.l{,I.{.::. A1;·( ., f' ,t,,:J"-1.-"-'/t "( .

( b I) f{__
') " i . t ..,. 13 i". 4 O~c.. k«-- ~""'"

Prept Profesor Doctor

ION BRIA

LITURGHIA
DUPA LITURGHIE
MISIUNE APOSTOLIC,~ SI MARTURIE
CRESTINA- AZI

Editura ATHENA
1996
 Originea nofiunii Liturghie dupii Liturghi(j!

Notiunea Liturghie dupii Liturg.hie apare in vocabularul

Consiliului Ecumenic al Bisericilor (WCC) la inceputul anilor
'70, in contextul unui studiu despre raportul dintre eclesiolo-
gie ~i misiologie. Antrenate in Mi~carea ecumenica prin in-
termediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, in doua re-
prize, in 1948 ~i 1961, Bisericile Ortodoxe au fost invitate in
anii '70, sa ia parte la dezbaterea ecumeniCa despre misiune,
evanghelism ~i martmie comuna, dezbatere coordonata de
Comisia Misiune ~i Evanghelism a Consiliului. Un moment
decisiv pentru istoria ~i teologia misiunii a fost hotararea lui
Philip Potter, ca director al Comisiei amintite, sa invite un
grup de teologi ortodoc~i la Conferinta misionara mondiala
cu tema Mdntuirea astiizi, care s-a tinut la Bangkok in 1972
(Dr. Emilio Castro este numit aici director al Comisiei de
Misiune ~1 Evanghelism (CWME) in locul lui Philip Potter,
1
care fusese ales secretar general al Consiliului) • Terna con-
ferintei a fost discutata separat de ortodoc~i intr-un document

17
IONBRJA
2
intitulat Mdntuirea fn teologia ortodoxa.
Conducatorul grupului ortodox la Conferinta misionara de
la Bangkok a fost episcopul Anastasios Yannulatos, profesor
de istoria religiilor ~i misiunilor la Facultatea de Teologie din
Atena. Grupul Bisericilor Orientale a fost reprezentat de
episcopul Gheevargese Mar Ostathios din cadrul Bisericii
Ortodoxe din India. Participantii ortodoc~i au adus aici o
contributie remarcata de conferinta. Vorbind de caracterul
(tipologia) misiunii ortodoxe contemporane, pe temeiul ex-
perientei oarecum !imitate a .Bisericilor din Estul ~i Centrul
Europei, am subliniat doua triisaturi specifice: a) Traditia
inseamna aici misiune, deoarece ceea ce s-a primit este trans-
mis din generatie in geheratie; b) limitata la spatiul ~i timpul
liturgic, Biserica antreneaza fotu~i credincio~ii ei, prin cult In
general, intr-o dublii mi~care: adunarea publica pentru litur-
ghia euharistica ~i alte ·forme de cult colectiv, ~i trimiterea
credincio~ilor pentru marturie cre~tina, in mod discret, prin
calitatea vietii lor morale ~i spirituale. Conferinta a inteles ca
acest cult (lex orandi) nu trebuie sa fie inteles in mod simplist,
ca o introspectie, restrictie sau refugiu, ci ca un mediu ~i o
platforma, unde credincio~ii devin purtatori de Hristos (hris-
tojori) ~i colaboratorii Lui .
3
Conferinta misionarii de la Bangkok a fost sever criticata
de Patriarhia Moscovei4. Acuz~tia principala consta in aceea
ca, in tratarea temei Mdntuirea astazi, conferinta nu ar fi
recunoscut rolul Traditiei in viata Bisericii de azi, ar fi omis
dimensiunea verticala a mantuirii, adica viata eterna, ~i con-
ditia acesteia - perfectiunea moralii, cu alte cuvinte ar fi mpt
echilibrul intre vertical ~i orizontal, punand accent exclusiv
pe aspectul social al rascumpararii in Hristos. Intr-un docu-
ment pregatitor, teologii ortodoc~i reuniti la Manastirea Pen-
deli, Grecia (23-27 mai 1972), insistaserii intr-adevar asupra
mantuirii ca indumnezeire (theosis). Dupa opinia sinodului
18
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
rus, conferinta s-a lasat antrenata intr-o interpretare unilate-
rala a mantuirii, in spiritul unui orizontalism !ara limite.
Consiliul Ecumenic a cerut atunci sa fie clarificate aceste
critici chiar de ortodoc~i.
intre timp, sub inspiratia conferintei misionare de la Bangkok,
s-a propus ca una din sectiile Adunarii generale a Consiliului
Ecumenic, prevazuta pentru 1975, sa fie consacrata temei:_A
marturisi pe Hristos astazi. Se ivea astfel o ocazie unica pentru
a delimita perspectivele ortodoxe ale misiunii intr-un context
ecumenic. Intr-adevar, o contributie importanta la sectia re-
spectiva a Adunarii de la Nairobi (1975) a adus-o Consultatia
ortodoxa A marturisi pe Hristos astazi, care s-a tinut la
Manastirea Cernica, Bucure~ti, in 1974 .
5
in raportul adoptat de Consultatia de la Cernica, s-a subli-
niat, mai intai, relatia dintre conceptia despre misiune ~i
teologia trinitarii:
,,Misiunea Bisericii se fundamenteaza pe misiunea lui Hris-
tos. 0 intelegere adecvata a acestei misiuni cere, in primul
rand, transpunerea in practica a teologiei trinitare. Trimiterea
Apostolilor de catre Hristos se intemeiaza pe faptul ca Hristos
Insu~i este trimis de catre Tata! in Dulml (loan, 20, 21-23).
Insemniitatea acestei afirmatii scripturistice, pentru conceptul
de misiune, este general recunoscuta, dar teologia trinitara
implicata in el, merita mai multa atentie decat i se acorda de
obicei.
Teologia trinitara arata ca Dumnezeu este in Sine viata de
comuniune ~i ca angajarea Sa in istorie are drept scop tragerea
umanitatii ~i a creatiei in general in comuniunea cu insa~i viata
Jui Dumnezeu. Implicatiile acestei afirmatii sunt foarte im-
portante pentru intelegerea misiunii: misiunea nu are drept
scop primar riispandirea sau transmiterea convingerilor inte-
lectuale, a invataturilor, a poruncilor morale, ci ea vizeaza
transmiterea vietii de comuniune care exista in Dumnezeu.
19

IONBRlA
,, Trimiterea" misionara este, in esenta, trimiterea Duhului
(loan 14, 26), care dezvaluie anume viata lui Dumnezeu ca
6 care a subliniat ca Liturghia euharistici'i are incidente nu
viata-comuniune (I Cor. 13, 13)."
Despre relatia dintre eclesiologie ~i misiologie s-au spus
urmi'itoarele:
,,Daca misiunea lui Hristos produce, in esenta, nu mai putin
decat daruirea-de-Sine a vietii trinitare a lui Dumnezeu lumii
' tul Bisericii, a fast un cult inchis celor din afari'i, de~i deplina
urmeaza ca misiunea este posibila, in ultima instanta numai
in cadrul ~i prin intermediul unui' eveniment de c;~uniune
care reflecta in istorie existenta trinitara a lui Dumnezeu
Insu~i. Dacii lucrurile stau a~a, l~ ce realitate poate sa se refere
misiunea Bisericii pentru a oferi ,,gustarea" comuniunii pe
care o anunta? Exista o singurii p9sibilitate in istorie ~i aceasta
este comunitatea euharisticii ~i, in iniisura in care este deter-
minatii de aceasta, Biserica - in totalitatea structurii sale
canonice.
Misiunea sufera ~i este serios deformatii sau chiar dispare
ori de cate ori nu e posibil sa aiba drept scop o comunitate in
istorie, care sa ·reflecte aceastii ~xistenta trinitarii a comuni-
unii. Asta se intamplii ori de cate ori Biserica este atat de
_riivii~ita ~i de divizata incat nu mai e posibil sa o recunoa~tem
ca o atare comuniune, sau cand misiunea se exerCita fiira
referire la Biserica, dar cu referire numai la persoane indivi-
d~ale ori la realitati sociale din istpsie. Erezia eclesiologici'i,
pnn mmare, face imposibila misiunea, sau o deformeaza." 7
Pentru a evita orice interpretare ,,instrumentalistii" a Bise-
ricii ~i a cultului, consultatia a precizat: ,,De~i Biserica este
eel mai desiivar~it acces la iconomia mantuirii, ea reprezintii
scopul, dar ~i resortul misiunii, mai degraba decat instrumen-
tul misiunii. Ca institutie, Biserica arata spre adunarea care
celebreaza Euharistia, ca spre singurul ei chip adevi'irat, ca
spre icoana transparenta a lui Hristos." 8
Dar cea dintai interpretare misiologici'i a Liturghiei o face
20
-~-------
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Consultatia A marturisi pe Hristos prin via/a liturgica a
Bisericii (Etchimiadzin, Armenia, 16-21 Septembrie ·1975),
numai asupra identitatii ~i integritatii ecleziale ( ecleziologia
euharistica), ci ~i asupra misiunii apostolice ~i miirturiei
cre~tine externe. Consultatia recunoa~te dimensiunea misio-
nari'i a Liturghiei: ,,De~i Taina Euharistiei, chiar de la incepu-
participare la Euharistie ramane rezervata membrilor Bise-
ricii, cultul liturgic ~a intreg este o formii evidentii de miirturie
~i misiune. " 9
·
Consultatia a subliniat faptul ca Liturghia nu se limiteazii la
slujba de celebrare in Bisericii, ci trebuie sii fie continuatii in
viata credincio~ilor in toate dimensiunile acesteia: ,,Tine de
insa~i natura Bisericii ca aceasta si'i dea marturie despre
Evanghelie in lume. Aceasta miirturie i~i are riidiicinile in
pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. De la Cincizecime
pana la Parusie, Hristos Cel inviat se aratii ~i sta de fata prin
Duhul Sfant in viata liturgicii, prin cuvant ~i prin Taine.
intreaga viata ~i rugaciune a credincio~ilor Bisericii, fie cii se
intalnesc laolalti'i pentru rugi'iciune comuna sau se inchinii
fiecare ,,in biserica inimii", graviteazii in jurul Euharistiei.
Spre ea converg toate rugiiciunile ~i actele liturgice ale popo-
rului lui Dumnezeu; aici i~i descopera Biserica adevarata ei
identitate. In toata spiritualitatea cre~tinii, spiritualitatea eu-
• haristicii genereazii o pietate dinamica, legaturi tainice cu
Hristos, care inving ri'iul prin realizarea deplinii a tainei In-
truparii ~i indumnezeirii in toate dimensiunile ei. Fiinta uma-
na euharisticii este, de fapt, o fiintii umana care de~a~e~te
10
starea firii noastre ciizute."
In slujirea liturgicii, ce se prelunge~te in viata cotidianii a
credincio~ilor, Biserica veste~te ~i infiiptuie~te venirea Impii-
ratiei Sfintei Treimi. In toate, ea pomene~te pe Hristosul sliivit
21
- -
 ION BRIA
~i multume~te lui Dumnezeu in Iisus Hristos: Jntreaga Tra-
ditie a Bisericii, cultul ei, teologia ei ~i predica ei, constituie
o doxologie, o continua multumire, o marturisire a credintei
In triumfol pascal al lui Hristos ~i eliberarea noastra de toate
fortele care ne apasa ~i ne ruineaza. "n
Aceste reflexii au fost rezumate chiar aici in expresia Litur-
12
gliie dupa Liturghie • Notiunea a fost reluata imediat de o
serie de seminarii, consultatii ~i studii, care au dezvoltat alte
aspecte ale acestei tipologii. De exemplu, Consultatia de la
Valamo, Finlanda (24-30 Septembrie 1977), despre Natura
ecumenica a marturiei ortodoxe, confirma aceasta: ,,Dina-
mica conceptului Liturghie dupa Liturghie, se gase~te in
multe programe ~i activitati ale Consiliului Ecumenic al Bi-
sericilor care au aparut dupa Nairobi, ~i caruia Bisericile
ortodoxe i-au dat suportul lor intemeiat pe solidaritatea lor
ecumenica ... Comuniunea euharistica este Biserica cu toate
implicatiile ei." 13
incepand cu anul 1973, aceasta tipologie a fost reluata ~i
dezbatuta atat de marile conferinte misionare de la Melbourne
(1980) ~i San Antonio (1988) , cat ~i de Adunarile generale
14 15
ale Consiliului de la Nairobi (1975)," Vancouver (1983) 16 ,
17
Canbera (1991) . Documente, declaratii, studii, articole, in
jurul acestei teme au fost compilate ~i editate Jn volumele:
Martyria-Mission. The Witness of the Ortodox 'churches To-
day (WCC, Geneva 1980) ~i Go Forth in Peace. Ortodox
Perspectives in Mission (WCC, Geneva 1982 ~i 1986). Go
Fortlz in Peace a fost tradusa in limbile greaca, sarba §i
romana. in ultimele doua decenii (1975-1995), am explicat ~i
prezentat subiectul in numeroase ocazii ~i publicatii 18 .
In timp ce Liturgliie dupa Liturghie circula cu sensul initial,
fiind acum adc;ptirt' ca termen tehnic pentru a desemna o
tiPologie orioooxa ·a misiunii, nofi~~~~ ~-fost explorata sub
diverse aspecte: Liturghia §i diaconia cre~tina 19 , Teologia
-=-- -
22
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
litui'gica §i formarea teologica20 , _Qjmensiunea mi j_onara__a_
- -2 - ---- --- - . 2?
cultului ~ din perspectiva euharistica -, Liturghia §i
~litatea 23 . Astfel, Adunarea generala de la Vancouver a
accentuat foarte puternic ,,viziunea euharisticii" a ecumenis-
mului: ,,Viziunea noastra euharistica cuprinde intreaga reali-
tate a cultului, vietii §i marturiei cre§tine, ~i tinde, atunci cand
este in mod real descoperita, sa arunce o noua lumina asupra
unitatii cre§tine in toata plenitudinea §i diversitatea ei. Ea
scoate, de asemenea, in evidenta aspectul dureros al separarii
actuale, inaintea Cinei Domnului. Dar,.punand mai presus de
orice unitatea organica a angajamentului cre§tin §i a sursei
unice a acestuia injertfa de bunavoie a lui Hristos Cel intrupat,
viziunea euharistica ne da o noua calauza in pelerinajul nostru
ciitre realizarea deplina §i credibila a unitatii date."
24
Din punctul de vedere al genezei acestei tipologii §i al
impactului ei, este extrem de important de retinut faptul ca
elaborarea notiunii in ani '70, a coincis cu finalizarea docu-
mentului ,,Botez, Euharistie ~i Preotie" de catre Comisia
Credinta ~i Constitutie, a Consiliului Ecumenic. Cateva capi-
tole din secfia Euharistie a documentului, au fost scrise in
tetmenii pregatiti de teologii ortodoc~i care au luat parte la
5
sinteza Liturgliie dupa Liturghie2 . Sunt afirmatii de o valoare
teologica remarcabila:
Euharistia fmbratiseaza toate aspectele viefii. Ea este un
act -;:iprezentativ de multumire side oji'anda in numele intregii
lurni. Celebrarea euharistica presupune fmpacarea $i
parla$ia cu tofi, considerati ca fra/i i surori ai unicei amilii
a luiDumnezeu · ea.£Sle.JJJ_i.coutmu1.1--imootd..penirn cai{farea
unor r~la/ii normale inlauntrul viefii sodale, economice $i
p~at~i 5, 23 urm.; I Corinteni 10, 16 urm.; I Corinteni
-ll, 20-22; ·Galateni 3, 28). Grice forma de nedreptate, de
rasism, de separare $i absen/a a liberta/ii este neave.nita
atunci cdnd suntem par.ta$i la trupul $i sdngele lui Hristos.
23
 ION BRIA
Prin euharistie, harul lui Dumnezeu care innoie$te totul
patrunde $i restaureaza persoana omeneasca $i demnitatea
ei. Euharistia atrage pe credincios fn ev~nimentul central al
istoriei lumii. Ca participanfi la euharistie, ne aratam a$adar
inconsecvenfi, daca nu participam activ la aceasta continua
metamorjoza a situafiei lumii $i a condifiei umane. Euharistia
ne aratii. ca atitudinea noastrii este neintemeiatii fafa de
prezen{a reconciliatoare a lui Dumnezeu in istoria ome-
neascii: ramdnem mereu plasafi sub judecata prin persistenfa
unor rela{ii nedrepte.de tot felul fn societatea noastra, prin
numeroasele diviziuni datorate orgoliului omenesc, interesu-
lui material $i al.oricii.rei politici aputerii $i - in sfdr$it- din
indaratnicia unor opozifii confesionale, ce nu se potjustifica
inlii.untrul Trupului lui Hristos. · momentul invociirii darului Duhului, cand Biserica aspira la
Solidaritatea in Trupul lui Hristos, afirmata prin comuni-
unea euharistica, precum $i riispunderea cre$tinilor- a unora
fa/a de al/ii $i fa/a de lume - gasesc o expresie speciala in
.ceremoniile religioase: iertarea reciproca a pacatelor, sem-
nul pacii, rugiiciunile pentru tofi, actul de a mdnca $i a bea
fmpreuna, ducerea elementelor euharistice celor holnavi $i
celor inchi$i sau oficierea euharistiei fmpreunii cu ei. Toate
aceste indicii de dragoste frafeasca in euharistie sunt direct
legate de insa$i marturisirea lui Hristos, ca rob: cre$tinii
participii ei i'n$i$i la condifia Sa de rob. in Hristos: Dumnezeu
a intrat in condifia . umanii; asifel, slujba euharistiei este
aproape ~e situafiile concrete $i speciale ale biirbafilor $i
femeilor. In biserica primara, slujirea diacont"lor $i diaco-
nifelor, era evident raspunzatoare, tocmai cu manifestarea
acestui aspect al euharistiei. Practicarea unei asifel de slujiri
intre Masa (Altar) $i mizeria omeneasca,. exprima concret
prezenfa dezrobitoare a lui Hristos in lume.
Euharistia da acces la viziunea lmparafiei lui Dumnezeu
fagaduita ca innoirefinala a creafiei,fiind asifel pregustare~
24
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
acesteia. Semne ale acestei reinnoiri sunt prezente in lume
pretutindeni unde harul lui Dumnezeu se manifesta $i unde
fiinfa omeneasca lucreaza fntru dreptate, iubire $i pace.
Euharistia este sarbatoarea fn care Biserica aduce mulfumiri
lui Dumnezeu pentru aceste semne, celebreaza $.i anticipeaza
fn bucurie venirea lmparafiei lui Hristos (I Corinteni 11, 26;
Matei 26, 29).
Lumea jagaduita reinnoirii este prezenta fn toatii slujba
euharistica. Lumea este prezenta in mulfumita adusa Tatalui,
tn care Biserica vorbe$fe in numele intregii creafii; lumea este
prezenta fn timpul pomenirii (memorial) lui Hristos, cand
Biserica este unita cu Marele ei Preot $i Mijlocitor, tn ruga-
ciunea sa pentru toata omenirea; lumea · este prezenta in
sfinfire $i la fnnoita creafie.
fmpacafi tn Euharistie, membrii Trupului lui Hristos sunt
chemafi sajie lucratori ai fmpacarii printre barbafi $i femei,
$i martori ai bucuriei al carei izvor este f nvierea. A$a cum
Jisus mergea fn intampinarea vame$ilor $i a pacafo$ilor $i
participa la cina lor in timpul slujirii Lui pamanfe$li, tot asifel
sunt chemafi crqtinii, tn Euharistie, sa fie solidari cu cei din
marginea viefii $i sa devinli semne ale i¥.biYii1ui Hristos, care
a trait $i S-a jerifzt pentru tofi $i care acum Se da fnsu$i fn
Euharistie.
Oficierea Euharistiei este un moment tn care Biserica par-
ticipa la misiunea lui Dumnezeu fn fume. Aceasta participare
are Zoe zilnic fn propovaduirea Evangheliei, ajutorarea
aproapelui $i prezenfa sanctificatorie in lume.
Daruire totala a lui Dumnezeu, euharistia ofera realitatea
cea noua care transforma viafa cre$tinilor, ca et sa fie dupa
chipul lui Hristos $i sli devina martorii Sai lucratori. Astfel,
Euharistia este o hrana de pref pentru misionari, painea $i
vinul pelerinilor, tn vederea ie$irii !or apostolice tn lume.
25
 IONBRlA
Comunitatea euharistica este asifel hranita, ca ea sa poata
marturisi fn vorba §i fn fapta ca Iisus Hristos este Domnul
care Si-a dat via/a pentru mdntuirea lumii. Devenind un
singur popor fmprejurul unei unice cine, adunarea euharis-
tica trebuie sii aiba neaparat grija de a aduna pe cei care se
a/la dincolo de marginile ei vazute, caci Hristos este Ce! care
a invitat la ospaful Sau p e to/i cei pentru care a murit El.
Faptul ca cre$tinii nu se pot aduna fntr-o deplina comuniune
la aceea§i masa. pentru a mdnca aceea.yi pdine .yi a bea din
aceea§i cupa, constituie o slabire a miirturiei !or misionare,
individuale sau comune.
A~adar, suntem in {)tezenta unei tipologii care scoate in
relief perspectivele ortodoxe ale misiunii: "Liturghie dupa
Liturghie ". Acest titlu este in el insu~i .evocator al bogiitiei
gandirii ortodoxe despre misiune: celebrarea misterului nu se
opre~te cu trimiterea. Trimiterea (credincio~ilor) este o im-
biere la misiune, ~i Ia.rii aceastii prelungire, liturghia riimane
neterminatii." 26
Toti marii teologi ortodoc~i contemporani au reflectat la
aceasta.
,,Trimiterea credincio~ilor la sfar~itul Liturghiei are o sem-
nificatie simbolica ~i sacramentalii profundii. Aceastii ,,trimi-
tere" a credincio~ilor: Ite, missa est! - in misa roman,ii, sau Cu
pace sii ie~im! - in liturghia bizantinii, nu este decat anuntarea
sfar~itului primei etape a liturghiei, adicii adunarea Bisericii
(enarxis). in acest moment nu are loc ,,ie~irea" Bisericii, ci
.,intrarea" Bisericii in lume, continuand astfel trimiterea dis-
cipolilor sa predice pe Iisus eel inviat (Matei 28, 19-20; Marcu
16, 15-20), in puterea Duhului de la Cincizecime. Cand ie~im
din Biserica, noi intriim in alt mod de liturghie, care este
,,Liturghia" dupii Liturghie. Este trecerea de Ia duniinicii
ziua domneascii, la zilele saptiimanii. Duminica n-ar avea nici
un sens dacii n-ar fi prima zi din cele ~apte ~i in acela~i timp
26
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
a opta, adica plenitudinea. Siiptiimana intreaga inseamnii
atunci pregatirea pentru duminicii, o a~teptare din ce in ce mai
intensii pe masurii ce duminica se apropie. Apoi, ciind ie~im
din Biserica, plenitudinea vietii in Hristos, o purtiim in noi, in
lume, in timpul siiptamanii intregi. in consecintii, alternanta
duminicii cu siiptamana este un principiu fundamental pentru
spiritul ~i sensul insu~i al Liturghiei."
27
Focul iubirii lui Hristos este experimentat ~i impartii~it
in~-o continua mi~care: de adunare de credincio~i ~i de ie~irea
lor in afarii catre altii. Adunarea comunitatii de credinta se
realizeazii in gradul eel mai inalt in actul comun de rugaciune
~i cult, care hrane~te, innoie~te ~i da putere vietii Bisericii.
Dar Euharistia este adusii (oferitii) pentru viata lumii, de aceea
nu poate sii fie separatii de viata; in consecinta, in mod necesar,
ea conduce la o ,,Liturghie" dupii Liturl!J1ie, adicii misiunea
catre lume in diverse slujiri ~i forme variate."
28
Sau: ,,Liturghia este punctul de plecare al unei noi intelegeri
a misiunii $i actiunii cre~tine in lume, aceasta bazatii pe ceea
ce lumea urmeazii sii devinii in impiiriitia lui Dumnezeu. Nu
este 0 negare culticii a istoriei, ci o intelegere a semnificatiei
ei din perspectiva implinirii viitoare ... Cand teologii orto-
doqi vorbesc de centralitatea liturghiei in viata Bisericii ei
inteleg ca liturghia·este mai mult decat adorare ~i cult. E~ e~te
0 cale de viatii in care ,,sacrnl" ~i ,,secularul" nu sunt despart1te
unul de al~l. Mai degrabii viata in integritatea ei este con-
ceputii ca o continuare, ca o ,,prelungire a ceea ce este revelat
~1· comumca. t 'm cuIt ." 29
Parintele Dumitru Staniloae, care a contribuit la misiologia
ortodoxa a timpului siiu mai ales prin accentuarea sfinteniei
personale ca metoda misionarii, a scris o carte importantii
despre Spiritualitate Ji Comuniune fn Litur:ghia ortodoxa. El
conclude astfel: ,,Credincio~ii ies apoi din Biserica asigurati
nu numai de mila ~i lucrarea mantuitoare a lui .Hristos $i
27
 ION BRIA
LITURGHIA DUPA LITURGHIE

