Verificarea tranzistoarelor.

22 December 2013 by Ciprian

Salut.
Pentru a putea studia/înţelege scheme electrice cu tranzistoare este suficient să cunoşti modul de
funcţionare şi simbolizarea tranzistoarelor. Însă înainte de a te apuca să construieşti montaje electronice
cu tranzistoare, trebuie în plus să ştii şi cum arată ele în realitate. Pe lângă asta, nu este deloc o suprinză
faptul că în lumea reală tranzistoarele pot fi şi defecte, iar pentru asta ai nevoie să ştii câte ceva despre
verificarea tranzistoarelor. Aşadar, pentru a lămuri aceste lucruri, în articolul de astăzi vom aborda
următoarele subiecte:

 Categorii de tranzistoare.
 Capsulele tranzistoarelor.
 Verificarea tranzistoarelor
 Verificarea tranzistoarelor bipolare.
 Verificarea tranzistoarelor JFET.
 Verificarea tranzistoarelor MOS-FET.
Categorii de tranzistoare.

Chiar dacă toate în esenţă fac acelaşi lucru, există o sumedenie de categorii de tranzistoare. Deosebirea
dintre acestea este dată de parametrii caracteristici, care sunt optimizaţi de către producător pentru
anumite game de aplicaţii. Cu alte cuvinte, pentru a folosi la maxim performanţele unui tranzistor trebuie
să-l foloseşti doar în aplicaţiile pentru care a fost proiectat şi construit. În continuare, voi vorbi puţin
despre cele mai cunoscute categorii de tranzistoare. Aşa cum vei observa pe parcurs, nu există mereu o
delimitare clară între aceste categorii, tranzistoarele dintr-o categorie putând avea uneori caracteristici
specifice altor categorii.

Tranzistoare de mică putere. Sunt tranzistoare care de regulă:

 suportă curenţi de colector sau de drenă (IC sau ID) de maxim de 200-300mA (0,2-0,3 A);
 suportă tensiuni între colector şi emitor (VCE) sau între sursă şi drenă (VDS) de maxim 100-200V;
 în cazul tranzistoarelor bipolare, au un factor de amplificare β de cel puţin 200-300;
 sunt capabile de o puterea disipată (puterea electrică pe care o pot transforma în căldură) de cel
mult 500-600mW (0,5-0,6W);
 nu au capsula construită în aşa fel încât să poată fi montate pe radiatoare de răcire:
 au frecvenţa maximă de lucru (frecvenţa maximă a semnalelor electrice cu care pot lucra) de circa
200-250 MHz (megaherţi).
Tranzistoare de medie putere. Sunt tranzistoare care de regulă:
 suportă curenţi de colector sau de drenă (IC sau ID) de maxim de 2-3 A;
 suportă tensiuni între colector şi emitor (VCE) sau între sursă şi drenă (VDS) de maxim 100-200V;
 în cazul tranzistoarelor bipolare, au un factor de amplificare β între 40-150;
 sunt capabile de o putere disipată situată undeva în intervalul 0,5 – 40W;
 sunt construite în aşa fel încât să poată fi montate pe radiatoare de răcire;
 au frecvenţa maximă de lucru sub 5-10MHz.