1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINŢE ALE COMUNICĂRII

REZUMAT

Cultura vizuală: actori, discurs, practici offline și online

Studiu de caz: Dan Perjovschi

Conducător științific:

Prof. univ. dr. Daniela ROVENȚA-FRUMUȘANI

Doctorand:

Ana-Maria HANARU (SEZONOV)

BUCUREŞTI

2021
 2

Tabla de materii
Argument ................................................................................................................................... 7

Partea I: Cadrul teoretic și metodologic ................................................................................... 16

Capitolul 1: Artistul contemporan și rolul de actor-rețea.................................................... 16

1.1 Evoluții artistice postmoderne ......................................................................................... 16
1.2 Arta și comunicarea ......................................................................................................... 20
1.3 Perspectiva sociologică asupra comunicării artistice ...................................................... 28
1.3.1 Etapele de alcătuire ale unei opere de artă ................................................................ 30
1.3.2 Rolul dispozitivului socio-tehnic de Net art.............................................................. 33
1.3.3 Concluzii ................................................................................................................... 37
1.4 Rolurile sociale ale artistului conceptual contemporan ................................................... 38
1.5 Dimensiunea civică a artistului contemporan .................................................................. 45
1.6 Transformările artistice contemporane ............................................................................ 52
1.7 Concluzii .......................................................................................................................... 62
Capitolul 2 - Teoria actor-rețea ANT ..................................................................................... 65
2.1. Considerații preliminare asupra teoriei actor-rețea ANT .............................................. 65
2.2. Poziționarea metodologică ANT .................................................................................... 66
2.3 Diferențele teoretice dintre ANT și sociologia clasică .................................................... 68
2.4 Instrumente de cercetare ANT ......................................................................................... 71
2.5 Paradigma de cercetare Bruno Latour ............................................................................. 79
2.5.1 Definirea reasamblării sociale ANT ......................................................................... 80
2.5.2 Etapele de analiză ANT ............................................................................................ 84
2.5.3 Dimensiunea politică latouriană ............................................................................... 87
2.6 Arta și ANT ..................................................................................................................... 91
2.7 Concluzii .......................................................................................................................... 99
Capitolul 3: Dispozitivul - instrument conceptual și metodologic .................................... 103
3.1 Evoluția dispozitivului: de la panoptic la dispozitivul Net art ...................................... 103
3.1.1 Perspective teoretice preliminare ............................................................................ 104
3.1.2. Perspectiva tehno-semio-pragmatică ..................................................................... 108
3.2 Alternative de cercetare ale conceptului de dispozitiv .................................................. 110
3.2.1 Dimensiunea filosofică a conceptului foucaultian de dispozitiv ............................ 110
3.2.2 Teoria asamblajelor - perspectiva Deleuze/Guattari și DeLanda ........................... 111
3.2.3 Similarități conceptuale între ANT și teoria asamblaj ........................................... 115
 3

3.3 Dispozitivul de Net art ................................................................................................... 116

3.4 Dispozitivul online ........................................................................................................ 123
3.5 Facebook - dispozitiv socio-tehnic online ..................................................................... 131
3.5.1 Indicatorii interactivității Facebook de tip Like, Comment, Share ......................... 133
3.5.2 Rolul Facebook în configurarea practicilor sociale emergente ............................... 134
3.5.3 Intervențiile online - artefacte ale implicării civice ............................................... 140
3.5.4 Facebook - spațiu heterotopic ................................................................................. 145
3.5.5 Funcția interconectivă # .......................................................................................... 147
3.6 Dispozitivul artistic de expunere ................................................................................... 150
3.7 Concluzii privind funcționalitatea conceptului de dispozitiv ........................................ 151
Capitolul 4: Designul și metodologia cercetării .................................................................. 155
4.1 Concepte necesare ......................................................................................................... 155
4.2 Designul cercetării ......................................................................................................... 161
4.3 Metode și instrumente de cercetare ............................................................................... 164
4.3.1 Descrierea preliminară a corpusului ....................................................................... 164
4.3.2. Metoda principală de cercetare - studiul de caz ..................................................... 165
4.3.3. Netnografia - metoda etnografică online ............................................................... 170
4.3.4 Grila de observație participativă online .................................................................. 172
4.3.5 Adaptarea schemei de analiză netnografică la dispozitivul Facebook.................... 175
4.3.6 Interviul - instrument și metodă de analiză ANT.................................................... 181
4.3.7 Analiza de documente ............................................................................................. 182
4.3.8 Perspective de analiză ale imaginii ......................................................................... 183
4.3.8.1 Grile de analiză ale desenului........................................................................... 183
4.3.8.2 Fotografia - obiect iconic de protest ................................................................. 192
4.4 Concluzii ........................................................................................................................ 195

Partea a II-a: Analiza dimensiunii de comunicare artistică offline ..................................... 197

Capitolul 5: Desenul politic - element discursiv și sursă de controverse ............................. 197

5.1 Desenul politic - obiect hibrid artistic și comunicativ ................................................... 198
5.1.1 Elementele grafice ale limbajului vizual................................................................. 199
5.1.2 Transformări și operații grafice .............................................................................. 211
5.1.3 Dimensiuni socio-semiotice ale designului perjovschian ....................................... 213
5.1.4 Gramatica vizuală perjovschiană ............................................................................ 222
5.2 Componenta tematică - sursă de controverse ................................................................ 226
 4

5.2.1 Tematica politică ..................................................................................................... 226

5.2.2 Reprezentarea condiției umane ............................................................................... 233
5.3 Concluzii ........................................................................................................................ 240
Capitolul. 6: Transformarea evenimentelor curente în subiecte de interes civic .............. 244
6.1 Reprezentarea artistică a imigrației ............................................................................... 244
6.2 Imigrația - preocupare tematică artistică de interes public ........................................... 249
6.3 Expunerea artistică a fenomenului imigrației ................................................................ 251
6.4 Concluzii ........................................................................................................................ 261
Capitolul 7: Relația cu spațiul de exprimare artistică ....................................................... 263
7.1 Zidul de la Sibiu - spațiu de exprimare al tranziției local – global ................................ 263
7.2 Jurnalul Orizontal - observație participativă 2015........................................................ 265
7.3 Zidul - asamblaj de elemente eterogene ........................................................................ 270
7.4 Dimensiunile analitice ale asamblajului ........................................................................ 273
7.5 Artistul - actorul rețelelor hibride de creație și colaborare ............................................ 282

Partea a III-a: Analiza online .................................................................................................. 291

Capitolul 8: Campania Salvați Roșia Montană! ................................................................. 291

8.1 Delimitarea contextului și a corpusului ......................................................................... 291
8.2 Indicatorii cantitativi ai dispozitivului interactiv Facebook .......................................... 295
8.3 Artistul - mediator și actor-rețea ................................................................................... 298
8.3.1 Strategia artistică Copyleft ...................................................................................... 299
8.3.2 Strategia selfie - instrument de protest și vizibilitate online ................................... 301
8.3.3 Vizibilizarea transferului offline ↔ online ............................................................. 304
8.3.4 Evoluția artist- actor-rețea ..................................................................................... 310
8.4 Interactivitatea user – user ............................................................................................. 313
8.5 Rolul agentiv al desenelor ............................................................................................. 317
8.6 Fotografia - element al mobilizării protestatare ............................................................ 326
8.7 Concluzii ........................................................................................................................ 333
Capitolul 9: Campania Zidul e al nostru!............................................................................ 335
9.1 Contextul etapei ............................................................................................................. 335
9.2 Definirea corpusului ...................................................................................................... 336
9.3 Rolul de mediator .......................................................................................................... 338
9.4. Tematica operei colective Zidul e al nostru! ................................................................ 345
9.5 Parametrii de popularitate, implicare dialogică și viralitate .......................................... 351
 5

9.6 Interactivitatea colajelor ................................................................................................ 354

9.7 Interactivitatea comentariilor ......................................................................................... 359
9.8 Concluzii ........................................................................................................................ 363
Capitolul 10: Jurnalul de virus ............................................................................................. 367
10.1. Etapele campaniei Jurnal de virus.............................................................................. 367
10.1.1 Jurnalul lunii martie .............................................................................................. 368
10.1.2 Jurnalul lunii aprilie .............................................................................................. 376
10.1.3 Jurnalul lunii mai 2020 ......................................................................................... 385
10.2 Analiza desenelor ........................................................................................................ 394
10.3 Postările Jurnalului de virus - cronologia artistului .................................................... 402
10.4 #danperjovschi - spațiu de vizibilizare a rețelelor online ............................................ 414
10.5 Concluziile Jurnalului de virus ................................................................................... 419
Concluzii generale ................................................................................................................. 423
Limitările cercetării ............................................................................................................. 440
Direcții ulterioare de cercetare ............................................................................................ 441
Bibliografie............................................................................................................................. 443
Anexe ...................................................................................................................................... 480

Anexe

Glosar .................................................................................................................................................... 481

Anexa 1: Evoluția conceptelor ANT – perspectivele lui Michel Callon, John Law şi Antoine Hennion
.............................................................................................................................................................. 485
Anexa 2: Sursele online ale desenelor lui Dan Perjovschi.................................................................... 497
Anexa 3: Interviul cu artistul Dan Perjovschi ....................................................................................... 513
Anexa 4: Desenul - element agentiv al rețelelor de acțiune culturală și civică..................................... 531
Anexa 5: Perspective artistice şi critice ................................................................................................ 537
Anexa 6 - Fotografiile observației participative de la Paris .................................................................. 571
Anexa 7 –Fotografiile observațiilor participative de la Sibiu (2015, 2019) ......................................... 572
Anexa 8 - Colaborarea lui Dan Perjovschi cu asociațiile civice ........................................................... 577
Anexa 9 - Datele observației participative Salvați Roșia Montană! ..................................................... 580
Anexa 10 - Datele observației participative Zidul e al nostru! ............................................................. 602
Anexa 11 - Datele observației participative Jurnal de virus ................................................................. 611
Anexa 12 - Datele analizei #- Etapa Jurnal de virus ............................................................................ 681
 6

Analiza #danperjovschi pe Instagram ......................................................................................... 681

Datele analizei # danperjovschi .................................................................................................. 689
 7

Introducere

În cadrul acestei cercetări am respectat sugestiile filosofului francez Bruno Latour de a

urmări actorul social, pentru a descoperi modalitățile prin care se configurează acte discursive
relevante public. Sarcina unui cercetător ANT (Actor-Network Theory, eng.) este de a afla de la
actori despre „existența lor colectivă, ce metode au elaborat pentru a asambla și ce narațiuni
definesc cel mai bine noile asociații pe care le-au determinat” (Latour, 2005a, p. 12). Firul analitic
conceptual urmărește transformarea artistului contemporan în artist civic și actor-rețea prin
construirea unui discurs sincretic (Badir, Dondero, Provenzano, 2019), intermedial, distribuit
offline și online, local și global cu ajutorul dispozitivelor de mediere, expunere și conectare.

Contemporaneitatea este influențată fundamental de dezvoltarea mediilor digitale

impregnate de spiritul Internetului (Casilli, 2010). Acestea permit mediatizarea, vizibilizarea și
implicarea artiștilor ca actori sociali în discursuri publice despre libertăți și îndatoriri civice și
politice. Ei s-au adaptat rapid, configurând strategii de comunicare hibride, conectând strategic
subiecte și experiențe locale și globale, prin instrumentalizarea unor ideologii și contra-ideologii
complexe (Croissant,, Touboul, 2011, p. 43). Unii artiști își construiesc vizibilitatea online,
transformându-și propria imagine într-un instrument de comunicare autoreflexiv și autocritic. Prin
colaborări, proiecte și platforme sociale (Relya, 2017), artistul ca antreprenor al propriei
vizibilități (Dayan, 2013, Greffe, 2014, Relya, 2017) determină configurarea unor acte discursive
pragmatice incorporate unor performance-uri estetice extinse, constant re-mediate. El este autorul
unui discurs multidimensional prin care practicile artistice devin practici de comunicare și
implicare socială mediatizate cu ajutorul unor dispozitive și rețele sociale online ce configurează
peisaje expresive considerate adevărate mediascapes (Appadurai, 1990, pp. 1–24). Artistul
contemporan devine astfel, promotor și mediator, influencer și actant, ce utilizează obiecte creative
și practici cotidiene pentru a provoca și promova subiecte de interes global și local (Sezonov,
2018).
Analiza interdisciplinară a fost alcătuită prin combinarea metodelor și conceptelor teoriei
actor–rețea (Latour, 2005, 2009, Callon, 2004, Law, 2009, Hennion, 2012) cu cel operațional de
dispozitiv de comunicare, mediere și expunere, așa cum este el prezentat în literatura de specialitate
francofonă (Fourmentraux, 2005, 2015, Peraya, 2006, Proulx, 2011, Monnoyer-Smith, 2013,
Jouet, Le Carrof, 2013, Imbert, 2015).
 8

Obiectivul general de cercetare (OG) vizează descrierea artistului Dan Perjovschi ca

actor-rețea (Latour, 2005a). Acest obiectiv se poate operaționaliza prin trei dimensiuni analitice
(D). Astfel, analiza rolului artistului ca actor-rețea presupune descrierea modului în care acesta:
-D.1: folosește controversele ca instrumente pragmatice, creative și civice;
-D.2: manifestă o suită de abilități de a activa și construi grupuri interesate de dezbateri
politice și sociale controversate și de a transforma matters of fact (eng.) în matters of concern
(eng.) (evenimentele curente în subiecte de interes public, Latour, 2005a);
-D.3: realizează tranziții inter-media local - global, global - local (Zidul de street art de la
Sibiu, experiența de la Paris) și configurează un discurs sincretic remediat offline – online (Latour,
2005a).

Obiectivul general impune răspunsuri la următoarele întrebări de cercetare:

Q.1: Cum putem caracteriza rolurile artistului și obiectului său artistic din perspectiva
teoriei actor-rețea?

Q2: Care este rolul dispozitivelor socio-semio-tehnice și asamblajelor în mediatizarea

actelor de comunicare determinate de artistul actor-rețea?

Q.3: Care sunt caracteristicile discursului sincretic offline - online?

Această cercetare analizează artistul ca actor-rețea atât în mediul clasic, offline, cât și în
cel online. În consecință. obiectivul general OG a fost operaționalizat în acord cu cele două
dimensiuni (offline / online) în obiective specifice:

O.1. Obiectivele cercetării offline:

-O.1.1: analiza designului, tematicii și capacității de comunicare ale desenelor ca surse de

controverse; descrierea modalităților prin care desenul politic dobândește agentivitate proprie
(simetrie generalizată ANT).

-O.1.2: descrierea capacității artistice de a transforma evenimente curente în subiecte de

interes civic și politic general (matters of fact/matters of concern) prin analiza zidului de la Sibiu
(2015, 2019), performance-ului de la Paris (2014) și impactului tematic al imigrației; aprofundarea
conexiunilor local - global, global - local ca trăsături discursive ale rețelelor hibride artistice și
 9

politice.

O.2. Obiectivele cercetării online:

-O.2.1: analiza identității artistice și a relației cu publicul, determinate de agentivitatea

obiectului artistic ca instrument de protest,

-O.2.2: rolul Facebook ca dispozitiv semio-socio-tehno-pragmatic online (de mediere,

comunicare, expunere) (Foucault, 1975, Peraya, 1999, Fourmentraux, 2005, Jouet & Le Caroff,
2013, Laroche, 2019) în construirea unei identități artistice extinse și conective (Bennett &
Segerberg, 2013) și în configurarea de rețele și grupuri civice rezultate din colaborări online,

-O.2.3: analiza etapelor ce configurează practici de participare și implicare caracteristice

unui discurs politic, civic și artistic - similar unui „transfer metaforic între teritorii și medii de
expresie diferite” (Tudor, 2013).

Dan Perjovschi este, înainte de toate, un artist ce comunică constant cu categorii diferite
de public român și internațional, interesat de subiecte ale actualității artistice și politice. El a
publicat, începând cu 1995 și până în prezent, peste 23 de albume și cărți ce privesc activitatea sa
de artist conceptual. De asemenea, artistul a fost subiectul analizei critice estetice al unui număr
considerabil de critici de artă români și străini.

Principala funcție a ipotezelor într-o cercetare ANT este să mențină o structură analitică
cuprinzătoare, evitând în același timp explicații prestabilite. Există mai multe opțiuni pentru a
formula - în practica de cercetare - ipoteze de studiu ce utilizează variabilele analitice sugerate de
ANT. Astfel, pentru aprofundarea rolului artistului Dan Perjovschi ca actor-rețea se pot formula
ipoteze care descriu relații posibile între cele patru momente ale traducerii analizate de M. Callon
(1984): problematizarea, interesarea, dezvoltarea și mobilizarea practicilor de comunicare
(Callon, 1984, p. 196). Această cercetare folosește următoarele ipoteze de studiu pentru
aprofundarea rolului artistului Dan Perjovschi ca actor-rețea:

H1: Acesta își consolidează identitatea artistică civică prin asumarea unui rol hibrid social
(artist civic, jurnalist, mediator, etnograf, semiotician) și configurarea unor obiecte artistice
(desenele) ca instrumente de comunicare cu agentivitate multiplă (el construiește un obiect artistic
adaptabil cu care poate comenta activ contextul - problematizează);
 10

H2: El asigură vizibilizarea practicilor artistice prin continua adaptare și transformare

contextuală a temelor controversate în unele de interes public, în spații offline și online
(interesează - prin dezvoltarea unui dialog cu publicul interesat);

H3: Acest transfer discursiv este valorificat în mediul online, unde medierea practicilor
artistice realizată prin folosirea interactivității Facebook determină configurarea, în conjuncturi
specifice de timp și spațiu, unor cadre și acțiuni conective (Bennett & Segerberg, 2013) și a unor
grupuri/rețele de colaborare civică (mobilizează și vizibilizează practicile artistice și civice).

