Amigdalitele/Anginele/ Faringitele

Definiția: inflamația infecțioasă a oro-faringelui și a amigdalelor (”gâtul roșu”,

ca unică localizare, fără inflamația mucoasei nazale și a rino-faringelui)

Etiologia:
a) virală – cu congestie faringiană și ulcerații superficiale pe perete, fără
depozite pultacee și care se poate însoți și de laringită;
Virusurile implicate pot fi adenovirusuri, enterovirusuri, virusuri gripale și
paragripale, coronavirusuri, virusul Ebstein-Barr, virusuri Coxsackie A, etc.
Virusul Ebstein-Barr produce mononucleoza infecțioasă care, pe lângă
amigdalita cu amigdale hipertrofice, cu false membrane, asociază febră
prelungită, adenomegalie laterocervicală, splenomegalie, +/- hepatomegalie, +/-
erupție maculo-papuloasă discretă, indusă de ampicilină sau de amoxicilină.
Virusurile Coxsackie A produc boala mână-picior-gură care, pe lângă
amigdalită cu ulcerații pe pereții faringelui (herpangina), asociază leziuni ≈ afte
în toată cavitatea bucală, leziuni veziculare de consistență fermă pe plante,
palme și pe părțile laterale ale degetelor, leziuni papuloase la nivelul membrelor
inferioare.

b) bacteriană – cel mai frecvent implicat fiind streptococul β hemolitic de grup

A care poate produce 1. angină eritematoasă (congestie), 2. angină eritemato-
pultacee (cu depozite de puroi), 3. angina ulcero-necrotică (ce evoluează pe un
teren tarat precum pacienții cu leucemie, HIV-SIDA, diabet dezechilibrat, etc).

La copilul sub 3 ani etiologia este de obicei virală, anginele streptococice

fiind foarte rare. La școlar streptococul β hemolitic grup A este agentul etiologic
a peste 80% din totalul cazurilor de angină.

Angina streptococică

Tabloul clinic: Debutul clinic este brusc, cu frison și febră (390-400 C),
tahicardie, alterarea stării generale, cefalee, astenie, inapetență. Apare o durere
vie în gât, accentuată la deglutiție, cu iradiere spre urechi (otodinie/odinofagie)
și cu halenă (mirosul neplăcut al cavității bucale). Se asociază o adenopatie
importantă (creșterea în volum a ganglionilor submandibulari și latero-cervicali
care sunt fermi la palpare, mobili și dureroși)
Durata: 7 – 10 zile

1
Examenul clinic local: bucofaringoscopie – examinarea faringelui, utilizând o
spatulă, evidențiază congestie faringiană, amigdale hipertrofice (ajung aproape
să se întâlnească pe linia mediană), cu depozite albicioase, pultacee
Diagnosticul diferențial cu:
- herpangina
- angina din mononucleoza infecțioasă
Investigațiile paraclinice:
- exudatul faringian cu însămânțare pe mediul de cultură și antibiogramă
- hemoleucograma cu formula leucocitară → leucocitoză cu neutrofilie
- titrul ASLO – determinarea anticorpilor specifici (antistreptolizina O);
creșterea peste 200 U confirmă infecția streptococică și atrage atenția
asupra unor posibile complicații poststreptococice date nu de agentul
patogen în sine ci de reacția imunologică apărută la acesta (reumatismul
articular acut cu cardita reumatismală sau glomerulonefrita
poststreptococică)

Complicațiile:
- a) de vecinătate, prin extinderea infecției: otite, sinuzite
- b) flegmon periamigdalian (extinderea între amigdală și peretele
faringelui ( febra se accentuează, otodinia devine violentă, apare trismus
+/- torticolis și poate deveni necesară evacuarea colecției prin incizie sub
anestezie locală)
- c) cronicizarea – amigdalita cronică – cu simptomatologie mai săracă,
senzație de corp străin în gât, tendință la înghițit „în sec”, repetat și
halenă; la examinarea faringelui se evidențiază amigdale
hipertrofice/atrofice, criptice (criptele conțin depozite fetide); se poate
acutiza periodic și poate deveni necesară amigdalectomia, sub protecție de
antibiotice (”la rece”, la ≈ 3 luni de la o inflamație acută)
- d) complicații la distanță (la 1- 4 săptămâni după angină) – prin anticorpi
(apărute mai frecvent la anumite tulpini de streptococ) → RAA -
reumatism articular acut, cu semne celsiene de inflamație articulară, ce
afectează saltatoriu articulațiile și cu vindecare în final fără sechele;
cardita reumatismală cu sechele precum valvulopatiile; glomerulonefrita
poststreptococică; purpura Henoch-Schönlein
Tratamentul:
- dezinfectante local (ex. gargară cu sare, badijonaj cu albastru de metilen,
bomboane de supt antiseptice – Strepsils, Faringosept, etc.
- hidratare corespunzătoare (febra!)

2
- dietă ușoară
- simptomatice: antialgice, antitermice (paracetamol, algocalmin)
- tratament etiologic: antibioterapie – poate fi inițiată înainte de rezultatul
antibiogramei pentru că streptococul β hemolitic a rămas sensibil la
penicilină; atenție la alergia la penicilină (testul!). Se administrează
benzatin-penicilină i.m. 7 zile sau fenoximetilpenicilină /Ospen – oral, în
4 prize, 10 zile. Tratamentul corect (doze, durată) a scăzut semnificativ
frecvența complicațiilor poststreptococice. La unele cazuri selectate, sunt
autori care susțin continuarea tratamentului cu moldamin (penicilină
retard) i.m. 1inj./săpt. 2-4 doze. În cazul alergiei la penicilină se alege un
alt antibiotic, administrat 10 zile: Eritromicină, Ceclor (Cefaclor),
Cefalexin, Amoxicilină, Augmentin.
- scopul tratamentului : sterilizarea infecției bacteriene (verificarea prin
repetare exudat) și prevenirea complicațiilor poststreptococice; timp de 2 -
4 săptămâni după angină se monitorizează posibilele complicații
poststreptococice prin ASLO, VSH, examen clinic, cardiologic, EKG,
sumar de urină
- în ultimul timp majoritatea specialiștilor nu mai recomandă sterilizarea de
rutină a purtătorilor sănătoși.