intariti de lucrarea Srantului Duh, ci asigurati §i derugaciunile

Maicii Domnului §i ale tuturor sfintiJor catre Hristos. Cum au ·e diaconale §i marturisitoare ale Liturghiei, c~ta.vreme
fost insotiti tot timpul in Biserica de rugaciunile acelora, a§a to:~a~·istia nu se da credincio§ilor la fie.care liturglue, ~n ~od
vor fi insotiti §i dupa ce vor ie§i din biserica. Si dupa ce au ~ sc ca viata noua in Hristos, ca mennde pe c~lea v~etn de
1

intarit comuniunea intre ei in S:lanta Liturghie, o vor promova .r~ §i de ac~m §i a vietii viitoare. De aceea,. 1~de~art_:ire~
§i dupa Liturghie. " 30 :~~~incio§ilor de la imparta§ania de dumi~~~ §1 dm ~~bato~1
Semnificatia acestei tipologii este azi unanim recunoscuta h . §i innorru paroh1e1, o d1-
con stituie o subminare a cre§terii
de ortodoc§i §i neortodoc§i. Dupa Emilio Castro, Ortodoc§ii minuare a energiilor ei evang e1izatoare.
,,accentueaza in mod puternic dimensiunea ecleziala a misi-
unii, importallfa evanghelizatoare a Liturghiei §i nevoia de Funcfia critica a acestei tipologii
innoire in propovaduire §i catehizare. Misiunea se intelege ca Geneza acestei tipologii este. legata nu num~~ d~ ne~oia_~~
,,Liturghie" dupa Liturghie, deoarece in Liturghie intreaga reciza perspectivele ol1odoxe ale misiunu §1 ~a~tu11e1
Jume este oferita Jui Dumnezeu in darurile credincio§ilor, care a p t. ne in comparatie cu alte conceptii §i metode m1s10nare
iau inapoi in lume o viziune a unei vieti innoite §i innoitoare, c~e§evang
§I i , he1·ice, c1. "'",i de dezvoltarea §i critica creatoare
. ~tat a
data de Dumnezeu in Hristos §i in Duhul S:lant. " 31
• . eziolo iei ~i pastoralei ortodoxe ~in ~ do~a. JU~a e ~
0 precizare de ordin ecleziologic §i pastoral trebuie sa fie e~~oluluig Explorarea s-a inspirat din istona m1s1~?tlor .011~,
fiicuta de la inceput. Intr-adevar, dinamica §i ritmul Liturghiei ~ xe. mi;iunea fraJilor Chiril ii Metodiu, ,,apostoln slavilo; :
nu se limiteaza la cultul Euharistiei, nu se incheie cu im-
pa11a§irea preotilor §i credincfo~ilor, ci eJe se extind in viafa
;: ce~trul Europei in secolul al IX-lea'.''. conver1Irea_pop~~:~
gratie misionarilor bizantim vemt1 la Kiev: p~trun 1
de toate zilele, personala §i sociala, a credincio§ilor. Se sta- rus , ortodoxe •m Chma,
misiunilor. . Coreea,. Japoma ' m "'"·
State e
bilesc astfel anumite conexiuni sau sintaxe intre Pa§teJe isto- Unite ale Americii. Ea a dat atentie notlor ,,ortodoxu . c.e~
ric al Jui Iisus impreuna cu discipolii sai §i celebrarea §i . - ~1. cea ara
afncana . b-a. Ea a voit sii punii pe .agenda reflex1e1
. -
anamneza Invierii Lui, pe cale sacramentala, in fiecare du- teoloaice contemporane rezistenta evangheltzatoa~e a. comul
minica, intre jertfelnicul din altar §i altarul ,,din afara" uncle o
nitatilor .
liturgice §i monasttce, nu numa1· sub dommatta
. . , mu .-
se savar§e§te liturghia fratelui, intre adunarea ecleziala §i . , l ~a i"slamului cand Bisericile grece§h dm Constantt-
conmnitatea sociala, intre sfintele daruri §.i produse_le muncii tisecu ara ' · ~ ·1 b 1
no ol Ierusalim §i Antiohia, precum §i cele dm. tan e ~ ca-
barbafilor §i femeilor, intre cult §i cultura, intre disciplina . p ' - avut spatiu public de manifestare, ca
mce, n au • . · · t
~1 s~b reg1m~l
dml Cons1-
liturgica (sau lex credendi) §i etica sociala (ortopraxia). comunist totalitar din Estul Europei. Pnn m erme . .
Cuminecatura laolalta a preotilor §i credincio§ilor din 1. l . Ecumenic al Bisericilor §i cu asistenta acestu~a, ~reo!1
aceea§i paine §i din acela§i potir, o experienta unica in lume, simteolooi
ut . ~ · · - · astorala
- . drrecta,
0 ortodoqi, cu prachca m1s10nara ~1 ~ . -
creaza §i susfine §i sentimentul lor de koinoni~ profunda, de au
' fost mv1tatI
. . - d ea miil1urie de concrettzarea 1stonca Ia
· sa

convivialitate §i ospitalitate reciproca.
Totu§i, ar fi impropriu sa vorbim de virtutile evangheliza-
28
Evan rheliei p~in Liturghie §i lex orandi, intr-un con~e~t :u -
tural :i politic, diferit de societatea cre~tina c~nst~nt'.mana.
In aceastii analiza, mai multe rupturi teolog1ce §L d1sonante
29
 Litur,ghia dupa Liturghie. Cazul Bisericii
Ortodoxe Romdne.

I. Exigenfele innoirii misionare $i pastorale: orientare,

program, re.formii

Dupa cele doua aniversari celebrate de-a lungul anului

1995: 110 ani de la autocefalia bisericeasca (1885-1995) §i 70
de ani de la infiintarea Patriarhiei (1925-1995), o prima
constatare despre situatia actuala a Bisericii este aceea ca ea
se prezinta ca o realitate noua, complexa, complet diferita de
situatiile din trecut, cu posibilitati §i probleme noi, inedite.
Amploarea ei sociologica (statisticile o demonstreaza) nu
poate ascunde un fapt evident: Patriarhia romana de maine nu
mai poate opera cu acelea§i principii misionare §i metode
pastorale, cu acelea,~i legiuiri §i institutii biserice~ti, ca in anul
1925. Dupa cincizeci de ani de la terminarea celui de-al II-lea
razboi mondial, tarn insa~i este nu numai o mare natiune, ci
§i o societate contradictorie, vulnerabila, cu tensiuni multiple