Paradigma actorului-rețea evidențiază posibilitatea transformării artistului în critic civic

declanșator de controverse. Posibilele roluri sociale ale artistului ca actor-rețea sunt analizate în
literatura de specialitate din diferite perspective: artistul semiotician (Nicolas Bourriaud, 2009),
antropolog (Kosuth, 1975), ecologist (Youngblood, 1970), etnograf (Foster, 1996), cercetător și
teoretician (Coessens et al., 2009, Wesseling, 2011) cetățean (Parker, 2016, Kluitenberg, 2016,
Mullin, 2016) și antreprenor (Greffe, 2014, Relya, 2017). Dimensiunea de artist civic predomină
preocupările de comunicare actuale ale lui Dan Perjovschi. Ea se prefigurează a fi esențială pentru
discursul artistic conceptual contemporan.

Structura lucrării

Această cercetare este compusă dintr-o secțiune teoretică și două secțiuni care conțin analiza
empirică offline și online. Partea I conține patru capitole ce includ dimensiunile teoretice și cele
metodologice. Primul capitol intitulat Artistul contemporan și rolul de actor-rețea este dedicat
analizei fenomenului artistic conceptual contemporan, rolurilor și relației artiștilor cu practica,
mediile și teritoriile de expresie. Capitolul 2 - intitulat Teoria actor-rețea ANT - este dedicat
aprofundării conceptelor și instrumentelor de cercetare formulate cu precădere de Bruno Latour
(2005a). Cel de-al treilea capitol - Dispozitivul - instrument conceptual și metodologic - tratează
funcționalitatea multiplă a dispozitivului, pentru ca în capitolul 4 - Designul și metodologia
cercetării - să fie prezentate conceptele și întrebările de cercetare corespunzătoare studiului de caz
ANT, metodele și instrumentele specifice anchetei etnometodologice ANT (interviul, analiza de
documente și observația participativă online) și analizei dispozitivului Facebook.
 11

Mai precis, capitolul 1 - Artistul contemporan și rolul de actor-rețea - dedicat artei conceptuale
contemporane - presupune descrierea transformărilor artistice contemporane în practici de
comunicare. Fenomenologia artei conceptuale - efect al unui flux de comunicare artist - obiect
artistic - public - este privită din perspectiva autorilor Umberto Eco (1960), Dick Higgins și George
Maciunas (artiști Fluxus, 1966, 1967), Fred Forest (1983, 1995) sau Nicolas Bourriaud (2001,
2009). Principiile artei conceptuale sunt analizate pornind de la studiile criticilor de artă Rosalind
Krauss şi ideea de post-medium ca suport și format expresiv, generativ, hibrid (Krauss, 2000) și
Lucy Lippard responsabilă de introducerea ideii de dematerializare a obiectului artistic (Lippard,
1973). Aceste considerații sunt coroborate de perspectiva oferită de Peter Weibel, pentru care post-
media (Weibel, 2006) reprezintă transformarea artei ca produs al hibridizărilor de medii, tehnologii
și interacțiuni prin practici dependente de locul de creație și expunere (Kwon, 2002). Analiza
teoretică ia în considerare și considerațiile lui Francis Halsall, pentru care folosirea teoriei ANT
este esențială în descrierea fenomenelor artistice dependente de concepte precum: rețea, actor-
rețea, mediatori, quasi-obiecte (Halsall, 2012).

Importante pentru această cercetare sunt și considerațiile teoretice ale autorilor David Joselit
și Lane Relya care au analizat transformările suferite de obiectele artistice prin adaptarea și
preluarea noilor tendințe tehnologice. În viziunea acestor autori, tehnologiile digitale oferă
dimensiuni originale de exprimare inovative ale practicilor artistice conective; ideea de mediu fiind
înlocuită de cea de format (Joselit, 2013). Conform Relya (2017), artistul a devenit un antreprenor
DIY (do it yourself, eng., 2017, p. ix) interesat de utilizarea platformelor, bazelor de date și
proiectelor de colaborare ca instrumente de configurare ale unor practici de vizibilizare și
mediatizare publică. Acest concept rimează cu cel introdus de X. Greffe (2014), atunci când
vorbește de artistul contemporan ca antreprenorul propriului său talent, ce trebuie să jongleze cu
interese ce îmbină latura creativă și cea economică.

Perspectiva sociologică a cercetătorului Jean-Paul Fourmentraux (2005, 2010a, b) reprezintă

un reper metodologic și bibliografic necesar acestei cercetări. Ea este un model de urmat în analiza
interdisciplinară a unei forme de artă conceptuală contemporană Net art (Fourmentraux, 2005).
Fourmentraux oferă argumente importante pentru folosirea perspectivei ANT a cercetătorului
Antoine Hennion (2007, 2015) și a schemei de analiză de dispozitiv socio-tehnic de Net art
(Fourmentraux, 2005, 2010). Printr-o multitudine de studii dedicate dispozitivelor artistice de Net
 12

Art și artei civice, Jean-Paul Fourmentraux a reprezentat punctul de plecare în orientarea cercetării
și adaptarea schemei de analiză de dispozitiv (Fourmentraux, 2005, 2010, 2014, 2015).

Capitolul 2 - Teoria actor-rețea ANT - dedicat metodelor de analiză ANT - cuprinde o

prezentare a orientării metodologice a autorilor considerați părinții fondatori: Bruno Latour,
Michel Callon și John Law. Autorii ANT recomandă ca metodă de analiză studiul de caz calitativ
ce integrează analiza de documente, interviul și observația participativă. Am considerat necesară
aplicarea conceptelor ANT în domeniul artistic din punctul de vedere al autorilor Francis Halsall
(2012, 2016) și Hans van Maanen (2009). ANT este o colecție de metode care permite analiza
concertată a unor modalități de gândire și exprimare semio-artistică ce configurează rețele
discursive hibride, spațiale și temporale grație interacțiunilor actorilor umani și non-umani.
Actorul de tip ANT devine purtător de cuvânt și de interese, convertindu-și practica artistică într-
una de comunicare, având un rol important în configurarea unor noi colectivități. Scopul principal
ANT este acela de a urmări actorii implicați în acțiuni și schimburi de comunicare (Latour,
2005a), capabili să configureze rețele de interese și grupuri influente.

Conceptele ANT: rețea, actor-rețea, agentivitate, simetrie generalizată, quasi-obiect,

ontologie plană reprezintă termeni valizi pentru considerarea artistului și obiectelor artistice ca
agenți implicați în realizarea unor rețele modelate de patroni, audiență, artiști și colecționari.
Artistul contemporan este centrul unei rețele complexe de relații negociate continuu, a cărei
dinamică socială implică transgresări ale legăturilor dintre lumile artei și publicuri. Artistul -
analizat din perspectiva ANT - este reevaluat ca fiind mediatorul unor procese de comunicare și
al unor controverse ce conectează obiectele și practici artistice agentive cu publicul interesat.
Cel de-al treilea capitol teoretic - Dispozitivul - instrument conceptual și metodologic - dedicat
funcționalității metodologice a conceptului de dispozitiv inspirat de Michel Foucault (1961, 1972,
1980, 2010) este necesar în argumentarea analizei paginii personale Facebook a artistului Dan
Perjovschi, ca parte a unui dispozitiv de comunicare semio-socio-tehnică online. Acest capitol
explicitează perspectiva francofonă a noțiunii, pornind de la M. Foucault (1962, 1977) și G.
Deleuze (1989), preluarea sa în literatura anglofonă și similaritatea cu conceptul de asamblaj
(Deleuze - Guattari, 1980, DeLanda, 2006). Dispozitivul DISTIC online - tip rețea socială - este
caracterizat pornind de la autori consacrați precum Serge Proulx (2012), Olivier Voirol (2005,
2009), Laurence Monnoyer-Smith (2013) și Violaine Appel (2010). Practicile de comunicare
 13

online permit punerea în valoare a unor „regimuri de vizibilitate mediatizată” (Voirol, 2005,
Cardon, 2009) specifică artiștilor contemporani aflați constant în „lupte de vizibilitate” (Nowotny,
2003) și „recunoaștere socială” (Honneth, 1996), dar și în configurarea laturii civice a discursului
sincretic hibrid (Badir, Dondero, Provenzano, 2019). Artiștii civici determină practici de
implicare, mobilizare și participare online (Eltantawy, Wiest, 2011, Freeman, 2016, Haro-de
Rosario et al., 2018) pentru a conecta și exprima interese civice protestatare. Analiza dispozitivului
Facebook a fost completată de o serie de concepte și parametri caracteristici: indici de popularitate,
implicare dialogică, viralitate, stare de spirit (Bonsón & Ratkai, 2013, 2017). Dimensiunea
semiotică a dispozitivelor online este reconsiderată ca fiind o parte importantă a ansamblului de
elemente eterogene, atât de Jean-Paul Fourmentraux (2005, 2007, 2008, 2010a, b, 2015) cât și de
Daniel Peraya (1999, 2006). De asemenea, sunt considerate relevante pentru descrierea calităților
interactive specifice dispozitivului Facebook conceptele de: heterotopie (Foucault, 1967,
Rymarczuk & Derksen, 2014), de acțiune conectivă (Bennett & Segerberg, 2013) și cel în care
contribuțiile iconice și textuale pot fi considerate artefacte ale implicării civice online (Clark,
2016). Schema de analiză a dispozitivului conformă celor trei dimensiuni: tehnică, semiotică și
socială consideră posibilitatea configurări unor practici de implicare și participare conectivă
(Eltantawy & Wiest, 2011, Valenzuela et al., 2011, Kim et al. 2014, Zheng & Zheng, 2014) ce
determină transferuri de sens și semnificație în rețelele mediate de artistul analizat.

Capitolul 4 – Designul și metodologia cercetării - este dedicat conceptelor de: intermedialitate,

discurs sincretic, hibriditate, comune atât analizei offline și online și designului cercetării ce
cuprinde descrierea întrebărilor și obiectivelor de cercetare. Metodele și instrumentele de cercetare
sunt prezentate pornind de la studiul de caz și considerațiile autorilor: Robert Yin (2002), Robert
Stake (1995) și Sharan Merriam (1998). Tot capitolul 4 cuprinde descrierea instrumentelor
specifice cercetării etnometodologice precum: observația participativă, interviul semi-directiv și
analiza de documente. Rolul de integrator al dispozitivului Facebook este redat pornind de la grila
de analiză netnografică a autoarelor Josiane Jouet și Coralie Le Caroff (2013) căreia i s-au adăugat
dimensiunile de analiză semio-discursive. La rândul ei, grila de analiză de imagine a rezultat din
coroborarea dimensiunilor analitice ale sociologului Laurent Gervereau (2013) cu cele ale
criticului de artă Ernst Gombrich (1963), sociologului Alexandre Dézé (2013), semioticienilor
Theo van Leeuwen, Gunther Kress (1996) și cercetătorului Howard Riley (2019).
 14

Analiza propriu-zisă a corpusului constituit din desenele și datele mai multor observații
participative offline (2014, 2015, 2019) se regăsește în partea a II-a a acestei lucrări. Ea presupune
cercetarea unui număr considerabil de grafisme (130) și selectarea informațiilor provenite din mai
multe surse online (articole, cărți, Facebook). Capitolul 5 - Desenul politic - element discursiv și
sursă de controverse - cuprinde analiza designului și tematicii desenelor politice ca limbaj grafic
(Riley, 2019), instrumente de protest (Dézé, 2013) și surse primare agentive de controverse ANT.
Cercetarea subliniază rolul specific agentiv, hibrid, al desenului lui Dan Perjovschi, ca obiect de
comunicare politică și civică eficient pentru construirea liantului social dintre mediile clasice de
expunere și cele online.

În capitolul 6 - Transformarea evenimentelor curente în subiecte de interes civic se analizează

modalitățile în care artistul folosește tematicile actuale, de exemplu imigrația, pentru a iniția și
dezvolta proiecte de colaborare creativă și civică în expoziția intitulată Albums - Bande dessinée
et immigration 1913-2013 (2013 - 2014) ce a avut loc la Muzeul Imigrației al orașului Paris-
(Palais de la Porte Dorée,).

Capitolul 7 - Relația cu spațiul de exprimare artistică aprofundează tranzițiile de semnificație

determinate de transformarea evenimentelor curente în subiecte de interes civic și politic general
(matters of fact - matters of interest, criteriu ANT pentru definirea actorului-rețea) realizate prin
practici artistice și de comunicare în teritorii de expunere clasice și neconvenționale, devenite
asamblaje creative urbane (Deleuze, Guattari, 1980, DeLanda, 2006). Acest capitol conține două
etape ale unei observații participative desfășurate la Zidul de graffiti de la Sibiu (2015, 2019),
proiect de street-art al cărui inițiator este Dan Perjovschi.

Partea a-III-a a cercetării se concentrează asupra analizei online a discursului sincretic mediat
pe pagina personală Facebook a artistului Dan Perjovschi. Această etapă analitică cuprinde
descrierea a trei perioade de timp distincte pentru configurările sociale ANT, grupate în capitolele
8, 9, 10: campania Salvați Roșia Montană! (2013), campania Zidul e al nostru! (reacția anti-
cenzură împotriva ștergerii graffiti-ului Sf. Gheorghe și Dragonul jucăuș (2015) și etapa Jurnal de
virus (2020). Fiecare dintre aceste momente de timp este specific pentru descrierea rolului civic al
artistului. Primul interval de timp analizează postările din perioada septembrie - decembrie 2013
în care caracteristică este distribuirea intensivă a unor desene originale și a unor fotografii de
protest primite de la grupurile de solidaritate cu cauza Salvați Roșia Montană!. A doua perioadă
 15

de timp se concentrează pe descrierea rolului artistului ca inițiator al unui protest creativ colectiv
desfășurat ȋntr-o perioadă scurtă de timp 7 – 13 mai 2015 și al unui număr de 207 de postări ce s-
au bucurat de o reactivitate publică semnificativă. A treia perioadă de timp: martie - mai 2020 se
concentrează pe efortul de comunicare de la începutul pandemiei și inițierea unui colaborări
artistice online denumită Jurnal de virus.

Aceste perioade intens agentive din punct de vedere civic analizează adaptarea practicilor
artistice offline la cele de comunicare online. Cercetarea aprofundează felul în care acțiunea
conectivă online (Bennett & Segerberg, 2013) a actorului-rețea determină configurarea unor
practici de implicare și participare colectivă creativă, prin colaborări ce conectează teritorii, actori
și interese politice protestatare. Coroborarea analitică a acestor etape vizează descrierea rolului
artistului Dan Perjovschi ca actor-rețea, a desenului ca element agentiv, conectiv și instrument de
comunicare și a caracteristicilor dominante ale discursului sincretic (Badir, Dondero, Provenzano,
2019) distribuit offline și online.

Concluzii

Desenul politic - element discursiv și sursă de controverse

Analiza interdisciplinară a practicilor discursive iconice și textuale offline și online a fost
elaborată prin combinarea metodelor și conceptelor teoriei actor–rețea (Latour, 2005, 2009,
Callon, 2004, Law, 2009, Hennion, 2012) cu cel operațional de dispozitiv de comunicare, mediere
și expunere, așa cum este el prezentat în literatura de specialitate francofonă (Fourmentraux, 2005,
2015, Peraya, 2006, Proulx, 2011, Monnoyer-Smith, 2013, Jouet, Le Carrof, 2013, Imbert, 2015).

Unul dintre obiectivele cercetării implică analiza capacității lui Dan Perjovschi de a utiliza
controversele ca subiecte ale unui dialog agonic purtat cu ceilalți actori sociali (Latour, 2005a).
Acest rol social hibrid este descris și de abilitatea actorului de a configura grupuri și rețele
interactive, și a rețelelor rezultate, de a fi direct influențate de calitățile actorilor. Capacitatea
agentivă creativă se concretizează apoi, în reprezentarea faptelor relevante social (matters of
interest eng., Latour, 2005a), și implicit, în crearea unui discurs extins local și global, offline și
online, vizibilizat cu ajutorul dispozitivelor de comunicare și mediere și asamblajelor urbane.
 16

Analiza transformării lui Dan Perjovschi în actor-rețea a relevat o strategie de hibridizare

a mai multor roluri sociale: de artist civic tactician (Kluitenberg, 2016), de semiotician (Bourriaud,
2009), teoretician (Wesseling, 2016), mediator (Hennion, 2015), etnograf (Foster, 1996) și nu în
cele din urmă, de jurnalist și antreprenor al propriei vizibilități (Dayan, 2013, Greffe, 2014, Relya,
2017). Pentru analizarea dimensiunii antreprenoriale a fost folosit un corpus mixt de date: offline
– observațiile participative de la Paris și Sibiu și online: observațiile netnografice ale unor perioade
de timp în care artistul determină formarea liantului social prin proiecte de colaborare cu tematică
artistică și civică.

