DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE

UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

13. DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE

PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE UTILIZÂND CURBA DE
PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI
CURBA TEORETICĂ PEARSON III

13.1. Noţiuni teoretice

Distribuţia tip Pearson III se caracterizează prin faptul că este caracterizată

de faptul că originea axelor de coordonate se află în dreptul modei şi această
curbă are densitatea dată de formula :

(13.1)

unde :
f0 este ordonata maximă corespunzătoare modei; d. raza de asimetrie;
a. variabilitatea curbei (distanţa dintre xmin şi x3); x. variabila aleatoare independentă.
reprezentată de mărimea hidrologică considerată.
Curba de distribuţie tip Pearson III. este o curbă asimetrică care depinde de
trei parametri şi anume :
 unul de poziţie (f0);
 doi de formă: a şi d.

Figura 13.1 Curba de distribuţie Pearson III

196
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Atât curba de repartiţie cât şi curba de probabilitate Pearson III. depind de

aceşti trei termeni.
Această curbă de distribuţie are o largă aplicare în hidrologie. ajustându-se
destul de bine la regimul hidrologic din ţara noastră.
În figura 13.1 se observă că xmax tinde asimptotic către +. fapt care
constituie o aproximaţie teoretică a fenomenului fizic. neavând certitudinea că
valoarea xmax măsurată este cea mai mare posibilă.
Dacă avem la dispoziţie mai multe curbe de distribuţie teoretice
Pearson III. care depind de cei trei parametri se poate rezolva problema pusă în
hidrologie adică. alegerea acelei curbe care se înscrie cel mai bine în datele de
observaţii şi măsurători punând condiţia ca primele trei momente ale distribuţiei
teoretice să fie egale cu primele trei momente calculate cu datele din măsurători
(momente de gradul I. II şi III adică: media aritmetică. coeficientul de variaţie Cv şi
coeficientul de asimetrie Cs ).

13. 2. Calculul debitelor maxime cu diferite probabilităţi cu distribuţia

tip Pearson III

În cazul variabilelor aleatoare continui. probabilitatea de depăşire

(probabilitatea ca o variabilă aleatoare X să ia valori mai mari decât o valoare dată
X) este dată de relaţia:

(13.2)

unde:
p(x) este probabilitatea de depăşire; f(x) este densitatea de distribuţie.

Pentru variabilele aleatoare discrete. probabilitatea de depăşire se obţine cu

aceeaşi formulă numai că integrala este înlocuită cu o sumă.
La proiectarea. execuţia şi exploatarea lucrărilor hidrotehnice este necesară
cunoaşterea unor elemente hidrologice (debite. niveluri. volume etc.) cu diferite
probabilităţi de calcul şi verificare. Având la dispoziţie un şir statistic Xi. i=1.2.....n
unde n > 20 de mărimi hidrologice obţinute prin observaţii şi măsurători se poate
întocmi curba de probabilitate empirică astfel:
 se ordonează descrescător ( Xi>Xi+1) şirul de date hidrologice;
 probabilitatea se calculează cu formula lui Weibull:

[%] (13.3)
197
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

unde:
i este numărul de ordine al termenilor din şir; n. numărul total al termenilor şirului.

Această formulă prezintă inconvenientul că dă valori aproximative ale

probabilităţii la capetele intervalului (doar pentru n > 70 aproximaţiile sunt mici ).

 rezultatele obţinute se centralizează (tabelul 13.1) şi cu ajutorul lor se

reprezintă grafic curba de probabilitate empirică într-un sistem cu axe logaritmice
sau semilogaritmice. luând pe abscisă probabilitatea. iar pe ordonată elementul
hidrologic analizat.

Tabelul 13.1 Calculul curbei de probabilitate empirică

Probabilitatea empirică
Eelementul hidrologic analizat.
Anul
ordonat descrescător Xi (Xi>Xi+1) pi = 100

0 1 2

Curba de probabilitate empirică obţinută. reprezintă o importanţă deosebită în

practică. pentru că din ea se pot extrage valorile mărimii hidrologice analizate cu
probabilităţile dorite.
Sfera de aplicare a acestei curbe este însă redusă. pentru că în majoritatea
cazurilor cuprinde amplitudini mici de variaţie ale elementului hidrologic luat în
studiu din cauza şirurilor scurte de date folosite la întocmirea ei.
Apare deci o problemă deosebit de importantă şi dificilă şi anume: extrapolarea
probabilităţilor la capetele intervalului. problema care poate fi rezolvată cu ajutorul
curbei de probabilitate teoretică de tip Pearson III [Giurma I.. ş.a.. 1980].