153
 ION BRIA
80
de ordin etnic §i politic . Deja autonomia politica din anii
1990 nu se aseamanii cu simfonia nationala traditionala din
1925, sau cu conformisinul politic din anii 1948-1989, care a
destabilizat cateva institutii biserice§ti, cum ar fi: monahis-
mut, invatiimantul religios public.
in scopul de a alege ceea ce e valabil din mo§tenirea acestei
perioade (1925-1995), in scopul de a discerne institutiile
biserice§ti actuate ~idea detennina opfiunile §i proiectel~ de
viitor, este necesara o analiza de fond a istoriei ultimelor
81
decenii • Care ar fi temele teologice ale acestei perioade, care
sunt problemete misionare, pastorate, care merita acum 0
trat~re urgentii? Aceasta trecere in revistii este pe deplin
motivata. Nu numai din decenta faµ! de preoti ~i credinciot;;i
care trebuie sa participe scrutator la piistrarea §i transmfrerea
Traditiei, ci ~i din obligafia moralii de a spune daca Biserica
Romana este sigurii sau nesigura de starea ei actualii §i de
maine. Caci misiunea Bisericii, a~a cum a fost cugetata la
infiintarea Patriarhiei in 1925, a fost pusa in raport nu numai
cu trecutul poporului ortodox roman, ci §i cu istoria imediata
a societafii romiine din orice timp, ~i mai cu seama cu vocatia
panortodoxa §i ecumenica a Ortodoxiei romane. O schimbdre
de viziune se pregate§te deja. Care este deci noua orientare a
Bisericii in raport cu viitorul cre§tinismului la romani, cu
practica moralei crqtine, personale §i sociale, cu organizarea
_Politicii a societiitii de maine? Toate acestea cer nu numai noi
programe §i proiecte, ci §i o reformii profundii.
a) Un sujlu pierdut?
~hiar in zilele revolutiei romiine din decembrie 1989, gene-
ratrn taniira de preoti, teologi, studenti §i laici, barbati §i femei,
s-a manifestat cu intentia de a pa1iicipa la schimbarea pe care
o considerau urgcntii in orientarea institutiilor biserice§ti cen-
154
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
trate. Fara o analiza aprofundatii a perioadei 1944-1989, fiira
o discernere clara a ceea ce e de retinut §i ceea ce e de piiriisit
din a§a-zisut apostolat social din aceasta perioada, un grup de
preoti, profesori de teologie, studenti §i intelectuali ortodoc~i
din Bucure~ti, care aparau spontan cauza revolutiei, au recurs
la confruntarea directii cu conducerea Patriarhiei Romane. In
sprijinut acestei revolte, unii dintre episcopi au cerut Sinodu-
lui un act de penitentii, sub forma unei declaratii publice, prin
care sa recunoasca fclSJ?Underea lui in tolerarea tacitii a dic-
taturii comuniste in tara timp de mai multe decenii. Pre$edin-
tele Sinodului, Prea Fcricitul Patriarh Teoctist, intelegand ca
o retragere simbolica este importantii in acest moment, s-a
retras din functie. .
Imediat s-a observat ca din aceastii ciocnire nici o parte nu
va putea ca§tiga. Ambele parfi se puteau dizolva in necunos-
cut. Retragerea patriarhului, de§i simbolicii, a creat o confuzie
ierarhica ~i era defavorabila celor care cereau intoarcerea la
situatia din trecut, cand Biserica era consideratii institutie
nationala. S-a inteles ca Biserica nu poate sa fie lipsita ?e un
simbol recunoscut canonic, patriarhatul, de un centru care sa
asigure unitatea ~i conciliaritatea nationala. Teama de gol
institutional a influentat ~i atitudinea grupului de reflexie care
luase frinta cu scoput de a face posibila innoirea institutionalii.
Patriarhul Teoctist §i-a reluat misiunea. Cu aceasta s-a evitat
o ruptur:i dramatic:i.
Totu~i, in ciuda ezitaritor, confuziilor §i presiunilor din acest
moment politic, au fost precizate mai multe atitudini:
- Imediat dupii revolutie, Biserica nu putea sa spuna in ce
miisurii creditul moral pe care 1-a dat puterii politice din trecut
constituie un pacat social ~i o injurie adusii poporului credin-
cios. Politicieni $i istorici au acuzat Biserica Ortodoxa Roma-
na ca ar fi avut in timput regimului de diciaturii comunistii o
atitudine contestabila. Astazi, aceastii critica este mai masu-
155
 ION BRIA
rata, deoarece sensul ,,colaborii sociale" din acest timp riima-
ne necunoscut. Multi au tacut $i au ascuns credinta lor pentru
a nu da argumente comuni$tilor sa iniispreascii restrictiile $i
persecutiile contra preotilor $i parohiilor. Istoria va ft multmai
intelegatoare cu Patriarhia Roman.a decat evaluarea contem-
porana precipitata.
- Preotii de parohie au avut curajul sa spuna ca ei in$i$i,
familiile lor $i parohiile lor au fost adevaratele victime ale
82
comunismului . Tocmai de aceea, ei s-au pronuntat in fa-
voarea unor reforme in institutiile centrale biserice$ti, cerand
ca vocea lor sa fie auzita in sinodul episcopilor. Sinodul n-a
tinut seama de revendicarile lor $i nici n-a spus un cuvant de
recuno$tintii preotilor care au tinut Biserica vie prin parohiile
!or.
- Laicatul ortodox, de asemenea, a criticat lipsa de spirit
conciliar in corpul bisericesc. Laicii au declarat ca fidelitatea
credincio$ilor in materie de eticii politic ii nationala nu mai este
garantatii ex officio, fiira conditii $i exigente speciale. Cu alte
cuvinte, legamantul dintre poporul credincios $i ierarhie s-a
fragilizat $i sta sa cada"oricand.
- Curentul de innoire a fost iniibu$it $i de faptul ca o anumita
mi$care integristii intelegea innoirea ca intoarcere la vechile
privilegii ale Bisericii nationale. Dovada este faptul ca nici
Sinodul nici grupul de reflexie n-au cerut separarea Bisericii
de Stat, imediatdupa ciiderea comunismului in Romania. Mai
mult, desfiintarea Departamentului Cultelor, cea mai contro-
versatii institutie antireligioasa, era socotita de multi episcopi
ca o pierdere. In trecut, situatii critice se ivis~rii, in care
aceasta.separare era necesara: in 1958, cand un mare numiir
de profesori de teologie $i preoti au fost arestati, ca $i
manastiri inchise; in 1987-1988, cand s-au distrus peste 30 de
biserici in Bucure$ti. Patriarhii de atunci au ezitat. Ca $i
sinodul in 1990.
156
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
Istoria celor $aptezeci de ani ai Patriarhiei romane are trei
etape majore: a) crearea $i confolidarea institutiilor patri-
arhale, 1925-1945; b) pastrarea aces tor institutii intr-un con-
text de restrictii $i conflicte, 1948-1989; c) incercare de
innoire a vietii $i misiunii Bisericii dupa 1989, perioada dificil
de analizat.
Pentru patriarhul Miron, integritatea corpului bisericesc (de
la parohie la patriarhie) era singura garantie $i suport al
coeziunii statului national. De aceea, atentia lui a fost concen-
trata asupra unificiirii marilor provincii biserice$ti din cares-a
format patriarhia. Un proces complex, dar salutar pentru
natiune. Dupa riizboi, din 1948, patriarhul Justinian con-
solideazii unitatea intema a Bi~ericii, <land prioritate instituti-
ilor locale-parohiale $i regionale-cparhiale. El adopta un nou
Regulament de organizare $i sustine uniformizarea legiuirilor,
institutiilor ~i chiar a ·practicilor biserice~ti (cult, muzica)
anume pentru a reda Bisericii o fortii integratoare. in deceniile
care au urmat, Patriarhii Justin $i Teoctist au promovat apos-
tolatul social cu intentia ca liturghia ~i spiritualitatea sa devina
practici populare, fapte de societate.
La capatul anilor de dictatura comunista, apare un context
nou $i un public nou, fata de care misiunea traditionala a
Bisericii nu are o priza completa. Mandatul Bisericii nu se
reduce la piistrarea unei traditii inalterabile, a unei memorii
colective. Ea trebuie sii faca acum misiune explicita, pre-
dicand Evanghelia $i invatand doctrina cre~tina tuturor, celor
care au uitat, au pierdut sau au ignorat marturisirea de credin-
ta. Exista noi frontiere ale misiunii, in care opereazii diverse
grnpuri eterogene dupii metode prozelitiste. Identitatea natio-
nala a evoluat in acest timp, de aceea $i raportul dintre
Ortodoxie ~i natiune - notiuni altactata corelative- este insta-
bil, da semne de disociere. Poporul cre~tin a observat cii, stand
in iad, Dumnezeu nu 1-a parasit, nu s-a instrainat de el. De
157
 ION BRIA
aceea, pietatea prefera acum calea mistico-liturgica, celei
socio-culturale. Fidelitatea cre~tinului fata de Biserica-insti-
tutie e asigurata numai acolo unde exista libertatea personala
de a crede ~i de a activa. Pentru generatia tanara de preoti,
teologi, credincio~i, confarmismul institutional (~i politic) din
trecut este depa~it. Convertirea preotilor ~i credincio~ilor se
pregate~te acum. Institutiile biserice~ti nu pot impiedica a-
ceasta evolutie. Numai ca nimeni nu ia riscul unei refarme
structurale profunde pe care o implicii aceasta orientare.
2. Probleme misionare ~i pastorale urgente
a) Necunoa.yterea cre:)tinismului
Dupa al doilea razboi mondial, in conditiile regimului ateist,
instruirea religioasa ~i practica liturgica au fast supuse unor
restrictii severe. Liturghia, cu ritualul ei comunitar, public, a
transfarmat parohia intr-o strnctura de comuniune, dar putini
intelegeau sensul ei euharistic, mai ales ca frecventa la im-
parta~irea credincio~ilor cu Sfintele Taine nu era incurajatii.
S-a ajuns astfel la o venerare a ritualului extern in detrimentul
unei misiologii a comuniunii cu Dumnezeu ~i cu oamenii
realizate de Taine. Marile ora~e au fast extinse cu cartiere
urbane faarte populate, Iara ca acestea sa fie incluse intr-un
sistem parohial sau plan· misionar, farii sii se distingii pas-
;( toratia ruralii de cea urbana. A~a se face ca locuitorii n-au nici
un contact cu cultul ortodox. Propaganda Departamentului
Cultelor de a: falcloriza Ortodoxia ~i de a o tine la spate
(,,spatiul mioritic"), a dus la inculturii religioasa la ora~e.
Problemele pentru generatiile tinere de credincio~i sunt aces-
tea: unde este Traditia, unde se gase~te Ortodoxia? Ce conti-
nut are ,,Eu cred", adicii marturisirea personala pe care cre~ti­
nul este obligat sii o faca la intrarea in Biserica prin Botez, in
158
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
timpul Spovedaniei ~i inaintc de primirea Sfintelor Taine?
.Din pacate, exista o opinie comunii dupii care riispunsul la
aceste intrcbari sc farmuleaza prin negatic, adicii prin delimi-
tarea Ortodoxiei de erezie. U nii teologi insinueazii ca Biserica
de azi este confruntatii din nou cu confuzia dintre Ortodoxie
~i erezie, dintre Biserica adeviiratii ~i cea schismatica, dint.re
autoritatca revelatiei ~i modernitate. Analizele acestei teologii
de tip Ortodoxie-erezie-, au dus la prejudecati ~i perspective
pesimiste: a pastra traditia strict.ii, netii, a~a cum e transmisii
in vechile canoane.
0 alta opinie comunii este aceea care limiteaza lex orandi
la ritual, Ia. cult, uitand ca slujba Tainelor ~i a celorlalte
binecuvantiiri ~i rngaciuni contin lex credendi. De unde, con-
centrarea asupra savar~irii tainelor ~i ierurgiilor, practicate cu
abuz de fast ~i de ritualism, la care cre~tinii ,,asista", deconec-
tati parcii de esential: credinta personalii ~i marturisirea a-
cesteia: ,,Eu cred, Doamne, ~i marturisesc".
In trccut, Biserica, cum era ~i firesc, a privilegiat practica
slujbelor, catehizarea, explicarea cultului ~i Liturghiei, publi-
carea de catehisme, carti de rugaciune, almanahuri, calendare,
adicii tot ce apar\ine tradi\iei sale pa11iculare. Pentru a marca
aceastii delimitare confesionalii, Facultatea de Teologie ~i-a
adaugat un adjectiv restrictiv ,,Ortodoxa", ca ~i cand teologia
crc~tina n-ar fi ortodoxa.
Or, societatea de azi suferii de o ignoranta profunda a
cre~tinismului global, in sanul caruia pulseazii ortodoxia.
Ortodoxia este un monument prestigios care se inalta intr-o
cetate plina de constructii. Ea nu trebuie pusa in valoare
distrugand cadrul ei istoric. Acest lucru a fast inteles eel mai
bine de cei care vor sa renasca cultura religioasa in Romania
prin ·,,Istoria religiilor". Intr-adevar, cum generatia tanara n-a
cunoscut direct istoria ~i doctrina cre~tinismului, universita-
tile publice au acceptat sii trateze aceste subiecte in cadrul
159
IONBRlA
,,Istoriei religiilor". S-a creat astfel oplatfonna exceptionala
de dialog intre teologie ~i filozofie, intre religie ~i cultura.
Religia are partea ei esentiala in filozofia existentiala, in
metoda cunoa~teri i realitatii. Este posibil acum un ecumenism
universitar.
Teologii, preotii, misionarii, trebuie sa recunoasca impor-
tanta acestei abordari. De fapt, misiunea se face azi peste tot
lntr-un context pluri-religios ~i multi-cultural. Tot mai multe
,,religii", sincretiste, esoterice, fac tatonari misionare in tari
cu vcche traditie cre~tina, practica tolerata pc motivul ca
pluralismul religios este o caracteristica a laicitatii, a Statului
secular modern. In contextul a~a-zisului ,,vacuum religios",
sau gol intelectual ~i moral creat de ocultarea credintei religi-
oase, sectele ~i mi~carile religioase au invadat tarile ex-comu-
niste, agravand astfel dezorganizarea: economica ~i incertitu-
dinea sociala ~i politica (vezi capitolul Sectele cre~tine). Apoi,
fiecare generatie pune problema religioasi'i in felul ei. Kant,
Hegel, Schleirmacher, s-au ocupat cu filozofia religiei cu
scopul de a cunoa~te Absolutul, de a percepe originea ~i
orizontul existentei. Marx ~i Lenin au respins religia sub
motivul ca ar fi o valoare antisociali'i, declan~and astfel ateis-
mul militant, propriu regimului comunist totalitar. Un Stat ca
Albania s-a declarat ateu!
Pentru conceptia ~i practica misionara este important sa se
~tie ce anume interpretare ~i tratare a cre~tinismului sunt
necesare ~i dad acestea trebuie si'i fie racute in randul cre~ti­
nilor. Este cre~tinismul o religie? Ce . este cre~tinismul ca
religie in comparatie cu alte religii? Cum se plaseaza cre~ti­
nismul in istoria revelatiei Adevarului ~i in istoria mantuirii?
Metodele propuse de Istoria Religiilor nu . cumva ne due
inapoi, la preistoria cre~tinismului? Apocalipsa descrie fra-
mantarea Apostolului loan: ,,Am pliins mult, fiindca nimeni
n-a fost vrednic sa deschida cartea, nici si'i se uite in ea ... Nu
160
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
plange, iata a biruit Jeul din semintia lui Iuda, radacina lui
David, ca sa deschida cartea ~i cele ~apte peceti ale ei" (Apoc.
5, 4-5). Toate aceste intrebari au nevoie de un raspuns, pentru
ca cre~tinismul reflecta persoana celui ce a deschis cartea
Adevarului ~i a !acut cunoscut Adevarul in cuvintele, misi-
unea ~i slujirea Lui mesianica, a lui Iisus Hristos, Domnul
istoriei, Mantuitorul lumii.
b) Metode $i modele de misiune
Realitatea bisericeasca actuala, profilul religios al societatii
romane, nu pot fi comparate cu configuratia cre~tinismului
roman traditiOnal. Chiar daca se folosesc nume romantice ca
,,Ortodoxia romaneasca" sau ,,Biserica nationala", realitatea
este ca chipul ei e acum umbrit ~i dislocat, adica a ie~it afara
din vechea rama omata. Aceasta nu este doar urma deceniilor
trecute. Preotii nu trebuie sa fie culpabilizati inutil. Biserica
este poporul lui Dumnezeu, consacrat printr-o alianta sacra,
Noul Legamant, sa predice istoria mantuirii, adica ceea ce
Dumnezeu a !acut, face acum ~i va face in viitor pentru
omenirea pe care a creat-o ~i o iube$te pana la jert!a. Aceasta
comunitate nu este sfanta in sens absolut ~i nu e compusa
numai din sfinti, ci se manifesta ca un organism istorico-social
cu fata umana: este un loc unde oamenii mor ~i inviaza
impr;una cu Iisus Hristos. De unde acest amestec de realitati
neconsubstantiale prin natura, dar conviviale prin har, ames-
tec de simbolisme ~i valori in viata ei pamanteasca: institutii
~i traditii care se modeleaza (!ara sa dispara), se prefac (Iara
sa se schimbe), sau criza de etica ~i credinta, foame ~i sete de
Dumnezeu. Preotii ~i credincio~ii trebuie sa inteleaga bine
aceasta parte (sintaxa) a Bisericii, daca vor sa vindece crizele
ei istorice.
Se mai observi'i ca institutiile biserice~ti - de la sinod la
161
 ION BRIA
eparhie §i parohie - se aflii lntr-un proces de imbatriinire
naturalii. Vechiul sistem parohial nu mai este viabil, reforma
y
lui este urgentii. Obositi de piistrarea defensivii a Tradit,iei, de
mimetismul conventional al canoanelor, preotii §i credincio§ii
vor un dialog intelectual §i cultural nou In care sii fie refor-
mulatii toatii conceptia misionarii a Bisericii. Misiunea suferii
adesea de aproximatii pastorale §i improvizatii misionare §i
ecumenice. Intr-adeviir, in multe privinte, principiile §i me-
todele de pastorafie, misiune §i educatie, trebuie sii fie refor-
mulate §i practicate altfel deciit piinii acum, deoarece obiec-
tivele actuale ale Bisericii §i societiitii sunt radical diferite 83 .
Nici Sectologia din anii 1925-1945, nici Indrumiiri misionare
din anii I 948-1989, nu riispund aces tor probleme noi. Aceastii
explorare pe care am numit-o Liturghie dupa Liturghie
incearcii sii re-formuleze noi orientiiri §i ,perspective misio-
nare §i pastorale. Desigur, reformele, programele, pot sii fie
blocate! Concretizarea lor efectivii depinde de determinarea
§i curajul preotilor, episcopilor, teologilor §i credincio§ilor de
a confnmta situatia realii a parohiilor, situatie care nu este
totdeauna bine analizatii. Au apiirut numeroase ,,ciilauze cre§-
tine", unele din ele incropite §i inciilcite, care dezorienteazii,
folosind afirmatii lapidare, apologii violente, riispunsuri me-
. 84
camce.
Sii luiim un exemplu: mareea sectelor, imigrafia evanghe-
li§tilor §i predicatorilor eterogeni, aparitia manufacturierilor
de iluzii religioase. Biserica nu trebuie sii stea in fata acestora
• cu o sectologie duelistii, de hartuialii, care continua sii com-
pare misiunea ortodoxii cu combaterea ofensivei neopro-
testantilor §i a prozelitismului sectar, sub pretextul cii arpune
in pericol identitatea nationalii a tiirii, sau cu critica gratuitii a
Mi§carii Ecumenice, sub pretextul cii aceasta ar pune In
acela§i CO§ Ortodoxia cu erezia. A face pe credincio§i sa se
simtii victime, sii creadii cii Biserica este atacatii numai din
162
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
afarii §i derutatii numai prin afluxul misionarilor striiini este
deja o demisionare. La evanghelizare de rea-credintii, de
razbunare, Orodoc§ii nu trebuie sii riispundii cu riifuialii, mai
ales cii a§a-Zi§ii neoprotestanti din Romania n-au ciiutat sii
impunii un model de culturii nationalii contra ortodoc§ilor.
Biserica Ortodoxii are atuurile §i mijloacele ei de evanghe-
lizare unice, care trebuie sii fie exercitate pe terenul misionar.
85
Defensiva internii nu este suficientii • Aici e vorba de un spirit
nou §i de o exegezii nouii (Biserica e ,,sarea piimiintului") care
sii trezeascii preotii din letargia §i rutina lor, sii infliiciireze
credincio§ii sii devinii misionari §i predicatori, care sii elibe- ~
reze 01todoxia de acuzatia cii ar fi superficialii in materie de
misiune, care sii se adreseze celui ce cautii pe Dumnezeu in
orice chip.
Un alt exemplu: sute de parohii sunt de lungii duratii Va-
cante, fiirii preoti - permanenti sau itineranti. Existenta paro-
hiilor mici este precarii, incat fiirii colaborarea cu parohiile
urbane nu vor putea sii supravietuiascii. Spatii urbane §i v
cartiere noi, in care triiiesc sute de· mii de locuitori, n-au urmii
de preot §i de cruce. Periferia marilor ora§e, rarii liturghie,
acest ritual unic de comuniune mintalii §i afectiva (transmisii
la televiziune ca spectacol-operetii), a devenit o incruci§are
de indivizi riitiicitori. 0 carentii grea de consecinte pentru
viata socialii §i nationalii!
Noile programe misionare, fie cele de evanghelizare ex-
plicita, fie de explicare a traditiei ortodoxe in contact cu
mi§carile evanghelice, solicitii teologia romanii sii dea o mai
mare atentie exegezei §i studiilor biblice. Biserica romiina
este privilegiata deoarece Biblia este tradusii in limba vorbitii
§i scrisii de credincio§i ~i deoarece lectura §i comentariul ei
se fac in cadrul cultului §i al Liturghiei. Iar noile traduceri §i
revizuiri pun la indemiina celor ce predicii ~i asculta mesajul
biblic, o limbii plina de vigoare §i emotie care ,,bine zice"
163
·ION BRIA
cuvantul lui Dumnezeu. Traducatorii mai noi $tiu bine ca
Biserica nu se proclarria pe sine sail pentru sine, ci pe Hristos,
persoana $i misiunea lui Hristos, despre care dau marturie
cartile Noului Testament. Unii Sfinti Parinti compara Biblia
cu o colectie de scrisori pe care Dumnezeu ni le-a trimis,
scrisori de invitatie sa ne apropiem de El, sa-i cerem $i sa
primim darul Sau. Hristos este Cel care se adreseaza Bisericii
$i se face vazut $i auzit prin S:Ianta Scriptura. Tot Hristos este
eel ce se da ca hrana $i bautura poporului Sau prin Sfintele
Taine. Tot planul lui Iisus Hristos despre Biserica Sa dupa
Invierea Sa se afla in germene in Evanghelii. De aceea,
Biserica este legata de ,,Scripturile Domnului". Sf'anta Masa
din altarul Bisericii este sprijinita pe patru coloane care repre-
zinta autorii evangheliilor~ La fel, la baza cupolei cu icoana
Pantocratorului se afla cei patru evangheli$ti cu simbolurile
lor. La Liturghie, preotul face procesiune publica cu Evanghe-
liarul, tocmai pentru a arata ca, Cuvantul lui Dumnezeu are
autoritate absoluta $i se afla in mijlocul poporului.
intelegerea istorica $i spirituala a pericopelor biblice, citite
fie la Liturghie, fie cu ocazia slujbei altor Taine, este foarte
importanta. Credinciosul asculta Cuvantul personal al Jui
Dumnezeu in cuvintele Scripturii, scrise $i predicate. Parintii
Bisericii vorbesc de o mistica a Cuvantului lui Dumnezeu.
Citirea, explicarea (predica) $i interpretarea (cateheza) tex-
telor biblice trebuie sa aiba un ecou in cugetul $i inima
ascultatorilor, sa provoace marturisirea personala a credintei:
,,Eu cred". Catehizarea poate sa aiba loc in afara de loca$Ul
Bisericii, pentru categorii de · credincio$i: copii §i tineret,
femei, barbati. 0 parohie care cunoa§te catehismul pe de rost
dar nu practicii impartii$irea cu Sfintele Taine a credincio$ilor
a deviat de la intelegerea raportului dintre Euharistie §i Bise-
rica. in multe Biserici, foarte putini credincio~i primesc S:Ian-
ta Cuminecatura. Teologii $i duhovnicii, care au jurat pe
164
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
Pidalion, vorbesc de diverse moduri de prezenta personala a
