Sunteți pe pagina 1din 52

U. M. F. "Gr.T.

Popa" Iaşi
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARĂ
DISCIPLINA de PARODONTOLOGIE

Rezumatul tezei de DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND METODELE ŞI TERAPIILE ALTERNATIVE ÎN PREVENŢIA


ŞI TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR PARODONTALE INFLAMATORII

Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr.Silvia Mârţu

Doctorand:
Dr. STAMATE EDUARD OVIDIU

IAŞI 2010
STUDII PERSONALE
CAP.V - EVALUAREA CLINICĂ A GRADULUI DE AFECTARE PARODONTALĂ LA LOTUL DE STUDIU
- STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND ETIOPATOLOGIA BOLII PARODONTALE…….P.1
V.1.INTRODUCERE…………………………………………………………………………...................P.1
V.2. SCOPUL STUDIULUI………………………………………………………………….................. P.1
V.3. MATERIAL ŞI METODĂ................................................................................P.1
V.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII...............................................................................P.2
V.4.1. EVALUARE DATE DEMOGRAFICE…….………………………….............P.2
V.4.2. EVALUARE DATE OBŢINUTE ÎN URMA EVALUĂRII STĂRII DE
IGIENĂ ORALĂ…………………………………………………….………....................P.3
V.4.3. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA EVALUĂRII CLINICE
PARODONTALE.................................................................................P.3
V.5. DISCUŢII.....................................................................................................P.10
V.6. CONCLUZII..................................................................................................P.10
CAP.VI - CERCETĂRI PRIVIND MODIFICAREA INDICILOR CLINICO-BIOLOGICI PARODONTALI
DUPĂ APLICAREA TERAPIEI ETIOLOGICE LOCALE PRIN TERAPII
CONVENŢIONALE……………………………………………………………………………………………………….P.11
TEHNICA DETARTRAJULUI,CHIURETAJULUI SI SURFASAJULUI RADICULAR CU CHIURETE SI CU
INSTRUMENTE ACTIONATE MECANIC -IMPLICATII CLINICE ALE TERAPIEI MECANICE,
NONCHIRURGICALE……………………………………...........................................…………………...... P.
VI.1. INTRODUCERE………………………………………………………………………..............….P.11
VI.2. SCOPUL STUDIULUI…………………………………………………………………...............P.11
VI.3 MATERIAL ŞI METODĂ …………………………………………………………..................P.11
VI.3.1. CRITERIILE INCLUDERII ÎN LOTUL DE STUDIU………….............P.12
VI.3.2 ETAPIZAREA TRATAMENTULUI………………………………..............P.13
VI.3.3. PROTOCOLUL DE PRELUCRARE STATISTICĂ A DATELOR………P.13
VI.4. REZULTATE……………………………………………………………………………….............P.13
VI.4.1 STRUCTURA LOTULUI ÎN FUNCŢIE DE DATE DEMOGRAFICE…P.14
VI.4.2 EFECTELE DETARTRAJULUI SI SURFASAJULUI RADICULAR ASUPRA
PARAMETRILOR CLINICI AI BOLII PARODONTALE............................P.14
VI.4.3 EFECTELE DETARTRAJULUI SI SURFASAJULUI RADICULAR ÎN
COMPARAŢIE CU TERAPIA MECANICĂ ASUPRA PARAMETRILOR CLINICI
AI BOLII PARODONTALE.................................................................P.16
VI.5. DISCUŢII………………………………………………………………………………..................P.17
VI.6. CONCLUZII...............................................................................................P.18
CAP. VII - STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND IMPLICAŢIILE BIOLOGICE ALE TERAPIEI
PARODONTALE CONVENŢIONALE VS CHIRURGICALE.........................................................P.18
VII.1 IDENTIFICAREA PACIENTULUI ŞI FACTORILOR SITUSULUI CE DETERMINĂ
REZULTATUL INIŢIAL AL TERAPIEI PARODONTALE CONSERVATOARE SAU
CHIRURGICALE………………………………….............................................................P.18
VII.1.1. CONSIDERAŢII GENERALE………………………………............................P.18
VII.1.2. SCOPUL STUDIULUI……………………………………….............................P.18
VII.1.3. MATERIAL ŞI METODĂ………………………………………………………………..P.19
 VII.1.3.1. LOTURI DE STUDIU-SELECŢIA PACIENŢILOR…………….P.19
 VII.1.3.2. EXAMINAREA CLINICĂ…………………………………………….P.19
 VII.1.3.3.EXAMINAREA RADIOGRAFICĂ ŞI EVALUAREA………….P.20
 VII.1.3.4. ALGORITMUL TERAPEUTIC……………………………………..P.20
 VII.1.3.5. COMPARAŢII ALE TRATAMENTULUI………………………..P.20
VII.1.4. REZULTATE…………………………………………………….............................P.20
 VII.1.4.1. REZULTATE EVALUĂRI RADIOGRAFICE………..............P.20
 VII.1.4.2. REZULTATE EVALUĂRI CLINICE……………………........... P.22
VII.1.5. DISCUŢII……………………………………………………………………………………..P.24
VII.1.6. CONCLUZII………………………………………………………………………………….P.25
VII.2 EVALUAREA CLINICĂ A APLICĂRII TERAPIEI CHIRURGICALE…….................P.25
VII.2.1 OBIECTIVE……………………………………………………...............P.25
VII.2.2 MATERIALE ŞI METODE................................................P.25
VII.2.3. REZULTATE…………………………………………………...............P.26
VII.2.4 DISCUŢII………………………………………………………...............P.27
VII.2.5 CONCLUZII...................................................................P.27

CAP.VIII - STUDII ACTUALE PRIVIND IMPORTANTA TERAPIEI MEDICAMENTOASE


ANTIIFLAMATORII CA ADJUVANT IN FAZA INITIALĂ DE TRATAMENT A BOLII
PARODONTALE………………………………………………………………………………………………………………..P.28
VIII.1. TERAPIA LOCALA ANTIINFLAMATORIE IN AFECTIUNILE PARODONTALE
TRATAMENTUL CU ACID HIALURONIC…………………………………………………………...P.28
VIII.1.1. INTRODUCERE………………………………………………………….P.28
VIII.1.2. SCOPUL STUDIULUI - IMPLICAŢIILE CLINICE ŞI BIOLOGICE
ALE APLICĂRII TRATAMENTULUI PARODONTAL NECHIRURGICAL
ANTIINFECŢIOS..................................................................... P.28
VIII.1.3. MATERIAL ŞI METODĂ………………………………………………P.28
VIII.1.4. REZULTATE……………………………………………………………...P.29
VIII.1.5. DISCUŢII…………………………………………………………………..P.31
VIII.1.6. CONCLUZII……………………………………………………………….P.31
VIII.2 ROLUL APLICĂRII SUBSTANŢELOR ANTIMICROBIENE ÎN CONJUNCŢIE CU
TERAPIA ETIOLOGICĂ CONVENŢIONALĂ…………………………………………………………P.32
VIII.2.1 INTRODUCERE. DATE GENERALE................................P.32
VIII.2.2. SCOPUL LUCRĂRII.....................................................P.32
VIII.2.3. MATERIAL ŞI METODĂ..............................................P.33
VIII.2.4. REZULTATE ȘI DISCUŢII.............................................P.33
VIII.2.5.CONCLUZII................................................................P.34

VIII.3 ROLUL APLICĂRII SUBSTANŢELOR ANTISEPTICE ÎN CONJUNCŢIE CU TERAPIA


ETIOLOGICĂ CONVENŢIONALĂ-POVIDON-IODINA………………………………………....P.35
VIII.3.1 INTRODUCERE.DATE GENERALE,
SCOPUL LUCRĂRII..........................................................................P.35
VIII.3.2. MATERIAL ŞI METODĂ.......................................................P.35
VIII.3.3. REZULTATE........................................................................P.36
VIII.3.4.DISCUŢII.............................................................................P.37
VIII.3.5.CONCLUZII..........................................................................P.39

CAP.IX - STUDIU CLINIC PRIVIND APLICAREA UNOR TEHNICI NECONVENŢIONALE CA


ADJUVANT ÎN TRATAMENTUL BOLII PARODONTALE-DISPOZITIVUL PERIOWAVE
-METODA ADJUVANTĂ EFICIENTĂ ÎN TRATAMENTUL AFECȚIUNILOR
PARODONTALE……………………………………………………………………………………………...................P.39
IX.1. DATE GENERALE……………………………………………………………P.39
IX.2. SCOPUL STUDIULUI……………………………………………………….P.39
IX.3. MATERIAL ŞI METODĂ…………………………………………………..P.39
IX.4.REZULTATE…………………………………………………………………….P.40
IX.5. DISCUȚII ȘI CONCLUZII…………………………………………………..P.41
CAP.X - EFECTELE CLINICE ALE APLICĂRII TERAPIEI LASER ÎN TRATAMENTU NECONVENŢIONAL
AL BOLII PARODONTALE……………………………………………………………………..............................P.41
X.1 STUDIUL CLINIC DE EVALUARE A EFECTULUI ANTIINFLAMATOR AL EFECTULUI
ANTIINFLAMATOR AL LASERULUI TERAPEUTIC ÎN CONJUNCTIE CU DETARTRAJUL ŞI
SURFASAJUL..................................................................................................P.41
X.1.1. DATE GENERALE………………………………………………………………….P.41
X.1.2. MATERIAL ŞI METODĂ………………………………………………………….P.42
X.1.3.REZULTATE……………………………………………………………………………P.42
X.1.4.DISCUŢII……………………………………………………………………………….P.43
X.1.5.CONCLUZII……………………………………………………………………………P.43
X.2 IMBUNATATIREA VINDECARII PLAGII POSTOPERATORII IN GINGIVECTOMIE
PRIN LASER CU UN NIVEL SCAZUT AL RADIATIEI: STUDIU CLINIC......................P.44
X.2.1 SCOPUL STUDIULUI……………………………………………………………….P.44
X.2.2. MATERIAL SI METODA………………………………………………………….P.44
X.2.3.REZULTATE……………………………………………………………………………P.44
X.2.4.DISCUTII……………………………………………………………………………….P.45
X.5.CONCLUZII……………………………………………………………………………….P.45

 CONCLUZII GENERALE…………………………………………………………………………………….P.45

 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………P.48
INTRODUCERE

Corect efectuată, terapia parodontală duce la eliminarea durerii, a


inflamaţiei gingivale şi a sângerării, reduce pungile parodontale şi elimină
infecţia, stopează formarea de puroi, opreşte distrucţia ţesutului moale şi a
osului, reduce mobilitatea anormală a dintelui, stabilind funcţia ocluzală
normală, restaurând, în unele cazuri ţesuturile distruse prin boală,
restabileşte conturul gingival fiziologic necesar prezervării parodontale,
previne recurenţa bolii şi reduce pierderea dinţilor.( 20, 21, 28)
Planul de tratament şi etapizarea trebuie alcătuite după o examinare
minuţioasă şi după un diagnostic corect. Tratamentul variază de la un pacient
la altul, în funcţie de stadiul de evoluţia al bolii şi gravitatea leziunilor. Este
dificil de a da soluţii standard pentru tratamentul parodontal, se pot stabili
numai linii directoare, la modul general, după o anumită logică.
Terapia iniţială are ca scop crearea unei cavităţi orale lipsite, pe cât
posibil, de placă şi tartru, astfel, algoritmul terapeutic este îndreptată către
factorii etiologici ai procesului de boală.(21, 45, 47)

CAP.V
EVALUAREA CLINICĂ A GRADULUI DE AFECTARE PARODONTALĂ LA LOTUL
DE STUDIU
V.1. INTRODUCERE
Diagnosticul parodontal reprezintă o evaluare a stării de sănătate sau de
boală parodontală. În practica curentă, acesta se obține combinând datele
obținute de la pacient despre antecedentele sale generale sau stomatologice
şi cele obținute prin examenul oral. Înainte de stabilirea diagnosticului se iau
în considerare toate semnele şi simptomele asociate cu starea
pacientului.(16, 24, 29, 37, 43)
V.2. SCOPUL STUDIULUI
V.3. MATERIAL ŞI METODĂ
Lotul luat în studiu a fost format din 420 de pacienți, în perioada
2007-2009, ce s-au prezentat la disciplina de Parodontologie (sub îndrumarea
dnei Prof. Dr. Silvia Mârţu) din cadrul Facultății de Medicină Dentară precum
şi din cabinetul propriu.

Scopul acestui capitol este :


1. de a defini şi descrie componentele de bază ale examinării parodontale complete
şi de a revedea pe scurt importanţa lor în tratamentul general al pacientului.
2. de a estima inițierea şi progresul bolii parodontale la o populaţie adultă cu rolul
de a crea o bază de date utilă în detectare şi terapia acestei patologii.

pg. 1
La aceşti pacienți s-a investigat pe parcursul a trei ani de studiu
inițierea şi progresul bolii parodontale cronice precum şi eficienţa unor
tehnici de terapie parodontală convenţională sau neconvenţională aplicate .
Investigarea a început în 2007, şi constă în evaluarea lotului de
pacienți cu vârste cuprinse între 16 şi 60 de ani.
Pe parcursul studiului, s-au înregistrat :
 Pierderea ataşamentului a fost măsurată cu ajutorul unei sonde
parodontale cu diametrul unui punct de 0.6 mm şi gradată la nivelul
1,2,3,4,5,6,7,9 şi 11 mm.
 Punga parodontală a fost atribuită în cazul pierderii de ataşament minus
recesiunea gingivală echivalent a 3 mm sau mai mult.
 S-au depus eforturi pentru standardizarea măsurării în vigoare pe
parcursul studiului.
Reproducerea intraexaminatorie a fiecărui indice a fost testată la bază şi
repetată în timpul studiului.
Examinarea clinică a țesuturilor parodontale include măsurători şi notări
a variațiilor de indici de pe suprafețele tuturor dinților exceptând al treilea
molar. Întotdeauna se înregistrează situația parodonală:
 indicele gingival (GI) şi
 pierderea de ataşament
 alte înregistrări pentru factorii locali exogeni (PII,CI).
Datele de la fiecare examinare au fost computerizate şi updatate într-o
bază de date.
Parametrii analizați în acest scop pentru raport au inclus şi
 indicii de placă (PI) (Silness &Loe 1964),
 indicele gingival GI (Loe &Silness 1963) şi
 pierderea de ataşament (ILA) (Glavind &Loe 1967).
Nici o măsură terapeutică şi nici preventivă nu au fost luate pe
parcursul examinării.
S-au făcut eforturi speciale pentru a evita orice interferență a
obiceiurilor de acasă sau de îngrijire practicate referitoare la sănătatea orală
individuală, exceptând câteva situații când o clară problemă dentară cere o
programare la un medic dentist.
V.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII
V.4.1 Evaluarea datelor demografice
S-a studiat un lot de 420 de pacienţi, pentru care au existat unul sau
mai multe tratamente. Media de vârstă a lotului investigat este de 32,50 ani,
cu un minim de 15 şi un maxim de 76 ani.
Studiul repartiţiei pe sexe a lotului investigat arată existenţa a 277
de bărbaţi (65.95%), comparativ cu 143 femei (34.05%).

