.S.D.R. mai
apreciază că noua iniţiativă a Guvernului este nerealistă şi dema­
gogică, deoarece propune nişte termene foarte strânse pentru
399

1984
realizarea împroprietăririi cu cupoane a populaţiei, termene c
cu siguranţă vor fi mult depăşite, apoi, ceea ce-i grav, în u
împroprietăririi statul va rămâne stăpân pe 70% din capi
populaţiei revenindu-i un procentaj nesemnificativ (30%). Şi
reprezentanţi ai opoziţiei au părerea că „privatizarea â
Văcăroiu" este de fapt o temporizare a privatizării. Referindu-s
la viitoarele dezbateri parlamentare pe marginea acestui proiec
de lege, Horia Rusu anunţă: „Noi nu vom fi de acord să legifen5
haosul din capul domnului Văcăroiu".
-Victor Ciorbea, preşedintele C.N.S.L.R.-Frăţia, afirmă ci
vechiul său coleg din mişcarea sindicală, Miron Mitrea, nu mal
are răbdare şi s-a hotărât să devină om politic, gusturile sale mai
recente dirijându-1 către P.D.S.R., la care va ajunge printr-a
mişcare ocolitoare. întâi va fi ales preşedinte al Partidului
Solidarităţii Sociale, apoi acest partid va fuziona cu P.D.S.R., lui
Miron Mitrea acordându-i-se, conform uzanţelor, postul de
vicepreşedinte al P.D.S.R.
-Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina" protes
tează energic împotriva a ceea ce consideră a fi „o hotărâre
iresponsabilă" a Parlamentului de la Chişinău, adică adoptarea
ca limbă de stat a limbii moldoveneşti, una şi aceeaşi cu limba i
română. Frontul Popular Creştin Democrat din Basarabia a dat I
publicităţii un memorandum în care consideră că recent adoptata 1
Constituţie conţine prevederi antidemocratice, discriminatorii, ]
represive şi antinaţionale (instituţionalizează şi legitimizează 1
regimurile separatiste de laTiraspol şi Comrat, legitimizează teoria 1
stalinistă despre existenţa „limbii moldoveneşti" şi „a poporului 1
moldovenesc" diferite de limba poporului român, limba rusă
dobândeşte din nou statut privilegiat şi păstrează structura dej
tip sovietic a administraţiei locale). Constituţia urmează să intre
în vigoare la 27 aug., dar până atunci Frontul Popular
intenţionează să strângă semnături de la populaţie, în vederea
revizuirii textului legii legilor din Republica Moldova. Guvernul
României constată, cu regret, că prin Constituţia adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova şi promulgată de Mircea Snegur
la 29 iul. 1994 se neagă caracterul de stat românesc al acestei
ţări, ceea ce duce la încurajarea atitudinilor antiromâneşti ce se
fac auzite chiar în Parlamentul Moldovei, conform cărora, printre
altele, România ar primejdui independenţa Republicii Moldova.
Oamenii politici de la Chişinău consideră că declaraţia Guvernului
României va conduce la înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două
state şi atrag atenţia Bucureştiului că după 27 febr.'94, la Chişinău j
400
1994
it venit la putere alt partid decât cele precedente.
30 iul. La Congresul Convenţiei Solidarităţii Sociale aceasta
(Icvine Partidul Solidarităţii Sociale din România, iar Miron Mitrea
este ales preşedinte al partidului.
-Continuă greva generală declanşată (28 iul.) de Federaţia
Sindicatelor Miniere Rovinari la exploatările carbonifere Rovinari,
Roşia şi Pinoasa, aparţinând de sucursala Rovinari a Regiei Auto­
nome a Lignitului (R.A.L.) Târgu Jiu. Paralel, au intrat în greva
loamei liderii minerilor din Motru, Rovinari, Mehedinţi, Albeni.
Minerii au refuzat propunerea conducerii R.A.L. Târgu Jiu de a
aloca 4 miliarde pe lună pentru a asigura creşterea salariului
minerilor din unităţile afectate de grevă cu 15 000 lei lunar. Minerii
sunt hotărâţi să rămână în grevă pentru a obţine un răspuns
lavorabil la revendicările lor, iar Miron Cosma declară căi susţine.
Se anunţă nu doar greve, ci şi marşuri şi mitinguri zilnice.
-Au loc lucrările Forumului Naţional al Agricultorilor
l'.D.S.R. Personalităţile prezente - Oliviu Gherman, Adrian
Năstase, Alexandru Lăpuşanu -îşi mărturisesc păcatul de a se
li ocupat mai puţin de agricultură, pe care o consideră şansa
redresării economice a ţării. Forumul reprezintă dovada că
autocritica P.D.S.R. nu este formală şi că partidul are intenţii
serioase în ce priveşte agricultura. în consecinţă câţiva specialişti
ai P. DA. R. (care încă nu şi-au dat demisia din acest partid) sunt
plasaţi în funcţii de conducere în P.D.S.R. (Victor Neagu,
vicepreşedinte P.D.S.R., şi alţi patru membri P.D.A.R., şefi de
departamente ale P.D.S.R. specializate în agricultură), de unde
vor putea să se implice în redresarea acestui domeniu. (Victor
Surdu protestează împotriva sistemului de racolări din P.D.A.R.
pus la punct de P.D.S.R.) Delegaţia Permanentă a P.D.S.R.
hotărăşte să constituie un Consiliu Consultativ al Forumului
Naţional al Agricultorilor, care să aibă un Comitet Director. Din
aceste structuri urmează să facă parte specialişti în agricultură
printre care se află şi Angelo Miculescu, socrul lui Adrian
Năstase. Ziariştii de la Adevărul comentează evenimentul sub
tidul „Aspirând dizidenţi de peste tot P.D.S.R. măreşte poza de
familie". Având motivele sale, Gheorghe Dumitraşcu va afirma
foarte curând: „P.DA.R. nu mai există. Mă şi întreb dacă a existat
vreodată. Acolo există doar un om surd la realităţi".
• 1 aug. Salariaţii sucursalelor R.A.L. Târgu Jiu (74 000)
declanşează grevă generală având aceleaşi revendicări ca minerii
exploatărilor carbonifere din Gorj: prima treaptă de salarizare să
fie de peste 165 000 lei, să se acorde un spor de fidelitate de 15%
401
 1994
o
şi o primă de 100 000 lei de Ziua Minerului, pentru fiecare salariat
al Regiei..
- Premierul Nicolae Văcăroiu îl vizitează pentru a doua
oară pe Ion Iliescu la spitalul Elias (unde a suferiţp operaţie de
colecist), cu câteva ore înaintea externării preşedintelui a cărui
stare de sănătate a evoluat normal în timpul operaţiei şi după.
Presa a acordat o atenţie maximă colecistului prezidenţial care a
făcut obiectul unor articole patetice, eseuri, reportaje, desene şi
chiar caricaturi.
-Nici Andruţa Ceauşescu (fostul comandant al Şcolii de
Securitate de la Băneasa) nu se simte bine. Descoperind că suferă
de tensiune oscilantă şi cardiopatie ischemică cronică, fratele
dictatorului a mai făcut o cerere prin care solicită prelungirea
întreruperii detenţiei pentru încă 6 luni, fireşte din motive de
sănătate. T.M.B. admite cererea urmând ca Andruţa Ceauşescu
să-şi îngrijească sănătatea în libertate.
-In minele aparţinând Regiei Autonome a cuprului Deva,
s-au autoblocat aproximativ 7 000 de mineri, în semn de
solidaritate cu grevele minerilor din ultimele zile şi mai ales cu
greviştii foamei. Minerii hunedoreni cer să vină la ei acasă, pentru
negocieri, o comisie guvernamentală. La Târgu Jiu minerii
ameninţă că vor bloca intrările în oraş şi drumurile naţionale
dacă nu se va prezenta, pentru tratative, ministrul transporturilor.
- P.D.A.R. se reface completându-şi schema la vârf cu
4 noi vicepreşedinţi (Constantin Grigorescu, Constantin
Sofronie, Petre Ştefan, Didina Stănescu) şi 2 senatori (Victor
Stoicescu, Corneliu Moldovan - evadaţi din P.R.M.) cooptaţi în
Biroul Executiv. Grupul parlamentar P.D.A.R. are deci 6 membri.
Lui Victor Surdu nu-i mai ajung cuvintele pentru a califica
ofensiva P.D.S.R. de intimidare şi racolare a membrilor P.D.A.R.
• 3 aug. Emil Constantinescu deschide lucrările
Consiliului C.D.R. „Unitatea Convenţiei nu se discută, ea există.
Problema noastră e de a decide asupra unei structuri
organizatorice cât mai clare, cât mai flexibile, cât mai eficiente,
atât la centru cât şi în teritoriu. în faţa ofensivei P.D.S.R. care
doreşte să devină un partid-stat, nu mai avem timp pentru căutări
prea complicate sub aspect organizatoric, nici pentru a menaja
prea multe sesibilităţi individuale". Dacă C.D.R. nu mai e dispusă
să menajeze sensibilităţile individuale atunci hipersensibilii din
Convenţie se menajează singuri, de exemplu, lipsind de la şedinţele
Consiliului unde se ştia că trebuie să se adopte hotărâri importante
în legătură cu structurile organizatorice şi conduita viitoare a
402
1994
C.D.R. Lipsesc Corneliu Coposu (absentă scuzabilă datorită unor
serioase probleme de sănătate), Sergiu Cunescu, Constantin
Avramescu, Nicolae Manolescu. Cei prezenţi au redactat un act
adiţional la protocolul din febr. 1993 privind organizarea C.D.R.
Actul adiţional prevede ca protocolul să fie completat, în două
luni, cu un protocol electoral care să confirme principiul ierarhizării
partidelor participante la alegeri, conform reprezentării lor în
teritoriu. Se renunţă şi la ideea conducerii prin rotaţie a C.D.R,,
stabilindu-se ca preşedintele acesteia să fie candidatul unic al
C.D.R. la viitoarele alegeri prezidenţiale. Actul adiţional urmează
să intre în vigoare la 15 aug. 1994, iar partidele care nu îl semnează
până la această dată se vor putea considera retrase din C.D.R. în
această etapă P.A.C. nu a semnat actul adiţional (invocând
noutatea hotărârilor ce se cer analizate în cadrul partidului) care
a făcut abstracţie de toate propunerile partidelor componente ale
C.D.R, privind restructurarea alianţei.
-Guvernul sesizează Parchetul General pentru începerea
urmăririi penale împotriva deputatului Raymond Luca (P.L.'93)
şi declanşează procedurile de ridicare a imunităţii sale
parlamentare. Tânărul liberal exasperat de prestaţia guvernanţilor
se face vinovat de a -şi fi vărsat năduful într-un interviu,
portretizându-i drept „corupţi", „escroci", „adunătură de borfaşi şi
de incapabili", „tâmpiţi". Pentru flecare calificativ deputatul de
Sibiu a adus şi argumentele pe care le-a considerat concludente,
astfel încât nu înţelege să retracteze nimic din ce a afirmat, nici
după ce a fost ameninţat cu represalii de către cei vizaţi. Comitetul
Director al P.L/93 califică reacţia Guvernului o acţiune în forţă,
de intimidare a celor care îşi exprimă liber opiniile. Foştii membri
ai conducerii P.L.'93 consideră că afirmaţiile colegului lor
păcătuiesc printr-o formă neacademică, dar trimit la fenomene
reale asupra cărora liberalii au atras atenţia de nenumărate ori.
Cei mai mulţi dintre reprezentanţii celorlalte partide din opoziţie
declară că nu sunt de acord cu violenţele de limbaj, dar nici cu
metodele Guvernului de intimidare a unui parlamentar.
• 4 aug, Tribunalul judeţean Gorj decide că greva minerilor
e legală deoarece e vorba de continuarea conflictului de muncă
suspendat la 28 ian. 1994 de C.S.J., cu condiţia respectării grafi­
cului de măsuri prin care R.A.L. Târgu Jiu trebuia să rezolve
revendicările minerilor. Cum dovada rezolvării revendicărilor nu
există, greva este legală. Dumitru Popescu negociază cu liderii
sindicali şi la Târgu Jiu, şi la Deva (este huiduit pentru că nu
acceptă să vorbească la microfon manifestanţilor prezenţi la un
403
 1994
miting de susţinere a grevei minerilor). Protocolul încheiat cu
această ocazie satisface cererile băneşti ale minerilor, nu la nivelul
cifrelor stabilite de ei, dar printr-o aproximare acceptabilă. în plus
se procedează la destituirea (cerută de grevişti) a directorului RAL.
Târgu Jiu, Radu Mironovicl. încă o victorie pentru mineri (dar şi
pentru Guvern) care au toate motivele să înceteze grevele.
-Vasile Manea Drăgulin anunţă că în problema caselor
naţionalizate este justificată (pentru a nu comite un rău compa­
rabil cu cel făcut prin naţionalizare şi pentru a nu fi aruncaţi
chiriaşii în stradă) formula recursului în anulare adresat C.S.J.,
pentru ca astfel proprietarilor care şi-au recâştigat imobilele prin
hotărâri judecătoreşti să le fie anulate aceste hotărâri. Obişnuiţi
să fie deposedaţi de proprietăţi, foştii proprietari vor suporta mai
uşor o pierdere a imobilelor, decât chiriaşii care au fost întotdeauna
la adăpost de asemenea nefericiri şi sunt, deci, mai vulnerabili.
Această din urmă interpretare n-a fost formulată de procurorul
general, la conferinţa de presă respectivă, ci de presă (o anumită
parte), care a înregistrat şi opiniile foştilor proprietari. De altfel tot
în presă se face presupunerea că grija lui Vasile Manea Drăgulin
pentru chiriaşii din casele naţionalizate este inspirată de
împotrivirea lui Ion fliescu faţă de reîmproprietărirea celor afectaţi
de naţionalizare. Din această cauză, dorind să-şi apare prestanţa
de procuror general independent şi cu personalitate, Vasile Manea
Drăgulin subliniază, la aceeaşi conferinţă de presă, că între
conduita sa profesională şi pornirile lui Ion Iliescu nu există nici
o legătură.
• 6 aug. La încheierea vizitei în România, Richard Schifter,
directorul pentru Europa Centrală şi de Est în Consiliul Securităţii
Naţionale al S.U.A., declară că americanii sunt interesaţi de
legăturile cu România (ţară cu o poziţie strategică foarte importan­
tă) şi de bunele ei relaţii cu vecinii. Oaspetele este de părere că
principala ameninţare pentru toate ţările din estul Europei o
reprezintă problemele economice rezolvabile printr-un program
susţinut de reforme care să conducă la privatizare şi la economia
de piaţă.
• 10 aug. La o conferinţă de presă, Victor Surdu,
preşedintele P.D.A.R., prezintă unele concluzii din care lumea
trebuie să înţeleagă că partidul său n-a fost înfrânt de P.D.S.R.
Cifrele spun că din 172 000 de membri, P.DA.R. a pierdut doar
30. Victor Surdu anunţă şi fuzionarea P.DA.R. cu Partidul Popular
Republican (înfiinţat în februarie 1994) al cărui preşedinte, Radu
Theodoru, devine vicepreşedintele P.D.A.R.
404
1994
• 11 aug. La Cluj-Napoca, unde Ion Stoica, patronul firmei
Caritas (societate de întrajutorare care primea anumite sume de
I iani de la cetăţeni, pentru ca după câteva luni să le restituie de 8
ori mai mult decât sumele depuse) a sistat de mai multe luni
plăţile. Cei păgubiţi se organizează, sperând să-şi recupereze banii
depuşi în conturile Caritasului, Dacă nu cu mult timp în urmă
Ion Stoica era zeificat, iar cei care atrăgeau atenţia că totul e o
înşelătorie, consideraţi un fel de duşmani ai bunăstării poporului,
acum, păcăliţii îşi încep protestul împotriva lui Stoica printr-un
miting de proporţii. Pe o pancartă chipul lui Ion Stoica atârnă
intr-o spânzurătoare, se ţin discursuri ameninţătoare, se fac
planuri ofensive şi se ajunge ia ideea că vina nu e numai a lui Ion
Stoica, ci şi a oamenilor puterii care au încurajat escrocheria
pentru a lua ei înşişi sume exorbitante de la Caritas, în detrimentul
simplilor cetăţeni. Atmosfera devine incendiară când adulatoarea
de altă dată a lui Ion Stoica, iar acum liderul mişcării împotriva
patronului Caritasului, Ana Potcoavă (numită de tovarăşii de luptă
Ecaterina Teodoroiu de pe Someş), îşi începe discursul în care
promite că se va face dreptate. îşi va primi pedeapsa „hoţul" de
Stoica, „molia scârboasă", „escrocul cel mai avid al tuturor
timpurilor", dar şi cei care l-au încurajat: peuneriştii în frunte cu
Gheorghe Funar, guvernanţii, unii ziarişti. Pentru a recupera
banii depunătorilor, Ana Potcoavă are un plan de 35 de puncte.
Unul dintre ele prevede că, dacă Stoica n-are de unde să dea
banii înapoi, trebuie să-i dea Guvernul, şi nu oricum, ci indexaţi.
Până la a da seama celor păgubiţi, Ion Stoica este acuzat oficial
de înşelătorie (3 aug.) în cadrul unei acţiuni penale deja declanşate.
Sesizările care au determinat începutul acţiunii penale conţin şi
amănunte mai delicate: persoanele importante din Parlament,
Garda Financiară, primării, poliţie, Parchete -au depus şi au ridicat
preferenţial mari sume de bani. Mitingurile şi acţiunile de protest
anti-Caritas vor continua şi vor lua amploare (unii manifestanţi
intră în greva foamei).
-P.U.N.R, n-a uitat că a semnat un protocol prin care i se
garantează accesul la guvernare, termenele limită pentru
respectarea înţelegerilor fiind 1 febr., apoi 1 iun. P.U.N.R. şi-a
pierdut însă răbdarea, dar mai face o încercare, a treia şi ultima:
dacă până la 1 sept. P.U.N.R.-iştii nu-şi vor ocupa locurile
binemeritate în Guvern, P.D.S.R. o să afle ce înseamnă o moţiune
de cenzură care reuşeşte. Cel puţin Ioan Gavra este sigur de
succesul moţiunii de cenzură pe care P.U.N.R. o poate promova
la o adică,
405
 1994
• 12 aug. Guvernul amână, printr-o ordonanţă, termenul
de aplicare a Legii fondului funciar până la sfârşitul lui 1996,
obligat de evidenţa cifrelor: au fost eliberate până la data emiterii
ordonanţei 27% din totalul titlurilor de proprietate pe care le
aşteaptă mai ales ţăranii.
• 13 aug. „Opoziţia unită e mai importantă decât interesul
de partid" afirmă Nicolae Manolescu la întrunirea Comitetului
National al P.A.C. care votează (25 voturi pentru, 14 împotrivă, o
abţinere) semnarea actului adiţional la protocolul C.D.R. Chiar
dacă prin această decizie, care îi nemulţumeşte pe unii membri
ai Comitetului Naţional, P.A.C. rămâne în C.D.R., partidul are
multe reproşuri la adresa Convenţiei pe care ţine să le facă publice
într-o declaraţie. Reuniunea Comitetului C.D.R. din 3 aug. este
considerată „o mică lovitură de forţă" deoarece la acea dată mulţi
lideri ai partidelor din C.D.R. au absentat, iar cei care au votat
n-au avut răgazul să analizeze actul adiţional, adoptat, după
părerea P.A.C., în mod nedemocratic. Este apoi inadmisibilă -în
viziunea P.A.C. -campania declanşată împotriva acestui partid,
acuzat de către celelalte formaţiuni din Convenţie că ar submina
unitatea opoziţiei. Cel care întreţine ofensiva împotriva P.A.C. este
Emil Constantinescu, iar ziarul România liberă îşi oferă paginile
atacurilor împotriva partidului al cărui lider este acuzat că-şi
direcţionează demersul politic în funcţie de ambiţia de a rivaliza
cu preşedintele C.D.R. Tonul şi argumentele declaraţiei sunt aspre
şi se încheie cu un ultimatum: dacă tot se invocă permanant
ideea de unitate a opoziţiei, atunci C.D.R. trebuie să reprimească .
P.N.L. „necondiţionat şi imediat".
• 15-16 aug. Cu ocazia vizitei în România a lui Max Van
Der Stoel, înalt comisar C.S.C.E. pentru minorităţi, U.D.M.R.
prezintă un sumar al problemelor care preocupă minoritatea
maghiară din România, începând cu Legea învăţământului, Legea
minorităţilor naţionale şi sfârşind cu atitudinea considerată şovină
a lui Gheorghe Funar.
-Emil Constantinescu pledează pentru constituirea unui
grup parlamentar unic al C.D.R, care să se manifeste ca şi cum
ar aparţine unui singur partid. Autorul propunerii crede că atât
activitatea parlamentară a opoziţiei cât şi coeziunea sau coerenţa
în interiorul C.D.R. ar fi influenţate în bine de această
transformare.
- Neînţelegerile dintre Miron Mitrea şi Victor Ciorbea,
conducătorii gigantului sindical C.N.S.L.R.-Frăţia, duc la
despărţirea publică a celor doi lideri. Miron Mitrea constată că
406
1994
opiniile sale politice diferă atât de mult de ale lui Victor Ciorbea
încât nu mai pot merge, mai departe, împreună. Victor Ciorbea
explică şi în ce constă diferenţa: Miron Mitrea este tot mai atras
de P.D.S.R. şi de funcţiile pe care acest partid este dispus să le
ofere liderilor sindicali. în consecinţă Victor Ciorbea decide să se
retragă din C.N.S.L.R.-Frăţia şi să întemeieze cu unele structuri
sindicale ce-1 vor urma o nouă Confederaţie apropiată de C.D.R.
Miron Mitrea reacţionează, declarând că sindicatele ar trebui
ţinute la distanţă de politică.
• 16 aug. Marko Bela, preşedintele U.D.M.R, este primit
la cerere, de Teodor Meleşcanu cu care discută despre
perspectivele tratatului româno-maghiar. Liderul U.D.M.R. consi­
deră că tratatul trebuie să conţină principiile comunităţii maghiare
în legătură cu soluţionarea problemelor acestei minorităţi în
România.
• 17-19 aug. Noutate de senzaţie. Cinci deputaţi-Aristide
Dragomir, Raymond Luca, Petre Roman, Adrian Severin,
Constantin Teculescu - sunt invitaţi la Parchetul General, la
sesizarea Guvernului, în vederea audierii pentru verificările
prealabile începerii urmăririi penale. Petre Roman, Adrian Severin
şi Constantin Teculescu sunt acuzaţi că în funcţiile pe care le-au
avut (prim-ministru, ministru, şef de serviciu B.R.C.E.), au dispus
să se cheltuiască importante sume de bani, fără acoperire legală.
Aristide Dragomir este învinuit de infracţiunea de ultraj (pe
aeroportul din Arad a lovit un subofiţer) şi distrugere, iar Raymond
Luca trebuie să răspundă în legătură cu infracţiunile de insultă
şi ultraj (la adresa Guvernului).
• 18 aug. Guvernul Văcăroiu devine (conform
caracterizării primului-ministru) bicolor, nu pentru că n-ar mai fi
suportat monotonia unei echipe doar a P.D.S.R, ci pentru că a
venit vremea ca obligaţiile faţă de P.U.N.R. să fie onorate. Prin
urmare Guvernul adoptă doi peunerişti ca miniştri: Valeriu
Tabără (Agricultură) şi Adrian Turicu (Comunicaţii). Noii miniştri
sunt membri marcanţi ai P.U.N.R., şi prin ei ascensiunea acestui
partid la guvernare se face, aşa cum declară Gheorghe Funar, la
vedere, dar de fapt, P.U.N.R. guvernează deja mascat (discreţie
impusă de P.D.S.R) prin Iosif Gavril Chiusbaian (Justiţie) şi Aurel
Novac (Transporturi) susţinuţi de P.U.N.R. Ca la orice remaniere
guvernamentală oamenii politici fac declaraţii: Oliviu Gherman
ţine să explice că numirile s-au făcut datorită valorii candidaţilor
pe care P.U.N.R. a ştiut să-i aleagă; Ioan Gavra zice că P.U.N.R.
trebuie să-şi asume răspunderea guvernării. în tabăra opoziţiei
407
 1994
părerile sunt convergente: un partid extremist a pătruns prin
şantaj în Guvernul României.
-Victor Ciorbea (preşedintele C.N.S.L.R -Frăţia) şi Dumitru
Costin (preşedinte B.N.S.) pun bazele unei alianţe sindicate -
C.D.R. care urmează să se definească ulterior. întreaga stângă
politică se declară împotriva politizării sindicatelor, deşi Miron
Mitrea este şi el tot mai aproape de P.D.S.R.
• 19 aug. Corneliu Vădim Tudor este nemulţumit că
partidul său nu a intrat în calculul de remaniere guvernamentală,
deşi face parte dintre aliaţii RD.S.R. într-o scrisoare deschiă
adresată lui Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi Nicolae
Văcăroiu, P.R.M. face nota de plată pentru RD.S.R. pe care o
însoţeşte de ameninţările şi criticile dintotdeauna. Pentru a susţine
mai departe Guvernul Văcăroiu, care a aruncat ţara într-o
profundă criză economică, P.R.M, cere: 2 miniştri, 5 secretari de
stat, 2 directori generali în structurile guvernamentale, 10 directori
generali în ministere, 3 ambasadori, 2 funcţionari în organisme
internaţionale, 3 prefecţi, 3 subprefecţi, 5 directori în cadrul
prefecturilor. Pentru satisfacerea acestor cereri P.D.S.R.-ului i se
acordă răgaz până la sfârşitul anului. Până atunci Corneliu Vădim
Tudor critică modul în care s-a făcut recenta remaniere şi P.TJ.N.R.
care a ajuns la guvernare prin presiuni.
- Opoziţia protestează, din nou în zadar, în legătură cu
procedeul prin care au fost numiţi noii miniştrii - prin decret
prezidenţial, fără să se mai recurgă la validarea în Parlament.
Ziarul Adevărul face o schemă din care rezultă ceea ce îi
contrariază pe mulţi oameni politici: jumătate dintre miniştri
cabinetului Văcăroiu nu a primit girul Parlamentului, ceea ce
pentru opoziţie înseamnă încălcarea gravă a Constituţiei.
-După ce Guvernul a aprobat ansamblul de măsuri pentru
accelerarea privatizării (17 aug.), Iacob Zelenco, preşedintele
Agenţiei Naţionale de Privatizare, prezintă executivului lista celor
3 000 (2934 plus instituţiile de asigurări) de societăţi privatizabile
care reprezintă 47,8% din totalul societăţilor comerciale (6 700)
din România, constituite pe baza legii nr. 15/1990 (privind
reorganizarea unităţilor economice de stat, ca regii autonome şi
societăţi comerciale). Iacob Zelenco informează că până la 30
iun. 1994 au fost privatizate 590 de societăţi comerciale, adică
8% din totalul celor privatizabile. Ponderea capitalului social
privatizat este de 3% din totalul capitalului social. Pentru semestrul
al doilea din 1994 sunt planificate pentru privatizare 1660 de
unităţi.
408
1994
• 21-22 aug. Ziua de 23 August nu este nici acum uitată.
La Muzeul Ţăranului Român, câteva fundaţii şi asociaţii încearcă
săi restabilească adevărata semnificaţie. (.Adevăr şi mistificare
despre 23 August 1944".) Mai mulţi oameni politici au propus să
fie invitat, cu această ocazie, şi ex-regele Mihai, direct implicat în
evenimentele invocate şi a cărui mărturie ar fi fost necesară. Ca
şi în alte situaţii ex-regele a trebuit să renunţe la vizită, dar
adresează un mesaj către poporul român care este citit la
deschiderea simpozionului.
-Academia Română şi MAp.N. organizează seminarul „50
de ani de la trecerea României de partea coaliţiei Naţiunilor Unite,
semnificaţii interne şi internaţionale". în intervenţia sa, Ion fliescu
exprimă părerea că destinul ţării a fost hotărât de forţele politice
grupate în Blocul Naţional Democrat, în colaborare cu o parte a
Armatei şi cu „cercurile Palatului".
-Bogdan Hosu, preşedintele Confederaţiei Cartel Alfa, îşi
face cunoscut dezacordul faţă de Miron Mitrea şi Victor Ciorbea
care au implicat politic sindicatele. Intenţia lui este să facă din
Alfa o confederaţie puternică şi care, dincolo de conjuncturi, să
rămână fidelă doar intereselor sindicaliştilor.
- Palatul Cotroceni. Noii miniştri ai P.U.N.R. depun
jurământul în faţa lui Ion fliescu. Cu această ocazie preşedintele
ţării răspunde celor (foarte numeroşi) care pretind ca Parlamentul
să-şi dea girul pentru aceşti miniştri: validarea de către Parlament
nu este necesară pentru că Guvernul nu-şi va modifica programul
prezentat la instalare. Ultima remaniere guvernamentală continuă
totuşi să-i preocupe şi să-i nemulţumească pe unii oameni politici
şi pe ziarişti. Opoziţia îşi exprimă insistent protestul faţă de
cooptarea la guvernare a unor forţe politice extremiste şi faţă de
refuzul puterii de a modifica echipa guvernamentală cu avizul
Parlamentului. (Sergiu Cunescu prevede că la sfârşitul legislaturii,
din Guvernul Văcăroiu cel investit de Parlament va rămâne doar
primul-ministru. P.L.'93 consideră că noul cabinet, după
remanierea făcută neconstituţional, este unul „naţional-socialist,
adică nazist", care va compromite România în ochii străinătăţii
pentru care nu există deosebiri între Jirinovski şi Gheorghe
Funar.)
-îşi face efectul şi o altă bombă pusă cu dezinvoltură să
explodeze în viaţa politică românească de Ioan Gavra şi Gheorghe
Funar, euforici şi probabil de aceea necenzuraţi, după ce au fost
promovaţi la guvernare de P.D.S.R. în ziarul Adevărul, (23 aug.)
Dumitru Tinu sesizează importanţa copleşitoare a declaraţiilor
409
 1994
făcute de liderii P.U.N.R. Concluzia apare chiar în articolul
„Minciuna stă cu Văcăroiu la masă": „La ceremonia de la Palatul
Justiţiei, din 8 martie '94, ministrul declara sus şi tare că nu are
«nici o culoare politică». Aflăm acum că are culoare - şi încă ce
culoare! Cu un aer şmecheresc Ioan Gavra anunţă, la prima
conferinţă de presă după pătrunderea forţată în Guvem, că
partidul său se află mai de mult la putere prin ministrul justiţiei,
care este membru al P.U.N.R., şi ministrul transporturilor,
simpatizant peunerist. Preşedintele partidului, Gheorghe Funar,
merge mai departe cu dezvăluirile, afirmând că a fost vorba de «o
intrare mascată», «conform dorinţei P.D.S.R.». Aşadar, titularul
ministerului ale cărui acte de justiţie încep prin solemnitatea
jurământului cu mâna pe Biblie de a spune «ADEVĂRUL şi NUMAI
ADEVĂRUL», oficiază împărţirea dreptăţii în temeiul unei grosolane
minciuni. Acum se înţelege mai bine de ce şi în cazul precedentei
remanieri, şi în cel actual, Guvernul a eludat aprobarea Parlamen­
tului, interpretând după bunul plac prevederile Constituţiei, [ ]
Cum se vede «înţelegerea» dintre dl.Văcăroiu şi P.U.N.R. era o
complicitate la infracţiune. Cutremurător este modul în care au
fost receptate aceste dezvăluiri. Au trebuit să treacă 5 zile pentru
a se înţelege monstruozitatea cazului. în orice ţară democratică
dezvăluirea că un ministru a minţit - cu atât mai mult când e
vorba chiar de ministrul justiţiei -ar avea efectul unei bombe. Ar
fi un scandal naţional, al cărui final n-ar putea fi decât demisia,
dacă nu demiterea celui în cauză. Iar uneori căderea Guvernului,
La noi.... Da, la noi o minciună în plus nu mai impresionează pe
nimeni".
După ce se fac auzite protestele, iar P.D. cere demisia
miniştrilor justiţiei şi transporturilor, liderii P.U.N.R. nu-şi mai
amintesc să fi făcut declaraţiile respective, pe care le neagă cu
hotărâre şi susţin că Iosif Gavril Chiusbaian şi Aurel Novac
n-au fost niciodată membri P.U.N.R.
• 24-25 aug. Ion Stoica „patronul escrocheriei naţionale
Caritas" cum îl numeşte presa, este reţinut la Bucureşti la Direcţia
Cercetări Penale din I.G.P. pentru audieri, sub acuzaţia de
infracţiune de bancrută frauduloasă, fals şi înşelăciune în paguba
avutului particular, Parchetul General de pe lângă C.S. J. dispune
arestarea preventivă a lui Ion Stoica la al cărui caz continuă
cercetările începute încă din luna mai.
-P.D.S.R. doreşte să pună ordine în relaţiile sale cu aliaţii,
în acest scop Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. îl desemnează pe
Ion Solcanu să-i convoace pe reprezentanţii P.U.N.R., P.S.M. şi
410
1994
P.R.M. şi să-i pregătească pentru a semna un protocol de
colaborare. La prima întâlnire (25 aug.) aliaţii nu-şi propun decât
să se familiarizeze cu ideea oficializării mai vechii lor relaţii politice.
Protocolul care se va definitiva în scurt timp va defini limitele
colaborării politice, legislative, ale colaborării în teritoriu, ca şi
conduita faţă de programul de guvrernare. întâlnirea s-a
desfăşurat cu contribuţia lui Ion Solcanu, Vaier Suian (P.U.N.R),
Mircea Hamza (P.R.M.) şi Adrian Păunescu (P.S.M.).
-Aurel Novac, ministrul transporturilor, declară că nu e
nici membru P.U.N.R., nici simpatizant al acestui partid.
• 1 sept. Senatorii au primit (spre consultare), în prima zi
a sesiunii de toamnă, proiectul Legii privind accelerarea
privatizării. Iniţial a existat propunerea ca executivul să-şi asume
răspunderea politică pentru această lege, ceea ce însemna
eliminarea etapei dezbaterilor şi a riscului intervenţiei în text.
Cum Guvernul e interesat ca Legea să fie adoptată cât mai repede,
soluţia asumării răspunderii politice părea optimă. Numai că în
acest caz, respingerea prin vot a Legii duce automat la căderea
Guvernului. Deşi P.D.S.R. a apelat la sprijinul aliaţilor, ulterior a
constatat că P.U.N.R., P.R.M. şi P.S.M. au destule obiecţii faţă de
lege, deci votul lor nu e sigur. în consecinţă, s-a renunţat la ideea
bravă a asumării răspunderii din partea Guvernului. Proiectul de
Lege îşi urmează drumul obişnuit în Parlament deoarece P.D.S.R.
nu vrea să rişte căderea Guvernului. Un prim-ministru trebuie
să se ţină de cuvânt. La investirea cabinetului său Nicolae
Văcăroiu a anunţat că va rămâne la guvernare 4 ani. La 30 sept.
s-au întrunit şi liderii C.D.R. pentru a hotărî ce conduită vor adopta
faţă de proiectul Legii privind accelerarea privatizării înaintat de
Guvern Parlamentului. S-a ajuns la concluzia că nu mai e nevoie
de o modificare a vechii legi a privatizării deoarece aceasta n-ar
aduce decât noi complicaţii la înfăptuirea privatizării. Liderii C.D.R.
au mobilizat economiştii pentru a realiza (repede) un program-
alternativă al Convenţiei.
-Nicu Ceauşescu îşi regăseşte energia de altădată şi îl dă
în judecată pe senatorul P.N.Ţ.C.D., Şerban Săndulescu. pentru
că l-ar fi calomniat afirmând că este „un bolnav închipuit".
Senatorul primeşte o citaţie, la secretariatul Parlamentului, prin
care este chemat, în calitate de inculpat, la procesul cu Nicu
Ceauşescu, la 20 oct, 1994 ora 14.00, la Judecătoria sectorului I
Bucureşti. Imunitatea parlamentară, în temeiul căreia Şerban
Săndulescu nu putea fi inculpat, n-a contat în acest caz.
-Boris Elţiri îşi amână vizita în România. Cel mai serios
411
 1994
motiv al acestei decizii este lentoarea cu care se lucrează pentru
încheierea Tratatului politic româno-rus (din luna iun. nu s-a
mai întreprins nimic) şi punctele de vedere diferite în legătură cu
evaluarea consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov.
• 2 sept. U.D.M.R. doreşte să se implice în tratativele
premergătoare definitivării Tratatului de bază româno-maghiar.
In acest scop, o delegaţie a U.D.M.R. în frunte cu Lâszlo T6kes
solicită şi obţine o întrevedere cu Teodor Meleşcanu, care la 5
sept. urmează să facă o vizită la Budapesta unde va fi abordată şi
problema Tratatului româno-maghiar. U.D.M.R. înmânează
ministrului român de externe documentul intitulat „Poziţia
U.D.M.R. privind Tratatul româno-maghiar". Ce rezultă din acest
document? în primul rând că „U.D.M.R consideră de o importanţă
fundamentală" ca reprezentanţii minorităţii maghiare din România
şi ai minorităţii române din Ungaria să fie implicaţi în elaborarea
Tratatului şi, în al doilea rând, ca Tratatul să cuprindă, ca parte
integrantă, o convenţie privind ocrotirea minorităţilor elaborată
de minorităţile maghiară şi română. U.D.M.R. înscrie în acest
document şi principiile de bază care ar trebui să fie înscrise în
convenţie: „dreptul la cultură proprie, folosirea limbii materne şi
a simbolurilor naţionale", „recunoaşterea - pe baza principiului
autodeterminării interne - dreptului persoanelor aparţinând
minorităţii maghiare din România la autonomie personală,
admmistrativă, locală şi regională, asigurarea condiţiilor juridice,
instituţionale şi materiale pentru exercitarea acestora", „asigurarea
că în regiunile în care persoanele aparţinând minorităţii maghiare
formează majoritatea populaţiei, autorităţile locale alese să
beneficieze de un satut juridic special", „angajamentul de a nu
iniţia măsuri care ar modifica artificial componenţa etnică a
teritoriilor locuite de minorităţile naţionale, în defavoarea acestora",
„asigurarea reţelei de educaţie autonomă cuprinzând toate formele
şi nivelurile învăţământului profesional în lumba maternă",
„recunoaşterea dreptului persoanelor aparţinând minorităţii
maghiare din România de a folosi limba maternă în viaţa privată
şi publică, adică în administraţie, justiţie, în domeniul sănătăţii,
în viaţa confesională, în educaţie şi cultură, în instituţiile publice,
în mass-media". Documentul U.D.M.R. mai propune şi alte
numeroase drepturi pe care România şi Ungaria ar trebui să le
asigure minorităţilor maghiară şi română.
® 3 sept. Consiliul Naţional al P.U.N.R. îl păstrează pe
Gheorghe Funar în funcţia de preşedinte al partidului şi nu
renunţă nici la alianţa cu P.D.A.R. în cadrul B.U.N.
412
1994
Tot la Cluj-Napoca, în stradă, continuă demonstraţiile celor
înşelaţi de Caritas. Ana Potcoavă, lidera greviştilor foamei, cere
pedeapsa cu moartea pentru Ion Stoica şi sancţionarea severă a
celor care au sprijinit firma. Unii clujeni îl consideră vinovat moral
şl pe Gheorghe Funar şi cer demiterea lui din funcţia de primar
al Clujului. (Caritas este doar cea mai faimoasă dintre cele 600
de societăţi de întrajutorare din România care i-au păgubit pe
depunători de 17,5 miliarde lei. împotriva acestor firme s-;au
înaintat instanţelor judecătoreşti 1 100 000 reclamaţii.)
—Bill Clinton a dispus prelungirea cu încă un an (până la
3 iul. 1995) a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România.
La începutul lunii aug. S.UA. era pe primul loc în ce priveşte
Investiţiile străine în România care, la rândul ei, şi-a amplificat
exporturile în S.UA.
• 5 sept. Gheorghe Funar trimite o scrisoare deschisă
preşedintelui C.D.R., Emil Constantinescu, în care, făcând
referire la poziţia U.D.M.R faţă de Tratatul româno-maghiar, trage
concluzia că acest partid s-a folosit de Convenţie pentru a-şi
finaliza scopurile sale antiromâneşti. Liderul P.U.N.R. consideră
că C.D.R. a pierdut alegerile datorită alianţei cu U.D.M.R. şi îl
invită pe Emil Constantinescu să renunţe la această alianţă şi
chiar să susţină demersurile prin care U.D.M.R. să fie scos în
afara legii. Gheorghe Funar nu uită să sublinieze că sugestiile
sale au o importanţă sporită deoarece emană de la un partid care
participă la guvernare.
-Unii reprezentanţi al P.N.Ţ.C.D. consideră că P.L.'93 este
copilul teribil al C.D.R., deci un „partid problemă". Ultima propu­
nere a P.L.'93 considerată inoportună este alcătuirea de liste
electorale separate, pentru fiecare partid din C.D.R, ceea ce în
opinia membrilor alianţei ar fi calea cea mai sigură de destrămare
a Convenţiei. Lui Ion Diaconescu propunerea i se pare absurdă
deoarece Convenţia realizează unitatea opoziţiei, iar candidaturile
pe liste separate conduc inevitabil la lupta politică în interiorul
C.D.R.
-Vizita ministrului de externe român, Teodor Meleşcanu,
la Budapesta, impune concluzia că România şi Ungaria sunt
interesate şi capabile să adopte un limbaj comun, care să conducă,
prin continuarea negocierilor, la încheierea Tratatului politic de
bază între cele două ţări. Teodor Meleşcanu s-a întâlnit cu
preşedintele republicii, Arpad G/mcz, preşedintele Adunării
Naţionale, Zoltan Gal, primul-ministru Gyula Horn şi bineînţeles
cu omologul său ungar, Lâszlo Kovâcs. Gyula Horn a apreciat 413
 1994
că „există voinţă politică de ambele părţi de a încheia Tratatul
politic de bază" determinată de interesul fiecăreia dintre părţi de
a-şi rezolva propriile probleme politice în perspectiva integrării în
organismele europene pentru că „Europa are nevoie de noi, dar
fără tensiunile dintre noi". Evaluând rezultatele vizitei, Teodor
Meleşcanu apreciază că Tratatul româno-ungar ar putea fi semnat
până în mai 1995 şi că, dacă s-au făcut progrese în tratativele
pentru recunoaşterea frontierelor, nu s-a ajuns la nici un rezultat
în problema minorităţii maghiare.
• 7 sept. „ Nu va fi nici un răspuns al C.D.R. la o producţie
de acest tip" -comentează Emil Constantinescu scrisoarea primită
de le Gheorghe Funar, pe care o consideră un model de
politicianism şi demagogie". De la înălţimea funcţiei sale de
preşedinte al unui partid aflat la guvernare, Gheorghe Funar
reuşeşte din nou să tulbure apele, epistola sa intrând rapid în
atenţia generală nu tocmai favorabil pentru liderul P.U.N.R. De
altfel şi Vaier Suian. senator RU.N.R., a considerat necesar să
precizeze că poziţia lui Gheorghe Funar nu reflectă atitudinea
RU.N.R faţă de U.D.M.R., iar Cornel Brahaş crede că ar fi posibil
ca afirmaţiile lui Funar să dăuneze relaţiilor P.U.N.R. cu P.D.S.R.
într-adevăr un personaj important din P.D.S.R., Vasile Văcaru,
face o declaraţie incomodă pentru Gheorghe Funar: „Coincidenţa
acestei declaraţii belicoase cu vizita d-lui Meleşcanu la Budapesta
mă pune serios pe gânduri".
-Victor Ciorbea, alături de liderii partidelor din C.D.R.,
anunţă la o conferinţă de presă că noua structură sindicală pe
care intenţionează să o creeze se va numi Confederaţia Sindicatelor
Democratice din România şi va avea permanent rolul de cenzor
al Guvernului. Unele federaţii din C.N.S.L.R.-Frăţia au decis să-1
urmeze pe Victor Ciorbea.
• 7-8 sept. „România poate şi trebuie să fie partenerul
privilegiat al Franţei", declară mmistrul de externe francez Alain
Juppe, aflat într-o vizită în România. în cadrul întâlnirilor cu Ion
Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu s-a discutat şi
despre integrarea României în Uniunea Europeană sau despre
consecinţele respectării embargoului împotriva Iugoslaviei.
• 8 sept. La şedinţa Biroului Executiv al P.D.S.R, proiectul
Legii de accelerare a privatizării beneficiază de o atenţie specială,
motiv pentru care Nicolae Văcăroiu a şi fost invitat la şedinţă.
Concluzia este că proiectul Legii trebuie să-şi urmeze cât mai
rapid traseul spre adoptarea în Parlament. Grupurile parlamentare
ale P.D.S.R. şi partidele aliate au fost înştiinţate că au misiunea
414
1994
un susţină adoptarea cu maximă operativitate a importantului
proiect. Se ia hotărârea să se angajeze tratative chiar cu partidele
parlamentare din opoziţie pentru a susţine şi ele urgentarea
dezbaterii şi adoptării proiectului. P.N.Ţ.C.D. acceptă să se prezinte
la întâlnirea cu primul-ministru, dar P.L.'93 respinge propunerea
deoarece nu are nimic comun cu P.D.S.R. şi în special cu acest
proiect de lege „care nu ar trebui numit proiect de lege pentru
accelerarea privatizării, ci proiect de lege pentru frânarea priva-
I lzării sau chiar blocarea ei". Dar nici Nicolae Văcăroiu nu rămâne
dator, ci declară că n-ar vrea să dialogheze cu Dinu Patriciu şi
Kaymond Luca pentru că acestora „le trebuie încă mult să mai
studieze, să înveţe să facă afirmaţii fundamentale [...]".
-Victor Surdu, preşedintele P.D.A.R., nu este deloc
îngrijorat din cauza plecărilor tot mai numeroase din partid. Liderul
agrarienilor crede că Dumnezeu însuşi acordă o protecţie spe­
cială P.D.A.R. deoarece acesta „este un partid sfânt",
• 11 sept. Şi Guvernul şi M.A.E. consideră inoportună
vizita ex-regelui Mihai de Hohenzollern în ţară, deoarece acesta
nu a recunoscut explicit Constituţia care consacră republica drept
formă de guvernare. Fostul suveran intenţiona să vină în România
pentru a-şi spune cuvântul în legătură cu unele aspecte ţinând
de momentul 23 August 1944.
• 12 sept. La şedinţa extraordinară a Comitetului Executiv
al C.N.S.L.R.-Frăţia se hotărăşte excluderea federaţiilor care au
aderat la Confederaţia Sindicatelor Democratice condusă de
Victor Ciorbea. Statutul celor doi lideri (Miron Mitrea şi Victor
Ciorbea) rătăciţi în politică, unul la stânga şi celălalt la dreapta,
va fi analizat în cadrul unui viitor congres extraordinar.
-Premieră absolută în viaţa politică. Ion Iliescu şi Emil
Constantinescu au putut fi văzuţi plimbându-se, la braţ, în incinta
Palatului Cotroceni, unde cei doi au discutat despre festivităţile
prin care se va aniversa împlinirea a 13o de ani de la crearea
Universităţii bucureştene. Ion Iliescu urmează să participe la
această ceremonie.
13 sept. Ion Iliescu prezintă în plenul Parlamentului un
mesaj-privind starea naţiunii, cu ocazia împlinirii a doi ani de la
alegerile din 1992. (înainte de a citi mesajul, preşedintele a
aşteptat, în cabinetul lui Adrian Năstase, mai bine de o oră, dâr
nu s-a plictisit pentru că a urmărit la televizor ceea ce se petrecea
în sala de şedinţe: parlamentarii se avântaseră în discuţii aprige
deoarece opoziţia dorea ca discursul lui Ion Iliescu să fie urmat
de dezbateri, iar majoritarii încercau să sară peste acest neprevăzut
415
 1994
punct din program. Ion Iliescu a declarat că parlamentarii l-au
făcut să-şi amintească de şedinţele C.P.U.N.) Preşedintele se
pronunţă pentru accelerarea reformei şi continuarea privatizării,
pentru buna funcţionare a instituţiilor statului de drept, pentru
stabilitatea internă şi pentru politica externă activă a României.
Ion Iliescu acordă o atenţie specială corupţiei, care pare să-1
îngrijoreze ca unul dintre cele mai grave simptome care ameninţă
societatea şi conlucrării între partide care să ia forma unei
platforme minimale de înţelegere politică între toate partidele cu
privire la obiectivele politice şi economice generale. Susţinătorii
lui Ion Iliescu au aplaudat îndelung această intervenţie. Iată
cum comentează discursul lui Ion Iliescu şi un personaj obişnuit
să nu renunţe în nici o împrejurare la spiritul critic: „N-a fost
vorba de un mesaj politic, cum şi-au imaginat sau au aşteptat
mulţi dintre parlamentari. N-a fost vorba de mesajul unui şef de
stat, echidistant, deasupra partidelor şi patimilor politice. în cea
mai mare parte a sa a fost mai degrabă mesajul unui şef de
executiv. Ceea ce, în fond, dl. Ion Iliescu şi este, existenţa
primului-ministru fiind o pură formalitate. Asta nu ştirbeşte cu
nimic valoarea mesajului, echilibrat, grav, chiar alarmant în
anumite pasaje". (N.C.Munteanu, „Ion Iliescu la Canossa
democraţiei originale", revista „22', 21-27 sept. 1994) Observatorii
politici au apreciat că Ion Iliescu s-a aflat în pragul unei pre­
miere: a vorbit pentru prima oară în viaţa sa în favoarea
capitalismului.
- P.L.'93 a devenit membru cu drepturi depline al
Internaţionalei Liberale. Pentru acelaşi statut a optat şi P.N.L.,
dar cererea sa a fost respinsă.
• 14 sept. T.M.B. a dispus eliberarea condiţionată a
ultimilor deţinuţi, membri ai fostului C.P.Ex. -Ion Dincă şi Ludovic
Fazekaş, condamnaţi la 15 şi respectiv 14 ani închisoare.
-Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. a hotărât să supervizeze
proiectele de legi şi ordonanţele înainte de a fi aprobate de Guvern
şi înaintate spre dezbatere Parlamentului.
• 15 sept. Şedinţa Comitetului Executiv al C.D.R. Nicolae
Văcăroiu îi invită pe reprezentanţii C.D.R., printr-o scrisoare, la
o discuţie despre proiectul Legii de accelerare a privatizării.
Propunerea P.N.L. de a fi reprimit în C.D.R este din nou ignorată,
spre nemulţumirea lui Nicolae Manolescu. Şi Dumitru Iuga este
nemulţumit de felul în care se soluţionează problema desemnării
candidaţilor Convenţiei pentru consiliile de administraţie ale
societăţilor de Radio şi Televiziune.
416
1994
• 16-19 sept. Şedinţa Comitetului Director al P.S.M. Deşi
111 doar câteva zile în urmă Ilie Verdeţ afirmase că în partid nu
• a instaurat dictatura (aşa cum declarase senatorul Gheorghe
HAboacă) şi nu există neînţelegeri majore, 6 membri de frunte ai
l'.S.M. Vâlcea au fost scoşi din conducerea organizaţiei P.S.M.
Vâlcea, pentru că au cerut demiterea preşedintelui acestei orga­
nizaţii (Constantin Rotaru). Pe de altă parte continuă să se
manifeste divergenţe între grupul Verdet-Păunescu şi Tudor
Mohora. Primii ar fi ispitiţi să participe la guvernare, iar Tudor
Mohora consideră că P.S.M. nu-şi poate ipoteca viitorul
iMimându-şi greşelile Guvernului Văcăroiu şi ale guvernărilor
iinterioare. La şedinţa Biroului Executiv (19 sept.) senatorul
Gheorghe Răboacă critică din nou autoritarismul conducerii
partidului.
• 19 sept. U.D.M.R. depune la Secretariatul Senatului 61
de dosare care conţin 492 380 de semnături în sprijinul proiectului
I .cgii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care asigură
dreptul minorităţilor de a învăţa în limba maternă la toate
nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ.
• 20-21 sept. Comitetul executiv al C.D.R contramandează
(2lo sept.) întâlnirea cu primul-ministru, deoarece acesta a cerut
ea din delegaţia C.D.R. care urma să fie prezentă la tratative să
lipsească Dinu Patriciu şi Raymond Luca. Incidentul îi
contrariază pe oamenii politici. Ion Iliescu declară că e regretabilă
anularea întâlnirii. P.D. consideră condiţiile premierului drept
Insolente, generate de teama pe care io inspiră P.D. şi P.L.'93.
Nicolae Văcăroiu precizează că nu respinge dialogul cu P.L.'93,
ci cu anumiţi membri ai acestui partid, specialişti în arta calomniei.
Unii reprezentanţi ai P.N.Ţ.C.D. şi P.A.C. consideră că refuzul
precipitat al dialogului cu primul-ministru va dăuna imaginii
C.D.R. şi că P.L/93 se face vinovat de o atitudine contrară
intereselor Convenţiei. (Dinu Patriciu a criticat programul
alternativă de guvernare propus de P.A.C., calificându-1 ca „mai
prost decât al Guvernului, populist şi teoretic".)
• 21-25 sept. Şapte parlamentari adresează o scrisoare
Senatului american în care îşi declară „indignarea'Taţă de
proiectata acreditare (după audierea în Senatul american) ca
ambasador al S.UA. în România a lui Alfred Moses. „Opoziţia
noastră faţă de această numire este determinată de un considerent
moral" afirmă cei şapte, explicând apoi că Alfred Moses a fost
unul dintre acei aliaţi ai cuplului Ceauşescu care au contribuit
la dezinformarea Congresului S.UA. în legătură cu adevărata
417