lui Hristos, care ar fi echivalente cu impiirtii$irea cu Trupul $i
Sangele lui Hristos. Astfel, evlavia liturgica este deturnata
spre alte tinte, aducandu-se $i argumentul ca nu exista cumi-
necatura decat cu dezlegare de pacate in taina Spovedaniei.
Or, imparta$irea personalii este o parte integrala din Liturghie,
iar taina Spovedaniei se poate practica cat mai des, indiferent
daca este urmata sau nu de impartii$ire.
in primul rand, exista o pregatire specialii, imediata, inaun-
trul Liturghiei pentru primirea Cuminecaturii: ascultarea E-
vangheliei, rugaciunea de iertarea pacatelor, mijlocirile pen-
tru toti membrii Bisericii, imbrati$area de pace $i iertarea
reciproca, pana la momentulin care credinciosul recita Cre-
zul: ,,Eu cred". Aceasta marturisire a fast facuta de fiecare
cre$tin cand a primit taina Botezului. De aceea preotul e dator
sa incurajeze pe toti sa vina la impiirtii$ire. in al doilea rand,
preotul trebuie sa cheme pe toti la marturisire. Cei mai multi
credincio$i iau imparta$ania dupa marturisire, dar aceasta se
practica o data sau de doua ori pe an. De aceea, preotul,
folosind discretia pastoralii acolo unde hrana euharistica este
necesara, poate sa ofere cuminecatura (fara sa fie precedata
de spovedanie, in mod individual), cerand cre$tinului Sa ros-
teasca persistent: ,,Cred Doamne $i marturisesc". La fel,
preotul poate sa nu impuna postul aspru inainte de Euharistie.
Impartii$irea cu Sfintele Taine este o fericire personala care
trebuie sa fie strigata cu voce tare $i cu entuziasm.
Ce fac credincio$ii cu aceste perle $i diamante primite la
Liturghie? Ace$tia continua pelerinajul lor in afara de Bise-
rica, in cetate, in locul unde se afla binele $i riiul in conditia
umana, pentru a amenaja acolo o ,,comunitate moralii". Preo-
tul impreuna cu parohienii pot sa identifice proiecte sociale
care sa angajeze ansamblul societatii civile: constructia unui
centru de cateheza $i educatie religioasa, a unei cantine popu-
165
 IONBRJA
lare, a unui spital sau infirmerii, azil de batrani, etc.
Prin urmare, preotul trebuie sa refaca imperecherile uitate
sau pierdute: cultul colectiv §i slujbele biserice§ti cu credinta
personala, lex orandi cu lex credendi; adunarea la Bisericii §i
participarea la liturghie cu marturisirea piicatelor §i imparta-
§irea cu Sfintele Taine, cuminecatura cu prezenta cre§tinii in
societate, unde cre§tinii pun in practica valorile Evangheliei,
in;ipreuna §i spre binele societiitii civile.
Programele §i institutiile create recent pentru invigorarea
misiunii apostolice a Bisericii sunt impresionante: lectii de
religie in §Colile publice, manuale de religie pentru cop ii, carti
de rugaciune §i catehisme pentru tineri, liturghiere( pentru
~
mireni, misiuni speciale in spitale, inchisori, in armata, aso-
ciatii misionare de tineret §i de femei, proiecte diaconale §i
ecologice, structuri ecumenice; etc. Pe noi ne intereseaza aici
in ce masura preotul, in cadrul liturghiei §i al cultului in
general: taine, ierurgii, laude, binecuvantari, rugiiciuni, se
apleaca spre cre§terea credintei personale a cre§tinilor §i spre
identificarea continutului credintei cre§tine. Este nevoie aici
nu numai de competenta §i intuitia teologicii a preotului, ci §i
de determinarea de a se desprinde de conformism ritualistic,
de curajul de a dezvalui bogiitia cultului §i consecintele aces-
tuia.
c) lntoarcerea preofiei comune. Mobilizarea mi-
sionara a parohiilor
Era firesc ca la aniversarea celor 70 de ani de patriarhie sii
fie exprimatii solemn recunoa§terea Bisericii fatii de preotii §i
credincio§ii ei, care au <lat marturie fermii in anii de respingere
a religiei ca opium pentru popor. Cu a tat mai mult cu cat noua
realitate bisericeascii o constituie tocmai revenirea laicilor in
j campul misionar, disponibil sa cultive semintele 01iodoxiei
166
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
in situatia actuala. Cel mai important curent care'se formeaza
azi in Biserica Romiinii este acela care antreneazii rede§tep-
tarea laos-ului, a poporului lui Dumnezeu, format din cei ce,
inspirati de citirea §i meditarea Sfintei Scripturi, se precipita
in fiecare duminica spre loca§ul bisericii, iar la liturghie
inainteazii cu ardoare spre u~ile altarului ca sii primeascii
Sfintele Taine. Este vorba de intoarcerea preotiei comune
tuturor cre§tinilor. Aceastii determinare a laicilor de a par-
ticipa la misiunea §i preofia Bisericii trebuie sa fie nu numai
recunoscutii formal, ci §i sustinutii ~i dezvoltatii cu toata grija,
in trei directii:
- Laicatul, ca §i preotimea, incepe sii se polarizeze. Biserica
trebuie sa evite pozitii ireconciliabile, racand posibil dialogul ~.{
dintre ele. Altfel, ea risca o polarizare Iara folos, piigubitoare
pentru unitatea vazutii. Intr-adevar, un fapt nou este aparitia
unor grupuri §i asociatii identitare, care vor sa marcheze viata
bisericeascii cu amprenta lor proprie. De pilda, partida care
reclama observarea strictii a traditiilor §i obiceiurilor strii-
mo§e§ti, un fel de cult al striimo§ilor: ,,Tara, ca §i Biserica,
lnseamnii parintii care ne-au niiscut, mo§ii §i stramo§ii care
ne-au transmis zestrea sufletului nostru". Desigur, Biserica nu
poate sii intervinii aici, deoarece este vorba de fidelitatea
credincio§ilor fatii de institupile traditionale, biserice§ti. Ori-
ce condamnare ar duce la ruptura periculoasii.
Dar tot atiit de adeviirat este cii in corpul eclezial existii un
alt curent, format din teologi, preoti, credincio§i, care privesc
la Biserica de miiine, la transmiterea Traditiei, §i care in-
draznesc sa vorbeascii de innoire, evanghelizare §i ecume-
nism. Acest curent trebuie sa fie ajutat sii gaseasca o orientare
autentica ~i sa elaboreze programele de innoire. In special, ¥
este vorba de instruirea credincio§ilor, prin catehizare siste-
maticii ~i chiar formare teologica. Acest curent are o infelegere
mult mai larga a parohiei, a parohiei latente in care semintele
167
 IONBRlA
Evangheliei sunt in curs de germinare. Exista cre~tini care,
din diferite motive, nu practica nici un post, care nu intra
frecvent in Biserica, ~i care totu~i iubesc Biserica lui Hristos.
- Patriarhia Romana cauta in prezent noi solutii·institutio-
nale ~i misionare la dificultatile de depa~it pe cuprinsul tarii.
Dovadii: infiintarea noilor episcopii in muite regiuni ale tarii.
Dar vitalitatea Bisericii Ortodoxe depinde de elanul ~i misi-
unea parohiilor. Viabilitatea sistemului parohial, atat eel rural
Y cat ~i eel citadin, este precara., Transformarea sistemului
eparhial ar fi incompleta ~i chiar inutila fara reforma sistemu-
lui parohial, incepand cu spatiile urbane. Pastoratia activa in
aceste suprafete este inexistenta. Si in timp ce populatia
urbana cre~te, si.stemul parohial este arhaic, potrivit' intere-
selor marilor parohii. Noul public al Bisericii, dincolo de
hotarele traditionale ale parohiilor, ~i chiar in centrul acestora,
ramane un public necunoscut, ignorat, neatins de nici o forma
de influenta cre~tina. De pilda, Bucure~tiul nu e doar Dealul
Mitropoliei ~i zona bisericilor-monumente istorice ~i de arta,
ci ~i spatiile de la periferie, cu imobile imorale, in care a fost
mutata o populatie de origine rurala, cu mare respect fata de
traditiile cre~tine. in acest mediu semi-citadin, rezervat acum
pentru traficul de week-end, misiunea ~i pastoratia activa sunt
cvasi absente. Acesta este doar un exemplu de lipsa de sin-
cromzare.
in orice caz, analizele !acute pana acum n-au <lat atentia
cuvenita reformei sistemului parohial in intreaga tara, parte
din cauza ca episcopiile n-au observat ca sistemul actual, care
privilegiaza parohiile ,,Iara rise", a imbatranit, parte pentru ca
innoirea principiilor misionare ~ metodele de pastoratie in
raport cu situatia de azi, n-a fost pusa pe agenda episcopiilor.
- La congresul laicatului ortodox s-a mentionat ,,margi-
1' nalizarea laicilor" drept o grava eroare ecleziologica ~i cano-
nicii. Aceasta a cerut refacerea unei societati civile autentice:
168
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Este imperios necesar ca Ortodoxia romaneasca sa-~i asume
"
creator provocarea modernitatii".
Ar trebui sa .fie spus ca integrarea tuturor cre~tinilor in
parohii teritoriale sau misionare, rurale, urbane, sau de cartier,
mobilizarea misionara a parohiilor nu urmaresc nici un scop
prozelitist sau propagandistic. ,,Grija de parohie" sau pas-
toratia nu inseamna altceva decat a regasi misiunea Bisericii.
Par~hia este o structura de comuniune cu multe rezonante.
Sentimentul de a apartine la o comunitate eclesiala s-a di- v<..
minuat sau chiar a disparut. ,,Nu venim la Biseridi, dar suntem
cre~tini". Identitatea cre~tina sau ata~amentul parohial se
improvizeaza sau se reduce la evenimente ~i ritualuri colec-
tive: botez, disatorie, inmormantare. Neparticiparea la viata
efectiva, liturgicii, inseamna de fapt criza institutiei parohiale.
in plus, parohia trebuie sa fie o structura ~i o platforma de
comuniune in societate. Cei care stau departe de parohie sunt
~i cei mai indiferenti cetateni ai comunii. De pilda, personalul
didactic ~i directorii de la ~colile primare ~i licee, ca ~i primarii
~i personalul din serviciile publice ale comunii sau ora~ului,
sunt doar membrii nominali ai parohiilor.
d) Viitorul teologiei !ji Biserica de nuiine
Este foarte greu sa fie evaluata situatia teologiei de azi,
deoarece opera - singurul criteriu de a aprecia teologia unui
teolog ~ teologilor romani contemporani nu este prea bogata.
Teologi peste tot, dar prea multi f'ara opere. Literatura teolo-
gica provine din traduceri din autori straini, teologi ortodoqi
de cultura rusa sau slavofili, unii convertiti recent la orto-
doxie, sau din republicarea unor carti ~i cursuri (de ascetica,
mistidi, filosofie) alcatuite de autori romani dinainte de al
do ilea razboi mondial. Este, oare, F acultatea de Teologie, azi,
crispata pe recuperarea teologiei traditionale, o facultate ob-
169
 ION BRIA
stinata '.in prelungirea metodelor conventionale, fara perspec-
tiva, fiirii orientare? Un status teologic al Ortodoxiei romane
se impune. Cert e ca integrarea Facultiitii de Teologie in
universitatea publica ~i mai ales proliferarea f~cultatilor-de~i
aceasta este un act institutional util, deoarece cre~te numarul
celor (inclusiv femei) care fac teologie ~ sunt lipsite de
perspectiva realistii. La prima vedere, reteaua vastii de facul-
tati ~i seminarii teologice in Romania este o binecuvantare,
dar in acela~i timp devine o provocare. Caci putine centre ~i
facultati au profesori cu competentii teologicii ~i pedagogicii
reclamatii de Universitati. Ce rost are o facultate acolo unde
excelenta academica, nici a profesorilor, nici a studentilor, nu
este asiguratii? Decalajul dintre teologia romana din anii
'25-'45, ~i chiar din anii ' 50- ' 80, cu cea din ultimul sfert de
secol este izbitor.
Apoi, integrarea studentilor in viata ~i misiunea Bisericii:
sacerdotiu, parohie, invatamant, monahism, administrare, di-
£S1Conie, nu este garantatii de episcopiile care sunt supuse
restrictiilor bugetare. 0 eparhie care nu incurajeazii vocatiile
sacerdotale ~i care nu ofera parohii vacante absolventilor de
facultate este o provocare. Aceasta va dura cata vreme viitorul
teologiei nu este corelat cu Biserica de maine, cu necesitatile
~i posibiltatile ei reale.
Viitorul teologiei romane nu se poate concepe !arii popu-
larizarea ~i stilizarea Ortodoxiei. Ca sa faca misiune, preotii
au nevoie de o intelegere deplinii ~i actuala a Bisericii, au
nevoie de o Ortodoxie la indemana tuturor, simpla, transpa-
rentii, deschisa pentru toti. Din piicate, profilul acestei teologii
este indescifrabil, comp01iii multe fete §i niveluri care se
suprapun, paralele §i independente, concomitente dar nu con-
temporane. Existii tendinte multiple care sunt dispersate §i
neimperecheate. Prea mult apofatism duce la restrangerea
teologiei didactice; prea multa apologeticii reduce misterul lui
170
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Dumnezeu~Iubire dincolo de rationalitate. Sintaxa lor intr-o
constelatie coerenta nu e u§oara.
Teolo~ia romiina trebuie sa-§i recapete misiunea ei peda-
gogicii, orientand §i pregiitind preoti de parohie, profesori de
religie, misionari, cateheti, care sii deschidii larg u~ile Biseri-
cii, care sii determine angajamentul moral al cre~tinilor. Nimic
nu e mai pagubitor pentru orientarea parohiilor deciit oscilatia
teologiei intre sincretism ~i integrism, fie amestecand virtutile
cre~tine cu moravurile religioase populare romane~ti, secu-
larul cu sacrul, religia cu ideologia, fie reducand competenta
teologului la un dogmatism arhaic ~i confesionalism exclu-
sivist.
Una din criticile acestei teologii este ca n-a dezmintit teze
care interzic accesul laicilor, §i mai ales al femeilor, la edu-
catia teologicii §i la misiunea catehetica ~i liturgica a Bisericii.
A~easta omisiune priveazii preotii de parohie de colaboratori
pretio§i, dar ~i ofera sectelor argumente de care au nevoie
contra ortodoc§ilor.
De pilda, teza ca ,,nu oricine poate talcui §i interpreta
Biblia" sub pretext ca in ease afla multe parti greu de inteles.
Interpretarea Scripturii ar fi rezervata celor cu vocatie ~i
hirotoniti in succesiunea apostolica, celor care au darul drep-
tei lnvi~aturi. Mirenilor le revine ascultarea de Evanghelie.
Preotii '§tiu insa ca cei ce nu citesc ~i nu cunosc Sfiinta
Scripturii cad U§or prada sectelor. Lectura ~i interpretarea
Bibliei apartin nu numai celor ce au eruditie exegeticii, ci
tuturor cre§tinilor care au primit lumina Adeviirului prin
ungerea cu Duhul Sfiint in taina Botezului §i Mirungerii.
Printre laici, exista §i cei chemati de Duhul Sfiint (harismatici)
sa participe la zidirea Bisericii, adica cei ale§i sii poarte sabia
Duhului, adicii cuvantul lui Dumnezeu (Efes. 7, 17), ~i care
,,primesc de SUS cuvant de intelepciune, ca Sii binevesteasca,
cu putere de la Dumnezeu, miintuirea Bisericii Sale" (Nichita
171
ION BRIA
Stithatul, Capete naturale, 11, 34). Recunoa~terea darurilor
care sunt prezente ~i active in randul mirenilor, este o datorie
a preotului.
Sau teza echivoca dupa care femeia nu are dreptul sa intre
~i sa se inchine in altar, fiind exclusa din cauza feminitatii ei
~i de la taina hirotoniei. Introducerea femeii in randul slujito-
rilor biserice~ti ar fi o desacralizare a Altarului ~i o impietate
impotriva firii, deoarece ~i in legislatia iudaica ,,necuratia"
femeii era un impediment. Totu~i, traditia orientalii aminte~te
de femei diaconite, hirotonite ca parte. din cler. in ultima
vreme, conferintele organizate de femeile 011odoxe au cerut
restituirea treptei diaconitelor: ,,Ordinul apostolic al diaconi-
telor trebuie sa fie restituit. El n-a fost niciodata abandonat
definitiv in Biserica Ortodoxa, de§i a tins sa iasa din uz. Exista
ample dovezi din timpurile apostolice, din traditia patristicii,
liturgica ~i canonica, din perioada bizantina (chiar din zilele
noastre) ca acest ordin a fost tinut in mare onoare . .. Resti-
tuirea diaconitelor femei in Biserica Ortodoxa ar sublinia
intr-un mod special demnitatea femeii §i ar recunoa~te con-
tributia ei ia lucrarea Bisericii ca un intreg." 86
Desigur, teologii ortodoc~i, in general, nu impiirtii~es'c ideea
ca nu exista nici o dogma biblicii ~i constrangere teologica de
a reduce preotia sacramentalii, hirotonitii, la sexul masculin.
Oricum, in istoria Bisericii Orientale, in care de multe ori
traditia canonica a urmat strict legislatia civilii a imperiului,
nu exista pana acum exemple de femei consacrate ·prin hiro-
tonie pentru presbiterat ~i episcopat.
Cat prive~te expresia ,,femeia sii taca in bisericii" (I Cor. 14,
34; cf. I Tim. 2, 10-12), aceasta nu exclude femeia cre~tinii de
la responsabilitatea ~i misiunea didacticii: in invat~mantul
catehetic, in parohii, in invatamantul religios in ~coli publice,
in seminariile ~i facultatile teologice.
Sau neparticiparea mirenilor la alegerea preotilor, ca §i
172
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
absenta vocii preotilor in alegerea episcopilor.
Dar cea mai importantii lacuna a invatamantului teologic
este aceea ca nu pune orientarea §i programul siiu in linie cu
noile arii ale misiunii cre~tine, neaccesibile sau necunoscute
in trecut. De pildii, inviitamantul teologic in universitati, in
~coli publice, in mass-media (televiziune, presii, radio). Sim-
bolul de credintii, ca §i Liturghia, trebuie expuse §i explicate
unui nou public. Aceasta presupune cuno~tinte in ~tiintele
educatiei umane, in pedagogie ~i metoda didactica. Preotul
trebuie sii exercite noi misiuni: reflexia teologicii pentru in-
telectuali, cateheze despre morala sexualii ~i conjugala pentru -
tineri ~i piirinti, literaturii religioasii pentru copii §i tineret.
e) Morala $i disciplina preofilor
Dupii vizita sa in Romania (iunie 1975), Dr. Philip Potter,
secretarul general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, face
declaratia urmiitoare: ,, Cea mai buna impresie pe care o am
este extraordinara apropiere a Bisericii de popor, exprimata
inainte de toate in Liturghie, unde poporul de diferite vdrste,
profesii $i pregiitiri intelectuale se roagii impreunii. Cultul
pune la dispozifia acestuia mediul pentru unitate spiritualii $i
integrare culturalii $i este un mijloc real pentru extinderea
activitafii culturale a Bisericii dincolo de hotarele ei. Prin
bogafia ei artisticii $i simbolismul estetic, ea devine o icoanii
i'n care cultura nafiunii prime$(e dimensiunea sfinfeniei. Cult
(ji cultura converg i'n procesul trdnsfigurarii.
A Jost pentru mine foarte clar faptul ca aceasta apropiere
a Bisericii de popor se datoreaza lucrarii pastorale (ji influ-
enfei spirituale a preofilor care acordii mare atenfie vocafiei
87
!or de a Ji preofi ai tuturor credincio$ilor. "
Multi fac ~i azi aceea§i declaratie. Multi pot afirma Iara
ezitare ca Biserica Romana a traversat deceniile de captivitate
173
ION BRIA
totalitara gratie devotamentului ~ijertfei preotilor de parohie.
Preotii, familiile lor ~i parohiile lor, denuntati ca instrumente
ale unei morale ~i culturi obscurantiste, antisociale, au fost nu
numai martori ai evenimentelor erei comuniste, ci ~i martori
ai lui Hristos, purtatori de Dumnezeu in inima, in. trupul, in
comunitatea lor. Lor li se cuvine un cuvant de recuno~tinta!
Dupa 50 de ani de la sffir~itul celui de-al doilea razboi
mondial, dupa 5 ani de Ia e~ecul ideologiei comuniste totali-
tare, care este locul preotului in raport cu misiunea ~i pas-
toratia reclamate de noua situatie? Ce profil moral ~i spiritual
au preotii? Care este imaginea parohiei despre ea insa~i? Ce
spun credincio~ii de preotul lor, de parohia lor, de Ortoaoxia
lor?
Regasirea libertatii credintei personale ~i a cultului public,
comun, restaurarea dreptului de a invata religia in ~colile
publice, de a orga11iza misiunea, diaconia, instructia religioa-
sa, au adus pe agenda preotului ~i a parohiei noi programe,
proiecte, care necesita mijloace economice, financiare. La
inceput, foarte multi preoti au crezut ca cea mai grava mo§te-
nire din trecut este lipsa de loca~uri de cult, de institutii
parohiale de baza. Din aceasta cauza, toate sursele materiale
~i energiile morale au fost concentrate cu prioritate spre
constructia de biserici, achizitionarea de terenuri, lucrari de
restaurare ~i de executare a picturii, organizarea grupurilor
parohiale. Multi au o viziune maximalista despre parohia lor,
.de aceea sprijina infiintari de manastiri, spitale, orfelinate,
azile de batrani, etc. Exista chiar proiecte de catedrale grandi-
oase in ora~e, sate ~i comune in care saracia locuitorilor e
generala, publica.
Totu$i, preotii §i-au dat seama ca marea lipsii a parohiilor
lor se situeaza nu numai la nivelul gospodaresc $i economic,
al constructiei ~i reparatiei loca~ului de cult ~i a cimitirului, ci
mai ales la nivelul cunoa~terii credintei $i liturghiei de ciitre
174
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
crediricio~ii lor, al participari !or depline la viata sociala, al
identitatii ~i unitatii morale a parohiei. Intr-o societate haotica,
intr-o Bisericii indecisii ~i nesigurii, parohia trebuie sii se
gaseascii, sa se recunoasca ~i sa se reconcilieze cu sine.
Cre$tinii care vin la maniistire, spune Piirintele Cleopa de
la Sihastria, sunt ca ni~te ,,oi rarii pastor", rara principii morale
stabile $i modele spirituale autentice. Duhovnicul de la Si-
hastria nu critica preotii de parcihie, dar asculta credincio$ii
spunand ca preotii au o moralii, in uncle cazuri, scandaloasa
pentru parohiile lor. De unde piirerea ca preotii sunt in mare
parte responsabili de descre~terea credibilitiitii Bisericii. Pre-
otii s-ar pierde in anonimatul societatii, fie renuntand la semne
de identificare a misiunii lor sacerdotale (haine preote~ti,
conduita morala §i salubritate), fie cedand U§or la comoditatile
care au intrat in moravurile unei societati in deruta. Multi se
indoiesc de autenticitatea vietii lor morale, multi nu sunt
convin~i de competenta lor teologica $i de vocatia lor de
piistori ~i duhovnici. ,,Riispandirea sectelor din tara noastrii se
datore$te $i lipsei de preoti devotati" (Par. Cleopa).
Totu~i, Biserica are incredere in preotii ei. Misiunea, pasto-
ratia, morala preotului constituie un teren de lupta cu e$ecurile
$i biruintele ei. Poate ea, oare, sa excludii definitiv ideea cii
preotii, prin morala §i disciplina lor, nu sunt in nici un fel parte
din ipoteca ce apasii pe umerii ei? Sa amintim cateva crize
curente care lasa urme pe profilul preotului ca preot. Preotul
poate fi victima unei crize spirituale grave, atunci cand misi-
unea sa sacerdotala nu mai este determinatii de fidelitatea sa
totala fata de Hristos care 1-a ales ~i 1-a trimis, prin rugiiciunea
~i punerea mainilor episcopului. Un preot care n-are pe Hris-
tos in inima ~i viata lui, care nu e un purtiitor de Hristos
(hristophor) in Biserica ~i parohie, este un slujitor fals, un
impostor. Viata unui astfel de preot este de plans. Acest preot
este el insu~i un caz pastoral.
175
ION BRIA
LITURGHIA DUP A LITURGHIE

