Despre cablurile si barele circuitelor de forta.

Actionarile electrice cuprind in executia lor circuite de comanda, in care, de regula,

curentii nu au valori mari (maxim 5 – 10 [A]) si circuitele de forta, in cadrul carora pot
aparea curenti mari si foarte mari. Legarea unor astfel de componente intre ele, ale unui
sistem de actionare, se face de regula cu ajutorul cablurilor de forta (trifazate sau cu 3 +1
fire conductoare, cel de al 4-le fir folost ca nul de lucru sau ca nul de protectie, vezi
cursul) de sectiuni corespunzatoare (vezi, sectiunile standardizate ale conductoarelor,
cablurilor si barelor : 0.75, 1, 1.5, 2.5, 4, 6, 10, 16, 25, 35, 50, 70, 95, 120, 150, 185, 240,
300, 400, 600, 800, 1000 mmp). In imaginea urmatoare se prezinta unele modele
constructive pentru cablurile de forta si barele.
Notatiile din imagine alaturata au
semnificatiile urmatoare :
--- A, variante de bare de
aluminiu realizate la dimensiuni
(latime x grosime = sectiune)
standard; aceste bare sunt insa de
sectiuni relativ mici si se folosesc
de regula ca legaturi rigide intre
bornele unor elemente de circuit
(de exemplu, intre bornele unui
separator de 200 [A]-1 kV si
bornele unor sigurante fuzibile de
tip MPR – 100 [A]/1 kV) relativ
apropiate ca distanta: barele de
distributie au, de regula, sectiuni
mult mai mari;
In ceea ce priveste cabluri de forta trifazate sau trifazate cu nul se pot observa
urmatoarele aspecte :
--- fazele cablului sunt realizate din conductoare torsodate E, de sectiune standard; cand
aceasta sectiune este mai mica sau egala cu 16 mmp, atunci conductorul fazei poate fi
masiv F, dar profilat astfel incat cu celelalte conductoare ale cablului sa formeze o
sectiune cat mai apropiata de cea circulara/cilindrica;
--- fiecare conductor de faza (torsodat sau masiv) este izolat, de regula cu un material
izolator, cel mai adesea din plastic D, corespunzator cu tensiunea la care trebuie sa
lucreze fazele cablului (1 kV, 6 kV, 35 kV);
--- intregul ansamblu de conductoare (fiecare izolat in parte !), este izolat inca cu un strat
izolator, de regula tot din plastic C;
--- peste acest start izolator mai vine un strat de material izolator (de exterior !) B;
La unele cabluri de forta, mai ales ce se ingroapa in subteran (pamant), peste stratul
izolator de exterior se monteaza o tresa de oţel (pentru protectia mecanica a cablului ce se
ingroapa in pamant), iar peste tresa de otel se aseaza un strat protector al tresei de otel
(impotriva coroziunii acesteia);
--- conductorul al 4-lea (daca exista !) este considerat conductorul de lucru sau de
protectie (adica, de punere la pamant !) si sectiunea lui este totdeauna cca. jumatate din
sectiunea conductorului de faza (dar trebuie sa fie totusi o sectiune standard !); astfel de
exemplu, un cablu trifazat cu nul poate fi de sectiunile 3 x 70 + 1 x 35 mmp;
--- in cazul izolatiilor mentionate, un cablu din cupru, va avea simbolul :
C Y Y B Y – 3 x 70 + 1 x 35 mmp – 1 kV,
cu semnificatiile :
--- C = cupru;
--- Y = izolatia din material plastic a fiecarui conductor de faza;
--- Y = izolatia din material plastic comuna a fazelor;
--- B = banda/tresa de otel;
--- Y = izolatia din material plastic de protectie a tresei de otel.
In cazul unui cablu cu conductore de aluminiu, notatia se face : ACYYBY......, in care
insa initiala C, in acest caz nu se ia in considerare, ci numai initiala A (aluminiu).
Variante similare de cablu de forta pot fi pentru 6 kV sau chair pentru 35 kV.
La montajul cablului, in variantaa ingropat in pamant, aceasta se face intr-un sant adanc
de minim 80 cm x 30 cm latime; pe fundul santului se formeaza un pat de nisip (cca. 10-
cm) pe care se aseaza cablul in mod serpuit (in timp, este posibil ca terenul sa se taseze,
sa se deplaseze pe distante relativ mici si atunci trebuie sa existe o „rezeva” de cablu
montat, care sa se „adapteze” structurii terenului in care este ingropat !); stratul de nisip
(mai ales cel cuartos, nu se admite nisip cu pietre, eventual numai nisip cernut!) are
avantajul ca permite „usoare deplasari” ale cablului, in timp, dar si o racire convenabila a
cablului in timpul sarcinilor sale. Dupa ce se aseaza cablul pe primul start de nisip, se mai
adauga inca un strat de nisip de cca. 10 cm. Peste stratul de nisip final se aseaza o folie de
plastic (mai groasa), cu inscriptii prind traseul de cablu; de altfel pe cablul montat in
pamant, din loc, in loc (la cca. 50-100 m, in zone mai importante chiar mai des) se
monteaza pe cablu (cu un sistem de fixare oarecare) etichete din material plastic, de
regula, (in orice caz, sa reziste la coroziune!) in care se mentioneaza tipul, sectiunea
cablului, de unde pleaca si unde ajunge.
In cazul montarii unui ştreang intreg de cabluri, latimea santului trebuie sa fie
corespunzatoare, astfel incat intre cablurile alaturate sa fie o distanta convenabila pentru
racirea cablurilor (cca 10-12 cm din ax,in ax); niciodata nu se amesteca cablurile de J.T,
cu cablurile de I.T. , daca se monteaza intr-un şant de poazare comun; mai mult, in unele
cazuri se impune sa existe de-a lungul intregului traseu comun, un fel de „separator” intre
cablurile de J.T. si cele de I.T., astfel incat la deteriorarea unui cablu de J.T. (un
scurtcircuit puternic, de exemplu), sa nu fie afectat si un cablu de I.T. din santul comun.

NOTA.
--- imaginile sunt realizate de ing.masterand Ianache Radu;
--- prelucrarea imaginilor si comentariile sunt realizate de B.SIRO.