pg. 2
Grafic nr.1 Grafic nr.2

V.4.2. Evaluarea datelor obţinute în urma evaluării stării de igienă orală


În funcţie însă de datele culese pe baza propriilor noastre chestionare,
rezultatele obţinute relevă următoarele aspecte:
Histogram of Frecv enta spalat dinti
lot f inal 72v *344c
Frecv enta spalat dinti = 294*1*normal(x, 2.8095, 0.6592)
Frecv enta spalat dinti: D = 0.379, p < 0.0100, Lillief ors-p < 0.01;
Legendă:
220
N = 294, SW-W = 0.7528, p = 0.0000
Frecvența spălatului pe dinți
198, 67%
200
180
1 deloc/rar
160
140
2 o dată pe zi (dimineaţa/seara)
3 în fiecare dimineaţă şi seară
No of obs

120
100
80 4 după fiecare masă
60 55, 19%

40
27, 9%
20 14, 5%
0
1 2 3 4
Frecv enta spalat dinti

Grafic nr. 3 - Frecvenţa periajului dentar


Evaluarea frecvenţei periajului dentar relevă următoarele aspecte:
cei mai mulţi dintre pacienți (198 – 67,34%) efectuează igiena dentară în
fiecare dimineață şi seară, 55 dintre pacienţi (18,70%) efectuează periajul o
dată pe zi, 27 (9,18%) după fiecare masă, iar 14 pacienţi (4,76%) deloc sau
foarte rar.
Cel mai mare procent de pacienţi 57,55% prezentau o stare de igienă
orală relativ bună, ei declarând faptul că efectuau periajul dentar de două ori
pe zi (aspect deosebit de important în evaluarea rezulatelor ulterioare
terapiei protetice).
Histogram of Tehnica de periaj
lot final 72v*344c
Tehnica de periaj = 294*1*normal(x, 1.7891, 0.5927)
Tehnica de periaj: D = 0.3363, p < 0.0100, Lilliefors-p < 0.01;
N = 294, SW-W = 0.7542, p = 0.0000
200

180 178, 61%

160

140

120
No of obs

100
89, 30%
80

60

40
27, 9%
20

0
1 2 3
Tehnica de periaj

Grafic nr.4 - Tehnica de periaj

pg. 3
V.4.3. Rezultate obţinute în urma evaluării clinice parodontale
Acoperind categoria de vârstă de la 16 la 60 de ani, studiul arată că la
vârsta de 16 ani, 5% dintre participanți au avut inițial pierdere de ataşament
parodontal (ILA ≥ 2mm) în unul sau mai multe locuri.
Amândouă incidente, ale subiectului şi ale locurilor cresc cu timpul, şi la
vârsta de 32 de ani, toți indivizii au una sau mai multe locuri cu pierdere de
ataşament.
Cu trecerea anilor, noi leziuni afectează alte situsuri, în momentul în care
subiecții se apropie de 60 de ani aproximativ 50% din toate situsurile
disponibile au pierdere de ataşament parodontal ILA.
Evaluarea distribuției intraorale a primelor leziuni parodontale arată că,
în legatură cu vârsta, molarii , premolarii au fost mai des afectați.
La vârsta de 40 de ani , majoritatea ILA au fost găsite la nivelul feței
vestibulare sub formă de recesiune gingivală.
La 50 de ani, s-a întâlnit un procent mai mare a situsurilor cu pierdere de
ataşament atribuite formării de pungă sau o combinație între formarea
pungii şi recesiunea gingivală.
Când individul atinge 60 de ani, aproximativ jumătate din suprafețele
interproximale la dinții posteriori prezintă aceste leziuni.

Grafic nr. 5
Evaluarea frecvenței de distribuție şi timpul de apariție a leziunilor
inițiale parodontale nu a arătat nici o diferență semnificativă între cele trei
subgrupuri indicând că pierderea nu a avut nici un impact semnificativ asupra
datelor analizate.
5% din persoanele fizice au avut un ILA de 2 mm sau mai mult în
unul sau mai multe situsuri de la vârsta de 16 ani.
Incidența a crescut la vârsta de 20, iar la vârsta de 32 toți subiecții
au avut ILA în unul sau mai multe situsuri ( Grafic nr.5 ).

pg. 7
Grafic nr. 6 Grafic nr. 7
Până la vârsta de 25-30 de ani ILA a fost în esență limitat la suprafețele
vestibulare ale molarilor şi foarte puțin implicate la nivelul dinților anteriori şi
la nivelul suprafețelor interproximale.( Grafic nr 6-7 )

Grafic nr. 8 – Frecvența situsurilor cu pierderi de ataşament (a)>2mm la vârsta <25 de ani şi
(b)>2mm la vârsta de 55 de ani.
Interproximal ILA a crescut într-o oarecare măsură în timpul vârstei
de 30-40 ani, dar de cele mai multe ori leziunile inițiale au fost găsite la
nivelul suprafețelor vestibulare. Cu cât subiecții se apropie de vârsta de 50 de
ani interproximal ILA a crescut semnificativ la nivelul tuturor grupurilor de
dinți.
La 55 de ani ILA a ocupat 50-100% din toate situsurile vestibulare şi
interproximale de la nivelul dinților posteriori şi 40-70% din situsurile
disponibile de la nivelul dinților anteriori.
La 20 de ani aproape toate ILA au fost din cauza recesiunii gingivale.
De fapt din 107 de situsuri doar două cu ILA >2mm arată formarea pungii.

pg. 8
Grafic nr. 9.a ↑ Grafic nr. 9.b ↑

Grafic nr. 9.c ↑ Grafic nr. 9.d ↑


Graficul nr. 9.a şi 9.b arată că la vârsta de 20 de ani respectiv 30 de ani marea majoritate a
situsurilor au fost caracterizate de recesiunea gingivală.
Graficul nr. 9.c : La vârsta de 40 de ani mai puțin de 10% din situsuri au avut pungi măsurând 3
mm sau mai mult.
Graficul nr. 9.d : La 55 de ani toate situsurile cu ILA au pierdut ataşamentul parodontal
detectându-se la examenul clinic prezența pungilor parodontale.

Necesitate tratament parodontal comparativ pe sextanţi


(nr. cazuri)74
80 nu necesita

45 49
60 46 38 46 51 igienizare pt. controlul
placii
41
935 17
40 6 35 9 13
14 detartraj si igienizare
1
9 11 1 29
20 9 9
8 trat. parodontal complex
9
4 detartraj si igienizare
0
S1 S2
nu necesita
S3 S4 S5 S6

Grafic nr. 10 – Necesitatea de tratament parodontal comparativ pe sextanți

pg. 9
Valoarea minimă de 4 (nu necesită tratament) şi cea maximă de 74
(detartraj şi igienizare ) sunt regăsite la nivelul sextantului S5.
Odata cu înaintarea în vârstă, creşterea proporției de situsuri cu ILA au
fost atribuite formării de pungi sau combinații de pungă şi recesiune
gingivală. Astfel încât în jurul vârstei de 60 ani aproape toate suprafețele
vestibulare şi interproximale au prezentat ILA sub formă de recesiune
gingivală, formare de pungi sau combinații dintre cele două.( 7, 35, 39, 40 )
V.5. DISCUŢII
Acest studiu a arătat că numărul situsurilor afectate continuă să
crească cu vârsta, şi că între 40 şi 50 de ani, 10% din toate situsurile
disponibile prezentau ILA. Cu cât subiecții se apropiau de vârsta de 60 de ani,
mai mult de 20% din toate situsurile erau afectate. Într-adevăr la aproximativ
75% din subiecți, 50% din situsuri, sau 60-65% de situsuri aveau ILA indicând
că, în clasa de mijloc a populației cu o istorie a preocupării sănătății orale,
cea mai rapidă creştere a incidenței de noi leziuni parodontale au avut loc
între 50 şi 60 de ani. Trebuie reținut faptul că individul apropiindu-se de
vârsta de 60 de ani prezintă jumătate din situsurile dinților disponibili încă
sănătoase.
V.6. CONCLUZII
Această investigație a arătat că, la subiecții care practică acasă ingiena
orală şi realizează controale stomatologice regulate, incidența distrucțiilor
parodontale incipiente creşte cu vârsta, rata cea mai mare întâlnindu-se
între 50 şi 60 ani.
Ca formă de manifestare, recesiunea gingivală este leziunea
predominantă înainte de 40 de ani, în timp ce pungile parodontale sunt
principalul mod de distrucție între 50 şi 60 de ani.
Cunoştințele tranziției de la sănătate la boală şi progresia bolii prin
diferite stadii de severitate sunt importante în dezvoltarea strategiilor de
prevenție şi tratament.
În timp manifestarea clinică şi rolul plăcii bacteriene precum şi
sincronizarea dezvoltării gingivitelor cronice sunt rezonabil bine cunoscute,
secvența evenimentelor, incidența, modelul şi sincronizarea leziunilor
parodontale inițiale sunt mai puțin bine definite.
Pierderea de ataşament este rar intâlnită la copii, se pare că începe
undeva în jurul vârstei de 10 ani. Majoritatea indivizilor tineri între 20 şi 30 de
ani au unul sau mai multe locuri cu pierdere de ataşament, exprimată ca
recesiune gingivală, formare de pungi sau o combinație între acestea.
Propunerea prezentului studiu a fost de a examina inițierea şi progresia
bolii parodontale în timpul vieții unui adult , în ordine, de a evalua timpul
apariției, incidența şi distribuția modelului leziunii parodontale inițiale.

pg. 10
CAPITOLUL VI
CERCETĂRI PRIVIND MODIFICAREA INDICILOR CLINICO-BIOLOGICI
PARODONTALI DUPĂ APLICAREA TERAPIEI ETIOLOGICE LOCALE PRIN
TERAPII CONVENŢIONALE

TEHNICA DETARTRAJULUI, CHIURETAJULUI ȘI SURFASAJULUI RADICULAR CU


CHIURETE ȘI CU INSTRUMENTE ACȚIONATE MECANIC -IMPLICAȚII CLINICE
ALE TERAPIEI MECANICE, NONCHIRURGICALE

VI.1. INTRODUCERE
Eliminarea factorului iritant, tartrul dentar, care are atât acțiune
mecanică cât şi microbiană reprezintă o etapă importantă în tratamentul bolii
parodontale.
Detartrajul şi surfasajul sunt cele mai uzitate manopere în terapia bolii
parodontale (Obeid şi colab., 2004) şi de vreme ce majoritatea trialurilor
clinice legate de terapia bolii parodontale au fost făcute cu ajutorul
chiuretelor parodontale şi/sau detartroarelor, detartrajul manual este privit
în general ca o manevră standard ( Cugini şi colab, 2000; Tunkel şi colab,
2002).
Totuşi, detartrajul şi surfasajul pot fi uneori dificil de realizat datorită
morfologiei radiculare mai ales când se lucrează în pungi parodontale, când
vizibilitatea este redusă ( Obeid şi colab, 2004; Serina 2001).
VI.2. SCOPUL STUDIULUI

Scopul acestui studiu realizat


în cadrul Catedrei de Parodontologie a Facultății de Medicină
Dentară, UMF “Gr. T. Popa” Iaşi și în cadrul cabinetului propriu este
de evaluare a efectelor aplicării terapiei instrumentale în boala
parodontală prin determinarea modificărilor indicilor parodontali
dar şi o comparație între cele două tipuri de detartraj: manual şi
VI.3 MATERIAL ŞI METODĂ mecanic.

VI.3.1. Criteriile includerii în lotul de studiu


În scopul identificării efectelor aplicării terapiei etiologice locale
parodontale, am urmărit prevalenţa indicilor clinic-bilogici în rândul unui lot
de 39 de subiecţi, cu vârsta cuprinsă între 20-70 ani, dintre care 26 femei şi
13 bărbaţi, examinaţi în perioada 2007-2009, în Clinica de Odontologie –
Parodontologie, a Facultăţii de Medicină Dentară, UMF “Gr. T. Popa”, Iaşi
precum şi în cadrul cabinetului propriu.

pg. 11
200 femei
150 bărbați
100

50

0
nr

Grafic nr. 11
Subiecții au fost aleşi după umatoarele criterii :
 toți prezentau parodontită cronică formă medie sau severă.
 nu prezentau afecțiuni sistemice.
 nu au folosit antibiotice sau antiinflamatoare în ultimele 3 luni.
 nu au făcut tratamente parodontale în ultimul an.
 s-au ales câte 2 spații interproximale la fiecare subiect ( test şi control ).
 la sondaj, pungile parodontale aveau adâncime între 3-6 mm.
 pe fiecare arcadă existau cel puțin 10 dinți.
 au fost excluse femeile însărcinate sau cele care au născut.
Pacienţii au fost împărţiţi în două grupuri :
-la grupul control, la care s-a realizat detartraj manual .
La acest grup s-a evaluat modificarea valorilor indicelui gingival,
indicelui CPITN la sondaj şi nivelul de ataşament, a indicelui de sângerare
gingivală la 3 şi 6 luni după începerea tratamentului în cazul grupului control.
Grupul test, la care s-a realizat tratament mecanic (sistemul Periopolisher,
din dotarea proprie).
La acest grup s-a evaluat modificarea valorilor indicelui gingival,
indicelui CPITN la sondaj şi nivelul de ataşament, a indicelui de sângerare
gingivală la 3 şi 6 luni după începerea tratamentului în cazul grupului control.
Pacienţii au fost recrutaţi în acord cu numărul PD (adâncimea
pungilor parodontale măsurate) şi distribuţia pungilor parodontale.
Tabelul nr. 1 - Analiza lotului general
Pacienţi(n=39)
Vârstă(ani) 49 +/- 11
Bărbați 22
Femei 17
Fumători 21
Nefumători 18
PD inițial (categoria B=3.1–6 mm) (mm) 4.5 +/- 0.2
PD inițial (categoria C=6.1–9 mm) (mm) 7.0 +/- 0.5

