TIME TO RELEASE

In cultura crestina, exista pauza de Craciun. La unii dureaza numai 2-3 zile (de exemplu, cei care vand bunuri de larg
consum), in vreme ce la altii se poate intinde si cate 2-3 saptamani, intre 20 decembrie si 10 ianuarie, poate chiar
mai mult (de exemplu, in constructii).

Ce facem in aceasta perioada? (in afara de schi, shopping, somn, mancat porc, vazut toate filmele disponibile pe HBO si pe
net)

Alaturi de munca, principalul diferentiator in viata (daca vorbim de succes pe termen lung) e utilizarea
timpului. Pentru oricine, ziua are 24 de ore, si anul 356 de zile. Cu toate astea, unii reusesc sa faca business-uri noi, sa scrie
carti, sa faca copii si sa calatoreasca (nu numai pana in Grecia) in vreme ce altii, atunci cand trag linie si aduna, nu-si pot
aminti decat ca au fost la servici, si au avut sedinte si proiecte, si seara s-au uitat la televizor.

Anul trecut, in vacanta de Craciun, am avut o sincopa cu clientul principal de atunci, – o “pauza”, oarecum fortata, intre 15
decembrie si 15 ianuarie -. (Am avut senzatia ca nu vrea sa-mi plateasca comisionul anual legat de cresterea vanzarii, desi
asta se intamplase.) Uitandu-ma in retrospectiva, a fost cea mai productiva perioada a anului ce a trecut, si a definit, dupa
mine, poate cel mai ‘norocos’ an din viata mea (Sofia, bebe-ul meu, included). Insa, asa cum am sa va dovedesc, a fost un
‘noroc’ pregatit, chiar daca respectiva pregatire nu a fost neaparat planificata.

Da, am si dormit (nitel). Am remarcat ca imi functioneaza creierul mult mai bine atunci cand sunt odihnit (ce descoperire!).
Dar, dupa ce mi-am facut portia de somn, si mi-am recuperat oboseala acumulata in ciolane, dupa vreo cateva luni de
haladuiala de vanzare, am inceput sa fac lucruri de-alea, pe care nu le faci decat atunci cand nu-ti suna telefonul (in vacanta
de Craciun nu te suna decat vreo firma din vreo tara musulmana, si nici aia, macar):

 mi-am pus in ordine in hartii. Am luat toate bibliorafturile cu cursuri si traininguri, le-am pus in cutii de

arhivare, si le-am dus in mansarda. Frumos scrise, pe fiecare, ce contin, ca sa pot da de ele, atunci cand am nevoie.

 am cumparat un program de contabilitate, si mi-am personalizat facturile. (Din acel moment, o factura a

durat 5 minute, in loc de 50 de minute.) Am facut 5 tipuri de contracte standard (Dumnezeule, cat de folositoare s-

au dovedit a fi acestea de-a lungul anului, si cat timp mi-au economisit);

 am curatat folderul de My Documents, pus proiectele vechi in folderele cu clienti vechi, si cele cu clienti

curenti in ‘Treaba curenta';

 am facut un mail standard de ofertare (de-la de raspuns la cereri), si, cel mai important

 am facut si gandit un nou proces de vanzare. Legat, fireste, de un site refacut, gandit tot atunci.
  Am alocat telefoanele corespunzator, si am varsat listele din telefon astfel incat sa am una singura. Am

redirectionat doua dintre ele, sa nu umblu, ca taranul, cu 3 telefoane dupa mine, prin mall.

 Am stat eu putin pe ganduri, si am ras de pe lista de clienti potentiali pe unii cu care, oricum, nu am

facut niciodata bani.Atunci cand m-au sunat, in timpul anului (de obicei cei cu care nu faci bani te suna cu vreo

urgenta, in timpul anului) am avut si scuza pregatita, si cadoul de adio, la fel. (Le-am trimis un curs standard, sa se

spele pe cap cu el, gratis.) N-am mai pierdut timp nici cu gandirea/ analiza, nici cu mai stiu eu ce plezneala de

sedinta pregatitoare de doua zile, pentru un curs basit de 6 ore.

 Mi-am pus finantele in ordine, am facut o vizita la banca, mi-am platit taxele, mi-am facut 2 carduri noi, si

suspendat 1 firma care era, oricum, neproductiva, si vizata de Boc sa o taxeze.

 Mi-am facut o lista (eu si David Ogilvy ;)) de clienti cu care vroiam sa lucrez in continuare, sau clienti

potentiali pe care vroiam sa-i abordez. Asta, recunosc, nu a functionat, ca nu am mai facut nimic dup-aia cu lista

respectiva, inca ma asteapta.

 Am facut o lista de treburi de facut pentru 2011. (In total, erau vreo 50. Spre surprinderea mea, cand am

refacut lista, acum vreo sapatamana, facusem vreo 38 din ele – multe din ele, in realitate fiind facute de Cristina.)

