• GAZONUL DE PLACARE

• 􀂊 Înfiinţarea gazonului de placare

• Alegerea locului. La instalarea unui gazon prin placare trebuie avută în
vedere distanţa faţă de locul livrării, căile de acces, cantitatea de apă
disponibilă şi calitatea acesteia, tipul de sol şi cerinţele pentru pregătirea
acestuia.
• gazonul de placare fiind un produs perisabil, ferma de producere a acestuia
trebuie să fie la maxim 300 km faţă de locul amplasării.
• livrarea acestui gazon se face sub formă de rulouri sau plăci.
• acestea pot fi stocate până la 72 ore, dar este preferabil să nu fie ţinute mai
mult de 24 ore, mai ales în timpul verilor cu temperaturi ridicate. Păstrarea
se face în locuri umbrite.
• Instalarea. Pregătirea terenului se face ca şi pentru gazonul semănat, solul
trebuie curăţat, erbicidat, nivelat şi mărunţit foarte bine.
• Un teren prelucrat necorespunzător determină o recoltare defectuoasă a
plăcilor sau rulourilor de gazon.
• se parcurg toate verigile tehnologice: curăţirea terenului, îndepărtarea
pietrelor şi a altor impurităţi, nivelarea, pregătirea solului, instalarea
drenajului şi a sistemului de irigare, pregătirea căilor de acces, tratarea
solului şi nivelarea. Cele mai indicate sunt solurile profunde, fertile.
• nu sunt recomandate solurile nisipoase, deoarece este dificilă menţinerea
umidităţii şi a nivelului de fertilizare adecvat, de asemenea, aceste soluri
determină apariţia de atacuri masive ale nematozilor.
• Irigarea este o lucrare esenţială pentru a produce un gazon de calitate
superioară. Apa de irigare trebuie să fie de calitate.
• Înfiinţarea gazonului de placare are aceleaşi etape ca şi la orice alt tip de
gazon.
• imediat după semănat este necesară irigarea, pentru menţinerea unei
umidităţi ridicate până are loc instalarea (7-14 zile), când plantele ajung la
2,5-5 cm înălţime.
• normele de irigare se stabilesc în funcţie de indicele de evapotranspiraţie.
Uscăciunea aerului determină creşterea normelor de udare.
• În mod curent, norma de udare este cuprinsă între 12,5-18,7 mm pe
săptămână (din 2-3 udări), în timpul sezonului de creştere (aprilieseptembrie).
• Irigarea este elementul hotărâtor în instalarea corespunzătoare a gazonului.
• speciile care intră în alcătuirea gazonului pentru placare sunt aceleaşi ca şi
pentru cel semănat, alegerea făcându-se în funcţie de destinaţia gazonului de
placare (ex: agrement, ornament, teren de sport, golf etc.).
• Fertilizarea de bază se realizează după aceleaşi principii ca şi la celelalte
tipuri de gazon, iar sămânţa şi semănatul trebuie să respecte aceleaşi
cerinţe ca şi la înfiinţarea oricărui alt tip de gazon.
• 􀂊 Întreţinerea gazonului de placare
• Tunderea este a doua operaţie esenţială pentru realizarea unui gazon de
placare de calitate. Acest procedeu ajută la controlul creşterii plantelor şi
controlul buruienilor, deoarece acestea nu rezistă la tunderea repetată.
• cerinţele referitoare la tundere sunt aceleaşi ca şi pentru celelalte tipuri de
gazon, astfel elementele active ale maşinilor sau utilajelor de tuns trebuie să
fie bine ascuţite pentru a nu zdreli plantele.
• dacă tunderea se efectuează corespunzător, are loc stimularea înfrăţirii, ceea
ce duce la formarea unui gazon dens, cu aspect calitativ adecvat.
• câmpurile de gazon nou înfiinţate se tund, în general, de 1-2 ori pe
săptămână, până când are loc acoperirea completă a solului.
• frecvenţa tunderii este determinată şi de nivelul de fertilizare şi de speciile
sau soiurile utilizate.
• principiul stabilirii înălţimii şi frecvenţei de tundere este acelaşi ca la
celelalte tipuri de gazon, urmărind-se ca prin tundere să nu se îndepărteze
mai mult de o treime din suprafaţa foliară.
• biomasa rezultată în urma tunderii se lasă la suprafaţa culturii, astfel aceasta
are timp să reintre în circuitul de substanţe.
• în medie, un gazon de placare este bine să fie tuns când are 4,5-5 cm, astfel
urmând ca după tundere să aibă înălţimea de 2,5-3 cm.
• trebuie însă să ţinem cont de caracteristicile speciilor sau soiurilor care
compun amestecul.
• cu 1-2 luni înainte de recoltarea gazonului de placaj este indicat să nu se
mai lase biomasa tăiată la suprafaţa gazonului, deoarece aceasta ar putea
dăuna aspectului estetic al materialului recoltat.
• în acest sens este necesară folosirea utilajelor pentru adunat resturile, cele
mai indicate fiind cele cu vacuum
• Fertilizarea se face în aceleaşi condiţii ca şi la celelalte tipuri de gazon, însă
trebuie avut în vedere să nu se aplice îngrăşăminte cu azot în exces,
deoarece, pe lângă sporirea creşterii părţii aeriene, intervine şi creşterea în
profunzime a rădăcinilor. Acest fapt poate îngreuna recoltarea rulourilor de
gazon pentru placare.
• după prima tundere este necesară aplicarea a 20-22 kg/ha N s.a, urmând
ca celelalte fertilizări să se realizeze la un interval de 4-8 săptămâni (în
funcţie de specie), până când are loc acoperirea completă a solului.
• pentru stimularea unei bune înrădăcinări, raportul N:P trebuie să fie de 2:1.