Înainte de începerea studiului, fiecare pacient a fost instruit în trei


şedinţe de câte 30 de minute despre igiena orală adecvată până când
pacientul a obţinut un scor de placă de 20% (KMPI) (Plagmann &Haase

pg. 12
2001). Direct după momentul igienei orale au fost măsurate adâncimea
pungilor (PD), nivelul ataşamentului (PAL), şi sângerarea la măsurare (BOP).
La a patra şedinţă, s-a realizat SRP (detartraj si surfasaj) subgingival
în cele patru cadrane sub anestezie locală la fiecare pacient. Pentru
instrumentarea fiecărei suprafețe radiculare s-a utilizat chiuretele Gracey
(5/6, 7/8, 11/12,si 13/14 ) ori sistemul Perioplaner/Periopolisher, care este o
formă mecanică de chiuretă şi are ca inserţie chiureta universală cu formă de
sapaligă şi stratul diamantat de la vârf sub formă de sferă, pară, sau măciucă
(mărime de 40 micrometri).
În acord cu designul cavităţii orale, a fost determinat prin numere
întâmplătoare pe care două cadrane se va lucra cu instrumente manuale şi pe
care alte două se va lucra cu instrumente mecanice. După 14 zile, orele de
igienă orală au fost introduse din nou, în felul acesta consolidând noţiunile
de-a lungul studiului. La 6 luni după tratament, datele clinice au fost
reevaluate.
VI.3.2 Etapizarea tratamentului
La fiecare pacient cu parodontită, o strategie de tratament ce include
eliminarea infecțiilor oportuniste trebuie definită şi urmată. Această strategie
de tratament trebuie să definească, de asemenea şi parametrii la care se
tinde să se ajungă. Astfel de parametrii clinici includ:
 Reducerea sau rezolvarea gingivitei (sângerare la sondaj).
 Reducerea adâncimii pungii parodontale.
 Eliminarea leziunilor de furcație la dinții pluriradiculari.
 Satisfacerea funcțiilor şi a esteticii individuale.
VI.3.3. Protocolul de prelucrare statistică a datelor
Datele obţinute au fost introduse într-o bază de date realizată în Visual
FOXPRO 6.0 prin intermediul unui program computerizat, după care baza de
date a fost exportată în SPSS şi MS Excel pentru realizarea prelucrărilor
statistice.
Reprezentările grafice au fost realizate în SPSS şi MS Excel.
VI.4. REZULTATE
Examinare clinică:
-la grupul control, la care s-a realizat detartraj manual s-a observat
modificarea valorilor indicelui gingival, indicelui CPITN la sondaj şi nivelul de
ataşament, a indicelui de sângerare gingivală care au prezentat diferențe
semnificative la 6 luni după începerea tratamentului în cazul grupului control,
în sensul scăderii valorilor. La controlul efectuat la 3 luni rezultatele nu au
fost semnificative, în comparație cu datele inițiale.
-Grupul test, la care s-a realizat tratament ultrasonic, a prezentat valori
scăzute, semnificative , pentru indicele gingival, CPITN şi nivelul de ataşament
dar şi a indicelui de sângerare gingivală atât la 3 cât şi la 6 luni.

pg. 13
Rezultate analizei structurii lotului
VI.4.1 Structura lotului în funcţie de date demografice
Distribuţia lotului de studiu în funcţie de sex
Se constată predominanţa pacienţilor cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de
ani (25%), cei mai puţini fiind cu vârste cuprinse în intervalele 45 – 50 (2%),
respectiv 65 – 70 (2%). Suma pacienţilor cuprinşi în primele două intervale
ajunge la un procent de 17%.
Histogram of Varsta
lot final 72v*344c Histogram of Sex
Varsta = 294*5*normal(x, 35.3197, 11.1982) lot final 72v*344c
Varsta: D = 0.1168, p < 0.0100, Lilliefors-p < 0.01;
N = 294, Mean = 35.3197, StdDv = 11.1982, Max = 67, Min = 19; Sex = 294*1*normal(x, 101.398, 0.4903)
SW-W = 0.9308, p = 0.0000 Sex: D = 0.3935, p < 0.0100, Lilliefors-p < 0.01;
80 N = 294, SW-W = 0.6212, p = 0.0000
74, 25% 200
70 177, 60%
180

60 160
55, 19%
140
50
117, 40%
No of obs

120

No of obs
41, 14%
40 100
35, 12%
30 28, 10% 80

60
20, 7%
20
14, 5% 40
13, 4%
10 7, 2% 7, 2% 20

0
0 F M
10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75
Varsta Sex

Grafic nr. 12. a Grafic nr. 12. b


VI.4.2 Efectele detartrajului şi surfasajului radicular asupra parametrilor
clinici ai bolii parodontale
Adâncimea pungii (mm+/- SEm) a scăzut de la 3.2=/-0.3 la 2.9+/-0.3
după 12 luni(p<0.01). Nivelul principal al ataşamentului a arătat o reducere
semnificativă la 6 luni , dar nu s-a mai micşorat mult. Sângerarea la sondare şi
placa au fost diminuate semnificativ la 12 luni (p<0.001,respective p<0.05).
Scăderi semnificative după SRP au fost observate pentru adâncimea
pungii (p<0.001) BOP (p<0.001) şi placă (p<0.005). Graficul VI.9. prezintă
valorile principale pentru fiecare parametru clinic la fiecare vizită. Adâncimea
pungii şi BOP au fost în continuă scădere pe perioada de 12 luni.
Nivelul ataşamentului a arătat o scădere semnificativă la 3 luni după
SRP dar nu a reuşit să fie semnificativă în timp de 12 luni(p<0.059), deşi a fost
demonstrată stabilizarea nivelului ataşamentului.
Efectele SRP la diferite adâncimi ale pungilor inițiale sunt arătate în
Graficul VI.10.
Pungile mai adânci >6 mm au arătat cea mai mare scădere atât a
adâncimii pungii dar şi a nivelului ataşamentului.
Siturile intermediare 4-6 mm au arătat o îmbunătățire moderată în
adâncimea pungii în timp ce siturile puțin adânci au arătat cea mai mică
schimbare.

pg. 14
40
27,4 Grafic nr. 13 – Modificarea adâncimii
30 38,6 pungii parodontale
20

10 3,2 2,9 1 luna


0 12 luni
adâncimea pungii nivelul de
parodontale atașament

7 6,89
6 5,87
5
4 Grafic nr. 14 – Modificarea sângerării
3 1 luna gingivale şi a indicelui de placă
2,17
2 1,76 12 luni bacteriană
1
0
sângerarea placa
la sondare bacteriana

evoluţie nr situsuri la 3 luni

40 32 32
31 31 31

24
20 21
17 18
20 15
11

0
0 41 32 33 34 25 26 27 18 10 11 21

Grafic nr. 15 – Evoluția numărului situsurilor la 3 luni


Scopul prezentei investigații a fost să evalueze schimbările clinice
care se produc în timpul fazei de întreținere după o inițială terapie ce
reprezintă o meticuloasă SRP la nivelul întregii cavităţi orale.
evoluţie nr situsuri la 12 luni

20 16
15
14
15 12

10 6
7
6
5
5 1
2 2 2
1
3
2
1
3
1 1 1
2

0
0 13 35 18 24 48 42 26 15 33 48

Grafic nr. 16 – Evoluția numărului situsurilor la 12 luni

pg. 15
Rezultatele indică că majoritatea îmbunătățirilor clinice se produc în
primele 3 luni şi s-au menținut pe perioada de 12 luni a studiului.
VI.4.3 Efectele detartrajului şi surfasajului radicular în comparaţie cu
terapia mecanică asupra parametrilor clinici ai bolii parodontale
În categoria A (inițial PD între 0 şi 3 mm) au fost găsite modificări clinice
ale parametrilor doar superficiale, statistic nesemnificative prin urmare ele
nu sunt prezentate. Valorile medii la început şi după 6 luni de la tratament
ale PD şi câştigul de ataşament sunt prezentate la categoria B (3,1-6 mm) şi
categoria C (6,1-9mm) .

20 11,9 11,9
12,4 12,3 la 6 luni
iniţial
10
chiurete Periopolisher
Gracey

modificarea BOP

80

60

40 chiurete Gracey
Periopolisher
20

0
iniţial la 6 luni

6
4

2
0
iniţial la 6 luni chiurete Gracey
Periopolisher
Grafic nr. 17 a,b,c- Modificarea PD/PAL după 6 luni

pg. 16
În categoria B cu modalitatea de tratament GRA10 şi GRA1, au existat
reduceri semnificative ale PD de 1,2 mm şi respectiv 1 mm, şi în PP10 şi PP1
de 1,1 mm fiecare.
Câştiguri de ataşament de 0,3 mm şi 0,5 mm au fost găsite pentru
grupele GRA10 şi GRA1, şi de 0,4 mm şi 0,2 mm pentru PP10 şi PP1.
În categoria C a existat o reducere semnificativă a adâncimii pungilor de
2,1/2,4 mm pentru GRA10 şi GRA1 şi 2,0 mm pentru ambele loturi PP10 şi
PP1 (tabel nr.3). Câştigul de ataşament a fost de 0,6 mm şi 0,9 mm pentru
GRA10 şi respectiv GRA1, şi 0,4 mm pentru ambele sisteme PP10 şi PP1.
În toate grupele s-a observat o BOP (sângerare la măsurare) semnificativ
mai mică comparativ cu examinarea inițială.
Nu au fost decelate diferențe semnificative între modalitățile de
tratament GRA1/GRA10 şi PP10/PP1.

Grafic nr. 18 – Pacienții au fost tratați pe cadrane pe rând de fiecare dintre cele două
grupuri GRA10/PP1 şi PP10/GRA1, GRA=chiurete Gracey, PP=Perioplaner/Periopolishers
sistem.
Rezultatele au arătat o reducere semnificativă a PD şi BOP şi în parte
câştig de ataşament semnificativ pentru toate modalitățile de tratament
(GRA1/GRA10; PP1/PP10), amândouă cu adâncimea moderată (categoria B),
şi pungile parodontale adânci (categoria C) (Tabelul VI.5. şi VI.6.).
Rezultate similare sunt cunoscute şi în urma altor studii clinice.
Într-un studiu cu 17 pacienți (Pihlstrom şi colab. 1981), cantitatea
reducerii PD după 6 luni de SRP la nivelul siturilor medii a fost de 0.94+/-
0.12mm, cu un câştig de ataşament de 0.56+/-0.16 mm, iar în siturile adânci
reducerea PD a fost de 1.66+/-0.38mm, iar câştigul de ataşament de 1.4+/-
0.40 mm. Rezultatele noastre au arătat de asemenea că folosirea de
instrumente diferite nu a dat la final rezultate clinice diferite. Acest lucru e în
concordanță cu studiile: Badersten şi colab.(1981), Loos şi colab. (1987),
Laurell &Pettersson (1988), şi Laurell (1990).
VI.5. DISCUȚII
Scopul imediat al terapiei parodontale este să oprim şi să eliminăm
inflamația şi să reparăm pierderile produse de boală (6). Succesul debridării
radiculare este influențat de operator şi de anumiți factori de care acesta
este dependent şi anume: cunoştințele profesionale, deprinderea,
experiența, hărnicia şi exersarea cu instrumente potrivite. Terapia pe termen

pg. 17
lung şi succesul acesteia depinde de factori ce țin de pacient şi de mediul său
înconjurător de care este dependent, complianța sa, severitatea afecțiunii şi
răspunsul imun al gazdei ().
Prin urmare, scopul acestui studiu a fost să evalueze rezultatele clinice
privind SRP (îndepărtarea tartrului şi surfasajul) prin diferite metode clinice.
VI.6. CONCLUZII
Datele sugerează că faza de întreținere a terapiei poate fi esențială la
consolidarea îmbunătățirilor clinice şi microbiologice obținute ca urmare a
terapiei inițiale. Detartrajul şi planarea radiculară este una din cele mai
uzuale proceduri folosite pentru tratamentul bolilor parodontale şi a fost
utilizată ca terapia standard de ‘’aur’’ față de care celelalte terapii au fost
comparate. Numeroase studii au raportat rezultate benefice la ambii
parametrii clinici şi biologici.
Majoritatea efectelor benefice ale SRP au apărut în primele 3 luni cu
nivele ale ataşamentului şi adâncimii pungii rămânând relativ neschimbate la
interval de timp ulterioare. ( 7, 19, 23)
CAPITOLUL VII
STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND IMPLICAŢIILE BIOLOGICE ALE TERAPIEI
PARODONTALE CONVENŢIONALE VS CHIRURGICALE

VII.1 IDENTIFICAREA PACIENTULUI ŞI FACTORILOR SITUSULUI CE


DETERMINĂ REZULTATUL INIŢIAL AL TERAPIEI PARODONTALE
CONSERVATOARE SAU CHIRURGICALE.
TRATAMENTUL PARODONTAL TRADIŢIONAL COMPRIMĂ, DE OBICEI, DETARTRAJUL INIŢIAL
NON-CHIRURGICAL, URMAT DE O REEVALUARE, STADIU LA CARE ESTE STABILITĂ DE OBICEI
NECESITATEA UNUI TRATAMENT ULTERIOR DE NATURĂ CHIRURGICALĂ.
VII.1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Terapia convenţională parodontală non-chirurgicală constă în
detartrajul supra- şi subgingival şi în instruirea în vederea aplicării de către
pacient a metodelor de igienă orală.
VII.1.2. SCOPUL STUDIULUI
Detartrajul subgingival şi surfasajul (DM/S) pot duce la rezoluţia
inflamaţiei, reducerea adâncimilor pungilor la sondare (AP) şi câştig de
ataşament clinic. Dar terapia tradiţională, precum DM/S, nu este eficace în
toate situsurile tratate. Deşi nu toţi factorii ce influenţează eşecul terapiei
conservatoare sunt cunoscuţi, unii dintre aceştia sunt pungile parodontale
adânci şi implicarea furcaţiei. Meta-analize recente au arătat eficienţa
terapiei nechirurgicale în cazul pungilor parodontale moderate sau profunde
(69,101). În cazul pungilor profunde, tehnicile de acces cu lambou au dus la
reducerea adâncimii pungilor şi câştigul de ataşament.

pg. 18
Astfel, scopul acestui studiu este de a evalua implicațiile clinico-
biologice şi factorii locali ce determină rezultatul iniţial al terapiei
parodontale conservatoare sau chirurgicale.

VII.1.3. MATERIAL ŞI METODĂ


VII.1.3.1. LOTURI DE STUDIU-SELECŢIA PACIENŢILOR
Grupul de studiu a fost format din 41 de pacienţi ce sufereau de
boală parodontală moderată sau severă. Aceşti pacienţi au fost programaţi
pentru tratament parodontal în cadrul unei evaluări clinice aleatorii.
Fiecare pacient trebuia să aibă trei dinţi monoradiculari consideraţi drept
dinţi de testare. Criteriul de participare a fost vârsta de minim 23 de ani,
 boală parodontală severă sau moderată netratată
 parodontită recurentă fără chirurgie parodontală cel puţin pentru
ultimele 24 luni,
 igienă orală indiviuală eficientă (placă <35%)
 consimţământ dat în scris.
Criteriile de excludere au fost :
 terapia locală sau sistemică cu antibiotice în ultimele 6 luni,
 terapiei anticoagulantă,
 boli sistemice -renale, gastrice, hepatice
 sarcina şi alăptarea.