 Si, nu in ultimul rand, am periat ultimul curs de vanzari la care lucram. (Am remarcat ca, mai cam in

fiecare an din 2003 incoace, mai scriu cate o varianta de curs, si nu apuc niciodata sa-l duc la finalizare, sa-mi para

suficient de bun, sau sa aiba, de exemplu, si exercitiile de rigoare, nu numai partea de gandire si teoretica. (Din

pacate, partea asta de treaba am apucat sa o termina de-abia un an mai tarziu.   )

Cam de atatea imi amintesc – probabil ca am mai facut si altele, si am uitat. Cam singurele lucruri pe care nu le-am facut (ca
lumea) au fost un program de alergare (de obicei il leg de vreun maraton, ceva, sa am motiv sa ma antrenez) si blogul acesta,
pe care il cam neglijasem.

A fost o perioada minunata: nu m-a batut nimeni la cap, nu a sunat telefonul, n-am avut bani de cheltuit (Cristina
tocmai iesise din niste mari reamenajari ale casei, si nici nu a mai pomenit de vreo excursie sau cheltuiala), pur si simplu eu,
cu treaba mea, lasat in pace, si mi-am pus la cale intreg anul. Ey, asta pot spune acum – ca atunci, daca ma intrebai, eram
putin in depresie ca n-aveam nici un proiect in derulare.

Poveste: poate singurul om pe care l-am concediat pe atitudine (si pe vorbele altora, printre altele) a fost un vanzator, pe care
l-am avut in subordine, care mi-a spus, dupa o vacanta similara: “Mi se lipise telecomanda de mana, la cat am butonat.”.
Atunci, tin minte, i-am pus gand rau, si l-am executat cateva luni mai tarziu. L-am executat pentru ca mi s-a parut un  loser
perfect. (Apropo, nimeni nu concediaza un winner: cand esti concediat, macar unul din echipa care te concediaza trebuie sa
te considere ca esti loser.)

Adevarul e ca am vrut sa scriu si sa postez articolul asta de pe la inceputul vacantei de Craciun: m-am luat cu altele. Morala
lui e simpla: in afara ca te odihnesti (si, si asta e neaparat necesar) fa si putina ordine in viata ta. Fa lucrurile alea
care nu sunt urgente, dar care se vor intoarce sa-ti strice zilele productive ulterioare. (Uite, de exemplu, eu acum fac
certificate de garantie, si campanii standard de trade marketing – sigur voi avea nevoie de ele, si acum ma costa 1-2 ore sa
scriu cate unul, si, daca le scriu in sezon, imi omoara cate o jumatate de zi – cel putin.)

Si mai e inca ceva: atunci cand iti faci ordine, te uzezi mai putin. M-am intalnit,de curand, cu un fost coleg de
facultate, in mall: uzat, imbatranit, cu cearcane negre adanci, cu parul alb. Arata de (cel putin) 50 de ani, in vreme ce eu, pe
langa el, aratam cu 20 de ani mai tanar. Sigur, poate e si chestie de mostenire genetica. Dar e si de cum iti croiesti viata.

In business, ca sa fii eficient, faci ceea ce se numeste o planificare strategica. Folosinta acestei planificari (de care putini isi
dau seama) e ca eficientizeaza resursele: te invata la ce sa spui ‘Nu.’, aprioric, si te concentreaza asupra a 1-2 lucruri, mai
importante. In viata personala, sunt unii care isi promit, lor insile, de Revelion, ca or sa faca anumite lucruri (o sa slabeasca,
o sa renunte la fumat, o sa zugraveaca casa sau cumpere o masina noua) – unele se tin, multe se uita dupa 2 saptamani.

Dar eu nu cunosc mai pe nimeni care sa-si puna, pe peretele de la bucatarie, lista cu proiecte de facut in anul respectiv.
(Cum fac eu, nah.) Si chiar pe nimeni care sa-si gandeasca si viata ca business-ul, si sa raspunda la intrebarea:  “Daca ar fi
sa fac un singur lucru anul acesta, de natura sa-mi schimbe definitiv viata (in bine), care are fi acela?”.

Si sa excluda lucruri gen ‘emigrez in Malezia’, sau ‘imi gasesc un job nou, platit cu 8,000 de euro pe luna’, pentru ca: fie
implica mai multe costuri si risc decat (prezumptive) beneficii, fie nu depind chiar de tine.

Dar: sa pornesti un business nou (o vanzare pe internet, de ce nu), sa pornesti un program de insanatosire si intinerire prin
sport, sa-ti impui disciplina scrierii unui blog de business, sau a citirii unor carti noi, sau sa incepi sa  militezi pentru
un ceva in care crezi – astea sunt lucruri de natura sa-ti schimbe viata, de cele mai multe ori, in bine. Iar, ca sa se intample,
trebuie sa le pui la cale.

Time to release. In felul in care relansarea e, in felul ei, ca o eliberare.