Chișinău 2022

AGROBIOLOGIA (din grec. „agros” - ogor sau

teren arabil, „bios” - viață și „logos” - știință) este
știința care studiază acțiunea legilor biologice generale
asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor,
constituind, totodată, baza teoretică a științelor
agronomice.
Acest prefix „agro” se întâlnește la mai multe
discipline ca: Agronomia, Agrotehnica, Agrochimia,
Agrometeorologia, Agrofizica, etc. Aceste discipline
cuprind cunoștințele și experiența practică a umanității
necesare sectorului agricol.
Agrobiologia elaborează metode științifice de
transformare a plantelor și animalelor în scopul măririi
producției în agrucultură. Un domeniu de aplicare
practică al agrobiologiei este agricultura organică.
 Scurt istoric, evoluarea, actualitatea şi tendinţele în dezvoltarea
agriculturii
Agricultura este unul dintre primele tipuri de activitate economică umană.
Începutul acestui proces datează cu sfârșitul epocii de piatră (în neolitic, 12 mii
ani în urmă), atunci când omul a început să prelucreze solul cu cele mai simple
instrumente și să domesticească unele animale. Mulți cercetători susțin că
plantele au fost cultivate din anii 12 000 i.en., deoarece au fost găsite de către
arheologi oseminte de animale ce par ar fi fost domesticite acum 14-15 000 de
ani.
Triburile primitive utilizau vânătoare pentru dobândirea hranei, și deci, nu
au învățat imediat cum să cultive plantele pentru a obține recolte. Mai târziu,
grupurile mobile de vânători-culegători primitivi, pentru a se asigura cu o
recoltă mai bună, au început să cultive plante, să irige terenurile și să protejeze
plantele de buruieni și dăunători.
 Astfel, agricultura a apărut și a început să se dezvolte treptat. Dar trecerea
de la strânsul produseleor vegetale din natură (plante, semințe, fructe) la
agricultură a decurs foarte încet.
Agricultura a apărut independent în mai multe regiuni ale lumii (centrele
primare ale agriculturii), anume unde erau mai multe tipuri de cereale sălbatice
și în același timp erau condiții climatice favorabile pentru creșterea și
dezvoltarea lor.
Au existat mai multe zone principale:
➢ Asia de Sud-Vest, în care se cultiva grâu, orz, linte;
➢ Asia de Sud-Est - orez, fructe de pâine - Artocarpus altilis;
➢ Asia de Est - orez negru;
➢ America Centrală - porumb, dovleac, fasole;
➢ America de Sud – cartofi
 ➢ Africa de Vest - tuberculi de igname, ulei de palmier;
➢ Africa de Nord - sorg, mei african.
Primul centru unde s-a început agricultura și creșterea vitelor, este situat
în Orientul Mijlociu, și poatră denumirea de „Semilună fertilă”.
Agricultura, care își are originea din Orientul Mijlociu, s-a răspândit și s-
a dezvoltat și pe alte continente. Timp de secole, în conformitate cu
condițiile specifice, sistemele agricole au fost modificate și îmbunătățite,
ceea ce a dus la crearea a numeroase soiuri de plante de cultură și rase de
animale domestice.
Dezvoltarea agriculturii a creat treptat civilizația umană. Oamenii au
început să ducă un stil de viață sedentar, care a dus la dezvoltarea satelor, și
apoi la formarea orașelor. Treptat a apărut agricultura comercială, care a
dus la specializarea activității umane.
 Pe măsură ce agricultura s-a dezvoltat, populația lumii a crescut. Dacă 11
mii de ani în urmă, pe Terra, trăiau aproximativ 5 milioane de oameni,
atunci acum pe planeta noastră trăiesc aproximativ 7,5 miliarde de oameni.
Astfel, una dintre sarcinile principale a agriculturii tuturor țărilor lumii
este de a asigura cu hrană populația ce crește rapid.
În ultimele decenii, cererile consumatorilor pentru produse agricole
ecologice sunt într-o creștere continuă. Pentru țara noastră agricultura
ecologică reprezintă un sector de mare perspectivă, deoarece Republica
Moldova dispune de condiţii naturale şi resurse favorabile pentru
practicarea acestui tip de agricultură.