Calculele privind aceasta curbă teoretică se conduc astfel:

 şirul statistic de date folosite Xi se ordonează descrescător (Xi > X i+1) şi se
calculează media aritmetică cu formula:

(13.4)

 se calculează coeficienţii moduli Ki şi coeficientul de variaţie Cv

198
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Xi
Ki 
X med (13.5)

(13.6)

 se determină coeficientul de asimetrie Cs în funcţie de coeficientul de variaţie Cv

Cs =  Cv (13.7)
unde. valorile coeficientului  se aproximează în funcţie de natura mărimii căreia i
se calculează valorile probabilistice şi anume:
 =0 pentru niveluri maxime;
 =1.5 pentru debite medii anuale pe râuri care au regim nepermanent;
 =2.0 pentru debitele medii anuale. minime de vară. maxime de primăvară;
 =33.5 pentru precipitatii maxime;
 =3.54.0 pentru debite maxime pe râurile mici.

În cazurile când numărul de date (n) este foarte mare coeficientul de

asimetrie se determină cu relaţia:

(13.8)

Calculele efectuate pot fi centralizate în tabelul 13.2.

 pentru calculul valorilor cu diferite probabilităţi se folosesc tabelele Foster-

Rîbkin sau tabelele lui Krîţkii-Menkel.

Tabelul 13.2 Calculele intermediare (Giurma I.. ş.a.. 1980)

Anul Elementul (Ki-1) (Ki-1)2 (Ki-1)3
hidrologic analizat. Coeficienţii
ordonat descrescător moduli
Xi
(X i>X i+1)
199
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

0 1 2 3 4 5
. X1 K1 (K1-1) (K1-1)2 (K1-1)3
. X2 K2 (K2-1) (K2-1)2 (K2-1)3
. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. Xn Kn (Kn-1) (Kn-1) 2
(Kn-1)3

Foster şi Rîbkin au plecat de la constatarea că în distribuţia Pearson III a

variabilei K. ordonatele curbei de probabilitate sunt proporţionale cu coeficientul Cv
şi au notat cu  ordonata curbei de probabilitate pentru Cv=1. Când Cv1. K se
determină cu relaţia:

K = 1 + Cv  (13.9)

Tabelul Foster-Rîbkin este alcătuit pentru diverse valori ale coeficientului Cs

(tabelul 13.3) şi se foloseşte pentru calculul valorilor cu diferite probabilităţi astfel:
 se intră cu valoarea Cs calculată anterior în prima coloană a tabelului ;
 corespunzător acestei valori se extrag valorile  pentru probabilităţile care sunt
scrise în prima linie a tabelului.
Cu ajutorul valorilor extrase se calculează elementul hidrologic analizat.
pentru fiecare probabilitate (tabelul 13.3).
Tabelul Foster-Rîbkin este valabil doar pentru =2.
Tabelele elaborate de Krîţkii-Menkel au la baza schimbarea de variabilă
x =a  . obţinându-se astfel cu ajutorul lor curba de probabilitate Pearson III
b

pentru orice raport (tabelele 13.5. 13.6. 13.7 şi 13.8).

Aceste tabele se folosesc astfel:
 se intră cu valoarea lui Cv calculat anterior în prima linie a acestor tabele şi
corespunzător acesteia se extrag direct valorile lui K pentru probabilităţile din
prima coloană a tabelelor.