D. Perjovschi se comportă ca un artist teoretician și etnograf atunci când, printr-un stil și

design eficient și minimalist, comentează obiceiuri sociale locale și globale în expoziții și
asamblaje urbane, ca apoi să le mediatizeze în mediul online. Rolul său de jurnalist rimează cu cel
de mediator, atunci când postează informații ce redau critic contextul politic și social, iar cel de
teoretician este evidențiat de conferințele în care este explicată evoluția practicii sale artistice. Ca
antreprenor al propriei vizibilități, el inițiază un flux inter-media prin care evenimentele artistice
urbane sunt mediatizate online. El a dezvoltat o strategie de comunicare contextuală prin adaptarea
desenului pentru a problematiza practicile de comunicare civică, pentru a mobiliza și interesa
mediul online, cu scopul măririi vizibilității practicii artistice. De altfel, Dan Perjovschi și-a
caracterizat evoluția ca pe o transformare în mai multe etape: el a pierdut suportul (șevaletul),
culoarea, și grație unui design simplificat și adaptabil mai multor medii și formate, a devenit artist-
cetățean. Această analiză evidențiază faptul că dimensiunea civică domină identitatea de actor-
rețea, potențându-i strategic rolul de antreprenor cultural. Adaptarea tactică a practicilor artistice
și de comunicare la mediile, teritoriile și suporturile clasice sau digitale este perceptibilă în
eforturile de vizibilizare ce corespund contextului și publicului provenit din spații culturale
diferite.

Rolul de artist civic tactician a fost evidențiat și de prima observație participativă,

desfășurată pe 16 - 19 ianuarie 2014, în cadrul expoziției Albums - Bande dessinée et immigration
1913 – 2013, la Muzeul Imigrației al orașului Paris (Palais de la Porte Dorée). Cu acest prilej a
fost analizată abilitatea artistului de a adapta contextual, un subiect controversat - imigrația.
Această etapă a subliniat și rolul desenului ca limbaj iconico-textual și instrument de comunicare
locală și globală. Am putut observa cum artistul își folosește desenul ca pe un obiect de
 17

comunicare, care datorită designului său flexibil poate conecta și comenta expresiv critic teritorii
diferite. Tactica de vizibilizare a dimensiunii civice constă în repetarea unor teme de interes public
în expoziții ce reunesc interese similare de comunicare: Breaking the News & UFOtopia (20
septembrie - 29 octombrie 2017, București, Salonul de Proiecte), Umbral - Barcelona (10
decembrie 2018 - 6 februarie 2019), Le mur aprés le mur- (galeria Michel Rein, Paris, 15
decembrie 2018 - 2 februarie 2019), dar și în asamblaje urbane ca Zidul de la Sibiu. D. Perjovschi
intuiește necesitatea unor conexiuni neîntrerupte cu publicul său; prin folosirea repetată a unor
subiecte de dezbatere agonică, conștient fiind că: „invenția produce diferențe, pe când repetiția
asigură propagarea acestora” (Latour, Lepinay, 2009, p. 39).

Așadar, artistul - actor-rețea joacă și reinventează jocul lumii cu ajutorul unui limbaj
iconic creativ, adaptat contextului inter-media, adoptând un demers civic strategic și pentru că
societatea o cere. Vizibilitatea practicilor sale este determinată de un flux neîntrerupt de colaborări
relevante la nivel global. Aceste dimensiuni strategice de colaborare civică configurează portretul
de antreprenor al propriei vizibilități (Dayan, 2014, Greffe, 2014, Relya 2017) potențat de cel de
artist civic tactician.

În interviul dedicat acestei cercetări, răspunsurile legate de rolul social al artistului

contemporan vin să lămurească convingerile și orientarea lui Dan Perjovschi:

„Este artistul de azi un comunicator prin excelență? Joacă el un rol hibrid social, politic, de
comentator implicat civic? Pentru acei artiști practica de comunicare este și o practică de
vizibilizare?
Eu joc, restul nu știu.
Putem vorbi despre un discurs strategic civic și artistic al lui Perjovschi?
Da. Din 1990 și chiar dinainte din proiectele Atelier 35 Oradea din anii 1988-1989.
Care ar fi trăsăturile caracteristice?
Plasamentul și în artă, și în civic. Societatea deschisă. Discursul tolerant. Și mainstream și
alternativ, și în centru și la margine, și în New York și la Slănic Moldova și la Moma și la White
Cuib.” (vezi Anexa 3, Interviu, 2020)
Rolul desenului ca element configurator al practicilor vizuale discursive (Aiello, 2020) a
fost analizat conform unei grile socio-semiotice hibride și unui corpus de 130 de grafisme. S-a
constatat calitatea hibridă de instrument de comunicare și de sursă de controverse, desenul fiind
conceput ca o unitate iconică discursivă interactivă cu calități multiple: de limbaj grafic și de
affordance (Gibson, 1979) considerat o caracteristică permisivă definită ca fiind „capacitatea unui
obiect de a sugera, de a fi capabil să indice propria utilizare” (Proulx, 2012, p. 20). Desenul este
înzestrat prin design și tematică, cu o agentivitate politică, civică, interactivă, fiind ușor adaptabil
 18

ca obiect de protest. Imaginat pentru a conecta teritorii de colaborare diverse (cartea, sigla, practica
Copyleft), el devine unealta tipică a artistului - antreprenor cultural (Greffe, 2014) sau DYI (Relya,
2017).

Atât analiza designului, cât și a tematicii au aprofundat modalitățile prin care desenele sunt
concepute ca reprezentări sintetice, semantico-iconice ale unei gramatici grafice transformative
configurate printr-un joc de fuziuni, permutări și hibridizări de elemente (linii, fonturi, cuvinte,
iconi), operații și transformări grafice retorice (aliterații, repetiții, gradări, omonimii, opoziții de
tip binom grafic, jocuri de cuvinte, calambururi, intertextualități) și dimensiuni socio-semiotice
(vectori, cadraj, contrast sau dispunerea grafică). Aceste particularități stilistice subliniază
capacitatea de artist-semiotician, schițele lui Dan Perjovschi îmbinând dimensiunile retorice și
iconice specifice caricaturii politice de presă cu stilul direct și ușor de reconfigurat al graffiti-urilor.

Analiza desenului ca limbaj (Riley, 2019) subliniază cele trei dimensiuni considerate
importante:

- funcția poetică – pentru care sunt reprezentative elementele originale: combinațiile

elementelor prin transformări și asocieri ale dimensiunilor socio-semiotice grafice (linia, fontul,
litera, cuvântul și simbolul fiind asociate prin variații ale vectorilor, cadrajului, contrastului,
binomului grafic); cele mai utilizate fiind hibridizarea cuvânt/icon, binomul grafic și vectorii.

- funcția interpersonală – care se referă la modul direct, dinamic, interogativ, orientat

ideologic, prin care artistul comunică cu receptorul;

- funcția experienţială - determinată de tematica politică și civică, genul hibrid și calitatea

contextuală a valorilor perceptive.

Desenele lui Perjovschi transmit mesaje politice critice, cu mai multe dimensiuni de codare
și decodare. Ele dialoghează direct cu privitorul, incitând la o reacție emotivă și atrăgând atenția
asupra realităților contextuale. Tonul ironic, autoreflexiv, cu conotații controversate, al desenului
este regăsit în toate cele trei funcții: în elementele și transformările designului, în modalitățile de
adresare și în genul hibrid caricatură/graffiti/obiect de performance. Caracterul hibrid al desenului
se regăsește atât la nivelul designului, al mediului sau suportului folosit (caricatură de presă,
graffiti, în performance-uri sau ca imagini digitale), dar și al preluărilor ulterioare ca siglă, logo,
slogan sau obiect de protest.
 19

Desenul - limbaj devine affordance (eng. Gibson, 1979, Leduc, 2013) datorită adaptării
sale facile la suport și a capacității de a induce o semnificație directă a potențialului de partajare,
re-codare și redistribuire online. Exercitarea efectului de affordance se manifestă și prin faptul că
fiind o reprezentare grafică simplificată, desenul poate fi inclus ca parte a unei narațiuni
performative urbane sau clasice, fiind ușor de integrat ca slogan sau siglă. Ca instrument de protest,
el are capacitatea de a încuraja și motiva folosirea sa ca pancartă, dobândind astfel o agentivitate
sporită. Aceste caracteristici configurate prin design și folosite în mediile offline devin
operaționale datorită partajării lor online.

Analiza tematică a explicitat modalitățile de reprezentare ale agendelor politice comune

teritoriilor globale și locale. Temele dominante redau convingerile politice și civice specifice unui
transfer discursiv sincretic. Artistul folosește controversele pentru a crea oportunități de
colaborare cu criticii de artă, scriitorii și asociațiile civice. Exemple elocvente sunt participările cu
texte, articole și desene la platformele culturale (cenaclul Tiuk 1) sau la evenimentele determinate
de campanii de întrajutorare (campania Te văd din Sibiu). Prin continua susținere offline și online
a demersurilor civice ale asociațiilor A.L.E.G. sau Dăruiește viața, Dan Perjovschi își sporește
numărul de urmăritori online, în timp ce își consolidează dimensiunea de artist civic.

Analiza importanței dimensiunii contextuale a revelat calitatea desenului de instrument de

comunicare cu funcție multiplă. El conectează interese, fiind adaptat pentru a semnala atitudini
sau poziționări ideologice, întotdeauna critice la adresa autorităților. Unul dintre cele mai populare
desene, intitulat Immigration, își demonstrează pe deplin agentivitatea, fiind constant preluat în
surse și medii de comunicare eterogene. El poate fi regăsit atât pe coperta unor cărți și articole:
Imagini ale imigrației ilegale. Pentru o critică iconologică a politicii (Falk, 2010), Rethinking
Trafficking in Women, Politics out of Security (Aradau, 2008) în cadrul mai multor expoziții
românești și internaționale: Mirror of Alterity (2016), cât și în numeroase pagini Pinterest sau
bloguri. Așadar, prin penetrarea teritoriilor offline și online și reconfigurarea mai multor variante
se subliniază încă o dată calitatea desenului de artefact al implicării online și de configurator al
liantului social protestatar.

1
Tiuk.reea.net
 20

Prin analiza designului, tematicii și calității de limbaj ale schițelor s-au evidențiat
dimensiunile lor multiple agentive la nivel offline și online. Astfel, desenele politice își depășesc
stilul și epoca, devenind parte a unui performance extins, ele sunt obiecte de protest (Dézé, 2013)
ce susțin cauze și mișcări civice ca artefacte ale implicării online (Clark, 2016). Ele devin agenți
sociali, vectori de opinie, unități de gândire intermediale, artistice, iconice, discursive, subversive,
folosite public ca imagini de protest (Dézé, 2013) contextuale. Fiind ușor de reconfigurat, ele sunt
indicatori de stil și elemente conective hibride între diverse grupuri de interese. Reconvertite și
investite cu potențialități, ele sunt instrumente de comunicare discursive sincretice ce determină
răspunsuri sociale, ca actori de sine stătători.

Limbaj stilistic original, critic,

interogativ, marker de stil

Desenul
politic Martor efemer al contextului și
unitate narativă a performance-ului

Element intermedial discursiv

conectiv online - offline

Instrument de protest (Dézé,

Artefact al implicării civice 2013)
online (Clark, 2016)

Dimensiunile multiple agentive ale desenului politic

Așa cum remarca Miwon Kwon (2002), Dan Perjovschi construiește conexiuni, unind
teritorii fenomenologice ce redau acte de gândire reprezentate grafic (gedankenbild) cu teritorii
instituționale clasice (galerii, muzee și asamblaje urbane) sau neconvenționale, ȋntr-un discurs
extins sincretic pentru care desenele sunt elemente conective autoreflexive. Rolul principal al
desenului ca instrument de comunicare este acela de a comunica critic contextul:

„Nu știu cât de original este desenul dar da, îl adaptez la context. Unele desene sunt ca niște
template-uri unde păstrez ideea de bază, dar schimb textul.. „Adaptarea” este pentru o comunicare
mai bună. Folosesc spaniola, franceza, germana dacă mi se spune că engleza nu funcționează. Sau
introduc cuvinte din țara gazdă (poloneze, cehești, croate etc). Ca să creez un link cu publicul local.”
(Anexa 3, Interviu, 2020)
Cu ajutorul celor două observații participative desfășurate în 2015 și 2019 am analizat
abilitatea sa antreprenorială de a iniția un proiect de colaborare instituțională cu Primăria Orașului
 21

Sibiu și Teatrul Radu Stanca în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu și a proiectului Cities on
Stage. Capacitatea artistului de a conecta teritorii virtuale și reale grație unor practici hibride și
unor performance-uri site-specifice (Kwon, 2002) este pusă în valoare de adaptarea Zidului de la
Sibiu ca dispozitiv de expunere (Imbert, 2015) și asamblaj teritorial (Deleuze & Guattari, 1980,
DeLanda, 2006). Intervențiile de la Zidul de la Sibiu s-au concretizat în variante de artă urbană
(2010 – 2020) și în tipărirea unui album intitulat Dan Perjovschi – Ziarul orizontal 2010-2015.
Proiectul - codat în primă instanță după modelul unei gazete de perete și apoi ca o tablă de școală
- a adus în atenția publică numeroase inițiative și colaborări cu colective de creație sau cu asociații
civice invitate.

Zidul - denumit Jurnal Orizontal și apoi Back to School - s-a dovedit a fi o platformă de
vizibilizare unde artistul reprezintă interese locale și subiecte globale grație desenelor, ce devin
astfel unități specifice ale unui „asamblaj urban de elemente eterogene” (Deleuze & Guattari, 1980,
DeLanda, 2006). Calitatea de asamblaj a Zidului este reflectată de dialogul dintre elementele sale
specifice și de versatilitatea individuală a fiecărui desen. Acesta are rol de element concret al
asamblajului, fiind codat ca un hibrid graffiti/caricatură politică. Asamblajul urban este
caracterizat de capacitatea sa de teritorializare și deteritorializare (online) și de posibilitatea de
reconfigurare continuă.

Zidul este „o cronică vie a locuitorilor din oraș prin intervenții site-specific”2 prin care Dan
Perjovschi asociază problemelor locale, unele de inspirație globală. El pune în valoare capacitatea
civică tactică a artistului de a coopera cu un număr însemnat de asociații civice: Casa Tranzit Cluj,
Declic, Apador.ch - Comitetul Helsinki, Funky Citizens, Mosaiq, Diaspora Civică Berlin, Forum
Apulum Alba Iulia, Vă vedem din Sibiu, Fundația Comunitară, Activ Watch, Samu Social, A. L. E.
G. Sibiu, Girl Up Romania, Filia, Agent Green, Greenpeace (vezi Anexa 8). Pentru artist, aceste
colaborări reprezintă:

„un singur teritoriu cu câteva secțiuni: activist-caritative (spitale, comunități defavorizate), artistice
(artist-run, instituții independente, proiecte critice) minoritare (roma, gay, trans) egalitate de gen
(feminism, violența casnică, etc). Toate aceste zone mi se par importante și particip, asist cât pot”
(Anexa 3: Interviu, dec. 2020).
Discursul și acțiunile lui Dan Perjovschi ca antreprenor DIY (do it yourself, eng.) leagă
micro-comunități și macro-contexte, teritorii expresive și practici de comunicare, creație, implicare

2
https://www.sibfest.ro/stiri/dialog-cu-dan-perjovschi-friends
 22

și mobilizare socială. Astfel, el a realizat și perpetuat strategic un proiect de street-art ca asamblaj

de expunere și participare, constant mediatizat online.

Analiza din partea a II-a a relevat abilitatea lui Dan Perjovschi de a folosi desenul ca instrument
conectiv de comunicare offline, prin proiecte de colaborare instituționale. Această dimensiune a
discursului sincretic este vizibilizată apoi, în mediul virtual. Scopul analizei etapelor online este
de a explicita transferul discursiv determinat de: calitatea de mediator a actorului-rețea și de
capacitatea interactivă a desenelor (Q1); Facebook - ca mediu heterotopic de vizibilizare și creare
a liantului social protestatar (Q2); practicile de implicare și participare civică conective colective
(Q3).
Discursul artistic online este construit ca transfer de semnificații și informații pentru care
componenta vizuală este un element esențial. D. Perjovschi se comportă ca un adevărat
antreprenor, determinând transformarea practicilor artistice în practici de implicare civică.
Caracteristicile fiecărei etape diferă în funcție de natura grupurilor și intereselor implicate, dar și
a rolurilor dominante asumate de artistul - actor -rețea.

Campania Salvați Roșia Montană!

Prima etapă online analizată este campania Salvați Roșia Montană! surprinsă în observația
participativă a paginii personale Facebook pe o perioadă de 4 luni (septembrie-decembrie 2013).
Cercetarea a implicat folosirea analizei de dispozitiv și de imagine a unui număr de 616 postări,
dintre care 156 de desene politice originale ale artistului, 179 de texte - comentarii, 121 de
fotografii de solidaritate primite de la grupurile de sprijin din diasporă și țară, 74 fotografii de la
protestele de stradă, 51 de fotografii cu teritorii simbolice și 57 de articole online.