1994
situaţie a României în timpul dictaturii. Semnatarii documentului
sunt: Adrian Moţiu -senator RU.N.R., Dumitru Călueanu -sena­
tor RL. '93, Matei Boilă-senator P.N.Ţ.C.D., Ioan Coja-senator
P.D.A.R., preot Emil Roman - deputat P.U.N.R., arhimandrit
Simeon Tatu - senator P.D.S.R., Alexandru Popovici, senator,
Grupul parlamentar liberal. Biroul Executiv al P.U.N.R. dă un
comunicat în care îşi însuşeşte în întregime conţinutul mesajului
celor şapte. Atitudinea acestui grup de parlamentari va fi
dezaprobată de numeroase partide şi oameni politici. P.D.S.R. îşi
revarsă mânia asupra P.U.N.R., promiţând să reanalizeze
colaborarea cu acest partid şi adresează tuturor parlamentarilor
români invitaţia de a sprijini prin semnături numirea de către
administraţia americană a lui Alfred Moses ca ambasador al
S.UA. în România. Corneliu Vădim Tudor dă o declaraţie prin
care dovedeşte că poate fi un bun aliat al P.D.S.R. Liderul P.R.M.
consideră scrisoarea drept „o diversiune menită să compromită
vizita preşedintelui Iliescu pe pământ american" şi dă asigurări
că P.R.M. îl va primi pe Alfred Moses „conform legilor ospitalităţii
româneşti". Guvernul condamnă, într-o declaraţie, atitudinea celor
7 şi a conducerii P.U.N.R. care poate aduce grave prejudicii
relaţiilor internaţionale ale României. P.L. '93 ia exclus din partid
pe Alexandru Popovici şi Dumitru Călueanu, pentru că s-au
aflat printre contestatari.
• 26 sept. Aflat în S.UA. cu ocazia deschiderii sesiunii
Adunării Generale a O.N.U., Ion Iliescu are o întâlnire cu Bill
Clinton, considerată cel mai important moment al anului pentru
preşedintele României. Bill Clinton rămâne consecvent
convingerilor sale că România este un factor de stabilitate în zonă
şi că S.UA. o vor ajuta efectiv, în măsura în care îşi consolidează
democraţia şi evoluează mai convingător spre economia de piaţă.
Nu au lipsit referirile la situaţia din Iugoslavia şi la poziţia României
faţă de aceasta. Comentatorii politici consideră întâlnirea Clinton-
Iliescu drept foarte necesară pentru Ion Iliescu, vindecat după
despărţirea de Clinton de complexul marginalizării României de
către adrninistraţia americană. întors în ţară Ion Iliescu va insista
asupra schimbării de atitudine a S.UA. faţă de România, căreia i
se recunosc, în sfârşit, succesele politicii de democratizare şi
aplicare a reformei economice.
• 27 sept. Guvernul se întruneşte într-o şedinţă specială
pentru a examina (în baza unui raport) modul în care au fost
soluţionate de către instituţiile guvernamentale cazurile de
corupţie semnalate în raportul comisiei parlamentare de anchetă
418
1994
a cazurilor de corupţie. Demnitarii (11) acuzaţi de corupţie au
fost scoşi din cauză chiar de Parchetul General prin pronunţarea
deciziei de neîncepere a urmăririi penale. Executivul a adoptat o
hotărâre prin care se interzice participarea miniştrilor, secretarilor
de stat, prefecţilor, subprefecţilor şi a asimilaţilor acestora ca
membri în adunările generale ale acţionarilor şi în consiliile de
administraţie ale societăţilor comerciale cu capital de stat şi ale
regiilor autonome. Printr-o altă hotărâre s-a reglementat regimul
juridic al locuinţelor de serviciu de care pot beneficia demnitarii,
conform prevederilor Legii nr.85/1992.
• 28-29 sept. După mai multe amânări, Raportul comisiei
parlamentare de anchetă a cazurilor de corupţie ajunge să fie
dezbătut în plenul Parlamentului. Raportul are 800 de pagini
(Ştefan Cazimir declară că volumul cântăreşte 1 210 Kg.) şi trei
autori: majoritarii sub bagheta lui Romul Vonica, parlamentarii
opoziţiei şi reprezentantul P.D.
Chiar dacă nu lipsesc discursurile severe şi propunerile
care vizează stăvilirea flagelului şi pedepsirea vinovaţilor, totuşi a
scăzut interesul faţă de această temă analizată insistent în toate
mediile şi în special în presă. Dezbaterile s-au încheiat fără să se
adopte vreo hotărâre în ce priveşte corupţia. Comentatorii politici
trag ei concluziile la dezbaterile parlamentare asupra corupţiei,
aşteptate cu interes de întreaga naţiune. Ca de obicei Ion Cristoiu
pune punctul pe i observând, în editorialul din Evenimentul zilei
(30 sept.), că au fost scoşi din cauză de către comisie tocmai
demnitarii acuzaţi de corupţie şi pentru a căror cercetare s-a
constituit comisia, în schimb raportul Vonica se ocupă de alte
persoane corupte provenind în exclusivitate din rândul adversarilor
politici ai P.D.S.R. şi ai lui Ion Iliescu. „E limpede că, pe parcurs,
graţie şireteniei de Trahanache a lui Romul Vonica, lucrările
Comisiei au fost deturnate de la obiectivul lor iniţial. Caracterul
tendenţios al raportului n-a scăpat nimănui. în locul limpezirii la
care se aştepta opinia publică, documentul a propus o simplă
răfuială politică. în aceste condiţii, eşecul dezbaterilor era
previzibil".
• 29 sept. P.S.D..R. este suspendat din C.D.R. pentru 30
de zile, datorită unei scrisori în care Sergiu Cunescu pune în
discuţie protocolul C.D.R., lipsa de democraţie şi rigiditatea unor
structuri ale alianţei. Reprezentanţii P.A.C. votează în şedinţa
Consiliului C.D.R. împotriva acestei hotărâri. A doua zi,
preşedintele PA.C. dă o declaraţie în care îşi reafirmă solidaritatea
cu P.S.D.R. şi formulează acuze grave la adresa conducerii C.D.R,,419
 1994
care dă dovadă de „intoleranţă" şi „spirit agresiv", transformând
alianţa celor mai democratice forţe politice ale ţării într-un
superpartid care tolerează cultul personaliţii lui Emil
Constantinescu.
• 30 sept. Comitetul Director al C.N.S.L.R.-Frăţia îi ridică
dreptul de reprezentare lui Victor Ciorbea, învinuit de a fi
contribuit în mod hotărâtor la dezmembrarea confederaţiei.
-Senatul american 1-a confirmat pe Alfred Moses în funcţia
de ambasador al S.U.A. în România, fără să ţină seama de
scrisoarea celor 7 parlamentari români, despre care Gheorghe
Funar afirmă că a fost concepută ca un ajutor dat colegilor
americani „pentru alegerea unui ambasador fără pete". Cu excepţia
celor şapte, şi pentru a mai estompa impresia făcută de demersul
lor, parlamentarii români şi-au pus semnătura pe nişte liste
tipizate, pentru susţinerea candidaturii lui Alfred Moses la funcţia
de ambasador al S.UA. în România, în calitatea sa de „prieten al
poporului român" şi de „reprezentant de seamă al poporului
american". Dacă P.D.S.R e dispus să uite ultima ispravă a aliatului
său, în schimb P.U.N.R. e tot mai sumbru şi tot mai ţanţoş.
Gheorghe Funar anunţă că, deoarece Teodor Meleşcanu a
acceptat candidatura lui Alfred Moses, fără să aibă acordul
P.U.N.R., trebuie fie să-şi ceară scuze în plenul Parlamentului,
fie să-şi dea demisia din postul de ministru de externe.
- Consiliul Director al A.C. adoptă o declaraţie în care
condamnă tentativele de dezmembrare a C.D.R. Participarea la
alegeri, se mai propune în declaraţie, trebuie să se facă prin
candidaţi aleşi din timp pe baza valorii şi prin concursuri de
competenţă. Ana Blandiana consideră că alianţele de tip P.A.C.-
P.N.L.-P.S.D.R urmăresc preluarea capitalului politic al C.D.R.
• 1 oct. La şedinţa Consiliului National, P.L.'93 hotărăşte
să rămână în C.D.R, pe care o vede ca pe o formaţiune politică
unitară de factură liberal-conservatoare ce ar trebui să se bizuie
doar pe P.N.Ţ.C.D. şi P.L/93, Partidele care zdruncină unitatea
Convenţiei sunt invitate s-o părăsească. Primele vizate sunt
P.S.D.R şi P.A.C., primul, calificat de Dinu Patriciu drept o „com­
ponentă mică, agitată şi jenantă" a C.D.R,iar cel de al doilea un
„partid de bugetari, finanţat, ca şi P.D., de socialiştii francezi".
Comitetul Director al P. L. '93 a fost mandatat să negocieze cu liderii
C.D.R. participarea partidelor pe liste proprii de candidaţi la
alegerile locale, conform unei mai vechi propuneri a P.L.'93. Despre
coeziunea C.D.R. se vorbeşte la fel de insistent ca despre unificarea
mişcării liberale. Caracterizând la o conferinţă de presă situaţia
420
1994
C.D.R. pe care o consideră nu un partid ci o „stare de spirit",
Niculae Cerveni, preşedintele P.N.L.C.D., afirmă că P.N.Ţ.C.D.
are tendinţa de a domina Convenţia ceea ce îi irită mai ales pe
Sergiu Cunescu şi Nicolae Manolescu. Pe de altă parte, A.C. se
crede arbitru pentru C.D.R. şi urmăreşte săi plătească o poliţă
lui Nicolae Manolescu. După Niculae Cerveni elementul coeziune
în C.D.R. este „frica" -„Frica de a nu păţi ce a păţit Câmpeanu".
-Consiliul Reprezentanţilor al U.D.M.R. îşi însuşeşte
documentul conducerii U.D.M.R. în care se precizează atitudinea
partidului fată de Tratatul româno-ungar. Punctul de maxim
interes la care se fac referiri insistente este recunoaşterea dreptului
la autonomie personală, locală, administrativă şi regională la care
comunitatea maghiară nu poate renunţa, aceasta fiind chiar
condiţia existenţei maghiarilor din România. Mal mult decât atât,
drepturile colective şi individuale trebuie să fie asigurate atât prin
legile României, cât şi prin garanţii internaţionale.
• 4 oct. Strasbourg. Ion Iliescu ţine un discurs în cadrul
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Admiterea României
în acest organism, cu un an în urmă, a stimulat accelerarea
proceselor de democratizare a ţării, subliniază preşedintele român.
După încheierea discursului Ion Iliescu a răspuns la numeroasele
şi uneori dificilele întrebări puse de membrii Parlamentului Eu­
ropean. (Consiliul Europei continuă totuşi să ţină sub observaţie
evoluţia României. Doi observatori al Comisiilor politică şi juridică
vor alcătui din 6 în 6 luni rapoarte despre România.)
-A.C. şi PA.C. se întâlnesc pentru a regăsi acele puncte de
vedere comune de care depinde în mare măsură stabilitatea C.D.R.
Pacea (simţită ca provizorie) la care ajung cele două formaţiuni
foste surori este parafată de un comunicat în care se precizează
poziţia lor faţă de organizarea C.D.R.
® 5 oct. Plenul Parlamentului adoptă o Hotărâre privind
unele măsuri de combatere a corupţiei, ca urmare a dezbaterii
Raportului comisiei parlamentare de cercetare a cazurilor de
corupţie, condusă de Romul Vonica. La capătul a numeroase
dispute generate de oportunitatea începerii sau neînceperii
urmăririi penale a demnitarilor acuzaţi de corupţie, câştigă cei
care şi-au exprimat încrederea în nevinovăţia demnitarilor.
-Comitetul Naţional al PA.C. adoptă o declaraţie în care
cere C.D.R. să acorde toată atenţia propunerilor A.C. şi P.A.C.
înscrise în comunicatul rezultat în urma întâlnirii dintre cele două
formaţiuni. De aceeaşi atenţie trebuie să beneficieze şi acele
propuneri ale P.A.C. care nu coincid cu cele ale A.C. şi care sunt
421
 1994
deja cunoscute în C.D.R. In încheierea declaraţiei se precizează:
„PAC. atrage totodată atenţia că, în condiţiile în care dezideratele
sale nu vor fi luate în consideraţie, perpetuându-se un anumit
spirit de intoleranţă şi de hegemonie, care a blocat uneori funcţio­
narea C.D.R. sau a înlocuit dialogul, dezbaterea, cu măsuri ad­
ministrative, îşi rezervă dreptul de a se considera retras dintr-o
alianţă politică democratică transformată în chiar contrariul ei".
• 5 oct. Comitetul Executiv al C.D.R. a hotărât, prin vot,
neînceperea procedurii de suspendare a P.S.D.R. Examinând
propunerile P.S.D.R. de reformare a Convenţiei, sa respins
varianta privind rotaţia la preşedinţia C.D.R. Sa reluat discuţia
despre Alianţa civic-liberală şi sa dispus începerea formalităţilor
de primire a acesteia în C.D.R.
• 7 oct. La ora 14,15 cursa Ar France, având ca pasageri
pe Mihai de Hohenzollern şi pe soţia sa, Ana, aterizează pe
aeroportul Otopeni. Fostul suveran s-a hotărât să vină în ţară la
invitaţia unor asociaţii şi fundaţii de a participa la un simpozion
internaţional cu tema „23 August 1944 - Restituirea adevărului
istoric". Cu câteva săptămâni în urmă, Dinu Zamfirescu şi Dinu
Patriciu au negociat cu autorităţile române acordarea vizei de
intrare în ţară a fostului suveran, rezultatele fiind mai degrabă
demobilizatoare. Totuşi s-a sperat ca viza să se acorde pe aeroport
având în vedere că într-o recentă scrisoare ex-regele preciza că
respectă prevederile constituţionale ale ţării şi că vizita sa nu va
avea caracter politic. încă de dimineaţă la aeroport şi pe şoseaua
Bucureşti-Ploieşti s-au instalat forţele de ordine în număr
impresionant. Numeroşii cetăţeni care au venit să-1 întâmpine pe
ex-regele Mihai au fost invitaţi să aştepte în sala de sosiri. Dinu
Patriciu şi alte câteva persoane au reuşit să ajungă la pista de
aterizare unde au continuat să insiste pentru a i se acorda
oaspetelui viza de intrare în ţară. Demersurile au rămas fără efect,
astfel că la ora 15,47 avionul va decola fără ca ex-regele Mihai să
fi fost lăsat să păşească pe pământul României. Timp de 1 oră şi
32 de minute fostul suveran a urmărit din avion agitaţia produsă
de venirea sa şi tot de acolo a primit verdictul: Mihai de
Hohenzollern nu are ce căuta în România. în Comunicatul
Guvernului României se explică răspicat: „Aşa cum au fost
informaţi reprezentanţii fundaţiilor şi asociaţiilor care l-au invitat
în ţară pe fostul suveran, Guvernul nu consideră potrivită prezenţa
acestuia în România". Ecourile provocate de acest eveniment nu
s-au stins multă vreme. în încheierea mesajului pe care ex-regele
îl va adresa participanţilor la simpozionul la care trebuia să fie
422
1994
prezent se precizează: „Nu mă aflu astăzi printre voi, aşa cum aş
ii vrut să fiu. Această despărţire este şi ea un argument că
nedreptatea ce s-a făcut românilor continuă să aibă şi astăzi
putere. Aşa cum n-am recunoscut abdicarea obţinută sub
ameninţarea armelor, tot aşa nu pot recunoaşte nici legea prin
care mi se ridică dreptul la cetăţenia română. De aceea, nu mă
aflu printre voi, aşa cum aş fi dorit, pentru că n-a fost rostit întregul
adevăr despre urmările actului de la 23 August. Puterea nu are
îndrăzneala să şi-1 asume şi să-1 răspândească, atâta timp cât
trage foloasele de pe urma injustiţiei de acum cinci decenii".
• .11 oct. Parlamentarii care l-au întâmpinat la aeroport
pe ex-regele Mihai sunt ameninţaţi cu represalii. în Senat, Doru
Ioan Târăcilă, ministru de interne, pretinde că Dinu Patriciu,
Şerban Săndulescu şi Constantin Ticu Dumitrescu au ajuns
cu forţa pe pista aeroportului pentru a-1 întâmpina pe fostul
suveran, invocând imunitatea parlamentară. Doru IoanTărăcilă
consideră că respectivii parlamentari au forţat frontiera de stat şi
cere să fie cercetaţi pentru această faptă. în Camera Deputaţilor,
Eugen Nicolicea (P.D.S.R.) doreşte ca Ministerul de Interne să-1
declare pe rege persoană indezirabilă în România şi să se
declanşeze o anchetă împotriva parlamentarilor care l-au
întâmpinat la aeroport.
-Constantin Tutunaru (membru P.N.Ţ.C.D.), primarul
sectorului 3 al Capitalei, este audiat la Poliţia Capitalei şi reţinut
sub acuzaţiile de fals şi uz de fals, abuz în serviciu, deturnare de
fonduri. Cauza arestării pare să fie un denunţ al viceprimarului
Amedeo Preduţ (membru P.L.'93).
-Gheorghe Todut (deputat P.L/93) a demisionat din comisia
de verificare a repartizării locuinţelor unor demnitari, acuzând
numeroase obstrucţii în efectuarea cercetărilor, mai ales din partea
Guvernului. Deputatul P.L.'93 a decis să acţioneze pe contpropriu
motiv pentru care pune la dispoziţia ziarului Evenimentul zilei o
cuprinzătoare listă cu numele demnitarilor care au obţinut abuziv
locuinţe (Viorel Hrebenciuc, Petre Roman, Adrian Năstase, Dan
Iosif, Dan Mircea Popescu, Ioan Moldovan, Traian Chebeleu,
Mişu Negritoiu, Alexandru Lăpuşan, Nicolae Olteanu, Ionel
Roman, Mircea Toader Vaida, Marian Enache etc.) La dosarul
oricum voluminos al corupţiei, se mai adaugă încă o piesă
cunoscută sub denumirea de „lista lui Toduţ".
- Camera Deputaţilor dezbate proiectul Legii privind
înfiinţarea Societăţii Naţionale Agricole, pe care parlamentarii
opoziţiei o consideră o variantă modernă a naţionalizării, întrucât
423
 1994
prevede ca pământurile I. A. S.-urilor să treacă în proprietatea
statului.
-Viorel Sălăgean nu mai are voie să facă declaraţii în
numele partidului al cărui membru este -P.U.N.R. Decizia luată
de Biroul Permanent are drept cauză atitudinea critică a
senatorului la adresa proiectului Legii privind accelerarea
privatizării,
• 13 oct. Grupul economic consultativ, prezent la
Cotroceni, I semnalează lui Ion Iliescu imperfecţiunile proiectului
Legii privind accelerarea privatizării. De altfel şi comisia senato-
. rială de specialitate a venit cu numeroase amendamente care
l-au făcut pe Nicolae Văcăroiu să-şi piardă răbdarea şi să
avertizeze grupurile parlamentare din coaliţia guvernamentală
că-şi va retrage proiectul, dacă acestea vor susţine amendamentele
comisiei. Ion Iliescu este de părere că executivul trebuia să-şi
asume răspunderea pentru acest proiect de Lege, iar dacă n-a
făcut-o, să asculte şi eventual să accepte sugestiile parla­
mentarilor.
• 13-14 oct. Aflată în vizită la Budapesta, o delegaţie
U.D.M.R. primeşte asigurări din partea primului-ministru maghiar,
Gyula Horn, că Tratatul româno-ungar va fi semnat numai dacă
va include garanţiile necesare în legătură cu drepturile minorităţii
maghiare.
9 14 oct. Guvernul va asigura cadrul necesar pentru ca
până la 1 dec. să fie soluţionate cazurile de corupţie abordate în
cursul dezbaterilor parlamentare. Se are în vedere şi elaborarea
unor proiecte de legi care să ducă la diminuarea corupţiei: statutul
deputaţilor şi senatorilor, răspunderea ministerială, declararea
averilor, statutul poliţistului etc.
• 17 oct. P.L.'93 rămâne fără grup parlamentar în Senat
în urma demisiei lui Sabin Ivan şi a Măriei Ţeţu, care se orientează
către P.N.L.C.D. deoarece P.L.'93 nu întreprinde nimic pentru
unificarea liberalilor şi chiar blochează iniţiativele altora. Tot în
P.N.L.C.D. se înscriu şi Alexandru Popovici şi Dumitru Călueanu
excluşi de curând din P.L/93 pentru că şi-au pus semnătura pe
scrisoarea celor împotriva numirii lui Alfred Moses ca ambasador
al S.U.A. în România.
-La conferinţa de presă a P.N.Ţ.C.D., principalul subiect
de discuţie este arestarea primarului Constantin Tutunaru. Ion
Diaconescu afirmă că nu e vorba de un caz izolat, ci de o adevărată
vânătoare împotriva primarilor opoziţiei, o acţiune de vendetă cu
caracter politic, care nu poate duce la reconcilierea natloanlă de
424
1994
care vorbeşte mult Ion Iliescu. Motivul real al arestării lui
Tutunaru este încercarea acestuia de a împiedica actele de
corupţie. Ion Raţiu aduce aminte că un angajat prin votul
cetăţenilor nu poate fi arestat decât în cazul unui flagrant delict.
Radu Vasile consideră că arestarea primarului Tutunaru
reprezintă o demonstraţie de forţă dintre cele la modă în anii '50.
P.L/93 a anunţat că se solidarizează cu P.N.Ţ.C.D. în cazul
Tutunaru, dar că acuzaţia împotriva lui Amedeo Preduţ este
nefondată. La prima înfăţişare în cazul Tutunaru (Judecătoria
sectorului 3) inculpatul a afirmat că este nevinovat şi că a fost
arestat din motive politice.
• 18 oct. Comisia juridică a Carnerei Deputaţilor aprobă
câteva amendamente propuse de P.D.S.R. la proiectul Legii privind
unele modificări la Codul Penal. Unul dintre acestea prevede că
pentru „atingerea onoarei preşedintelui ţării" pedeapsa să fie cu 3
ani de puşcărie în plus faţă de pedeapsa pentru atingerea onoarei
unui simplu cetăţean. Pentru calomnierea sau insultarea
preşedintelui ţării la pedeapsa de 3 ani se vor adăuga încă 5 ani.
• 20 oct. „Preşedintele Iliescu întoarce vizita minerilor din
Valea Jiului" (anunţă ziarul Adevărul, din 21 oct. 1994) pentru a
lua parte la simpozionul naţional, de la Petroşani, cu tema „Prezent
şi viitor în activitatea economico-socială a Văii Jiului" iniţiat de
Asociaţia „Salvăm Valea Jiului".
-Michel Camdessus, directorul executiv al F.M.I., vizitează
România şi formulează observaţii critice cu privire la ritmul lent
al privatizării şi la volumul prea mare al subvenţiilor de stat în
economie.
• 21 oct. T.M.B. decide că aripa Quintus este reprezentanta
legală a P.N.L.
-Moscova. La reuniunea celor 12 şefi de stat din C.S.I.,
Boris Elţiri remarcă tendinţa tot mai pronunţată de integrare,
proces care trebuie susţinut şi accelerat de membrii comunităţii.
In acest scop se va crea primul organism supranaţional -Comitetul
Economic Interstatal. Mircea Snegur aderă plin de speranţe la
proiectul de recompunere a unui spaţiu economic unic.
• 21-22 oct. La cea de a 4-a Convenţie Naţională a P.D.,
Petre Roman este reconfirmat în funcţia de lider al partidului.
Au fost adoptate noul statut şi programul P.D. „Pentru noua
Românie a muncii şi a dreptăţii".
• 22-23 oct. La lucrările Congresului de constituire 425 a
Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (C.S.D.R.),
Victor Ciorbea este ales preşedinte, iar Radu Colceag
 1994
prim-vicepreşedinte. In cadrul dezbaterilor au fost adoptate mai
multe documente: statutul, declaraţia privind principiile activităţii
C.S.D.R., declaraţia din 18 aug, semnată de C.D.R., B.N.S şi o
parte din C.N.S.L.R.-Frăţia şi o scrisoare a lui Victor Ciorbea
(„Necesitatea unei alternative sindicale puternice") în care îşi
anunţă demisia din funcţia de preşedinte al C.N.S.L.R.-Frăţia.
• 26 oct. Danyel Tarschys, secretarul general al
Consiliului Europei, a participat la deschiderea Centrului de
Informare şi Documentare al Consiliului Europei, la Bucureşti.
După ce a lăudat România pentru progresele înregistrate în ultima
vreme pe calea democratizării, înaltul oaspete a remarcat şi că
mai sunt multe de făcut în ce priveşte independenţa justiţiei,
libertatea presei, administraţia locală, corupţia şi nu în ultimul
rând problema homosexualilor.
-Maxwell Watson se află din nou în România, în fruntea
unei delegaţii a F.M.I. Mugur Isărescu.guvernatorul Băncii Naţio­
nale, pune problema unui nou împrumut de la F.M.I. (26 milioane
dolari) în baza acordului stand-by, încheiat cu acest organism.
-De la tribuna Senatului, Corneliu Vădim Tudor anunţă
că „banda lui Dide" i-a atacat sediul partidului şi ia linşat ofiţerul
de serviciu. După care senatorul RR.M. şi suita sa plecă în goană
spre sediul dezastrului despre care va spune că a fost ţinta „unui
atac de tip fascist". Nicolae Dide, preşedintele P. U. S. D., a fost
trimis în judecată în procedură de urgenţă pentru că a violat sediul
P.R.M. şi 1-a maltratat pe ofiţerul de srviciu. Nicolae Dide declară
că, însoţit de un ziarist de la ziarul Ziua, de un fotoreporter şi de
încă o persoană, au încercat doar să fotografieze cel de-al treilea
sediu luxos al P.R.M. La 28 oct. Judecătoria sectorului 3 decide
respingerea acţiunii şi neinculparea grupului Dide.
• 27 oct. Membrii executivului au intentat proces penal
lui Raymond Luca (P.L.'93) pentru afirmaţiile injurioase pe care
le-a făcut la adresa Guvernului. în consecinţă, ministrul justiţiei
a cerut oficial declanşarea procedurii de ridicare a imunităţii
parlamentare pentru trimiterea în judecată a deputatului P.L/93.
- în Camera Deputaţilor s-a decis prin vot să fie respins
proiectul Legii privind înfiinţarea şi funcţionarea Societăţii
Naţionale Agricole, care urma să preia, ca proprietate de stat,
terenurile din folosinţa I.A.S.-urilor,
• 27-29 oct. Boutros Boutros Gali, secretarul general al
O.N.U., face o vizită în România, prima vizită a unui lider O.N.U.
după dec.'89. Oaspetele are o serie de întâlniri cu Ion Iliescu,
Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu şi alţi importanţi oameni
426
1994
politici români, rosteşte un discurs în plenul Parlamentului şi
participă la o ceremonie oficială în cadrul căreia i se decernează
Udul de Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Bucureşti.
• 28 oct. T.M.B. dispune eliberarea provizorie a lui
Constantin Tutunaru.
• 31 oct. Proiectul Legii privind accelerarea privatizării este
introdus pe ordinea de zi a Senatului în regim de urgenţă. Până la
adoptarea proiectului se cer depăşite multe obstacole, unul dintre
ele fiind amendamentele propuse de comisia senatorială pentru
privatizare cu conţinutul cărora membrii Guvernului nu sunt de
acord.
• 1 nov. Pentru prima oară după dec.'89 executivul
reuşeşte să finalizeze, în termenul legal stabilit, proiectul Legii
bugetului de stat. Guvernul Văcăroiu, autorul acestei premiere,
a depus la Parlament proiectul Legii bugetului de stat pe 1995,
care urmează să fie analizat şi avizat de comisiile de specialitate.
- Comisia parlamentară (preşedinte Ion Dutu, deputat
P.R.M.), abilitată să cerceteze modul în care au fost repartizate
(mai ales demnitarilor) locuinţele din fondul de stat îşi începe
audierile. Cei vizaţi să se explice sunt persoane importante: Sergiu
Nicolaescu, Mihai Golu, Adrian Severin, Nicolae Mischie, Florin
Negoiţă.
-Camera Deputaţilor aprobă unele modificări ale Codului
Penal. Deşi statutul homosexualilor este în atenţia protectoare a
forurilor internaţionale, deputaţii hotărăsc să fie pedepsite cu
închisoare de la 1 la 5 ani relaţiile sexuale între persoane de acelaşi
sex, săvârşite în public sau care declanşează un scandal public
(articolul 200, alineat 1). în ceea ce priveşte articolul 205, care
incriminează atingerea onoarei ori reputaţiei unei persoane prin
cuvinte, gesturi sau alte mijloace, s-a propus iniţial să fie prevăzute
pedepse mult sporite pentru săvârşirea acestor delicte prin presă.
Opoziţia a combătut propunerea, declarând că o consideră o
tentativă de limitare a libertăţii presei şi de descurajare a ziariştilor,
făcută în scopuri politice. Pentru a stinge conflictele iscate de
această problemă s-a apelat, cum era de aşteptat, la soluţia căii
de mijloc. Adică, s-a renunţat la aliniatul 2 al articolului 205,
care îi pedepsea mult mai aspru pe ziariştii calomniatori decât pe
simpli cetăţeni calomniatori, dar s-a convenit să se mărească
pedepsele pentru insulte, calomnii sau atingerea onoarei săvârşite
de orice cetăţean, deci şi de ziarişti. 427
-în cadrul turneului pe care îl întreprinde într-o serie de
ţări (Maroc, Marea Britanie, Belgia), Ion Iliescu ajunge la
 1994
Casablanca unde participă la o conferinţă economică la nivel înalt
sub patronajul S.U.A., privind investiţiile în Orientul Mijlociu, şi
se întâlneşte cu regele Hassan al II-lea al Marocului şi cu Yasser
Arafat, liderul O.E.P.
• 2-4 nov. Ion Hiescu, în vizită neoficială în Marea Britanie,
se întâlneşte cu premierul John Major, cu şeful diplomaţiei
britanice Douglas Hurd, cu alte oficialităţi şi oameni de afaceri
britanici. Peste tot se fac promisiuni: România va fi sprijinită să-şi
continue programul de reformă economică şi să se integreze în
organismele europene, inclusiv în N.A.T.O. în Belgia, Ion Iliescu
urmăreşte să influenţeze ratificarea într-un termen mai scurt a
acordului de asociere a României la Uniunea Europeană (doar
Italia şi Belgia mai trebuie să-şi pună avizul pe acest acord) pentru
ca acesta să intre în vigoare de la 1 ian. 1995. Preşedintele
României se întâlneşte cu premierul belgian Jean Luc Dehaene
şi cu secretarul general al N.A.T.O., Willie Claes.
• 3-5 nov. Comisia parlamentară care cercetează modul
în care au fost distribuite locuinţele din fondul locativ de stat
continuă să audieze persoanele din lumea bună: Dan Mircea
Popescu, ministrul muncii şi protecţiei sociale, Ionel Roman,
deputat, Cristian Rădulescu, deputat, George Stancov, deputat,
Dumitru Pâslaru, deputat, Dan Iosif, expert prezidenţial, Vasile
Văcaru, senator, Alexandru Lăpuşan, secretar de stat la
Ministerul Agriculturii.
• 5 nov. înalte personalităţi ale Uniunii Europei
Occidentale (U.E.O.) -Dudley Smlth şi Miguel Angel Martinez -
participă la inaugurarea Biroului de Informare şi Documentare
al U.E.O. la Bucureşti.
# 5-6 nov. P.R.M. a anunţat din timp că va convoca o
adunare extraordinară a Consiliului National al partidului în care
să se decidă dacă Guvernul Văcăroiu mai merită sau nu să fie
sprijinit. Concluzia lui Corneliu Vădim Tudor: „Nu intenţionăm
să pedepsim Guvernul". Asta nu înseamnă că P.RM.-iştii întruniţi
în şedinţa extraordinară sunt mulţumiţi de prestaţia Guvernului.
Dimpotrivă îl găsesc plin de păcate şi de neputinţe. Şi tocmai de
aceea îl sprijină în continuare, dar în anumite condiţii, ferm
precizate.
- îngerul păzitor al onoarei demnitarilor, ziarul Adevărul,
publică sub titlul „Marele turist" lista, despre care precizează că e
lacunară, a călătoriilor făcute de Marin Sorescu, ministrul
culturii, în 10 luni: Franţa, Austria, Elveţia, Craiova, Italia, Co­
lumbia, Iugoslavia, C.S.I., Cehia, Slovacia, Singapore, Bulzeşti,
428
1994
Portugalia, Anglia şi, în perspectivă imediată, Egiptul. Ziariştilor
li se pare că ar fi potrivită o numire a lui Marin Sorescu în funcţia
de ministru al turismului sau de ambasador itinerant.
• 7 nov. Se schimbă garda la P.L/93. Seara târziu, în urma
unei furtunoase şedinţe de grup parlamentar şi de Comitet Di­
rector, Dinu Patriciu, criticat de colegii lui deputaţi, este nevoit
să renunţe la funcţia de lider al grupului parlamentar PL. '93 din
Camera Deputaţilor. îi ia locul deputatul; Sorin Pantiş.
• 7-8 nov. Vizita în România a lui Philippe S/lguin,
preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Franceze. Oaspetele
se întâlneşte cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu şi cu alţi importanţi
oameni politici români, ţine un discurs în plenul Parlamentului
(întâmpinat pretutindeni cu simpatie a avut aparte şi de un pro­
test al unui grup de studenţi care, nemulţumiţi de noua lege în
favoarea homosexualilor, 1-a întâmpinat pe omul politic francez
cu protestul scandat energic: „Jos homosexualii!"), primeşte titiul
de Doctor Honoris Cauza al Universităţii Bucureşti şi participă,
la Institutul Francez, la lansarea versiunii româneşti a cărţii sale
„Ludovic -Napoleon cel Mare".
• 8 nov. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale
a României (B.N.R.), prezintă în Parlament o dare de seamă privind
situaţia monetară şi creditul pe anul 1993 şi orientările de bază
pe 1994. De această dată nu este vorba doar de o informare de
rutină a parlamentarilor în legătură cu starea sistemului bancar
din ţară. Mugur Isărescu a fost în ultima vreme ţinta unei
campanii prin care s-a încercat să se demonstreze că duce o poli­
tică financiară greşită şi că face parte din categoria demnitarilor
corupţi. Din nov, 1993 Curtea de Conturi efectuează controale la
B.N.R. cu concluzii incomode pentru instituţie. Darea de seamă
a B.N.R. a făcut obiectiul unor critici de fond din partea comisiilor
pentru buget-finanţe ale Camerelor Parlamentului (B.N.R. a avut
o politică monetară ce a condus la deteriorarea continuă a monedei
naţionale şi la blocaj economic, a încălcat legislaţia în vigoare
privind utilizarea valutei de către agenţii economici, a raportat
greşit nivelul inflaţiei -70-80% în loc de 300% -şi deficitul bugetar
-300 miliarde de lei în loc de 500 miliarde de lei.) B.N.R. a fost
criticată şi de Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. care (nemulţumită
şi de beneficiul mare al băncii) a propus ca băncile române să-şi
adapteze politica de credite la politica economică a P.D.S.R. P.RM.
merge mai departe şi îşi condiţionează sprijinul dat Guvernului şi
P.D.S.R. de trecerea B.N.R. în subordinea executivului. P.N.Ţ.C.D.
şi alte partide de opoziţie nu sunt de acord cu această dependenţă
429