• Irigarea se execută după aceleaşi principii ca şi la înfiinţarea prin semănat
direct.
• Recoltarea gazonului pentru placare se face când acesta este bine
dezvoltat, pentru a rămâne intact.
• momentul recoltării este în totalitate influenţat de speciile sau soiurile
cultivate în acest scop, tipul de sol şi condiţiile de creştere.
• cu câteva săptămâni înaintea recoltării sunt necesare câteva lucrări de
condiţionare a gazonului.
• astfel, tunderea se va face cu o maşină de tuns rotativă, iar înainte de
recoltare, cu 2 săptămâni, se aplică o doză mică de microelemente (Fe).
• în săptămâna recoltării nu se aplică nici o substanţă chimică.
• maşinile obişnuite de recoltat gazon pentru placaj au o lăţime de lucru de
până la 40 cm, iar lungimea unei plăci recoltate este de 70-90 cm.
• în ultimii ani au fost realizate utilaje de recoltat plăcile de gazon cu lăţimea
de 1 m şi lungimea de 30 m, sau chiar mai mult.
• rulourile cu lungime mare necesită cantităţi mai mici de apă pentru
instalare, deoarece şi marginile tăiate sunt mai puţine.
• 􀂊 Instalarea gazonului prin placare
• Instalarea se face în mai multe etape:
• analiza solului care urmează să fie placat cu gazon;
• nivelarea şi mobilizarea solului (10 cm);
• fertilizarea de bază şi amendarea, în funcţie de caracteristicile solului (20
kg/100 m2);
• efectuarea unei erbicidări, dacă este cazul;
• tasarea solului prin tăvălugire;
• irigarea - înainte de aplicarea plăcilor de gazon se irigă astfel încât să se
asigure o umiditate adecvată la nivelul rădăcinilor
• Când se începe instalarea gazonului din plăci, primele se vor pune astfel
încât să urmărească o margine dreaptă, iar aşezarea lor se face pe
principiul „cărămizilor”, astfel încât să nu se întâlnească în linie continuă.
• plăcile sau rulourile trebuie aşezate astfel încât să nu rămână nici un fel de
spaţiu între ele.
• după instalare se tăvălugeşte suprafaţa, pentru fixarea rădăcinilor, urmate de
o irigare intensă cu până la 20-25 mm.
• primele 10 zile după instalare sunt critice – se udă de 2-3 ori pe zi, cu cca
3,5 mm
• ulterior, udările se stabilesc în funcţie de necesitate.
• fertilizarea se face la 7-14 zile de la instalare, cu 5 kg/100 m2, urmată de o
irigare.
• tunderea, cât şi celelalte lucrări, se fac ca şi la oricare alt tip de gazon.
• în lunile căduroase – tunderea se face la 7-10 zile după instalare
REFACEREA GAZONULUI
• covorul vegetal al gazonului are o durată de utilizare limitată în timp.
• durata de folosire depinde de condiţiile de înfiinţare, catacteristicile
speciilor, modul de folosire şi întreţinere. După o perioadă de timp covorul
vegetal începe să se rărească, apărând goluri care, parţial, vor fi acoperite de
muşchi sau specii nedorite din punct de vedere estetic.
• în asemenea condiţii, covorul vegetal nu-şi mai îndeplineşte rolul pentru
care a fost creat şi se impune refacerea lui.
• problema refacerii gazonului determină încă păreri diferite. Din datele
existente se desprind trei posibilităţi de refacere:
• A. desfiinţarea vechiului covor vegetal şi înfiinţarea unui nou gazon. În
această situaţie se va proceda ca şi în cazul înfiinţării iniţiale, alegându-se, în
funcţie de condiţiile concrente, tehnologia cea mai potrivită (prin semănat
direct sau prin placare, rulouri);
• B. îmbunătăţirea vechiului covor vegetal prin supraînsămânţare cu un
amestec format din speciile existente în structura gazonului.
• În această situaţie verigile tehnologice sunt asemănătoare cu cele de la
înfiinţarea gazonului, cu unele particularităţi la: pregătirea terenului, norma
de sămânţă, fertilizare, irigare.
• Supraînsămânţarea se poate efectua pe toată suprafaţa sau numai în zonele
cu gazon de calitate inferioară, după o prelucrare energică a ţelinii din
porţiunile deteriorate, fertilizare echilibrată şi irigare corespunzătoare
• În SUA se recomandă:
• 2,00-2,50 g/m2 de culturi de fungi (MicoApply Mycorrhizae) pentru
refacerea structurii solului,
• 100-110 g/m2 de fertilazant organic complex (Biosol Mix) ce asigură
necesarul de elemente nutritive pe 2-3 săptămâni,
• 10-20 g/m2 complex chimic bazat pe acid humic (Menefee Humate) , în 6-
8 reprize, pentru activarea C organic din sol,
• 12 g/m2 fertilizant NPK starter (16-16-16), ce asigură necesarul de azot pe
3 săptămâni.
• cantitatea de seminţe: 30-35 g/m2 la plantele cu seminţe mici (Poa
pratensis) şi 60-65 g/m2 la cele cu seminţe mari (Festuca arundinacea)
• Irigarea – pentru a umecta solul peste 6-10 cm adâncime
• Epoca optimă de supraînsămânţare este primăvara devreme, atunci când
solul nu este zvântat în totalitate, când se imprimă desenul cauciucului de la
tractor, dar nu se lipeşte de cauciuc sau la începutul toamnei, cu asigurarea
condiţiilor de umiditate.
• C. Refacerea porţiunilor deteriorate de gazon cu plăci sau rulouri.
• Se decupează zonele necorespunzătoare, se pregăteşte terenul şi se planteză
plăcile/rulourile, se tasează, se fertilizează şi se irigă în mod corespunzător.