Una dintre caracteristicile dominante este predilecția utilizatorilor pentru partajarea

intensivă a desenelor și fotografiilor de susținere. Artistul și-a asumat un rol de mediator civic
(prin partajarea unui număr mare de desene și contribuții selfie, articole, petiții și fotografii de
susținere) și de teoretician - prin susținerea unor workshop-uri și expoziții cu tematica contextului.
El a declarat despre rolul său de releu: „Zilele astea am făcut pe serverul am preluat și distribuit
poze și texte din toată lumea, fără să stau să le controlez cu lupa și dicționarul de deontologie”.3

3
16 septembrie 2013, https://www.facebook.com/perjovschi
 23

D. Perjovschi se remarcă ca mediator și antreprenor prin folosirea strategică a fotografiilor selfie,

pentru a i încuraja mișcarea de protest Salvați Roșia Montană!. Desenele artistului și fotografiile
primite de la grupurile de susținători câștigă o agentivitate semnificativă prin conectarea grupurilor
interesate de protest.

Activitatea de publicare este intensificată în luna septembrie, concretizându-se în

publicarea unui număr de desene concepute special Copyleft (77). Acestea au dobândit statutul de
artefacte ale implicării online (Clark, 2016), fiind partajate de un număr mare de utilizatori. Gradul
de apreciere, comentare și partajare a lunii septembrie (Media de Like/Comment/Share = 142/4/47)
este mult superior celorlalte luni. Prin partajarea fotografiilor primite de la grupurile de
solidaritate, devin vizibile și rețelele teritoriilor de protest. Contribuția fotografică partajată a avut
rolul de liant social creativ, de martor al demersului civic de grup.

Cu ajutorul fotografiilor primite de la grupurile de solidaritate, cele ale performance-

urilor colective sau individuale, ale teritoriilor simbolice și operative (246 de fotografii distribuite
în total) s-a pus în evidență dimensiunea heterotopică spațială a Facebook. Ca dispozitiv
interactiv, Facebook integrează teritorii virtuale rezultate din asamblarea conectivă a unor
elemente eterogene (actori, scenografii, imagini digitale) caracterizate de practici de implicare și
participare. El este folosit de artist, atât ca jurnal al evenimentelor, cât și ca teritoriu simbolic
conectiv al discursurilor politice și civice protestatare și creative.

Campania Salvați Roșia Montană! prezintă următoarele caracteristici dominante: este o

etapă de început - un personalized action frame - PAF (strategia selfie, Copyleft) creativ, cu o
orientare anti-autorități, care a determinat un răspuns public pus în valoare de reactivitatea
grupurilor de solidaritate și de folosirea desenelor ca obiecte de protest. Artistul a reușit să asigure
un plus de vizibilitate mediatică concertată atât desenului său, cât și a fotografiilor de susținere. El
declara în interviul dat în septembrie 2020:

„Eu m-am angajat cu toată puterea în campania asta, pentru că e subiectul meu (ecologie, climă,
democrație, consultarea comunității), pentru că a fost cea mai mare reacție de după revoluție, pentru
că o generație întreagă a găsit curajul să iasă în stradă și puterea să se organizeze... Am stat zile și
nopți să fac pe serverul, adunând și redistribuind postări despre protest, căi de organizare, răspunsul
autorităților și din când în când, am postat desene cu mențiunea clară de Copyleft adică luați și
folosiți. ... Eu am avut niște semne care au apărut marginal pe ici pe colo, mai ales în diasporă, mai
ales online. Am fost extrem de mândru că lumea s-a identificat cu desenele mele.” (Anexa 3,
Interviu, 2020)
 24

Campania Zidul e al nostru!

Corpusul campaniei anti-cenzură Zic pe Zid (7 - 13 mai 2015) - publicat în cronologia și

albumele foto ale paginii Facebook - este compus din 207 postări, 300 de imagini și 500 de
comentarii mixte imagine/text. Reacția publică anti-cenzură/anti-BOR a fost grupată în două
albume: varianta grilă și flux: Zidul e al nostru - 162 de colaje (2100 Likes, 149 Comments, 2000
Shares) și Zidul e al nostru 2 cu 35 de colaje. Acestea reunesc contribuția colectivă apărută ca
reacție socială împotriva ștergerii graffiti-ului intitulat Sfântul Gheorghe și Dragonul Jucăuș. D.
Perjovschi a inițiat publicarea colajelor de tip PHP, ca răspuns alternativ la ceea ce era considerat
un act de cenzură BOR. Această etapă a pus în valoare o contribuție creativă însemnată, cu un grad
de interactivitate sporit (NTLikes=44130, NTComments=1274, NTShares=10017).
Spre deosebire de etapa Salvați Roșia Montană! - unde a contribuit cu un număr mare de
desene și intervenții selfie - artistul a preferat punerea în valoare a unei contribuții colective
contestatare. Din acest punct de vedere, rolul său de mediator (Hennion, 2015) a determinat
transformarea reacției civice de tip personalized action frame - PAF ȋntr-o acțiune de colaborare
creativă online. Colajele digitale au avut rolul de artefacte, instrumente și conexiuni agentive
independente, manifestate grație funcționalității interactive a dispozitivului Facebook. Albumele
au fost analizate din perspectivă semiotică, rezultând două tendințe de publicare:

-o contribuție de colaje hibride: imagine-text alcătuită din 75 imagini - citate cu conținut

critic și ironic, dominate de calambururi și jocuri de cuvinte cu acronimul BOR;
- o sumă de colaje digitale cu intertextualitate iconică (124 - dintre care 75 colaje cu figuri
cunoscute BOR, politicieni; 25 cu intertextualitate artistică și 22 de colaje ce conțineau
reinterpretări ale unor simboluri actuale). În această campanie, imaginea digitală a devenit un
element conectiv al liantului social comunitar ad-hoc constituit în jurul unor practici de
contestatare ale autorităților BOR și celor politice.
O particularitate a acestei etape este interesul mare de apreciere și de partajare a
contribuțiilor iconice, procentul de comentarii fiind mult mai scăzut (MediaLike=213,
MediaShare=48, față de MediaComment=6). Un alt element distinctiv a fost folosirea rubricii
Comment pentru postarea unor răspunsuri colaj, utilizatorii folosind această dimensiune
interactivă pentru a comenta prin contribuții grafice.
Atât numărul mare de colaje, cât și intensa implicare de apreciere și partajare colectivă au
 25

transformat intervențiile utilizatorilor ȋntr-un obiect colectiv de comunicare ce a fost vizibilizat de

rețeaua de interese civice de protest anti-cenzură. Încărcătura tematică a colajelor și comentariilor
demonstrează de fapt, reorientarea campaniei anti-cenzură înspre una anti-BOR. Albumele Zidul
e al nostru! 1, 2 reprezintă obiecte semiotice configurate ca artefacte ale implicării civice online,
imaginea zidului reconfigurat grafic având valențele unui quasi-obiect semiotic (Serres 1982).
Etapa Zidul e al nostru! a reprezentat o acțiune de colaborare creativă conectivă extinsă,
prin care suma imaginilor peretelui reconfigurat de sute de ori a devenit un obiect colectiv semiotic
și social, creat individual și partajat colectiv. Aceste acte de comunicare hibride artistice și civice
au fost posibile datorită capacității dispozitivului Facebook de integrator interactiv al unor teritorii
heterotopice spațiale protestatare. Dan Perjovschi insista ȋntr-o postare de la sfârșitul campaniei
asupra caracterului anti-cenzură ca dominantă discursivă: „campania online Zidul este al nostru!
nu a fost împotriva BOR, ci împotriva cenzurii autorităților române. Lumea a ales ce și-a dorit.
Am pus totul în albumele de pe Facebook și am selectat pe peretele meu cât mai multe propuneri”4.
Spre deosebire de etapa Salvați Roșia Montană!, în care rolul de artist civic a fost evidențiat de
partajarea unui număr semnificativ de desene, această etapă este dominată de publicarea și
comentarea obiectului creativ colectiv de protest. În această etapă rolul de mediator este mult mai
valorificat decât cel de creator.

Rolul dispozitivului Facebook a fost cel de vizibilizare a contribuției, atât la nivel

individual, cât și ca obiect colectiv. Calitatea heterotopică a Facebook a fost folosită pentru a
evidenția calitatea de teritorii expresive ale obiectelor creative. Deși scurtă, această etapă reușește
să surprindă configurarea unui grup creativ și a unei rețele iconice de protest , sprijinit și vizibilizat
grație actelor de comunicare ale lui Dan Perjovschi.

Deși artistul a inițiat o acțiune de protest anti-cenzură, numărul mare de colaje anti-BOR
certifică reorientarea campaniei ȋntr-una anticlericală. În interviul acordat în septembrie 2020, Dan
Perjovschi declara despre etapa Zidul e al nostru!:

„Da. Comunitatea de pe Facebook (și parțial în lumea reală) e urbană, deșteaptă, reactivă, se pricepe
la imagini și texte, are curaj. Are conștiința drepturilor sale !...Eu nu am privit asta ca pe o campanie,
ci ca un experiment colectiv. Eu nu lucrez în colective, că am avut destulă cooperativă în timpul
dictaturii. Dar sunt momente în care nu există altă soluție și puterea grupului e mai mare decât cea
individuală.” (vezi Anexa 3, Interviu, 2020)

4
https://www.facebook.com/perjovschi - 13 mai 2015
 26

Jurnalul de virus

Jurnalul celor trei luni marcate de criza Covid-19 (martie, aprilie, mai 2020 - regăsite pe
Timeline-ul lui Dan Perjovschi) a însumat o contribuție semnificativă de 991 de intervenții
compusă din 226 de desene și 165 de texte și comentarii originale, restul fiind contribuții partajate.
În această etapă, artistul revine la redarea realității imediate, interesele sale de comunicare
reflectând evenimente cotidiene relevante public.

Demersul mediat Dan Perjovschi și White Cuib - pe Timeline-ul artistului și albumele

publicate redă practicile cotidiene de adaptare ale unui grup artiști conceptuali și fotografi români
și internaționali. Rezultatul proiectului publicat pe Facebook și Instagram constă din 9 albume
denumite generic: Jurnal de virus/Virus Diary. Efortul creativ colectiv a grupat obiecte și practici
artistice obținute prin reflectarea critică și bricolarea expresivă a evenimentelor cotidiene și
comentarea unor sentimente specifice claustrării impuse. Artistul devine acum configuratorul unei
rețele de colaborare și de participare; transformându-se din actor-rețea în artist-rețea.

Participarea la efortul colectiv, conectiv și creativ - Jurnal de virus - este pusă în valoare
de schimbările fotografiilor de profil Facebook și de mai mult de 1100 intervenții artistice grupate
în 9 etape, pe pagina White Cuib. Ca parte constantă a colectivului inițiat de Dan Perjovschi și
White Cuib, se remarcă artiștii români George Roșu, Ana Kun, Alina Andrei și Gloria Luca, la
care s-au adăugat mai mult de 60 de artiști proveniți din toate colțurile lumii. Și de această dată,
acțiunea creativă a reflectat probleme de interes public general, conectând teritorii și elemente
contextuale, locale și globale. Începută ca răspuns individual de tip personalized action frame -
PAF prin publicarea în luna martie și aprilie a unui număr mare de desene cu temă pandemică, ea
continuă prin implicarea artistului ȋntr-un efort de colaborare creativă conectivă online. Desenul
artistului are rol de instantaneu, fiind un comentariu succint al evenimentelor politice (spre
deosebire de instrument de protest). Realizat cu trăsături bruște, accentuate, pe hârtie, ca rezumat
al stărilor, desenul redă intensitatea reflecției artistice. El este o eboșă reactivă, ironică, un indicator
al transformărilor sociale și o legătură conectivă cu comunitatea de utilizatori. Desenele câștigă în
agentivitate datorită partajării lor în mediul online. Ele devin la rândul lor actori-rețea -
instrumente discursive, agentive, conective ale unor lumi și teritorii virtuale și materiale. Se poate
observa un grad mare de interactivitate și apreciere al desenelor – corespunzător începutului
campaniei, atunci când D. Perjovschi iniția demersul specific pandemiei. Unele dintre cele mai
 27

apreciate desene ale primei perioade au concentrat interesul de apreciere a peste 500 de persoane
(de exemplu desenul HUMANITY – publicat pe 18 martie 2020 ce cumulează 953 Likes/8
Comments/255 Shares).

Dan Perjovschi se remarcă și de această dată prin capacitatea sa de comentator politic critic.
Rolul de jurnalist este subliniat de partajarea unui număr mare de articole online și de opinii ale
experților - aproximativ 148 intervenții preluate (opinii + articole). Dimensiunea de artist
semiotician rezultă din redarea cotidianului prin relatări ale schimbărilor sociale semnificative
induse de criză. Albumul Reports from este martorul deturnării jurnalistice a unor practici
cotidiene fotografice primite din toate colțurile lumii. Una dintre particularitățile acestei etape este
întâlnirea fericită Perjovschi – Latour, artistul răspunzând grafic la întrebările deschise adresate de
filosof unui grup de intelectuali în contextul pandemiei (articol tematic al revistei online
Versopolis5).

Putem observa că în această etapă, rolul de artist civic este potențat de cel de mediator
(jurnalist la revista 22, ilustrator și comentator al lui Bruno Latour). De asemenea Perjovschi
susține demersul creativ de grup prin publicarea pe Timeline a 210 intervenții ale celorlalți artiști
ai Jurnalului de virus. Artistul are rolul inițiator, de configurator al liantului social și de susținător
al demersului colectiv civic. Artistul își asumă mai multe roluri, ceea ce îi potențează dimensiunea
de antreprenor. De asemenea Perjovschi își consolidează dimensiunea de artist-cetățean prin
publicarea unui număr de 81 postări civice și umanitare relevante și încurajarea unor practici de
colaborare creativă și a unei rețele artistice conective online împreună cu galeria White Cuib și
colectivul fluctuant al Jurnalului de virus

Despre scopul Jurnalului de virus, Perjovschi mărturisea:

„Cred că toată lumea era în panică că nu are ce face și că e nevoită să stea în casă și proiectul ăsta
le-a dat un scop sau le-a organizat viața. După cum am mai spus, artiștii au răspuns prompt. Nimeni
nu m-a refuzat. Marea majoritate a artiștilor era invitată direct de mine sau de mine prin curatori
prieteni. ... Știi, totul a venit din una în alta. La final am avut idea să facem un album cu atelierele
artiștilor și albumul ăsta. A avut cel mai mare succes.” (Anexa 3, Interviu, 2020)
Această etapă pune în valoare multipla funcționalitate a dispozitivului Facebook: i) spațiu
al unor dezbateri controversate prin practici creative cotidiene; ii) jurnal de criză al unui proiect de

5
https://www.versopolis.com/festival-of-hope/festival-of-hope/846/what-protective-measures-can-you-think-of-so-
we-don-t-go-back-to-the-pre-crisis-production-model
 28

comunicare artistică și civică; iii) heterotopie ce reunește teritorii expresive hibride cu actori,
practici, obiecte și locusuri imaginare și reale.

Strategia de mediatizare a Jurnalului de virus s-a realizat prin folosirea # DanPerjovschi,

#Jurnaldevirus, #VirusDiary. S-au creat spații de vizibilizare structurate diferit de albume sau de
cronologiile artiștilor implicați. Folosirea # dedicate au pus în valoare capacitatea Facebook de a
integra interactiv teritorii expresive artistice. De exemplu, # firav indică preocuparea artistului de
a sprijini offline și online atât pragmatic, cât și simbolic, proiecte și asociații de întrajutorare.
Funcționalitatea metadata #danperjovschi vizibilizează rețelele de contributori și subliniază
abilitatea desenului Ti Bergamo de a căpăta agentivitate proprie și de a deveni la rându-i, actor-
rețea. Mediul online oferă oportunități nesfârșite pentru a asigura un transfer discursiv operat la
nivelul imaginii și intervențiilor textuale mediate de dispozitive cu funcționalitate complexă de
affordance, prin care pot fi promovate evenimente artistice și în același timp, amorsate mișcări de
protest civic moral.

Analiza celor trei campanii online reliefează capacitatea artistului de a configura grupuri și
rețele prin acte de comunicare artistică și civică și abilitatea acestuia de a folosi instanțele de
comunicare creativă pentru a crea liantul social caracterizat, în cea mai bună tradiție ANT, ca
alcătuire socială efemeră, conectată la actualitate.

