Comportamentul nonverbal în clasa

de elevi

Lect. Univ. Dr. Labăr Adrian Vicenţiu

1
1. Ce este comunicarea nonverbală?
• În International Encyclopedia of Communication, comunicarea nonverbală se
defineşte prin: „mişcările corpului, gesturile, expresiile faciale şi
orientarea corpului, postura şi spaţiul, atingerile şi pronunţia şi acele
aspecte ale vorbirii precum intonaţia, calitatea vocii, ritmul vorbirii şi, de
asemenea, tot ce poate fi considerat diferit de conţinutul actului vorbirii, de
ceea ce se spune”.

• Atunci când ascultăm sau vorbim, atenția noastră este orientată mai degrabă
spre înțelegerea cuvintelor, decât asupra indicilor non-verbali. În schimb,
judecățile pe care le facem le includ pe amândouă. Audiența procesează în
același timp indicii verbali și nonverbali.

• Cea mai mare parte a comportamentului nonverbal este inconștient, mesajele

transmise de un profesor supărat sau furios atunci când itnră în clasă sunt
receptate de elevi, fără ca acesta să intenționeze sau, de multe ori, să fie
conștient de ce anume transmite.

2
1. Ce este comunicarea nonverbală?
• Mesajele nonverbale pot să nu fie congruente cu cele verbale. Plecând de
la premisa că cele nonverbale sunt inconștiente, oamenii au tendința de a
crede că de fapt ele sunt “mesajele reale”.

• Mesajele nonverbale sunt importante pentru comunicare și pentru că

transmit emoții.

• Unii cercetători sugerează că până la 90 % dintre aspectele emoționale

ale mesajelor noastre sunt transmise nonverbal.

• Specificul comunicării nonverbale în clasă este dat de spațiul

interpersonal, clasa ca grup și relația de putere dintre profesor și elevi.

• Profesorul e cel care controlează în clasă fluxul conversaţional şi trebuie

să folosească eficient comportamentul nonverbal pentru a reuşi acest
lucru.

3
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă
Ekman (1965) a identificat cinci funcţii ale comunicării nonverbale:

• a) repetarea (dublarea comunicării verbale – spunem „da” şi dăm din

cap de sus în jos, spunem cuiva unde este pixul scăpat pe jos și în
același timp arătăm cu mâna unde se află);

• b) substituirea (înlocuirea mesajelor verbale – o sală de clasă în care

elevii zâmbesc e o sală în care lumea se simte bine, așa cum expresii de
teamă pe fața elevilor ne fac să ne gândim că în sală se află o
amenințare);

• c) completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea

ce duce la o mai bună decodificare a lor);

4
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă
Ekman (1965) – cinci funcţii ale comunicării nonverbale:

• d) accentuarea/ moderarea (punerea în evidenţă a mesajelor

verbale, amplificarea sau, dimpotrivă, diminuarea celor spuse: când
scandăm sloganuri, ridicăm braţul şi arătăm pumnul; când
admonestăm un prieten, expresia facială poate arăta cu nu ne-am
supărat foarte rău);

• e) contrazicerea (transmiterea de semnale în opoziţie cu mesajele

verbale – spunem că ne bucurăm că ne-am întâlnit cu o persoană
cunoscută, dar privim în altă parte când îi întindem mâna).

5
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă

• Un alt rol important al comunicării nonverbale constă în construirea

climatului emoţional al orei. Acesta, conform lui Mackay (2006), se stabileşte
din primele minute ale orei şi durează pe parcursul întregii ore/ zile.

• La începutul fiecărei ore, elevii şi profesorul evaluează implicit cum vor

acţiona şi răspunde unii celorlalţi.

• Expresia facială, privirea, vocea, mişcarea şi gesturile transmit încredere şi

control sau lipsa acestora. Obişnuindu-se cu profesorul, elevii nu-şi modifică
modalitatea de răspuns decât atunci când acesta le-o cere explicit.

6
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă
• Strategii de disciplină bazate pe comportamentul nonverbal care pot fi folosite
la clasă pentru a stabili un mediu de învățare pozitiv și de succes:
(http://www.priceless-teaching-
strategies.com/non_verbal_communication.html)
• Limbajul corpului este foarte important! – elevii vă pot citi. Încrucișarea
brațelor este văzută ca o poziție negativă și ar putea pune elevii în defensivă
fără nici un motiv.
• Fiți conștienți că și elevii dv. își comunică sentimentele sau alte mesaje prin
intermediul indiciilor și semnalelor nonverbale. Fiți atenți la limbajul
corpului elevilor dv.
• Contactul vizual este cea mai puternică metodă de comunicare nonverbală
dintre oameni. Asigurați-vă că stabiliți contactul vizual cu elevii pentru a le
câștiga încrederea și a face o impresie pozitivă.

