Un crai are trei fii.

Fratele său, Verde-Împărat, care stăpânea o țară îndepărtată, neavând moștenitori

băieți, îi scrie să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-l lăsa pe tron la moartea sa.

Fiul cel mare al craiului pleacă la drum. Ca să-i încerce puterile, tatăl său îi iese în cale îmbrăcat în piele
de urs. Flăcăul se sperie și se întoarce înapoi, stârnind batjocura părintelui său. Tot așa pățește și
mijlociul.

Mezinul este sfătuit de o bătrână cerșetoare cum să procedeze pentru a nu mai păți rușinea fraților săi. Îi
cere tatălui său calul, armele și hainele  din tinerețe. Deși uimit, craiul este totuși de acord. Calul se
dovedește a fi un cal fermecat,  care nu se sperie de urs atunci când îi iese în față. Astfel, mezinul pleacă
mai departe, primind de la tatăl său blana de urs și sfatul să se ferească de oamenii spâni sau roșii.
Cutreieră mult timp, până când, într-un codru întâlnește un om spân, care îi apare de trei ori sub trei
înfățișări diferite, oferindu-se să-i fie slugă. În cele din urmă, fiul cel mic al craiului, nemaiștiind pe ce
cărări să o apuce, acceptă ultima propunere a spânului. Cei doi străbat o bucată de drum, după care
spânul, prin vicleșug,  îl convinge pe fiul craiului să coboare într-o fântână ca să se răcorească. Îl închide
acolo și îl obligă să i se supună. Cei doi schimbă între ei hainele și identitatea. Fiul craiului devine sluga
spânului și este botezat Harap-Alb.

Cei doi își continuă drumul spre țara lui Verde-Împărat. Ajunși acolo, spânul este primit și tratat cu tot
respectul cuvenit moștenitorului tronului, iar Harap-Alb este trimis la grajduri. Curând după aceea,
spânul, pentru a-l impresiona pe împărat, îl trimite pe Harap-Alb să aducă o salată rară, din grădina
ursului, apoi o piatră nestemată din fruntea cerbului, două sarcini foarte periculoase.

Cu ajutorul bătrânei cerșetoare care se dovedește a fi Sfânta Duminică -, tânărul reușește să ducă la bun
sfârșit cele două îndatoriri. A treia oară este trimis s-o aducă pe fata împăratului Roș, cunoscută ca mare
vrăjitoare. Drumul către împărația acestuia este lung. Harap-Alb are ocazia să facă fapte bune: să ajute
niște furnici și un roi de albine, primind de la acestea câte o aripă fermecată. Se întovărășește apoi cu
cinci făpturi ciudate, care se oferă să îl ajute: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă.
Cu ajutorul acestora și cu darurile de la furnici și albine, Harap-Alb reușește să depășească încercările la
care îl supune împăratul Roș și să o capete pe fiica acestuia pentru a o duce spânului. Pe drum cei doi
tineri prind drag unul de altul. Când ajung la palatul împăratului Verde, fata dezvăluie tuturor adevărata
identitate a lui Harap-Alb. Spânul, mânios că a fost trădat, se repede și îi taie acestuia capul. Imediat,
calul lui Harap-Alb îl ucide pe spân, azvârlindu-l din înaltul cerului. Fata împăratului Roș îl readuce la
viață pe Harap-Alb cu apă moartă și apă vie.