VII.1.3.2. EXAMINAREA CLINICĂ


După finalizarea tratamentului parodontal iniţial ce cuprindea
instrucţiuni privind igiena orală şi detartrajul supragingival, s-a măsurat AP în
patru situsuri ale fiecărui dinte.
Cu o săptămână înainte de terapia test s-a evaluat indicele gingival
(GI) şi indicele de placă în şase situsuri (mezio-vestibular, medio-vestibular,
disto-vestibular, disto-lingual, medio-lingual, mezio-lingual) a fiecărui incisiv,
canin sau premolar.
AP şi nivelul de ataşament au fost măsurate până la 0,5 mm folosind
sonda Florida, în şase situsuri per dinte.
Sângerarea la sondare (SS) a fost înregistrată la aproximativ 30 de
secunde după sondare.
După primele măsurători, toate măsurătorile AP şi nivelului de
ataşament au fost repetate. Valorile medii ale perechilor evaluate de două ori
au fost după aceea analizate.
Toate măsurătorile clinice au fost realizate de către o singură persoană,
de un singur specialist care a efectuat, de asemenea, şi terapia parodontală
activă (debridare subgingivală şi chirurgie) la toţi pacienţii. La fiecare pacient,
trei dinţi de test cu AP=5 mm şi sângerare la sondare sau AP > 6mm au fost

pg. 19
selectaţi pentru studiu. La 3 şi 6 luni după terapie s-au repetat examinările
clinice şi radiografice.

VII.1.3.3. EXAMINAREA RADIOGRAFICĂ ŞI EVALUAREA


Înaintea terapiei, la 36 de pacienţi, seturi complete de radiografii
periapicale, au fost realizate pentru a se determina tipul de pierdere osoasă
(verticală/orizontală).
Mai mult, prevalenţa conturului dublu al rădăcinii a fost notată şi a
fost luată drept indicativ pentru existenţa şanţului mezial sau distal.
Pierderea osoasă relativă în procentaj a fost evaluată la două situsuri
per dinte (mezial şi distal).

VII.1.3.4. ALGORITMUL TERAPEUTIC


Dinţii ce prezentau AP < 3 mm nu au fost trataţi prin DM/S
subgingival sau AF. DM/S a fost executat când AP > 3 mm sau < 6mm era
prezent.
Dacă chirurgia parodontală era necesară la dinţii neadiacenţi dinţilor
testaţi, aceasta a fost executată la o saptămână după DM/S .
Abordul chirurgical a fost ales pentru dinţii ce prezentau AP > 6mm. În
orice caz, DM/S a fost îndeplinit la toţi dinţii testaţi (neincluşi în această
analiză) şi la dinţii învecinaţi sub anestezie locală cu instrumente manuale
chiar şi pentru AP > 6mm iniţial.

VII.1.3.5. COMPARAŢII ALE TRATAMENTULUI


Pacientul individual a fost considerat drept unitate statistică.
Variabila majoră rezultată pentru compararea efectelor terapeutice a fost AC
pentru a schimba AP. NAC a fost considerat secundară. Toţi parametrii clinici
(GI, P1I) au fost variabile de control.
Au fost incluse numai situsurile care au putut fi evaluate la toate cele trei
examinări. În mod suplimentar, parametrii clinici de bază au fost calculaţi
separat în funcţie de terapie (fără terapie, DM/S sau AF), maxilar, tipul
dintelui (anterior/premolar), şi situsul (interproximal sau oral). O
probabilitate < 0,05 a fost acceptată pentru diferenţa semnificativă statistic.
VII.1.4. REZULTATE
VII.1.4.1. Rezultate evaluări radiografice
Evaluarea radiografică a permis urmărirea cazurilor pe o perioadă de
6 luni, şi observarea reducerii defectului infraosos.
De la examinarea iniţială s-au pierdut doi dinţi monoradiculari: unul
datorită unei parodontite periapicale acute şi cel de-al doilea datorită

pg. 20
planificării protetice. După re-examinarea de la 3 luni, un pacient a părăsit
lotul de studiu.

a b

c
Fig. 1
Pacient D.B., reducerea dimensiunii defectului osos
Tabel nr.2.
a. Inițial unghi A1-D1-B1 = 20º
b. La 3 luni unghi A1-D1-B1 = 17º
c.. La 6 luni unghi A1-D1-B1 = 16º

Fig. 2 a. b.

Pacient C.N.,reducerea dimensiunii defectului osos după tratament conservator


Fig. 3
Tabel nr. 3.
a. Inițial unghi A1-D1-B1 = = 30º
b. La 3 luni unghi A1-D1-B1 = 21º
c.. La 6 luni unghi A1-D1-B1 = 17º

pg. 21
Fig. 4 a. b.

Fig. 5
Pacient V.P reducerea dimensiunii defectului osos după tratament chirurgical
Tabel nr. 4.
Inițial unghi A1-D1-B1 = = 26º
b. La 3 luni unghi A1-D1-B1 = 23º
La 6 luni unghi A1-D1-B1 = 16º
Rezultate
 corelaţii statistic semnificative (p = 0.036) între aparenţa radiografică a
unghiului defectului infraosos şi adâncimea defectului infraosos
(măsurat de la joncţiunea amelo-cementară la limita apicală a defectului)
 la aproximativ 2,3% din subiecţii grupului test defectele infraosoase au
fost trecute cu vederea şi subestimate la examinarea radiografică apicală
 probabilitatea unui câştig de ataşament clinic de 4 mm este de 3,2 mai
mare pentru defectele osoase cu valori angular, mai mici de 20º decât
cele cu valori angulare mai mari de 35º, şi cu 2,7 mai mari decât cele cu
valori intermediare.
VII.1.4.2. Rezultate evaluări clinice
Pentru evaluarea statistic au fost luate în considerare în analiză numai
situsurile ce puteau fi evaluate la toate examinările, n=4,146 la 40 pacienţi.
Reproductibilitatea
Rezultatele reproductibilităţii măsurătorilor AP şi nivelului ataşamentului
drept deviaţii standard ale unei singure măsurători pentru fiecare examinare
sunt redate în Tabel nr. 5.
Examinare Nr NAC –DS AS -DS
măsurători (dev (dev
standard) standard)
Iniţial 8400 0,49 0,49
La 3 luni 8374 0,44 0,39
La 6 luni 8282 0,53 0,39
Datele de bază
Parametrii clinici medii (NAC-nivelul ataşamentului clinic, AP adâncimea
pungii, IP-indicele de placă, IG indicele gingival) la evaluarea situsurilor
sunt redaţi în Tabel nr. 6.
Examinare Iniţial La 3 luni La 6 luni
Situsuri 4,146 4,146 4,146
NAC 5,12±2,20 4,87±1,87 4,92±1,84
AP (mm) 4,92±1,84 2,67±1,19 2,67±1,20

pg. 22
IG 0,78±0,97 0,51±0,86 0,51±0,86
IP 0,970±0,51 0,78±0,970 0,78±0,970
În tabelul nr. 7. sunt redate datele cu privire la tipurile de terapie
realizate (fără terapie, DM/S, AF).
Tabelul nr.7.
Situsuri Fără terapie DM/S Intervenţie chirurgicală

1,440 Valori 2,478 Valori 198 Valori


NAC/m 4,35±1 1,25- 5,55±2 1,75- 5,39±2,0 2,25-
m ,82* 19,00 ,30 18,00 2 12,00
AP/mm 4,35±1 0,25- 3,66±1 0,50- 39±2,02 2,25-
,82* 2,75 ,98 12,25 12,00
IG 2,45±1 0,94±1 1,02±0,9
,13* ,00 8
IP 0,15±0 01,6±0 0,14±0,4
,49 ,53 9
*diferență semnificativă între detartraj/surfasaj şi intervenţia chirurgicală

În timp ce nu s-au observat diferenţe semnificativ statistice pentru IP între


grupuri, NAC, AP sau GI al situsurilor, DM/S şi AC s-au prezentat ca fiind
semnificativ mai mari (p< 0.001) comparativ cu situsurile netratate (Tabel
nr.7).
Parametrii clinici ce aveau legătură cu cadranul, tipul dintelui şi situs sunt
redaţi în Tabelul nr. 8.
Maxilar Mandibulă Premolar Anterior Interproximal V/Ol

Situsuri 1,926 2,220 1,590 2,566 2,764 1,382

NAC/m 5.24±2.14* 5.00±2.26 5.19±2.20* 5.07±2.22 5.37±2.26* 4.60±2.01


m
APmm 3.55±1.88* 3.00±1.78 3.47±1.88* 3.12±1.81 5.37±2.26* 2.43±1.59

IG 3.47±1.88* 0.76±0.96 0.83±0.97* 0.75±0.96 3.47±1.88* 0.56±0.89

IP 0.83±0.97* 0.83±0.97 0.80±0.98* 0.960.83 0.89±0.98* 0.76 ±0.96

*diferenţă semnificativă statistic p<0.001

NAC de bază şi AP au fost statistic semnificative (p< 0.001), mai mari


la maxilar decât la mandibulă, în timp ce pentru IP situaţia a fost vice versa
(Tabel nr. 8.).
Pentru tipul dintelui doar AP de bază a fost statistic semnificativ (p<
0.001), diferenţe existând între premolari şi frontali cu pungi mai adânci la
premolari (Tabel nr. 8.). Toţi parametrii clinici de bază au fost statistic
semnificativ mai mari (p< 0.001) în zona interproximală decât în situsurile
orale sau vestibulare (Tabel nr. 8).
Efectele tratamentului

pg. 23
Faza de vindecare a trecut fără evenimente pentru toţi pacienţii.
Parametrii clinici sunt redaţi în Tabelul nr. 6. după evaluarea
situsurilor la 3 şi 6 luni, iar schimbările intervenite după terapie la 3 şi 6 luni
în Tabelul nr. 9.
Tabel nr.9.
La 3 luni La 6 luni

Fără DM/S Chir Fără DM/S Chir


Situsuri 1,440
terapie 2,478 198
parod 1,440
terapie 2,478 198
parod
NAC 4,37±1, 5,13±1, 5,14± 4,47±1,7 5,17±1,85 5,11±1,6
(mm) 76 90 1,64 6 1
AP 2,33±0, 4,47±1, 5,14± 5,13±1,90 2,83±1,24 2,99±1,2
(mm) 96 765 1,64 5 7
IG 2,33±0, 2,35±1, 0,69± 2,33±0,9 2,35±1,0 0,65±0,9
IP 96
0,900,6 0
0,69±0, 0,94
0,58± 6
0.31±0.68 0.41±0.78 3
0.27±0.65
94 0,9
În timp ce în cazul situsurilor netratate studiul nu a reuşit să
deceleze schimbări importante, DM/S şi AC au rezultat în reducerea AP şi
câştig de ataşament clinic după 3 şi 6 luni (p< 0.001 ; Tabel nr.10).
Tabel nr.10.
La 3 luni La 6 luni

Fără DM/S Chirurgie Fără terapie DM/S Chirurgie


terapie parod parodontală

Situsur 1,440 2,478 198 1,440 2,478 198


i
NAC 0.03±0.74 0.41±l.ll* 0.26±1.0 0.12±0 0.38±1. 0.28±1.1
(mm) 6* .94 20* 8*
AP - 40.38 40.38±1. 0.28±1 40.38± 40.38±1.
(mm)
IG 0.11±0.
- ±1.20
- 20*
- .18*
0.89±1 1.20*
- 20*
-
72
0.13±0. *0.36± 0.33±1.1 .25*0. 0.36±1. 0.36±1.4
IP 0.13±0. 0.36± 0.33±1.1 0.13±1 0.36±1. 0.36±1.4
97
97 1.14*
1.14* 4*
4* .03 18*
18* 4*
4*
*diferenţa semnificativă statistic faţă de situsurile fără terapie p<0.001

VII.1.5. DISCUŢII
Eşantionul studiat
Pacienţii trataţi în acest studiu au avut vârste cuprinse între 23 şi 69
de ani cu parodontită cronică sau agresivă.
Măsurătorile iniţiale au fost efectuate într-un mediu controlat unde
s-a evaluat efectul administrării subgingivale a gelului cu clorhexidină. Fiecare
pacient trebuia să aibă trei dinţi monoradiculari calificaţi drept dinţi de test
pentru studiul cu clorhexidină. Specialistul a evaluat nu numai aceşti trei
dinţi, ci pe toţi dinţii monoradiculari ai pacienţilor.

pg. 24
În afară de dinţii test şi vecinii lor direcţi, toţi dinţii monoradiculari
au fost trataţi după următoarele criterii:
 dinţi ce prezentau AP < 3mm nu au fost trataţi cu DM/S subgingival sau
AC (abord chirurgical).
 DM/S a fost folosit atunci când AP > 3 mm.
 AC a fost ales pentru dinţii ce prezentau AP > 6 mm.
În orice caz, dinţii adiacenţi direct cu dinţii test au fost trataţi cu DM/S
indiferent de AP de bază.
Astfel, unele situsuri cu AP > 6 mm au fost tratate exclusiv cu DM/S. Mai
mult, decizia de a efectua AC a fost luată pentru dinţi şi nu pentru situsuri.
Situsurile cu AP < 6 mm au fost tratate cu AC dacă erau localizate la dinţii
cu unul sau mai multe situsuri cu AP > 6 mm.