Agricultura ecologică prezintă o mare importanţă pentru o dezvoltare
economică de durată şi joacă un rol major în îmbunătăţirea stării mediului
înconjurător, pentru că încurajează:
➢ utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor naturale;
➢ păstrarea biodiversității;
➢ conservarea echilibrelor ecologice regionale;
➢ creșterea fertilității solului;
➢ prevenirea poluării mediului în urma activităților agricole;
➢ conservarea diversității genetice în sistemul agricol și în mediul său,
inclusiv protecția naturii din jur pentru habitatul animalelor și creşterea
plantelor sălbatice;
➢ menținerea calității apei.
În concluzie, agricultura ecologică se impune astăzi ca o practică
modernă și creează o nouă concepţie despre viaţă, muncă şi agricultură, cu
eficienţă sporită şi care poate asigura produse în concordanţă cu cerinţele
exigente ale consumatorilor.
 Situaţia actuala a agriculturii în Republica Moldova
Situaţia sectorului agroindustrial din Republica Moldova este comparabilă, la etapa
actuală, cu cea din Europa anilor 70. Productivitatea acestui sector este de 2-3 ori mai mică
decât în Europa și este puternic afectat în ultimii ani de embargoul impus de F-ederaţia Rusă
la importul de produse vinicole, din carne şi fitosanitare. Din această cauză, agricultura
Moldovei a devenit foarte slăbită, deşi dispune de un potenţial considerabil. Pentru a
valorifica acest potenţial şi pentru a spori capacităţile de export de produse agricole,
autorităţile statale trebuie să revadă politica de susţinere a producătorilor din sectorul
agroindustrial. Ca urmare a reformei funciare, structura de
utilizare a terenurilor agricole s-a schimbat. După
privatizarea din anii 1990, o mare parte din terenurile
agricole o constituie parcele agricole individuale de
dimensiuni mici. Ca rezultat al privatizării terenurilor
agricole, cotele obţinute de un număr de circa 1
milion de deţinători de terenuri agricole aveau o
suprafaţă medie de 1,4 ha, subdivizate în loturi
separate după tipul de teren (arabil, livada, vie).
 În multe cazuri, utilizarea eficientă a acestor parcele nu este posibilă.
Producerea culturilor tradiționale cum ar fi cerealele, floarea-soarelui sau
sfecla de zahăr depinde de scara producţiei și de nivelul de mecanizare și, prin
urmare, poate fi efectuată numai în cadrul lucrărilor agricole pe câmpuri de
scară mai mare. În plus, agricultorii/fermierii nu dispun de experiență, abilitățile
tehnice și de finanțarea necesară pentru a dezvolta cu succes o producţie
agricolă.
Pe de altă parte, Republica Moldova dispune de condiții favorabile pentru
cultivarea unui spectru larg de plante ecologice cu valoare adăugată mare.
Cererea în creştere de produse ecologice pot oferi oportunități în acest sector.
Cadrul de reglementare pentru agricultura ecologică a fost stabilit în 2005, cu
aprobarea Legii cu privire la producția agroalimentară ecologică şi o serie de
regulamente și planuri de acțiuni guvernamentale privind producția de alimente
ecologice, metode de marketing, sisteme de inspecție și certificare, şi reguli
privind regimul importurilor și exporturilor.
 Suprafaţa totală a terenurilor agricole constituie 2026,5 mii ha sau 74,0 la sută din
suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, inclusiv teren arabil – 1821,7 mii ha şi plantaţii
multianuale – 302,8 mii ha. Aproximativ 75 la sută din întreaga suprafaţă a terenurilor
agricole o constituie cernoziomul (solul negru). Cernoziomul raioanelor de nord ale
Moldovei a fost declarat sol standard la Târgul Internaţional din Paris în anul 1893.

Fig. Structura terenurilor destinate agriculturii, după formele organizatorico-

juridice (% din suprafaţa totală).
 Din suprafaţa totală a terenurilor agricole, circa 40% revin societăţilor cu răspundere
limitată, 37% - gospodăriilor ţărăneşti şi de fermieri, 10% - altor forme de
proprietate, 10% - cooperativelor de producţie şi 3,0% societăţilor pe acţiuni.
Potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, investitorii străini au posibilitatea să arendeze
terenurile agricole pe o perioadă de până la 30 ani, aceasta fiind utilizată pe larg de către
investitorii germani, bulgari şi alţii.