1994
pe care o etichetează drept un „atac politic asupra B.N.R.". Se
pare însă că Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu nu agreează un
scandal în lumea băncilor care ar atrage imediat atenţia
organismelor financiare internaţionale, interesate de ceea ce se
întâmplă în România. (Deja într-un comunicat de presă, B.N.R.
şi Asociaţia Română a Băncilor au avertizat asupra unor atitudini
antireformiste care le-ar putea bloca politica reformistă.)
Schimbarea de atitudine a lui Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu
pare să-şi facă efectul şi în Parlament (cel puţin aşa comentează
presa) în ziua în care (8 nov. ) Mugur Isărescu a fost invitat să
dea seama în legătură cu activitatea instituţiei pe care o conduce.
Preşedintele şi membrii comisiilor pentru buget-finanţe ale
Parlamentului sunt dezorientaţi: unii lipsesc de la şedinţă, alţii,
prezenţi, nu sunt de acord să susţină raportul (negativ) al comisiei
pe care o reprezintă şi în sfârşit alţii îşi calcă pe inimă şi laudă
activitatea B.N.R., deşi, cu puţin timp în urmă, ceruseră demisia
guvernatorului. Iar opoziţia susţine în continuare că atacurile
împotriva băncilor au o motivaţie politică.
• 9 nov. Alte importante personalităţi politice sunt audiate
în legătură cu locuinţele primite din fondul de stat: Eugen
Dijmărescu, senator, Viorel Hrebenciuc, secretar general al
Guvernului, Ovidiu Muşetescu, deputat, Radu Alexandru
Dumitru, deputat, Iulian Nistor, Iosif Negrău. Se pregăteşte
Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor.
• 10 nov. Comisia parlamentară numită pe scurt comisia
Apartamentul" audiază alt lot de persoane importante: Elena
Preda, deputat, Victor Boştinaru, deputat, Mişu Negriţoiu,
consilier prezidenţial, Cornel Nica, vicepreşedinte al P.D.S.R.,
Vasile Niţu, prefect de Argeş, Emil Negruţiu, senator. Traian
Chebeleu, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, a refuzat să se
prezinte în faţa comisiei, motivând că familia sa este hărţuită de
presă, dar a promis că va uimite explicaţii scrise. Se pregătesc
Mircea Vaida, fost deputat şi Victor Babiuc, fost ministru.
-Camera Deputaţilor îmbogăţeşte Codul Penal cu un alineat
care prevede o pedeapsă de 6 luni până la 5 ani închisoare pentru
atingerea adusă onoarei sau ameninţarea, în public, săvârşită
împotriva unei persoane aparţinând autorităţii de stat.
-Delegaţia Permanentă a P.D.S.R., Nicolae Văcăroiu şi
miniştrii de Stat Mircea Coşea, Dan Mircea Popescu şi Florin
Georgescu au o întâlnire, la Cotroceni, cu Ion Iliescu. Preşedintele
ţării este interesat ca legislativul să promoveze legile care asigură
cadrul juridic convenit cu F.M.I., pentru afirmarea pe baze solide
430
1994
II clementelor economiei de piaţă - Legea privatizării, Legea
lallmentului, stimularea investitorilor străini etc.
• 11 nov. Conducerea P.N.Ţ.C.D. se delimitează de
afirmaţiile lui Ion Raţiu referitoare la necesitatea schimbării din
liincţia de preşedinte al partidului a lui Corneliu Coposu, datorită
stării precare a sănătăţii sale care l-ar face indisponibil pentru
activitatea politică.
-Are loc o primă şedinţă a Ligii Primarilor şi Consilierilor
Democraţi (iniţiativă a P.D.), apărută pentru a contracara
presiunile puterii în teritoriu.
• 12 nov. Petre Roman, liderul P.D. şi raportor special
pentru Comitetul Politic al N.A.T.O., participă la sesiunea de
toamnă a Adunării Atlanticului de Nord de la Washington.
în privinţa parteneriatului pentru pace, subiect la ordinea
zilei pentru NA.T.O., Petre Roman crede că această formă de
asociere poate fi eficientă doar dacă va fi dublată de un parteneriat
pentru dezvoltare.
• 15 nov. P.L. '93 revine asupra deciziei de sistare a
negocierilor în vederea reunificării liberalilor şi propune să se
formeze un singur partid liberal-radical prin fuziunea liberalilor
din C.D.R, (P.L. '93, P.N.L.C.D., plus grupările extraparlamentare
din P.N.L.) într-o primă etapă, după care să urmeze integrarea
P.A.C., dacă acesta îşi declară identitatea liberală şi, în fine,
cooptarea P.N.L.-Quintus prin care acest partid să revină în C.D.R
Liberalii chemaţi la apel de P.L. '93 au timp de gândire o săptămână
pentru a evalua oferta, şi a lua o hotărâre. P.N.L. răspunde repede
că e de acord cu fuziunea tuturor partidelor liberale, dar nu şi cu
liberalismul-radical ca liant. Nucleul cel mai potrivit pentru
realizarea unităţii liberale este, după opinia P.N.L., Alianţa
civic-liberală.
- Camera Deputaţilor adoptă modificările la Codul Penal.
Astfel funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de Stat şi se află în exerciţiul funcţiunii este
bine apărat. Insulta, calomnia, ameninţarea, lovirea, actele de
violenţă, vătămarea corporală gravă se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la 12 ani.
Pentru insultă, calomnie, ameninţare, comise prin presă,
minimul pedepsei se majorează de la 3 luni la 6 luni. Maximumul
pedepsei se majorează cu 3 ani atunci când infracţiunile
menţionate sunt săvârşite împotriva preşedintelui României,431 a
unui parlamentar, membru al guvernului, magistrat sau judecător
al Curţii Constituţionale ori al Curţii de Conturi.
 1994
• 16 nov. Delegaţia Permanentă a P.D.S.R. hotărăşte ca
Partidul Solidarităţii Sociale condus de Miron Mitrea să fie asimilat
de partidul de guvernământ. Liderul lui devine membru P.D.S.R.,
căruia i se pregăteşte numirea în funcţia de vicepreşedinte. Noua
mutare politică ce consfinţeşte scindarea mişcării sindicale este
un eveniment surpriză pentru întreaga lume politică, deşi Victor
Ciorbea, cu puţin timp în urmă, a descris în detaliu ce se va
întâmpla cu Miron Mitrea şi cu Partidul Solidarităţii Sociale.
Ziariştii de la Adevărul (18 nov. 1994) surprinşi şi ei, ca toţi ceilalţi,
îi fac un portret lui Miron Mitrea în momentul istoric al semnării
pactului: „Un bodyguard deschide uşa larg şi priveşte în toate
părţile. în costum olive şi haină maron din piele, pantofi italieneşti,
alură de om de afaceri autohton, coboară Miron Mitrea, urcă
într-un Opel de culoare roşie şi pleacă. Liderul sindical este de 24
de ore membru al P.D.S.R,". „Liniştea executivului este oricum
asigurată, P.D.S.R. şi-a văzut visul cu ochii -mişcarea sindicală
scindată şi compromisă -câştigând, în plus, un lider combativ şi
pragmatic, a cărui deviză pare să fie «Totul pentru ciolan»."
(Cuvântul „ciolan" a fost intens folosit în epoca postdecembristă
ca simbol al scopului final al acţiunii politice pentru mulţi dintre
oamenii politici.)
- Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei
Deputaţilor a hotărât prin vot (13 împotrivă, 1 pentru) să ceară
plenului Camerei Deputaţilor să nu ridice imunitatea parla­
mentară deputatului P.L.'93 Raymond Luca (la cererea ministrului
justiţiei), acuzat de afirmaţii calomnioase la adresa Guvernului
Văcăroiu („guvern de tâmpiţi, corupţi, borfaşi şi incapabili").
-M.A.E. român îşi exprimă satisfacţia în legătură cu decizia
Departamentului de Stat al S.U.A.de a folosi în termino­
logia politico-diplomatică în loc de termenul „Europa de Est" pe
acela de „Europa Centrală" pentru Cehia, Slovacia, Polonia,
Slovenia, Ungaria şi România. Gestul este interpretat ca o recu­
noaştere a eforturilor României de a se integra în structurile
europene şi euro-atlantice şi a apartenenţei acestei ţări la spaţiul
european.
• 17 nov. în faţa comisiei, Apartamentul" se prezintă pentru
explicaţii Nicolae Olteanu, fost deputat şi secretar general al
Guvernului, Vasile Secăreş, vicepreşedinte al Eximbank, Marian
Enache, ambasadorul României la Chişinău, Mugur Isărescu,
guvernatorul B.N.R.
-Nicolae Manolescu consideră „nemeritate şi tendenţioase"
afirmaţiile lui Corneliu Coposu care-l acuză pe preşedintele PA.C.
432
1994
ilc veleitarism politic. In ce priveşte dorinţa P.L.'93 de reunificare
ilipidă a liberalilor aceasta poate fi ori dovadă de naivitate, ori o
viclenie menită să blocheze eforturile de regrupare a liberalilor.
-Comitetul Executiv al C.D.R. examinează cererea P.N.L-
ţjuintus de a intre în Convenţie. Datorită rivalităţii dintre P.L.'93
ţi PA.C., P.N.L. rămâne din nou în afara Convenţiei. P.L.'93 votează
împotriva integrării Alianţei civic-liberale în C.D.R.
• 18 nov. Corneliu Coposu revine în ţară după o absenţă
de 4 luni. La sosire pe aeroportul Otopeni, preşedintele P.N.Ţ.C.D.
dă o declaraţie care va avea ecou: „Am venit cu puteri sporite şi
CU intenţia ca, împreună cu toţi iubitorii de democraţie, în cadrul
C.D.R. să deschidem campania de răsturnare a Guvernului, să
câştigăm alegerile şi să instaurăm democraţia. Aceasta nu se poate
face decât cu concursul tuturor. Contăm pe ieşirea din apatie a
românilor pentru ca, cu forţe sporite, solidare, împreună să putem
realiza instaurarea democraţiei, o bunăstare la care visăm de atâta
vreme şi situarea României acolo unde îi este locul - în fruntea
statelor europene".
-La invitaţia ministrului apărării naţionale, Gheorghe
Tinca, vizitează România Gyi6rgy Keletti, ministrul ungar al
apărării. Principala problemă abordată este participarea celor două
ţări la programul parteneriatului pentru pace.
• 21 nov. Traian Chebeleu, purtătorul de cuvânt al
preşedinţiei, răspunde declaraţiei făcute de Corneliu Coposu la
sosirea în ţară (18 nov.) pe care o consideră contrariantă, pe de o
parte, deoarece Guvernul pe care vrea să-1 răstoarne liderul
ţărănist a reuşit să stopeze declinul economic, iar pe de altă parte
declaraţia face parte din ansamblul politicii distructive practicate
de opoziţie încă din 1990.
-La conferinţa de presă a P.N.Ţ.C.D., Corneliu Coposu se
adresează în primul rând lui Ion Raţiu: „Iartă-mă că n-am murit".
Replica este răspunsul preşedintelui ţărănist la părerea făcută
publică a lui Ion Raţiu că datorită bolii îndelungate Corneliu
Coposu ar trebui să se retragă de la conducerea P.N.Ţ.C.D.
• 22 nov. Acordul de asociere a României la Uniunea
Europeană a fost ratificat şi de Belgia, ultima dintre cele 12 ţări
care trebuiau să-1 avizeze, De la 1 ian. 1995, România devine cel
deal treilea membru asociat al U.E. după Ungaria şi Polonia.
• 23 nov. în plenul Parlamentului, Virgil Măgureanu
prezintă raportul de activitate a S.R.I. pe perioada oct. 1993-
sept. 1994. Şeful S.R.I. declară că zona cu cel mai mare coeficient
de risc pentru securitatea naţională este economia (economia 433
 1994
subterană reprezintă 30% din produsul intern brut, se comit
fraude, se vând informaţii): „Economia naţională nu este un motiv
de stabilitate şi bunăstare, ci unul de preocupare permanentă",
Un alt factor de risc pentru România îl constituie -susţine Virgil
Măgureanu - extremismul de dreapta şi de stânga care a luat
amploare în ultimul an. Asemenea grupări extremiste zădărnicesc
eforturile depuse în scopul încheierii unei înţelegeri „durabile şi
istorice" cu Ungaria (această afirmaţie a atras protestul
reprezentanţilor U.D.M.R.). Virgil Măgureanu a insistat în mod
deosebit asupra necesităţii adoptării unei legi a secretului de stat.
-Frământări în tabăra liberalilor. P.N.L. reacţionează faţă
de votul negativ al P.L.'93, datorită căruia n-a fost admis în C.D.R,
calificânduT drept „o manifestare egoistă, exclusivistă şi penibilă".
Făcând abstracţie de atitudinea P.L.'93, P.N.L. se poate considera
membru al C.D.R., deoarece celelalte partide din alianţă l-au
susţinut. Soluţia lui Mircea Ionescu Quintus pentru viitorul
relaţiei P.N.L.-C.D.R. este: „Sau noi să nu intrăm sau să iasă alţii
din C.D.R".
Pe de altă parte Niculae Cerveni îi convoacă pe colegii din
Alianţa civic-liberală (P.A.C.+P.N.L.) şi îi anunţă că va semna
protocolul Alianţei după ce îi vor fi satisfăcute câteva condiţii:
Păstrarea principiului parităţii partidelor componente şi eliminarea
sau înlocuirea particulei „civic" din denumirea Alianţei, formulă
incompatibilă cu doctrina acesteia, acordarea titlului de membru
fondator al Alianţei civic-liberale P.N.L.C.D.
• 24 nov. Virgil Măgureanu anunţă că S.R.I. lucrează la
„Cartea albă a Securităţii" care va fi publicată în 6 volume şi va fi
o istorie a Securităţii în perioada 1945-1989.
• 25 nov. La şedinţa Consiliului Executiv al C.D.R.,
preşedintele P.E.R., Otto Weber, cere suspendarea P.L.'93 din
Convenţie datorită acţiunilor acestui partid de destrămare a
alianţei şi de nerespectare a protocoalelor C.D.R. Otto Weber vine
cu precizarea că obiecţiile sale îl privesc doar pe Dinu Patriciu
datorită căruia nu e linişte şi înţelegere în Convenţie, poate pentru
că acesta face jocul cuiva -al lui Petre Roman -conchide liderul
P.E.R.
-Deputatul P.D.S.R., Constantin Bebe Ivanovici este
acuzat de mai multe organizaţii ale revoluţionarilor din dec. '89
că a comandat şi emis peste 40 000 de certificate de participant
la Revoluţie pe care apoi le-a distribuit ilegal .condiţionând primirea
unor astfel de certificate de înscrierea în P.D.S.R. Organizaţiile de
revoluţionari protestează vehement împotriva deputatului şi cer
434
1994
Mcsizarea Parchetului General în vederea declanşării procedurii
de ridicare a imunităţii parlamentare, iar Bebe Ivanovici se jură
că e nevinovat, că n-a pretins nici un leu şi nici înscrierea în
l'.D.S.R. pentru certificate şi că, fără îndoială, totul este un atac
politic.
• 27 nov. Colegiul Director al P.D. a ales Biroul Executiv
al partidului. Surpriza a fost noul vicepreşedinte executiv în
persoana deputatului de Vaslui, Emil Cojocaru (susţinut se pare
şi de Petre Roman). Noul ales i-a eliminat din cursă pe ofensivii
oameni politici Adrian Severin şi Radu Berceanu.
0 28 nov. La şedinţa Biroului Executiv Central al P.D.S.R.
se analizează rezultatele celor doi ani de guvernare a echipei
Văcăroiu. Prezintă rapoarte de activitate Nicolae Văcăroiu şi
miniştrii de Stat Mircea Coşea, Florin Georgescu, Dan Mircea
Popescu şi Teodor Meleşcanu. Toată lumea pare mulţumită cu
concluzia că progresăm lent, dar constant. Premierul invocă mai
întâi condiţiile în care şi-a început guvernarea. A preluat de la
guvernele anterioare o moştenire dezastruoasă care i-a făcut
chiar şi pe reprezentanţii opoziţiei să stea deoparte, deşi au fost
invitaţi de Ion Iliescu să intre într-un guvern de coaliţie. Politica
economică a urmărit stoparea declinului producţiei industriale
şi stabilizarea economică ale cărei efecte s-au făcut simţite în
ultima parte a celor doi ani de guvernare. Producţia industrială a
crescut cu 1,3% iar produsul intern brut va înregistra o
creştere de 1,4% până la sfârşitul anului. Cursul leului s-a
stabilizat, rezerva valutară s-a refăcut, ajungând la 1,9 miliarde
dolari din care 800 milioane dolari se află în rezerva statu­
lui. Deoarece P.D.S.R. a considerat mereu protecţia
socială drept fundament al politicii sale, ministrul muncii şi
protecţiei sociale, Dan Mircea Popescu, raportează că în perioada
nov. 1992-nov. 1994 au fost create peste 800 000 noi locuri de
muncă. E bine că ministrul nu omite să menţioneze că dintre
acestea 700 000 de locuri de muncă au apărut în sectorul
particular, slab reprezentat în ansamblul economiei naţionale (Dan
Mircea. Popescu nu uită că P.D.S.R. a promis în campania
electorală 1 000 000 noi locuri de muncă şi speră să-şi respecte
promisiunea) şi că şomajul a rămas la 10,8%. Probabil eficienţa
economică a sistemului particular, atât cât e, dovedită prin cifre
îl face pe primul-ministru să considere privatizarea o şansă pentru
redresarea economiei româneşti şi să accepte că privatizarea şi
restructurarea economică s-au înfăptuit lent şi că ar trebui
impulsionate. 435
 1994
Chiar dacă e un moment aniversar guvernanţii nu pot să
nu recunoască şi handicapurile economiei şi societăţii româneşti:
stadiul incipient al reformei şi privatizării, blocajul financiar,
şomajul, nivelul scăzut de trai („Nu s-a asigurat nici pe departe
un trai decent în România" - afirmă Nicolae Văcăroiu într-un
moment de sinceritate), corupţia. Desigur s-au făcut promisiuni:
totul va merge bine.
- Senatorul Viorel Sălăgean cere Biroului Permanent şi
conducerii filialelor judeţene, printr-o scrisoare, recomandată spre
dezbatere şi apropiatei Conferinţe Naţionale, demiterea lui
Gheorghe Funar şi Ioan Gavra care se fac vinovaţi de: carenţe
de organizare în activitatea P.U.N.R., acces pripit la guvernare
fără o evaluare a consecinţelor, susţinerea jocurilor tip Caritas,
atitudinile agresive şi incitatoare faţă de alte etnii din România
care au adus partidului eticheta de naţionalist-şovin.
• 28-29 nov. Slănic Moldova. La Congresul Extraordinar
al C.N.S.L.R.-Frăţia, Miron Mitrea se retrage din funcţia de
preşedinte al confederaţiei, lăsându-i locul lui Pavel Todoran,
liderul Federaţiei «Energetice".
• 28-30 nov. La invitaţia lui Dudley Smith, preşedintele
Adunării Parlamentare a Uniunii Europei Occidentale, Ion Iliescu
va participa la cea de a 40-a sesiune a U.E.O. de la Paris şi va
rosti un discurs în plenul adunării. (România este partener asociat
la U.E.O., iar de la 1 ian. 1995 va deveni membru cu drepturi
depline.) Preşedintele României se va întâlni cu Francois
Mitterrand, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, primarul
Parisului şi cu Philippe Sâguin, preşedintele Adunării Naţionale
Franceze.
• 30 nov. Şedinţa solemnă a Parlamentului consacrată
Zilei Naţionale a României, 1 Decembrie, şi împliriirii a 76 de ani
de la făurirea statului naţional unitar român. Se adoptă o Hotărâre
privind declararea municipiului Alba Iulia „Cetate-Simbol a Marii
Uniri a românilor".
# 1 dec. La Alba Iulia se sărbătoreşte Ziua Naţională a
României. Participă Nicolae Văcăroiu,, membri ai executivului,
Victor Surdu, dar lipseşte opoziţia. în alte oraşe ale ţării se
dezvelesc monumente, se inaugurează un muzeu (Arad), se
participă la simpozioane şi conferinţe, se depun coroane de flori
în cimitire şi la diverse monumente, se fac slujbe de pomenire. La
ureşti oficialităţile importante participă la depunerea unor
ane de flori la Arcul de Triumf şi la Mormântul Eroului
Necunoscut. Seara, Ion Iliescu rosteşte un discurs, la recepţia
436
1994
oferită la Cotrocem, consacrată Zilei Naţionale a României.
Şi la Washington se sărbătoreşte Ziua Naţională a României
pe care primarul acestui oraş, D.C. Sharon Pratt Kally, a
proclamat-o „Ziua moştenirii româno-americane" pentru
contribuţia adusă de românii-americani la viaţa politică, eco­
nomică şi culturală a oraşului şi pentru elementele de cultură
specific româneşti cu care aceştia au îmbogăţit cultura americană.
-Bruxelles. La reuniunea N.A.T.O., nuniştrii de externe ai
celor 16 ţări membre ale Alianţei au anunţat oficial decizia N A.T.O.
de a accepta ca ţările est-europene să poată deveni membre ale
acestui organism.Răspunsul negativ al şefului diplomaţiei ruse,
Andrei Kozîrev, este net şi însoţit de refuzul de a mai semna un
acord de cooperare a Rusie; cu N.A.T.O. Willy Claes, secretarul
general al N A T . O., declară că opoziţia Moscovei nu va modifica
proiectul Alianţei de extindere către estul Europei şi în acest scop
se va elabora un studiu, pe o perioadă de un an, pentru evaluarea
posibilităţilor de realizare a acestui proiect. Nici Bill Clinton nu
pare dispus să menajeze reţinerile Rusiei faţă de eventuala
hotărâre de a adera la N.A.T.O. a foştilor ei aliaţi din Tratatul de
la Varşovia.
• 2 dec. Biroul Director al P.N.L.C.D. se desolidarizează
de criticile aduse lui Emil Constantinescu de preşedintele
P.N.L.C.D., Niculae Cerveni. Acesta a declarat că referirile la
candidatura la preşedinţia României a lui Emil Constantinescu,
făcute de Alianţa Civică, sunt nejustificate atâta timp cât mandatul
de preşedinte al C.D.R. al acestuia expiră în febr. 1995. Cum
preşedintele Convenţiei va fi şi candidatul la preşedinţie al acesteia,
rezultă că pentru Emil Constantinescu realegerea în funcţia de
preşedinte al Alianţei reprezintă doar o formalitate.
-Budapesta. Reuniunea Internaţionalei Socialiste. Cererea
P.D.S.R. de aderare la această organizaţie nu primeşte încă avizul
favorabil. Reprezentanţii Germaniei au pus problema alianţelor
P.D.S.R. cu formaţiuni extremiste şi au propus să se amâne
primirea în organizaţie a acestui partid până când îşi va clarifica
poziţia şi sistemul de alianţe.
• 3 dec. Plenara Consiliului Naţional al P.S.M. hotărăşte
ca negocierile în vederea semnării unui protocol de colaborare cu
P.D.S.R. să continue, dar fără ca partidul să acceadă la guvernare.
A fi sau a nu fi la guvernare aceasta este dilema socialiştilor care
a şi condus la serioase disensiuni la vârf. Ilie Verdet şi Adrian
Păunescu ar dori să antreneze P.R.M. la guvernare, dar la şedinţa
Comitetului Director (2 dec.) propunerea a fost respinsă prin vot.
437

