Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nte 001-03-00 Normativ Privind Alegerea Izolaţiei, Coordonarea Izolaţiei Şi Protecţia Instalaţiilor Electroenergetice Împotriva Supratensiunilor
Nte 001-03-00 Normativ Privind Alegerea Izolaţiei, Coordonarea Izolaţiei Şi Protecţia Instalaţiilor Electroenergetice Împotriva Supratensiunilor
COORDONAREA IZOLAŢIEI ŞI
PROTECŢIA INSTALAŢIILOR ELECTROENERGETICE
ÎMPOTRIVA SUPRATENSIUNILOR
În temeiul art. 4, al art. 5 pct. 11, al art. 9 alin. (4) şi (5) şi al art. 91 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului României nr.29/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de
Reglementare în domeniul Energiei – ANRE, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr.
99/2000, cu modificările ulterioare, precum şi al Deciziei Primului Ministru nr. 126/2000 de numire a
preşedintelui ANRE,avînd în vedere Referatul de aprobare întocmit de Departamentul acces la reţea şi
autorizare, în conformitate cu prevederile procesului – verbal al şedinţei Comitetului de Reglementare al
ANRE din data de 29.01.2003, Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei
emite următorul:
ORDIN
Art.1 Se aprobă NTE 001/03/00 “Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi
protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor”, prezentat în ANEXA* care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art.3 La data intrării în vigoare a prezentului ordin, prescriţia energetică PE 109/92 îşi încetează
valabilitatea.
Art.4 Titularii de licenţă care îşi desfaşoară activitatea în sectorul energiei electrice şi termice vor
respecta prevederile Normativului privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor
electroenergetice împotriva supratensiunilor.
Art.5 Departamentul Acces la Reţea şi Autorizare din cadrul ANRE va urmări respectarea de către
agenţii economici a prevederilor cuprinse în Normativul privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi
protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor.
----------------------------
* Conţinutul ANEXEI este disponibil în format electronic pe pagina web a ANRE (www.anre.ro).
ION LUNGU
CUPRINS
ANEXE:
Anexa 1. Metodologia de calcul a riscului de defect la comutaţie la o
staţie şi la o linie electrică aeriană ................................................................ ... 69
Anexa 2. Tensiunile de ţinere şi de 50 % conturnări ale lanţurilor de
izolatoare utilizate în România ..................................................................... ... 72
Anexa 3. Exemplu de alegere a izolaţiei unei linii electrice aeriane ............................ ... 78
Anexa 4. Alegerea schemelor de protecţie a maşinilor electrice rotative .................... ... 85
Anexa 5. Caracteristicile principale ale descărcătoarelor cu rezistenţă
variabilă ......................................................................................................... ... 88
Anexa 6. Exemple de alegere a descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă ..................... ... 95
Anexa 7. Condiţii tehnice orientative pentru procurarea de descărcătoarelor
cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici ............................................. ... 99
Anexa 8. Determinarea zonei de protecţie a paratrăsnetelor împotriva
loviturilor directe de trăsnet ........................................................................ ... 101
Anexa 9. Instrucţiuni privind tratarea neutrului în reţelele electrice de
medie tensiune ............................................................................................. ... 109
Anexa 10. Clasificarea teritoriului în zone cu un anumit nivel de poluare ................ ... 118
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
I. SCOP
1.1.- Scopul normativului este de a promova şi impune reguli şi cerinţe tehnice minimale pentru
alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia împotriva supratensiunilor a instalaţiilor
electroenergetice pentru a se asigura o funcţionare sigură şi economică a acestora.
2.3.- Prezentul normativ este obligatoriu pentru toate instalaţiile (din domeniul de aplicare), care
se proiectează de la data intrării în vigoare a acestui normativ.
6
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
- "se recomandă" indică o soluţie preferabilă, care trebuie avută în vedere, dar justificarea
nefolosirii ei nu este obligatorie.
3.2.- Tensiune nominală a unei reţele trifazate (Un): Valoarea efectivă a tensiunii între faze,
prin care este denumită reţeaua şi la care se referă unele caracteristici de funcţionare ale acesteia.
