Perturbarea comunicării (bruiaj, blocaj, distorsiune) la nivelul clasei de elevi și factorii

perturbatori

Comunicarea educaţională sau pedagogică este o formă de comunicare care mijloceşte

realizarea fenomenului educaţional în ansamblul său, indiferent de conţinuturile, nivelurile,
formele sau partenerii implicaţi.

Comunicarea didactică reprezintă o formă particulară a comunicării educaţionale care,

din perspectiva educaţiei formale, constituie baza procesului de predare-învăţare-evaluare în
cadrul instituţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statute şi roluri bine determinate: profesori-
elevi.

Atunci când nu reuşim să fim receptați, să fim înțeleși, să fim acceptați sau să provocăm
o reacție (o schimbare de comportament sau atitudine) la elevi , înseamnă că ceva nu
funcţionează corespunzător în derularea comunicării, adică în transmiterea mesajelor a intervenit
ceva. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de dificultate, barieră,
obstacol sau blocaj.

Exemplu de blocaj : elevul nu participă efectiv, nu reacționează în mod adecvat în

timpul lecțiilor , are o atitudine de retragere, de evitare , de opoziție.

Dintre factorii care pot perturbatori putem menţiona:

a) Capacitățile cognitive ale elevului , nivelul acestuia de inteligență - elevii nu au

cunoştinţele necesare pentru a înţelege conţinuturile transmise sau acestea nu au fost fixate
temeinic. Înțelegerea mesajului de către elevi este dependentă de capacitatea de înțelegere a
acestora, precum și de cultura lor.

b) Natura temperamentală a elevului : introvertit, nesociabil, timid, necomunicativ, pasiv ,

indecis - lipsa de încredere în capacitățile personale, nu se poate implica suficient în sarcina
didactică

c) Necunoaşterea elevului: cadrul didactic vede doar ceea ce doreşte să vadă şi aude doar
ceea ce doreşte să audă de la un elev, eludând să îl cunoască pe acesta sub aspectul
particularităţilor sale psihoindividuale distincte şi ajungând la concluzii eronate, lacunare despre
acesta;

d) Tendinţa de a critica, moraliza, ridiculiza sau eticheta poate induce elevilor sentimente
de vinovăţie, uneori nejustificată, prin formulări de tipul: „ar fi cea mai mare greşeală să…” ,
poate conduce la scăderea stimei de sine. Elevul nu mai prezintă interes pentru mesajul transmis
de profesor.
 e) Maniera agresivă, autoritară a profesorului atunci când acesta pune întrebări, evaluează
etc.;

f) Starea de sănătate, oboseala sau diferite deficiențe fizice/ senzoriale pot duce la apariția
neatenției, apatiei. Starea de indispoziţie a profesorului poate determina un blocaj în comunicare.

g) Cadrul didactic nu respectă principiul accesibilității, comunicarea este abstractă,

insuficient adaptată la nivelul de înțelegere al elevilor, producând plictiseală, oboseală, nerăbdare.

h) Emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis. Mesajul nu

este expus clar, inteligibil şi sistematizat, emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare, prea repede.
Profesorul nu prezintă la început scopul mesajului şi utilitatea înţelegerii lui, nu creează motivaţii
pentru a trezi interesul pentru cele comunicate. Mesajul transmis nu corespunde nevoilor,
intereselor sau trebuinţelor elevilor.

i) Profesorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală,

nonverbală), comunicarea este doar unidirecţională, producând pasivitate, elevii nefiind angajaţi
în comunicare prin dialog, întrebări etc.