1994
In cealaltă tabără se plasează Tudor Mohora ferm împotriva
intrării în Guvern. Ilie Verdet propune plenarei excluderea
acestuia din conducerea partidului, dar numai 60 de persoane
din cele 2 000 prezente votează pentru excludere. Mohora este
acuzat de exces de personalitate şi de transparenţă în relaţiile cu
presa. Deoarece votul participanţilor la plenară a decis ca Tudor
Mohora să rămână în conducerea partidului, acesta este invitat
să-şi dea demisia civilizat din funcţie, dar răspunsul lui este că
preferă să fie demis, Conducerea partidului a fost completată cu
noi membri: Marin Lungu, deputat de Dolj, vicepreşedinte al
partidului; în Comitetul Director au fost admişi Haydu Gozo. Mihai
Viziru şi Gheorghe Cazan.
• 5-6 dec. Budapesta. Reuniunea la nivel înalt a Conferin­
ţei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (C.S.C.E.). Prima zi
a summit-ului C.S.C.E. este marcată de confruntarea de opinii
Clinton-Eltîn în legătură cu extinderea N.A.T.O. în estul Europei.
Nici unul nu renunţă la poziţia sa. Bill Clinton a declarat că
S.U A. sprijină extinderea NA.T.O. spre Europa de Est şi că nimeni
nu poate avea drept de veto la aderarea ţărilor central-europene
la Alianţa Nord Atlantică. Borş Elţîn şi-a exprimat îngrijorarea în
legătură cu transformările din N.A.T.O. şi cu extinderea Alianţei
care înseamnă izolarea Rusiei, tot aşa cum înseamnă şi aderarea
ţărilor estice la Uniunea Europei Occidentale. în acest context,
Ion Iliescu a afirmat în discursul său voinţa fermă a României de
a fi admisă în NA.T.O. şi de a -şi asuma răspunderile care decurg
din această situaţie. Preşedintele Iliescu a subliniat şi dorinţa
României de a realiza reconcilierea istorică cu Ungaria, act politic
ce ar contribui la stabilitatea Europei Centrale. Dacă Vaclav Havel
declară că nimeni nu trebuie să împiedice ţările din estul Europei
care doresc să adere la N.A.T.O., Francois Mitterrand şi Silvio
Berlusconi s-au dovedit înţelegători cu poziţia lui Bors Elţîn.
Conferinţa a analizat şi situaţia celor şase noi zone de conflict din
lume printre care şi Transnistria. S-au exprimat cele mai bune şi
îndrăzneţe intenţii în legătură cu evoluţia C.S.C.E. şi NA.T.O.
Comunicatul final şi celelalte documente adoptate la încheierea
lucrărilor C.S.C.E. n-au înscris în conţinutul lor propuneri pentru
rezolvarea importantelor probleme discutate în aceste zile la
reuniunea C.S.C.E. (care se va numi în viitor Organizaţia pentru
Securitate şi Cooperare în Europa -O.S.C.E.) ceea ce a făcut să
se vorbească despre eşecul întâlnirii de la Budapesta. Ion Iliescu
a avut o serie de întrevederi cu premierul spaniol Felipe Gonzales,
preşedintele bulgar Jelio Jelev, premierul ungar Gyula Horn,
438
1994
preşedintele ungar ArpadGoncz, preşedintele moldovean Mircea
Snegur.
-P.L.'93 anunţă că Moş Nicolae îi va aduce premierului
Văcăroiu o moţiune de cenzură. Dinu Patriciu va face doar
propunerea ca opoziţia să înainteze o nouă moţiune de cenzură,
cauzată de temporizarea privatizării şi a proiectului Legii pentru
accelerarea privatizării a cărui dezbatere şi aprobare se amână
din motive minore. Conducerea P.L/93 e conştientă că moţiunea
n-are sorţi de izbândă, dar dezbaterile din Parlament sunt necesare
pentru a aduce clarificări în problema privatizării.
-în piaţa 1 Decembrie din Reşiţa se adună câteva mii de
muncitori de la Uzina Constructoare de Maşini, Combinatul
Siderurgic şi de pe alte platforme industriale. Manifestanţii cer să
li se plătească salariile restante şi să vină primul-ministru la Reşiţa
pentru a găsi împreună soluţii de rezolvare a situaţiei industriei
grele din judeţ. Primul-ministru nu vine la Reşiţa, în schimb se
iau măsuri pentru a fi trimişi municitorilor banii necesari pentru
a-i face să încheie demonstraţiile. Traian Zamfir, prefectul
judeţului Caras Severin, n-are puterea să-i liniştească pe
manifestanţi, deşi anunţă de la balconul prefecturii că e gata să-şi
dea funcţia, sănătatea şi viaţa pentru ţărişoara lui (de la Reşiţa!).
Muncitorii n-au însă nevoie de aceste daruri de la Moş Nicolae, ci
chiar de Nicolae Văcăroiu, de la Bucureşti, căruia îi transmit să
le facă o vizită până la 12 dec.
• 8 dec. P.A.C., P.N.L., P.N.L.C.D. şi P.L.'93 au ajuns la o
înţelegere. Vor forma o alianţă în perspectiva fuziunii liberale al
cărei prim pas este admiterea P.N.L. în C.D.R. Cei patru au hotărât
să susţină un candidat unic la alegerile prezidenţiale.
-La Reşiţa continuă demonstraţiile muncitorilor cu care se
solidarizează C.N.S.L.R.-Frăţia, Alfa, Ceres. Biroul Executiv al
Guvernului analizează situaţia critică de la Reşiţa unde şi-a trimis
o delegaţie pentru negocieri.
• 9 dec. Consiliul C.D.R. se pronunţă împotriva moţiunii
de cenzură propusă de P.L.'93.
• 9-10 dec. Essen. Germania. La reuniunea la nivelul
şefilor de stat şi de guverne ai ţărilor membre ale Uniunii Europene
participă reprezentanţi ai 21 de ţări europene. Pe lângă cei 12
membri ai U.E. au fost prezenţi şi cei 3 (Austria, Suedia, Finlanda)
care vor deveni membrii de la 1 ian. 1995, dar şi cei 6 (Cehia,
Polonia, Ungaria, Slovacia, România, Ungaria) din centrul şi estul
Europei, membri asociaţi, pentru care urmează să se adopte
strategiile de pregătire a aderării la U.E. Dintre cele 6 ţări numai
439
 1994
România a fost reprezentată la nivel de şef al statului (iniţial
Germania care a asigurat preşedinţia U.E. în ultimele 6 luni a
hotărât să fie invitate la Essen numai ţările din grupul de la
Vişegrad, apoi în ultimul moment a convocat şi România şi
Bulgaria la importanta reuniune). Procesul de aderare la U.E. va
dura mult, poate un deceniu, şi va presupune un efort de
armonizare a economiilor naţionale cu cele europene. Reuniunea
a stabilit ca statelor centrale şi est europene să li se acorde şanse
egale de aderare, totul depinzând doar de performanţele lor
economice. în alocuţiunea rostită, Ion Iliescu a sublimat hotărârea
României de a adera cât mai repede la U.E. în vederea pregătirii
anevoioasei aderări, reuniunea de la Essen a hotărât ca U.E. să
se întâlnească o dată pe an cu cei 6, la nivel înalt, şi de două ori
la nivelul miniştrilor de externe.
• 10 dec. La şedinţa Consiliului Naţional al P.N.L., Radu
Câmpeanu îşi declară disponibilitatea de a candida la preşedinţia
României la alegerile din 1996. în ce priveşte constituirea unei
forţe liberale, aceasta nu se poate realiza decât în afara C.D.R.
Recentele alianţe dintre P.N.L.C.D., P.N.L.-Quintus, P.A.C. şi
P.L.'93 sunt (conform unei declaraţii a Consiliului Naţional al
P.N.L.-Câmpeanu) conjuncturale, influenţate de interese din afara
mişcării liberale, şi anume P.N.Ţ.C.D. şi Corneliu Coposu.
-La o conferinţă de presă cu ziariştii străini, la Essen, Ion
Iliescu a afirmat că opoziţia este aceea care se opune mersului
reformei, blocând proiectul Legii pentru accelerarea privatizării
în Parlamentul României. Membrii opoziţiei iau atitudine faţă de
aceasta declaraţie pe care o consideră încă o dovadă a încălcării
echidistanţei politice care ar trebui să caracterizeze atitudinea
preşedintelui ţării.
• 12 dec. Deputaţii P.D. sprijiniţi de toate grupurile
parlamentare ale opoziţiei din Camera Deputaţilor au iniţiat o
moţiune de cenzură împotriva Guvernului Văcăroiu, datorită
situaţiei grave de la Reşiţa. Grevele de amploare din acest oraş
sunt considerate de autorii moţiunii un simptom al stării de sărăcie
şi disperare la care a ajuns populaţia ţării.
• 9-12 dec. Grevele şi demonstraţiile de la Reşiţa continuă,
în piaţa 1 Decembrie se adună tot mai mulţi muncitori care cer
să vină primul-ministru în mijlocul lor şi refuză negocierile cu
Guvernul programate la Bucureşti (12 dec). Marile confederaţii
sindicale ca şi multe alte federaţii se solidarizează cu Reşiţa. Car­
tel Alfa şi B.N.S. cer preşedintelui Iliescu să-1 demită pe primul-
ministru în cazul în care nu răspunde apelului manifestanţilor
440
1994
de a veni la Reşiţa pentru tratative cu muncitorii.
• 13 dec. Reprezentanţii opoziţiei au depus la Birourile
Permanente ale Camerelor Parlamentului moţiunea de cenzură
(numită moţiunea Reşiţa) împotriva Guvernului, semnată de 165
parlamentari. Argumentul care susţine moţiunea este
incapacitatea guvernanţilor de a rezolva gravele probleme sociale
ale ţării, ilustrate în ultimele zile de manifestaţiile de la Reşiţa.
-în Camera Deputaţilor se respinge prin vot (opoziţia înclină
balanţa) adoptarea proiectului Legii privind modificarea Codului
Penal şi a Codului de Procedură Penală. Deputaţii opoziţiei au
declarat că nu pot fi de acord cu pedepsele discriminatorii pentru
delictele de presă şi nici cu majoritatea pedepselor în cazul lezării
demnităţii preşedintelui României.
-Camera Deputaţilor respinge, prin vot, ridicarea imunităţii
parlamentare lui Raymond Luca, deputat P.L/93, cerută de
ministrul justiţiei pentru vina de a fi calomniat Guvernul.
-Manifestanţii din Reşiţa -15 000 de oameni -sunt hotărâţi
să-şi continue protestul, mai ales că au primit mesaje de
solidaritate din Hunedoara, Braşov, Motru, Deva, Piteşti. Este
aşteptat primul-ministru pentru a rezolva problemele de fond ale
muncitorilor, pentru că plata salariilor restante nu poate fi o soluţie
suficientă a nemulţumirilor şi îngrijorării în faţa unui viitor nesigur.
Seara soseşte Nicolae Văcăroiu în fruntea unei delegaţii
impresionante: Viorel Hrebenciuc, Dumitru Popescu şi alţi
demnitari pe care îi aşteaptă în stradă 30 000 de manifestanţi. în
cursul tratativelor care au durat aproape 10 ore, reprezentanţii
demonstranţilor au cerut demiterea prefectului Traian Zamfir,
stoparea declinului economic la Combinatul Siderurgic şi la
Uzinele Constructoare de Maşini. Guvernanţii au încheiat un pro­
tocol cu prevederi suficient de generoase pentru ca episodul
reşiţean să se încheie.
• 14 dec. Dinu Zamfirescu, P.L.'93, apreciază că în febr.
1995 va avea loc Congresul de fuziune a partidelor liberale -P.N.L.,
P.N.L.C.D., P.A.C., P.L.'93 care au constituit câte o comisie menită
să pregătească unificarea. Niculae Cerveni aspiră la o alianţă
mai cuprinzătoare, din care ar putea face parte şi formaţiuni ca
P.D.A.R, P.U.N.R, Uniunea Liberală Brâtianu.
© 15 dec. Biroul Executiv Central al P.D.S.R. a validat
protocolul de fuziune cu Partidul Solidarităţii Sociale condus de
Miron Mitrea.
-Comitetul Executiv al C.D.R. şi-a dat acordul pentru
441
reintegrarea P.N.L» în alianţă, decizia finală urmând să fie luată