Întrebat fiind care este acum rolul online al artistului civic, Dan Perjovschi răspundea:
„Să mențină Societatea Deschisă. Să critice, dar cu cap și compasiune. Multă lume a înțeles greșit
" lupta pentru libertate". Acum e momentul să ne gândim la "celălalt", la dezavantajat, uitat, la cel
rămas fără salariu... la amărât, la cel din umbră. Acum e momentul să fim inventivi și colectivi.”
(Anexa 3: Interviu, dec. 2020)
Rolul de mediator al actorului-rețea creează un transfer comunicativ și conectiv ca o
mediatizare metaforică (Tudor, 2013) și pragmatică între obiectele artistice, mediile și
dispozitivele de comunicare și public. Practicile de comunicare sunt definite de tranziții spațio-
temporale fluide offline - online, rolul lui D. Perjovschi fiind unul civic, de inițiator al discursului
contextual cotidian, diferit de poziționarea estetică clasică:

„Păi de ce fac eu artă? Ca să decorez livingroom-uri? Nu. Eu vreau să schimb la living - la viață.
Vreau să schimb în bine societatea in care trăiesc. Vreau să ajut, să asist și să sprijin ce e progresist,
ce este pentru o societate deschisă, tolerantă, profundă, armonioasă și diversă. Sunt generația Soroş,
primul val de ONG-uri. Sunt generația care a făcut Revoluția primul val de libertate. Astea nu se
pot uita. Arta mea e implicată. Nu e decorativă.… Eu sunt parte din societatea civilă. Și nu doar
aici. La New York am produs un tricou pe care galeria mea Lombard îl vinde și banii merg la Civil
Right Movement.” (Anexa 3, Interviu Perjovschi, dec. 2020)
 29

El devine configuratorul strategic al unui flux de informații ca un joc transgresiv, realizat

între spații și temporalități diferite - o extensie a relației artist - obiect artistic –-public definită de
interdependențe complexe. Rolul de actor-rețea implică transformarea artistului ȋntr-un practician
angajat în reasamblarea socială prin utilizarea platformelor, mediilor și oportunităților oferite de
proiectele și colectivitățile pe care le inițiază. Dan Perjovschi își asumă un rol complex de
antreprenor cultural, vizibilizând atât latura sa creativă, cât și pe cea protestatară civică.

Conceptul operațional regăsit atât la nivelul rolurilor artistului (artist civic, semiotician,
cercetător, etnograf, jurnalist), desenului (limbaj grafic obținut prin hibridizări literă – icon -
spațiu), designului (graffiti, desen de presă și caricatură), cât și al teritoriilor (online și offline),
funcționalității dispozitivului (de mediere, comunicare și expunere, semio-tehno-socio pragmatic)
și distribuției discursive sincretice (offline - online, local-global) este cel de hibriditate (Molinet,
2016).

Artistul contemporan articulează mediatic practici extinse eliberate de stricta delimitare a

suportului și judecăților estetice clasice. El are libertatea de a alege între diferite medii, formate și
moduri de exprimare, structurând o matrice discursivă multidimensională între rețelele sociale,
teritoriile offline, experți, colegi, asociații și public. El construiește strategic un discurs actual
social și politic folosind desenele ca instrumente de comunicare și relaționare socială. Dan
Perjovschi a susținut constant că lasă desenele să vorbească pentru el în favoarea cauzelor politice
și sociale.

Etapele online evidențiază răspunsurile la toate cele trei întrebări de cercetare legate de
rolul artistului, desenelor, dispozitivelor, în configurarea unor practici de participare și vizibilizare
ce pun în valoare capacitatea artistului-actor-rețea de a declanșa in situ formarea grupurilor
protestatare online.

Dimensiunile dominante ale rolului de actor-rețea sunt cea de antreprenor și de artist civic
tactician ce determină configurarea unui transfer discursiv cu ajutorul unui obiect artistic adaptat
ca instrument de comunicare. Acesta devine reprezentativ pentru interesele civice de colaborare
ale rețelelor și grupurilor active local - global, offline - online. Acest transfer inter-spații și medii
este influențat de relația stabilită între:
 30

-artistul ce creează un glosar de metode (design original adaptabil unor teritorii multiple)
și o arhivă de desene ce descriu trăsăturile unei lumi aflate în dezacord cu autoritatea dominantă,
o relație artist - lume pentru care esteticul devine etic, civic, politic,

- desenul ca limbaj grafic original ca instrument de cercetare, reconfigurabil prin elemente,

transformări și posibilități retorice; cu abilitate interpretativă și generativă și calități de affordance
(Gibson, 1979, Leduc, 2013);

-practicile artistice civice ce sunt configurate de fiecare dată, în funcție de contextul politic,
teritoriile și actorii implicați discursiv la nivel offline sau online, direct sau indirect, ca PAF sau
rezultate ale unor acțiuni de colaborare conectivă online.

Revenind la întrebările de cercetare, observăm că strategia de comunicare offline – online

implică:

-conturarea unui rol complex de artist civic ce asociază interesul pentru text al unui
semiotician (obișnuit cu folosirea imaginii cuvântului) cu cel de antreprenor cultural al propriei
identități artistice ce conectează medii, interese și tematici civice pentru a-și vizibiliza practica;

-evoluția identității civice online: de la un artist ce își pune în valoare propria imagine
(selfie, PAF, în prima etapă online) la unul interesat de proiecte de colaborare creativă (Jurnalul
de virus și Zidul de graffiti) (Q1);

-dimensiunea agentivă a desenului este evidentă online; configurat ca obiect artistic de

performance și caricatură el devine instrument de comunicare civică cu o agentivitate similară
artistului (simetria generalizată), având calitate hibridă, multiplă - el este definit mai bine ca verb:
conectează, comentează, interacționează (Q1);

-dispozitivul Facebook permite - datorită caracterului său interactiv, multimodal,

heterotopic - vizibilizarea unor etape și grupuri de protest marcate de practici de implicare și
participare civică - tipice pentru ideea de social efemer, in situ, caracteristică autorilor ANT (Q2);

-discursul artistic este rezultatul medierii constante online a actelor de comunicare creativă
concepute inițial pentru teritorii urbane și clasice; el reprezintă un transfer sincretic offline – online
cu o dominantă civică de comunicare protestatară ce vizibilizează interesele de comunicare ale
unei evoluții identitare artistice (Q3).
 31

Contribuția originală a acestei cercetări se regăsește în:

-setul de metode, instrumente și concepte ANT - caracteristice abordărilor interdisciplinare

- studiul de caz etnometodologic (observația participativă, analiza de documente și interviul
directiv și semi-directiv) ce oferă poziționarea metodologică puțin utilizată în cercetările românești
din domeniul științelor comunicării;

-corelarea metodelor de analiză ANT cu netnografia și cu analiza dispozitivului de

expunere și a celui de mediere socio-tehno-semio-pragmatic online;

-aplicarea îndeaproape a sloganului ANT - urmărește actorii sociali - acolo unde ei

formează rețele și grupuri; conectează interese globale și locale, transformă evenimente curente în
fapte de interes public (Latour, 2005a);

-folosirea grilei de analiză a imaginii ce a integrat perspectiva criticilor de artă (Gombrich,

1963, Gervereau. 2013. Dézé, 2013) cu cea socio-semiotică (Kress, Van Leeuwen, 1996) și cea a
desenului ca limbaj (Riley, 2019);

-analiza observațiilor etnografice offline (2014, 2015, 2020) și online - structurate pe

perioade de timp semnificative (2013, 2015), dintre care cea mai recentă - intitulată Jurnal de virus
- a avut loc în martie - aprilie 2020;

-aplicarea modelului Bonson & Ratkai (2013) ce a permis stabilirea unui set de parametri
ce măsoară gradul de interactivitate și implicare a grupului de utilizatori: popularitatea, implicarea
dialogică, viralitatea, starea de spirit – mood (eng.) a participanților. Corelațiile dintre datele care
au fost generate prin acest demers metodologic permit o observabilitate relevantă a interactivității
dintre artist și grupurile de contributori generate în multiplele semnificații și posibilități oferite de
dispozitivul Facebook.

Dan Perjovschi cunoaște pe deplin atât capacitatea de comunicare și de affordance a

desenului său, cât și rolul său agentiv, important pentru configurarea discursului inter-media.
Întrebat fiind despre diferențele dintre cele două medii de comunicare (offline și online) artistul
răspundea în interviul acordat în 2020:

„Online e teoretic, un desen global. Offline, se adresează publicului local. Daca ești în Oldenburg,
dacă ești la Pompidou - Paris e tot un public global. ... Offline pot să îmi imaginez publicul după
cum îmi este gazda (metropolă sau provincie). Online am 5000 de prieteni și 25.000 de followeri.
 32

Știu câte like-uri și câte share va avea x sau y desen. Nu prezic la perfecție, dar cam pe
acolo...Online pare că ating mai multă lume, dar aparentele înșală desenul de ieri cu o mie de like-
uri va fi uitat astăzi. În schimb, desenul de pe zidul muzeului x va fi reamintit de staff-ul muzeului,
va fi reprodus în ziarul local și vizitatorii și-l vor aminti peste niște ani....Online nu postez desene
cu specificități locale că nu fac sens pentru un public global care nu știe cum sunt puse mesele în
cafeneaua din colțul muzeului x așa cum offline știu cei care vin la muzeu și beau cafea exact în
locul ăla.” (Anexa 3, Interviu Perjovschi, 29.12. 2020)
Din cuvintele lui Dan Perjovschi transpare intenția estetică și etică de a configura rețele de
colaborare internaționale ce comunică prin obiecte, idei și practici creative de implicare și
participare civică. Rolul dominant al artistului contemporan este cel de artist civic tactician,
completat de o latură forte de antreprenor al propriilor eforturi de comunicare. Cele două
dimensiuni sunt potențate de conceperea și vizibilizarea unor intervenții artistice dedicate,
contextuale. Perjovschi dovedește calitatea de artist civic tactician atunci când reacționează
cooperând prin construirea de rețele discursive online și offline. Vizibilizarea online a practicilor
civice determină o punere în valoare a practicilor sale artistice, subiectele politice protestatare fiind
de cele mai multe ori preluate în galerii și muzee. Regăsim în analiza artistului ca actor-rețea,
roluri sociale care însumate creionează portretul unui creator ce își reprezintă critic ideile,
convingerile și faptele specifice unei contemporaneități provocatoare intuite conectiv, polarizat și
polemic.
 33

Bibliografie

1. Agamben, G. (2009). What is an Apparatus?, What is an Apparatus? And Other Essays, (pp. 1-
25), Stanford: Stanford University Press.
2. Aggeri, F. (2014). Qu'est-ce qu'un dispositif stratégique? Eléments théoriques, méthodologiques
et empiriques, Le Libellio d'AEGIS, 10, 1, 47-64.
3. Aiello, G., Parry, K. (2019). Visual Communication Understanding Images in Media Culture,
Sage: Sage Publication.

4. Aiello, G. (2020). Visual semiotics: Key concepts and new directions, in L. Pauwels and D.
Mannay, (Eds), The Sage Handbook of Visual Research Methods, (pp. 367-380), London: Sage.

5. Akrich, M., Latour, B. (1992). A Summary of a Convenient Vocabulary for the Semiotics of
Human and Nonhuman Assemblies, in W. Bijker and J. Law (eds.). Shaping Technology, Building
Society: Studies in Sociotechnical Change, (pp. 259-264), Cambridge Mass: MIT Press.

6. Andén-Papadopoulos, K., Pantti, M. (2011). Amateur Images and Global News. Bristol:
Intellect Books.

7. Anderson, B., Kearnes, M., McFarlane, C., Swanton, D. (2012). On assemblages and geography,
Dialogues in Human Geography, 2(2), 171-189.

8. Appadurai, A. (1990). Disjuncture and Difference in the Global Cultural Economy. Theory,
Culture & Society, 7(2–3), 295–310.

9. Appel, V. & Heller, T. (2010). Dispositif et recherche en communication des organisations,

Violaine Appel (éd.). Les dispositifs d’information et de communication: Concepts, usages et
objets, (pp. 39-57). Louvain-la-Neuve, Belgique: De Boeck Supérieur.
10. Arendt, H. (1970). On Violence, San Diego; New York: Harcourt, Brace, Jovanovich.
11. Aumont, J. (1990). L’Image, Paris: Nathan Université.
12. Badir, S., Dondero, M. G., Provenzano F., eds. (2019). Les Discours Syncrétiques: Poésie
visuelle, bande dessinée, graffitis, Liège: Presses universitaires de Liège, coll. Clinamen.
13. Balpe, J.-P. (1999). Produire/reproduire/re-produire. in Dominique Château et Bernard Darras
(dir.), Arts et Multimédia. L’œuvre d’art et sa reproduction à l’ère des médias interactifs, (pp. 65-
 34

79), Paris: Publication de la Sorbonne.

14. Barad, K. (2007). Meeting the universe halfway: Quantum physics and the entanglement of
matter and meaning, Durham, NC: Duke University Press.
15. Barats, C. (2013). Manuel d’analyse du web en Sciences Humaines et Sociales, Paris: Armand
Colin.
16. Barry, A. (2001). Political machines: governing a technological society, London: Continuum.

17. Barry, A. (2013). The translation zone: between actor-network theory and international
relations. Millennium: Journal of International Studies, 41, 413–29.

18. Baudry, J.-L. (1975). Le dispositif : approches métapsychologiques de l’impression de réalité,

Communications 23, 56-72.
19. Bauman, Z. (2000). Liquid Modernity, Cambridge: Polity.

20. Basil, M. (2011). Use of photography and video in observational research. Qualitative Market
Research. 14, 246-257.

21. Bedrettin, Y. (2015). Three Approaches to Case Study Methods in Education: Yin, Merriam
& Stake. The Qualitative Report. 20 (2), 134-152.
22. Bejan, P. (2008). Artă și estetică în paradigma comunicării. Hermeneia , Revistă de studii şi
cercetări hermeneutice, Iași: Editura Fundației Axis, 43-53.
23. Bellamy, R (2008), Evaluating Union Citizenship: Belonging, Rights and Participation within
the EU , Citizenship Studies, 12, 597–611.
24. Bejan, P. (2010). For an Aesthetics of Communication. Revue Roumaine de Philosophie, 54,
295-306.
25. Benkler, Y. (2006). The Wealth of Networks: How Social Production Transforms Markets and
Freedom, New Haven & London: Yale University Press.

26. Bennett, W. L., & Segerberg, A. (2013). The logic of connective action: Digital media and the
personalization of contentious politics, Cambridge: Cambridge University Press.

27. Bessy, C., Chateauraynaud, F. (1995), Experts et faussaires. Pour une sociologie de la
perception. Paris: Métailié.

28. Best, S. & Kellner, D. (2003). Postmodernism., in. R. C. Solomon , D. Sherman (eds.), A
 35

Blackwell Guide to Continental Philosophy, (pp. 285-308), Malden MA and Oxford, UK:
Blackwell.
29.Bischoff, C., Falk, F., Kafehsy, S., eds, (2010). Images of Illegalized immigration. Towards a
Critical Iconology of Politics. New Brunswick and London: Transaction Publishers.

30. Bishop, C. (2012). Artificial Hells, participatory art and the politics of spectatorship, London,
New-York: Verso.

31. Björgvinsson, E., Ehn, P., Hillgren, P.-A. (2012). Design Things and Design Thinking:
Contemporary Participatory Design Challenges. Design Issues. 28, 101-116.

32. Blaagaard, B., Mortensen, M., Neumayer C. (2017). Digital images and globalized conflict.
Media, Culture & Society. 39 (8), 1111-1121.

33. Blok, A., Farias, I., Roberts C., eds. (2019). The Routledge Companion to Actor-Network
Theory, London: Routledge.
34. Bloor, D. (1999). Anti-Latour, Stud. Hist. Phil. Sci. 30(1), 81–112.
https://reclus.files.wordpress.com/2009/03/bloor-anti-latour.pdf
35. Boellstorff, T., Nardi, B., Pearce, Taylor, C. T. L. (2012). Ethnography and Virtual Worlds: A
Handbook of Method. Princeton: Princeton University Press.
36. Bollen J., Mao H. & Zeng X. Y. (2011). Twitter mood predicts the stock market. Journal of
Computational Science 2(1), 1–8.

37. Boltanski, L., Chiapello, E. (1999). Le nouvel esprit du capitalisme, Paris: Gallimard.

38. Bolter, J. D., Grusin, R. (2000). Remediation. Understanding New Media, Cambridge,
Massachusetts, London: MIT Press.

39. Bonaccorsi J. & Julliard V. (2010). Dispositifs de communication numériques et nouvelles

formes de médiation du politique, le cas du site web d'Ideal-EU , in Aghababaie, M., Bonjour, A.,
Clerc, A., Rauscher, G. (dir.), Usages et enjeux des dispositifs de médiation, (pp 65-78), Nancy:
Presses Universitaires de Nancy.

40. Bonsón, E., Ratkai, M. (2013). A set of metrics to assess stakeholder engagement and social
legitimacy on a corporate Facebook page, Online Information Review. 37, 787-803.
 36

41. Bonsón, E., Royo, S. & Ratkai M. (2017). Facebook practices in Western European
municipalities: an empirical analysis of activity and citizens’ engagement. Administration and
Society, 49(3), 320 – 347.

42. Bourriaud, N. (2001). Ésthetique relationnelle, Dijon: Les presses du réel.

43. Bourriaud, N. (2009). The Radicant, New York: Sternberg Press.

44. Bowen, G. A. (2009). Document Analysis as a Qualitative Research Method. Qualitative

Research Journal, 9(2), 27-40.

45. Bowker, G., Star, L. S. (1999). Sorting Things: Classification and Its Consequences (Inside
Technology), Cambridge MA: MIT Press.

46. Brighenti, A. M. (2007). Visibility: a category for the social sciences. Current Sociology. 55(3),
323–342.

47. Brighenti, A., M. (2010). Visibility in Social Theory and Social Research, Basingstoke:
Palgrave Macmillan.

48. Brown, S. D. (2002). Michel Serres: Science, Translation and the Logic of the Parasite.Theory,
Culture & Society, 19(3), 1-27.