 Economia agrară a Moldovei are 4 avantaje mari:
1. Datorită poziţiei geografice şi climei favorabile, pot fi crescute legume timpurii.
2. Moldova dispune de terenuri bogate în humus şi resurse acvatice suficiente.
3. Populaţia Moldovei a acumulat o bogată experienţă şi cunoştinţe în domenii cum sunt:
creşterea fructelor şi legumelor, tutunului, strugurilor şi producerea vinului.
4. Instituţiile de cercetări ştiinţifice ale republicii au acumulat cunoştinţe şi experienţă
pentru dezvoltarea agriculturii.
Structura producţiei agricole poate fi catalogată drept una relativ stabilă, care în linii
generale, pentru Moldova reprezintă 70 la sută - cea de origine vegetală şi 30 la sută - de
origine animală.
 Tipuri de producţie agricolă şi factorii care le condiţionează
Producția, în special a culturilor de valoare înaltă - fructelor și legumelor, oferă cel mai
bun potențial de venituri crescute.
Exporturile agroalimentare reprezintă o parte semnificativă din exporturile totale.
Produsele cele mai orientate spre export sunt vinul și băuturile alcoolice, fructele şi
legumele proaspete și cele procesate. Aceste două categorii reprezintă circa 40% din
exporturi. Pentru a obține o creștere stabilă a exporturilor agroalimentare, există nevoia de
diversificare și creștere a accesului la piețele de valoare înaltă.
 Media anuală a volumului de producţie în perioada ultimilor ani a constituit circa 400
mii tone de fructe, inclusiv, specii sămânţoase – 310 mii tone, din care: mere – 305 mii
tone, pere - 4 mii tone, gutui - 1 mii tone; specii sâmburoase – 90 mii tone, din care:
prune – 50 mii tone, vişine şi cireşe – 20 mii tone, piersici – 15 mii tone, caise - 5 mii
tone.
Din volumul total al producţiei de fructe, 24,7% sunt exportate în stare proaspătă,
44% sunt utilizate în calitate de materie-primă pentru industria de procesare, iar 31,3 %
sunt comercializate în stare proaspătă pe piaţa internă. Fructele se exportă în 33 de ţări
ale lumii. Moldova are o industrie a vinului bine
dezvoltată.
În 2009, Moldova a ocupat locul
douăzeci și doi printre cele mai mari state
producătoare de vin din lume. Cea mai
mare parte a producției de vin comercial a
RM este destinat exportului.
 Moldova se află pe locul patru printre
exportatorii mondiali de nuci decojite, în
urma Statelor Unite, Mexicului și Chinei.
Moldova este cel mai mare exportator
european de nuci decojite, cu un volum de
9163 de tone, cu o valoare de 29,8 milioane
euro. În întreaga țară, există plantații sub
formă de perdele de câmp, livezi mici de pe
lângă gospodăriile casnice și livezi
comerciale, ce constituie circa 5000 ha.
Nucile se exportă în circa 25 de ţări ale
lumii, inclusiv în UE, Orientul Mijlociu şi
unele ţări asiatice.
 Legumele de câmp ocupă circa 6%
din valoarea totală a producţiei
agricole. Suprafaţa plantaţiilor
legumicole, în ultimii ani, a constituit
42 mii ha, fiind cultivate, în special,
tomate, varză, castraveţi, morcov,
ceapă, ardei dulce, vânătă, dovlecei,
usturoi, sfeclă roşie etc. Anual se
recoltează în medie circa 370 mii tone
de legume.
Din volumul total al producţiei de
legume, 4,5-5% se exportă în stare
proaspătă, 8-10% se utilizează în calitate de materie-primă pentru industria de procesare,
iar 86-88% se comercializează în stare proaspătă pe piaţa internă. Legumele se exportă în
23 de ţări ale lumii.
Cartoful şi culturile bostănoase se cultivă doar pentru consumul intern, recolta anuală
constituind circa 340 mii tone şi, respectiv, 75 mii tone.
 Producția de miere din Moldova variază între 2.000 şi 2.500 de tone pe an. Republica
Moldova exportă anual peste 50% din producția produsă în ţară. UE și Rusia constituie
cele mai importante pieţe pentru mierea și produsele apicole din Moldova.
În prezent, mierea este singurul produs de origine animală eligibil pentru exportul pe
piețele UE.
 Industria tutunului Cultivarea tutunului semioriental este bine dezvoltată în Moldova,
un ingredient de bază ale țigărilor americane. O schimbare de la fermentarea sezonieră la
fermentarea nonsezonieră (industrială) în anii 1970, a dus la o creștere semnificativă a
producției de tutun fermentat.