Integrarea preotului in parohie poate sii fie superficiala'. deoarece El inSU$i se angajeazii prin interventia Duhului
incompletii. Cum se spune: preotul nu triiie$te pe aceea$I
Sfant, preotul fiind instrumentul Lui uman. Diaconul amin-
planetii cu parohia. E un strain, un turist, vizitator de Du-
te§te aceasta cand se roaga pentru preot: ,,Preotia ta sii o
minicii, sau navetist, care nu practicii pastoratia de teren, ci de
pomeneascii Domnul Dumnezeu". Totu§i, primind prin rugii-
televiziune. El nu cunoa$te nici parohia sociologica, nici
ciune $i punerea mainilor (hirotonie) misiunea de a ariita pe
grupurile active specifice parohiei, nici fata ascunsii a acesteia
Hristos insu§i prezent $i activ in mijlocul poporului prin
(siiracii, biitranii, handicapatii, orfanii, etc.). Din aceasta
puterea Duhului Sfant, preotul trebuie sii indeplineasca aceas-
cauza confundii preotia cu cultul, cu siiviir$irea slujbelor, iar
ta slujire in mod desiivar$it. ,,Cand binecuvantezi, impiir-
pastoratia cu psihanaliza religioasii popularii. Lucreaza c~ un
ta$e$ti sfintenie. Or, cine n-are sfintenie, din cauza pacatului,
grup restrans de enoria§i, nu explicii deciziile sale autontare 88
cum s-o dea altuia" . Cre§tinii ating in diverse ocazii trupul
$i perplexe, intretine retea de afaceri proprii §i de Felatii
preotului. Preotul nu poate atinge sfintenia, dar este in con-
publice. Cu atitudinea sa patemalistii, preotul devine slujitor
tinua lupta contra piicatului, pune mereu un inceput nou,
izolat, frustrat, ciici nu se aflii in comunicare §i comuniune cu
riimane in urcu§ul sfinteniei.
parohienii. in acest caz,'parohia are oare dreptul moral sii-§i
Cine este preotul? Un hristofor, un purtiitor al chipului lui
reti·agii increderea in preotul ei, pe motiv ca acesta nu mai e
Hristos: ,,Sa ne inchipuim un portretist, care, privind cu
fidel comunitatii cu care s-a ,,logodit" prin hirotonie?
atentie la chipul impiiratului, il picteaza. Dacii fata impiiratu-
Preotul poate sa fie prins intre dileme morale §i constrangeri
lui este indreptatii spre pictor $i prive§te catie acesta, (pic-
care-I fac vulnerabil, adica sii se scufunde in ,,portul lumii".
torul) zugriive§te U$Or §i bine chipul; dacii (impiiratul) i§i
Constrangeri din parteafamiliei proprii, care denigreazii misi-
intoarce fata §i nu prive§te ( catre pictor), acesta nu-1 poate
unea sa ca fiind secundarii, mediocrii, in raport cu alte profesi-
zugriivi. In acela§i chip §i Hristos, pictorul eel bun, zugriive§te
uni. Constrangeri din partea puterii politice sau a altar centre
nurnaidecat, in cei ce cred $i privesc rnereu ciitre El, un om
de interese publice partizane, care confundii parohia cu o
ceresc, dupii chipul Sau (Rom. 8, 29; II Cor. 3, 18). (Luand
institutie de Stat, ceriind preotului sii execute proiecte politice
ceva) din Duhul Sau, din ipostasul Sau $i din lumina cea
incompatibile cu misiunea sa.
inefabilii, zugriive§te (in sufletul acestora), un chip ceresc $i
Preotul nu trebuie sii se decurajeze vreodatii. Fericit este eel
ii logode§te cu mirele eel bun ~i bland. Deci, dacii cineva nu
ce nadajdiue§te mereu. Unele e§ecuri in parohie nu tin de lipsa
prive~te totdeauna spre El, dispretuind totul, Domnul nu va
sarguintei preotului sau de putinatatea credintei. Apoi, Dum-
putea sa-i zugriiveasca chipul cu lurnina Sa. Se cuvine, deci;
nezeu are criteriile Sale de a face statistica parohiei.
sa privim (totdeauna) ciitre El, sa credem in El, sii-L iubim pe
Dar cea mai tragicii situatie este aceea cand preotul cautii sii El, sii dispretuirn totul ~i sa luiim aminte la El, pentru ca El sii
acopere slabiciunile $i imoralitatea sa cu teze teologice, teze zugriiveasca chipul ·sau eel ceresc §i sii-1 fixeze in sufletele
dupii care realitatea §i eficacitatea Tainelor siivar§ite nu de- noastre. Si astfel, purtand (In noi) pe Hristos, sa obtinem viata
pind de virtutile preotului. Intr-adevar, in Taina Euharistiei,
ve§nicii ~i inca de acum sii dobandim odihna. "
89