7
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă
• Strategii de disciplină bazate pe comportamentul nonverbal:

• Dacă un profesor nu-și privește elevii în ochi când vorbește cu aceștia, asta
arată o lipsă de încredere în sine și poate indica, mai mult, că foarte
probabil acesta are probleme cu disciplina la clasă (poate transmite
elevilor și un sentiment de nesiguranță).
• Înainte de a începe să predați/ vorbiți, întotdeauna “scanați” sala de clasă
și fiți siguri că “toți ochii sunt pe dv.”.

• Starea de 5 secunde – Când predați și un elev vorbește, oprițivă din vorbit,

chiar și la jumătatea propoziției, așteptați cu răbdare privind către elev în
timp ce numărați până la 5 (în gând, pt. dv.) și apoi continuați să predați
lecția (priviți la elev, nu prin elev – cel mai eficient).

8
2. Rolul comunicării nonverbale în clasă
• Strategii de disciplină bazate pe comportamentul nonverbal :

• Ridicați brațul în semn de “STOP” pentru a opri elevii din vorbit sau din a
face ceva ce nu ar trebui să facă.
• Circulați în jurul sălii de clasă în timp ce predați și scanați clasa de elevi (nu
sunteți lipit de catedră).
• Când circulați în jurul sălii de clasă și vorbiți, atingeți sau puneți mâna ușor
pe umărul elevului care nu este atent și apoi continuați să mergeți.
• În timp ce circulați și scanați sala de clasă, în timp ce predați, observați un
elev care scrie sau citește. Luați-i și puneți-i cu atenție pixul sau foaia pe
birou și continuați să mergeți și să zâmbiți pe măsură ce plecați, fără să
pierdeți bătălia.
• Coborâți mâna pentru a indica elevilor că trebuie să-și coboare mâna
pentru a pune întrebări mai târziu.

9
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)

• Conceptul de „immediacy” a fost introdus de Mehrabian (1971), fiind

definit ca gradul perceput de apropiere fizică sau psihologică.
• Apropierea are atît componente verbale, cît și nonverbale, ambele
avînd un impact important asupra învățării în clasă.
• Inițial, Mehrabian s-a axat pe cercetarea componentelor verbale.
Cercetările ulterioare își centrează atenția asupra comportamentului
nonverbal ce transmite apropiere.
• „Oamenii sunt atrași de persoane și lucruri care le plac, pe care le
evaluează pozitiv și le preferă.” Această perspectivă sugerează că
atracția este cea care determină comportamente de apropiere față
de celălalt.

• Personal, consider că atracția apare și atunci când manifestăm grija

față de ceilalți și disponibilitatea personală, acestea două determinând
comportamentele de apropiere față de celălalt.

10
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)

• Richmond și colaboratorii săi (1986) au îmbogățit conceptul de

immediacy, scoțând în evidență importanța lui în controlul exercitat
asupra clasei de elevi, ca modalitate de creare a unei stări afective
pozitive în clasă.

• Mehrabian arată că apropierea nonverbală în interacțiunea dintre doi

oameni presupune proximitate fizică și/sau stimulare perceptivă
reciprocă.

• În cazul interacţiunii dintre elevi şi profesori, comportamentele de

apropiere nonverbală sunt caracterizate de reducerea distanţelor
psihologice şi fiziologice.

• Studii privitoare la poziţionarea profesorilor au arătat că instructorii

care stăteau în spatele sau lângă catedră erau consideraţi de elevi ca
având un grad scăzut al afectivităţii şi implicării, în timp ce profesorii
care se mişcau prin faţa catedrei sau printre elevi erau percepuţi ca
fiind prietenoşi, calzi şi eficienţi.
11
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)

• Cercetările au scos în evidenţă că apropierea faţă de ceilalţi este

comunicată mai bine atunci când oamenii stau faţă în faţă şi că oamenii
se apropie mai mult de cei pe care îi plac decât de străini sau de cei pe
care îi displac.

• Chiar și atunci cînd proximitatea fizică nu este posibilă, contactul

vizual direct poate implica apropiere între profesori și elevi, acesta fiind
important atît în ceea ce privește apropierea interpersonală, cît și
apropierea profesor – elev.

• Breed (1971) a descoperit că absența contactului vizual dintre profesor

și elevi produce de obicei emoții negative în rîndul elevilor și că privitul
insistent către anumiți elevi îi face pe aceștia mai atenți.

12
3. Comportamentul nonverbal de
apropiere (immediacy)

• Zâmbetul este un comportament nonverbal asociat cu stimularea

perceptivă și care indică atît apreciere, cât și stimulare.

