BILET DE EXAMINARE NR.

1. Limfangioamele la copii în regiunea maxilo-facială la copii. Clasificarea. Particularități de diagnostic.

Diagnostic diferencial. Principii de diagnostic ale limfangiomului la copii cu localizare pe limbă.
Limfangiomul este o tumoră congenitală, cu caracter disembriogen, mai frecvent întilnită la copiii de pînă
la 1 an, localizată în obraz, dar se poate extinde în planşeu, în spaţiul laterofaringian, de-a lungul lojei
marilor vase ale gitului, în parotidă şi limbă. Microscopic, este alcătuită din multiple cavități, căptuşite cu
endoteliu şi umplute cu lichid serocitrin, asemănător cu limfa.
Clasificarea Limfangioamul: 1. capilar, 2. cavernos 3. chistos.
Clinica:
Limfangiomul capilar şi cel cavernos:
• pot fi circumscrise sau difuze, • localizare (în regiunile buzei, limbii, obrajilor şi parotidiei) • în formă de
tumefacție a părților moi, nedelimitate, cu ştergerea plicelor fiziologice. • Sunt depistate imediat după
naşterea copilului. • Evoluează lent. • însoțită de macroglosie şi macrocheilie; • tegumentele în locul
proiecției maselor tumorale nu sunt modificate.
Limfangiomul chistos:
• constă din una sau cîteva cavități umplute cu lichid serocitrin. • Se localizează în regiunile gîtului şi feței
(bine delimitat), în regiunile laterale cervicale, submandibulare. • Tegumentele acoperitoare nu se modifică
sau obțin o nuanţă cianotică. • sunt indolore, fluctuente, fără predispunere la inflamație.
Principii de diagnostic ale limfangiomului la copii cu localizare pe limbă. Limfangioamele localizate pe
mucoasa cavității orale sau pe limbă • se manifestă prin chisturi mici („picături de rouă”), • cu conținut alb-
străveziu sau sangvin. • La palpare se simte o consistență moale, nereductibilă, nu se percepe fluctuenţă. •
Tumora este predispusă la inflamații frecvente. Limfangiomul difuz al limbii este cauza prognaţiei inferioare
şi dezvoltării în exces a mentonului, condensării osului la nivel de unghi, tulburărilor de ocluzii, disfuncţiilor
respiratorii, verbale, deglutiției. În perioadele infecțiilor acute (tonsilite, stomatite etc.), hemangioamele îşi
măresc volumul.
Diagnosticul diferenţial al limfangioamelor se face cu • hemangioamele, • neurofibromatoza, • chisturile
mediane şi laterale cervicale, • chsturile dermoide. • În perioada de inflamație acută diferenţierea se face cu
celulitele.
Tratamentul În majoritatea cazurilor, este necesar un tratament complex • asanarea focarelor cronice,
inclusiv cea stomatologică, • tratamentele conservativ antiiflamator • chirurgical( se face pe etape,cu
extirpări limitate.) • ortodontic, • logopedic.
2. Histiocitoza X. Clasificarea. Granulomul eozinofil. Forma gingivală a granulomului eozinofil la copii.
Manifestările clinice. Principii de tratament.
Histiocitoza X. Termenul histiocitoză denotă o intensă reacţie in- flamatorie proliferativă a histocitelor, iar
„X ” indică etiologia necu-noscută a bolii.
Există trei entităţi patologice:
1) granulomul eozinofil, solitar sau multiplu - forma localizată a histiocitozei;
2) boala Hand-Schuller- Christian - forma cronică a histiocitozei X diseminate, cu leziuni osoase şi
extraosoase, caracterizată prin tumefiere osoasă, întîrziere staturoponderală, diabet insipid şi exoftalmie;
3) boala Jetter-Siwe - formele acută şi subacută ale histiocitozei diseminate, cu leziuni osoase şi extraosoase,
cu o evoluţie clinică severă, caracterizată prin semne generale (febră, paloare, slăbire, anorexie).
Granulomul eozinofil se caracterizează prin proliferarea focală a celulelor din sistemul reticuloendotelial
(histiocitric), osteoliză localizată; printr-o lacună osoasă, umplută cu ţesut moale, brunroşiatic, bogat
vascularizat; prin prezenţa leucocitelor eozinofile, care ulterior devin fibroase, de culoare gri. Sediul
granulomului eozinofil se consideră vertebrele, bolta craniană, coastele, oasele bazinului, femurul,
maxilarele. Localizarea la oasele faciale este relativ rară.
Granulomul eozinofil afectează copiii mici şi adolescenţii, de 3—4 ori mai frecvent sexul masculin.
Se deosebesc cîteva forme clinice.
Forma gingivoalveolară debutează prin tumefiere gingivală. La sugari şi copiii mici, granulomul eozinofil
apare pe apofizele alveolare în formă de ţesut necrozat, care ulcerează după înlăturare, de culoare gri, fără
 regenerare. în locul ulceraţiilor apare eruperea precoce a dinţilor primari, care sunt mobili din cauza
distrugerii zonelor de creştere. Granulomul eozinofil de tip gingivoalveolar, în prezenţa dinţilor, are aspectul
unei afecţiuni parodontale. Debutează prin tumefiere gingivală, gingivoragii, dureri localizate, mobilitate
dentară progresivă, cu evoluţie rapidă, care duce la căderea unuia sau a mai multor dinţi. La nivelul gingiei
se poate constata o ulceraţie întinsă, atonă, violacee, însoţită de osteoliză difuză a crestei alveolare. în cazul
extracţiei dentare sau după pierderea dinţilor, plaga postextracţională nu se cicatrizează, iar ţesutul
granulativ invadează alveola şi proliferează.
Forma centrală se manifestă prin tensiune locală, durere, urmate de tumefiere osoasă localizată mai la
distanţă de creasta alveolară, de consistenţă variabilă, între duritate şi pseudofluctuenţă, fără modificări ale
părţilor moi şi fără fenomene inflamatorii locale, simulînd un chist odontogen.
Forma difuză - formă în care este interesat difuz un segment osos din maxilar în totalitatea sa. în această
formă, granulomul eozinofil poate simula un proces de osteomielită, o tumoră cu celule gigante, un
ameloblastom sau o tumoră malignă, datorită caracterului mai destructiv al leziunilor. Aspectul radiologie la
nivelul oaselor spongioase: radiotransparenţă delimitată, unică şi neregulată, polilobată, uneori expansivă la
nivelul oaselor lungi. în formele gingivoalveolare, imaginea este radiotransparentă, omogenă, uneori bine,
alteori rău limitată, cu contur rotunjit sau oval, festonat sau marcat de o linie radioopacă; dinţii la acest nivel
pot apărea suspendaţi, fără suport osos.
Anatomia patologică pune în evidenţă prezenţa histocitelor cu citoplasmă vacuolară sau cu aspect de bule de
săpun. Eozinofilele sunt grupate focal.
Diagnosticul diferenţial se face cu celelalte forme de histocitoză X, cu chisturile, osteomielită,
adamantinomul, periodontita juvenilă sau diabetică, leucemia. Tratamentul constă în înlăturarea tumorii pe
cale de chiuretaj simplu, care poate vindeca şi reface structura osoasă.