1994
la 20 dec. Reprezentanţii RN.L. -Mircea Ionescu Quintus, Călin
Popescu Tăriceanu şi Radu Boroianu -au declarat că vor respecta
protocolul C.D.R. şi vor susţine candidatul Convenţiei la
preşedinţie.
-Valentin Dolgoliuc, liderul grupului parlamentar al
Frontului Popular Creştin Democrat din Moldova, a afirmat că
U.D.M.R. sprijină ideea federalizării României prin apariţia
Moldovei Mari. Această opinie şi-a format-o în urma unei vizite
efectuate la Chişinău de către o delegaţie a U.D.M.R. la invitaţia
Partidului Democrat Agrar. Marko Bela, preşedintele U.D.M.R.,
neagă că partidul său ar împărtăşi o asemenea idee şi că ar fi
făcut-o publică.
• 19 dec. Grupul U.D.M.R. din Camera Deputaţilor cere
suspendarea din funcţie a primarului Gheorghe Funar datorită
listelor pe care acesta le-a întocmit şi pe care figurează 100 de
familii din Cluj-Napoca (majoritatea maghiari) ce locuiesc în
centrul oraşului şi deţin spaţii excedentare, motiv pentru care
primarul a decis să le evacueze. Şi în Senat U.D.M.R. cere
destituirea primarului Funar pentru aceeaşi cauză.
• 20 dec. Consiliul C.D.R. aprobă cu unanimitate de voturi
reintegrarea P.N.L.-Quintus în alianţă. P.N.L. vine, iar P.L.'93 cel
mai fervent adept, în declaraţii, al unificării liberale, vrea să plece.
La 17 dec. deputatul Gheorghe Todut a iniţiat o moţiune privind
retragerea P.L.'93 din Convenţie, moţiune respinsă la vot cu un
scor strâns: 69 -67. Oricum liberalii din această formaţiune au
decis să participe la alegeri pe liste separate. Simţind pericolele
ce pândesc acest partid, un grup de parlamentari P.L.'93, fac apel
la rezolvarea tensiunilor din partid şi la acţiune solidară în vederea
creării unei formaţiuni liberale puternice în C.D.R.
- Senatul adoptă proiectul Legii privind accelerarea
privatizării, în forma dorită de Guvern. Nici unul dintre amen­
damentele propuse de opoziţie n-a fost acceptat de majoritari.
P.D.S.R., P.U.N.R P.S.M., P.R.M. şiP.D.AR. au votat, fără excepţii
pentru, 14 senatori (unii de la PA.C.) au părăsit sala, iar opoziţia
a votat împotrivă din motive pe care le-a exprimat, de exmplu,
senatorul Alexandru Popovici (P.N.L.C.D.): „vom vota împotriva
acestei legi neconstituţionale, antiprivatizare, antireformă, popu-
listă şi demagogică. Această lege va arunca în mizerie 3 000 de
societăţi comerciale ale nimănui".
-Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor propune să fie
dezbătute în procedură de urgenţă patru proiecte de legi printre
care şi Legea pentru accelerarea privatizării. Parlamentarii opoziţiei
442
1994
afirmă că această lege merită mult mai multă atenţie şi părăsesc
sala atunci când constată că majoritarii, grăbiţi, trec la fapte.
• 21-22 dec. Timişoara comemorează Revoluţia din dec.'89
de la care se împlinesc 5 ani în cadrul seriei de manifestări „Săptă­
mâna recunoştinţei". Şi la Bucureşti, sub semnul rutinei şi al
blazării se marchează, prin iniţiative numeroase şi lipsite de
anvergură, 5 ani de la Revoluţia din dec.'89. Asociaţia
„21 Decembrie" organizează un miting de comemorare în Piaţa
Universităţii unde se adună câteva sute de persoane. Cu acelaşi
prilej, Ion lîiescu adresează un mesaj naţiunii, seara, pe postul
de televiziune.
- în Parlament are loc şedinţa solemnă consacrată
comemorării a 5 ani de la Revoluţia din dec. '89. Mecanica
discursurilor este curmată de interpelările curajoase ale invitaţilor
la această şedinţă care sunt câteva zeci de revoluţionari din dec.
'89. Obsesia lor rămâne aflarea adevărului despre acele zile şi de
multe ori chiar scandează în plenul Parlamentului: .Adevărul!
Adevărul!". Neobişnuit cu scandările (care aduc aminte de Piaţa
Universităţii), Adrian Năstase face abstracţie de solemnitatea
momentului şi ameninţă cu evacuarea pe gălăgioşii revoluţionari.
Iar aceştia nu uită să-şi facă auzită părerea că nu vor afla adevărul
despre dec. '89 atâta timp cât va exista o asemenea majoritate
parlamentară.
- Revoluţionari din toată ţara participă la „Marşul
recunoştinţei" a cărui bună desfăşurare este asigurată de Dan
Iosif.
-Federaţia Sindicatului Şoferilor organizează un marş cu
punctul de sosire la Cimitirul Eroilor unde se depun coroane de
flori şi se ţin discursuri.
-Confederaţia Studenţilor din România îşi exprimă, mir-un
comunicat, recunoştinţa şi pioşenia pentru victimele lui dec. '89,
dar şi regretul pentru că actuala putere n-a întreprins nimic pentru
a identifica şi pedepsi pe autorii crimelor din acele zile.
-Secţia Parchetelor Militare a finalizat „Sinteza aspectelor
rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada
1990-1994, în cauzele privind evenimentele din dec. '89".
Documentul a fost pus la dispoziţia presei, a comisiei parlamentare
care cercetează evenimentele din dec. '89, a preşedinţiei, conducerii
M.I., MAp.N. şiS.RI..
-Ion Iliescu depune o coroană de flori la Cimitirul Eroilor.
Tot acolo Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul 443
Teoctist, oficiază o slujbă de pomenire a victimelor din dec. '89.
 1994
-Ion Illescu şi unii dintre revoluţionarii din dec. '89 defilează
pe sub Arcul de Triumf. Revoluţionarii clujeni înapoiază toate
diplomele şi medaliile obţinute cu ocazia comemorării a 5 ani de
la Revoluţie, în semn de protest pentru confuzia creată în jurul
statutului de revoluţionar.
- Ion Illescu participă, în Sala de marmură a Cercului
Militar Central, la lansarea cărţii „Armata Română în Revoluţia
din Decembrie 1989", alcătuită de un colectiv de cercetători ai
Institutului de Studii Operativ Strategice şi Istorie Militară, sub
coordonarea generalului locotenent (r) Costache Codrescu.
Şi presa străină îşi aduce aminte de dec. '89 în România.
Sensul comentariilor dedicate în aceste zile evenimentelor din
dec. '89 din România este exprimat exact de titlul unui articol
apărut în cotidianul britanic The Independent-„Zece zile care au
păcălit lumea".
• 23 dec. Sub presiunea timpului scurt care a mai rămas
până la sărbătorile de iarnă, parlamentarii dezbat „moţiunea
Reşiţa" iniţiată de opoziţie. Deoarece în textul moţiunii executivul
era acuzat de declinul economic care a determinat scăderea dras­
tică a nivelului de trai şi cronicizarea tensiunilor sociale,
primul-ministru a atacat cu aplomb obiecţiile ce-1 vizau, încercând
să demonstreze prin cifre că a reuşit să redreseze economia şi să
salte nivelul de trai, chiar dacă a preluat de la guvernările
anterioare o situaţie cu adevărat dezastruoasă. în concluzie
acuzele din moţiune sunt reale, dar în ceea ce priveşte Guvernul
Roman (şi Stolojan) şi tocmai Petre Roman este cel care a avut
ideea moţiunii şi i-a convins şi pe cei din C.D.R. s-o susţină,
instalându-se astfel la puntea de comandă a opoziţiei. Şi premierul
Văcăroiu şi parlamentarii majoritari au fost mai siguri pe ei ca
niciodată, ignorând încrederea opoziţiei în reuşita acestei moţiuni.
Dezbaterile s-au terminat mai repede ca altădată, iar votul a decis
victoria lui Nicolae Văcăroiu şi a echipei care 1-a susţinut (206
voturi pentru moţiune, 249 contra). Deci, moţiunea pe care opoziţia
o credea cu cele mai multe şanse de izbândă a obţinut cel mai
mic număr de voturi (exceptând moţiunea din 6 sept. 1993) în
comparaţie cu cele care au precedat-o. Mersul evenimentelor îi
îndreptăţeşte pe majoritari să avertizeze: „Acest Guvern va cădea
când vrem noi".
• 28 dec. Prezidiul Executiv al U.D.M.R. îl convoacă pe
Lâszlo Tokfis pentru a da explicaţii în legătură cu apariţia în
presă a unor documente din care rezultă că a fost informator al
Securităţii. Desigur pastorul neagă că ar fi semnat vreodată un
444
1994
angajament cu Securitatea. Totuşi Prezidiul Executiv a hotărât
să ceară S.RI.dosarele tuturor celor care au funcţii politice,
indiferent de partidul din care fac parte, pentru a putea lămuri
problema atât de des abordată a legăturilor actualei clase politice
cu fosta Securitate.
-în sediul P.N.L., liderii P.A.C., P.N.L., P.L '93, şi P.N.L.C.D.
semnează protocolul constituirii Alianţei civic-liberale „Liberalii",
un prim demers pentru fuziunea acestor partide în deja
neverosimilul mare şi puternic partid liberal. In protocol este
menţionată data de 31 mai 1995 ca termen limită pentru fuziunea
partidelor care au aderat la Alianţă. Protocolul mai prevede
egalitatea în drepturi şi obligaţii a membrilor, paritatea în cadrul
structurilor Alianţei, consensul în luarea deciziilor, continuarea
activităţii politice a Alianţei în cadrul C.D.R. P.N.L.C.D. şi P.L.'93
au renunţat la condiţiile formulate anterior şi de care depindea
semnarea protocolului Alianţei.
-Valentin Gabrielescu, senator P.N.Ţ.C.D. şi preşedintele
comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din dec.'89,
şi-a exprimat dezacordul faţă de difuzarea pe postul de televiziune
a înregistrării audierii lui Ion Illescu de către comisia respectivă,
ceea ce contravine normelor de confidenţialitate pe care le-a impus
comisia pentru activitatea sa. Pe de altă parte conducerea
P.N.Ţ.C.D., numeroşi oameni politici, simpatizanţi ai partidului
şi susţinători ai opoziţiei sunt profund dezamăgiţi de prestaţia lui
Valentin Gabrielescu în timpul audierii lui Ion Illescu. Senatorul
P.N.Ţ.C.D. a manifestat o totală pasivitate şi obedienţă, nepotrivite
faţă de o persoană anchetată, chiar dacă aceasta era chiar
preşedintele ţării. în şedinţa Biroului de Conducere Coordonare
şi Control al P.N.Ţ.C.D., Valentin Gabrielescu demisionează (29
dec.) din funcţia de secretar general al partidului, iar unii colegi
din P.N.Ţ.C.D. socotesc că sancţiunea este prea blândă. Senatorul
a avut parte şi de huiduielile unor simpatizanţi ai partidului care
l-au acuzat de trădare „a" la Câmpeanu".
-Deşi au început la 1 nov. audierile unor personalităţi din
înalta societate politică ce trebuie să-şi explice situaţia locativă
sunt departe de a se fi încheiat. Comisia „Apartamentul" a ascultat
argumentele a zeci de persoane influente, iar după vacanţa de
iarnă convocările vor continua. Lista celor vizaţi este încă destul
de lungă.
Ziariştii de la Adevărul (23 dec.) îşi amintesc (bine) că anul
1994 a fost declarat de guvernanţi un an al reformei. (Mircea
Coşea, cel mai avizat personaj al ţării în ce priveşte mersul 445
1994

reformei, a susţinut că „Anul 1994 este ultima şansă pentru re­

formă în România".} De aceea ei se simt datori să precizeze cum a
fost anul 1994 din acest punct de vedere: „[...] 1994 a fost un an
al dezamăgirilor. Promisiunile legate de accelerarea privatizării şi
declanşarea restructurării s-au transformat într-un fiasco, ambele
procese fiind în momentul de faţă blocate. Omnipotenţa birocraţiei
şi legislaţia descurajantă n-au adus, în măsura scontată, capitalul
străin de care este atâta nevoie. Cu aproximativ 1 miliard dolari
investiţii străine, România se situează undeva în coada
preferinţelor cercurilor de afaceri internaţionale. Stabilizarea
macroeconomică şi stoparea declinului industrial - realizări cu
care se mândreşte atât de mult Guvernul Văcăroiu -sunt reale,
dar fragile. Şi, oricum, modeste. Tocmai pentru că nu au în spate
suportul solid al reformelor promise".
Ziariştii de la Adevărul îi dau o mână de ajutor lui Nicolae
Văcăroiu pentru a-1 face să-şi respecte promisiunile, deoarece
au constatat că nu şi le prea respectă. De exemplu încă de la
începutul guvernării a afirmat: „Protecţia socială este o compo­
nentă esenţială a programului de guvernare", pentru ca, după
manifestaţiile de la Reşiţa, să vină cu o precizare plină de candoare:
„Nemulţumirea populaţiei e firească, pentru că oamenii o duc
greu". Ziariştii îi recomandă deci lui Nicolae Văcăroiu să facă un
efort şi să privatizeze în ultimele zile ale anului 1994, 2 390 de
societăţi comerciale din cele aproape 3 000 pe care tot el le-a
programat pentru privatizare în anul care se încheie, dar până la
sfârşitul lui dec. na apucat să privatizeze decât 590.
Dacă ar reuşi să facă în trei zile ce n-a reuşit să facă în doi
ani, ar intra în Guiness Book şi şi-ar onora promisiunile făcute
naţiunii, mai consideră inimoşii ziarişti.
Şi astfel, în 1994, din programul de privatizare al Guvernului
său, Nicolae Văcăroiu a reuşit să realizeze primul sfert.