VII.1.6. CONCLUZII
1. S-au înregistrat corelaţii statistic semnificative (p = 0.036) între aparenţa
radiografică a unghiului defectului infraosos şi adâncimea defectului
infraosos (măsurat de la joncţiunea amelo-cementară la limita apicală a
defectului).
2. Probabilitatea unui câştig de ataşament clinic de 4 mm este de 3,2 mai
mare pentru defectele osoase cu valori angulare mai mici de 20º decât
cele cu valori angulare mai mari de 35º, şi cu 2,7 mai mari decât cele cu
valori intermediare.
3. În timp ce nu s-au observat diferenţe semnificativ statistice pentru IP
între grupuri, NAC, AP sau GI al situsurilor, DM/S şi AC s-au prezentat ca
fiind semnificativ mai mari (p< 0.001) comparativ cu situsurile netratate.
4. NAC de bază şi AP au fost statistic semnificative (p< 0.001), mai mari la
maxilar decât la manidbulă, în timp ce pentru IP situaţia a fost vice versa.
VII.2 EVALUAREA CLINICĂ A APLICĂRII TERAPIEI CHIRURGICALE
VII.2.1 OBIECTIVE
Obiectivul acestui capitol a constat în evaluarea factorilor agravanţi,
care intervin în patogenia bolii parodontale. Ideea s-a conturat consecutiv
testării eficacităţii diferitelor biomateriale aparţinând unor clase distincte de
substanţe, rezultatele obţinute post chirurgical fiind inferioare celor
raportate în literatură. Am formulat ipoteza conform căreia, atribuirea unor
coeficienţi procentuali pentru fiecare din aceşti factori agravanţi, vor permite
o cuantificare a severităţii evoluţiei bolii parodontale.
VII.2.2 MATERIALE ŞI METODE
S-au luat în studiu un lot de 106 pacienţi cu boală parodontală cronică
care s-au prezentat la cabinetul propriu în perioada 2007-2009. `
Pacienţii au fost operaţi folosindu-se tehnica operaţiei cu lambou
Widman modificată.

pg. 25
Am utilizat biomateriale din cinci clase de substanţe: hidroxiapatită
sintetică, ceramică bioresorbabilă, sticlă bioactivă, os natural
dezantigenizat şi proteine amelare din matricea smalţului.
VII.2.3. REZULTATE
Distributia cazuisticii pe grupe de varsta

Repartitia pe sexe a pacientilor

4%
6%

13%

barbati, 30.19%

52%

25%
femei, 69.81%

25-20 30-35 35-40 40-45 45-50 femei barbati

Grafic nr.19.a - Distribuția pacienților Grafic nr.19.b - Repartiția pe sexe a


pe grupe de vârstă pacienților

Din 106 de pacienţi, un număr de 74 au fost de sex feminin, şi 32 de


cazuri de sex masculin.
Tabel nr. 11. Distribuţia pe grupe de vârstă
Grupa (ani) Număr de cazuri Procent (%)
25-20 4 3.77
30-35 6 5.66
35-40 14 13.2
40-45 26 24.52
45-50 56 52.83
Din punct de vedere al materialelor utilizate, în 26 cazuri am folosit
Ceragraft (Hidroxiapatită) cu o granulaţie de 0,3-1 mm reprezentând 24,52%.
Am obţinut un câştig mediu de ataşament cuprins între 1,2 şi 1,8 mm.
La 22 cazuri am folosit Poresorb (alt preparat pe bază de
Hidroxiapatită) reprezentând 20,75%, cu un câştig al ataşamentului cuprins
între 1 şi 1,8 mm.
La 24 cazuri am utilizat Perioglas (sticlă bioactivă) reprezentând
22,64%, cu un câştig de ataşament care variază între 1,4-2 mm.
La 30 cazuri am folosit Gen-oss (un preparat natural din os porcin
colagenizat) reprezentând 28,30% şi am obţinut un câştig cuprins între 1,2-
2,2 mm.La alte 4 cazuri am utilizat Emdogain (gel conţinând proteine amelare
din sacul folicular al molarilor de porc) reprezentând 3, 77% din cazuri
obţinând un câştig de ataşament de până la 2 mm.

pg. 26
← Grafic nr. 20 -
Repartitia pe cazuri a materialelor utilizate
Repartiția pe cazuri a
materialelor utilizate

4, 4%
25, 25%
27, 27%

21, 21%
23, 23%

ceragraft poresorb perioglas gen-oss emdogain

VII.2.4 DISCUŢII
În urma aplicării diferitelor tipuri de biomateriale am obţinut un câştig de
ataşament cuprins între 1 şi 2,2 mm, semnificativ mai scăzut faţă de datele
comunicate în literatură. Totuşi, se poate constata o evoluţie pozitivă prin
îmbunătăţirea statusului parodontal, precum şi al câştigului de ataşament la
cazurile luate în studiu. Din păcate, colaborarea cu pacientul privind însuşirea
unor măsuri de igienă şi periaj corect nu este întotdeauna cea dorită. Având
în vedere faptul că 88% dintre pacienţi erau fumători, doar patru dintre
aceştia reuşind să renunţe la fumat, putem aprecia rezultatul ca fiind unul
pozitiv.
VII.2.5 CONCLUZII
1. Rezultatele cele mai bune au fost obţinute cu preparatele de tip
Perioglass, Gen-oss şi Emdogain, deşi fiecare face parte dintr-o clasă
distinctă de biomateriale;
2. Rezultate în limite asemănătoare am obţinut şi la utilizarea preparatelor
din Hidroxiapatită şi ceramică bioresorbabilă.
3. Nici unul dintre preparatele folosite nu a dat rezultate semnificative;
4. Înlăturarea totală sau cel puţin controlul factorilor agravanţi ţinând cont
de coeficienţii de risc parodontal, joacă un rol hotărâtor în evoluţia
pozitivă;
5. Nici un biomaterial, oricât de performant şi scump ar fi, nu va rezolva
boala parodontală în lipsa măsurilor de igienă.

pg. 27
CAP. VIII
STUDII ACTUALE PRIVIND IMPORTANȚA TERAPIEI MEDICAMENTOASE
ANTIIFLAMATORII CA ADJUVANT ÎN FAZA INIȚIALĂ DE TRATAMENT A BOLII
PARODONTALE

VIII.1 TERAPIA LOCALĂ ANTIINFLAMATORIE ÎN AFECȚIUNILE PARODONTALE


TRATAMENTUL CU ACID HIALURONIC

VIII.1.1 INTRODUCERE
Dintre toate afecțiunile parodonțiului de susținere a dintelui cele mai
frecvente afecțiuni sunt cele inflamatorii cronice, fiind afecțiuni de natură
infecțioasă (Williams 1990).
VIII.1.2 SCOPUL STUDIULUI - IMPLICAŢIILE CLINICE ŞI BIOLOGICE ALE
APLICĂRII TRATAMENTULUI PARODONTAL NECHIRURGICAL ANTIINFECŢIOS
Tratamentul parodontal de succes depinde de procedurile
antiinfecţioase care au ca obiectiv eliminarea organismelor patogene
identificabile în placa dentară asociată suprafeţelor dinţilor şi din interiorul
altor nişe ale cavităţii orale (18).
Acidul hialuronic (hialuronan) este un glicozaminoglican cu
proprietăți antiinflamatorii şi antiedematoase.
Acidul hialuronic a fost studiat ca un metabolit sau marker al
inflamației în fluidul crevicular gingival (Embery şi colab. 1982,Last şi colab.
1985,Smith şi colab. 1996) ca şi factor semnificativ în creşterea, dezvoltarea şi
reparația tisulară (Pogrel şi colab. 1996).
În studiul nostru acest produs a fost evaluat sub formă de gel pentru
efectele sale în tratamentul gingivitei induse de placă.
VIII.1.3. MATERIAL ŞI METODĂ:
În cadrul acestui studiu am selectat un lot de 50 de pacienţi de sex
masculin şi feminin cu gingivită cronică care au fost divizați în două grupuri şi
au folosit pe lângă măsurile de igienă orală şi gel cu acid hialuronic sau gel
placebo de două ori pe zi de-a lungul unei perioade de tratament de 3 luni.
Indici clinici evaluaţi:
Indicii clinici
 API;
 indexul Tureski;
 PBI
au fost determinate valorile inițiale şi după 4,7,14 respectiv 21 de zile.
Următoarele măsurători au fost înregistrate la 60 şi 90 zile:
 indicele de placă (PI) Silness şi Löe
 indicele gingival (GI), Löe şi Silness,
 recesiunea gingivală (GR),
 nivelul ataşamentului clinic (NAC),

pg. 28
 sondarea adâncimilor pungilor (AP),
 sângerarea la sondare (SS), conform absenţei sau prezenţei sângerării
cu 30 secunde după sondare.
Pentru început s-a realizat cu atenţie DM/S iar pacienţii au primit
instrucţiuni privind igiena orală.
Tipul de tratament al fiecărui situs a fost ales prin simpla distribuţie
după detartraj:
lotul 1 – DM/S + aplicare gel placebo.(13 pacienţii)
lotul 2 – DM/S + aplicare acid hialuronic (17 pacienţi).
VIII.1.4. REZULTATE:
Indicele de placă.
S-a observat o reducere statistică semnificativă (p<0.05) în cadrul tuturor
grupurilor de la perioada iniţială T1( 60 de zile) la T2( 90 de zile). Reducerea
de la T1 la T2 nu a fost semnificativă. Nu au existat diferenţe semnificative
(p>0.05) între grupuri.

40
30 27,4 38,6
20 Lot 1
10 Lot 2
2,4 2,25
0
Iniţial la 60 de zile

Grafic nr. 21 - Indicele gingival.


La analizele asociate ale grupurilor s-a observat o reducere statistică
semnificativă (p<0.05) de la perioada T1 şi o creştere ulterioară la T2. Aceasta
a apărut pentru fiecare grup, dar lotul 2 a avut un rezultat statistic mai scăzut
(p<0.05) faţă de grupul 1 la care nu s-au observat diferenţe statistice
deosebite.
2,5

2 Lot 1
Lot 2
1,5

0,5

0
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5

Grafic nr.22 - Recesiunea gingivală.


S-a observat un rezultat stabil de la perioada iniţială până la sfârşitul
studiului. Lotul 2 a arătat o recesiune mai mare decât celelalte grupuri la
T1 şi T2.

pg. 29
Lot 1 Lot 2

1,8
1,6 0,83
1,4 0,83
1,2
0,62
1
0,8 0,75
0,6 0,65
0,4
0,5
0,2
0
Iniţial La 60 zile La 90 zile

Grafic nr. 23 - Adâncimea la sondare


O scădere semnificativă (p<0.05) la toate grupurile de la T0 la T1 a
fost observată, fiind stabilă între T1 şi T2. Nu au existat diferenţe
semnificative între grupuri.

6 6 5,8
5,53
5 5
5,8 5,53
4 4
3 lot 1 3 2,7 lot 1
2,17
2 3 lot 2 2 lot 2

1 2,5 1
0 0
initial la 60 zile initial la 90 zile

Grafic nr.24 - Adâncimea la Grafic nr. 25 - Modificarea


sondare adâncimii la sondare
Nivelul ataşamentului.
S-a putut observa la toate grupurile o creştere clinică a ataşamentului,
câştigul clinic de ataşament a fost semnificativ statistic (p<0.05) în perioada
T0 şi T1 şi constant până înainte de T2. Aceasta a apărut pentru fiecare grup
dar fără diferenţe semnificative (p>0.05) între ele.

la 60 zile

lot 2
lot 1
initial

0 2 4 6 8

Grafic nr.27 – Nivelul de ataşament

pg. 30
Sângerarea la sondare.
11 pacienţi din lotul 1 au fost analizaţi în perioada iniţială iar 9 dintre
aceştia erau pozitivi la sângerare la sondare; printre ele 8 persoane au
devenit negative la T1.
Dintre celelalte două persoane pozitive la sângerare la T1 un pacient a
devenit negativ la T2. 13 persoane au fost analizate la lotul 2 şi 10 din ele
erau pozitive la sângerare la sondare şi au devenit negative la T1 iar 3 au
devenit pozitive la T2. 17 persoane ale lotului 2 au fost analizate în perioada
iniţială şi 12 au fost pozitive la sângerare şi au devenit negative la T1. La
acestea, toate situsurile au fost negative de la T1 la T2.

2,5
2
1,5
Lot 1
1
Lot 2
0,5
0
Iniţial La 60 zile La 90 zile

Grafic nr. 28 - Sângerarea la sondare.


Pot fi găsite îmbunătățiri semnificative pentru toate variabilele clinice ale
ambelor grupuri. Grupul adevărat a arătat o îmbunătățire semnificativă în
aria de studiu pentru indicii de placă începând din ziua a 4 a (P=0,0011) şi PBI
începând din ziua a 7 a (P=0,001) în comparație cu grupul placebo.
VIII.1.5. DISCUŢII
În acest studiu a fost evaluată eficienţa administrării locale a gelului
cu acid hialuronic, ca adjuvant al DM/S. Îmbunătăţirile clinice ale
parametrilor parodontali ale tuturor loturilor testate au fost diferite de cele
iniţiale, la un nivel de semnificaţie de 0.05.
Utilizarea la irigări a gelului cu acid hialuronic a îmbunătăţit
rezultatul DM/S în ceea ce priveşte parametrii de testare.
Aceste rezultate pot fi puse în legătură cu acţiunea acidului
hialuronic asupra microorganismelor. La lotul 1 s-a observat o scădere redusă
a parametrilor clinici faţă de lotul 2 până la sfârşitul studiului.
VIII.1.6. CONCLUZII
1. Eficacitatea pe termen lung a utilizării produselor antimicrobiene orale
asupra prevalenței şi severității afecțiunilor parodontale nu a fost
determinată în totalitate. Totuşi, agenții antimicrobieni pot fi folositori
fie ca subtituienți sau ca adjuvanți a metodelor mecanice de îndepartare

pg. 31
a plăcii bacteriene atunci când acestea nu pot îndepărta în totalitate
placa.
2. În studiul de faţă au fost examinaţi 41 de pacienţi, (22 femei şi 21 bărbaţi
cu vârsta medie 45.9 (23-69 ani), cu parodontită adultă moderată sau
severă, cuprinşi în lotul de studiu, care au beneficiat de tratament
parodontal, care nu au prezentat un istoric medical relevant şi nu au
beneficiat de terapie parodontală sau tratament antibiotic cu cel puţin 6
luni înainte de începerea studiului. Indicele de placă - S-a observat o
reducere statistică semnificativă (p<0.05) în cadrul tuturor grupurilor de
la perioada iniţială T1 la T2. Reducerea de la T1 la T2 nu a fost
semnificativă. Nu au existat diferenţe semnificative (p>0.05) între
grupuri.
3. Indicele gingival -la analizele asociate ale grupurilor s-a observat o
reducere statistică semnificativă (p<0.05) de la perioada T1 şi o creştere
ulterioară la T2. Aceasta a apărut pentru fiecare grup, dar lotul 2 a avut
un rezultat statistic mai scăzut (p<0.05) faţă de grupurile 1 şi 2 la care nu
s-au observat diferenţe statistice deosebite.
4. Recesiunea gingivală - S-a observat un rezultat stabil de la perioada
iniţială până la sfârşitul studiului. Lotul 3 a arătat o recesiune mai mare
decât celelalte grupuri la T1 şi T2.
5. Adâncimea la sondare -O scădere semnificativă (p<0.05) la toate
grupurile de la T0 la T1 a fost observată, fiind stabilă între T1 şi T2. Nu au
existat diferenţe semnificative între grupuri.
6. Nivelul ataşamentului. S-a putut observa la toate grupurile o creştere
clinică a ataşamentului.