ca ~i In celelalte Taine, Hristos este prezent §i lucreaza activ,

,,Ma iube~ti?" intrebarea lui Hristos este infrico§iitoare! Un

176
177
ION BRIA
preot care nu vrea, sau nu poate sii fie convins ~i convertit de
Hristos, un preot care n-are in inima sa loc unde sa-~i plece
capul Iisus (Matei 8, 20), este o poartii deschisa infrangerii ~i
dezniidejdii. De ~apte ori pe zi, preotul trebuie sii spuna: ,,Te
iubesc". Daca nu poate, sa se marturiseasca episcopului.
Impietrirea inimii, inghefarea cugetului, adica nesimtirea,
este ,,moartea sufletului inainte de moartea trupului" (Seara~
XVII).
Preotul este trimis intr-o parohie ca pastor, nu ca executant
de scrvicii religioase la comandii, sau ca procuror. El ,;zide~te"
parohia ca o comunitate liturgica ~i moralii in jurnl altarului.
Parohia este ,,tunna lui Hristos", care vorbe~te de ,,Oile Mele"
(loan 10, 27-28). Pastoratia ~i misiunea nu se confunda cu
psihanaliza religioasa populara. El nu trebuie sa transmita
traditia cu forµ sau cu ameninfarea canoanelor, nici sa navi-
gheze dupa improvizatii ~i opinii personale.
Preotul trebuie sii recunoascli neputinta sa, pentru a :fi preot
prin renuntare, asceza, sfintenie, nu prin opulenµ, comple-
zentfi ~i compromis. Preotia este renuntare: la violenta, la
bani, la pasiuni imorale, la interese levitice, la cuvinte barbare,
la evlavie mincinoasa. Biserica are nevoie de preoti curati,
demni, disciplinati, nu contra!acuti, duplicitati, bravi la inla-
ti~are dar fiira roade: ,,Cu gura binecuvanteaza iar cu inima
blestema" (Ps. 71, 4).
Un cod de disciplina canonica ~i morala pentru preoti este
necesar, deoarece preotii recalcitranti indeamna parohiile sa
fie ~i ele recalcitrante, ,,idi01itmice". Excluderea preotilor
care nu accepta disciplina bisericeasca nu se practica azi.
Consistoriile n-au credit moral ~i nici prestanta moralii infaili-
bilii. Terapia care vindecii? Miirturisirea preotului. Ca slujitor
inaintea lui Dumnezeu, preotul este obligat sa spuna lui
Hristos cazul lui.
Principala fort<1 a Bisericii Romane o constituie preotii ei,
178
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
iar majoritatea preotilor se gasesc in parohiile rurale. Marile
ora~e ~i centre urbane au un numar mic de preoti, dispro-
por\:ionat in raport cu numiirul de credincio~i citadini. Datoriti'i
migratiei de la sate la or~e, a preotilor ~i credincio~ilor, multe
parohii rurale sunt vacante de multi ani. Este o mare nedrep-
tate, deoarece fraternitatile ~i asociatiile laice cares-au format
in aceste sate in lipsa preotului, au nevoie urgenti'i de un altar
viu. Se intimpla ca ora~enii recenti, grupati la periferia ora-
~elor ~i in cartiere izolate, sa fie credincio~i cu mare respect
fata de traditie ~i cult. Fara preot ~i altar viu, ace~tia traiesc in
anonimat, din expediente religioase, fiind vizitati uneori de
evangheli~ti itineranti sau de colportori de mesaje esoterice,
deprimante, nihiliste.
f) Autonomie politica . Societatea civila. Diaco-
nie sociala.
In cursul istoriei, Bisericile Ortodoxe au adoptat diverse
atitudini politice fata de autoritatile civile. Cea mai cunoscuti'i
este simfonia (de tip constantinian), care preconiza coopera-
rea sacra intre Biserica ~i Stat, patriarh ~i imparat, pentru
binele comun. Uneori ~eful Statului sau al natiunii a dictat
botezul in masa al supu~ilor lui. Uneori Statul s-a aliat cu
Biserica, aceasta devenind Biserica de Stat (Biserica Greciei).
Impiiratul Teodosie asigura supravieµiirea cre~tinismului in
timpul persecujiilor, adoptindu-1 in structura imperiului. Al-
teori, Biserica s-a luptat pentru autonomie politica sau totala
independenta ·faja de puterile politice. E cazul Bisericii din
Constantinopol in perioada impiiratilor bizantini iconocla~ti.
Aceasti'i alternanta politicii nu trebuie sa fie judecata !ara sa
· se tina seama de interesele ~i succesele misionare ~i pastorale
ale Bisericii intr-un context determinat. Cei ce au Duhul Sf'ant
in Bisericii pot discerne ~i deslu~i care sunt metodele autentice
179
 LITURGHIA DUPA LITURGHIE
ION BRIA

Bisericii trebuie sa tina seama de complexitatea acestei so-

~i eficace de a concretiza Evanghelia intr-un loc ~i timp
cietati. Casa ajute societatea sa opteze pentru un sistem politic
anumit.
democratic, eel mai bun posibil, Biserica va trebui sa reia in
Autonomia politica vrea sa delimiteze raportul Bisericii
dezbatere probleme urgente: Cum se trateazii vestigiile totali-
01todoxe Romane cu partidele politice, nu atat cu Statul
tarismului, ce spun teologii despre modelele economice ~i
national. Statul a luat nota de aceasta precizare ~i vorbe~te de
sociale care circula in Europa, mai are vreun sens ,,apostolatul
roiuI Bisericii la ,,redresarea morala a natiunii". Dincolo de
social"? Separarea dintre Bisericii ~i Stat este, oare, subiect
aceasta formula, teologia romana n-a aprofundat modul in
tabu sau o vru.ianta necesara azi? Odcum, Bisedca trebuie sa
care valorile ~i doctrinele cre~tine despre familie, puterea
aiba libertatea moralii de a modifica, la nevoie, forma de
politica, moarte, violenta, corupjie, stat national, etc., sunt sau
relatie cu Statul ~i chiar sa se desparta de Stat, sa fie astfel in
vor fi rcalizate pe plan socio-politic in situatia dupa 1989.
stare sa deosebeasca bine fidelitatea fata de Dumnezeu ~i
Probleme d-astea sociale", cum se spune in deradere, n-au
loialitatea etnica, nationalii.
format obiectul unor studii teologice serioase. Morali~tii -
,,Biserica din vremea noastra trebuie sa reziste tentafiei de
existii o venerare a morali~tilor fanatici - nu observii ca
a deveni autosuficienta sau de a intra fn combinafie cu
pacatele capitale au acum nume ~i intruchipari monstruoase:
puterile fji stapaniile lumii de aici, ca sii nu triideze prea
violenta, abuz sexual sau viol, lux, nedreptate, tiranie, despo-
pre/iosul dar al Duhului, adicii libertatea fiilor Jui Dumnezeu.
tism, tbrtura. in plus, nu se opereazii cu o idee clara despre
fn toate luptele fJi conflictele ce sjafjie familia umana, Biserica
profilul societatii romane~ti actuale, o ,,societate foarte de~­
sii cau{e sii. rejlecte suferin{ele, nedrepta/ile fji diversele forme
cre~tinata" (D. Staniloae), bine mascata de statisticile relig1-
de violenfa (vizibile sau ascunse), fji sii dea glas strigatului fji
oase recente, in care perceptia cre~tina a istoriei ,,s-a ~ters".
apelurilor tuturor acelora care - crefjtini si necrestini - sunt
,,Precum se impra~tie fumul, precum se tope~te ce'ara la fata
prigoni{i pentru credinfa lor fji sunt trata/i brutal prin fncal-
focului", au disparut numeroase mituri ~i ideologii, :Iara sa
carea demnitii{ii umane fji a principiilor de dreptate elemen-
apara lumina invierii. Ce ofera Biserica? Un catalog de paca- tare."
te, canoane moraliste ~i indrumari paternaliste? Toate acestea
Autonomia politica poate sa aiba consecinte importante
nu mai au forja de convingere intr-o societate in deruta
pentru libertatea ~i spatiul Bisericii de a face misiune. De
morala. pi Ida:
Raportul Bisericii cu Statul, cu societatea'. este d~ ord_in
Biserica poate acum sa echilibreze ~i sii gireze mai bine
terapeutic, adica, in termeni teologici, de ordin sotenolog1c.
raportul dintre credinta cre~tinii ~i cultura nationalii, intr-o
Biserica nu condamna societatea ca eretica. Unii compara
noua situatie in care nu existii monolitism confesional sau
lupta contra comunismului cu o cruciadii impotriva eret~cilor,
deoarece comunismul ar fi o erezie teologica, satanolog1a. Or,
in
politic. Desigur, calitatea ei de Bisericii a majoritiitii cre~­
tinilor romani, Ortodoxiei nu-i este indiferentii cultura natio-
societatea trebuie sa devinii o comuniune morala in care •
nalii de inspiratie cre~tina.
oamenii se leaga ~i se dezleaga, se regasesc, se construiesc,
Apoi, Biserica se libereaza de constrangerile Statului de-
se sprijina unii pe altii, sau se desfiinteaza unii pe altii. Terapia

181
180
 ION BRIA
venind disponibila sa intre in dialog cu toate formele ·
expresiile societafii civile. Cum interesu1 Bisericii este ::
~ a
cun?asca ce percepfie au romanii, tofi rominii, despre Orto-
dox1e, societatea civila (care nu se confunda cu Secretariatul
de Stat p:nu:U. c~lte) poate sa fie un partener de anvergura, 0
platforma
. .
cntica unde Ortodoxia se regase~te fata '
in fat<>
tu cu
?pm1~ public~, unde ~ §i prime§te, adica se expune tuturor,
1ese dm a~o~m~at, ~evm~ vizibila §i tangibila. Desigur, intre-
barea cap1~a ramane: cme reprezinta societatea civila?
D~ altfeJ, o societate civila democrata este in progres de
mamfestare §id~ consolidare. Aceasta mi~care, esenfiala pen-
tru o ~emocrat1e participatorie ~i o chivemisire publica a
Statul~1 d~ drept, are ne~oie de educatie §i etica sociala, pe
c~e ~lsenca o poate sch1mba la faµ cu lumina Evangheliei.
B1senca poate sa spuna aici ca morala trebuie sa calauzeasca
p~liti~ul ~i ca ~to~ul ~olitic nu este totdeauna uman. Din nou,
B1se~1c~ tr~bme sa as1gure, prin programele sale, participarea
credinc10§ilor la societatea civila de azi, Ia schimbarea men-
ta!itatilor §i moravurilor individuate §i colective.
. In fine, Biserica nefiind ,,idioritmica", i§i intoarce privirea
§1 spre agenda Europei, la structurile careia Romania se
asoqiaza din ce in ce mai mult. Sub iunbrela Europei se ascund
~devar~te drame: dezmenibrarea politica a imperiului sovie-
tic,_ d~zmtegrarea ideologiei violentei staliniste, fragmentarea
etm~~ a. ~ugoslaviei, focare najionaliste periculoase, inter-
~entn mih~·e contra populatiei civile, insecuritatea politica
§1 econom1ca. Majoritatea cre~tinilor ortodoqi din /ume
(cca. 100 milioane) traiesc in Europa Centrala §i Rasariteana.
Recunoa§terea autonomiei §i autocefaliei Bisericilor Orto-
doxe ~in tarile care au obtinut saucer independenta: Ucraina,
Estoma, Macedonia, Moldova, Palestina, Albania, este re-
fuzata ~ d~ ,,Bisericile mame" frustrate de evolutia politica
actuala §1 de decesul imperiilor.
182
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
In 1995, reprezentantii Patriarhiei Romane ~i reprezentantii
Statului Romans-au intalnit intr-o sesiune solemna prezidata
de P. F. Patriarh Teoctist. Ocazie istorica. De o parte §i de alta,
s-a spus ca poporul roman datoreaza enorm de mult Bisericii
Ortodoxe Romane. $i invers. in acel~i timp, istoricii §i
jurnali§tii raceau constatarea ca ,,societatea de azi risca sa
devina o imitatie a societafii de ieri". Daca este adevarata
aceasta constatare, singura misiune a Bisericii este sa vegheze
ca idolii §i ideologiile adorate in deceniile trecute sa nu se mai
inJoarca in viata tarii.
Autonomia politidi, ca parte din politeia (disciplina) Bise-
ricii, trebuie sa fie -continuu elaborata, de pildi'i in cadrul unei
ecleziologii ortodoxe mai exigente, potrivit careia Biserica
n-are nici o misiune sa fie instrumentul politic al imperiului
constantinian sau bizanti:n, sau al vreunui stat national.
Biserica este simbolul sacru, taina anticipata a imparatiei lui
Dumnezeu, notiune care disparuse din vocabularul teologic
· curent. Biserica celebreaza §i sluje§te basileia lui Dumnezeu,
nu basileii acestei lumi. A~adar, din punctul de vedere al
simfoniei traditionale Biserica-natiune-Stat, Patriarhia Ro-
mana e libera acum sa ia initiative pentru 0 misiune cre§tina
sociala; inspirata de fidelitatea ei ecleziologica §i nu de con-
formism politic. Desigur e vorba de un nou apostolat social
care spune pe nume lipsurilor §i e§ecurilor institutiilor biseri-
ce~ti ~i politice, care apara libertatea religioasa, drepturile
omului §i dreptatea sociala pentru toti.
Comentariu: Neutralitate politica
Patriarhia Romana, cares-a pronuntat in ultimii ani in multe
probleme etice §i politice, atrage acum atentia a.supra neu-
tralitafii politice, atitudine recomandata preotilor ~i credin-
cio~ilor in alegerile din tara din 1996.
183