Tabelul 13.3 Abaterile ordonatelor curbei binomiale de probabilitate Foster-Rîbkin pentru α =

2
p% 0.01 0.1 1 5 10 20 50 80 95 99 99.9

200
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Cs
0.00 3.72 2.09 2.33 1.65 1.28 0.84 0.00 -0.84 -1.64 -2.33 -3.09
0.10 3.94 2.40 2.40 1.67 1.29 0.84 -0.02 -0.85 -1.62 -2.25 -2.95
0.20 4.15 3.38 2.47 1.70 1.20 0.83 -0.03 -0.85 -1.59 -2.18 -2.81
0.30 4.37 3.52 2.54 1.72 1.31 0.82 -0.05 -0.85 -1.56 -2.10 -2.67
0.40 4.60 3.67 2.62 1.75 1.32 0.82 -0.07 -0.86 -1.52 -2.03 -2.53
0.50 4.82 3.81 2.68 1.77 1.32 0.80 -0.08 -0.86 -1.49 -1.95 -2.40
0.60 5.05 3.96 2.76 1.80 1.33 0.80 -0.10 -0.86 -1.46 -1.88 -2.27
0.70 5.27 4.10 2.82 1.82 1.33 0.79 -0.12 -0.86 -1.42 -1.81 -2.14
0.80 5.50 4.24 2.89 1.84 1.34 0.78 -0.13 -0.86 -1.39 -1.73 -2.02
0.90 5.72 4.39 2.96 1.86 1.34 0.77 -0.15 -0.85 -1.35 -1.66 -1.90
1.00 5.96 4.53 3.02 1.88 1.34 0.76 -0.16 -0.85 -1.32 -1.59 -1.79

1.20 6.41 4.82 3.15 1.91 1.34 0.73 -0.20 -0.84 -1.24 -1.45 -1.58
1.40 6.87 5.10 3.27 1.94 1.34 0.70 -0.22 -0.83 -1.17 -1.32 -1.39
1.451
1.60 7.32 5.37 3.39 1.96 1.33 0.68 -0.25 -0.82 -1.09 -1.20 -1.24

1.80 7.77 5.64 3.50 1.98 1.32 0.64 -0.28 -0.80 -1.02 -1.09 -1.11
2.00 8.21 5.91 3.60 2.00 1.30 0.61 -0.31 -0.78 -0.95 -0.99 -1.00
2.14
2.20 - 6.20 3.70 2.01 1.28 0.58 -0.33 -0.75 -0.90 -0.90 -0.99

2.40 - 6.47 3.78 2.01 1.25 0.54 -0.35 -0.71 -0.82 -0.83 -0.83

Tabelul 13. 4 Calculul curbei de probabilitate teoretică cu ajutorul tabelului Foster-Rîbkin

p% 0.01 0.1 1 5 10 20 50 80 95 99 99.9
ψ
Ψ . Cv
K=1+ψ . Cv
Qp=K .Qmed
logp%
logQp

Cu valorile extrase se calculează elementul hidrologic analizat pentru fiecare

probabilitate (tabelul 13.9).

 pe acelaşi grafic cu curba de probabilitate empirică se reprezintă şi curba

de probabilitate teoretică luând pe abscisă probabilitatea la scara logaritmică. iar
pe ordonată mărimea hidrologică la scara normală pentru α = 2. sau la scara
logaritmică pentru α = 2.
 se analizează poziţia pe care o are curba de probabilitate teoretică faţă de curba
de probabilitate empirică.
Dacă între cele două curbe există diferenţe. trebuie să se facă ajustarea curbei
de probabilitate teoretică cu datele experimentale (curba de probabilitate empirică)
prin modificarea coeficienţilor Cv şi Cs sau a raportului α.
Practic întocmirea curbei de probabilitate teoretică se începe luând pentru
coeficientul Cs valoarea cea mai probabilă şi anume. Cs = 2 Cv. Se verifică dacă

201
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

această curbă se suprapune peste curba de probabilitate empirică. În caz afirmativ

înseamnă că coeficientul α a fost bine ales şi calculul se consideră încheiat.
Dacă însă cele două curbe au valori apropiate în zona probabilităţilor
medii iar la extremităţi nu se suprapun (caz foarte frecvent) se ia o nouă valoare pentru
coeficientul α şi se reface calculul. privind curba de probabilitate teoretică. până
când acesta se va suprapune peste cea empirică.
Sensul de modificare a coeficientului α este funcţie de poziţia pe care o au
cele două curbe şi anume:
 dacă în zona probabilităţilor mici (<10%) curba de probabilitate teoretică este
situată sub curba de probabilitate empirică atunci se va lua α > 2. iar contrar α <2.