3. Chisturile glandelor salivare sublinguale la copii (ranula). Principii de diagnostic. Diagnosticul

diferencial. Principii de tratament.
Ranula sublinguala debuteaza insidious,deseori fiind descoperita accidental.Exobucal fara
modificari.Endobucal,ranula se evidentiaza la ridicarea limbii,avind aspect de ,,gusa de broasca’’.Tumora
este rotunda sau ovala,acoperita de mucoasa neteda,lucioasa,de culoare albastruie,cu continut lichidian
mucoid,de consistenta moale,fluectuenta,aderenta la planurile moi profunde,unde nu I se pot preciza
limitele.Pe masura cresterii,limba se poate deplasa in sus si posterior,provocind tulburari
functionale(miscarile limbii sunt stinjenite,tulburari de masticatie si fonatie).
Cauze ale acestei tumori sunt incluziunea si transformarea chistica a unor resturi embrionare din cel de-al
doilea arc brachial sau din canalul tireoglos(Neuman),sau transformarea chistica a acinilor unor glande
salivare din planseul buccal,in urma obstruarii canalelor de excretie sau infectiei. Tumora este localizata
paramedian,deasupra muschiului milohioidian,bombind sub mucoasa planseului buccal.Uneori,se dezvolta
inapoi si in os,trecind in loa submandibulara,fie prin spatial dintre muschii milohioidian si hioglosi,fie prin
disocierea fibrelor muschiului milohioidian,dindu-I tumorii un aspect chistic informa bilobata sau
bisac.Foarte rar,de obicei in cazurile de extirpare incomplete,chistul se dezvolta doar sub muschiul
milohioidian.

Membrana chistica este formata din trei straturi: 1)stratul periferic,alcatuit din fibre si cellule conjuctive
adulte(fibroblaste) si extrem de aderente la tesuturile adiacente(mucoasa,glanda salivara,muschii); 2)stratul
mijlociu cu o structura conjunctiva tinara cu character embrionar,foarte bine vascularizat; 3)stratul
intern(uneori poate sa lipseasca),format dintr-un epiteliu discontinuu.
Continutul este un lichid clar,viscos,asemanator cu albusul de ou,bogat in albumina simucina,cu suspensie
de celule epiteliale.
Ranula suprahioidiana se localizeaza paramedian,bombind intre marginea bazilara a mandibulei si osul
hioid.Tegumentele acoperitoare au aspect norma,sunt mobile si neaderente.Este de consistenta
moae,fluctuenta.Prin palpare endobucala si exobucala,continutul poate fi impins dintr-un compartiment in
cealalalt.Tulburari funtionale nu provoaca.

Diagnosticul diferential se face cu chistul brachial,care nu poate fi depistat pe cale endobucala. Tratamentul
este chirurgical-extirparea membrane chistice sau marsupializare.Desepri chistul se inlatura impreuna cu
glanda