49. Bruns, A., Highfield, T., & Burgess, J. (2013). The Arab spring and social media audiences:
English and Arabic Twitter users and their networks. American Behavioral Scientist, 57(7), 871–
898.

50. Broodthaers, M. (1969). Un Coup de Dés Jamais n'Abolira Le Hasard, Wide White Space
Gallery, Antwerp.

51. Butler, J. (2015). Notes towards a performative theory of assembly, Cambridge: Harvard
University Press.

52. Caldas-Coulthard, C. R,. van Leeuwen, T, (2003). Critical social semiotics: lntroduction,
Social Semiotics, 13(1), 3-4.

53. Callon, M. (1980). The State and Technical Innovation: A Case Study of the Electric Vehicle
in France. Research Policy (9), 358-376.
 37

54. Callon, M. (1980). Struggles and Negotiations to define what is Problematic and what is not:
the Sociology of Translation. In K. D. Knorr, R. Krohn and R. D. Whitley (eds.). The Social
Process of Scientific Investigation: Sociology of the Sciences Yearbook. Dordrecht and Boston,
Mass.: Reidel. 4, 197-219.
55. Callon, M. (1984). Some Elements of a Sociology of Translation: Domestication of the
Scallops and the Fishermen of St Brieuc Bay. The Sociological Review, 32(1_suppl), 196–233.
56. Callon, M. (1986). The Sociology of an Actor-Network: The Case of the Electric Vehicle. in
Callon, Law & Rip (eds.) Mapping the Dynamics of Science and Technology: Sociology of Science
in the real World. (pp. 19-34). London: MacMillan Press.
57. Callon, M. (1987). Society in the Making: The Study of Technology as a Tool For Sociological
Analysis. in Bijker, W., Hughes, T., & Pinch, T. (eds.), The Social Construction of Technological
Systems. (pp. 83-103), Cambridge: MIT Press.
58. Callon, M. (1999). Actor-Network Theory: the Market Test. In J. Law and J. Hassard (Eds.)
Actor Network and After. (pp. 181-195). Oxford and Keele, Blackwell and the Sociological
Review.
59. Callon, M., Law, J., Rip A. Eds. (1996). Mapping the Dynamics of Science and Technology,
UK : Palgrave MacMillan,

60. Callon, M., Latour B. (1981). Unscrewing the Big Leviathan: How Actors Macro-Structure
Reality and How Sociologists Help Them Do So. In K. Knorr-Cetina & A.V. Cicourel (eds.)
Advances in Social Theory and Methodology: Toward an Integration of Micro and Macro-
Sociologies. (pp. 277-303). Boston: Routledge, Kegan Paul.
61. Callon, M., & Law, J. (1997). After the Individual in Society: Lessons on Collectivity from
Science, Technology and Society. Canadian Journal of Sociology, 22(2), 165-182.
62. Callon , M., Lascoumes, P., Barthe, Y. (2001). Agir dans un monde incertain. Essai sur la
démocratie technique, Paris: Le Seuil, coll. La couleur des idées.

63. Cardon, D. (2008). Le design de la visibilité. Un essai de cartographie du Web 2.0, Réseaux,
26(152), 93-137.

64. Cardon, D. (2009). L'identité comme stratégie relationnelle, Hermès, La Revue, 2009/1, (n 53),
61-66. https://www.cairn.info/revue-hermes-la-revue-2009-1-page-61.htm

65. Cardon, D. (2010). La démocratie Internet, Paris: Seuil, coll. La République des idées.
 38

66. Casilli, A. (2010). A History of Virulence: The Body and Computer Culture in the 1980s, Body
& Society, 16(4), 1-31.

67. Castells, M. (2000). The Network Society, 2nd edn, Oxford: Blackwell.

68. Castells, M. (2012). Networks of outrage and hope: Social movements in the Internet age.
Cambridge, UK: Polity.

69. Cefaï, D. (dir.) (2010). L’engagement ethnographique, Paris: Editions de l’École des hautes
études en sciences sociales.
70. Charest, F. & Bédard, F., (2013), Les racines communicationnelles du Web et des médias
sociaux, 2e edition, Québec: Presses de l'Université du Québec.
71. Charlier, B., Deschryver, N. & Peraya, D. (2006). Apprendre en présence et à distance. Une
définition des dispositifs hybrides, Distances Et Savoirs. 4, 469-496.
72. Chouliaraki, L. (2013). Re-mediation, inter-mediation, trans-mediation, Journalism Studies,
14(2), 267 – 283.

73. Chouliaraki, L. (2017). Symbolic bordering: The self-representation of migrants and refugees
in digital news, Popular Communication, 15(2), 78-94.

74. Clark, S., L. (2016), Participants on the Margins: #BlackLivesMatter and the Role That Shared
Artifacts of Engagement Played Among Minoritized Political Newcomers on Snapchat, Facebook,
and Twitter, International Journal of Communication 10, 235–253.
https://ijoc.org/index.php/ijoc/article/viewFile/3843/1536

75. Clarke, B. (2005). The Metamorphoses of the Quasi-Object: narrative, Network, and System
in Bruno Latour and The Island of Dr. Moreau, Revista Canaria de Estudios Ingleses, 50, 37-56.

76. Coessens, K., Crispin, D., Douglas, A. (2009), The artistic turn: a manifesto. Leuven:
Leuven University Press.
77. Corbin, J., & Strauss, A. (2008). Basics of qualitative research: Techniques and procedures
for developing grounded theory (3rd ed.). Los Angeles: Sage Publications.
78. Crary, J. (1994). L’Art de l’Observateur, trad. fr. F. Maurin, Nîmes: Jacqueline Chambon,
Cressman, D. (2018). Actor-Network Theory in The Wiley-Blackwell Encyclopedia of Sociology
(2nd ed.). Wiley-Blackwell.
 39

79. Croissant, V., & Touboul, A. (2011). Le multimédia ou le langage des sociabilités numériques.
L'exemple de la communication des artistes sur les réseaux sociaux numériques, Les Enjeux de
l'information et de la communication, 12/2, 2, 43-54.
80. Dahlgren, P. (2009). Media and political engagement: Citizens, communication and
democracy, Cambridge, UK: Cambridge University Press.

81. Dahlgren, P. (2013). The Political Web: Media, Participation and Alternative Democracy.
Basingstoke: Palgrave Macmillan.

82. Darsel, S. (2013). Le paradoxe de l'art conceptuel. Nouvelle revue d’esthétique, 11(1), 131-
145.

83. Davallon, J. (2003). La médiation: la communication en procès. Médiation & information

(MEI) 19, 37 - 59.
84. Dayan, D. (2013). Conquering visibility, conferring visibility: visibility seekers and media
performance. International Journal of Communication 7, 137–153.

85. De Certeau, M. (1984). The Practice of Everyday Life, Berkeley: University of California
Press.

86. De Certeau, M. (1993). La culture au pluriel, Paris: Éditions Du Seuil.

87. De Certeau, M., Mayol, P. (1998). The practice of Everyday Life, vol. 2, Minneapolis: U. of
Minnesota Press.

88. De Valck, K., van Bruggen, G., G., & Wierenga, B. (2009). Virtual communities: A marketing
perspective. Decision Support Systems, 47, 185–203.

89. Debord, G. (1967). La société du spectacle, Paris, Les Éditions Gallimard, 1992.
90. DeLanda, M. (2002). Intensive Science and Virtual Philosophy, London: Continuum.

91. DeLanda, M. (2006). A New Philosophy of Society: Assemblage Theory and Social Complexity,
London: Continuum.

92. Deleuze, G. (1989). Qu'est-ce qu'un dispositif ?. in Michel Foucault philosophe. Rencontre
internationale. Paris 9, 10, 11 janvier 1988, (pp. 185-195), Paris: Seuil,.
93. Deleuze, G. & Guattari, F. (1972). L’Anti-Oedipe: capitalisme et schizophrénie. Paris: Les
 40

Editions de Minuit.
94. Deleuze, G. & Guattari, F. (1975). Kafka. Pour une littérature mineure. Paris: Les Editions de
Minuit.
95. Deleuze, G. & Guattari, F. (1980). Capitalisme et schizophrénie 2: Mille Plateaux. Paris: Les
Editions de Minuit.

96. Deleuze, G. & Parnet, C. (1987). Dialogues. Columbia University Press.

97. della Porta, D. (2005). Multiple belongings, flexible identities and the construction of “another
politics”: between the European social forum and the local social fora, eds D. della Porta & S.
Tarrow, Transnational Protest and Global Activism, (pp. 175 - 202), Boulder, CO: Rowman &
Littlefield.

98. Dewey, J. (2005). Œuvres philosophiques, Tome III. L’art comme expérience. Pau:
Publications de l’Université de Pau, éditions Farrago.

99. Dézé, A. (2013). Pour une iconographie de la contestation, Cultures & Conflits [En ligne],
91/92 / automne/hiver 2013, mis en ligne le 31 décembre 2014, consulté le 07 juin 2017, url:
http://conflits.revues.org/18773.

100. Di Gangi, P. M., Wasco, M. (2009). The Co-creation of value: Explorinf User Engagemner
in User-Generated Content Websites, Sprouts, Working papers on Information Systems, 9(50),
consultat la 09 mai 2015. http://sprouts. Aisnet.org/9-50.

101. Doerr, N., Mattoni, A., & Teune, S. (2014). Towards a visual analysis of social movements,
conflict, and political mobilization. Bingley, UK: Emerald Group Publishing Limited.

102. Domínguez Rubio, F., & Fogué, U. (2015). Unfolding the political capacities of design. In A.
Albena & A. Zaera-Polo (Eds.), What is cosmopolitical design?, (pp. 143–160). London, UK:
Ashgate.

103. Donk, W. van, Loader, B., Nixon, P. G., & Rucht, D. eds. (2004). Cyberprotest: New media,
citizens and social movements, London: Routledge.

104. Dreyfus, H. L., Rabinow, P. & Foucault, M. (1983). Michel Foucault, Beyond Structuralism
and Hermeneutics. Chicago: University Of Chicago Press.

105. Dreyfuss, C. (1989). Happenings & Fluxus. Paris: Galerie 1900-2000, Galerie de poche.
 41

106. Dudhwala, F. (2009), What is actor-network theory: What are its strengths and limitations as
a form of sociological theory? https://oxfo rd.academia.edu/FarzanaDudhwala-
https://www.academia.edu/542543/What_is_Actor_Network_Theory. consultat la 05.07. 2018

107. Duguet, A.-M. (1988). Dispositifs. Communications, Paris, 48, 221-242.

108. Duguet, A.-M. (2002). Déjouer l’image. Nîmes: Jacqueline Chambon.

109. Eco, U. (1996). Limitele interpretării. trad. de Ștefania Mincu şi Daniela Bucşă, Constanța:
Ed. Pontica.

110. Eco, U. (2006). Opera deschisă. trad. Cornel Mihai Ionescu, București: Ed. Paralela 45.

111. Eder, J., Klonk, C. (2017). Image Operations: Visual Media and Political Conflict.
Manchester: Manchester University Press.

112. Elliott, D., Silverman, M., Bowman, W. D. eds. (2016), Artistic citizenship: Artistry, social
responsibility, and ethical praxis, Oxford: Oxford Scholarship Online: October 2016.

113. Eltantawy, N., Wiest, J. (2011). Social Media in the Egyptian Revolution: Reconsidering
Resource Mobilization Theory. International Journal of Communication, 5, 1207-1224.

114. Fasoli, L. (2003). Reading photographs of young children: looking at practices,

Contemporary Isssues in Early Childhood, 4(1), 32-47.

115. Fereday, J. & Muir-Cochrane, E. (2006). Demonstrating Rigor Using Thematic Analysis: A
Hybrid Approach of Inductive and Deductive Coding and Theme Development. International
Journal of Qualitative Methods, 80–92.

116. Firth, J. R. (1957). Papers in Linguistics 1934–1951, London: Oxford U.P.

Flick, U., von Kardoff E. & Steinke, I. (2004). eds. A companion to qualitative research, London:
Sage.

117. Foster, H. (1996). The artist as etnographer, in The Return of the Real: The Avant-Garde at
the End of the Century, (pp. 302-309), Cambridge: MIT Press.

118. Foster, H. (2010). Design and Crime: and Other Diatribes, London: Verso.
119. Foucault, M. (1966). Les mots et les choses: Une archéologie des sciences humaines. Paris:
 42

Éditions Gallimard.

120. Foucault, M. (1961). Histoire de la folie a l’age classique, Paris: Gallimard.

121. Foucault, M. (1967). Of other spaces. Diacritics, 16, 22–27.

122. Foucault, M. (1975). Surveiller et punir. Paris: Éditions Gallimard.

123. Foucault, M. (1977): Le jeu de Michel Foucault, in: Foucault, Michel (1994): Dits et écrits.
(pp. 298-329), Paris: Gallimard.

124. Foucault, M. (1980). The Confession of the Flesh, 1977, interviu pentru revista Ornicar?,
Power/Knowledge Selected Interviews and Other Writings, pp. 194-228.

125. Foucault, M. (2008). L’Archaélogie du Savoir, Paris, Gallimard, col. Tel Quel.

126. Foucault, M. (2010). Dits et écrits, vol. 3: 1976-1979, Paris, Gallimard.

127. Fourmentraux, J.-P. (2005). Art et Internet, Paris: CNRS Editions.

128. Fourmentraux, J.-P. (2007). Les dispositifs du Net art, Techniques & Culture, 48-49, 269-
302.

129. Fourmentraux, J.-P. (2008). L'ŒUVRE NÉGOCIÉE. Sociologie de l'expérience du Net art et
de ses dispositifs de médiation, Sociologie et Sociétés, Presses de L'Université (University of
Montreal), 39(2), 251-267.
130. Fourmentraux, J.-P. (2010a). Le concept de dispositif à l'épreuve du Net art. in Les dispositifs
d’information et de communication. Concept, usages et objets. cap. 8, Bruxelles: Éd. De Boeck.

131. Fourmentraux, J.-P. (2010b). Les dispositifs du Net art, Techniques & Culture [En ligne], 48-
49|2007, mis en ligne le 20 juin 2010, consulté le 30 septembre 2020. URL:
http://journals.openedition.org/tc/2872.

132. Fourmentraux, J.-P. (2012). L'Œuvre commune: affaire d'art et de citoyen, Dijon: Les Presses
du réel.
133. Fourmentraux, J.-P. (2013). L’œuvre virale. Net art et culture hacker, Bruxelles: La Lettre
volée.
134. Fourmentraux, J.-P. (2014). Aux arts, citoyens! La création à l’épreuve de l’intérêt général,
L'Observatoire, 44(1), 67-69.
 43

135. Fourmentraux, J.-P. (dir.) (2015), Identités numériques. Expressions et traçabilité, Paris:
CNRS Éditions, coll. Les Essentiels d’Hermès.

136. Francastel, P. (1988), Art et technique aux XIXe et XXe siècles, Paris: Gallimard.

137. Fraser, N. (1992). Rethinking the public sphere: A contribution to the critique of actually
existing democracy. in C. Calhoun (Ed.), Habermas and the public sphere, (pp. 109-142),
Cambridge, MA: MIT Press.

138. Freeman, J. (2016). Digital civic participation in Australian local governments: everyday
practices and opportunities for engagement, in Sobaci MZ (ed.), Social Media and Local
Governments, (pp. 195–218), San Antonio, TX: Springer International Publishing.

139. Friedland, R. & Mohr, J. (2004). Tehcultural turn in American Sociology, in R. Friedland &
Mohr, John, W., (eds.), Matters of culture: Cultural sociology in practice, (pp. 1-68), Cambridge:
Cambridge University Press.

140. Friedman, K. (1998). Fluxus Reader, Chicester, West Sussex ; New York: Academy Editions.

141. Fusulier, B., Lannoy, P. (1999). Comment aménager par le management, Hermès, 25, 181-
198.
142. Gell, A. (1998). Art and Agency. An Anthropological Theory. Oxford: Clarendon Press.
143. Genette, G., (1996). L’Œuvre de l’art. Tome 2, La relation esthétique, Paris: Seuil.
144. Genin, C. (2019). Le dessin et le discours se valent bien, in Badir, Sémir, Dondero, Maria
Giulia, Provenzano Francois dirs, Les Discours Syncrétiques: Poésie visuelle, bande dessinée,
graffitis, (pp. 127-136), Liège: Presses universitaires de Liège, coll. Clinamen.
145. Gervereau, L. (2013). Voir, comprendre, analyser les images, Paris: La Découverte.

146. Gibson, J. J. (1979). The Ecological Approach to Visual Perception. Boston: Houghton
Mifflin.
147. Giddens, A. (1991). Modernity and Self Identity: Self and Society in the Late Modern Age,
Standford: Stanford University Press.

148. Giddens, A. (1993). New rules of sociological method: A positive critique of interpretative
sociologies. Stanford, CA: Stanford University Press.

149. Gil de Zúñiga, H., Jung, N, Valenzuela, S. (2012), Social media use for news and individuals
 44

social capital, civic engagement and political participation. Journal of Computer-Mediated

Communication 17(3), 319–336.
150. Gombrich, E., H. (1960). Art and Illusion. A Study in the Psychology of Pictorial
Representation, Oxford: Phaidon.
151. Gombrich, E. H. (1963). The cartoonist’s armoury, London: Duke University Press.
152. Goodman, N. (1978). Ways of Worldmaking. Indianapolis: Hackett.