VIII.2 ROLUL APLICĂRII SUBSTANŢELOR ANTIMICROBIENE ÎN CONJUNCŢIE


CU TERAPIA ETIOLOGICĂ CONVENŢIONALĂ

VIII.2.1 INTRODUCERE. DATE GENERALE


Faza de inflamaţie cronică poate fi stopată prin tratament
parodontal corect sau poate persista atât timp cât persistă factorii locali
reprezentaţi în primul rând de placa bacteriană (factorul determinant) şi de
tartrul dentar (factor iritant) ( 27, 14, 16 , 32 ).
Lindhe consideră că “tratamentul care elimină sau controlează
infecţia datorată plăcii, reuşeşte în majoritatea cazurilor să restabilească
sănătatea parodontală”.
VIII.2.2. SCOPUL LUCRĂRII
Scopul acestei lucrări este de a aprecia rezultatele terapiei pungii
parodontale, prin tehnici nechirurgicale şi aplicare locală de antibiotic

pg. 32
(doxiciclină – ATRIDOX), prin evaluarea atât a indicelui de sângerare cât şi a
indicelui de placă pre şi posterapie.
VIII.2.3. MATERIAL ŞI METODĂ
Lotul luat în studiu a cuprins un număr de 128 de pacienţi din lotul
iniţial, din care 62 bărbaţi şi 66 femei cu vârste cuprinse între 16 – 65 de ani.
Deşi toţi pacienţii (128), prezentau un grad mai mic sau mai mare de
afectare parodontală, numai 109 s-au prezentat pentru probleme
parodontale, restul solicitând asistenţă medicală legat de alte acuze (leziuni
carioase, gangrene, etc. ).
La aceşti pacienţi s-a urmărit rezultatul măsurilor întreprinse în faza
iniţială de terapie parodontală, prin evaluarea a doi parametri: indicele de
placă (indicator fidel al modului în care s-a făcut motivarea şi conştientizarea
pacienţilor) şi indicele PBI (Papilar bleeding index) pentru aprecierea
inflamaţiei gingivale.
Înregistrarea acestor indici s-a făcut atât la începutul tratamentului,
cât şi pe parcursul şedinţelor de tratament.
VIII.2.4. REZULTATE ȘI DISCUŢII
În urma examenului clinic şi paraclinic, pacienţii au fost grupaţi, în
funcţie de forma de boală, după cum urmează:
 gingivită cronică -35
 gingivită acută ulcero-necrotică -6
 parodontită rapid - progresivă -15
 parodontită cronică – 63
 abces parodontal –7
Îmbunătăţirile clinice după terapia parodontală se corelează direct
cu prezenţa speciilor patogene subgingivale care pot fi reduse sau
eradicate.
Pentru a realiza reducerea sau eliminarea agenţilor patogeni s-au
luat în considerare aplicaţii subgingivale cu antibiotice.
S-au realizat beneficii clinice şi mai ales microbiologice în utilizarea
medicamentelor.
Studiile efectuate după debridările gingivale fără aportul agenţilor
antimicrobieni au arătat o îmbunătăţire la 2 luni după surfasaj prin scăderea
numărului de spirochete şi microorganisme mobile (19).
Odată cu iniţierea măsurilor de control al plăcii s-a observat şi
reducerea inflamaţiei gingivale, pacienţii fiind urmăriţi în decursul mai multor
şedinţe, insistându-se de fiecare dată asupra corectării deficienţelor din
şedinţele anterioare.

pg. 33
Nr cazuri

Gingivită cronică

Gingivită acută
12% ulcero-necrotică
5%
49% Parodontită
agresivă
28%
6% Parodontită
cronică
Abces parodontal

Grafic nr. 29 - Repartiţia pacienţilor


Înregistrările succesive ale parametrilor luaţi în studiu au
demonstrat atât scăderea indicelui de placă până la valori subunitare, cât şi o
îmbunătăţire a aspectului parodonţiului marginal, atât subiectiv cât şi
obiectiv prin dispariţia gingivoragiilor spontane şi provocate.

4.5
4
3.5
3
2.5 Evaluare I
2 Evaluare II

1.5 Evaluare III

1
0.5
0
M. I. P. O. M. V. O. J. E. S. S. L. P. V. U. C. A. S. M. N. J. H.

S-a observat că de la valori medii ale indicelui de sângerare iniţiale


cuprinse între 3,66 – 4,82 la prima şedinţă, valorile au scăzut la 0,25 –3,25
după trei-patru şedinţe, tabelul următor prezentând cele mai exemplificative
valori.

4.5
4
3.5
3
2.5 Evaluare I
2 Evaluare II

1.5 Evaluare III

1
0.5
0
M. I. P. O. M. V. O. J. E. S. S. L. P. V. U. C. A. S. M. N. J. H.

Odată cu reducerea inflamaţiei gingivale s-a observat existenţa şi


mai evidentă a depozitelor de tartru, mai ales cele supragingivale.
VIII.2.5. CONCLUZII
1. Pentru controlul factorului etiologic determinant al bolii parodontale,
terapia iniţială pune la îndemâna practicianului un arsenal bogat, în care
controlul plăcii şi al tartrului joacă rol primordial.

pg. 34
2. În urma efectuării studiului clinic pe 128 pacienţi cu diferite grade de
afectare parodontală, la care s-a efectuat terapia iniţială se poate spune
că:
3. Se constată o necunoaştere a metodelor corecte de igienizare, ceea ce
determină scăderea eficienţei periajului şi pericolului apariţiei de leziuni
odontale şi parodontale, determinate de periajul incorect intempestiv.
4. Conştientizarea pacienţilor privind rolul determinant al plăcii bacteriene
în apariţia şi evoluţia afecţiunilor odontale şi parodontale stă la baza
succesului măsurilor profilactice şi curative.

VIII.3 UTILIZAREA AMESTECULUI POVIDONE-IODINE ȘI PEROXID DE


HIDROGEN CA ADJUVANT ÎN TRATAMENTUL NONCHIRURGICAL AL BOLII
PARODONTALE
VIII.3.1. INTRODUCERE
Acest studiu vizează să evalueze mai întâi dacă utilizarea povidone-
iodine ca un lichid de răcire şi dezinfectant în timpul detartrajului sonic şi
planării radiculare poate îmbunătăţi efectele clinice ale procedurilor la
pacienţii cu parodontită cronică.În al doilea rând, dacă adăugarea de peroxid
de hidrogen la iod- povidonă ar putea cumula efectele de acţiune.
VIII.3.2. MATERIAL ȘI METODĂ
Acest STUDIU a comparat trei metode diferite de tratament la pacienţii
cu parodontită.
Metodele utilizate sunt:
detartraj cu ultrasunete cu irigaţiile subgingivale cu un amestec de
iod povidonă-
şi peroxid de hidrogen,
numai povidonă-iod
soluţie normală salină.
Pentru fiecare pacient, cavitatea orală a fost împărţit în patru cadrane.

Grafic nr. 30 - Împărțirea pe cadrane a cavității orale.

pg. 35
Fiecare sector a primit o forma din cele trei modalităţi de
tratamente. Cvadrantul patru a servit drept control-martor şi a fost
tratat la sfârşitul studiului.
În urma examenului de bază, fiecare pacient a primit detaliate
informaţii despre propriul status parodontal, etiologia de stare şi
importanţa tratamentului. Obiectivele participanţilor şi instruirea igienei
orale a început în urma evaluărilor de referinţă şi a continuat de-a lungul
studiului.
Toţi pacienţii au fost supuşi la tratament folosind următorul
protocol:
(Grupul 1) Cadran A: detartraj ultrasonic cu ajutorul unui Piezon 400-
master ,plus irigare subgingivala cu un amestec de 1% povidonă-iod şi
3,0% peroxid de hidrogen.
(Grupul 2Cadran B: detartraj ultrasonic plus irigare subgingivala cu 1%
povidonă-iod.
(Grupa 3) Cadran C: detartraj ultrasonic plus irigare subgingivala cu ser
fiziologic.
(Grupa 4) Cadran D: Nu exista tratament.

VIII.3.3. REZULTATE
3.1. Caracteristici ale subiecţilor
Din 16 pacienţi iniţial înrolaţi în studiu, 13 pacienţi (8 B şi 5 F) au
finalizat urmărirea de 3 luni.
Media (± DS) de vârstă a pacienţilor a fost 42.92 ± 7.55 ani cu o serie
de 30-54 de ani. Aceştia au prezentat un total de 284 de dinţi. Dintre aceştia,
69 dinţi (24,3%) au fost trataţi cu povidonă-iod plus peroxid de hidrogen, 71
dinţi (25%) cu povidonă-iod, numai 73 dinţi (25,7%) cu soluţie salină, şi 71
dinţi (25%) au fost în grupul de control (netrataţi) .
3.2. Calibrarea examinării
Dublul măsurătorilor de sondaj aprofundat la cinci pacienţi a dat
rezultate similare în proporţie de 90% cu variaţie de acord 0,5 mm. Diferenţa
mediei dintre prima şi a doua măsurare a fost <0,2 mm.
3.3. Indexul de placă (tabelul 1)
Grupele 1-4 au arătat o reducere semnificativă statistic a scorului de
placă în urma tratamentului (P <0,05), fără diferenţe semnificative din punct
de vedere statistic între testare şi control la grupuri de la orice vizită (P>
0,05).
3.4. Sângerarea la sondare (tabelul 2)
Toate grupurile au arătat o reducere semnificativă statistic în
sângerarea la sondare la 6 săptămâni şi vizite de 3 luni, dar fost mai puţin
pronunţată în grupul de control (P <0,05).

pg. 36
3.5. Sondajul pungilor parodontale (tabelul 3)
La examinarea de bază, Grupul 3 care au primit irigaţii saline a avut o
valoare mai mare medie de sondare în profunzime în comparaţie cu alte
grupuri. Cele trei grupe de test 1-3 au avut valori statistic semnificative mai
mici decât sondajul la cadranul de control atât la 6 săptămâni cât şi la
vizitele de după 3 luni (P <0,05). Pentru grupul de control,
reducerea în profunzime a sondajului a fost semnificativă statistic numai la
vizita de 3 luni (P <0,05).
3.6. Procentul de site-uri cu adâncime mm P3 si <6 mm
La momentul iniţial, nu a existat nici o diferenţă statistic semnificativă în
procentul de site-uri cu adâncime mm P3 si <6 mm între cele patru grupuri
(p> 0,05). La 6 săptămâni şi 3 luni nu au fost statistic reduceri semnificative în
procentul de site-uri cu adâncime mm P3 si <6 mm, în trei grupe de test. Cu
toate acestea, nu a existat statistic schimbare semnificativă nici în grupul de
control.
1 Povidine_: SACO medicale, Riyadh, Arabia Saudită.
2 Hay oxide_: Hayat Factory, Dammam, Arabia Saudită.
3Utilizarea povidonă-un amestec de iod şi peroxid de hidrogen 129
3.7. Recesiunea gingivală
Nu a fost nici o diferenţă semnificativă statistic în Recesiunea gingivală
între grupurile la examenul iniţial (P> 0,05). La 6 săptămâni de evaluare,
Grupul 2 au avut statistic recesiunea gingivală semnificativ mai mare
comparativ cu grupul de control şi Grupa 1. Cu toate acestea, trei grupuri de
testare au avut semnificativ statistic mai mare recesiunea gingivală
comparativ cu grupul de control la vizita de 3 luni (P <0,05).
3.8. Compararea nivelului de ataşament clinic (tabelul 6)
Nu a fost statistic semnificativ câştig de fixare în trei grupuri de
tratament atât la 6 săptămâni şi 3 luni (P <0,05). La vizita de 3 luni câştigul de
fixare nu a fost semnificativ statistic în grupul de control (P <0,05).
VIII.3.4. DISCUȚII
Prezentul studiu clinic a fost conceput pentru a evalua clinic efectele
utilizării adjuvant de povidonă-iod, cu, sau fără, peroxid de hidrogen ca
agenţi de răcire şi dezinfectanţi în timpul detartrajului ultrasonic si
surfasajului radicular în tratamentul parodontitei cronice – formele uşoară la
moderată.
La fiecare subiect, cavitatea orală a fost împărţit în patru cadrane.
Folosind tabelul de randomizare, un cadran selectat a fost ales
pentru a primi una dintre cele trei modalităţile de tratament, în timp ce
cadranul patra a servit ca un martor de control.

pg. 37
Designul split-mouth are avantajul de a elimina - variabilele intre
subiecţi. Cu toate acestea, implică riscul de a transfera povidonă-iod, cu, sau
fără, peroxid de hidrogen de la cadrane evaluate altora.
Un alt dezavantaj al acestui proiect a fost prezenţa de site-uri
netratate care ar putea acţiona ca un rezervor al agenţilor patogeni pentru
parodonţiu . Acest lucru ar putea implica subestimarea rezultatelor, dar nu
afectează comparaţia între grupurile de tratament în măsura în care ca
acestea pot fi afectate în mod egal. Selecţia povidonă-iod ca tratament
adjuvant în timpul detartrajului ultrasonic si surfasajului radicular s-a bazat
pe etiologia microbiană a bolilor parodontale. Povidon- iod este, probabil,
agentul cel mai frecvent utilizat ca antiseptic în practica medicală, posedă o
impecabilă istorie de siguranţă, spectru larg de acţiune antiseptice şi cost
redus (Reimer et al., 2002).

Modificarea procentului de situs-uri cu sângerare la modificarea nivelului recesiunii gingivale

sondare la 6 săptămâni
90
80
70
40
34,5 60
27,9 34,0 50 Grupa 1
20 40
Grupa 2
30
0 Grupa 3
6 săptămâni 20
Grupa 1 Grupa 1 10
Grupa 2
Grupa 3 0
Grupa 2 inițial 6 3 luni
Grupa 3 săptămâni

↑ Grafic nr. 31 – Modificarea procentuală a ↑Grafic nr.32 – Modificarea nivelului


situsului la 6 săptămâni. recesiunii gingivale.

modificarea nivelului atașamentului clinic

7,2
7
6,8
6,6
6,4 Grupa 1
6,2 Grupa 2 ← Grafic nr. 33 – Modificarea nivelului
6 atașamentului clinic.
5,8 Grupa 3
5,6
inițial 3 luni

pg. 38
VIII.3.5. CONCLUZII
- Povidon-iod, cu sau fără peroxid de hidrogen a nu sporeşte
eficacitatea tratamentului nechirurgical al formelor de parodontită cronică
uşoară/ moderată.
- Adăugarea de peroxid de hidrogen nu a îmbunătăţit eficacitatea
povidonă-iod ca o adjuvantă la tratamentul nechirurgical al formelor de
parodontită cronică uşoară/ moderată.