• Andersen și colaboratorii săi (1979) au stabilit că zîmbetul este

esențial în conceptul de apropiere.

• Alți autori evidențiază că zîmbetele sunt comportamente de

apropiere reciproce: când o persoană zâmbește, e foarte probabil
ca cealaltă persoană să îi zâmbească și ea.

• Zâmbetul este cel mai folosit comportament pentru a comunica

afiliere și este cel mai bun predictor al afecțiunii interpersonale
percepute.

13
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)

• Pentru a putea identifica mai uşor comportamentele verbale și nonverbale

implicate în percepţia apropierii, prezentăm în continuare:

• câțiva dintre itemii ce evaluează comportamentul verbal de apropiere

(verbal immediacy), după chestionarul lui Gorham (1988);

• itemii ce evaluează comportamentul nonverbal de apropiere (nonverbal

immediacy), după Richmond et al. (1987).

14
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)

• Itemii comportamentului verbal de apropriere (Gorham, 1988):

• 1. Foloseşte exemple personale şi vorbeşte despre experienţe pe care le

are în afara clasei.
• 2. Pune întrebări și încurajează elevii să vorbească.
• 6. Se adresează elevilor pe nume.
• 4. Recurge la umor în clasă.
• 8. Intră în conversaţii cu elevii şi înainte, şi după ore.
• 9. Vorbeşte la persoana I, singular, „clasa mea”, „ce fac eu”.
• 10. Vorbeşte la persoana I, plural, „clasa noastră”, „ce facem noi”.
• 13. Întreabă elevii ce cred despre temele pe care le au de făcut, datele la
caretrebuie să le predea şi temele discutate.

15
3. Comportamentul nonverbal de apropiere (immediacy)
• Itemii comportamentului nonverbal de apropiere (Richmond et al.,1987):
• 1. Stă în spatele catedrei atunci cînd predă. (I*)
• 2. Gesticulează atunci când vorbeşte clasei.
• 3. Are o voce monotonă/plictisitoare. (I)
• 4. Priveşte la clasă atunci când vorbeşte.
• 5. Zâmbeşte clasei în ansamblu, şi nu doar unor elevi.
• 6. Are o postură foarte încordată atunci când vorbeşte clasei. (I)
• 7. Atinge elevii atunci când se află în clasă.
• 8. Se plimbă în jurul clasei atunci cînd predă.
• 9. Stă la catedră pe scaun atunci când predă. (I)
• 10. Priveşte la tablă sau la notiţe atunci când se adresează clasei. (I)
• 11. Stă în spatele unui podium sau al catedrei atunci când se adresează clasei. (I)
• 12. Are o postură corporală relaxată atunci când vorbeşte clasei.
• 13. Zâmbeşte individual elevilor în clasă.
• 14. Foloseşte o varietate de expresii vocale atunci când vorbeşte clasei.
• * (I) reprezintă itemii inversaţi.
16
3.1. Comportamentul nonverbal de apropiere și
performanța școlară

• Într-o metaanaliză ce cuprinde 150 de articole, Harris și Rosenthal (2005) au

identificat 5 categorii de cercetări asupra rolului comportamentului nonverbal
de apropiere în educație:

• A) comportament nonverbal de apropiere – performanța elevilor;

• B) studii ce iau în considerare un element de comportament sau un singur canal

de comunicare și performanță;

• C) studii care cercetează expectanțele ca mediator al performanței;

• D) studii ce evaluează comportamentul nonverbal diferit în funcție de rasă, gen

sau etnie;

• E) diverse cercetări ce nu intră în celelalte categorii, cum ar fi studiile calitative,

analizele aprofundate ale comportamentului nonverbal al profesorilor.

17
3.1. Comportamentul nonverbal de apropiere și
performanța școlară
• Marea majoritate a studiilor despre comportamentul nonverbal de apropiere fac distincţie
între aspectele afective, comportamentale şi cognitive ale învăţării.

• Aspectele afective ale învăţării se referă la reacţiile evaluative asupra cursului sau
profesorului.

• Învăţarea comportamentală se referă, pe de o parte, la învăţarea unor deprinderi

comportamentale şi, pe de altă parte, la intenţia de a mai urma şi alte cursuri ale aceluiaşi
profesor, aspect care ar putea fi numit mai corect „intenţie comportamentală”.

• Învăţarea cognitivă se referă la performanţă şcolară. Aceasta se măsoară, în general, în

două moduri:
• ca măsură a performanţei la teste de reamintire a materialului prezentat de profesor;
• ca autoevaluare a cât de mult cred elevii că au învăţat în clasă.