446

ANEXA. NR. 1
cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei
medicale şi a întregii reţele comerciale.
Comunicatul către tară al C.F.S.N.
statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ.
„ Cetăţeni şi cetăţene,
Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus
ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi
recunoaştem că victoria de care se bucură întreaga tară este rod­
ul i spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate
naţionalităţile şi, în primul rând, al admirabilului nostru tineret,
care ne-a restituit, cu preţul sângelui, sentimentul demnităţii
naţionale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în
pericol viaţa, protestând împotriva tiraniei.
Se deschide o pagină nouă în viaţa politică şi economică a
României.
în acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim
în FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE, care se sprijină pe armata
română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără
deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s au
ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei
totalitare.
Scopul FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE este instaurarea
democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român.
Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere
ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi
instituţiile sale îşi încetează activitatea. întreaga putere în stat
este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se
vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează în­
treaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne.
Toate ministerele şi organele centrale în actuala lor structură îşi
vor continua activitatea lor normală, subordonându-se Frontului
Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a
întregii vieţi economice şi sociale.
în teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale şi
orăşeneşti, precum şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale
ca organe ale puterii locale.
Miliţia este chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti,
să asigure ordinea publică.
Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigu­
rarea aprovizionării populaţiei cu alimente, cu energie electrică,
1990
Ca program, Frontul propune următoarele:
1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi
2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie.
3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecă­
torească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru
unul, sau cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde
puterea pe viaţă.
Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să
se numească pe viitor România.
Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să
funcţioneze imediat.
4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza
criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea metodelor
administrativ-birocratice de conducere economică centralizată şi
promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor
sectoarelor economice.
5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii proprietăţi
ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor.
6. Reorganizarea învăţământului românesc potrivit
cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţământului
pe baze democratice şi umaniste.
Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea
daune poporului român şi promovarea adevăratelor valori ale
umanităţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor
criterii de competenţă şi justiţie în toate domeniile de activitate.
Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naţionale.
Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei fa­
milii despotice în mâinile poporului.
7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor
naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu româ­
nii.
8. Organizarea întregului comerţ al ţării, pornind de la
cerinţele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale
populaţiei României. In acest scop, vom pune capăt exportului
de produse agro-alimentare, vom reduce exportul de produse
petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi
lumină ale oamenilor.
449
9. întreaga politică externă a ţării să servească promovării
bunei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrându-se în pro-
 1990
cesul de constituire a unei Europe unite, casa comună a tuturor
popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele interna­
ţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul
de la Varşovia.
10. Promovarea unei politici interne şi externe subordo­
nate nevoilor şi intereselor dezvoltării flintei umane, respectul
deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de
deplasare liberă.
Constituindu-ne în acest Front, suntem ferm hotărâţi să
facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă
în România, garantând triumful democraţiei, liberaţii şi demnităţii
tuturor locuitorilor ţării".
450
ANEXA NR. 2
Proclamaţia de la Timişoara
11 martie 1990
„Populaţia oraşului Timişoara a fost iniţiatoarea Revoluţiei
Române.
între 16 şi 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură,
un înverşunat război cu unul dintre cele mai puternice şi mai
odioase sisteme represive din lume. A fost o încleştare cumplită,
pe care numai noi, timişorenii, o cunoaştem la adevăratele ei
proporţii. De-o parte populaţia neînarmată, de cealaltă parte
Securitatea, Miliţia, Armata şi trupele zeloase de activişti ai
partidului. Toate metodele şi mijloacele de reprimare s-au dovedit
însă neputincioase în faţa dorinţei de libertate a timişorenilor şi
hotărârii lor de a învinge. Nici arestările, nici molestările, nici
chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glonţ tras a
adus pe baricadele Revoluţiei alţi o sută de luptători. Şi am învins,
în 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea
populaţiei, transformându-se într-un oraş liber în marea
închisoare care devenise în acele zile România. Din acea zi,
întreaga activitate din oraş a fost condusă de la tribuna din Piaţa
Operei de către Frontul Democrat Român, exponent în acel mo­
ment al Revoluţiei de la Timişoara. în aceeaşi zi, armata a
fraternizat cu demonstranţii, hotărând să apere împreună cu ei
victoria obţinută. în 21 decembrie, în Piaţa Operei, peste o sută
de mii de glasuri scandau:„Suntem gata să murim".
O serie de fapte întâmplate în România, îndeosebi după 28
ianuarie 1990, vin în contradicţie cu idealurile Revoluţiei de ia
Timişoara. Aceste idealuri mei nu au fost aduse la cunoştinţa
opiniei publice româneşti, de către mijloacele mass-media centrale,
decât parţial şi confuz. în asemenea condiţii, noi. participanţii
nemijlociţi la toate evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989,
ne vedem nevoiţi să explicăm întregii naţiuni pentru ce au pornit
timişorenii revoluţia, pentru ce au luptat şi mulţi şi-au jertfit viaţa,
pentru ce sântem în continuare hotărâţi să luptăm, cu orice preţ
şi împotriva oricui, până la victoria deplină.
1. Revoluţia de la Timişoara a fost, încă din primele ei ore,
nu doar anticeauşistă, ci şi categoric anticomunistă. în toate zilele
Revoluţiei s-a scandat, de sute de ori: „Jos comunismul"!. în
consens cu aspiraţia sutelor de milioane de oameni din Estul
451
 1990
Europei, am cerut şi noi abolirea imediată a acestui sistem social
totalitar şi falimentar. Idealul Revoluţiei noastre a fost şi a rămas
reîntoarcerea la valorile autentice ale democraţiei şi civilizaţiei
europene.
2. La revoluţia de la Timişoara au participat toate categoriile
sociale. Pe străzile Timişoarei au căzut, seceraţi de gloanţe, unul
lângă altul, muncitori, intelectuali, funcţionari, studenţi, elevi,
copii şi chiar locuitori ai satelor, veniţi în sprijinul Revoluţiei.
Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie
prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei
„ luptei de clasă" s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi
temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o
clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o
supune mai uşor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării
acestei triste istorii şi chemăm muncitorii, intelectualii, studenţii,
ţăranii şi toate categoriile sociale la un dialog civilizat şi constructiv,
pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluţiei. Trebuie
plecat de la realitatea că toate aceste categorii sociale au fost
oprimate în regimul comunist şi nici una nu doreşte astăzi răul
celorlalte.
3. La Revoluţia de la Timişoara au luat parte oameni din
toate categoriile de vârstă, chiar dacă tineretul a fost preponde­
rent, este drept să recunoaştem că oamenii de toate vârstele s-au
bătut cu aceeşi dârzenie pentru cauza Revoluţiei. Lista victimelor,
deşi incompletă, este o dovadă în acest sens.
4. Pentru victoria Revoluţiei din Timişoara s-au jertfit,
alături de români, şi maghiari, şi germani, şi sârbi, şi membri ai
altor grupări etnice, care de secole conlocuiesc în oraşul nostru,
paşnic, în bună înţelegere. Timişoara este un oraş românesc şi
european, în care naţionalităţile au refuzat şi refuză naţionalismul.
Invităm pe toţi şovinii din România, indiferent că sunt români,
maghiari sau germani, să vină la Timişoara la un curs de
reeducare în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc, singurele
principii care vor domni în viitoarea Casă a Europei.
5. încă în data de 16 decembrie, în primele ore ale Revoluţiei,
una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: „ Vrem alegeri
libere !". Ideea pluralismului politic a fost şi a rămas una dintre
cele mai scumpe timişorenilor. Suntem convinşi că fără partide
politice puternice nu poate exista o democraţie autentică, de tip
european. Cu excepţia celor extremiste, de stânga sau de dreapta,
toate partidele au drept la existenţă în cetatea Timişoarei. în oraşul
nostru, nu au fost atacate şi devastate sediile partidelor politice,
452
1990
nici unul dintre membrii acestora nu a fost ameninţat, insultat
sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetăţenii noştri,
sunt colegii noştri de muncă, sunt prietenii noştri care au opinii
politice. Democraţia europeană înseamnă libera exprimare a
opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenţii lor şi competiţia
loială, pentru cucerirea adeziunii publice şi, implicit, a puterii în
stat.
Am fi acceptat în sistemul democraţiei româneşti şi Partidul
Comunist Român, dacă el nu ar fi compromis total şi definitiv de
către nomenclatura sa, degenerând în fascism roşu. în ţările est-
europene în care partidele comuniste şi-au păstrat o minimă
decenţă, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în
fapt. La noi, partidul comunist a ajuns până la genocid şi, prin
aceasta, s-a autoexclus din societate. Nu-1 vom tolera nici în
principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să
renască.
6. După patru decenii de educaţie şi propagandă exclusiv
comuniste, există în conştiinţa românilor prejudecăţi aparţinând
acestei ideologii. Existenţa lor nu este o vină pentru purtător.
Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renaşterea
comunismului şi reinstaurarea lui la putere este un act
contrarevoluţionar. Pe lista de lozinci, multiplicată la xerox şi
împărţită în 28 ianuarie demonstranţilor din Piaţa Banu Manta
din Bucureşti se aflau şi slogane vechi de 45 de ani. Identificarea,
de pildă, a partidelor „ istorice" cu partide vânzătoare de ţară este
un astfel de slogan şi constituie o calomnie. Dimpotrivă, activiştii
comunişti de acum 45 de ani, dintre care unii au şi astăzi funcţii
importante în conducerea ţării, se fac vinovaţi de trădarea
României şi aservirea ei U.R.S.S.-ului. Ei sunt cei care scandau
atunci: „ Stalin şi poporul rus libertate ne-au adus!", şi nu membrii
„ partidelor istorice". Aceştia din urmă s-au opus transformării
României într-un satelit al Moscovei şi unii au plătit cu viaţa
această îndrăzneală. Se impune redactarea de urgenţă a unei
scurte dar corecte istorii a perioadei 1944-1950 şi difuzarea ei în
tiraje de masă.
7. Timişoara a pornit Revoluţia împotriva întregului regim
comunist şi întregii sale nomenclaturi şi nicidecum pentru a servi
ca prilej de ascensiune politică unui grup de dizidenţi anticeauşişti
din interiorul P.C.R.-ului. Prezenţa acestora în fruntea ţării face
moartea eroilor din Timişoara zadarnică. I-am fi acceptat poate
în urmă cu zece ani, dacă la Congresul al XH-lea al partidului
s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu şi ar fi răsturnat clanul
453
 1990
dictatorial. Dar n-au făcut-o, deşi aveau şi prilejul şi funcţii
importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar
au ascultat de ordinul dictatorului de a-1 huli pe dizident. Laşitatea
lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei
din toată perioada, plus un genocid dureros.
8. Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea
electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive
dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti
şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a
ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care
frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea
situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa pu­
blică este absolut necesară.
Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un
paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti
candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României
trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de
comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu
toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea
profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi
ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă
acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul
comunist şi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite
de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu pre-zintă
garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte.
Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul
multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de
Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante
ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită.
Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai
doi ani, timp necesar întăririi tastituţiilor democratice şi clarificării
poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-
abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţă de cauză, cu
cărţile pe masă.
9. Timişoara nu a făcut Revoluţia pentru salarii mari sau
pentru alte avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o
grevă. Suntem toţi nemulţumiţi de sistemul de salarizare, sunt şi
în Timişoara categorii de muncitori care lucrează în condiţii extrem
de grele şi sunt prost plătiţi (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc
în turnătorii sau în industria detergenţilor) şi, totuşi, nici un
colectiv nu a făcut grevă pentru mărirea Murilor şi nu şi-a trimis
delegaţii să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive.
454
1990
Majoritatea timişorenilor ştiu ceea ce toţi economiştii se străduie
in aceste zile să aducă la cunoştinţă: mărirea salariilor ar declanşa
automat inflaţia, aşa cum s-a întâmplat în unele state est-
europene. Iar inflaţia odată pornită, sunt necesari ani de eforturi
pentru a o stopa. Numai creşterea producţiei, deci a cantităţii de
marfă aflată pe piaţă, va permite, în paralel, creşterea generală a
nivelului de salarizare. In plus, pentru bugetul sărac al României,
prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilirii unui
nivel minim de civilizaţie. Se impun, de pildă, investiţii urgente în
domeniul asistenţei medicale şi salubrităţii.
10. Deşi milităm pentru reeuropenizarea României, nu
dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au
neajunsurile şi inechităţile lor. Suntem însă categoric în favoarea
ideii de iniţiativă particulară. Fundamentul economic al totalita­
rismului a fost atotputernicia proprietăţii de stat. Nu vom avea
niciodată pluralism politic fără pluralism economic. S-au găsit
însă şi voci care, în spirit comunist, să asimileze iniţiativa privată
cu „exploatarea" şi pericolul catastrofei de a apărea „oameni
bogaţi". Se speculează în acest sens invidia leneşului şi teama de
muncă a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste.
Dovadă că timişorenii nu se tem de privatizare este faptul
că mai multe întreprinderi şi-au anunţat deja intenţia de a se
transforma în Societăţi anonime pe acţiuni. Pentru ca aceste
acţiuni să fie totuşi cumpărate pe bani curaţi, ar trebui înfiinţate
în fiecare oraş comisii de inventariere a averilor foştilor privilegiaţi
ai puterii, corupţiei şi penuriei. De asemenea, acţiunile unei
întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând
lucrătorilor ei.
Considerăm constructivă şi ideea, mai radicală, a priva­
tizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi
cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai
acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii, în
felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale la prosperi­
tate. Dacă cei leneşi şi-ar pierde şansa, nu s-ar putea totuşi plânge
de discriminare.
11. Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească
de principiul descentralizării economice şi administrative. S-a şi
propus experimentarea în judeţul Timiş a unui model de economie
de piaţă, pornind de la capacităţile sale puternice şi de la
competenţa specialiştilor de care dispune. Pentru atragerea mai
uşoară şi mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub formă de
tehnologie şi materii prime speciale, şi crearea de societăţi mixte,
455
 1990
cerem şi pe această cale înfiinţarea la Timişoara a unei filiale a
Băncii de Comerţ Exterior. O parte din câştigurile în valută ale
părţii române din aceste societăţi mixte va intra în salariile
muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu
liderii sindicali. Plata unei părţi din salariu în valută va asigura o
bună cointeresare materială a muncitorilor, în plus, paşapoartele
nu vor mai fi carneţele bune doar de ţinut în sertar. O altă
consecinţă pozitivă ar fi scăderea cursului valutar la bursa liberă,
ceea ce ar atrage după sine creşterea imediată a nivelului de trai
al oamenilor.
12. După căderea dictaturii au fost invitaţi în ţară toţi
românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia
României. Unii s-au şi întors, alţii şi-au anunţat intenţia de a o
face. Din păcate, instigaţi de forţe obscure, s-au găsit şi oameni
care să-i hulească pe exilaţii reîntorşi, să-i califice trădători, să-i
întrebe tendenţios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine
care nu ne face cinste. în disperarea care ne-a stăpânit în ultimii
patruzeci de ani, poate că nu a fost român căruia să nu-i fi trecut
prin minte, măcar o dată, să scape de mizerie luând calea exilului.
Mulţi dintre românii aflaţi astăzi departe de ţară au plecat după
persecuţii politice şi chiar după ani grei de închisoare. Ar fi ruşinos
din partea noastră să-i hulim şi noi cu vorbele activiştilor
comunişti de odinioară. Exilul românesc înseamnă süte de
profesori eminenţi care predau la cele mai mari universităţi din
lume, mii de specialişti preţuiţi la cele mai puternice firme
occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi pe tehnologiile cele
mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul în
bine, făcând din trista şi dureroasa diasporă românească o forţă
înnoitoare pentru România. Timişoara îi aşteaptă cu dragoste pe
toţi exilatii români. Sunt compatrioţii noştri şi, azi mai mult ca
niciodată, avem nevoie de competenţa lor, de europenismul
gândirii lor şi chiar sprijinul lor material. De asemenea cultura
română va fi întreagă numai după reintegrarea în ea a culturii
din exil.
13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie
ca zi naţională a României. în felul acesta se eternizează persoana
dictatorului, de fiecare dată sărbătorindu-se un număr de ani de
la căderea lui. în majoritatea ţărilor care şi-au legat ziua naţională
de revoluţie, ziua aleasă este cea a declanşării mişcării
revoluţionare, fiind astfel glorificat curajul poporului de a se ridica
la luptă. Un singur exemplu: ziua naţională a Franţei este 14
iulie, ziua când, în 1789, a început Marea Revoluţie Franceză
456
1990
prin dărâmarea Bastiliei. In consecinţă, cerem instituirea zilei de
16 decembrie ca zi naţională a României. Astfel, copiii, nepoţii şi
strănepoţii noştri vor celebra curajul poporului de a înfrunta
opresiunea şi nu căderea unui tiran nemernic.
Cu excepţia ziarului România Liberă, presa, radioul şi
televiziunea din Bucureşti aproape că au uitat de Revoluţia de la
Timişoara. Evenimentele comentate ca revoluţionare sunt numai
cele din 21-22 Decembrie. Ne închinăm cu pietate în faţa eroilor
bucureşteni, ca şi în faţa eroilor din Lugoj, Sibiu, Braşov, Târgu
Mureş, Cluj, Arad, Reşiţa şi din toate celelalte oraşe care au avut
nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare şi ne revoltă
însă politica centrală de minimalizare a Revoluţiei noastre, evi­
dentă şi prin efortul de diminuare a numărului morţilor. Noi am
fost pe străzile Timişoarei în zilele revoluţiei şi ştim că numărul
lor este mai mare decât cel anunţat oficial. îi asigurăm pe cei care
astăzi tăinuiesc adevărul, că nu vom înceta lupta până nu vor fi
aduşi în faţa instanţei în calitate de complici la genocid.
Această Proclamaţie s-a născut din necesitatea de a aduce
la cunoştinţa naţiunii române adevăratele idealuri ale Revoluţiei
de la Timişoara. A fost o Revoluţie făcută de popor şi numai de el,
fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie au­
tentică şi nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă şi
nu doar anticeauşistă. La Timişoara nu s-a murit pentru ca acti­
viştii comunişti din rândurile doi şi trei să treacă în frunte şi unul
din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru
de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională,
cultul de personalitate, cenzura mijloacelor mass-media, dezin­
formarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode
comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în
timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale.
Această Proclamaţie se adresează în primul rând celor care au
primit revoluţia cadou, şi se miră de ce suntem nemulţumiţi, de
vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste şi
a mai apărut şi câte ceva prin prăvălii. Acum ştiu de ce suntem
nemulţumiţi: nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara.
Noi, autorii acestei Proclamaţii participanţi la evenimentele
dintre 16 şi 22 decembrie 1989, nu considerăm Revoluţia
încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat
şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice
sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate
intimida".
457
 ANEXA NR. 3
ANEXA NR. 4

Rezultatele aleserfím-rezl
« „
on . P dentlale de laa Rezultatele alegerilor de la 20 mai 1990 pentru
20 mal 1990
Adunarea Deputaţilor

• Numărul total de alegători potrivit listelor

electorale: -17 200 722 • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor
electorale: -17 200 722
• Numărul total al alegătorilor care s au prezen­
• Numărul total al alegătorilor care s-au pre­
tat la vot: -14 826 616 zentat la vot: -14 825 017
• Numărul total al voturilor valabil exprimate • Numărul total al voturilor valabil exprimate
pe întreaga tară: -14 378 693 pe întreaga ţară: -13 707 159
• Numărul voturilor nule: - 447 923 • Numărul voturilor nule: -1 117 858
• Numărul de mandate: -389

II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Adunarea

Deputaţilor pe partide, formaţiuni politice
şi coaliţii
Candidat
Număr de voturi
Număr de voturi în o/0
fată de totalul voturilor Nr. Formaţiunea politică Număr de Număr de voturi Număr de
ion Iliescu
12 232 498 valabil exprimate crt. voturi în % faţă de mandate
Radu Câmpeanu
1 529 188 85,07 totalul voturilor
ion Ratiu 10,64 valabil exprimate
617 007
4,29 1. Frontul Salvării Naţionale 9 089 659 66,31 263
2. Uniunea Democrată
Maghiară din România 991 601 7,23 29
3. Partidul National Liberal 879 290 6,41 29
4. Mişcarea Ecologista
din România 358 864 2,62 12
5. Partidul Naţional Ţărănesc
Creştin şi Democrat 351357 2,56 12
6. A.U.R. - P.U.N.R. din
Transilvania şi Partidul
Republican 290 875 2,12 9
7. Partidul Democrat Agrar
din România 250 403 1,83 9
8. Partidul Ecologist Român 232 212 1,69 8
9. Partidul Socialist
458 Democratic Român 143 393 1,05 5
459
lO.Partidul Social Democrat
Român 73 014 0,53
11 .Gruparea Democratică
36. Ioan Oltean
de Centru 65 914 0,48 2 FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE BOTOŞANI
12,Partidul Democrat al 37. Aurellan Gulea
Muncii 52 595 0,38 1. Mihail Apostol Enăchescu 38.Gheorghe Marcu
13.Partidul Liber Schimbist 47 017 0,34 2. Petru Fleşer
39. Dumitru Mocanu
14. Partidul Reconstrucţiei 3. Nicolae Mărginean 40. Dumitru Nechifor
Naţionale din România 43 808 0,32 4 .loan Nicuiiţă-Câncea 4 1 . Ion Paicu
15.Partidul Uneretului Liber ARAD
4 2 . Nicolal Ureche
4 3 . Severin Zofotă
Democrat din România 43 188 0,32 5. Nelu- Aristide Dragomir
BRAŞOV
16.Forumul Democratic al 6 .Dan-Gheorghe-Lazăr Ivan
44.Vaslle Bran
Germanilor din România 38 768 0,28 7. Constantin Popescu
45. Octavlan Enache
17.Uniunea Liberală 8. Tarnea Marta-Nora 46.Ion Itu
ARGEŞ
„ Brătianu" 36 869 0,27 47. Vaslle Munteanu
9. Constantin-Calinic Argatu
18.Uniunea Democrată a 10. C o m e i Constantinescu 48. Emil Stoica
Romilor dta România 29 162 0,21 11. Constantin Dragomir 49. Vaslle-Octavlan Şerbu
19.Comunitatea Lipovenilor 12 A d r i a n Dută BRĂILA
din România 17 974 0,13 13. Filip Georgescu
50. Nicolae Băteanu
20.Uniunea Ucrainenilor din 14.Nicolae Olteanu
5 1 . Elarie R C l u p a l ă
România 16 179 0,12 15. Dan-Ion-Cristlan Popovicl
16.Cătălin-Marian Rădulescu 52. Florica A Dumitrescu.
21. Uniunea Democratică a
17.Nichita Sandu 53.Elena R. E n e
Sârbilor din România 9 095 0,07 BACĂU 54. Gllcherie E. Stanclu
22.Uniunea Democrată 18.Viorel A r a m ă 55. Ion C. Ştefan
Turcă Musulmană 8 600 0,06 19. Dumitru Brăneanu
BUZĂU
23,Uniunea Elenă din 20. Nicolae Ciocan
56. Alexandru Albu
România 4 932 0,04 2 1 . Sorin Cristea
57. Alexandru Dumitrescu
24.Uniunea Democratică a 22. Neculai Lupu
58. Petre Partal
Slovacilor şi Cehilor din 23.Doina-Ofella Melinte 59.Dumitru N. Pâslaru
24.Vasile Nistor
România 4 584 0,03 60. Minai Petrescu
25. Octavian Opriş
25.Uniunea Bulgară din 26.Gheorghe Vespan
6 1 . Ovldiu-Camellu Petrescu
Banat/Asociaţia Culturală 27.Ioan Voicea
6 2 . Nicolae-Petre Posea
Bulgară 3 451 0,03 BIHOR
6 3 . Costin Sandu
26.Uniunea Polonezilor din CARAS S E V E R I N
28. Vasile Blaga
64. Gheorghe Pavel Bălan
România „ Dom Polski" 2 372 0,02 29. Vasile Ionel Hedea
65. Petru B o n a
27.Uniunea Armenilor din 30. Gheorghiţa Lupău
3 1 . Ştefan Seremi 66. Ioan Drăghicescu
România 399 0,00
32. Ioslf Tocoian 67.Vaslle Matei
BISTRIŢA NĂSĂUD 68. Ioan-Adrian Vilău
Notă: Au fost înregistrate formaţiunile politice ca 33.Ioan Catarig
CĂLĂRAŞI
obţinut cel puţin un mandat în Adunarea Deputaţilor 34. Mircea David
6 9 . Stelian G h . Androne
35. Paul-Adrian Ilieş
70. Ioan V . D a m i a n
7 1 . I o n V . Gurău

