"Cireșarii"

Constantin Chiriță

Constantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de

romane pentru tineret, intitulat Cireșarii. Titlurile celor cinci
volume sunt:
Cavalerii florii de cireș (numit inițial Teroarea neagră), 1956
Castelul fetei în alb, 1958
Roata norocului 1960
Aripi de zăpadă (numit inițial Teroarea albă) 1961
Drum bun, Cireșari 1963.
Romanele înfățișează în mai multe episoade aventurile unui
grup de șapte tineri, intitulat „Cireșarii”, compus din Victor ("avea
fața lunguiață, ochii negri, adânci, părul închis la culoare", un
băiat înalt, cu figura bronzată), Ionel ( băiatul directorului.), Dan
("băiatul cel oacheș și rotofei"), Maria (sora lui Tic, e o fatǎ
"brunetă, aproape palidă, cu cozi lungi atârnându-i pe piept, cu
ochi visători și mișcări lente"), Ursu ("un vlăjgan" care "n-avea
mai mult de șaisprezece ani", înzestrat cu o for ță și o vedere de
invidiat), Tic ( un "prichindel dintr-a cincea, un șmecher fără
seamăn în toată școala", "un blond cârn și ciufulit", Tic, fratele
Mariei, joacă inițial un rol de mascotǎ pentru Cire șari ., și Lucia (o
fatǎ "blondă, cu părul scurt, tuns băiețește, cu ochi iscoditori, cu
mișcări scurte, sigure, care se vor foarte convingătoare, cu ceva
aspru în voce și-n atitudine"…). În roman mai apare și cățelușul
simpatic și mereu aproape al lui Tic, numit Țângulică atunci când
este obraznic.

"Cavalerii Florii de Cireș", numiti inițial "Teroarea Neagră",

este primul volum din seria "Cireșarii". Chiar de la începutul
volumului este prezentat un bătrân pe nume moș Timofte. El este cel
care se ocupa de soneria de la pauză. Nu mulți sunt copiii care ajung
printre favoriții lui moș Timofte. Printre ei se află un grup de copii
de clasa a VIII-a numiți Cireșarii pentru că locuiesc cu toții în
cartierul Cireșului. Ei sunt: Ionel (fiul directorului), Victor (un elev
model cu o logică extraordinară), Ursu (Teodor Teodoru, un mare
gimnast cu o vedere uimitoare), Dan (un băiat destul de năzdrăvan)
și două fete, Maria (visătoare, cu suflet de poet) și Lucia (o fată
destul de severă cu suflet de savant).

Ei hotărăsc să facă o expediție științifică, cu scopul de a

reface harta veche a Peșterii Negre. Cu ajutorul lui mo ș Timofte, Tic
(fratele mai mic al Mariei) reușește să ajungă și el în pe șteră cu
gândul de a găsi o cutie fermecată. Grupul de aventurieri hotără ște
să formeze, pentru siguranța lor, două grupuri: unul în pe șteră și
unul afară, pe munte. Trăgând la sorți, cele două grupuri s-au
împărțit astfel: Ionel, Victor, Tic și Maria în pe șteră, iar Lucia, Ursu
și Dan afară. Au stabilit că vor comunica prin ni ște aparate numite
T.F.F., prin alfabetul Morse. Toată expediția părea să decurgă
normal până când în peșteră "cei sortiți primelor întâlniri și primilor
fiori" (așa cum îi numește autorul) găsesc semne ale unor oameni
care cunosc deja peștera în întregime. După o serie de peripe ții, ei
află că printre oamenii care au fost în pe șteră și care îi urmăreau
făcea parte și Petrăchescu (un vânător grozav care nu a dorit să le
dea copiilor barca lui). Acesta vrea să-i omoare pe to ți cu orice chip.
Datorită istețimii lor, copiii reușesc să scape, iar povestirea are un
deznodământ fericit.