• Majoritatea studiilor care au evaluat performanţa prin cea de a doua metodă au folosit
conceptul introdus de Richmond şi colaboratorii săi (1987) – gradul de uitare în procesul de
învăţare (learning loss measure), în care elevii sunt întrebaţi cât de mult au învăţat la acea
oră, cu acel profesor, şi cât de mult cred că ar fi învăţat la o oră cu un profesor ideal. Scorul
final se obţine scăzând din cel de-al doilea scor pe primul.

18
3.1. Comportamentul nonverbal de apropiere și
performanța școlară
• Rezultatele obţinute de Rosenthal asupra învăţării afective ca urmare a
evaluării a treizeci şi trei de cercetări au scos în evidenţă faptul că un
comportament nonverbal de apropiere se asociază cu evaluările pozitive
ale elevilor asupra cursului şi profesorului.
• un grad mare al apropierii nonverbale faţă de elevi se asociază cu o
evaluare mai pozitivă a elevilor faţă de acesta şi cursul său, de la 28,5%
la 71,5% (Rosenthal, Rubin, 1982).

• În cazul intenţiilor comportamentale, elevii ai căror profesori obţin

rezultate ridicate la comportamentele de apropiere nonverbală raportează
că ar fi interesaţi să urmeze un alt curs al acelui profesor. Efectul calculat
de Rosenthal poate fi interpretat astfel: profesorii care manifestă un
comportament de apropiere nonverbală mai mare faţă de elevi obţin o
creştere a intenţiei de urmare în viitor a cursurilor lor de la 34% la 66%
(Rosenthal, Rubin, 1982).

19
3.1. Comportamentul nonverbal de apropiere și
performanța școlară
• În cazul învăţării cognitive, avem de-a face cu două situaţii.
• Prima se referă la autoraportările elevilor legate de cât au învăţat faţă de
cât ar fi putut învăţa în condiţii ideale. O analiză a 21 de studii a arătat
asocierea pozitivă dintre comportamentele nonverbale de apropiere şi
învăţarea autoraportată de elevi. În termeni statistici, un profesor cu un
grad ridicat de apropiere nonverbală faţă de elevi a fost asociat cu o
creştere a învăţării autoraportate de la 32 la 68%.

• Concluzie – comportamentele nonverbale de apropiere faţă de elevi au

multe efecte pozitive ca:
• simpatie pentru profesor şi orele lui;
• dorinţa de a avea mai multe ore cu el;
• percepţia elevilor că au învăţat foarte mult în clasă.

20
3.2. Comportamentul nonverbal de apropiere și motivația
• Deşi cercetările amintite anterior nu leagă în mod direct
comportamentul nonverbal de apropiere de performanţa elevilor,
motivaţia ca variabilă mediatoare s-a dovedit a fi influenţată de
comportamentul profesorilor la oră.

• O mulţime de dovezi indică faptul că comportamentele de apropiere ale

profesorilor au un impact asupra motivaţiei de a învăţa (Lin, 2003,
Allen et al., 2006, apud Hsu, 2010).

• Rogers şi colaboratorii săi(1999) au sugerat că problema nu este dacă

elevii sunt motivaţi să înveţe, ci că nu sunt motivaţi să înveţe ce anume
le predau profesorii şi felul în care le predau.

21
3.2. Comportamentul nonverbal de apropiere și motivația
• Crearea unui climat emoţional pozitiv, în care elevii nu se simt
ameninţaţi sau intimidaţi, este necesar pentru învăţare (Boyle, 2000,
apud Hsu, 2010). Ca urmare, elevii se bucură de confort şi de plăcerea
de a învăţa şi mai mult, aşadar apar rezultatele pozitive în învăţare.

• Unii cercetători au arătat că într-un climat emoţional suportiv în clasă,

profesorii creând o atmosferă caldă, de siguranţă, acceptare şi
încredere, elevii au mai multă iniţiativă, sunt mai încrezători, mai
autodeterminaţi şi mai puţin anxioşi. Starea emoţională şi motivaţia de
a învăţa se reflectă asupra iniţiativei de a participa la activităţile clasei,
atunci când profesorii sunt atenţi şi grijulii.

• Profesorii având un comportament nonverbal de apropiere în clasă

contribuie la formarea atracţiei interpersonale prin apropiere şi întărire
(Richmond, McCroskey, 2000).

22
3.2. Comportamentul nonverbal de apropiere și motivația

• Rocca (2001, apud Hsu, 2010) sugerează că rezistenţa, ezitările în a

răspunde la ore nu ţin doar de teama elevilor, de lipsa competenţelor de
comunicare sau a neîncrederii în forţele proprii, ci pot fi cauzate de un
climat ameninţător pe care profesorul, fără să fie conştient, îl poate
crea.

• Tensiunea din clasă creşte treptat teama elevilor de a nu face faţă şi

refuzul de a participa la oră.

23