460
 72. Dumitru Radu Savu-
73. M c o l a e G h . Tăut
am
74. Marian B i a
75. Alexandru Lăpuşan
76. Ionel R o m a n
77. Vasile Sălăgean
78. Iosef T i m e n
CONSTANŢA
79. Ioan Dumitrescu
80.Nicolae S. Dumitrescu
81.Ioan Georgescu
82. A n t o n Marin Mangiurea
83. Adrian Manole
84. Dumitru Moinescu
85. Alexandru Radu
86. Ioan Turlacu
COVASNA
87. Ion Ursache
DÂMBOVIŢA
88. Gheorghe I. Albu
89. Victor C. Boştinaru
90. Constantin I. Dumitrache
9 1 . Elena Dumitru
92. Marius Mihălăchioiu
93. Adrian Silistraru
94. C-tin-Dan-DorinStaicu
95. Bogdan Pătraşcu
DOLJ
96. Radu-Mircea Berceanu
97. AlexandruBrezniceanu
98. Vasile Cârjoi
99. Constanţa Comişel
100. Viorel Găină
101. Petre Gongu
102. Ştefan Ilie
103. Radu-Mircea Ispas
104. Constantin Ivanovici
105. Dan-Ionel Pappa
GALAŢI
106.Constantin Arhire
107. Dumitru Beznea
108.Daniela Buruiană-Aprodu
109. Alexandru Comănescu
110. Teodoru Dobriţoiu
111. Costel Gheorghiu
112. Ioan-Cătălin Iamandi
113. Constantin Mircea
462
114. Adrian Săndulache
GIURGIU
115. M i h a i l l u ş u t
116.Mihai Miron
117. Dimitrie-Gabriel Nicolescu
118. Marin Predilă
GORJ
119. Dumitru Diaconescu
120. Alexandru-Nicolae Mischie
121. Victor Murea
122. Ştefan-Marian Popescu-Bejat
123. Ion Tomescu
HARGHITA
124. Oancea Ioan
HUNEDOARA
125. Dumitru Armăşescu
126. Valeriu Butulescu
127. Ion Iliescu
128. Francis-Septimiu Krausz
129. Ioan Marcu
130. Ioan Timiş
IALOMIŢA
131. Ioan Cerchez
132. Mihal Iordache
133. Constantin Pârvu
134. Neculae Radu
IAŞI
135. Emil-Lucian Alexandrescu
136. Ioan Amihăesei
137. Dumitru Calance
138. Vasile Diacon
139. Ion Hopulele
140. Florin-Lucian Oarză
141. Constantin Orhel
142. Gheorghe Piticari
143. Dumitru Rădăuceanu
144.Ioan Staicu
MARAMUREŞ
145. Augustin Botiş-Griguţă
146. S i M u - I o a n Ciplea
147. Gheorghe Farcaşiu
148. Marcel Grec
149. Teodor Lupuţiu
150. Mircea M a n
MEHEDINŢI
151. Marin I. Durac
152. Dumitru C. Mareşi
153. Virgil Popescu
154. Ştefan C. Târâşescu
155. Gerthard Schverin
MUREŞ
156. Mihail-C-tin Gingulescu
157. Corneliu Moldovan
NEAMŢ
158. Marinei Burduja
159. Stelian Ghiţă-Eftemie
160. Mihal-Emilian Mancaş
161. Petre Ninosu
162. Cristian Rădulescu
163. George-Iulian Stancov
164. Mihai Stoica
165. Dumitru Surdu
OLT
166. Nicolae I.Ciobanu
167. Vasile Ciuciu
168. Ioan-Paul Cojocaru
169. Gheorghe R Crăciun
170. Ştefan I Dârdală .
171. Marin Ionică
172. Eugen Mltu
173. Antonie Sindile
PRAHOVA
174. Ionel Ardeleanu
175. Ionel Blaga
176. Marcel Chiriţescu
177. Horia Florescu
178. Ioan Mihuţ
179. Ilie Nica
180. Gheorghe Palade
181. Adrian-Constantin Pitea
182. Cornellu-Constantin Ruse
183. Petre Ţurlea
SATUMARE
184. Gheorghe Lungu
185. Cornel Morar
186. Ioan Sabău
SĂLAJ
187. Victor Hălmăjan
188. Toader Mănăilă
189. Ioan Moldovan
SIBIU
190. Ioan Bogdan
191. Ioan Leş
192. Dumitru Şerban
193. Romeo-Marius Trifu
SUCEAVA
194. Mircea Bodea
195. Daniel Catargiu
196.Mihai Chiriac
197. Sabin-Adrian Dragan
198. Bogdan-Victor Grigoriu
199. Nicolai Lazăr
200. Epifanie-Tiberiu Maerean
201 Viorel Munteanu
202. Bujor-Bogdan Teodoriu
TELEORMAN
203. Constantin Berechet
204. Cazimir Ionescu
205. Floarea Lupu-Calotă
206. Ion Năstăsescu
207. Aurel Pulu
208. Timotei Stuparu
209. Adriean Videanu
210. I o n Z g o r c e a
TIMIŞ
2 1 1 . Dorel Borza
212. Octavian Dogariu
213. Claudiu Iordache
214. Gabriel Marinescu
215. Nicolae-Ioan Negoescu
216. Romulus Paraschivoiu
TULCEA
217. Cantemir Gafar
218. Ananie Ivanov
219.Ion Lazia
220. Elena Preda
VÂLCEA
2 2 1 . Severin Baciu
222. Gheorghe Glăvan
223. Gheorghe Pavel
224. Ion-Oltea Toană
225.Mihai Tudor
226.Dan Vilaia
VASLUI
227. Geórgica Alexandrache
228. Emil Cojocariu
229. Marţian Dan
230. Marian Enache
2 3 1 . Aurel Găvan
232. Tiberiu Macovei
233. Sirnion Năstasă
VRANCEA
234. Florin C-tin Baranovschi
463
235. Mircea Filimon
 236. Verginica Novac 8. Ion Raţiu
COVASNA
237. Gheorghe Rădulescu
11. Âkos Bajcsi
CUM HUNEDOARA
238. Vasile Rădulescu 13. Teodor-Mircea Valda 9. loan Alexandru
12. Gâza Domokos
239. Gheorghe Zaharia PRAHOVA
13. Ârpâd Francisc Mârton CONSTANŢA
BUCUREŞTI 10. Vasile Gionea
HARGHITA 14. Radu-Volcu Roşculeţ
240. Victor Babiuc SIBIU
14. Erno Borb&y DĂMBOVITA
241. Sorin-Theodor Botnaru 11. Gregoriu-Petru Maior
242. Costică Canacheu 15. G&za Jozsef Borsos I R.Constantin Andreescu
16. Stefan Francisc Csutak TIMIŞ
243. Victoria Cosmin DOLJ
17.B61a Incze 12. Valentin-Corneliu Gabrielescu
244. Daniela-Carmen Crăsnaru
16. Ariton Nedelcu
245. Eugen Dijmărescu 18. Benedek Nagy MIŞCAREA ECOLOGISTĂ D I N
HUNEDOARA CALAŢI
246. Aurelian Dochla ROMÂNIA:
19. Albert Csaba Takâcs 17. Radu Grigore
247. Adrian Georgescu ARGEŞ
248. MlhaÜ Golu MARAMUREŞ HUNEDOARA
1. Constantin Topliceanu
249. Vlorel Llxăndroiu 20. Attlla Zonda 18. A r o n Todorani
BUCUREŞTI
MUREŞ IAŞI
250. Gheorghe M a n o l e
2 1 . Ladislau Borbâly 19. Cristian-Constantin Zălnescu 2. Mlhail Bălănescu
251. Teodor -Horia Mlhăiescu
22. Gyorgy Frunda MARAMUREŞ BRAŞOV
252. Llviu Mureşan
23. Kâroly Kerekes 20. Marin Bivolaru 3. Florin Crisbăşan
253. Ovidiu-Tlberlu Musetescu
24. Laszlo Zsigmond MEHEDINŢI C A R A S SEVERIN
254. A d r i a n Năstase SATUMARE 4. Antonică Dijmărescu
2 1 . R%r&-Radu Policrat
255. Bogdan-Nlcolae 25. Imre Andrâs GALAŢI
NEAMŢ
Niculescu-Duvăz 26. Ferenc Pâcsl 5. Ioan-Florin Tupilatu
22. Livlu Bujor
256. Petre R o m a n 27. Attlla Varga HUNEDOARA
PRAHOVA
257. Dorin Sarafoleanu TIMIŞ 6. Victor Vaida
23. Mircea Ionescu-Quintus
258. Gheorghe Dorin Scorţan 28. Francisc Bâranyi IAŞI
SĂLAJ SIBIU
259. Adrian Severin 7. Doina Noghln
29. uliu V i d a i 24. Ioan B a n
260. Constantin Sorescu MARAMUREŞ
PARTIDUL NATIONAL LIBERAL SUCEAVA
261. Mlhai Voicu 8. Filip Moisei
ALBA 25. M i z a Iulia L e o
262. Comellu-Dan Zaharia PRAHOVA
1. Radu Ciuceanu TELEORMAN
263.Cătălln-Basarab Zamfir 9. Florin-Stelian Popescu
ARAD 26. Tudor-Horia Nicolescu
UNIUNEA DEMOCRATĂ SIBIU
% Călin Popescu-Tăriceanu TIMIŞ
MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA 10. Peter Weber
ARGEŞ 27. Dinu Patriciu
ALBA
3. Nicolae Enescu 28. Horia-Mircea Rusu SUCEAVA
1. Iuliu Brendus
BACĂU 11.loan Ieţcu
ARAD VÂLCEA
2.Gheorghe Tokay 4. Rodica Şerbănescu TIMIŞ
29. Gheorghiu Voinea
BIHOR BIHOR PARTIDUL NATIONAL ŢĂRĂNESC 12. Victor Cerdarie
3. Iosif Csapo 5. Mlhai Carp CREŞTIN ŞI DEMOCRAT A.U.R.-P.U.N.R. DIN
4. Bala N a g y BUCUREŞTI ARAD TRANSILVANIA ŞI P A R T I D U L
5. Zsolt Szllâgyi 6. Ion Basgan 1. Petre Ştefânuţ REPUBLICAN
BRAŞOV BIHOR
7. Nae-Petru Bedros BIHOR
6. Lâzâr Madaras 1. Vasile Şuta
8. Sorin Mircea Bottez 2. Gabriel Ţepelea
BISTRIŢA N Ă S Ă U D BRAŞOV
9. D a n Lăzărescu BUCUREŞTI
7. Ioan Szllâgyi
10. Horia-Radu Pascu 2. Alin-Mihai-Dumitru Drugă
CLUJ 3. Constantin Constantinescu
BRAŞOV
CLUJ
8. Pfeter Eckstein Kovâcs 4. Ion Dlaconescu
11. George-Ioan Bese
9. Ladislau Stefan Pillich 3. Octavian-Dan Căpaţână
CARAS SEVERIN 5. Nicolae-Vasile Ionescu-Galbeni
10, Vasile Podhradszky BRAŞOV 4. Mircea Creţu
12. Marin Balaban
5. loan Gavra
464
6. Adrian Nicoară 465
CARAS S E V E R I N MUREŞ
7. Nichlta Dumitrescu 6. Coriolan Bucur
CLUJ
 7. Petru P. Burcă
8. Paul Ciobanu 5. Viorica Edelhauser Candidaţii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei
9. Dumitru-Petru Pop PRAHOVA minorităţi naţionale, care au primit m a n d a t e pentru
PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR A d u n a r e a Deputaţilor
6. Georgeta-Valentina Pale
D I N ROMÂNIA: SIBIU
BIHOR
7.Gabriel Munteanu C O M U N I T A T E A L I P O V E N I L O R D I N R O M Â N I A : Echim Andrei - TULCEA
1. Ioan Seracin TIMIŞ F O R U M U L D E M O C R A T I C A L G E R M A N I L O R D I N R O M Â N I A : Ingmar
BUCUREŞTI
8. Marius-Mihail Tudor Brandsch - S I B I U
2. Dumitru Teaci
PARTIDUL SOCIALIST DEMO­ U N I U N E A A R M E N I L O R D I N R O M Â N I A : Varujan Vosganian - B U C U R E Ş T I
CONSTANTA
CRAT ROMÂN: UNIUNEA BULGARĂ DIN BANAT - A S O C I A Ţ I A CULTURALĂ BULGARĂ
3. Constantin G i b ARGEŞ D I N B U C U R E Ş T I : Carol-Matei Ivanciov - T I M I Ş
4. Niculae Şt. Iuruc 1. Cornel Nlca U N I U N E A D E M O C R A T Ă A S Â R B I L O R D I N R O M Â N I A : Milenco Luchin -
5. Victor D. Surdu BIHOR
DOLJ TIMIŞ
2. Ioan-Liviu Negruţ U N I U N E A D E M O C R A T Ă A S L O V A C I L O R ŞI C E H I L O R D I N R O M Â N I A :
6. Gheorghe Scrieciu Dojj
IAŞI Matei Heckel - B I H O R
3. Simion-Silviu Ş o m i c u U N I U N E A D E M O C R A T A T U R C Ă M U S U L M A N Ă : Tahsin Gemil -
7. Costache Bejan IAŞI CONSTANŢA
PRAHOVA
4. Vasile Hodjila U N I U N E A E L E N Ă D I N R O M Â N I A : Anton Nicolau -PRAHOVA
8. Valeriu Pescaru NEAMŢ
SIBIU U N I U N E A D E M O C R A T Ă A R O M I L O R D I N R O M Â N I A : Gheorghe Răducanu
5. Mihai Hanganu -BUCUREŞTI
9. Gligor Ciortea
PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT U N I U N E A P O L O N E Z I L O R D I N R O M Â N I A , P O M P O L S K I " : Anton Linţmaier
PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN: ROMÂN: -PRAHOVA
ALBA BRAŞOV U N I U N E A U C R A I N E N I L O R D I N R O M Â N I A : Ştefan Tcaciuc - SUCEAVA
1. I o a n F l o r e a 1. Vasile Lascu
BACĂU
BUCUREŞTI
2. Cornel Protopopescu 2. Sergiu Cunescu
BRAŞOV
3. Eugeniu Ghltă GRUPAREA DEMOCRATICA DE
CENTRU:
BUCUREŞTI
BUCUREŞTI
4. Ernest-Otto Weber 1. Serghei Mesaroş
HUNEDOARA TIMIŞ
2.Petrişor Morar

P A R T I D U L D E M O C R A T A L M U N C I I : Vasile-Bărbat - T I M I Ş
P A R T I D U L L I B E R - S C H I M B I S T : Ştefan Cazimir - B U C U R E Ş T I
P A R T I D U L R E C O N S T R U C Ţ I E I N A Ţ I O N A L E D I N R O M Â N I A : Nicolae
Simescu-SIBIU

PARTIDUL TINERETULUI LIBER DEMOCRAT DIN ROMÂNIA: Ioan

Todiraş - B U C U R E Ş T I

U N I U N E A L I B E R A L Ă , B R Ă T I A N U " : Ion I. Brătianu - B U C U R E Ş T I

466
467
ANEXA NR. 5

Rezultatele alegerilor de la 20 mal 1990, pentru RomulusVulpescu

„ . , i r r a n NAŢIONALE: 32.
Senat F R O N T U L SALVĂRII N A l i w ^
^~ .1 \ri/,tAr Aileni
ALBA 33. Vasile-Victor a u c i u
11
1. Silviu Carpinişva " q q j-ı^îTANTA
^ T l ^ b p Dumitraşcu

I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor 2 Ioan R u s 34 Gheorgne ı-*™"

hu/>a1op Rahatı
electorale: -17 200 722 ^ m
r^t»che
Nıcoıae
^n aC QT?\7r^RlN_
3 S a v a Cosţa.che
• Numărul total al alegătorilor care s-au pre­ r A

4. Vasile Niţu 36 Mıron iviöia^-

zentat la urne: -14 825 764 5. Petru Pop ci
• Numărul total al voturilor valabil exprimate ARAP.
3
' r. I o n G n . JNeagu

pe întreaga ţară: -13 956 180 6 IoanBaboş i n a n I Târacıla

3i,î. Doru-ıoaıı 1.
• Numărul voturilor nule: - 869 584 7.RaduHomescu p j MB033IA
• Numărul mandatelor de senatori: -119
„ T-*^v-.îi W r n a
BACĂU .„ 3
8. Ionel Aichimoaie 4
O. Minan ıvu^"
9 JenlcăGioacaş 1 A»cj«jwa inn Sîtnion
-1. vjii***"
A
lO.MihăiţaPostolache ţj OLJ.
II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Senat, pe EBÂHA ,
partide, formaţiuni politice şi coaliţii U. ionel St. A l e x ^ d r u \2. Olivin
43. unerııı^A
D a n Nicolae
12 MihaiP-Matetovici 44. I o n Predescu

=s^*r*- j c^ntescu
13 Mircea Cupsa 4 5 . Leonard t m v c ^ -
Nr. Formaţiunea politică Număr de Număr de voturi Număr de
14. Augusun Zegrean T>ıa«ra-Vidovıcı
4 6 . Ilie Planca » l u u
cit voturi în % faţă de mandate
EOTQS^ ^mitriu GUJ^ûi
totalul voturilor M
47. Iosif D a n
TTconstantin Dimitnu
valabil exprimate 16. Minai Teodorescu 4 8 . •loan
»1,Mnnteanu
.Mİpofll 1
1 Frontul Salvării Naţionale 9 353 006 67,02 91 GOEJ.
2 Uniunea Democrată 17. Viorel Faur •40.
^ 7 TAnnca.
T , , ^ p 3 Pooescu

Maghiară din România 1 004 353 7,20 12 18. Florian Serac 50. vasile v a^cu ^
—~ xT^«ii/a\râcarn

3 Partidul Naţional Liberal 985 094 7,06 10 SBASI2V , * ^

19 Mihai Fereala 51. Minaı ı^m-v**
4 Partidul Naţional Ţărănesc
1

20. Sergiu Nicolaescu —<-» /->u ^/-.roVıp *****

52. Gneorgu^ Ivan
Creştin şi Democrat 384 687 2,50 1 » * t /ITT A

5 Mişcarea Ecologistă din BUZÂU I £ J

^^antinBalcan
21 Vasile I. I o n 53. Constantın d < " " "
România 341 478 2,45 1 99 Alexandru M a n z a i d _ ^-,„«c.fantin S a v a
54. C o n s r a ı ı t ı i i . w

6 A.U.R. - P.U.N.R. din 23 Gelu Voiculescu voi İAŞI

li. iMCAtu „ipcpii-Voican-
Transilvania şi Partidul 55. Titns KaveiL^.
„ 0 ,-vl 1-. 0 V111
56. Ion Solcanu
Republican 300 473 2,15 2 24. Victor Anagnoste
25. Alexandru B a r i a a e d i
7 Partidul Ecologist Român 192 574 1,38 1 57. jyurced- ı«j€xii. v
26. Nicolae Cajal -»w K t-> aaat lî-îTCS
"^PcZIiîon Morcovescu
27. I o n Coteanu pîR Steuan wı.v»- w

Notă: Au fost înregistrate formaţiunile poltice care au obţinut 28. Lia Manoliu r-v^nrtfhe Popa
59. loan-Gneorguc
/ j-^r
cel puţin un mandat în Senat 29. Alexandru Piru
nal
30. Mircea V. Soare 60.Emanoıl-lVU ^

31. Neculai-SimeonTatu
469
468
 PARTIDUL NATIONAL
6 1 . Stelian Dedu 1. Zoltân Hossziu MIŞCAREA ECOLOGISTA ţARĂNESC CREŞTIN
MUREŞ BIHOR DIN ROMÂNIA: şj DEMOCRAT.
62. nie-Valer Gâlea - 2. Ludovic Demâny
NEAMŢ BRAŞOV -Marcian Bleahu -Caiuslacob _
63. Valeriu Momanu 3. Miklos Fazekas PARTIDUL ECOLOGIST CANDIDAT INDEPENDENT.
64. Alexandru-Radu Timofte CLUJ ROMÂN: CABAŞJEVERffi
65. Sorin Adrian Vornicu-Nichifor 4. Glza-Stefan Szocs BUCUREŞTI -Antonie Iorgovan
OLT . COVASNA -Adrian Manolache
66. Ilie Gâtan 5. Kâroly Kirâly
67. Nicolae Grădinaru 6. Gâbor Kozsokâr
68. Teiu Păunescu HARGHITA
PRAHOVA 7. Menyhârt-Gâbor Hajdu
69. Gheorghe Damian 8. AttilaVerestoy
70. Gelu Juncu MARAMUREŞ
7 1 . C o m e l i u Mănescu 9. Toma-Ernestin Csiha
SATUMARE MUREŞ
72. Vasilie Moiş 10. Băla Marko
SĂLAJ SATU M A R E
73. Virgil Măgureanu 11. Kâroly-Ferencz Szabfi
SIBIU SĂLAJ
74. Nicolae Nan 12. Iosif Toth
75. Ioan Tătaru PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL
SUCEAVA BUCUREŞTI
76. Minai Iacobescu 1. Radu Anton Câmpeanu
77. Dragoş Luchian 2. Ionel Săndulescu
78. Gheorghe Muntean CONSTANŢA
TELEORMAN 3. Ivan Sabin
79. Nicolae Burcea DOLJ
80. Titi Cioacă 4. Mircea Voica
81. M i h a i l N e a g u BALAŢI
JJMIŞ 5. Dumitru Călueanu
82. Ştefan Glăvan HUNEDOARA
83. Diodor Nicoară 6. Petru Jucan
TULCEA IAŞI
84. Corvin-Laurentiu Bangu 7. Cezar Buda
85. Barbu Popescu PRAHOVA
VASLUI 8. Emil Tocaci
86. Paul Jerbas SIBIU
87. Virgil Popa 9. Mircea Curelea
VÎLCEA TIMIŞ
88. Octavian Fieroiu 10. Mihai Zaharia Ruva
89. Petre P. Negru A . U . R - P . U . N . R din Transilvania şi
VRANCEA PARTIDUL REPUBLICAN
90. Constantin Dinu om
91. Nicolae Giurgea 1. Adrian-Ovidiu Moţiu
UNIUNEA DEMOCRATĂ MUREŞ
MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA 2. Radu Ceontea
ARAD

470
 ANEXA NR. 7
ANEXA NR.6

GUVERNUL PETRE ROMAN

28 iunie 1990 -16 octombrie 1991

• Numărul total al alegătorilor potrivit listelor

• Petre Roman -prim-ministru al Guvernului electorale: -16 380 663
• Anton Vătăşescu -ministru de Stat, însărcinat cu activitatea • Numărul total al alegătorilor care s-au prezen­
industrială şi comercială tat la vot: -12 496 430
• Ion Aurel Stoica -ministru de Stat, însărcinat cu calitatea vieţii • Numărul total al voturilor valabil exprimate
şi protecţia socială pe întreaga ţară: -11 898 856
© Eugen Dijmărescu -ministru de Stat, însărcinat cu orientarea • Numărul total al voturilor nule: - 580 617
economică
• Adrian Severin-ministru, asistent al primului-ministru pentru
reformă şi relaţia cu Parlamentul
• Adrian Năstase -ministrul afacerilor externe
• General Victor Stănculescu -ministrul apărării naţionale preşedinte al României.
• Theodor Stolojan - ministru de finanţe
• Doru Viorel Ursu -ministru de interne Număr de voturi în %
Număr de voturi
• Victor Babiuc -ministru de justiţie Candidat faţă de totalul voturilor
• Minai Zisu -ministrul resurselor şi industriei valabil exprimate
• Constantin Fota -ministrul comerţului şi turismului 47,34
• Ioan Ţipu -ministrul agriculturii şi alimentaţiei 5 633 456 31,24
Ion Iliescu 3 717 006 10,88
• Andrei Chirică -ministrul comunicaţiilor
Emil Constantinescu 1 294 388
• Doru Pană - ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi Gheorghe Funar
amenajării teritoriului Caius Traian 4,75
• Gheorghe Ştefan -ministrul învăţământului şi ştiinţei 564 655 3,05
Dragomir 362 485
• Valeriu Eugen Pop -ministrul mediului 2,75
loan Mânzatu 326 866
• Andrei Pleşu -ministrul culturii
Mircea Druc
• Bogdan Marinescu -ministrul sănătăţii
• Cătălin Zamfir -ministrul muncii şi protecţiei sociale
• Bogdan Niculescu Duvăz - ministrul tineretului şi sportului
(al doilea tur de scrutin)

• Numărul total de alegători potrivit listelor ^ 3 g 0 6 6 3

ţ&* total al alegătorilor care s-au prezen- ^ ^ BW

tat la vot 473

 •Numărul total al voturilor nule: -12 034 636 ANEXA NR. 8
-116 092

Candidat Număr de voturi Număr de voturi în % Rezultatele alegerilor de la 27 septembrie 1992