ION BRIA
Desigur, nu existii neutralitate politicii stricta, din cauza ca:
Biserica are convingerile ei pe care trebuie sa $i le afirme
~i sii le apere. Ea tine ca valorile morale cre~tine sa devina
fapte de societate, sa inspire orientari ~i programe sociale, sa
treaca in experienta umana a tuturor.
Biseiica nu se poate abtine sii ia pozitie fatii de subiecte de
actualitate care o preocupii sau preocupa preotii ~i credinciO$ii
ei (de pilda, privatizarea).
Rolul critic al teologiei (teologi $i facultati) vis-a-vis de
autoritatea bisericeascii s-a modificat, in sensul ca teologia
deschide noi orizonturi pentru convertirea Bisericii intr-o
cumunitate moralii.
Competenta intelectualii, profesionala ~i sociala a laicilor
ortodoqi (in economie, culturii, presa scrisii, comunicatii,
politicii) trebuie sii se exercite in-mod concret, in domeniul
particular $i public. Numai ei pot sa impiedice descre~tinarea
societatii.
Deta~ati de familie, indepiirtati de Biserica, tinerii riscii sii
se incadreze in organizatii politice sau asociatii militante
extremiste, integriste. Ce model de societate corespunde aces-
tei generatii? Ce li se oferii tinerilor pentru integrarea Ior in
societate, pentru dezvoltarea lor efectiva $i form.area pro-
fesionalii?
Biserica trebuie sii explice ca prin ,,neutralitate politicii" ea
nu intelege conservatism sau integrism, sau lipsii de incredere
in prezent $i in viitor.
Biserica este chernata sa arate relevanta mesajului evanghe~
lie pentru societatea de azi: altfel va fi sub presiunea de a
accepta valorile seculare.
Neutralitatea politicii" nu inseamna ca Biserica nu se aflii
p:;manent in contact cu siiracii, cu femeile $i tinerii margina-
lizati' ' cu 'I.:omerii.~ cu oamenii care traiesc $i azi nu cum vor,
ci cum pot.
184
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
in tensiunile interetnice $i interconfesionale din tarii, nu
existii oare loc pentru o vointa politica comuna a Bisericilor,
care sii relanseze edificarea ecumenismului local?90
3. Ecumenismul local
a) Ortodoxia microcosmica sau ecumenica?
Numeroase note, aluzii, articole se publicii azi in jurul temei
ecumenismului, in special despre acea Mi~care ecumenica
reprezentatii de Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Ge-
neva, din care face parte $i Patriarhia Romana din anul 1961.
0 serie de analize recente se alaturii celor care preconizeazii
retragerea Bisericii Romane din Consiliul Ecumenic. Pe Hinga
critica de factura mai veche: Consiliul se pretinde o ,,supra-
Bisericii" - o inventie semanticii depii~itii - critica recentii
acuza Consiliul ca ar fi deviat de la vocatia sa .de origit'te:
unitate in credinta, can-are interes pentru subiectele de teolo-
gie $i pentru valorile Ortodoxiei, ca ar accepta tacit prozeli-
tlsmul grupiirilor evanghelice fundamentaliste, de origine
protestantii in tiirile ortodoxe.
Mai multi teologi romiini s-au pronuntat recent cu privire la
ecumenism, ~i aceasta cu multii ironie, desconsiderare $i chiar
indignare. Parintelui Profesor Dumltru Stiiniloaie i se atribuie
aceastii sentintii: ,,Eu rtu prea sunt pentm ecumenism; so-
cotesc cii ecumenismul este produsul masoneriei; iarii~i vor
sii relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica:
nu prea suntem uniti. Ecumenismul este erezia timpului nos-
tm"91. Este de neimaginat aceastii frazii negativistii (prea
copiatii dupii sloganul calugiirilor autodidacti din Atos ca sii
fie autenticii), deoarece Piirintele Staniloaie este teologul care
a criticat eclesiologia ortodoxii restrictivii de la mijlocul se-
colului al XX-lea, prin concepte de largii viziune ecumenicii,
185
 ION BRIA
de pilda: sobomicitatea desc/zisa. Parintele Staniioaie n-a
avut niciodata intentia de a izola Ortodoxia. El a fi.tgit de
integrism, de niveiarea traditiilor §i a culturilor diverse, ca §i
de sistematizarea reductiva, scofastica a doctrinei.
f. P. S. Mitropolit Antonie comenteaza Mesajul con-
ducatoriior Bisericiior Ortodoxe de la Patmos din 1995 92
astfel: ,,De fapt, Mesajul patriarhilor da .• prin declarafia pe
care o face, un avertisment, daca nu chiar un ultimatum
Mi§carii Ecumenice. Aceasta, daca va ramane in mrejeior
acestor ,,teologi" care, fiind mai ales sociologi improvizafi
§i poiiticieni dezorientati, nu au nimic cu teologia, va face
ca Biserica Ortodoxa sa-§i reconsidere participarea ej la
ecumenismul practicat de Consiliul Ecumenic al
Bisericilor de Ia Geneva. " 93 i. P. S. Antonie apreciaza cu
precadere acel ecumenism care a stat la adapostul pionie-
rilor Mi§carii ecumenice moderne.
AI!i teologi considera ca, in fala ofensivei heterodoxe exer-
citata de prozelitismuI romano-catolicilor §i protestantiior, e
normal ca Bisericiie ortodoxe sa-~i consolideze identitatea §i -
integritatea lor prin demarcarea fafii de heterodoc§i. ,,Caci, in
prezent, raportarea la exterior se face mult mai eficient prin
conturarea cat mai evidenta a identitatii proprii, prin intoar-
cerea la sine ~i nu prin ie§irea in afara. " 94 Aceasta forma
introvertitii a identitatii poate duce insa la indiferenta §i chiar
Ia "intoleranfa fa!ii de ceilalfi, heterodoc§i.
1
Intr-adeviir, ecumenismul practicat azi (in primuI rand de
catre Consiliul Ecumenic al Bisericilor) trebuie sa fie scrutat
§i criticat de ortodoc§i. Faptul ca teo1ogii romani nu vor sa
mai mascheze tensiunile cu care ei se confrunta in Mi§carea
ecumenica actuala este un semn al vointei lor de a contribui
la redresarea ecumenismului intr-o epoca a ambiguitatii. Este
poate ~i ·un senm al voinJ:ei lor de a se expune pe ei In§i§i
analizelor §i criticilor hetero~oc§ilor, care s-au plans adesea
186
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
de lipsa de clarificare ~i de accesibilitate a conceptiei ortodoxe
despre ecumenism. . " .
0 critica valida a ecumenismulm (,,de la Geneva ) ar trebm
sa tina seama de cateva observatii: .. .
j~ momentu1 in care ortodoc§ii fac aceste declara~n ~·
. . despre ecumenism • Consiliul ecumenic
aprec1en . . al B1sen-
. _
cilor (CEB) se afla intr-o etapa care ~u-mat es~e. tdenbca ~u
cea care face obiectul criticilor. De ptldii, Consllml este deJ~
avansat intr-un studiu despre Viziunea $i fnfelegerea ~om_u'.w
a Consz.1zu. 1ui. Ecumeni·c, la care participa toate B1senc1le . . _
Ortodoxe. Exista speranta ca la Adunarea general~ ~ub1hara
din 1998, CEB sa adopte o noua definiJ:ie teol~~1ca a. ecu-
menismului. in septembrie 199 5, cu ocazia sesiunu Com1tetu-
lui Central de la Geneva, dr. Ko mad Raiser, secretarul general
al CEB, a insistat asupra unei ,,noi conceptii de sine ~ ~on­
siliului Ecumenic al Bisericilor", propunand doua optm~1: ~)
CEB sa instituie o categoric aparte de membri formata ~rn
parteneri ecumenici care nu sunt Biseric.i membre deplm:
(organizatii cre§tine ecumenice ~i international~);~! CEB. sa
.
orgamzeze un forum sau o asociatie
. : cre§bne
, . de. orgaruzatn .. ,
ecumenice (Consiliile ecumeruce reg10nale, ~0~~1unlle cre~-
tine mondiale. Ex.: Biserica Romano-Catohca), mdependent
de CEB, da.rcu participarea acestuia. Prin urmare, e~te fires~
ca aceste initiative, propuneri, proiecte sa fie l~ate m s~a~a
pentrn a determina statutul !?i part~c~parea 1n_v11tor a B1sen=
cilor Ortodoxe. Teologii ortodoc!?t tgnoreaza, oare, aceasta
dinamica? .
A . in combaterea crizelor §i deviatiilor teolog1ce ale
p01, . b . - fl
Consiliului Ecumenic, teologii ortodoc~1 tre me sa o ere ~
viziune creatoare, solutii noi, nu sa cano~e~e riisp~ur1
superficiale (elaborate insuficient sau r~u :xphcate) §1 tez:
depa§ite des pre unirea Bisericilor. Treb~1e s~ recunoa§tem c.a
teologia ortodoxa, 1n general, a ramas tlmp rndelungat med1-
187
 ION BRIA
ocrii in domeniul ecumenismului. Teologia romanii a lasat
camp liber vocilor antiecumenice, care acum se folosesc de
tezele Pfuintelui Staniloaie in sens invers, el, care a seas
Ortodoxia din microcosmosul ei domestic. Ce valoare con-
cretii ar putea sa aiba critica ortodoc§ilor, ei care n-au practica
de a da riispunsuri contextuale, Iasand ecumenismul in afara
unei re:flectii teologice serioase?
In fine, 1mpotriva Consiliului Ecumenic, teologii romaui
~~a~seazii. ~ceea§i obiectie: abaterea acestuia de Ia scopul
imtial stab1ht de pionieri: unitatea cre§tina vazuta. Or mode-
lele 1948 §i 1961 au fost desemnate de pionieri intr-~ peisaj
european intunecos, dominat de fantoma riizboiului rece
p~l~tic §i interconfesional. Zidul Berlinului a fost intre tim;
daramat. Un bloc din zid se afla in incinta Consiliului Ecu-
menic al Bisericilor de la Geneva, deoarece Consiliul a con-
tribuit en~rm la reconcilierea in Europa. In Europa cre§tina
p.e c~l~ de mtegrare, generatia tanfuii de ierarhi, teologi, preoti
§I la1c1 vor sa construiasca un alt model de ecumenism :fiira
sii mai recurgii la limbajul riizboiului rece. in locul ecum.'enis-
mului solemn, academic, crispat, autoritar, e nevoie de un
ecumenism p~storal, fizic, tangibil, deschis, conceput de cei
care se roa~a la fiecare liturghie ,,pentru unir~a tuturor".
,,Ortodoxrn nu va renunta la ecumenism, adicii la ideea
reunificarii Bisericilor, dar nu va accepta deviatiile nu numai
de la adevaratul ecumenism, ci chiar de la cre§tinismul biblic
01iginal. Va ciiuta o orientare spre un ecumenism corect
adeviirat, biblic." Daca aceasta orientare nu va fi descrisii i~
95
mod specific, real, pragmatic, ea va crea §i 0 mai mare
nelini§te, fiindca putini §tiu, poate o elita, ce reprezinta un
ecumenism biblic in aceasta epocii insesizabila ~i haotica.
Ortodoxia, nu cea microcosmicii, ci cea ecumenica consti-
tuie o garantie a unitatii Bisericilor cre§tine, de aceea ;rezenta
~i lucrarea ei sunt indispensabile Consiliului Ecumenic. O~-
188
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
todoxia a fost $i este un privilegiu $i o speranta pentru ecume-
nism. Sentimentul de a opune Ortodoxia §i ecumenismul apar-
tine unei generatii care are motive sa fie sceptica §i pesimista in
privinta Mi§carii ecumenice. Cum va fi protejata genera~a mai
tanfuii de preofi, teologi ~i laici, de aceasta mo~tenire, generatie
care are atata sete de comuniune, atata nevoie de a se aduna ~i a
trai impreuna cu cei de alta confesiune?
La acest srar~it de mileniu, Ortodoxia este chemata sa fixeze
obiectivele maj~re ale ecumenismului ei, avand in vedere
sensul istoriei ~i continuitii!ii Bisericii, inteligenta Traditiei,
experienta umana a poporului credincios (sensus fideliu~),
semnificatia comuniunii universale (,,Biserica cea mare"). in
anibianta insuportabila ~i nefavorabila, politica, culturala §i
chiar bisericeasca, de azi, Ortodoxia nu trebuie sa demi-
sioneze de la imperativul ecumenic - imperativul biblic ~i nu
trebuie sa declare un moratoriu fata de Consiliul Ecumenic al
Bisericilor. Vechiul referen ,,ofensiva heterodoxii" nu trebuie
sa demobilizeze.
Strategia de tip ,,pas cu pas", a tacticilor mfuunte §i improvi-
zate, trebuie sa cedeze locul acelui curent 'teologic care se
formeaza acum, cu intentia de a stabili o agenda ecumenica
pentru Romania. A~a-zisele devialii teologice ale Consiliului
se afla §i pe agenda localii. Exista pretutindeni acum structuri
~i actiuni ,cre$tine comune CaJ"e intervin direct in spatiile
critice din societatea civilii romana (AIDRom). Aceste noi
orientari ~i programe via.bile au nevoie de vizibilitate $i dezin-
voltura ca sa nu fie liisat sii se instaleze aici un integrism
microcosmic, pe seama celor care sunt frustrati de expeiienta
lor ecumenicii incompleta. Ecumenismul ramane o arie de
dialog ~i de tensiune, dar dincolo de acestea este pentm multi
o experienta contemporan~ a lui Hristos, Acela§i ieri, azi ~i
totdeauna (Evrei 13,8), a reconcilierii tuturor in adevaml ~i
iubirea Lui.
189
ION BRIA
Orice observator al situatiei ecumenice din Romania, si-
tuatie cares-a degradat continuu din decembrie I 989, trebuie
sii tina cont de criticile de mai sus. Din mai multe motive: in
primul rand adeptii acestei pozitii pot infhi.enta decizia ierar-
hiei biserice$ti (Sinodul) in favoarea lor, adica in sensul de a
cere retragerea Bisericii Romane din Con~iliu; apoi, ace$tia
cautii aliati in afarii de f:ara, reu$ind sa contacteze grupuri
similare din Biselicile slave (Rusii, Siirba, Bulgara), din Bi-
serica Greciei, care s-au aliiturat ierarhiei grece$1i de la
lernsalim, avand drept calauze calugiirii de la muntele Athos,
cw10scuti prin intoleranta fata de heterodoc$i $i conformism
canonic extrem; in fine, pentru ca disputele confesionale, in
cazul Romaniei, agraveaza tensiunile etnice $i culturale in-
terne. De aceea, in aceastii perioadii dificila a istoriei tarii,
orice incitare la retragerea Bisericii din Mi$carea ecumenica
este 0 provocare $i 0 sursa de incertitudini.
De altfel, o parte importanta din corpul eclezial: laici,
teologi, preoti, episcopi, incuraj"eaza Biserica sa fie sensibilii
la orice semn $i ·efort de unitate pe plan national $i inter-
national. S-au infiintat asociatii $i fundatii cu caracter ecu-
menic. Societatea biblica interconfesionala, ca $i Asociatia
ecumenica a Bise1icilor, au proiecte de marturie comuna $i
cooperare. Mii de tineri din Romania iau parte la intalniri $i
tabere ecumenice organizate de Comunitatea de la Taize, sau
de Consiliul Ecumenic. Ecumenismul locale pe cale sa devina
un remediu pentru unele probleme controversate. Acest cu-
rent trebuie sa fie sustinut $i structurat.
Bisericile trebuie sa evite pola1izarile inutile. Una din
cauzele acestui deficit ecumenic in Romania este aceea ca ·
formatia teologicii a studentilor $i preotilor, in anii din urma,
a deviat inapoi la o rnetodii polemicli $i ecleziologie compa-
ratista, care nu ingaduie studentului sa patrunda in interiorul
unei traditii $i sa ia ceva din etosul propriu al acelei traditii.
190
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
Ortodoxia stricta, neta, s-ar gasi in canoanele contra etero-
doc$ilor. De uncle nevoia de a reface spi1itul $i metoda Sim-
bolicii ortodoxe, care, in loc sa trateze despre confesiunile
cre$tine, trebuie sa faciliteze intelegerea ~i apropierea cu ele.
Episcopii, preotii cu formatie ecumenica nu trebuie sa stea
departe de parohiile unde sunt probleme misionare, pastorale,
etnice, cu implicatii interconfesionale. in fine, avand in ve-
dere rezultatele pozitive ale dialogurilor teologice bilaterale,
aplicarea iconomiei in vederea recunoa.$terii Tainelor, in pri-
mul rand a Botezului, in vederea concelebrarii $i comuniunii
96
euharistice devine din ce in ce mai larga. Numai a$a se va
lnainta pe calea unitapi, trecand dincolo de condamnarile
reciproce din trecut, spre recunoa~tere $i comuniune reci-
proca, vazuta, tangibilii.
Sa mai tinem seama $i de faptul ca trecerea simbolica spre
mileniul al treilea are o importanta covar$itoare pentru istoria
cre$tinismului. Anul jubiliar 2000 ridica nu numai problema
interpretiirii cre$tinismului din mileniul al II-lea, mileniul
separarilor si excomunicarilor reciproce, dar $i problema unui
nou proiect ecumenic cu care sa se inaugureze secolul viitor.
Aceasta $i pentru ca generatia taniira vrea sa cunoasca istoria
,si traditia
. , Bisericii din secolele trecute, deosebind ceea ce e
de retinut de ceea ce e de parasit, dar mai ales sa $tie cum sa
prefa~a excomunicarea in comuniune, dezbinarea in unitate,
disputele in convergente, ecumenismul conflictual in miirtuc
rie comuna.
b) O misiune nouii, comunii, pentru toate Bise-
ricile
La sfiir§itul acestui secol s-~u acumulat atiitea incertitudini,
pesimisme $i derute incontrolabile, incat Cie$tinii nu $1iu Sa-$i
imagineze refacerea unitatii lor viizute. ~i totu~i, toate
191
 ION BRIA
Bisericile se lntreaba care e noua lor misiune pe care trebuie
sa o '.incurajeze ~i s-o practice impreuna, astfel ca erorile din
trecut $i neintelegerile actuale sa nu se perpetueze in secolul
urmiitor?
Una din cele mai' pemicioase teze care circula azi - ~i care
'.impiedica rezolvarea acestei chestiuni- este,aceea dupii care
0
clivajele geopolitice actuale din Europa ar fi reflexul geo-
grafiei cre~tine confesionale. Tensiunile etnice, conflictele
comunitare n-ar fi altceva decat adeviirate razboaie religioase
1ntre Biserici locale, care se identifica cu natiunile respective.
Nationalismul ~i confesionalismul merg mana in mana. Ast-
fel, Europa politica ar fi lmpiirj:ita dupa confesiunile cre$tine
care o alcatuiesc. (Unii aplica aceastii teza §i la situatia din
Romania, vorbind de majoritari-ortodoc~i ~i de minoritari-
eterodoq;i). Aceasta teza sectara poate sa convinga pe unii,
dar ea nu corespunde realitatii. Nu numai pentru ca exista in
Europa o incruci§are de confesiuni; mari dioceze ortodoxe In
Germania, Franta, Marea Britanie, sau catolici §i reformati in
Romania, Cehoslovacia, Ucraina, bapti~ti in Rusia, etc., ~i ~i
pentru ca doctrinele de credintii §i traditiile liturgice, cu toata
indigenizarea lor localii, transced clivajele politice. Cu tot
confesionalismul lor strict, in ciuda contextualiziirii lor isto-
rice $i culturale rigide, Bisericile au o configuratie $i un volum
care tree dincolo de aceste frontiere. De altfel, in Europa nici
o tara nu este monoconfesionalii sau uniculturalii. Numai
natiunea greaca s-a declarat ortodoxa, pentru a fi Biserica de
stat. in Romania, Biserica se vrea ,,nationala", in sensul de
Biserica reprezentand majoritatea cetateni1or romiini care se
declara cre~tini.
Pentru a ajunge la definirea acestei misiuni comune Bise-
ricile trebuie sa se supuna unor operatii critice: ' sa ajunga sa vorbeasca 1mpreuna despre noua funqie sociala
inainte de orice, Biserica actual~ trebuie sa-~i regleze rapor-
tul cu Traditia ei proprie, cu memoria ei de origina $i cu istoria
192
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
ei din ultimii ani. in general, Bisericile nu sunt sensibile la
aceasta exigenµ, deoarece nu accepta sa fie acuzate ca nu sunt
fidele traditiei particulare ~i comune. Ori, exista devieri posi-
bile in ce prive§te tradifia unei Biserici particulare. Ea poate
deveni un magisteriu independent,_un depozit care se alatura
Sfintei Scripturi, o marturisire de credintii care tine cont mai
mult de context deciit de mesajul biblic. Traditia particulara a
unei Biserici poate sa fie incadratii in scheme ~i formule
' -
confesionaliste, restrictive. Cine poate schimba sau dezice
atunci erorile ~i neclaritatile ascunse in confesionalism? De
aceea, fiecare Biserica trebuie sa cenzureze automatismele
confesionaliste, exclusiviste, din traditia ei particulara, ca sa
lase acea traditie deschisa pentru dezvoltare doctrinara ~i
dialog teologic cu alte traditii particulare.
Astfel, de-a lungul istoriei, Bisericile s-au instalat in traditii
particula.re, specifice, care au luat cu timpul forme contextu-
ale $i confesionale stricte, unele discordante §i izolate, care
n-au fost puse in cauza. Aici nu e vorba doar de convertirea
morala a Bisericilor catre recunoa~terea erorilor istorice $i
tcologice in aceste traditii suprapuse. Cu alte cuvinte, raportul
dintre istoria traditiei doctrinare comune (canonul Orto-
doxiei) §i traditia particulara nu poate sa fie eludat. Dar nu
traditia particulara este in cauza, ci confesionalismul ei strict.
Pentni a redescoperi misiunea comuna, toate Bisericile tre-
buie sa raspunda la intrebarea: care sunt marile erori §i defor-
maii teologice din era cre~tina trecuta? Dialogul teologic
bilateral ~i multilateral constituic eel mai bun mijloc de a
discerne dezvoltarea doctrinara tardiva in raport cu ,,canonul"
credintei, admis in mod conciliar.
in situatia din Romania, este important ca toate Bisericile
a cre~tinismului, despre rolul Bisericii in asanarea morala a
societiitii. Esential este faptul de a nu lasa pe altii sa formu-
193
ION BRIA
leze, in locul lor, noul ,,apostolat social", sau sii decidii pentm
ele modul de acomodare a Bisericilor cu statul roman actual
~i cu legile acestuia, sau sii facii propuneri eterogene despre
armonia ~i integrarea sociala a Bisericii.
Politicu1 ~i socialul n-au fost interzise 1n teologia dinainte
de 1989; totu~i, o anumitii tratare teologicii a acestor subiecte
a fost respinsii. Termenul ,,Apostolat social", v~rsiunea 1948-
1989, a acoperit aceste ambi.!:,>Uitiiti: adicii, regimul comunist
a promovat politicul ~i socialul ca teme pastorale pe agenda
Bisericii, dar ·n-a acceptat o dezbatere teologicii publicii se-
rioasii a acestor teme. Dupii 1989, este nevoie de o nouii
versiune a Apostolatului social, care sii nu fie impusii din
afarii, din partea Depa1tamentului Cultelor. Resemnarea, ca ~i
refuzul de infruntare ~i dezbatere pe acest teren socio-politic,
reflectii o astenie de ambele piirj:i, dar mai ales din latura
teologiei (inclus iv 011odoxe) care Iasii loc, incon~tient, socio-
logilor, politicienilor, jurnali~tilor, sii expunii liberi ideologia
lor despre functia socialii a Bisericii. Lucrul este cu atat mai
grav cu cat ace~tia repetii formulele din trecut. De aceea, chiar
dacii sunt dezlegati de raspunderea pentru apostolatul social
versiunea trecuta, atunci cand in nume1e principiului inte-
grarii sociale ~i nationale a Bisericii au fast tolerate situatii
intolerabile, acum, cand inchid ochii la reluarea acelora~i
principii, teologii poarta o dubla riispundere. Teologia aie o
memorie sigura despre ceea ce a insemnat apostolatul social
pentru preoti ~i credincio~i, ~i despre ceea ce altii au ascuns
sub acest nume: restrictia libertatii religioase, violenta contra
drepturilor omului, pervertirea valorilor morale cre~tine. De
acum incolo, angajarnentul crqtin social trebuie sa fie critic
~i profetic, adicii in stare sii reziste la orice presiune ideologicii
~i politica din afara. Integrarea nationalii ~i socialii a Bisericii
are exigente impuse de Evanghelie ~i Traditie. Biserica este
o comunitate disciplinata diniiuntru, nu din afara.
194
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Comemorarea a 50 de ani de la terminarea celui de al doilea
razboi mondial (1945-1995), Anul jubiliar 2000 nu trebuie sa
devina cu orice pret un pretext pentru a ne interesa de ceea ce
numim ecumenismul conflictual. Totu~i, la inceputul mileniu-
lui al III-lea, ideea de comuniune in unitate a tuturor cre~­
tinilor trebuie sii iasii la suprafata. Toate,proiectele ce se fac
pentru a ~elebra impreuna sf'ar~itul mileniului al II-lea, trebuie
sii ducii Lao idee despre unitate ~i la un act de unitate specific,
(De ce nu celebrarea la data comunii a Pa~telui?) Trecerea
simbolicii de la un mileniu la altul are o importanta fundamen-
taHi pentru con~tiint<'l istorica a cre~tinilor care miirturisesc pe
Iisus Hristos, Vrednicul de credinta, ca Damn (Kyrios) al
istoriei ~i mantuitor al lumii.
in aceasta situatie, trebuie sa fie reluatii practica conciliara
din trecut, cand Biserica universalii a reu~it sii fixeze conver-
gente posibile in materie de teologie trinitarii ~i hristologie.
Toate Bisericile au o doctrinii hristologicii comuna: Iisus
Hristos este Dumnezeu adeviirat ~i om adevarat. Toate Biseri-
cile au un simbol de credinta, unic, ecumenic, eel din 3 81. Cu
aceasta, Biserica n-a epuizat Traditia Apostolilor, ci a cristali-
zat-o intr-un text scos din Sfanta Scripturii, folosind un limbaj
dogmatic comun. Traditia postniceeanii continua sa se inspire
din exegeza aprofundatii a Scripturii (Col. 2, 3) ~i din ref1exia
teologi'cii constanta. Este adeviirat ca, combaterea ~i respin-
oerea ereziilor n-au fost ocolite. Dar, Ortodoxia n-a fost
0
codatii odata pentru totdeauna, de aceea Parintii ~i teologii,
dupa perioada sinoadelor ecumenice, n-au avut nici un com-
plex de refinere fata de inovatiile (Sf. Vasile eel Mare) in
materie de cuno~terea lui Dumnezeu (epistemologie) ~i in
Limbajul teologic.
intr-adevar, Ortodoc~ii sunt tentati sii ia o perioadii din
istorie, cea a sinoadelor ecumenice, drept criteriu al univer-
salitatii pentrn to ti; dacii au recurs la excomunicari ~i condam-
195
ION BRIA
nari, au :tacut-o mai mult din grija autoritiitilor politice de a
nu perturba comuniunea in imperiu, dar $i din datoria de a
prezeIVa unitatea $i integritatea Traditiei Apostolilor, de a
.reconstitui un parcurs istoric f.''lfii discontinuitate.
0 misiune noua, comunii, pentru mileniul al III-lea? Aceasta
misiune este insa$i unitatea vazuta a tuturor , cre$tinilor97 .
Comuniunea in unitate este singura for.ma viabilii a Bisericilor
incii divizate. Fiecare Bisericii este fidela unei traditii particu-
Iare cu dimerisiune ecumenicii. Misiunea nouii a acesteia este:
a vindeca memoriile discordante $i traditiile contradictorii, a
redescoperi memoria ecumenicii $i semnele ei tangibile (re-
cunoa$terea reciprocii a Botezului). Noua misiune incepe cu
convertirea Bisericilor, ca astfel, ele. sii vadii pe Iisus Hristos
cum El inSU$i recapituleazii creatia $i lumea in Dumnezeu,
Ia.cand din cre$tini proprii Siii ,,impreunii-lucriitori".
c) Locul ~i imaginea Patriarhiei Romane fn co-
munitatea ecumenicii
Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Battolomaios I,
care a participat la fesivitatile legate de aniversiirile din 26-30
octombrie 1995 - impreunii cu al ti patriarhi (din Alexandria,
Serbia $i Bulgaria) $i conduciitori de Biserici autocefale (din
Cipru, Cehia $i Slovacia, Finlanda, Albania, Japonia}, a fost
COil$tient de faptul ca Patriarhia Romana reprezintii 0 Biseri-
cii- sora de mare anvergura $i prestigiu, pe care se poate conta
aliit in procesul de convocare a unui sinod panortodox, cat $i
1n cadrul Consiliului ecumenic al Bisericilor. Patriarhul Bar-
toiomaios I, a ciirei personalitate proeminentii se impune din
ce In ce mai mult in lumea ecumenicii, a afirmat in mai multe
randuri, in discursurile sale foarte explicite $i cu ecou, ca
Biserica 011odoxa din Romania este exemplara prin felul in
cat~e a trecut prin iadul comunismului $i mai ales prin disci-
196
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
plina ei pano11odoxii. Cand Ortodoxia slava, fragmentatii $i
sliibita de atatea tensiuni interne, nu poate sii f)na pasul cu
schimbarile ce s-au produs in tarile lor in ultimii ani, atentia
data cPatriarhiei Romane este o invitaiie de a colabora cu
Patriarhia ecumenica in realizarea imediata a marilor proiecte
panortodoxe (Sinodul Ortodox) $i ecumenice, de pildii, resta-
bilirea comuniunii euharistice cu Bisericile Ortodoxe Orien-
tale, pentrn care P. F. Patriarh Teoctist s-a pronuntat in sens
afirmativ de mai multii vreme.
Patriarhia Romana are o veche practicii de ,,iconomie" pe
plan inter-ortodox $i ecumenic. De pildii, a practicat efectiv
comuniunea euharistica cu Biserica Bulgariei, de$i aceasta
fusese declarata ,;schismatica" de catre Patriarhia de Constan-
in
tinopol, perioada 1872-194 5. Ea a avut contacte stranse cu
Biserica Rusa din exil, separatii de Patriru·hia Rusa din anii
'30, cu centrele de la Karlovcy $iParis. Patriarhul Miron a dat
euharistia reginei Maria, Ia.ra sii-i cearii sa renunte la confesi-
unea ei anglicana. in 1933 Sinodul roman prescrie rugiiciuni
liturgice pentru salvarea Rusiei.
Comentariu: intre Orient ~i Occident
Una din reverberatiile sacre la care se preteaza istorici,
teologi (chiar din generatia taniira), jurnali~ti $i politicieni
ortodOC$i, este aceea ca Ortodoxia romaneasca reprezinta 0
punte intre cre$tinismul ortodox riisaritean $i cultura latina
occidentala. Aceasta nu datoritii unei interventii politico-mi-
sionru·e a imperiului roman, ci prin faptul ca poporul roman
s-a nascut cre$tin. intr-adevar, Biserica Ortodoxa are aceasta
con$tiinta istoricii (practica Ortodoxiei la nivel popular este
solicitata adesea in numele fidelitatii fata de Legea stramo-
~easca), con$tiintii care s-a exprimat recent in actul cano-
nizarii unor conduciitori politici $i militari (Constantin Bran-
197
ION BRIA
coveanu ~i Stefan eel Mare) ce au exercitat strategia lor
cre~tinii exact la frontiera dintre Orient ~i Occident.
Ce misiune ecumenica, internii ~i externii, decurge din
aceastii tipologie?
Biserica Romana este angajatii fatii de anumite initiative
ecumenice pozitive:
Comuniunea euharistica- inclusiv recunoa~terea reciprocii
a tainelor - este posibilii acum, imediat, cu Bisericile Orto-
doxe Orientale (Biserica Copta din Egipt, de pilda).
Disputele istorice ~i diviziunile intre Bis~rici din mileniul
al doilea (reconsiderate·deja prin ridicarea anatemei din 1054)
trebuie sii fie depii§ite in lumina convingerilor teologice rezul-
tate din dialogul bilateral §i multilateral. Intr-adeviir, una din
contradictiile ecumenice este aceea dintre declaratiile ~i acor-
durile teologice intre Biserici §i conflictele §i divergenfele
care se constata i'n practicii.
In intii111pinarea Anului jubiliar 2000, un semn tangibil de
ecumenism ar fi data comunii a Pa~telui pentru toti cre§tinii.
Biserica Romana ar trebui sii cugete la o ,,noua dialecticii
intre Orient ~i Occident" (expresia apaqine Mitropolitului
loan Zizioulas din Patriarhia Constantinopolului), incepand
cu ecumenismul local. De pildii:
Biserica este una, universala, dar ea este de fapt impiirtitii
din punct de vedere institutional. Biserica Romano-Catolicii
este o relitate care existii ca formii istoricii a cre§tinismului
divizat. Chiar dacii aceastii realitate este impotriva notiunii de
Bisericii universalii, ea trebuie sii fie recunoscutii, istorice~te,
ca legitimii.
Pluralismul etnic, confesional, religios legitim, nu inseam-
nii o relativizare a Ortodoxiei. Minoritatile etnice ~i confe-
sionale nu sunt in trecere prin Romania. Bisericile istorice au
integritatea lor confesionalii §i culturalii. Disputele istorice nu
trebuie sii fie prefacute in procese politice, dupii cum contra-
198
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
versele teologice nu trebuie sii fie etichetate ca erezii.
Cat prive§te denominafiunile evanghelice, care folosesc
uneori forme aberante §i agresive contra Ortodoxiei (orto-
doxia ar \ine de civism, deci nu este un act de credintii), ele
trebuie sa fie tratate cu calm ~i luciditate.
4. Regasirea Bisericii
Cum sa se recunoascii ~i sii se regiisescii Biserica in aceastii
era post-comunistii? Tinand seama de starea actualii a Bise-
ricii, doua exigente fundamentale sunt reclamate: a) innoirea
in Bisericii, inclusiv reforma unor institutii biserice§ti; b) o
sintaxii superioarii care sa re-lege ierarhia, clerul ~i poporul
intr-un tot coerent. Cateva explicatii:
O partidii de canoni§ti, morali§ti, sectocla§ti fac eforturi
patetice pentru a demonstra pericolul unei reforme a instituti-
ilor biserice§ti neviabile, de a ignora imperativul evanghe-
liziirii directe, de a calma pe cei ce fac valuri cu innoirea ~i
ecumenismul. Cultul regulamentelor din trecut este recalci-
trant (nu s-a admis reprezentarea preotilor in organele de
decizie), mai ales cii avocatii canoanelor greco-bizantine in-
sinueaza cii reforma sau innoirea ar insemna re-politizarea
Bisericii.
Cum majoritatea credincio~ilor este antrenata in acest cu-
rent, autoritatea bisericeascii nu poate sii intervinii in sens
reformator. 0 atitudine radicalii ar putea duce la o ruptura
nihilistii in sanul Bisericii. Deci, o pastoratie realistii. Totu~i,
a~a cum s-a ariitat mai inainte, in corpul Bisericii, existii un
curent plin de speranµ, in care se inscriu episcopi, preoti,
teologi din noua genera.tie, asociatii de studenti, femei, laici.
Ace~tia incearcii sa punii in ordine valorile ~i institutiile
biserice~ti. Biserica nu p6ate sa riispundii problemelor cruci-
ale misionare §i spirituale ale societatii cata vreme nu schimba
sistemul parohial inadecvat (mo~tenit de la reforma din 1948),
199
ION BRIA
sau nu innoie~te limbajul cultic vechi, mai putin comunicabil
societiitii de azi, sau nu inlocuie~te pastoratia arhaicii preferatii
de preoti ,,biserica~i", mai putin misionari. Or; canoanele
practice se pot schimba in cursul istoriei, deoarece pe scena
istoriei, institutiile biserice~ti imbiitninesc, devin opace, stric-
te, exclusive. in aceasta pa.rte a istoriei miintuirii, zidirea
Bisericii este in continua constructie. Biserica e pe cale, adica
se regiise$te pe sine, se reconstruie~te permanent, in totala
fidelitate fata de Iisus Hristos, Care vine in intiimpinarea
pelerinilor ce se l'ndreaptii spre EL
Biserica are de ales nu numai intre izolare $i innoire, ci $i
intre o marcare identitarii, ierarhicii, disc1iminatorie, a cinu-
rilor care o compun ~i o disciplina de comuniune, conciliarii.
Biserica nu exista in abstract, alienatii fata de preoti ~i de
poporul credincios. Fara fidelitatea acestui popor, sensus
fidelium , o realitate vie, subtiHi, tainicii, Biserica riscii o gravii
izolare spirituala. Ea nu zboara pe deasupra experientei uma-
ne a cre$tinilor. Trebu.rile Bisericii sunt treburile celor ce o
compun. Credinta lor, inima lor, bratele §i contribu~a lor, toate
se aduna $i se asambleazii ca sa dea forta Bisericii sa 1nainteze
pe scarile urrniirii lui Hristos. Nimeni nu trebuie sa abuzeze
de ascultarea $i docilitatea credincio§ilor. Pentru a evita o
ciocnire (nihilistii) intre cinul ierarhilor, cinul preotilor ~i
popor este nevoie urgentii de o sintaxa (legiimiint) superioara
intre toti cei angajati in mii1turia cre~tinii, in comunicarea
traditiei, in punerea aluatului Evangheliei in friimiintiitura
societatii, ca sii o schimbe la fata.
5. Concluzie
Prin canonizarea, in octombrie 1995, a Sfiintului Calinic de
la Cernica (1787-1868), poporul credincios a ales fi.lOdelul
Ortodoxiei romane, un model care imbina asceza, arhieria ~i
diaconia sociala. Sf. Calinic a inteles ca pastorul nu poate sii
200
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
separe retragerea in pustie, pentru curatirea sufletului de
patimi, de prezenta lui in mijlocul poporului, ca sa vindece
acolo suferintele eelor multi. El a ariitat ca orice comunitate
umana trebuie sa fie pentru cre~tini o arena a iubirii, a sfin-
teniei, libertatii ~i dreptatii pentru toti. Acesta este ~i modelul
patristic: ,,Fericitul Vasile ~i fericitul Grigorie, de care ai spus
cii iubeau pustia ~i erau stalpi ~i luminii a Bisericii $i laudau
lini~tea, nu au venit la lini~te panii nu se fiicuserii lucriitori ai
poruncilor, ci intai au locuit in pace ~i au piizit poruncile ~i
a~a au ajU11s la cu.riitia sufletului ~is-au invrednicit de vederea
Duhului. Eu cred cu adeviirat ca piizeau poruncile atunci ciind
locuiau in cetii{i, primeau pe straini, cercetau pe bolnavi,
irnbracau pe cei goi, spalau picioarele celor osteniti; ~i daca
Ii se cerea de cineva sa mea.rgii cu el o mila, mergeau dona. ~i
dupii ce au pazit poruncile ce se ciideau implinite cand petre-
ceau intre multi ~i mintea lor a inceput sii se bucure de cea
dintai nemi~care ~i de vederile dumnezeie~ti ~i tainice, s-au
griibit $i au ie~it la lini~tea pustiei ~i au staruit acolo in omul
eel diniiuntru, incat s-au flicut viizatori ~i au ramas in vederea
Duhului, piina ce au fost chemati de har sa se faca pastori ai
98
Bisericii lui Hristos."
 Imaginea Ortodoxiei - astazi 99