Moldova este unul dintre cei mai importanti producatori de tutun brut din Europa de Est.
 Industria conservelor din fructe şi legume
Industria de prelucrare devine rapid tot mai competitivă, prin introducerea de noi tehnologii
pentru a optimiza calitatea produselor și eficiența procesului de producere.
Principalele culturi de fructe și legume prelucrate în Moldova sunt roșiile de câmp și merele.
Împreună, aceste culturi cuprind mai mult de 70% din întreaga producție procesată. Diverşi
procesori prelucrează tomatele în variate produse: pastă, produse în vrac, ketchup-ul și roşii
conservate întregi.
Alte produse produse procesate includ: pulpa de măr, gemuri și dulcețuri, și produse speciale.
 Sortimentul tradiţional al produselor fabricate la întreprinderile de procesare include:
sucuri din fructe şi legume (mere, struguri, piersici, caise, vişine, coacăză neagră, tomate,
morcov etc.), sucuri concentrate, în particular de măr, fructe prelucrate şi conservate
(magiunuri, gemuri, dulceţuri, confituri etc.), legume conservate (castraveţi, roşii, ardei
dulci, etc.).
Legumele prelucrate includ mazărea, fasolea verde, morcovi, sfeclă, ardeiul gras, ceapa,
castraveţi, și dovlecei - ca produse finite sau semifinite.
În producerea conservelor au fost antrenate aproximativ 25 întreprinderi, inclusiv 8 de
mare capacitate: societăţile pe acţiuni „Natur-Bravo”, „Fabrica de conserve Orhei-Vit”,
„Alfa-Nistru” şi „Fabrica de conserve din Coşniţa” etc., capacitatea de producţie a cărora
constituie circa 185 mii tone conserve.
 Viticultura şi vinificaţia sunt subramurile
de bază ale economiei moldoveneşti,
generând circa 15% din bugetul anual al
republicii. Suprafaţa totală a plantaţiilor
viticole constituie 156 000 ha, inclusiv
plantaţii marfă – 119 000 ha. Recolta anuală
de struguri este de 400-500 mii tone.
Viticultura se caracterizează prin
varietatea mare de soiuri, 90% din care sunt
soiuri europene. Cele mai populare soiuri
albe sunt: „Aligote”, „Muscat” (alb, Ottonel),
„Pinot” (alb, gri), „Chardonnay”,
„Sauvignon”, „Feteasca”, „Traminer” (alb,
roz), „Riesling” (Italian, de Rhine), şi
„Silvaner”. Varietăţile roşii includ „Cabernet-
Sauvignon”, „Merlot”, „Pinot-Noir” şi
„Malbec”.
 Totodată, anual se cultivă circa 75-80 mii tone de struguri de masă, principalele soiuri fiind
Moldova, Leana, Regina, Muscat Iantarnîi etc.
Capacitatea totală a vinăriilor este de aproximativ 1 milion tone pe sezon, ceea ce permite
producerea maximă a circa 65 milioane dl de vin. Moldova produce în prezent 20-25 milioane
decalitri de vin brut, dispunând de trei beciuri mari pentru depozitarea şi maturarea vinurilor de
înaltă calitate - Cricova, Mileştii Mici şi Brăneşti, cu o capacitate totală de depozitare de 10
milioane dl.
Industria vinicolă prelucrează anual circa 400 mii tone de struguri, lansând pe piaţă o mare
varietate de produse: vinuri naturale (de masă), seci, dulci, demiseci, demidulci, vinuri speciale
cu alcool de la 14 pînă la 20 la sută, vinuri spumante, divin, obţinut din distilate. Moldova
produce anual 300-350 milioane de sticle de vin, 20 milioane de sticle de vin spumant. Circa
10% din vinul produs este consumat în republică şi restul, 90%, este exportat.
 Mândria noastră naţională o constituie divinurile, care, după termenele de maturitate şi calitate
sunt divizate în trei categorii: pentru consum curent (3-5 ani), matur (peste 5 ani) şi divinuri
vechi. Divinul cu denumiri speciale „Belîi Aist”, „Barza Albă”, „Aroma”, „Cezar”, „Orfeu”,
„Nistru”, „Doina”, „Bucuria”, „Sărbătoare”, „Chişinău” (10 ani); „Codru”, „Noroc”, „Dacia”,
„Ştefan-Vodă” (20 de ani), şi, în special, cele cu maturitate de peste 40 de ani, ca „Victoria”,
„Prezident” şi „Ambasador”, cel mai vechi fiind de 50 ani (divinul „Prezident” produs de S.A.