pentru Camera Deputaţilor
faţă de totalul voturilor
valabil exprimate
Ion Iliescu 5 633 456 47,34 I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor -16 380 663
Emil Constantinescu 3 717 006 31,24 electorale:
• Numărul total al alegătorilor care s-au pre- -12 496 430
zentat la vot:
• Numărul total al voturilor valabil exprimate: -10 880 252
scn
» O n - 9 februarie 1992) • Numărul total al voturilor nule: -1 591 071
• Număr de mandate: - 341
Formaţiunea politică
* « . Mandate II. Numărul de voturi şi de mandate pentru Camera
F. S. N.
Consilieri ^
CD.R. 15
A R7n 50018,1 Deputaţilor pe partide, formaţiuni politice
<J D / U 764 şi coaliţii
P.D.A.R, fi OQO
U.D.M.R.
o uy.z 100
4 70
P.U.N.R 2 fiOR
M.E.R. \j\JXj 191 Nr. Formaţiunea politică, Număr de Număr de voturi Număr de
RR.
1 fîin 38
fi7fi crt. partidul, coaliţia voturi î n % faţă de mandate
O/D
U.S.D. 'îl A
5 totalul voturilor
RR.M. ORA 4 valabil exprimate
2 1. Frontul Democrat al Sal­
165
1 vării Naţionale 3 015 708 27,72 117
2. Convenţia Democratică
din România 2 177 144 20,01 82
™ 23 februarie 1992) 3. Frontul Salvării Naţionale 1 108 500 10,19 43
4. Partidul Unităţii Naţio­
nale Române 839 586 7,72 30
Formaţiunea politică Nr. Mandate
5. Uniunea Democrată
Consilieri Primari Maghiară din România 811 290 7,46 27
F. S. N. 381 639 6. Partidul România Mare 424 061 3,90 16
CD.R. 245 155 7. Partidul Socialist al Muncii 330 378 3,04 13
8. Partida Romilor 52 704 0,48 1
* Au mai obţinut mandate, în ordinea voturilor: P.U.N.R., 9. Forumul Democratic al 34 685 0,31 1
P.D.A.R., U.D.M.R, U.S.D., M.E.R, P.R, P.N.L.A.T., P.N.L., P.R.M., Germanilor din România
P.S.D. 10.Comunitatea Ruşilor
474 Lipoveni din România 14 975 0,14 1
11. Uniunea Elenă din
 România 9 134 IAŞI
0,08 BOTOŞANI
40. Vasile Lupu - P . N . Ţ . C . D .
12. Uniunea Ucrainenilor din 13. Alexandru Slmlonovlci -
4 1 . Ion Străchinaru - P . S . D . R .
România 7 716 0,07 P.N.Ţ.C.D.
4 2 . Dan-Florin Trepcea
13. Uniunea Democratică a BRAŞOV P.N.L.-A.T.
Tătarilor Turco-Musulmani 14. Ioan Ghişe - P A C . MARAMUREŞ
din Român a 7 699 n fi7 15. Sorin Victor Lepşea-P.N.Ţ.C.D. 43. Teodora Bertzi - P . N . L A T .
14. Uniunea Armenilor din 16. Ioan Victor Pica - P . N . Ţ . C . D . 44. Tudor Gavril Dunca - P . N . Ţ . C . D .
România 7 145 O 07 BRĂILA MEHEDINŢI
15. Uniunea Democrată a 17. Liviu Neculal Marcu - 45. Mihail Nica - P . E . R .
Sârbilor şi Caraşovenilor P.N.Ţ.C.D.
MUREŞ
din România 5 328 0,05 BUZĂU
46. Ioan Muresan-P.N.Ţ.C.D.
16.Uniunea Democratică a 18. Florin Ion-Angelo - P . N . Ţ . C . D .
NEAMŢ
Slovacilor şi Cehilor din CARAŞ-SEVERIN
47. Smaranda Dobrescu - P . S . D . R .
România 4 708 0 04
19. Mircea Popescu - P . S . D . R
20. Cornel Stürza Popovici - 48. Valentin Vasilescu -P.E.R.
17.Comunitatea Italiană din
P.N.Ţ.C.D. OLT
România 4 188 0,04 CĂLĂRAŞI 49. Valentin Argeşanu - P . N . Ţ . C . D .
18. Uniunea Polonezilor din
21. Aurelian Paul Alecu - P . N . Ţ . C . D . PRAHOVA
România „Dom Polski" 3 013 0,03 50. Remus-Constantin Opriş -
CLUJ
19. Uniunea Democrată Turcă P.N.Ţ.C.D.
22. Petre Litiu - P A C
din România 2 572 0,02 5 1 . Mircea-Mihai Munteanu -
23. Ion Raţiu - P . N . Ţ . C . D .
20. Uniunea Bulgară din P.N.Ţ.C.D.
CONSTANŢA
Banat-România 1906 0,02 52. Ion Dobrescu - P . N . L A T .
24. Mircea Chimara-P.N.Ţ.C.D.
Nota: Au fost înregistrate formaţiunile politice ca SATUMARE
obţinut cel puţin un mandat în Camera Deputaţilor e au 25. Romulus loan Joca - P A C .
53. Gheorghe Toduţ - P . N . L A T .
26. loan Sorin Marinescu - P . S . D . R
Candidaţii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei SĂLAJ
DĂMBOV1ŢA 54. Vasile Gheorghe Victor P o p -
27. Dinu Patriciu - P . N . L A T . P.N.Ţ.C.D.
28. Constantin-Şerban Rădulescu SIBIU
HI. Repartiţia mandatelor pentru Camera Zonner - P A C . 55. Gavril Dejeu - P . N . Ţ . C . D .
Deputaţilor, pe partide, formaţiuni DOLJ
56. Raymond L u c a - P . N . L A T .
politice şi coaliţii 29. Emil-Teodor Popescu -
SUCEAVA
P.N.Ţ.C.D.
57. Emilian Bratu - P . N . Ţ . C . D .
30. Doru-Mlhai Dobrescu -P.S.D.R.
CONVENŢIA DEMOCRATICA DIN 58. Vasile Mândroviceanu - P A C .
ARGEŞ 31. Constantin-Romeo D r a g o m i r -
ROMÂNIA TELEORMAN
7. Sergiu George Rizescu - P.N.LAT.
ALBA 59. Sorin Pantiş -P.N.L.-A.T.
P.N.Ţ.C.D. GALAŢI
1. Ion Berciu P.N.Ţ.C.D. TIMIŞ
BACĂU 32. Nestor Călin - P . S . D . R
2. Mircea Ioan Popa P.N.Ţ.C.D. 60. Petre Dugulescu - P . N . Ţ . C . D .
ARAD 8. Ion Corniţă - P . N . Ţ . C . D . 33. Leonida Lari-Iorga - P . N . Ţ . C . D .
9. Cornel Protopopescu P . E . R 6 1 . Horia Mircea Rusu - P . N . L A T .
3. Nlcolae Alexandrescu P.N.Ţ.C.D. Giurgiu
BIHOR 6 2 . George Stănescu - P . N . Ţ . C . D .
4. Ion Hui - P . N . Ţ . C . D . 34. Laurenţiu Priceputu P . N . L A T . 63. Vasile Popovici - P A C .
10. Octavian B o t - P A C .
5. Barbu Piţigoi - P . N . Ţ . C . D . 11. Gabriel Ţepelea ^ . N . Ţ . C . D . 35. Viorel Pavel - P . N . Ţ . C . D . 64. Teodor Vintilescu - P . N . L . C . D .
6. Emil Llvius Nicolae Putln- GORJ
BISTRIŢA NĂSAUD TULCEA
P.S.D.R -
12. Dorel Coc - P A C . 36. Gheorghe Gorun - P A C . 65. George Crin Laurenţiu
476 HUNEDOARA Antonescu - P A C . 477
37. Minai Bucur-P.N.Ţ.C.D. VASLUI
38. Dumitru Ifrim -P.S.D.R. 66. Mihnea-Tudor Ioniţă -
IALOMIŢA P.N.LAT.
39. Gheorghe Cristea-P.N.Ţ.C.D.
 TELEORMAN
VÂLCEA 18. Alexandru-Nlcolae Mischie
89. Floarea Calotă-Lupu
67. Radu Livezeanu -P.N.Ţ.C.D. 17. Tudor Manolescu HUNEDOARA
90. Vasile Cristea
VRANCEA 18. Mihai Teodorescu 54. Gheorghe A n a
9 1 . Marian Dumitriu
19. Octav Pintilie 55. Aurel Ştirbu
68. Călin E m i l Anastasiu - P A . C . 9 2 . Mihail Olteanu
MUNICIPIUL BUCUREŞTI BRAŞOV IALOMIŢA
20. E m i l Stoica TIMIŞ
69. Alexandru Athanasiu - P A . C 56. Vlad Vladimir Galin Corini
70. Constantin Gheorghe 21. Petru Tănăsie 93. Romulus Dabu
57. Ion Dumitrescu
BRĂILA 94. Vasile Dorin Munteanu
Avramescu - P . S . D . R IAŞI
71. Niculae Cerveni - P . N . L . - C . D 22. Nicolae Băteanu TULCEA
61. Valentin Soroceanu
72. Vasile Nicolae Constantin 23. Lascu Ilie 95. Cristian Traian Ionescu
24. Petrică Petre 58. Ion Hariga 96. I o n Lazia
Ionescu Galbeni - P . N . Ţ . C . D .
73. Sergiu Cunescu - P . S . D . R . BUZĂU 59. Ion Ionescu 97. Ilie Nicola
74. Ion Diaconescu - P . N . Ţ . C . D . 25. Alexandru Albu 60. Gheorghe R o m a n VASLUI
26. Dumitru Pâslaru 62. Dionisie Vitcu 98. Dumitru Buzatu
75. Ion Dinu - P . N . Ţ . C . D .
27. Ovidiu Petrescu MARAMUREŞ 99. Ioan Costin
76. Răzvan Dobrescu - P . N . Ţ . C . D
28. Petre Posea 63. Nicolae Filip
77. Constantin Ionescu - P . N . Ţ . C . D 100. Marţian D a n
CARAŞ-SEVERIN 64. Gheorghe Popa
78. Horia Radu Pascu - P . N . L . - C . D . 101. Grigore Marcu
29. Miron Mănescu MEHEDINŢI
79. Stelian Tănase - P A X . VÂLCEA
CĂLĂRAŞI
80. Otto-Ernest Weber -P.E.R. 65. Eugen Nicolicea
30. Ioan Neagu 102. Severin Baciu
SECTORUL A G R I C O L ILFOV 66. Victor Penescu
3 1 . Ivanciu Nicolae Văleanu 103. Gheorghe Cautis
8 1 . Gheorghe Comănescu - 67. Nicolae Serdin
P.N.Ţ.C.D. 32. Vasile Voicu VRANCEA
NEAMŢ
82. Costel Păunescu - P . N . Ţ . C . D . CLUJ 104. Vasile Fudulică
33. Ionel R o m a n 68. Ioan Bivolaru
FRONTUL DEMOCRAT AL 105. Aurelian Popescu
CONSTANTA 69. Alexandru Casapu
SALVĂRII N A Ţ I O N A L E 106. Florian Udrea
ALBA 34. Ioan Dumitrescu 70. Constantin Mardare 107. Laurenţiu Veber
1. I o a n M a i e r 35. M i h a i Liţă OLT MUNICIPIUL BUCUREŞTI
ARAD 35. A n t o n Mangiurea 7 1 . Mircea Chiostec 108. Ştefan Cazimir
2. Teodor Jurcă DĂMBOVIŢA 72. Anişoara Cojocaru 109. Florica Dumitrescu
ARGEŞ 37. Daniela Popa 73. Marin Diaconescu 110. Agatha Măria Nicolau Iliescu
3. Adrian Duţă 38. Sorin Diaconescu 74. Ilie Gâtan 111. Ovidiu Tiberiu Muşetescu
4. Marin Jugravu 39. Constantin Ghiţă PRAHOVA 112. Adrian Năstase
5. Iulian Nistor 40. Constantin Constantin 113. Mircea Pavlu
75. Gheorghe Boboc
6. Vasile Niţu DOLJ 114. Mircea Porojan
76. Ilie Nica
7. Gheorghe Zgondea 4 1 . Petre Baniţă 115. Petre Sălcudeanu
42. Neculai Grigoraş 77. Mircea-Anton Silvaş 116. Constantin Teculescu
BACĂU
43. Mihail Panait 78. Petre Ţurlea S E C T O R ! JL A G R I C O L I L F O V
8. Ovidiu Bibire Genaru
44. Alexandru Tobă SATUMARE 117. Constantin Ivanovici
9. Dumitru Brăneanu
GALAŢI 79. Viorel Pop
10. Matei-Agathon Dan F R O N T U L SALVĂRII NAŢIONALE
45. Trifu Chirilă 80. Gheorghe Sălăjean
11. Constantin Enache ALBA
12. Nicolae Roşea 46. Neculai Chivu SĂLAJ
1. Corneliu Dorin Gavaliugov
BIHOR 47. Dan-Lilion Gogoncea 8 1 . Radu Liviu Bara
48. Ioan-Cătălin Iamandi ARAD
13. Florian Serac SIBIU
BISTRIŢA-NĂSĂUD 49. Mircea Leonte 2. Aristide Nelu Dragomir
GIURGIU 82. Daniel Frunzescu
14. loan Catarig ARGEŞ
50. Mircea Adrian Ichim 83. Francisc T o b ă
BOTOŞANI 3. Doru Viorel Ursu
51. Mihail Iusut SUCEAVA
15. Viorica Afrăsinei BACĂU
GORJ 84. Anatolie Costin
16. Toader Clocotici
52. Mihai Golu 85. Sabin Ghilea 4. Vasile Nistor 479
86. Nicolai Lazăr 5. Mihăiţă Postolache
478
87. Corneliu Monoranu BIHOR
88. Viorel Munteanu
 6. Florian Bercea
TELEORMAN
BOTOŞANI COVASNA
7. Alexandru Ota 34. Constantin Berechet MUNCII
35. Adriean Videanu 15. Aurel Dragomir
BRAŞOV ARGEŞ HUNEDOARA
TIMIŞ
8. Vasile Bran 1. Dumitru Drăguţ 16. Petru Steolea
BRĂILA 36. Emil Boroş
BUZĂU IAŞI
VASLUI
9. Alexandru Sassu 2. Tudor Mohora 17. Petru Ioan
37. Traian Băsescu
BUZĂU MARAMUREŞ
38. Emil Cojocaru DQLJ
10. Petre Partal 18. Gheorghe Brânzei
VÂLCEA 3. Marin G h . Lungu
CARAŞ-SEVERIN 19. Nicolae Bud
39. Rada Istrate 4. Simion Silviu Şomâcu
11. Dragoş Enache MUREŞ
VRANCEA
12. Ioan Adrian Vilău GORJ 20. Coriolan Bucur
CĂLĂRAŞI 40. Adrian Severin
MUNICIPIUL BUCUREŞTI 5. Dumitru Bălăeţ 2 1 . Petru Burcă
13. Ion Gurău 22. Ovidiu Iosif
41. Victor Babiuc 6. Constantin Emil Hoară
CONSTANŢA 23. Lazăr Lădariu
42. Petre Roman IAŞI
14. Dumitru Moinescu PRAHOVA
43. Bogdan Marinescu 7. Fănică Dănilă
15. Bogdan Nicolae Nlculescu- 24. Gheorghe Dobre
PARTIDUL ROMÂNIA MARE MEHEDINŢI
Duvăz SATUMARE
ARGEŞ 8. Nicolae Draghiea
16. Alexandru Dumitru Radu 25. Ioan Pop
DĂMBOVITA 1. Dan Cristian Popovici OLT
BACĂU 9. Mihai Viziru SĂLAJ
17. Victor Boştinaru
2. Marcel Moldoveanu VÂLCEA 26. Miron Chichişan
DOLJ
BRAŞOV 10. Grigore Răban SIBIU
18. R a d u Mircea Berceanu
3. Mircea Muşat 11. Constantin Rotaru 27. Ioan Bogdan
19. Alexandru Brezniceanu
BRĂILA MI JNICIPIUL BUCUREŞTI SUCEAVA
GALAŢI
4. Smaranda Ionescu 12. Mihail Părăluţă 28. Vasile Potolincă
20. Constantin Arhire
CLUJ SECTORUL A G R I C O L ILFOV
2 1 . Viorel Lixăndroiu TIMIŞ
5. Ioan Tănasă 13. Gheorghe Fition 29. Valeriu Tabără
HUNEDOARA
CONSTANTA Partidul Unităţii Naţionale MUNICIPIUL BUCUREŞTI
22. Ioan T i m i ş
6. Ion Hristu Române 30. Cornel Brahaş
IALOMIŢA
DÂMBOVITA ALBA (Ionel Viţu)
23. Gheorghe Târna
IAŞI 7. Corneliu-Dan Vrabie 1. Eugen Crişan U n i u n e a Democrată Maghiară
GORJ din România
24. Dumitru Calance 2. Nicolae Octavian Dărămuş
8. Constantin Gheorghe ARAD
MARAMUREŞ ARAD
HUNEDOARA 1. Gheorghe Tokay
25. Teodor Lupuţiu 3. Emil Roman
9. Ion Hortopan BIHOR
NEAMŢ
IAŞI BACĂU 2. Ludovic Râkoczi
26. Cristian Rădulescu
10. Anghel Stanciu 4. Corneliu Bălan 3. Ervin Zoltân Szfekely
27. George Iulian Stancov
NEAMŢ BIHOR 4. Zsolt Szilâgyi
OLT
11. Viorel Burlacu 5. Crăciun M.Floruţă BISTRITA-NĂSĂUD
28. Marin Ionică
PRAHOVA 6. Vasile Şuta 5. Zoltân Szilâgyi
PRAHOVA
12. Ion Mureşan BISTRITA-NĂSĂUD BRAŞOV
29. Nicolae Alexandru
SUCEAVA 7. Vasile E n e 6. Lâzâr Madaras
30. Paula-Maria Ivănescu
13. Toader Constantinescu 8. Ioan Sonea CLUJ
31. Corneliu-Constantin Ruse
SIBIU MUNICIPIUL BUCUREŞTI BRAŞOV 7. Alexandru Konya Hamar
14. Eugen Barbu 9. Horia Pop
32. Bujor Bogdan Teodoriu 8. Eugen Matis
SUCEAVA 15. Iuliu Ioan Furo CLUJ
9. Ştefan Sinko
16. Ioan Marinescu 10. Ioan Gavra
33. Minai Chiriac 8. Eugen Matis
P A R T I D U L SOCIALIST A L 11. Costică Ciurtin
COVASNA
480 12. Mircea C r e ţ u l
13. Vasile Matei 481
CONSTANTA
14. Vasile Ionescu
 COVASNA
MUREŞ
10. Âkos Birtalan ANEXA NR. 9
20. Ladislau Borbely
11. Ârpâd-Francisc Marton
2 1 . Matei Bârna Elek
12. LâszLo Zslgmond
22. Kâroly Kerekes Rezultatele alegerilor de la 27 septembrie 1992
HARGHITA
23. Ioan Nâmeth
13. Imre Andrâs
SATUMARE
pentru Senat
14. Istvân Antal
24. Ferenc Răcsi
15. Ferenc Asztalos
25. Attila Varga
16. Emerlc Dumitru Bortafely
SĂLAJ I. • Numărul total al alegătorilor potrivit listelor -16 380 663
17. B e n e d e k N a g y
26. Iuliu Vaida
HUNEDOARA
TIMIŞ
electorale:
18. CsabaAlbertTakâcs
27. Francisc Bârânyi • Numărul total al alegătorilor care s-au pre- -12 496 430
MARAMUREŞ
19. Iosif Alfred Mazalik zentat la vot:
O Numărul total al voturilor valabil exprimate: -10 964 818
Candldatii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând unei • Numărul total al voturilor nule: -1 507 623
minorităţi naţionale, care au primit mandate pentru
• Număr de mandate: -143
A d u n a r e a Deputaţilor
TI Numărul de voturi şi de mandate pentru
U N I U N E A A R M E N I L O R D I N ROMÂNIA: Varujan Vosganian -MUNICIPIUL
BUCUREŞTI Senat pe partide, formaţiuni politice şi coaliţii
U N I U N E A D E M O C R A T Ă A SLOVACILOR ŞI C E H I L O R D I N ROMÂNIA:
Emeric Feric - B I H O R
Număr de Număr de voturi Număr de
U N I U N E A B U L G A R A D I N BANAT - R O M Â N I A : Carol Matei Ivanciov -TIMIŞ Nr. Formaţiunea politica,
U N I U N E A DEMOCRATICĂ A TĂTARILOR T U R C O - M U S U L M A N I DIN RO- voturi în % faţă de mandate
M ÂNIA: Tasin Gemil -CONSTANTA crt. partidul, coaliţia
totalul voturilor
U N I U N E A U C R A I N E N I L O R D I N ROMÂNIA: Ştefan Tcaciuc -MARAMUREŞ valabil exprimate
C O M U N I T A T E A ITALIANĂ D I N ROMÂNIA: Valentin Iuliano - B R A Ş O V
F O R U M U L D E M O C R A T A L G E R M A N I L O R D I N ROMÂNIA: Eberhard- 1. Frontul Democrat al Sal­ 28,29 49
Wolfgang Wittstock - S I B I U vării Naţionale 3 102 201
U N I U N E A E L E N Ă DIN ROMÂNIA: Anton Nicolau -PRAHOVA 2. Convenţia Democratică 20,16 34
C O M U N I T A T E A R U Ş I L O R L I P O V E N I D I N R O M Â N I A : Petru Suhov -
TULCEA din România 2 210 722 10,39 18
U N I U N E A D E M O C R A T Ă A S  R B I L O R ŞI CARAŞOVENILOR D I N ROM­
3. Frontul Salvării Naţionale 1 139 033
NIA: Slavomir Gvozdenovici -TIMIŞ 4. Partidul Unităţii Naţio­ 8,12 14
PARTIDA ROMILOR: Gheorghe Răducanu -MUNICIPIUL BUCUREŞTI
nale Române 890 410
U N I U N E A D E M O C R A T Ă T U R C Ă D I N R O M Â N I A : Feuzia Rusid - 5. Uniunea Democrată 7,59 12
CONSTANTA
Maghiară din România 831 469 3,85 6
U N I U N E A P O L O N E Z I L O R D I N R O M Â N I A , D O M POLSKI": Iohan-Peter
Bablas -SUCEAVA
6. Partidul România Mare 422 545
7. Partidul Democrat Agrar 3,31 5
din România 362 427 3,19 5
8. Partidul Socialist al Muncii 349 470

482 483
 TIMIŞ
40. Ion Marcu
III. Repartiţia mandatelor pentru Senat, pe BUZĂU
4 1 . Florin Rădulescu-Botică
10. Vasile Ion
partide, formaţiuni politice şi coaliţii TULCEA
1 1 Ioan-Constantin Pop
12. Mihai Petrescu 42. Elena Preda
CONVENŢIA DEMOCRATICA DIN CĂLĂRAŞI VASLUI
20. Alexandru Popovici P A . C .
ROMÂNIA SATUMARE 13. Doru-Ioan Tărăcilă 43. Vasile Pipa
ALBA 2 1 . Vasile Vetişanu P.N.T.C.D. CONSTANŢA 44. Virgil Popa
1. Emil Negruţiu P A C . SIBIU VÂLCEA
14. Gheorghe Dumitraşcu
ARAD 22. Nicolae Manolescu Apolzan DÂMBOVIŢA 45. Stelian Dan Marin
2. Ioan Alexandru P.N.T.C.D. PAC. 15. Emil Dima VRANCEA
ARGEŞ SUCEAVA 46. Sergiu Nicolaescu
DOLJ
3 . Alexandru Paleologu P A C . 23. Măria MatildaŢeţu P.N.L.C.D. MUNICIPIUL BUCUREŞTI
BACĂU TELEORMAN 16. Oliviu Gherman
4 7 . Ion Iliescu
_ 4. Constantin Moiceanu P.S.D.R. 24. Adrian Sârbu P.N.T.C.D. 17. Gheorghe C.Ionescu 48. Iulian Mincu
5. Radu Vasile P.N.T.C.D. TIMIŞ GALAŢI 4 9 . Petre Ninosu
BIHOR 25. Ion Păun Otiman P A C . 18. Ilie Plătiră-Vidovici F R O N T U L SALVĂRII N A Ţ I O N A L E
6. Nistor Bădiceanu P.N.T.C.D. 26. Tănase Tăvală P.N.T.C.D. 19. Florica Secară ARAD
BRAŞOV VÂLCEA GIURGIU 1. Ioan Creţu
7. Valentin Corneliu Gabrielescu 27. Şerban Săndulescu 20. Dragomir Popescu ARGEŞ
P.N.Ţ.C.D. VRANCEA 2. Constantin Radu Bal ta zar
2 1 . Marin Predilă
CARAŞ-SEVERIN 28. Gheorghe Cătuneanu
GORJ BACĂU
8. Adrian Dumitru Popescu MUNICIPIUL BUCUREŞTI
Necşeştl P.N.L.C.D. 29. Corneliu Coposu P.N.T.C.D 22. Vasile Vâcaru 3. Ionel Aichimoaie
CLUJ 30. Constantin Ticu Dumitrescu HUNEDOARA BRAŞOV
9. Matei Boilă P.N.T.C.D. P.N.T.C.D. 23. Ioan Diniş
4. Aristotel Adrian Căncescu
CONSTANTA 3 1 . Rene Radu Policrat P . N . L A T . 24. Octavian Muntean
CONSTANŢA
10. Sabin Ivan P.N.L.C.D. 32. Ioan Lup P.N.T.C.D. IALOMIŢA
DÂMBOVIŢA 33. Emil Tocaci P A C . 5. Eugen Dljmărescu
25. Constantin Sava
11. Tudor Gane P.N.T.C.D. SECTORUL A G R I C O L ILFOV IAŞI DÂMBOVIŢA
DOLJ 34. Ştefan Radoff P A C . 26. Romul-Petru Vonica 6. Mihail Iurcu
12. Aurelian Popescu P.N.T.C.D. FRONTUL DEMOCRAT AL 27. Ion Solcanu DOLJ
GALAŢI SALVĂRII N A Ţ I O N A L E MARAMUREŞ 7. Ion Predescu
13. Dumitru Călueanu P.N.L.C.D. ARGEŞ 28. Augustin Botiş-Grigută GALAŢI
HUNEDOARA 1. Gheorghe Rizescu MEHEDINŢI 8. Coste! Gheorghiu
14. Tiberiu Vladislav P.N.T.C.D. 2.Constantin Simlonescu 29. Stelian Dedu IAŞI
IAŞI BACĂU
NEAMŢ 9. Ion Aurel-Stoica
15. Ion Manea P.N.T.C.D. 3. Simion Darie 32. Valeriu Momanu
MARAMUREŞ 4. Octavian Opriş 10. Dan-Constantin Vasiliu
3 1 . Alexandru Radu Timofte
16. Volcu Valentin Glodean BOTOŞANI OLT NEAMŢ
P.N.Ţ.C.D. 5. Dumitru Mocanu 32. Teiu Păunescu 11. Sorin Adrian Vornicu Nichifor
MEDEDINŢI 6. Constantin Zăiceanu
PRAHOVA
17. Mihai Buracu P.N.T.C.D. BRAŞOV OLT
33. Victor Apostolache
NEAMŢ 7. Florea Dudiţă
34. Dimitrie Popa
12. Alexandri ^'aconu
18. Florin Buruiană P.N.T.C.D. BRĂILA
PRAHOVA
OLT 8. Ioan Broscăţeanu 35. Dan-Mircea Popescu
19. ioan Paul Popescu P.N.T.C.D. 9. Mihai Matetovlci 13. Ionel B a
SUCEAVA
PRAHOVA SIBIU
36. Ioan Băncescu 485
37. Niculai Senciuc 14. Andrei Ţn^ulca
TELEORMAN SUCEAVA
484 38.Dragomir Stan 15. Cristiani îortn D ; « n î t r e s c u
39. Dumitru Vasile MUNICIPIUL BUCUREŞTI
16. Mircea . .1. •
 17. Caius Traian Dragomlr
18. Ovidlu Cornellu Popescu 3.Mircea T. Mancia
PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR BISTRITA-NĂSĂUD
DIN ROMÂNIA 4. Viorel Ilişiu
BISTRITA-NĂSĂUD BRAŞOV
1. E m i l S c u r t u 5. Gheorghe Dospinescu
CĂLĂRAŞI CLUJ ANEXA NR. 10
2. Florin Velicu 6. Adrian Ovidiu Motiu
CONSTANŢA 7. Vaier Suian
3. Ion Coja MARAMUREŞ GUVERNUL THEODOR STOLOJAN
VASLUI 8. Teodor Ardelean 16 octombrie 1991-18 noiembrie 1992
MUREŞ
4. Gigei Grigore
9. Radu Ceontea
S E C T O R U L A G R I C O L ILFOV
10. Ioan Joarză
5. Victor Neagu • Theodor Stolojan -prim-ministru al Guvernului
SATUMARE
PARTIDUL ROMÂNIA MARE
BOTOŞANI 11. Viorel Sălăgean • Adrian Năstase -ministru de externe
1. Constantin Moldovan
SĂLAJ • Generalul Niculae Spiroiu -ministrul apărării naţionale
CLUJ 12. Augustin Crecan • Mircea Ionescu Quinus - ministru de justiţie
SIBIU
2. Ioan N.Todea • Victor Babiuc -rriinistru de interne
13. Mircea Vâlcu
CONSTANŢA • George Danielescu -ministrul economiei şi finanţelor
3. Ion Cârciumaru MUNICIPIUL BUCUREŞTI
14. Petru Dan Lazăr
• Dan Mircea Popescu -ministrul muncii şi protecţiei sociale
GORJ
4. Ion Mocioi UNIUNEA DEMOCRATA • Constantin Fota -ministrul comerţului şi turismului
IALOMIŢA MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA • Dan Constantinescu -ministrul industriilor
5. Victor Stoicescu ALBA • Petre Mărculescu -ministrul agriculturii şi alimentaţiei
MUNICIPIUL BUCURETTI 1. Tiberiu Ştefan Incze • Traian Băsescu -ministrul transporturilor
ARAD
6. Cornellu V ă d i m Tudor • Andrei Chirică -ministrul comunicaţiilor
2. Zoltân Hosszu
P A R T I D U L SOCIALIST A L
BIHOR
• Dan Nicolae -ministrul lucrărilor publice şi amenajării
MUNCII
3. IosifCsapo teritoriului
CARAŞ-SEVERIN
1. Ştefan David CLUJ • Marcian Bleahu -ministrul mediului
DOLJ 4. Petre Constantin Buchwald • Mihail Golu -ministrul învăţământului şi ştiinţei
2. Adrian C.Păunescu
COVASNA • Ludovic Spiess -ministrul culturii
GORJ 5. Gâbor Kozsokâr • Mircea Maiorescu -ministrul sănătăţii
3. Mihail M.Ladaru 6. Lajos Magyari • Ioan Moldovan -ministrul tineretului şi sportului
TULCEA HARGHITA
• Florian Bercea - ministrul bugetului, veniturilor statului şi
4. Andrei Suhov 7. Gâbor Menyhârt Hajdiu
8. AttilaVerestoy
controlului financiar, în cadrul Ministerului Economiei şi
VÂLCEA
MUREŞ Finanţelor
5. Gheorghe Răboacă
PARTIDUL UNITĂŢII NAŢIONALE 9.Gyorgy Frunda • Ion Aurel Stoica -ministru pentru relaţia cu Parlamentul
ROMÂNE 10. Bala Mark6
ALBA SATUMARE
1. Dumitru Pustal 11. Kâroly Ferenc Szabo
BIHOR SĂLAJ
2.Florlca Doina Ignat 12 Denes Seres

486

487
 ANEXA NR. 12
ANEXANR.il

GUVERNUL NICOLAE VACAROIU

20 noiembrie 1992-

9 Nicolae Văcăroiu -prim-ministru al Guvernului % din total

• Mişu Negriţoiu -ministru de Stat, preşedinte al consiliului de Naţionalitatea Număr de persoane
Coordonare. Strategie şi Reformă economică 100,0
• Dan Mircea Popescu -ministru de Stat, ministrul muncii şi 22 760 449 89,4
protecţiei sociale Total 20 352 980
Români 7,1
• Florin Georgescu -ministru de Stat, ministru de finanţe 1 620 199 1.8
• Teodor Viorel Meleşcanu -ministru de Stat, ministru de externe Maghiari (831 secui) 409 723
• Petre Ninosu - ministru de justiţie Romi 0,5
• General Niculae Spiroiu -ministrul apărării naţionale Germani (1843 saşi 119 436 0,3
• George Ioan Dănescu - ministru de interne şi 6292 şvabi) 66 833 0,2
• Dumitru Popescu -mimstrul industriilor Ucraineni (350 ruteni) 38 688
0,1
• Ioan Oancea -ministrul agriculturii şi alimentaţiei Ruşi-lipoveni (8914 ruşi) 29 533
0,1
• Paul Teodoru - ministrul transporturilor Turci 29 080
0,1
• Andrei Chirică - ministrul comunicaţiilor Sârbi 24 649
0,1
• Constantin Teculescu - ministrul comerţului Tătari 20 672
• Dan Matei Agathon -mimstrul turismului Slovaci 9 935
• Marin Cristea -ministrul lucrărilor publice şi amenajării Bulgari
teritoriului Evrei
Croaţi
9 Aurel Constantin Ilie -ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei
mediului Cehi
© Liviu Maior - ministrul învăţămîntului Polonezi
Greci
• Doru Dumitru Palade -mimstrul cercetării şi tehnologiei
Armeni
9 Iulian Mincu -ministrul sănătăţii Caraşoveni
9 Mihail Golu - ministrul culturii
Ceangăi
9 Gheorghe Angelescu -mimstrul tineretului şi sportului
Şi alte naţionalităţi
• Vaier Dorneanu -ministru pentru relaţia cu Parlamentul
Nedeclarată

489

488