Titlul pe care autorul l-a dat inițial, și anume "Teroarea

Neagră", este strâns legat de aventurile copiilor în peșteră și în jurul
acesteia. Evidențiază în același timp temerea pe care o au cire șarii,
cât și pericolul care îi pândește în Peștera Neagră, dar și în afara ei.
Titlul modificat, și anume "Cavalerii Florii de Cire ș", se referă, la
modul general, la cireșari. Ei sunt numiți "cavaleri", chiar dacă
rangul lor nu este acesta (sunt, deci, numiți "cavaleri" din cauza
curajului lor extraordinar) și apoi ai "florii de cire ș", autorul
gândindu-se să arate încă din titlu de ce sunt numiți cire șari, și
anume pentru că locuiesc în cartierul "Cire șului" . Deoarece literar
nu sună bine să îi numească "Cavalerii cireșului", autorul îi nume ște
ai "florii de cireș".

„Castelul fetei în alb” este cel de-al doilea volum din seria
"Cireșarii" a lui Constantin Chiriță.
 Laura este o fată nou venită în orășel care vrea să se
împrietenească cu renumiții Cireșari. Din păcate, bunica ei îi
interzice acest lucru, așa că Laura porne ște singură către Castelul
celor două cruci. Ea ajunge la castel, dar este capturată și făcută
prizonieră acolo. Ea le trimite un bilet Cire șarilor care urmează un
traseu foarte încâlcit. În bilet fata descrie aproape toate încăperile
castelului, dar omite să descrie concret locul în care se află. Cire șarii
primesc în cele din urma mesajul, iar Tic porne ște pe urmele
primului mesager. După o căutare lungă, Cire șarii găsesc Castelul și
îi descoperă tainele.

Roata norocului
La muzeu sunt furate cinci figurine. Victor și ceilal ți Cire șari
pornesc sǎ dezlege misterul lor. În final, hoțul este de fapt cel mai
bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraș.

Aripi de zăpadă

Vestiții Cireșari sunt în vacanța de iarnă într-o tabără la

munte. Ceilalți copii nu și-au dat seama decât târziu, iar atunci,
Cireșarii au fost nevoiți să fugă. Au vrut să viziteze ora șe, însă o
groaznică furtună de zăpadă i-a prins pe drum. Au tot mers până ce
au dat de o cabană: Casa Iulia, crezută de ei Co știla. În apropierea ei
se afla cabana Izvoarele, unde doi dintre Cire șari au cerut ajutor. Au
primit patru saltele pentru foc. Tic a fugit și a furat mâncare din
cabana Izvoarele. Ei s-au ospătat cu mâncare, însă știau că unul din
cei trei oameni de la cabana Izvoarele are arme și va veni după ei
din două motive: din răzbunare și din cauza că în Casa Iulia exista
Cutia Albastră, o cutie superbă în care se aflau...de fapt, nimeni nu
știa, decât proprietarul băncii de unde a fost furată cutia. Curând,
Ursu se luptă cu cei trei de la Izvoarele și tocmai atunci sosiseră doi
Cireșari cu ajutoare. Victor știa unde e ascunsă Cutia Albastră.

Ultimul volum din ciclul „Cireșarii" prezintă aventura

acestora pe litoralul Mării Negre. Ionel este plecat în vacan ță cu
părinții. El trimite o telegramă prietenilor săi, anun țându-i că a făcut
o descoperire senzațională. Ionel zărise, într-o noapte, pe timpul
unei furtuni, niște coloane albe de marmură ridicându-se peste
valuri, care mai apoi dispăruseră. Cireșarii vin pe litoral și încep
investigațiile. Află că mai mulți oameni în vârstă au zărit coloanele
noaptea, mai demult.

În final, ei descoperă că acea coloană - (Era numai una

deoarece Victor le explicase că Ionel fotografiase imaginea coloanei
și o văzuse de mai multe ori.) s-a înfipt în mijlocul unei vas care
naufragiase, în timpul unei furtuni îngrozitoare. Reușesc să elibereze
coloana și găsesc mormântul poetului Ovidiu.