CAP.IX
STUDIU CLINIC PRIVIND APLICAREA UNOR TEHNICI NECONVENŢIONALE CA
ADJUVANT ÎN TRATAMENTUL BOLII PARODONTALE-DISPOZITIVUL
PERIOWAVE

IX.1 DATE GENERALE


În ultimii ani s-au realizat multe investigații în ceea ce priveşte
efectele antimicrobiene ale agenților fotoactivați care acționează selectiv
asupra bacteriilor parodontale.
Tratamentul prin fotodezinfecție are 2 etape. Prima etapă este
aplicarea substanței la nivelul pungii parodontale, substanța care aderă
selectiv la bacteriile patogene. În cea de-a doua etapă se aplică un fascicol de
lumina tip laser cu lungime de undă de 670nm pentru 60 sec.
Periowave ( Ondine Biopharma,Vancouver,Canada) este un astfel de
dispozitiv utilizat în fotodezinfecția pungilor parodontale.
IX.2. SCOPUL STUDIULUI
Scopul acestui studiu realizat în cadrul cabinetului propriu, este de
evaluare a efectelor aplicării terapiei de fotodezinfecție cu Periowave în
boala parodontală prin determinarea modificărilor indicilor parodontali .
IX.3. MATERIAL ŞI METODĂ
În scopul identificării efectelor aplicării terapiei terapiei de
fotodezinfecție cu Periowave, am urmărit prevalenţa indicilor clinic-bilogici în
rândul unui lot de 26 de subiecţi, cu vârsta cuprinsă între 20-50 ani, dintre
care 16 femei şi 10 bărbaţi, examinaţi în perioada 2008-2009, în cadrul
cabinetului propriu.
Subiecții au fost aleşi după umatoarele criterii :
1. toți prezentau parodontită cronică formă medie sau severă
2. nu prezentau afecțiuni sistemice
3. nu au folosit antibiotice sau antiinflamatoare în ultimele 3 luni
4. nu au făcut tratamente parodontale în ultimul an

pg. 39
5. s-au ales câte 2 spații interproximale la fiecare subiect ( test şi
control)
6. la sondaj, pungile parodontale aveau adâncime între 3-6 mm

IX.4. REZULTATE

modificarea sângerării gingivale şi a indicelui de placă bacteriană


6,89
10
5,87
1,76
2,17 placa bacteriana

sângerarea la sondare
0
1 luna 12 luni
Grafic nr. 34 - Modificarea sângerării gingivale şi a indicelui de placă bacteriană
Rezultatele au arătat o reducere semnificativă a PD şi BOP şi în parte
câştig de ataşament semnificativ.
Scăderi semnificative după terapie au fost observate pentru
adâncimea pungii (p<0.001) BOP (p<0.001) şi placă (p<0.005).
În ianuarie 2007 rezultatele sondajului parodontal indică o reducere
a adâncimii pungii la 2-5 mm (față de 9mm), fără semne de inflamație sau
sângerare.
Tratamentul de întreținere constând în detartraj şi chiar
fotodezinfecție se va realiza la intervale de 3 luni până la remisia afecțiunii
parodontale în totalitate.
↓Grafic nr.35 - Modificarea adâncimii pungii parodontale

modificarea adâncimii pungii parodontale

2,3
12
luni 6,3

6,3
1
luna 9

0 10
Î

pg. 40
n cazul 1 tratamentul parodontal asociat cu fotodezinfecția cu Periowave a
dus la obținerea unor rezultate foarte bune, evidențiate prin reducerea
sângerării gingivale dar şi a pierderii osoase la nivelul situsurilor afectate.
Aceste situsuri rămân neafectate şi stabile anatomic cel puțin peste 12 luni
post-terapie.
În cazul 2 s-a observat o reducere semnificativă a inflamației
gingivale la 7 zile după tratamentul parodontal, administrarea de
metronidazol şi tratamentul cu Periowavw. La 6 luni după tratament,
adâncimea pungilor s-a redus semnificativ.
Nivelul ataşamentului a arătat o scădere semnificativă la 3 luni dar
nu a reuşit să fie semnificativă la 12 luni(p<0.059), deşi a fost demonstrată
stabilizarea nivelului ataşamentului.
Pungile mai adânci de 6mm au arătat cea mai mare scădere atât a
adâncimii pungii dar şi a nivelului de ataşament. Situsurile intermediare de 4-
6mm au arătat o îmbunătățire moderată în adâncimea pungii în timp ce
situsurile mai puțin adânci au arătat cea mai mică schimbare.
IX.5. DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Fotodezinfecția cu ajutorul Periowave reprezintă o metodă eficientă
în tratamentul afecțiunilor parodontale , ca metoda adjuvantă în asociere cu
detartrajul şi chiuretajul parodontal.

CAP.X
EFECTELE CLINICE ALE APLICĂRII TERAPIEIE LASER ÎN TRATAMENTUL
NECONVENŢIONAL AL BOLII PARODONTALE

X.1 STUDIUL CLINIC DE EVALUARE A EFECTULUI ANTIINFLAMATOR AL


EFECTULUI ANTIINFLAMATOR AL LASERULUI TERAPEUTIC ÎN CONJUNCȚIE
CU DETARTRAJUL ŞI SURFASAJUL.

X.1.1. DATE GENERALE


Arsenalul terapeutic în boala parodontalã cunoaşte pe zi ce trece tot
mai multe opţiuni. Pe lângă principiile clasice de tratament antiinflamator,
utilizarea laserului capătă noi valențe.
Recent au pătruns în medicină laserii speciali a căror putere şi
modalitate de emisie nu ating nivele distructive asupra ţesuturilor vii. Din
această categorie a laserilor atermici (soft-laser, laseri moi) cel mai răspândit
este laserul cu He-Ne.

pg. 41
X.1.2. MATERIAL ŞI METODĂ
Pentru evaluarea efectului antiinflamator al laserului, efectuat în
conjuncţie cu tratamentul etiologic, am întreprins un studiu clinic pe 45 de
pacienţi cu vârste cuprinse între 16 – 75 de ani, 22 bărbaţi şi 23 femei, din
lotul total luat în studiu.
La aceşti pacienţi am urmărit modificările apărute la nivelul
ţesuturilor parodontale legate predominant de prezenţa plăcii, cât şi efectul
benefic al terapiei laser.
La pacienţii cuprinşi în studiu, examenul clinic a căutat să pună în
evidenţă forma de boală atât prin evaluarea semnelor inflamatorii –
sângerare gingivală cât şi prin evaluarea celorlalte caracteristici ale
parodonţiului de susţinere.
Pentru determinarea inflamaţiei gingivale situate la nivelul papilelor
am utilizat indicele de sângerare papilară – PBI a lui Saxen şi Muhlemann.
Am constatat existenţa sângerărilor fie provocate de explorarea
instrumentală sau de periaj ca şi a sângerării spontane relatate de către
pacienţi.
La pacienţii luaţi în studiu s-a efectuat întreg algoritmul terapeutic
presupus de prima fază-terapia etiologică
1. Detartraj subgingival - care s-a realizat într-o singură
şedinţă după detartraj supragingival ultrasonic.
2. Tratament combinat - detartraj subgingival şi laser-terapie.
Pentru comparaţia rezultatelor s-a utilizat terapia laser la nivelul
unei hemiarcade, cealaltă servind drept martor.
Efectul antiinflamator al terapiei laser a fost evaluat prin
înregistrarea indicelui de sângerare papilară.
Aparatul laser utilizat face parte din categoria laserelor diodă
Therapy Laser Model CTL-1106M.
X.1.3. REZULTATE
În urma examenului clinic al diferitelor forme şi intensităţi ale
stărilor inflamatorii parodontale am pus diagnosticul de:
 gingivită acută ulcero-necrotică – 2 cazuri;
 gingivită cronică predominant bacteriană – 21 cazuri,
 parodontită agresivă – 6 cazuri;
 parodontită cronicã – 16 cazuri cu diferite forme şi grade de afectare
(superficială, medie, profundă);

pg. 42
Parod. Cr. severă

4
Parod. Cr. moderată

7
Parod. Cr. uşoară

7
Parodontită agresivă

21
Gingivită cronică

GUN

2
0 5 10 15 20 25

Grafic nr. 36.

4.5
4
3.5
3
Valoare iniţialã
2.5
Tratament conveţional
2
Terapie LASER
1.5
1
0.5
0
A. D. A. L. A. M. M. A. B. V. C. I. C. M. C.L. D. C. D. M. F. T. G. C. G. P. L. I. L. S. O. P. P. I. P. M. P. V. S. D. S. S. S.O. S.V. V. A. V. T.

X.1.4. DISCUŢII
În cadrul terapiei locale, la pacienţii cu gingivită, după conştentizare,
motivare şi revelarea plăcii, din prima şedinţă s-a aplicat tratamentul laser al
fiecarei papile (doza 1J) după care pacientul a fost trimis acasă, fiind
reprogramat după două zile.
În şedinţa următoare, datorita efectului antinflamator al laserului
care a redus sângerarea gingivală, edemul şi durerea, s-a efectuat detartrajul
complet, aplicându-se la terminarea procedurii tratamentul laser, câte 1J
pentru fiecare papilă, timp total de tratament: 15min.
X.1.5. CONCLUZII
 Folosirea laserului asigură multe avantaje în tratamentul pacienților cu
afecţiuni parodonale inflamatorii: reducerea inflamaţiei gingivale,
reducerea sensibilităţii coletelor post detartraj/surfasaj, reducerea
sângerării, vindecarea mai rapidă a rănilor şi durere mai mică
 În mod limpede laserul nu poate îmbunătăţi igiena orală a pacientului,
nici nu poate indepărta placa.
 Din acest motiv educaţia sanitară, o bună motivaţie a pacientului şi,
desigur, îndepărtarea prin diferite mijloace profesionale a plăcii şi
tartrului trebuie să formeze întotdeauna baza tratamentului
 Tratamentul cu laser este doar o terapie în completare a tratamentului
clasic, fără de care radiaţia luminoasă coerentă este un lux fără finalitate
medicală.

pg. 43
X.2 ÎMBUNĂTĂȚIREA VINDECĂRII PLĂGII POSTOPERATORII ÎN
GINGIVECTOMIE PRIN LASER CU UN NIVEL SCĂZUT AL RADIAȚIEI: STUDIU
CLINIC

X.2.1 SCOPUL STUDIULUI


Laserele au fost din ce în ce mai utilizate în stomatologia modernă
începând cu 30 de ani în urmă. O gama largă de lasere, cum ar fi cele de CO2,
Nd:Yag şi Er:Yag sunt utilizate în domeniul parodontologiei blânde şi dure a
ablării țesuturilor, surfasarea suprafețelor radiculare, chiuretarea pungilor,
eliminarea bacteriilor şi diverse tehnici chirurgicale.
Scopul acestui studiu pilot a fost de a evalua efectele LLLT în vindecarea
plăgilor gingivale după operațiunile de gingivectomie şi gingivoplastie .
X.2.2. MATERIAL ȘI METODĂ
Douăzeci de pacienți selectaţi din cazuistica proprie cu inflamație
gingivală hiperplazică simetrică la nivelul dinților au fost incluşi în acest
studiu. După gingivectomie şi gingivoplastie, o diodă laser (588nm) a fost
aplicată aleatoriu de o parte şi de alta a zonei operate timp de 7 zile . Zonele
chirurgicale au fost evidențiate de către o soluție (Mira-2-tones) pentru a
vizualiza acele zone în care epiteliul este absent.
X.2.3. REZULTATE
În ciuda timpului prelungit necesar pacienții au tolerat bine LLLT.
Deşi nu au existat diferențe statistic semnificative între colorația suprafețelor
zonelor pe care s-a aplicat LLLT şi situsurile de control imediat după
intervenția chirurgicală, situsurile unde s-a aplicat LLLT au avut o colorație
mai puțin intensă în comparație cu colorația zonelor de control în ziua a 3a ,
a7a şi a 15a post-operator .
În limitele acestui studiu, rezultatele au arătat că LLLT poate spori
epitelizarea şi îmbunătățeşte vindecarea plagii după operațiile de
gingivectomie şi gingivoplastie .

1000
800
600
400 frontal
200 lateral
0
localizarea tratamentului
pe zone

Grafic nr.37 – Localizarea tratamentului pe zone.

pg. 44
Tabelul nr. 12. - Compararea plăgii din situsurile unde a fost aplicat LLLT cu
situsurile de control inițial şi post-operator la 3 zile , 7 zile şi 15 zile
LLLT-mediu Situsuri contol p Wilcoxon’s
(minim-maxim) valoare medie test
(minim-maxim)
Inițial 2.05 (0.95-3.01) 0.145
La 3 zile 1.53 (0.53-2.32) 1.60 (0.71-2.41) 0.001
La 7 zile 0.61 (0.17-1.48) 1.02 (0.38-1.93) 0.001
La 15 zile 0.17 (0.06-0.41) 0.33 (0.16-0.56) 0.001
p Friedman’s test 0.0001 0.001

Compararea plagii din situsurile unde a fost aplicat LLLT

La 15 zile 0,33

La 7 zile 1,02

La 3 zile 1,6

Initial 2,05 1 1 1 1

0 2 4 6 8
Grafic nr. 38 – Compararea plăgii din situsurile unde a fost aplicat LLLT.
X.2.4. DISCUȚII

Utilizarea LLLT în tratamentele dentare şi parodontale a fost subiectul a


numeroase studii in vitro şi in vivo . Creşterea interesului în domeniul
utilizării LLLT este bazat pe percepția pacienților conform căreia acesta este
un tratament minim invaziv şi lipsit de durere.
X.3. CONCLUZII
În concluzie, tratamentul cu laser se aşteaptă a servi ca o metodă
alternativă sau adjuvantă la terapia mecanică convențională parodontală
darorită unor avantaje, cum ar fi mânuirea uşoară, timp de tratament scurt,
efecte de hemostază şi de decontaminare şi sterilizare. Pe lânga toate
laserele, laserul Er:YAG posedă caracteristici potrivite pentru tratamentul
oral, datorat abilității de a îndepărta țesutul moale şi dur cu leziuni minime.

