Aspirația de corpi străini în căile respiratorii

- prezintă o gravitate deosebită, cu iminența asfixiei

- este mai frecventă la copiii mici
- se caracterizează printr-un tablou clinic dramatic cu dispnee severă, crize
de tuse sufocantă, agitație și cianoză
- posibilitățile nespecialistului de a ameliora situația sunt limitate

Corpii străini pot fi: a) organici – semințe, sâmburi, boabe, fragmente

alimentare, dinți; b) anorganici – cuie, pioneze, fragmente de jucării, etc.

Ajung în căile respiratorii prin inspir brusc (la copilul luat prin surprindere, în
timpul tusei, strănutului, râsului, alimentației grăbite)

Se pot localiza în laringe (deasupra / dedesubtul corzilor vocale adică supra/

sub-glotic), în trahee sau în bronhii (mai frecvent în bronhia dreaptă, mai
verticală și de calibru mai mare decât cea stângă). Se pot inclava sau pot rămâne
mobili. Cei mai periculoși sunt corpii străini mobili din trahee (obstrucția
ambelor bronhii poate determina sufocare).

Produc local congestie, cu obstrucție prin edem, bronhospasm și secreții

seromucoase→purulente.

Simptomatologia dominantă depinde de localizare și de gradul obstrucției și este

mai accentuată pentru corpii străini organici (își măresc volumul prin îmbibarea
cu secreții) ce pot ajunge să producă obstrucția totală a bronhiei urmată de
atelectazie pulmonară (colabarea alveolelor prin resorbția aerului, cu silențiu
respirator la auscultație și micșorarea spațiilor dintre coaste, de partea afectată,
la inspecția toracelui).

Simptomele sunt mai accentuate în primele 30 minute după aspirare, apoi se pot
ameliora ușor, cu accentuări intermitente la mișcarea copilului (în timpul
transportului). În unele cazuri episodul inițial de sufocare și tuse nu este sesizat
de părinți și poate fi urmat de o perioadă de latență, variabilă (săptămâni sau
chiar luni) în care copilul poate prezenta doar tuse ocazională și discret
wheezing pentru ca în final să apară procese infecțioase de tipul bronșiolitelor
recidivante, bronhopneumoniilor, abcesului pulmonar. O patologie
inflamatorie/infecțioasă traheo- bronșică sau pulmonară recidivantă sau trenantă
poate ridica problema unui posibil corp străin aspirat !

1
Tabloul clinic depinde atât de localizarea corpului străin și gradul de obstrucție
cât și de stadiul în care e examinat copilul ! În tabloul clinic apar:

- cianoză
- dispnee variabilă (accentuată de schimbarea poziției) cu respirație
șuierătoare (stridor în localizarea laringiană, wheezing pentru cei traheo-
bronșici)
- disfonie/afonie (în localizarea laringiană)
- uneori asimetria mișcărilor toracice (în localizarea în una dintre bronhii)
- la auscultație: raluri sibilante localizate, murmur vezicular diminuat sau
abolit în zona pulmonară deservită de bronhia obstruată la care se poate
adăuga un zgomot asemănător "fluturatului de drapel", prin vibrațiile
corpului străin odată cu mișcările respiratorii
- tuse în accese, cu spută cu striuri sanguinolente sau mici hemoptizii
- tahicardie
- agitație (nu se va forța așezarea copilului în decubit)
- transpirații profuze
- modificări ale stării de conștiență

Evoluția poate fi spre sufocare și exitus în absența unei intervenții prompte.

Complicațiile pot fi:

- atelectazia pulmonară
- bronhopneumonia
- abcesul pulmonar

Diagnosticul se bazează pe anamneză, examen clinic, radiografie cervico-

toracică (față și profil), laringoscopie/bronhoscopie (cu dublu scop: diagnostic și
terapeutic prin extragerea corpului străin).

Tratamentul constă în:

prim-ajutor, în urgență, în cazul unei asfixii iminente prin următoarele manevre:

- suspendarea copilului de picioare, cu capul în jos, urmate de aplicarea

unor serii de 5 lovituri interscapulovertebrale și 5 compresii sternale (la
sugari);
- manevra Heimlich la copilul mai mare

2
în serviciul de specialitate (ORL pediatric)

- pregătire pentru extragerea corpului străin

o oxigenoterapie
o aspirarea secrețiilor
o sedarea copilului
o antibiotice de protecție și corticosteroizi
- extragerea corpului străin prin:
o laringoscopie directă, cu pense adecvate – când e localizat deasupra
corzilor vocale
o prin orificiul de traheostomie - când e localizat subglotic
* se poate practica in extremis, în urgență, puncție cricotiroidiană
cu ajutorul unei canule speciale spre a se asigura o minimă
ventilație până la traheostomie
o prin bronhoscopie – când e localizat traheal sau în una dintre
bronhii