Tabelul 13.5 Ordonatele curbei de probabilitate Krîţkii-Menkel pentru α =1

p% Cv
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 1.1 1.2
0.001 1.45 2.01 2.63 3.30 4.02 4.82 5.62 6.46 7.38 8.37 8.92 10.28
0.01 1.39 1.86 2.39 2.94 3.55 4.20 4.87 5.59 6.07 7.19 8.01 8.82
0.1 1.33 1.70 2.11 2.54 3.02 3.53 4.05 4.50 5.21 5.82 5.58 7.12
1 1.24 1.51 1.78 2.09 2.41 2.76 3.11 3.40 3.90 4.31 4.73 5.16
5 1.17 1.34 1.53 1.72 1.92 2.13 2.35 2.56 2.80 3.05 3.28 3.54
10 1.13 1.26 1.40 1.54 1.69 1.82 1.96 2.11 2.27 2.42 2.56 2.70
20 1.10 1.17 1.25 1.32 1.41 1.43 1.55 1.81 1.67 1.72 1.75 1.77
50 1.00 0.99 0.98 0.98 0.93 0.90 0.86 0.81 0.76 0.70 0.62 0.54
80 0.91 0.83 0.74 0.65 0.57 0.47 0.39 0.31 0.23 0.16 0.11 0.01
95 0.84 0.69 0.55 0.42 0.31 0.21 0.14 0.08 0.04 0.02 0.01 0.00
99 0.78 0.58 0.41 0.27 0.16 0.08 0.04 0.02 0.01 0.00 0.00 0.00
99.9 0.72 0.47 0.28 0.15 0.07 0.02 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

Tabelul 13.6 Ordonatele curbei de probabilitate Krîţkii-Menkel pentru α =1.5

p% Cv
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
0.001 1.44 1.94 2.46 2.91 3.47 3.95 4.35 4.72 5.02 5.30
0.01 1.40 1.81 2.25 2.70 3.15 3.37 3.94 4.31 4.88 4.91
0.1 1.32 1.67 2.08 2.39 2.77 3.14 3.48 3.82 4.13 4.41
1.0 1.24 1.49 1.75 2.03 2.31 2.59 2.87 3.15 3.45 3.78
5.0 1.17 1.34 1.52 1.70 1.90 2.10 2.31 2.52 2.78 3.04
10 1.13 1.26 1.39 1.58 1.68 1.83 1.99 2.16 2.38 2.57
20 1.08 1.17 1.25 1.34 1.42 1.51 1.59 1.89 1.78 1.88
50 1.00 0.99 0.99 0.97 0.96 0.93 0.89 0.83 0.16 0.67
80 0.91 0.83 0.74 0.65 0.55 0.45 0.35 0.24 0.15 0.09
95 0.84 0.58 0.58 0.38 0.26 0.15 0.08 0.04 0.01 0.00
99 0.78 0.57 0.38 0.23 0.12 0.05 0.01 0.00 0.01 0.00
99.9 0.70 0.45 0.25 0.11 0.04 0.01 0.00 0.00 0.00 0.00

202
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Tabelul 13.7 Ordonatele curbei de probabilitate Krîţkii-Menkel pentru α =3

p% Cv
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 1.1 1.2
0.001 1.58 2.50 3.82 5.60 8.10 11.00 14.26 17.60 20.60 24.00 27.50 32.90
0.01 1.51 2.20 3.15 4.36 5.90 7.70 9.57 11.40 13.55 18.60 21.65 20.71
0.1 1.38 1.87 2.53 3.29 4.20 5.07 8.05 7.02 8.12 9.25 10.42 11.65
1.0 1.25 1.58 1.94 2.34 2.17 3.17 3.59 4.91 4.43 4.90 5.35 5.82
5.0 1.17 1.35 1.55 1.75 1.93 2.11 2.28 2.45 2.60 2.77 2.92 3.01
10 1.11 1.26 1.38 1.51 1.61 1.72 1.82 1.90 2.00 2.05 2.12 2.18
20 1.08 1.15 1.21 1.26 1.31 1.34 1.37 1.40 1.41 1.42 1.43 1.43
50 0.99 0.98 0.95 0.92 0.89 0.85 0.82 0.76 0.75 0.71 0.67 0.53
80 0.91 0.83 0.75 0.68 0.61 0.55 0.50 0.45 0.40 0.36 0.31 0.27
95 0.85 0.72 0.61 0.52 0.44 0.37 0.32 0.26 0.22 0.16 0.15 0.12
99 0.80 0.64 0.52 0.42 0.34 0.27 0.22 0.17 0.14 0.11 0.08 0.06
99.9 0.75 0.56 0.43 0.33 0.25 0.19 0.14 0.10 0.09 0.05 0.04 0.00