CONCLUZII GENERALE

1. În scopul identificării efectelor aplicării terapiei etiologice locale


parodontale, am urmărit prevalenţa indicilor clinic-bilogici în rândul unui
lot de 336 de subiecţi, cu vârsta cuprinsă între 20-70 ani, dintre care 186

pg. 45
femei şi 150 bărbaţi, examinaţi în perioada 2007-2009, în Clinica de
Odontologie – Parodontologie, a Facultăţii de Medicină dentară, UMF Gt.
T. Popa, Iaşi precum şi în cadrul cabinetului propriu.
2. Studiul a arătat că numărul situsurilor afectate continuă să crească cu
vârsta, şi că între 40 şi 50 de ani, 10% din toate situsurile disponibile
prezentau ILA. Cu cât subiecții se apropiau de vârsta de 60 de ani, mai
mult de 20% din toate situsurile erau afectate. Într-adevar la aproximativ
75% din subiecții, 50% din situsuri, sau 60-65% de situsuri aveau ILA
indicând că, în clasa de mijloc a populației cu o istorie a preocupării
sănătății orale, cea mai rapidă creştere a incidenței de noi leziuni
parodontale au avut loc între 50 şi 60 de ani. Trebuie reținut faptul că
individul apropiindu-se de vârsta de 60 de ani prezintă jumatate din
situsurile dinților disponibile încă sănătoase.
3. Majoritatea efectelor benefice ale SRP au apărut în primele 3 luni cu
nivele ale ataşamentului şi adâncimii pungii rămânând relative
neschimbate la intervale de timp ulterioare. Deci datele existente au
impus un proces în 2 stadii în care majoritatea beneficiilor clinice şi poate
chiar şi cele biologice se produc într-un interval de timp mic urmate de o
perioadă de stabilitate ajutate de detatrajele periodice şi procedurile de
îngrijire la domiciliu.
4. Scăderi semnificative după SRP au fost observate pentru adâncimea
pungii (p<0.001) BOP (p<0.001) şi placă (p<0.005). Adâncimea pungii şi
BOP a fost în continuă scădere pe perioada de 12 luni.
5. Nivelul ataşamentului a arătat o scădere semnificativă la 3 luni după SRP
dar nu a reuşit să fie semnificativă în timp de 12 luni (p<0.059), deşi a
fost demonstrată stabilizarea nivelului ataşamentului.
6. Astfel, scopul unui alt studiu din cadrul cercetării personale a fost de a
evalua implicațiile clinico-biologice şi factorii locali ce determină
rezultatul iniţial al terapiei parodontale conservatoare sau chirurgicale.
7. Rezultatele observate în acest studiu după DM/S sunt în concordanţă cu
observaţiile raportate de alţi autori la 3 şi 6 luni după debridarea
nechirurgicală a dinţilor monoradiculari. Reducerea AP observată de noi
şi câştigul de ataşament clinic după 6 luni de terapie confirmă datele
printr-o metaanaliză a terapiei parodontale nechirurgicale versus
chirurgicale ce raportează o reducere a AP de 1,07mm şi un câştig de
ataşament vertical (PAL-V) de 0,6mm la situsurile de bază AP 4-6 mm 6
luni după DM/S.
8. Abordările chimioterapeutice includ aplicarea topică de antiseptice sau
de agenţi de administrare locală a medicamentelor cu eliberare
prelungită care sunt destinate a preveni acumularea de placă şi a
dezinfecta suprafeţele radiculare şi ţesuturile parodontale adiacente.

pg. 46
9. Acidul hialuronic (hialuronan) este un glicozaminoglican cu proprietăți
antiinflamatorii şi antiedematoase.
10. În cadrul cercetării personale am efectuat un studiu cu acest produs care
a fost evaluat sub formă de gel pentru efectele sale în tratamentul
gingivitei induse de placă.
11. Tipul de tratament al fiecărui situs a fost ales prin simpla distribuţie după
detartraj supragingival: lotul 1 – DM/S + placebo.(13 pacienţii) lotul 3 –
DM/S + aplicare gel acid hialuronic (17 pacienţi)
12. Indicele de placă - S-a observat o reducere statistică semnificativă
(p<0.05) în cadrul tuturor grupurilor de la perioada iniţială T1 la T2.
Reducerea de la T1 la T2 nu a fost semnificativă. Nu au existat diferenţe
semnificative (p>0.05) între grupuri.
13. Îndepărtarea mecanică a biofilmului bacterian rămâne etapa cea mai
importanta în terapia parodontitei. Substanțele antimicrobiene
administrate local sau general, în combinație cu tratamentul mecanic
sunt folosite ca mijloace adjuvant în terapia parodontală.
14. În ultimii ani s-au realizat multe investigații în ceea ce priveşte efectele
antimicrobiene ale agenților fotoactivați care acționează selectiv asupra
bacteriilor parodontale.
15. Utilizarea fotosensibilizarii în tratamentul parodontal are multiple
beneficii, incluzând reducerea rezistenței la antibiotice, capacitatea de a
trata în profunzime pungile parodontale, de a inactiva factorii de
virulență bacteriană, fiind uşor de utilizat.
16. Pentru evaluarea efectului antiinflamator al laserului, efectuat în
conjuncţie cu tratamentul etiologic, am întreprins un studiu clinic
urmărind modificările apărute la nivelul ţesuturilor parodontale legate
predominant de prezenţa plăcii, cât şi efectul benefic al terapiei laser.
17. Tratamentul combinat a arătat o reducere a inflamaţiei gingivale, de la
valori medii iniţiale de 3,56 la 1,25, faţă de tratamentul convenţional
unde valorile medii ale PBI s-au redus până la valori medii de 1,75.
18. Contrar progreselor semnificative în cunoaşterea patogenezei bolii şi a
factorilor care afectează progresia bolii, metodele tradiţionale de
detartraj mecanic ale suprafeţei dentare cu scopul de a îndepărta
acumulările de la acest nivel continuă să fie o parte integrală din cadrul
terapiei parodontale. Cercetări noi asupra raţionamentului din cadrul
terapiei convenționale şi neconvenționale a pungii parodontale continuă
să valideze importanţa terapiei direcţionate în sensul îndepărtării şi
schimbării biofilmului bacterian precum şi în sensul îndepărtării factorilor
care retenţionează şi facilitează formarea biofilmului.

pg. 47
BIBLIOGRAFIE

1. ALKAN A., AYKAC Y., BOSTANCI H.: Does temporary splinting before
non-surgical therapy eliminate scaling and root planing-induced
trauma to the mobile teeth? J Oral Sci 2001: 43: 249 254.
2. ALMEIDA-LOPES L., RIGAU J., ZANGARO R. A., GUIDUGLI-NETO J. &
JAEGER M. M. M.: (2001) Comparison of the low level laser therapy
effects on cultured human gingival fibroblasts proliferation using
different irradiance and same fluence. Lasers in Surgery and
Medicine 29, 179–184.
3. AL-SHAMMARI K.F., GIANNOBILE W.V., ALDREDGE W.A., IACONO
V.J.,EBER R.M., WANG H.L., ORINGER R.J.: Effect of non-surgical
periodontal therapy on C-telopeptide pyridinoline crosslinks (ICTP)
and interleukin-1 levels. J Periodontol 2001: 72:1045 1051
4. ALTMAN D.G., DECKS J.J., CLARKE M., CATES C.: The quality of
systematic reviews. High quality reporting of both randomised trials
and systematic reviews should be priority. BMJ 2000: 321: 297-299
5. ALTMAN D.G., SCHULZ K.F., MOHER D.: Turning a blind eye: testing
the success of blinding and the CONSORT statement. BMJ 2004: 328:
1135.
6. AMORIM J. C., DE SOUSA G. R., DE BARROS S. L., PRATES R. A.,
PINOTTI M. & RIBEIRO M. S. : (2006) Clinical study of the gingiva
healing after gingivectomy and low-level laser therapy.
Photomedicine and Laser Surgery 24, 588–594
7. AXELSSON P., NYSTROM B., LINDHE J.: The long-term effect of a
plaque control program on tooth mortality, caries and periodontal
disease in adults. Results after 30 years of maintenance. J Clin
Periodontol 2004: 31: 749 757
8. BICKLEY S.R., GLENNY A.M.: The Cochrane oral health group trials
register: electronic searching and beyond. J Dent Educ 2003: 67: 925
930.
9. BRADY HANCOCK E., DONALD H. NEWELL: Preventive strategies and
supportive treatment.Periodontology 2000, 2000, 25, 59-76
10. BRONZWAER S., LONNROTH A., HAIGH R.: The European
community strategy against antimicrobial resistance. Euro Surveill
2004: 9: 1 3.
11. CANAKCI V., ORBAK R., TEZEL A., CANAKCI C.F.: Clinical response to
experimental forces and non-surgical therapy of teeth with various
alveolar bone loss. Dent Traumatol 2002: 18:267 274.
th
12. CARANZZA F.A., NEWMAN M.G.: Clinical Periodontology 9 Edition,
WB Saunders Co Philadelphia, 2004

pg. 48
13. CARS O., MOLSTAD S., MELANDER A.: Variation in antibiotic use in
the European Union. Lancet 2001: 357: 1851 1853.14.
14. CLARKE M., ALDERSON P., CHALMERS I.: Discussion sections in
reports of controlled trials published in general medical journals.
JAMA 2002: 287: 2799 2801.
15. CLARKE M., OXMAN A.D.: Cochrane Reviewers’ Handbook, 4.1.6
updated January 2003]. The Cochrane Library, Issue 1. Oxford:
Oxford Update Software, 2003.
16. CLARKSON J., HARRISON J., ISMAIL A., NEEDLEMAN I.,
WORTHINGTON H.: Evidence Based Dentistry for Effective Practice.
London: Martin Dunitz, Taylor & Francis Group, 2003.
17. COBB C.M.: (2006) Lasers in periodontics: a review of the literature.
Journal of Periodontology 77, 545–564
18. DARVEAU R.P., TANNER A., PAGE R.C.: The microbial challenge in
periodontitis. Periodontol 2000 1997: 14: 12 32.
19. DONOS N., D’AIUTO F., RETZEPI M. & TONETTI M.: Evaluation of
gingival blood flow by the use of laser Doppler flowmetry following
periodontal surgery. A pilot study. Journal of Periodontal Research
2005, 40, 129–137.
20. DRISKO C.H., LEWIS L.H.: “Ultrasonic instruments and antimicrobial
agents in supportive periodontal treatment and retreatment of
recurrent or refractory periodontitis” Periodontology 2000, vol. 12,
1996: 90-115
21. DRISKO C.H.:Trends in surgical and nonsurgical periodontal
treatment.JADA 131: 31-37S June 2000
22. DRISKO C.H.: Non-surgical periodontal therapy. Periodontol 2000
2001: 25: 77–88.
23. EGGER M., DAVEY SMITH G., ALTMAN D.G.: Systematic Reviews in
Health Care. Meta-Analysis in Context. London: BMJ Publishing
Group, 2003.Elley K, Gold L, Burls A,
24. FUJISE O., HAMACHI T., INOUE K., MIURA M., MAEDA K. :
Microbiological markers for prediction and assessment of treatment
outcome following non-surgical periodontal therapy. J Periodontol
2002: 73: 1253 1259.
25. GARCIA RI., HENSHAW MM.: Relationship between periodontal
disease and systemic healt. Periodontology 2000, 2001,25,21-36
26. GRAY M. SCALE AND POLISH: for Chronic Periodontal Disease. A
West Midlands Development and Evaluation Service Report,
Birmingham, UK: West Midlands Health Technology Assessment
Group, 2001.

pg. 49
27. HAFFAJEE AD., SOCRANSKY SS., GUNSOLLEY JC.: Systemic
antiinfective periodontal therapy. A systematic review. Ann
Periodontol 2003: 8: 115 181.
28. HALLMON W., ROSSMARRIN JA.: The role of drugs in the
pathogenesis of gingival overgrowth. Periodontology 2000, 1999, 21,
176-196
29. HALLMON WW., REES TD.: Local anti-infective therapy: mechanical
and physical approaches. A systematic review. Ann Periodontol
2003: 8: 99 114.
30. HEASMAN PA., MCCRACKEN GI., STEEN N.: Supportive periodontal
care: the effect of periodic subgingival debridement compared with
supragingival prophylaxis with respect to clinical outcomes. J Clin
Periodontol 2002: 29 (Suppl. 3): 163 172.
31. HOPKINS, J. T., MCLODA, T. A., SEEGMILLER, J. G.& DAVID BAXTER,
G.:(2004) Low-level laser therapy facilitates superficial wound
healing in humans: a triple-blind, sham-controlled study. Journal of
Athletic Training 39, 223–229
32. HUNG HC, DOUGLASS CW. Meta-analysis of the effect of scaling and
root planing, surgical treatment and antibiotic therapies on
periodontal probing depth and attachment loss. J Clin Periodontol
2002: 29: 975 986.
33. ISHIKAWA I., NAKASHIMA K.: Induction of the immune response to
periodontopathic bacteria and its role in the pathogenesis of
periodontitis. Periodontology 2000, 1997; 14: 79-111
34. JEFFCOAT MK, PALCANIS KG, WEATHERFORD TW, REESE M, GEURS
NC, FLASHNER M. Use of a biodegradable chlorhexidine chip in the
treatment of adult periodontitis: Clinical and radiographic findings. J
Periodontol 2000;71:256-262.
35. KINANE D.F.,PODMORE M.: Etiopathogenesis of periodontitis in
children and adolescents. Periodontology 2000,2001,26, 54-91.
36. KREISLER, M., AL HAJ, H. & D’HOEDT, B. (2005) Clinical efficacy of
semiconductor laser application as an adjunct to conventional
scaling and root planing. Lasers in Surgery and Medicine 37, 350–
355.
37. LAMSTER IB: “In-office diagnostic tests and their role în supportive
periodontal treatment” Periodontology 2000, 1996; 12: 49-55
38. LOOMER PM. Microbiological diagnostic testing in the treatment of
periodontal diseases. Periodontol 2000 2004:34: 49 56.
39. MÂRŢU SILVIA, MOCANU CONSTANŢA: Parodontologie clinică, Ed.
Apollonia, 2000.

pg. 50
40. MÂRŢU SILVIA, MOCANU CONSTANŢA: “Surfasajul: indicaţii şi limite
în management-ul bolii parodontale” Rev. Med. Stomatologică,
1999; vol. 3, nr. 5: 35-36
41. MOMBELLI A, SCHMID B, RUTAR A, LANG NP. Persistence patterns
of Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia / nigrescens and
Actinobacillus actinomycetemcomitans after mechanical therapy of
periodontal disease. J Periodontol 2000: 71: 14 21.
42. OZCELIK, O., HAYTAC, M. C. & SEYDAOGLU, G.(2008) Enamel matrix
derivative and low level laser therapy in the treatment of intrabony
defects: a randomized placebocontrolled clinical trial. Journal of
Clinical Periodontology 35, 147–156.
43. PIHLSTROM B.L.:Periodontal risk assessiment, diagnosis and
treatment planing. Periodontology 2000, 2001, 25, 37-58..
44. SCHWACH-ABDELLAOUI K, VIVIEN-CASTIONI N, GURNY R. Local
delivery of antimicrobial agents for the treatment of periodontal
diseases. Eur J Pharm Biopharm 2000: 50: 83 99.
45. VAN DER WEIJDEN GA, TIMMERMAN MF. A systematic review on
the clinical efficacy of subgingival debridement in the treatment of
chronic periodontitis. J Clin Periodontol 2002: 29 (Suppl. 3): 55 71.
46. YOSHINARI N, KAWASE H, MITANI A, ITO M, SUGIISHI S,
MATSUOKA M, et all Effects of scaling and root planing on the
amounts of interleukin-1 and interleukin-1 receptor antagonist and
the mRNA expression of interleukin-1b in gingival crevicular fluid
and gingival tissues. J Periodontal Res 2004: 39: 158 167.

pg. 51