Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Noţiuni teoretice
Distribuţia tip Pearson III se caracterizează prin faptul că originea axelor de coordonate se află în
dreptul modei şi această curbă are densitatea dată de formula :
x a
x
f ( x) f 0 e d
(1 ) d
a
unde :
f0 este ordonata maximă corespunzătoare modei;
d, raza de asimetrie;
a, variabilitatea curbei (distanţa dintre xmin şi x3);
x, variabila aleatoare independentă, reprezentată de mărimea hidrologică considerată.
Curba de distribuţie tip Pearson III, este o curbă asimetrică care depinde de trei parametri şi
anume:
unul de poziţie (f0);
doi de formă: a şi d.
Atât curba de repartiţie cât şi curba de probabilitate Pearson III, depind de aceşti trei termeni.
Această curbă de distribuţie are o largă aplicare în hidrologie, ajustându-se destul de bine la
regimul hidrologic din ţara noastră.
În figura 1 se observă că xmax tinde asimptotic către +, fapt care constituie o aproximaţie
teoretică a fenomenului fizic, neavând certitudinea că valoarea xmax măsurată este cea mai mare posibilă.
Dacă avem la dispoziţie mai multe curbe de distribuţie teoretice Pearson III, care depind de cei trei
parametri se poate rezolva problema pusă în hidrologie adică, alegerea acelei curbe care se înscrie cel mai
bine în datele de observaţii şi măsurători punând condiţia ca primele trei momente ale distribuţiei
teoretice să fie egale cu primele trei momente calculate cu datele din măsurători (momente de gradul I, II
şi III adică: media aritmetică, coeficientul de variaţie Cv şi coeficientul de asimetrie Cs ).
2. Calculul debitelor maxime cu diferite probabilităţi cu distribuţia tip Pearson III
p( x) f ( x)dx
x
unde:
p(x) este probabilitatea de depăşire;
f(x) este densitatea de distribuţie.
Pentru variabilele aleatoare discrete, probabilitatea de depăşire se obţine cu aceeaşi formulă numai
că integrala este înlocuită cu o sumă.
i
pi 100 [%]
n 1
unde:
i este numărul de ordine al termenilor din şir;
n, numărul total al termenilor şirului.
X i
X med i 1
Xi
Ki
X med
(K i 1) 2
Cv i 1
n 1
Cs = Cv
unde, valorile coeficientului se aproximează în funcţie de natura mărimii căreia i se calculează valorile
probabilistice şi anume:
=0 pentru niveluri maxime;
=1,5 pentru debite medii anuale pe râuri care au regim nepermanent;
=2,0 pentru debitele medii anuale, minime de vară, maxime de primăvară;
=33,5 pentru precipitații maxime;
=3,54,0 pentru debite maxime pe râurile mici.
În cazurile când numărul de date (n) este foarte mare coeficientul de asimetrie se determină cu
relaţia:
n
(K 1 1) 3
Cs i 1
n Cv
3
K = 1 + Cv
Tabelul Foster-Rîbkin este alcătuit pentru diverse valori ale coeficientului Cs (tabelul 3) şi se
foloseşte pentru calculul valorilor cu diferite probabilităţi astfel:
se intră cu valoarea Cs calculată anterior în prima coloană a tabelului ;
corespunzător acestei valori se extrag valorile pentru probabilităţile care sunt scrise în prima linie a
tabelului.
Cu ajutorul valorilor extrase se calculează elementul hidrologic analizat, pentru fiecare
probabilitate (tabelul 3).
Tabelul Foster-Rîbkin este valabil doar pentru =2.
K
Xp=K Xmed
3. Exemplu de calcul
În această aplicaţie se prezintă un exemplu de calcul a curbei de asigurare empirice şi a curbei de
asigurare teoretice Pearson tip III utilizând ca date debitele maxime înregistrate pe râul X, postul Y.
Reprezentând grafic datele din coloanele 3 şi 5 ale tabelului 10 rezultă curba de probabilitate
empirică (figura 2).
Pentru calculul mediei aritmetice şi a coeficientului de variaţie se utilizează rezultatele din tabelul
11.
22
Q i
max
588
Qmed 26,727 m /s
i 1 3
22 22
22
(K i 1) 2
0,0612
Cv i 1
0,053
22 1 21
Cs = Cv = 2 x 0,053 = 0,106
Tabelul 11 Calcule intermediare pentru trasarea curbei de probabilitate teoretică
Qmax Qi max Q max
Anul ordonat descrescător Ki i Ki - 1 (K i -1)2
3
[m /s]
3
[m /s] Qmed
0 1 2 3 4 5
1977 25 30 1,122 0,122 0,015
1978 27 29 1,085 0,085 0,0072
1979 29 28 1,047 0,047 0,0022
1980 28 28 1,047 0,047 0,0022
1981 26 28 1,047 0,047 0,0022
1982 26 28 1,047 0,047 0,0022
1983 26 28 1,047 0,047 0,0022
1984 26 27 1,010 0,010 0,0001
1985 26 27 1,010 0,010 0,0001
1986 26 27 1,010 0,010 0,0001
1987 24 26 1,010 0,010 0,0001
1988 25 26 0,972 -0,028 0,0008
1989 28 26 0,972 -0,028 0,0008
1990 30 26 0,972 -0,028 0,0008
1991 28 26 0,972 -0,028 0,0008
1992 28 26 0,972 -0,028 0,0008
1993 27 26 0,972 -0,028 0,0008
1994 26 26 0,972 -0,028 0,0008
1995 28 25 0,935 -0,065 0,004
1996 26 25 0,935 -0,065 0,004
1997 26 25 0,935 -0,065 0,004
1998 25 24 0,899 -0,103 0,010
- -
=588 m3/s - -
=0,061
Cv 0,208 0,127 0,127 0,09 0,07 0,04 -0,001 -0,05 -0,09 -0,12 -0,16
1,208 1,127 1,127 1,09 1,07 1,04 0,999 0,95 0,91 0,88 0,84
K=1+Cv
Qp = K Qmed 32,286 30,121 31,121 29,132 28,597 27,796 26,700 25,390 24,321 23,519 22,450
lg p -2 -1 0 0,698 1 1,301 1,698 1,903 1,977 1,995 1,999
lg Qp 1,509 1,478 1,478 1,464 1,456 1,443 1,426 1,404 1,385 1,271 1,351
Reprezentând grafic datele din ultimele două linii ale tabelului 12 rezultă curba de probabilitate
teoretică (figura 2).
Din figura 2 se observă că cele două curbe nu se suprapun, deci =2 nu este satisfăcătoare. Curba
de probabilitate teoretică este situată sub curba de probabilitate empirică în zona probabilităţilor mici şi ca
urmare trebuie mărit coeficientul şi refăcut calculul curbei de probabilitate teoretică.
Calculele sunt asemănătoare cu cele reprezentate anterior, numai că de această dată se folosesc
tabelele Krîţkii-Menkel.
1.550
1.500
1.450
lg Qp
1.400
Teoretica
1.350 Pearson
1.300
1.250
-2.500 -2.000 -1.500 -1.000 -0.500 0.000 0.500 1.000 1.500 2.000 2.500
lg pi
4. Concluzii