Mutatii $i stridenfe

Profilul Ortodoxiei in ansamblul acesteia, in, ultimul de-

ceniu al secolului al XX-lea, este compozit: situatii contradic-
torii, tendinte disociate $i curioase, institutii anacronice, im-
100
proviza!ii ecumenice. in fa!a urgentelor socio-politice ac-
tuate, Biserica apare uneori nesigurii ~i fara repere stabile,
teologia este indecisa, luarile ei de pozitie fiind adesea con-
testate sau pur ~i simplu ignorate. Toate Bisericile locale au
revendicari nationaliste, unele chiar imperialiste. Toatii lumea
e con~tienta de mutafiile reale in configurafi.a Ortodoxiei;
aceia:~i lume nu vrea sii schimbe nimic. Cum poate fi numitii,
din punct de vedere tipologic, aceastii Ortodoxie niiscuta in
plina ciidere a ideologiilor totalitare? in aceasta cadere, imagi-
nea celorlalte Biserici a ie~it, de asemenea din cadrul tradi-
tional. Catolicismul european s-a angajat pe pista moralistii,
i.ar maniera autoritara a magisteriului. roman de a impune
prescriptii bio-etice nu are ecoul a$teptat. Protestantismul nu

205
ION BRIA
se simte bine in tunicile confesionaliste, pluraliste. Refor-
matii, disperati, refac retelele lor laterale, internationale. Gru-
pari ~i mi~cari fundamentaliste fac misionarism prin detesta-
rea ortodoc~ilor. Penticostalismul ofera o eliberare spirituala
a saracilor din America Latina. Unii insinueaza ca relativis-
mul doctrinar dominant ar fi colpo11at ~i de Mi~carea ecu~
menica, cunoscuta prin indiferenta fa}a de consens in credinta,
prin toleranta prozelitismului ~i a teologiei liberale.
Icoana Ortodoxiei de azi este zugravita in multe stiluri. De
pilda, politicieni, sociologi,jurnali~ti, sub pretextul ca Europa
ar fi opera politico-culturalii a catolicismului latin ~i reformei
protestante, plaseaza Ortodoxia la periferia acestei lumi euro-
pene. Frontiera Europei s-ar opri la limitele imperiului aus-
tro-ungar. Conflictul din Bosnia ar fi fost un razboi religios in
care s-a gasit implicata o Biserica Ortodoxa. Bisericile orto-
doxe nationale din Estul Europei ar fi o plagiatura a Constan-
tinopolului sau a Moscovei, reperate ca teritoriu misionar
disponibil it~ favoarea patronilor Europei.
0 alta descriere vine din partea Bisericii Romano-Cato lice,
care folose~te o expresie din limbajuJ patologic, aceea de
Biserica ranita. Biserica Ortodoxa este clasata intr-o ordine
ierarlrica, fiind redusa la ,,ritul bizantin". Nimic mai inexact
decat aceasta pretinsa acuratete ecleziologica a dogmati~tilor
catolici, care ~tiu totu~i ca este imposibil a schimba memoria
istorica ~i dogmatica a ortodoc~ilor.
Curios, chiar ortodoc~ii reduc identitatea Ortodoxiei la o
traditie uniforma, monolita, monoculturala. 011odoxia ar deti-
ne un depozit dogmatic sacru, intangibil, care o delimiteaza
radical de celelalte pozitii confesionale. Foarte adesea, ea este
asodata exclusiv cu mistica isihasta, cu liturghia ~i icono-
grafia bizantina, cu pietatea filocalica slava, monahismul
atonit, cu ,,stilul vechi" - calendar bisericesc ~i limba litur-
gica, neschimbaie.
206
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Mutatiile din ultimele deccnii, mai ales In compoz111a
pleromei ortodoxe, sunt astfel uitate sau ignorate. Ortodoxia
este prezenta azi in toate regiunile lumii. Nu e vorba numai
de ortodoc~ii din a§a-zisa diaspora, in Europa occidentalii, in
Statele Unite ale Americii, in Australia, ci ~i de noile Biserici
autonome indigene care s-au organizat in Japonia, Africa,
America Latina. Pana acum nici un episcop african, sau
palestinian, sau coreean, nu s-a manifestat la conforintele
panortodoxe. in plus, Bisericile care pretind azi deplina auto-
nomic §i autocefalie: Ucraina, Palestina, Albania, Macedonia,
Estonia, Moldova, n-au o primire favorabila in corpul ecu-
menic al Ortodoxiei.
Acest tablou ar fi incomplet daca nu reliefeaza aspectele
actuale: Bisericile au initiat diverse programe de misiune, de
diaconie §i invatamant. Religia se preda in §Coli publice, la
radio §i televiziune. Teologia are acum posibilitatea sa patrun-
da in arii ale societatii, altiidata rezervate autoritiitilor politice.
Peste tots-au format asociatii ~i institutii publice care reclama
o orientare cre~tina. S-au risipit ideologiile care descalificau
,,miturile" religioase. Energii emergente se observa pretutin-
deni.
Cu toate acestea, nu existii panii acurri o analiza globala a
situatiei Bisericilor Ortodoxe, in special a celor din µrile
ex-comuniste. Adunarea conducatorilor Bisericilor Ortodoxe
cares-a tinut la Istambul in martie 1992, in afara de un paleativ
mesaj ~ nu s-a oprit sa evalueze critic starea actuala a Orto-
doxiei. Nici macar n-a amintit ca Bisericile Ortodoxe prega"'
101
tesc, de vreo trei decenii, un sinod panortodox.
0 noua apologie pentru Ortodoxie
La aceastii rascruce ist01ica, anumite probleme ascunse sau
ocolite in trecut ies la suprafatii. Unele subiecte §i tendinte
care meritau sa fie evitate sau ignorate, sunt dimpotrivii ~i mai
207
ION BRIA
mult accentuate. Totu~i, exista tendin!e noi care favorizeaza
procesul ~i elanul :innoirii in Tradi!ie.
a) In loc de teologia de tip Ortodoxie~erezie, Bisericile au
nevoie de o teologie mistagogica, de explicare ~i comunicare
a Traditiei comune. Teologia dogmatica ortodoxii nu este
inchisa. Ea este deschisa pentru dialog cu alte sisteme teolo-
gice, mai ales pe terenul biblic. Caci teologia dogmaticii nu
trebuie sa se indepiirteze de textele biblice, a~a cum ele se
prezintii (rarii straturi confesionale §i aluzii doctrinare), pentru
a nu se crea o teologie paralela. Noul Testament nu este un
catehism sau un tratat de dogme, ci ,,credinj:a sfintilor de la~
inceput".
Aceasta este o afirmatie ecumenicii, comunii .tuturor cre§-
tinilor. Biserica de mai tarziu, in invatatura sa (Didahia) a
extras dogmele biblice, adica a unificat marturiile Noului
Testament, alciituind un buchet de afirmatii de credinta care
a devenit regula (canonul) credintei cre~tine. Anumit_e dogme
nu se bazeaza pe evidente biblice directe, ci indirecte, de aceea
ele nu se pot demonstra pe baza unei exegeze biblice gramati-
cale. Limbajul teologic despre preotia sacramentala, despre
Taine sau despre riiscumparare, este foarte divers ~i nu este
unificat. Functia celor trei slujiri primite prin rugiiciune §i
punerea mainilor este precizatii la inceputul secolului al doi-
lea, iar opinia despre cele §apte Taine este tardiva, din secolul
al XII-lea.
Aceasta nu inseamnii ca Didahia postapostolicii - adicii
principalele institutii evanghelice ~i afirmatii de credinta -
n-ar fi in spiritul marturiei scrise a Noului Testament, §i deci
n-ar fi in continuitate cu vointa lui Hristos. Iisus insu§i intre-
vede o continuitate directa intre ceea ce El a racut ~i Biserica
de mai tarziu, dupa inviere, incredintatii Apostolilor, care nu
este altceva decat ekklisia, poporul (laos) Sau. Aceastii Tradi-
tie nu este o investitie a ucenicilor, ci face parte din iconomia
208
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
- randuiala lui Hristos cu Biserica Sa dupii inviere.
Desigur, exista o ordine a dogmaticii care nu ingaduie
derogari, improvizatii, prejudecati, care tran~eaza prin rigoa-
rea metodei. Problema este de a nu se instala in dogmatism,
in falsa conceptie ca Adeviirul este inchis in formule, ca
doctrina se suprapune Noului Testament. Traditia patristica §i
a sinoadelot ecumenice nu este altceva decat o exegeza, o
,,developare" a propovaduirilor (kerygmata) ~i dogmelor (dog-
mata) biblice.
Parintele Staniloae cste teologul care a reu§it in epoca
noastra o ,,dezvoltare dogmatica'' autenticii, cu scopul de a
face posibila comunicarca §i receptarea Traditiei. El a antrenat
mai multe generatii in elanul teologhisirii §i a restaurat mis-
tagogia ca instrument de enunjare pozitiva a doctrinei. Desi-
gur, .bogatia revelatiei divine ramane mereu necuprinsa §i
infinita, ea nu poate sa fie epuizatii in doctrine conceptuale.
Totu§i, pentru el, doctrina nu este ,,epuizata teologic". Traditia
nu este un depozit imobil, ci ea trebuie sii fie continuu in-
vatata enuntata receptata folosind expresii §i formuliiii noi,
ad~cv~te cuiturii §i filosofiei celor ce sunt chemati sa spuna:
.Cred in unul Dumnezeu ... ". Etajul biblic al didahiei a fost
i~perecheat cu etajul teologic dogmatic. Aceasta explicitare
teologica vine din faptul ca credinta personala nu se poate
desparti de intelegere, de mistagogie. ,,Credinta este legata de
intelegerea adevarului ~i de intelepciunea adeviiratii". Piirin-
tele Stariiloae a racut un imens serviciu comuniciirii teologice
din· vremea noastra, aratand ca doctrina cre§tinii ecumenicii
poate ~i trebuie sa fie articulata in afirmatii pozitive.
b) In utopia sa, totalitarismul a pre tins ca detirie o ideologie
in care statul legifereaza §i realizeaza totul, uitiind ca dincolo
de partidele politice exista persoana umana, con§tiinta, dem-
nitatea ~i libertatea personalii. Dar ~i biserica s-a debarasat
u§or de ,,social" §i ,,politic'\ fie cii n-a avut libertatea sa
209
 ION BRIA
initieze programe sociale, fie ca n-a avut curajul sii transfere
spiritualitatea in etica $i disciplinii (politeia) sociala, in fapte
de societate.
Observam ca ~i azi se propun prea multe ipoteze religioase
$i forme de experienta cre~tinii, recomandate de-a valma. O
anumita tendinta sugereaza spiritualitatea filocalica, 1sihasta,
ca fond cal ea ortodoxa. 0 alta tendinta este cea mt>ralista, care
pune accentul pe viata morala practica, cu consecinte pentru
mantuire (Mat. 7, 21-23), pe amenajarea unei comunitati
morale istorice, responsabile, in care oamenii se simt solidari,
se dezleagii reciproc. r -
Traditia ortodoxii n-a separat aceste orientari, ci le-a impre-
unat in curentul Liturghiei dupa liturghie, adica prelungirea
~i continuitatea Liturghiei $i dincolo de cult $i templu, sub
forum diaconiei $i solidaritatii. Liturghia fratelui, sau ,,taina
fratelui", cum i se mai spune, are o finalitate diaconala: sl~jire
in mjilocul celor saraci $i exclu$i. Biserica nu face din aceasta
o doctrina sau un sistem etic social definitiv. Ea insii$i cautii
cu cei ce cauta riispunsuri la problemele morale, economice,
politice ale timpului. Si numai in procesul confruntarii cu
nevoile concrete ale oamcnilor, le gase$te un raspuns. Numai
a$a ea poate sa ajute pe credincio~ii ei sa aleaga disciplina
(politeia) cre~tina, ca persoane libere, Ia.ra constrangeri mora-
liste. Ea nu mai are monopolul moralei pub lice, dar are mereu
un cuvant salvator, un mesaj liberator. Raportul Bisericii cu
societatea este de ordin terapeutic $i sanctificator.
Dincolo de aceste posibilitati, riimane faptul ca nici Bise-
rica, nici teologia 01iodoxa n-au aprofundat problema rea-
lizarii socio-politice a conceptiei cre~tine qespre comunitatea
umana, despre familie, despre puterea politica. Care sunt
consecintele sociale, ecologice, economice, ale doctrinei des-
pre indumnezeire (theosis)? Cum se trateaza vestigiile comu-
nismului totalitar? Mai are vreun sens Apostolatul social? Ce
210
l 211
LITURGHIA DUP A LITURGHIE
spun teologii despre puzderia de notiuni economice $i con-
cepte care circulii azi?
c) Raportul Bisericii cu Statul a fost totdeauna ambiguu.
Mo~tenind ideologia bizantina ca punct de referinta, Bise-
1;cile Ortodoxe au adoptat simfonia ca instrument al identitatii
$i unitii\ii unei ;1atiuni ortodoxe. Aceastii tipologie nu s-a
modificat nici chiar sub regimul comunist, cand s-a vii.zut ca
actorii coexistentei aveau pozitii ireconciliabile. Biserica nu
$i-a asumat riscul unei polemizari inutile, periculoase, $i de
aceea n-a promulgat separarea formala de Stat. Astiizi, in
multe tari s-a recurs la autonomia politica, adica o separare
fata de partidele politice (in multe tari, Bisericile tolereaza
prezenpi -~i actiunea preotilor $i episcopilor in partidele politice).
Intr-o anumita situatie
, istorica,
. Biserica are nevoie de pro-
tectie $i asistenfa publidi. In alt context istoric, scopul ei
misionar §i pastoral cere separatia dintre religie ~i stat, ca sa
evite o sincronizare falsa. Biserica trebuie sa riimanii liberii
iotdeauna pentru aceasta alternativa. Nu numai pentru ca,
intr~o societate democratica ~i intr-un Stat de drept, ea trebuie
sa respecte pluralismul politic $i religios, dar ~i pentru ca ea
trebuie sii ramana constant pe linia ei profeticii. Statul nu
legitime~a Biserica in nici un fel, chiar daca aceasta se
nume~te Biserica nationalii. Chiar autonoma din punct de
vedere politic, Biserica ramane intotdeauna solidara cu popo-
ml (separarea de stat nu inseamnii cii Biserica va deveni un
stat de tip Vatican). Ea are ob1igatia i'n momentc precise, sa
cearii tuturor fortelor natiunii sii ajungii la un consens politic
spre binele comun.
d) In multe tiiri, misiunea continua sa fie comparata cu
combaterea ereziilor ~i sectelor, cu lupta impotriva prozelitis-
mului. Ortodoc$ii zelo~i pun semnul de egalitate intre hetero-
dox $i eretic. Desigur ca este ceva indecent in imigratia
abuziva a evangheli~tilor straini, a sectelor ~i mi~cii.rilor re-
 ION BRIA
ligioase, venite sii repate carenjele misionare ale Bisericilor
existente. Cu toate acestea, misiunea Bisericii nu se define~te
prin opozitie, ca o contrabalansare a ceea ce fac altii. Ea are
un sens pozitiv, propriu, are motivafia ~i finalitatea ei evan:-
ghelica ce decw-g din natura Bisericii 102 • Biserica Ortodoxii
are atuurile ei misionare unice care trebuie sii fie .redescope-
rite, adica puse la indemana tuturor. Biserica are nevoie de
programe de evanghelizare explicitii, ramaniind fidelif vo-
catiei ei apostolice. De pildii, ce putere esentialii ~i irezistibilii
detine pentru misiune Liturghia, locul unde cre~tinii se adunii
din lume in jw-ul lui Hristos, locul de unde sunt trimi~i in lume
ca martori ai lui Hristos. , A~adar, a incuraja sau a deplora ecumenismul?
A da Euharistia ca hrana ~i biiuturii pelerinilor §i misiona-
rilor, aceasta schimba parohia din adunare 1n comunitate
evanghelizatoare !
Fidelitatea credincio~ilor faja de Biserica Ortodoxa nu in-
seamna a deprecia §i a excomunica cre~tinii ata§a!i altor
denominatiuni. Biserica sta acum in fafa unui pamant nou din
punct de vedere misionar, cultural, ecumenic. In multe privin-
te, in viitor, misiunea se va face invers decat panii acum. In
fata unei societati erante ~i recalcitrante religios, Biserica nu
poate sa continue tradijia cu forja.
e) Ca Mi~carea ecumenica nu mai atrage azi interesul ~i
entuziasmul Bisericilor ortodoxe in general, este un fapt
evident. Ie~ite din perioada comunistii cu o credibilitate 1ncro-
pita, neasigurate In relafiile lor cu Bisericile cre§tine din
Europa, B isericile ortodoxe sunt confruntate cu o agenda
internii controversatii §i necontrolabilii. Cu o teologie ano-
nima, cu un program misionar ~i pastoral vag, Bisericile lasa
camp liber acelor forte ca.re pretind ca salvea.za identitatea
institutiei ~i ortodoxia credintei. Orientate de vocile care apiira
,,identitatea ortodoxa", Bisericile adopta teza fidelitatii stricte
fatii de tradi!ia reclamata cu strii$nicie (acrivia stricta).
212
LITURGHIA DUPA LITURGHIE
Cu · aceastii v1z1une istoricii, de salvgardare a identitiitii
01 1odoxe (pe care partizanii simfoniei politice o identifica cu
identitatea nationala), este pe cale de a se forma un front
fundamentalist ortodox, format din grupuri din Bisericile
Rusa, Siirba, Romana, Bulgara, unnand exemplul ierarhiei
grece$ti de la lerusalim ~i calugarilor de la Muntele Athas
(pentru care ecumenismul ar fi panerezia secolului). Acest
front critica Consiliul Ecumenic al Bisericilor pentru ca aces ta
ar pretinde a fi o ,,supra-Bisericii" - o inventie semantica de
ca.re nimeni nu mai face uz azi -, sau cii ar substitui unitatea
vazuta a cre~tinilor cu angajamentul lor politic.
Principala chestiune nu este critica ecumenismului. 0 teolo-
gie ecumenica nouii, w1 ecumenism mai exigent, o critic~
valida a Consiliului Ecumenic al Bisericilor sunt necesare $1
urgente. Chestiunea esentiala este aceea de a clarifica din nou
pozijia ortodoxa, diferita, 01iginalii, autentica. Lumea de azi
cere Ortodoxiei sa faca cunoscute, explicite $i comunicabile,
valorile ecumenice proprii, calitatile $i referintele ei univer-
sale, modelul ei specific de unitate vazuta a cre~tinilor; cere
sa demonstreze viabilitatea modelului conciliar al polifoniei-
Bisericil,or locale, aducand exemple de decizii panortodoxe
cu autoritate universaUi.
Apoi, realitatea ecumenica de azi ~i problemele eclezio-
logice actuate silllt diferite de cele din trecut. Ele nu pot fi nic;i
analizate, nici exprimate cu metodele de altadata, care im-
parfeau lumea in ortodoc~i, eretici, schismatici, sectari. Existii
o anumita anacronie !ntre titlurile istorice ~i confesionale date
Bise1icilor heterodoxe ~i statutul lor actual. De$i s-au :fiicut
atatea schimbari in tezele $i pozitiile confesionale traditio-
103
nale ignora.nta ecleziologicii" persistii.
'" '
Jn fine, Bisericile Ortodoxe nu dispun de experiente ecu-
menice locale pozitive, cu toate ca ocaziile ~i posibilitatile de
213
ION BRIA

marturie comuni.i cre~tina se multiplicii. De altfel, existii in

fiecare Bisericii grupuri de credincio~i, preoti, profesori, care
inteleg cii participarea Bisericii lor la Mi~carea ecumenica
actuala constituie o datorie legitima, ireversibila. Ace~tia cer
autoritatilor biserice~ti sii nu se izoleze pe plan ~cumenic ~i
sa fie sensibile la orice efort de unitate pe plan national ~i
international. Moratoriul impotriva participarii Bisericii orto-
doxe la Consiliul Ecumenic al Biselicilor, pe care il preconi-
zeazii cei ce au nostalgia imperiilor cre~tine de alta-datii, va
imobiliza ~i mai mult Ortodoxia sociologicii.
In spatiul ei de amploare universalii, Biserica poate si.i
giiseascii loca~uri ecumenice unde sii primeasca pentru dialog CAPITOLUL VII
~i miirturi~ comunii celelalte Biserici. Nu exi'sti.i, oare, o altii
formii de iconomie, mai activa, mai dinamica, in scopul
unitatii, fatii de Bisericile surori?to4 Dacii Ortodoxia nu este
,,epuizatii teologic" (D. Stiiniloae), a pierdut ea in schimb
simtirea catolica, imaginatia ei ecumenica? Sectele (cre~tine)
f) Evaluarile ~i interpretariie menfionate pana acum trebuie
sii fie puse ~i infelese in contextul lor. Aici nu e vorba de lipsii
de interes pentru Ortodoxie. Imaginea Ortodoxiei nu este
fabricata in afara, de eterodoc~i (de~i nu lipsesc denigrari ale
acestora), cum in mod fals este informat poporul credincios.
E voiba ca realitatea religioasi.i, culturalii, politicii, din µrile
respective §i din toatii lumea, s-a schimbat, este complexa,
contradictorie. Biserica siide§te azi vita de vie a Evangheliei
intr-un ,,pamant nou", intr-o lurne ,,barbadi" care nu mai tine
cont de o religic a mo~ilor ~i de o traditie de neuitat. ,,lntoar-
cerea religiosului", despre care se vorbe§te azi, este echivocii,
fiira orientare coerenta. Cre§tinii care vin la manastire, spune
un mare spiritual roman, Pi.irintele Cleopa de la Miini.istirea
Sihastria, sunt ca ni~te ,,oi fiira pastor". Prinsa in aceasta
deruta a societiifii, Biserica sare de la o initiativi.i la alta, ceea
ce ar putea echivala cu regresiunea.