Exprimarea opiniei- lectura poate da dependent sau nu.

Deși la auzul cuvantului „dependență” primul gând din mintea multor oameni duce catre o idee negativa,
in cazul lecturii, termenul poate fi interpretat in sens opus. Lectura este activitatea care formeaza
caracterul, fiind necesara dezvoltarii cognitive si capacitatilor intelectuale. Consider ca cititul poate crea
dependenta doar in cazul in care este facut peste masura.

In primul rand, lectura sporeste imaginatia copiilor contribuind la formarea personalitatii acestora in
viata adulta. Referitor la fragmentul dat din *titlu* de *nume*, copilul a reusti sa gaseasca un prieten in
carti si a evoluat impreuna cu acestea spre deosebire de dependentele daunatoare care isi tin victima pe
loc, ba mai mult pot reprezenta o cauza a decaderii lor. Pasiunea pentru lectura se dezvolta treptat
aducand odata cu varsta noi preferinte de lectura. Astfel, Incepand de la povestile spuse de bunicii si
mama ei, care au avut un rol important in alimentarea acestei pasiuni si ajungand la carti de aventura cu
Andrei bolkonski, autoarea s-a fuzionat cu cartea devenind un intreg.

In al doilea rand, in timp ce dependenta de vicii tine individul captiv si legat de un obicei daunator, asa
zisa dependenta de lectura poate fi vazuta ca fiind un efugionism. Aceasta evadare din lumea reala poate
deveni o problema atunci cand sunt neglijate alte activitati. Dependenta in sens larg reprezinta nevoia de
a obtine un lucru pentru a functiona normal. Astfel, o persoana poate rezona cu un personaj atat de
puternic incat sa ii fie dificil sa iasa din lumea fictiva si sa accepte realitatea.

In concluzie, cititul poate da dependenta in cazul in care devine o prioritate in detrimentul altor activitati,
in rest fiind nu mai mult decat o metoda de relaxare si de cultivare.

Perspectiva narativă a unui text literar epic indică punctul de vedere din care se povestesc faptele
petrecute în cadrul acestuia. Între perspectiva narativă, tipul naratorului și cel al narațiunii se află într-o
relație de interdependență, evidențiindu-se astfel și raportul dintre narator și universul operei
respective. În nuvela „La hanul lui mânjoală”, perspectiva narativă este subiectivă, evenimentele fiind
relatate la persoana întâi, singular, din perspectiva personajului-narator cu ajutorul marcilor lexķico
gramaticale, mai precis verbe si pronume la persoana 1 (imi, am sosit, intreb). Textul dat relateaza
calatoria personajului narator care