„Barza Albă” din or.Bălţi).
Graţie calităţii vinurilor, acestea se exportă în circa 50 de ţări (Germania, Canada, SUA, Irlanda,
Olanda, Austria, Belgia, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia şi ţările Baltice etc.).
Mileştii Mici este declarată cea mai mare colecţie de vinuri din lume, cu 1,6 mil. sticle, fiind
înregistrată în Cartea „Guiness”.
 Cerealele şi industria de panificaţie
Principalele culturi cerealiere sunt
grâul, orzul, porumbul, etc. Suprafaţa
însămînţată cu culturi cerealiere, în
ultimii ani, a constituit 985,6 mii ha,
inclusiv grâu – 384 mii ha, porumb
pentru boabe – 450 mii ha etc.
Anual sunt recoltate circa 3200 mii
tone de culturi cerealiere, inclusiv 1400
mii tone de grâu, 1500 mii tone de
porumb pentru boabe.
Consumul intern anual constituie
circa 1500 mii tone, surplusul de cereale
fiind exportate. Principalele pieţe de
desfacere sunt: Ungaria, Marea Britanie,
Elveţia, România etc.
 Sfecla de zahăr
La momentul actual, sfecla de zahăr este
prelucrată de către 3 companii:
1. Întreprinderea mixtă moldo-germană
„Sudzucker Moldova” S.A., care asigură piaţa
internă cu zahăr, iar surplusul îl exportă peste
hotarele ţării. Compania actualmente deține 3
fabrici, Drochia, Făleşti care sunt implicate în
producerea zahărului, iar la unitatea
Alexandreni a fost amplasat un centru modern
de logistică și ambalare.
2. „MAGT-Vest”, aceasta avînd în proprietate
fabricile de zahăr din Donduşeni şi Glodeni.
3. Companie poloneză care a rabilitat fabrica
de zahăr din Cupcini.
 Culturile şi industria oleaginoasă
Principalele culturi oleaginoase sunt floarea-soarelui, soia şi rapiţa. Volumul total de
producţie al acestora a constituit 370 mii tone, 57 şi, respectiv, 114 mii tone, fiind exportate
52,3 mii tone de floarea-soarelui, 71,7 mii tone de rapiță şi 20,7 mii tone de soia.
Principalele pieţe de export sunt: România, Ungaria, Marea Britanie, Ucraina, Turcia,
Elveţia, etc.
 Producţia animalieră şi industria de
prelucrare
Conform volumului global, producţia
animalieră are următoarea structură: bovine –
36%, păsări – 29,2%, porcine – 27,7%, ovine
şi caprine – 5,3% şi 1,8% revin altor
producţii.
Starea sectorului zootehnic continuă să fie
determinată de situaţia în gospodăriile
populaţiei şi ţărăneşti (de fermieri), cărora le
revine cea mai mare parte a producţiei
animaliere.
Creşterea bovinelor este principala ramură zootehnică din Republica
Moldova, furnizând cele mai mari cantităţi de producţie de origine animalieră,
de lapte şi carne cu circa 217 mii capete bovine, inclusiv 160 mii capete vaci.
 Creşterea porcinelor cu efectivul de circa 283,5 mii capete.
Ovicultura furnizează o gamă largă de produse zootehnice cum sunt carnea,
laptele, lîna, pieile şi pielicelele. Efectivul total de ovine şi caprine este de 866
mii capete. Anual se produc 5,5 mii tone de carne şi 30-40 mii tone de lapte.
Din ramura avicolă se obţin anual circa 45 mii tone de carne şi 700 mil. de
ouă.
 Cunicultura este ramura practicată în gospodăriile casnice. Efectivul total de iepuri
alcătuieşte 248 mii capete, se produc anual circa 1,7 mii tone de carne.
Piscicultura cu volumul anual de producţiei de circa 7,0 mii tone.
În Republica Moldova ramura apicolă se dezvoltă ascendent. Numărul familiilor de
albine este de circa 119. Producţia de miere variază de la 2000 la 2500 tone anual, din care
circa 300-400 tone se exportă.