153. Goodman, N. (1996). L’Art en théorie et en action. Paris: Éditions de l’Éclat.

154. Gordon, W. T. (2003). Understanding Media Critical Edition. Corte Madera, CA: Gingko
Press.

155. Granjon, F., Denouël, J. (2010). Exposition de soi et reconnaissance de singularités

subjectives sur les sites de réseaux sociaux. Sociologie, 1(1), 25-43.

156. Granovetter, M., S. (1973). The Strength of Weak Ties. The American Journal of
Sociology.78 (6), 1360–1380.

157. Greffe, X. (2014). Les artistes-entrepreneurs, L'Observatoire, 1(1), 50-52.

158. Greimas, A., J. (1973). Actants, Actors, and Figures, On Meaning: Selected Writings in
Semiotic Theory, trans. Paul J. Perron and Frank H, Collins. Theory and History of Literature, 38,
Minneapolis: University of Minnesota Press, 1987, 106–120.

159. Gripsrud, J., Hallvard, M., Molander, A., Murdock, G. (2010). General Introduction. in The
Public Sphere, eds. Gripsrud, J., Moe, H., Molander, A., Murdock, G., vol. I-I, (pp. xxxi-xxxvi).
London: Sage.

160. Habermas, J., (1989). The Structural Transformation of the Public Sphere: An Inquiry into a
Category of Bourgeois Society, Cambridge: Polity Press.

161. Hall, C. & Thomson, P. (2004). Reasearching space, paper presented at the British
Educational Research Association (BERA).

162. Halliday, M. A. K. (1985). An Introduction to Functional Grammar (1st ed.). London:

Edward Arnold.
 45

163. Halliday, M. A. K. (2005). On Matter and Meaning: the Two Realms of Human Experience.
Linguistics and the Human Sciences, 1(1), 59–82.

164. Halsall, F. (2012). An Aesthetics of Proof: A Conversation between Bruno Latour and Francis
Halsall on Art and Inquiry, Environment and Planning D: Society and Space, 30, no. 6, 963-970.

165. Halsall, F. (2016). Actor-Network Aesthetics: The Conceptual Rhymes of Bruno Latour and
Contemporary Art. New Literary History, 47(2 & 3), Spring & Summer, 439-461.

166. Harman, G. (2009). Prince of Networks: Bruno Latour and Metaphysics, Melbourne:
Re.Press.

167. Harman, G. (2014). Reassembling the Political, London: Pluto Press.

168. Haro-de-Rosario A., Sáez-Martín, A., del Carmen Caba-Pérez M. (2018). Using social media
to enhance citizen engagement with local government: Twitter or Facebook, New Media & Society,
20(1), 29-49.

169. Hassan, I. (1987). Toward a Concept of Postmodernism, in From The Postmodern Turn, (pp.
586- 593), Columbus: Ohio State University Press.

170. Hassard, J., Law, J., & Lee N. (1999). Preface. Organization: Special Issue on Actor-Network
Theory. 6(3), 387-390.

171. Heinich, N. (2005). L’élite artiste. Excellence et singularité en régime démocratique, Paris:
Gallimard, «Bibliothèque des Sciences humaines».

172. Hennion, A. (1993), La Passion musicale. Une sociologie de la médiation. Paris: Métailié.

173. Hennion, A. (2013), D’une sociologie de la médiation à une pragmatique des attachements,
SociologieS [En ligne], Théories et recherches, mis en ligne le 25 juin 2013, consulté le 13 mai
2020. http://journals.openedition.org/sociologies/4353

174. Hennion, A. (2016). From ANT to Pragmatism: A Journey with Bruno Latour at the CSI,
New Literary History, 47, 289-308.
175. Higgins, D. (1966). Intermedia in Something Else Newsletter, 1(1), reprinted in Dick Higgins,
Horizons. The Poetics and Theory of the Intermedia, Carbondale, Edvardsville: Southern Illinois
University Press, 1984.
 46

176. Highfield T., Leaver T. (2015). A methodology for mapping Instagram hashtags, First
Monday, 20(1-5) https://firstmonday.org/ojs/index.php/fm/article/download/5563/4195

177. Hill, E. (1966). The Language of Drawing, London: Prentice-Hall.

178. Hine, C. (2000). Virtual ethnography, London, England: Sage.

179. Hine, C. (2015). Ethnography for the Internet: Embedded, embodiedand everyday. London,
England: Bloomsbury Academic.
180. Honneth, A. (1996) The Struggle for Recognition. The Moral Grammar of Social Conflicts.
Cambridge: Polity.

181. Howard, P. & Parks M. R. (2012). Social media and political change: Capacity, constraint,
and consequence, Journal of Communication, 62, 359–362.

182. Imbert, C. (2015). Un dispositif dans le dispositif. Les expositions de design graphique
contemporai, Marges [En ligne], 20 | 2015, mis en ligne le 01 mars 2017, consulté le 13 sept 2017.
URL : http://marges.revues.org/984
183.Inglehart, R. (1997). Modernization and Post-Modernization: Cultural, Economic and
Political Change in 43 Societies, Princeton: Princeton University Press.

184. Jakobson, R. (1960). Linguistics and Poetics. in Style in Language, ed. T. A. Sebeok, (pp.
350–377). Cambridge, MA: MIT Press.

185. Jenkins, H. (2006). Convergence culture: Where old and new media collide. New York and
London: New York University Press. from http://en.bookfi.org/

186. Jensen, C., B. (2019), Is actant-rhizome ontology a more appropriate term for ANT? Anders
Blok, Ignacio Farias, Celia, Roberts eds., in The Routledge Companion to Actor-Network Theory,
, (pp. 73-86), London: Routledge.

187. Joselit, D. (2013). After art, Princeton: Princeton University Press.

188. Jouet, J. & Le Caroff, C. (2013). L’observation ethnographique en ligne, dir. de C. Barats,
Analyser le web en sciences humaines et sociales, chap. 7, (pp. 147-165), Paris: Armand Colin.
189. Juris, J. (2012). Reflections on #OccupyEverywhere: Social media, public space and
emerging logics of aggregation, American Ethnologist, 39, 259–279.
 47

190. Kauffman, J.-C., (1996), L'entretien compréhensif. Paris: Nathan.

191. Kawulich, B., B. (2005). Participant Observation as a Data Collection Method, Forum
Qualitative Sozialforschung / Forum: Qualitative Social Research, 6(2), art. 43, http://nbn-
resolving.de/urn:nbn:de:0114-fqs0502430.

192. Kim, D, Chun, H, Kwak, Y. (2014). The employment of dialogic principles in website,
Facebook, and Twitter platforms of environmental nonprofit organizations, Social Science
Computer Review, 32(5), 590–605.
193. Kluitenberg, E. (2016). Tactical Citizenship: Straddilig the Line Between Community and
Contestation, Artistic citizenship: Artistry, social responsibility, and ethical praxis, eds. D. Elliott,
M. Silverman & W. Bowman, .(pp.254-272), Oxford: Oxford University Press.
194. Kosuth, J. (1975). Artist as Anthropologist, (extracts), ed. S. Johnstone, reprinted in The
Everyday: Documents of Contemporary Art, (pp. 182-184), Cambridge, Mass.: MIT Press, 2008.

195. Kozinets, R. (2002). The field behind the screen: Using netnography for marketing research
in online communities. Journal of Marketing Research, 39, 61–72.

196. Kozinets, R.,(2010). Netnography: Doing ethnographic research online. London, England:
Sage.
197. Kozinets, R. (2015). Netnography: Redefined. London, England: Sage.
198. Krauss, R. (1979). Grids, October 9, 50-64.
199. Krauss, R. (2000). A Voyage on the North Sea, New York: Thames & Hudson Inc.

200. Kress, G. & van Leeuwen, T. (1996), Reading Images - The Grammar of Visual Design,
London: Routledge.

201. Kress, G., Ogborn, J. (1998). Modes of representation and local epistemologies: The
presentation of science in education, Subjectivity in the school curriculum (Working paper 2,
Institute of Education). London: University of London.
202. Kress, G. & van Leeuwen, T. (2001), Multimodal Discourse – The Modes and Media of
Contemporary Communication. London: Arnold Publishers.
203. Kristeva, J. (1969). Séméiôtiké: recherches pour une sémanalyse, Paris: Edition du Seuil.
204. Ksiazek, T. B, Peer L., Lessard K. (2016). User engagement with online news:
conceptualizing interactivity and exploring the relationship between online news videos and user
 48

comments, New Media & Society, 18(3), 502–520.

205. Kuhn, T. (1962). The Structure of Scientific Revolutions, Chicago: University of Chicago
Press.

206. Kwon, M. (2002). One Place After Another: Site-Specific Art and Locational Identity,
Cambridge Massachusetts: MIT Press.

207. Labuschagne, A., (2003), Qualitative Research - Airy Fairy or Fundamental?, The Qualitative
Report, 8(1), 100-103. https://nsuworks.nova.edu/tqr/vol8/iss1/7
208. Lafleur, S. (2015). Foucault, la communication et les dispositifs, Communication [En ligne],
vol. 33/2 | 2015, mis en ligne le 26 janvier 2016, consulté le 24 juillet 2018. URL:
http://journals.openedition.org/communication/5727
209. Lalo, C., (1921), L’art et la vie sociale, Paris: Doin.

210. Larroche, V. (2019). The Dispositif: A Concept for Information and Communication Sciences.
Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

211. Latour, B. (1981). Unscrewing the Big Leviathan; or How Actors Macrostructure Reality,
and How Sociologists Help Them To Do So? in K. Knorr et A. Cicourel ed., Advances in Social
Theory and Methodology, (pp. 277-303), London: Routledge and Kegan Paul.

212. Latour, B. (1984), Les Microbes. Guerre et paix, suivi de Irréductions, Paris: A.-M. Métailié
(« Pandore »).

213. Latour, B. (1986). The Powers of Association. in Law, John (ed.) Power, Action and Belief:
A New Sociology of Knowledge, (pp. 264-280). London: Routledge & Kegan Paul.
214. Latour, B. (1987). Science in action, Milton Keynes: Open University Press.
215. Latour, B. (1991). Technology is Society Made Durable. in J. Law (ed.) A Sociology of
Monsters: Essays on Power, Technology and Domination, (pp. 103-132), London: Routledge.
216. Latour, B. (1992). Where are the Missing Masses? The Sociology of a Few Mundane
Artifacts. in Bijker & J. Law (eds.) Shaping Technology/Building Society: Studies in
Sociotechnical Change, (pp. 151-180), Cambridge: MIT Press.
217. Latour, B. (1993a). Petites leçons de sociologie des sciences, Paris: La Découverte.

218. Latour, B. (1993b). We have never been modern, Cambridge, MA: Harvard University Press.
 49

219. Latour, B. (1994). On Technical Mediation: Philosophy, Sociology, Genealogy, Common

Knowledge, 3(2), 29-64.
220. Latour, B. (1996). On actor-network theory: a few clarifications. Soziale Welt 47, 369–381.
221. Latour, B. (1999). On Recalling ANT, in J. Law and J. Hassard, eds., Actor- Network Theory
and After, (pp. 15-26). Oxford: Blackwell Publishers.
222. Latour, B. (2002). Iconoclash. Au-delà des guerres des images, consulté le 21 mars 2017, en
ligne url : http://www.bruno-latour.fr/sites/default/files/downloads/84 ICONOCLASH-FR.pdf.

223. Latour, B. (2004). Why has Critique Run out of Steam? From Matters of Fact to Matters of
Concern. Critical Inquiry, 30(2), 225–248.

224. Latour, B. (2005a). Reassembling the Social. An Introduction to Actor-Network-Theory,

Oxford: Oxford University Press.

225. Latour, B. (2005b). From Realpolitik to Dingpolitik: or how to make things public. In: B.
Latour, W.Weibel, eds. Making things public: atmospheres of democracy, (pp. 14–41),
Cambridge: MIT Press.
226. Latour, B. (2009), Spheres and Networks. Two Ways to Reinterpret Globalization In Harvard
Design Magazine, Spring/Summer, 30, 138-144.

227. Latour, B. (2010), Prendre le pli des techniques, Réseaux, 163, 20-31.

228. Latour, B. (2011). Some Experiments of Art and Politics, e-flux, march #23. https://www.e-
flux.com/journal/23/67790/some-experiments-in-art-and-politics/

229. Latour, B. (2013). An Inquiry into Modes of Existence An Anthropology of the Moderns,
Harvard: Harvard University Press.

230. Latour, B. (2016). Reset Modernity, ed. Bruno Latour & Christophe Leclercq, Cambridge
MA: MIT Press.

231. Latour, B., Woolgar, S., (1979), Laboratory life – The social construction of scientific facts.
Beverley Hills, Calif. & London: Sage.
232. Latour B., Serres, M. (1995). Conversation on Science, Culture and Time, Michigan: The
Universitt of Michigan Press.
233. Law, J. (1986). On the Methods of Long-Distance Control: Vessels, Navigation, And the
 50

Portuguese Route to India. In J. Law (ed.) Power, Action and Belief: A New Sociology of
Knowledge?, London: Routledge & Kegan Paul.

234. Law, J. (1987). Technology and Heterogeneous Engineering: The Case of Portuguese
Expansion. in Bijker, Hughes & Pinch (eds.), The Social Construction of Technological Systems:
New Directions in the Sociology and History of Technology, Cambridge: MIT Press.
235. Law, J. (1991). Theory and Narrative in the History of Technology: Response. Technology
and Culture, 377-384.
236. Law, J. (1992). Notes on the Theory of the Actor-Network: Ordering, Strategy, and
Heterogeneity. Systems Practice 5(4), 379-393.
237. Law, J. (1994). Organizing Modernity. Oxford: Blackwell Publishers.
238. Law, J. (1999). After ANT: Complexity, Naming and Topology. in J. Hassard & J. Law,
(eds.) Actor-Network Theory and After. (pp. 1-14), Oxford: Blackwell Publishers.
239. Law, J. (2009). Actor network theory and material semiotics. In B. S. Turner (Ed.), The new
Blackwell companion to social theory (pp. 141–158). Malden, MA: Blackwell.
https://doi.org/10.1002/9781444304992.ch7
240. Law, J., & Williams, R. J. (1982). Putting Facts Together: A Study of Scientific Persuasion.
Social Studies of Science, 12(4), 535–558.
241. Law, J., & Callon, M. (1988). Engineering and Sociology in a Military Aircraft Project: A
Network Analysis of Technological Change. Social Problems, 35(3), 284-297.
242. Law, J., Singleton, V. (2000). Performing Technology’s Stories: On Social Constructivism,
Performance, and Performativity. Technology and Culture, 41, 765-775.
243. Law, J., Hassard, J. (eds.) (2004). Actor Network Theory and After, Oxford: Blackwell
Publishing.

244. LeWitt, S. (1969). Sentences of Conceptual Art: 17-27.

http://www.altx.com/vizarts/conceptual.html

245. Leduc, K. Ms. (2013). Art as Affordance, Totem: The University of Western Ontario Journal
of Anthropology: 21(1) Art. 6. https://ir.lib.uwo.ca/totem/vol21/iss1/6

246. Lemke, T. (2015). New Materialisms: Foucault and the ‘Government of Things. Theory,
Culture & Society, 32(4), 3–25.
 51

247. Lezaun, J. (2017). Actor-Network Theory. in C. Benzecry, M. Krause and I. Reed (eds.)
Social Theory Now, (pp. 305-337), Chicago: The University of Chicago Press.

248. Lippard, L. R. ed. (1973). Six Years: The Dematerialization of the Art Object from 1966 to
1972, Berkeley and Los Angeles, California: University of California Press.

249. Livingstone, S. (2008). Taking risky opportunities in youthful content creation: teenagers’
use of social networking sites for intimacy, privacy and self-expression. New Media & Society,
10(3), 393–411.

250. Lyotard, J.-F. (1984). The Postmodern Condition, Minneapolis: University of Minnesota
Press.

251. Macé, É., Maigret, É. (2006). Pourquoi parler de médiacultures ?, Sciences Humaines, 170(4),
29-29.
252. Maniglier, P. (2012). Un tournant métaphysique?, Critique, 786, 916-932.

253. Manovich, L. (2014). Postmedia Aestethics, Transmedia Frictions, University of California

Press, 34-44.
254. Marcoci, R. (1995). Romanian Democracy and Its Discontents, Beyond Belief, Chicago
Museum of Contemporary Art, în Laura J. Hoptman, László Beke (ed.), Beyond Belief:
Contemporary Art from East Central Europe, Museum of Contemporary Art, Chicago, 14-23, 116-
117.
255. Marres, N, (2012). Material participation. Technology, the environment, and everyday
publics. New York: Palgrave Macmillan.

256. Maslen, M., Southern, J. (2015). Drawing Projects: An Exploration of the Language of
Drawing. London: Black Dog Publishing.
257. Matthewman, S., (2016), Bruno Latour, Key Sociological Thinkers, Edition: 3rd, ed. Rob
Stone, Palgrave Macmillan.
258. McDonald, K. (2002). From solidarity to fluidarity: social movements beyond “collective
identity – the case of globalization conflicts”, Social Movement Studies, 1(2) 109 –128.