Tabelul 13.8 Ordonatele curbei de probabilitate Krîţkii-Menkel pentru α =4

p% Cv
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 1.1 1.2
0.001 1.50 2.28 3.35 4.69 6.21 6.30 10.42 12.80 15.52 18.28 21.30 24.60
0.01 1.42 2.05 2.85 3.18 5.00 5.28 7.70 9.21 11.00 12.89 14.86 16.86
0.1 1.35 1.80 2.36 3.00 3.75 4.58 5.43 6.31 6.48 7.33 9.54 10.68
1 1.25 1.55 1.88 2.25 2.65 3.07 3.49 3.92 4.40 4.88 5.37 5.65
10 1.14 1.26 1.39 1.58 1.68 1.76 1.87 1.97 2.09 2.15 2.24 2.31
20 1.09 1.16 1.23 1.29 1.33 1.38 1.42 1.45 1.47 1.49 1.49 1.50
50 0.99 0.98 0.96 0.98 0.90 0.86 0.82 0.78 0.74 0.91 0.68 0.81
80 0.91 0.83 0.75 0.67 0.80 0.53 0.40 0.41 0.36 0.70 0.26 0.22
95 0.84 0.71 0.39 0.49 0.41 0.33 0.26 0.21 0.17 0.13 0.10 0.07
99 0.79 0.62 0.48 0.37 0.29 0.21 0.16 0.12 0.08 0.06 0.04 0.03
99.9 0.73 0.53 0.38 0.27 0.19 0.13 0.09 0.08 0.03 0.02 0.01 0.01

Tabelul 13.9 Calculul curbei de probabilitate teoretică cu ajutorul tabelelor Krîţkii- Menkel
p% 0.001 0.01 0.1 1 5 10 20 50 80 90 99 99.9

K
Xp=K Xmed

13.1.2.Exemplu de calcul

În această aplicaţie se prezintă un exemplu de calcul a curbei de asigurare

empirice şi a curbei de asigurare teoretice Pearson tip III utilizând ca date debitele
maxime înregistrate pe râul xxx. postul xxx.

a) Calculul curbei de probabilitate empirica (Tabelului 13.10)

Reprezentând grafic datele din coloanele 3 şi 5 ale tabelului 13.10 rezultă

curba de probabilitate empirică (figura 13.2).

Tabelul 13.10 Elementele necesare întocmirii curbei de probabilitate empirică

203
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Debitul maxim Qi max Probabilitatea empirică

Anul Qmax ordonat descrescător max
lg Qi lg pi
[m3/s] [m3/s]

204
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

0 1 2 3 4 5
1977 25 30 1.477 4.347826 0.638272
1978 27 29 1.462 8.695652 0.939302
1979 29 28 1.447 13.04348 1.115393
1980 28 28 1.447 17.3913 1.240332
1981 26 28 1.447 21.73913 1.337242
1982 26 28 1.447 26.08696 1.416423
1983 26 28 1.447 30.43478 1.48337
1984 26 27 1.431 34.78261 1.541362
1985 26 27 1.431 39.13043 1.592515
1986 26 27 1.431 43.47826 1.638272
1987 24 26 1.414 47.82609 1.679665
1988 25 26 1.414 52.17391 1.717453
1989 28 26 1.414 56.52174 1.752216
1990 30 26 1.414 60.86957 1.7844
1991 28 26 1.414 65.21739 1.814363
1992 28 26 1.414 69.56522 1.842392
1993 27 26 1.414 73.91304 1.868721
1994 26 26 1.414 78.26087 1.893545
1995 28 25 1.397 82.6087 1.917026
1996 26 25 1.397 86.95652 1.939302
1997 26 25 1.397 91.30435 1.960491
1998 25 24 1.380 95.65217 1.980695

b) Calculul curbei de probabilitate teoretică

Pentru calculul mediei aritmetice şi a coeficientului de variaţie se utilizează

rezultatele din tabelul 13.11.

m3/s (13.10)

(13.11)

Cs =  Cv = 2 x 0.053 = 0.106 (13.12)

Tabelul 13.11 Calcule intermediare pentru trasarea curbei de probabilitate teoretică

205
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

Qmax Qi max
Anul ordonat descrescător Ki - 1 (K i -1)2
[m 3/s] [m3/s]
0 1 2 3 4 5
1977 25 30 1.122 0.122 0.015
1978 27 29 1.085 0.085 0.0072
1979 29 28 1.047 0.047 0.0022
1980 28 28 1.047 0.047 0.0022
1981 26 28 1.047 0.047 0.0022
1982 26 28 1.047 0.047 0.0022
1983 26 28 1.047 0.047 0.0022
1984 26 27 1.010 0.010 0.0001
1985 26 27 1.010 0.010 0.0001
1986 26 27 1.010 0.010 0.0001
1987 24 26 1.010 0.010 0.0001
1988 25 26 0.972 -0.028 0.0008
1989 28 26 0.972 -0.028 0.0008
1990 30 26 0.972 -0.028 0.0008
1991 28 26 0.972 -0.028 0.0008
1992 28 26 0.972 -0.028 0.0008
1993 27 26 0.972 -0.028 0.0008
1994 26 26 0.972 -0.028 0.0008
1995 28 25 0.935 -0.065 0.004
1996 26 25 0.935 -0.065 0.004
1997 26 25 0.935 -0.065 0.004
1998 25 24 0.899 -0.103 0.010
- - - -
 =588 m3/s  =0.061

Cu valoarea lui Cs se intră în tabelele Foster-Rîbkin şi rezultă ordonatele

curbei polinomiale de probabilitate .
Calculele privind curba de probabilitate teoretică pentru =2 se fac tabelar
(tabelul 13.12).

Tabelul 13.12 Curba de probabilitate teoretică

p% 0.01 0.1 1 5 10 20 50 80 95 99 99.9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
3.94 2.40 2.40 1.67 1.29 0.84 -0.02 -0.85 -1.62 -2.25 -2.95

Cv 0.208 0.127 0.127 0.09 0.07 0.04 -0.001 -0.05 -0.09 -0.12 -0.16
1.208 1.127 1.127 1.09 1.07 1.04 0.999 0.95 0.91 0.88 0.84
K=1+Cv
Qp = K Qmed 32.286 30.121 31.121 29.132 28.597 27.796 26.700 25.390 24.321 23.519 22.450

lg p -2 -1 0 0.698 1 1.301 1.698 1.903 1.977 1.995 1.999

lg Qp 1.509 1.478 1.478 1.464 1.456 1.443 1.426 1.404 1.385 1.271 1.351

Reprezentând grafic datele din ultimele două linii ale tabelului 13.12 rezultă
curba de probabilitate teoretică ( figura 13.2).
Din figura 13.2 se observă că cele două curbe nu se suprapun. deci =2 nu
este satisfăcătoare. Curba de probabilitate teoretică este situată sub curba de
probabilitate empirică în zona probabilităţilor mici şi ca urmare trebuie mărit

206
 DETERMINAREA DEBITELOR MAXIME CU DIFERITE PROBABILITĂŢI DE DEPĂŞIRE
UTILIZÂND CURBA DE PROBABILITATE EMPIRICĂ ŞI CURBA TEORETICĂ PEARSON III

coeficientul  şi refăcut calculul curbei de probabilitate teoretică. Calculele sunt

asemănătoare cu cele reprezentate anterior. numai că de această dată se folosesc
tabelele Krîţkii-Menkel.

Figura 13.2 Curba de probabilitate empirică şi teoretică Pearson tip III

13.4. Concluzii

a) Analizând curbele din figurile prezentate. se observă că pentru probabilităţile

mici. debitele maxime obţinute utilizând curba de probabilitate empirică sunt mai
mari decât debitele din curba teoretică Pearson III.
b) Curba teoretică Pearson III permite determinarea debitelor maxime cu diferite
probabilităţi în zonele extreme adică în zonele unde datorită şirurilor scurte de date
din măsurători nu există valori pe curba de probabilitate empirică.

207