259. McGarry, A., Jenzen, O., Eslen-Ziya, H., Erhart I. & Korkut, U. (2019). Beyond the iconic
protest images: the performance of ‘everyday life’ on social media during Gezi Park, Social
 52

Movement Studies, 18(3), 284-304.

260. McLuhan, M. (1964), Understanding Media. The Extensions of Man, New York: McGraw-
Hill.

261. McLuhan, M. (1968). Pour comprendre les médias. Les prolongements technologiques de
l’Homme, Paris: Seuil.

262. Mercea, D. (2014). Towards a Conceptualization of Casual Protest Participation: Parsing a

Case from the Save Roşia Montană Campaign, East European Politics and Societies, 28(2), 386-
410.
263. Merriam, S. B. (1998). Qualitative research and case study applications in education, San
Francisco, CA: Jossey-Bass.
264. Micheletti, M. (2003). Political Virtue and Shopping, New York: Palgrave.

265. Mol, A. (1999). Ontological politics. A word and some questions. The Sociological Review
47(S1), 74–89.

266. Mol, A. (2002). The body multiple: ontology in medical practice. Durham: Duke University
Press.
267. Mol, A. (2010). Actor-network theory: sensitive terms and enduring tensions. Kölner
Zeitschrift Für Soziologie Und Sozialpsychologie, 50, 253–69.
268. Mol, A., Law, J. (1994). Regions, Networks and Fluids: Anaemia and Social Topology. Social
Studies of Science, 24(4), 641–671.

269. Molinet, E. (2016). L’hybride, une problématique centrale de l’art actuel face à un monde
multipolaire. De la notion à la culture, une évolution de la fonction et des catégories, Babel [En
ligne], 33 | 2016, mis en ligne le 01 juillet 2016, consulté le 02 octobre 2020. URL:
http://journals.openedition.org/babel/4397

270. Monnoyer-Smith, L. (2013). Le web comme dispositif: comment appréhender le complexe?,

Manuel d’analyse du web en Sciences Humaines et Sociales. sous la direction de Barats C., (pp.
11-31), Paris: Armand Colin.

271. Moreau, A. (2005). Le copyleft appliqué à la création artistique. Le collectif Copyleft Attitude
et la Licence Art Libre, http://antomoro.free.fr/left/dea/DEA_copyleft.html.
 53

272. Mortensen, M. (2015). Journalism and Eyewitness Images: Digital Media, Participation, and
Conflict. New York: Routledge.

273. Mullin, D. (2016). Working All the Time: Artistic Citizenship in the 21st Century, eds. Elliott,
D., Silverman, M. & Bowman, W. eds, ȋn Artistic citizenship: Artistry, social responsibility, and
ethical praxis, , Oxford: Oxford University Press.
274. Müller, M. (2015). Assemblages and Actor-networks: Rethinking Socio-material Power,
Politics and Space, Geography Compass, 9(1), 27–41.
275. Mützel, S. (2009). Networks as Culturally Constituted Processes: A Comparison of Relational
Sociology and Actor-Network Theory. Current Sociology. 57, 871-887.

276. Nail, T. (2017). What is an Assemblage?, SubStance, vol. 46, no.1, 42, 21-37.
https://muse.jhu.edu/article/650026.

277. Neyland, D. (2006). Dismissed Content and Discontent: An Analysis of the Strategic Aspects
of Actor-Network Theory, Science, Technology & Human Values, 31(1), 29-51.

278. Nowotny, S. (2003). La condition du devenir-public, www. republicart. net/ disc/

realpublicspaces/ nowotny03_fr. Pdf

279. Oh, J., Bellur, S. & Sundar S. (2010). A conceptual model of user engagement with media,
in: 60th annual conference of the International Communication Association, Singapore, 22–26
June.

280. Papacharissi, Z. & de Oliveira, F. M. (2012). Affective news and networked publics. The
Quarterly rhythms of Government Information, 31, 106-117.

281. Parker, J. (2016). Slow FAST-Forward: Enacting Digital Art and Civic Opportunities, Elliott,
D., Silverman, M. & Bowman, W., eds, ȋn, Artistic citizenship: Artistry, social responsibility, and
ethical praxis, , (pp. 233-254), Oxford: Oxford University Press.
282. Passeron, J-C, Pedler, E., (1999), Le temps donné au regard. Enquête sur la réception de la
peinture, Protée, 27(2), 93-116.
283. Pedler, E. (1994), En quête de réception : le deuxième cercle, Réseaux, 68, 85-103.
284. Peeters, H. & Charlier, P. (1999). Introduction. Contributions à une théorie du dispositif,
Hermés La Revue, vol. 25: Le Dispositif entre Usage et Concept, 15-25.
 54

285. Pélissier, M. & Pélissier, N. (dir.) (2017). Métamorphoses numériques: Art, culture et
communication. Paris: L'Harmattan.

286. Peraya, D. (1999). Vers les campus virtuels. Principes et fondements techno-sémio-
pragmatiques des dispositifs de formation virtuels, Hermès, 25, 153-168.

287. Perpelea, N., Beciu, C., Marinescu, V., Ștefănescu, S. (2002). Comunicare socială şi mass-
media. Construcția mediatică a opiniei publice deliberative, Revista Română de Sociologie, anul
XIII, nr. 1-2, 85-125.

288. Poletta, F. (2006). Freedom Is an Endless meeting. Democracy in American Social

Movements, Chicago: University of Chicago Press.

289. Proulx, S. (2012). L-irruption de medias sociaux - enjeux ethiques et politiques, in Proulx, S.,
Millette, M. & Heaton, L. (dir.) (2011), Médias sociaux, enjeux pour la communication, (pp. 9-
31), Québec: Presses de l’Université du Québec.

290. Rabinow, P. & Rose, N. (2003). Foucault Today, in The Essential Foucault: Selections from
The Essential Works of Foucault, 1954-1984. New York: New Press.

291. Raffnsøe, S., Gudmand-Høyer, M. T., Thaning, M. S. (2014). What is a Dispositive?

Foucault’s Historical Mappings of the Networks of Social Reality. Pp. 27 Copenhagen Business
School [wp]. Consultat. 20 mai 2019 https://research-
api.cbs.dk/ws/portalfiles/portal/58811258/Raffnsoe.pdf

292. Rajewski, I. O. (2005). Intermediality, Intertextuality, and Remediation: A Literary

Perspective on Intermediality, Despoix, P.; Y. Spielmann (eds.),im Intermédialité - Historie et
théorie des arts, des lettres et des techniques, 6, (Special Issue: Remédier/Remediation), 43-64.

293. Riley, H. (2019). Drawing as Language: the systemic-functional semiotic argument, Journal
of Visual Art Practice, 18(2), 132-144.

294. Rorty, R. ed. (1992). The Linguistic Turn: Essays in Phylosophical Method, Chicago:
University of Chicago Press.

295. Rose, G. (2014). On the relation between 'Visual Research Methods' and contemporary visual
culture. The Sociological Review, 62(1), 24–46.
 55

296. Rosa, H. (2015). Social Acceleration. A New Theory of Modernity, trad. Jonathan Trejo-
Mathys, New York: Columbia University Press.

297. Roşca, L. (2012). La sphère publique, la démocratisation de la vie sociale et politique et les
médias en Roumanie, Bucureşti: Tritonic.

298. Rovenţa-Frumuşani, D. (2012). Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, Bucureşti: Tritonic,

col. Comunicare media.

299. Rughiniş, C. (2007). Explicaţia sociologică, Iaşi: Polirom.

300. Rymarczuk, R. & Derksen, M. (2014). Different spaces: Exploring Facebook as heterotopia,
First Monday, Volume 19, Number 6 - 2 June. https://firstmonday.org/article/view/5006/4091
Sáez-Martín A., Haro-de-Rosario A., Caba Pérez MDC. (2015), Using Twitter for dialogic
communication: local government strategies in the European Union, Local Government Studies
41(3), 421–444.

301. Sakaki, T., Okazaki, M., & Matsuo, Y. (2010). Earthquake shakes Twitter users: Real-
timeevent detection by social sensors.WWW ’10: Proceedings of the 19thInternational Conference
on World Wide Web. (pp. 851–860). New York, NY: ACM.

302. Schaeffer, P., (1971), Machines à communiquer, Tome 1, Genèse des simulacres, Tome 2,
Pouvoir et communication, Paris: Seuil.

299. Schölzel, H., Nothhaft, H. (2016). The establishment of facts in public discourse: Actor-
Network-Theory as a methodological approach in PR-research, Sage: Sage Publications.

303. Serres, M. (1972). Hermès II: L’Interference, Paris: Les Éditions des Minuit.
304. Serres, M. (1974). Hermès III: La Traduction, Paris: Les Éditions des Minuit.
305. Serres, M. (1982). The Parasite, Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press.
306. Serres, M. (1990). The Natural Contract. E. MacArthur and W. Paulson (trans). Ann Arbor:
University of Michigan Press.
307. Serres, M. (1995). Genesis, G. James and J. Nielson (trans), Ann Arbor: University of
Michigan Press.
308. Serres, M. (1997). The Troubadour of Knowledge. Ann Arbor: University of Michigan Press.
309. Serres, M. Latour, B. (1995). Conversations on Science, Culture and Time. R. Lapidus (trans).
 56

Ann Arbor: University of Michigan Press.

310. Sezonov, A.-M. (2015). Visuel, textuel, multimodalité dans les graphismes de Dan
Perjovschi, International Journal of Cross-Cultural Studies and Environmental Communication,
4(2), 57-69.
311. Sezonov, A.-M. (2017). The Social-Semiotic Analysis of Several Artistic Activist Online
Discourses Regarding the Context of Immigration, International Journal of Cross-Cultural
Studies and Environmental Communication, 6(1), 32- 46.
312. Sezonov, A.-M. (2018). L’analyse sémiotique d’un dispositif de Net art, comme objet
artistique de contestation des autorités ecclésiastiques roumaines, Politique et religion au défi de
la communication numérique, sous la dirs. M.-Al. Tudor, G. Clițan, M. Marat Grilo, (pp. 77-101),
Paris: L’Harmattan.
313. Simons, M. (2017). The Parliament of Things and the Anthropocene: How to Listen to ‘Quasi-
Objects, Techné: Research in Philosophy and Technology; 21(2), 150 – 174.

314. Singh, V. K., & Jain, R. (2010). Structural analysis of the emerging event-web.WWW ’10,
Proceedings of the 2010 ACM Conference on Computer Supported Cooperative Work New York,
NY: ACM, 241–250.

315. Spivak, G. (1988). Can the subaltern speak? in C. Nelson & L. Grossberg (eds.), Marxism
and the interpretation of culture, (pp. 271–313), Urbana, IL:, University of Illinois Press.

316. Stake, R. E. (1995). The art of case study research. Thousand Oaks, CA: SAGE Publications.
Star, S., Griesemer, J. (1989). Institutional Ecology, 'Translations' and Boundary Objects:
Amateurs and Professionals in Berkeley's Museum of Vertebrate Zoology, 1907-39". Social Studies
of Science. 19(3), 387-420.
317. Stengers, I. (2000). The Invention of Modern Science. Minneapolis: University of Minnesota
Press.

318. Stengers, I. (2007). 1. La proposition cosmopolitique, in Jacques Lolive et Olivier Soubeyran,

L'émergence des cosmopolitiques, La Découverte « Recherches », 45-68.
319. Stiles, K. (1993). Shaved Heads and Marked Bodies: Representations from Cultures of
Trauma. Strategie II: Peuples Mediterraneens, Paris, 64-65, July-December, 95-117.

320. Strauss, A. (1992). La Trame de la négociation. Paris: Éditions L’Harmattan.

 57

321. Taylor, C. (2006). Gathering data. In Doing action research, (pp. 29-43). London: Sage
Publications Ltd.

322. Tardy, C., Davallon, J., Jeanneret, Y. (2007). Les médias informatisés comme organisation
des pratiques de savoi, in Organisation des connaissances et société des savoirs : concepts, usages,
acteurs, actes du 6e colloque international du chapitre français de l’ISKO, organisé par le
LERASS, (pp. 169-184), Université Paul Sabatier Toulouse III. 7 et 8 juin 2007.

323. Thompson, J. B. (1995). The Media and Modernity. A Social Theory of The Media,
Cambridge: Polity Press.

324. Thompson, J. B. (2000). Political Scandal. Power and Visibility in the media Age. Cambridge:
Polity Press.

325. Tiidenberg, K. (2018). Selfies: Why We Love (and Hate) Them, European Journal of
Communication, 33(5), 578-578.

326. Tudor, M.-A. (2013). Epistémologie de la communication. Science, sens et métaphore, Paris:
L’Harmattan, col. Communication et civilisation.

327. Valenzuela, S. & Yonghwan, K. & Gil de Zúñiga, H. (2011). Social Networks that Matter:
Exploring the Role of Political Discussion for Online Political Participation. International Journal
of Public Opinion Research. 24, 163-184.

328. van Leeuwen, T. (2005). Introducing Social Semiotics, London: Routledge.

329. van Maanen, H. (2009). How to study Art Worlds, Amsterdam: Amsterdam University Press.

330. van Rijn, I. (2009). Review - The Radicant – Open-la https://www.onlineopen.org/the-

radicant
331. Voirol, O. (2005). Présentation: Visibilité et invisibilité: une introduction, Réseaux, 129-
130(1), 9-36.
332. Voirol, O. (2009). Luttes pour la reconnaissance, dans Dictionnaire des mouvements sociaux.
Paris, Presses de Sciences Po (P.F.N.S.P.), Références, 326-334.

333. Weibel, P. (2006). The Post-media Condition. in: AA. VV., ed. 2006. Postmedia Condition
Catalogue. Madrid: Centro Cultural Conde Duque. Retrieved from Mute. Available at: [acc 13 dec
 58

2017]. https://is.muni.cz/el/1421/jaro2016/IMNK11/um/Weibel_Synthetic_Times.pdf
334. Yardi, S., & boyd, d. (2010). Tweeting from the town square: Measuring geographic
localnetworks, ICWSM ’10: Proceedings of the International AAAI Conference on Weblogs and
Social Media, New York, NY: AAAI, 194–201.

335. Wesseling, J. (ed.) (2011). See it again, say it again: the artist as researcher, Amsterdam:
Valiz.

336. Williams, E., Ay-O, Noël, A. (1998), Mr. Fluxus : a Collective Portrait of George Maciunas,
1931-1978 / Based Upon Personal Reminiscences Gathered by Emmet Williams Und [i.e. and]
Ay-O, and Ann Noël. eds Emmett Williams & Ann Noël. New York, N.Y: Thames and Hudson.

337. Yaneva, A. (2009). Making the Social Hold: Towards an Actor-Network Theory of Design,
Design and Culture. 1, 273-288.

338. Yin, R. K. (2002). Case study research: Design and methods. Thousand Oaks, CA: Sage
Publications.
339. Youngblood, G. (1970). Expanded Cinema, New York: Dutton Fordham University Press.

340. Zell, M. (2011). Rembrandt’a Gifts: A Case Study of Actor-Network Theory, Journal of
Historians of Nederlandisjh Art 3:2.

341. Zhao, S., Zappavigna, M. (2018). The interplay of (semiotic) technologies and genre: the case
of the selfie, Social Semiotics, 28(5), 665-682.

342. Zheng, L., Zheng T. (2014). Innovation through social media in the public sector: information
and interactions, Government Information Quarterly, 31, 106–117.

Webografie - selecțiuni

https://www.facebook.com/perjovschi
http://michelrein.com/en/artistes/expositions/26/Dan
http://gregorpodnar.com/dan-perjovschi/
https://www.janelombardgallery.com/dan-perjovschi
https://www.moma.org/calendar/exhibitions/24
https://www.scena9.ro/article/dan-perjovschi-interviu-scoala-arta
 59

http://www.artists4climate.com/en/artists/dan-perjovschi/
https://www.calvertjournal.com/articles/show/11700/dan-perjovschi-doodles-covid-19-changed-
lives
https://www.tate.org.uk/art/artists/dan-perjovschi-10207
https://www.dor.ro/dan-perjovschi/
https://www.internationaleonline.org/people/dan_perjovschi/
https://sibiucityapp.ro/places/ziar-orizontal-dan-perjovschi-1lpshmsnrmv6hg
http://www.artnet.com/artists/dan-perjovschi/biography
http://www.tiuk.reea.net/19/perjovschi.html
https://m.romanialibera.ro/cultura/arte/dan-perjovschi--de-la-londra-la-new-york--8186
https://www.google.com/search?rlz=1C1AVNE_enRO688RO707&sxsrf=ALeKk00ioLguMUf6
5qu8XyXOVmNcKv82bg:1612082770978&source=univ&tbm=isch&q=dan+perjovschi+desene
&safe=off&sa=X&ved=2ahUKEwiTlKan5MXuAhWIHhQKHUvnBcMQjJkEegQIARAB&biw
=1346&bih=573
https://www.google.com/search?q=dan+perjovschi+drawings&tbm=isch&ved=2ahUKEwivps-
15MXuAhVOYxoKHY17DSMQ2-
cCegQIABAA&oq=dan+perjovschi+drawings&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECCMQJ1DoLVjoLW
CROGgAcAB4AIABaYgBaZIBAzAuMZgBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=i
mg&ei=cW4WYO8pzsZpjfe1mAI&bih=573&biw=1346&rlz=1C1AVNE_enRO688RO707&saf
e=off