3.3.- Tensiune cea mai ridicată a reţelei (Us): Valoarea efectivă maximă a tensiunii între faze,
care poate să apară în orice moment şi în orice punct al reţelei în condiţii normale de funcţionare.
Această valoare nu ţine seama de variaţiile tranzitorii datorate, de exemplu, manevrelor din reţea şi
nici de variaţiile temporare ale tensiunii datorate unor condiţii anormale din reţea, de tipul
defectelor sau declanşărilor bruşte de sarcini importante.
3.4.- Tensiune cea mai ridicată pentru echipament (Um): Cea mai mare valoare efectivă a
tensiunii între faze pentru care echipamentul este proiectat să funcţioneze din punctul de vedere al
izolaţiei acestuia şi al unor alte caracteristici ce pot fi legate de această tensiune în documentele
tehnice normative specifice pentru fiecare echipament în parte.
Această tensiune trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea tensiunii celei mai ridicate a reţelei în
care va fi utilizat echipamentul.
3.5.- Supratensiune: Orice tensiune, dependentă de timp, între un conductor de fază şi pământ
sau între conductoarele de fază, a cărei valoare sau valori de vârf depăşesc valoarea de vârf
Um⋅ 2 / 3 , respectiv Um. 2 , corespunzătoare tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.
3.6.- Supratensiune de comutaţie: Supratensiunea fază-pământ sau între faze care apare într-
un punct dat al reţelei datorită unei operaţii de comutare, a unui defect sau altor cauze şi a cărei
formă poate fi asimilată în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei cu cea a impulsurilor standardizate
utilizate pentru încercările cu impuls de tensiune de comutaţie. Supratensiunile de acest tip sunt, de
obicei, puternic amortizate şi de scurtă durată.
3.7.- Supratensiune temporară: O supratensiune sub forma unor oscilaţii neamortizate sau
slab amortizate între fază şi pământ sau între faze, care apare într-un punct dat al unei reţele, pentru
o durată relativ mare.
Supratensiunile temporare sunt provocate, de obicei, de comutaţii sau de apariţia de defecte (de
exemplu, variaţii bruscă a unor sarcini importante, defecte monofazate) şi/sau de fenomene
neliniare (ferorezonanţă, armonici). Supratensiunile temporare se caracterizează prin amplitudine,
frecvenţă, durată totală sau coeficient de amortizare.
3.8.- Supratensiune de trăsnet: Supratensiunea fază-pământ sau între faze care apare într-un
punct dat al reţelei datorită unei descărcări atmosferice sau unei alte cauze şi a cărei formă poate fi
7
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
d) Supratensiune combinată (temporară, cu front lent, cu front rapid, cu front foarte rapid):
Supratensiune ce constă din două componente de tensiune aplicate simultan între fiecare dintre cele
două borne de fază ale unei izolaţii între faze (sau longitudinale) şi pământ. O astfel de
supratensiune se clasifică în funcţie de componenta de vârf cea mai ridicată.
8
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
echipamentelor, sau să afecteze continuitatea în funcţionare. Acest criteriu este de obicei exprimat
prin termenii unei rate de defectare acceptabilă (numărul de defectări pe an, număr de ani între
defectări, risc de defectare etc.) a configuraţiei izolaţiei.
3.15.- Valoare în unităţi relative a supratensiunii fază-pământ (u): Raportul dintre valoarea
de vârf a unei supratensiuni între fază şi pământ şi valoarea tensiunii fază-pământ, corespunzătoare
tensiunii celei mai ridicate a reţelei (adică Us ⋅ 2 / 3 ).
3.16.- Valoare în unităţi relative a supratensiunii între faze: Raportul dintre valoarea de vârf
a unei supratensiuni între faze şi valoarea tensiunii fază-pământ, corespunzătoare tensiunii celei mai
ridicate a reţelei (adică Us ⋅ 2 / 3 ). Acest raport se va exprima sub formă K ⋅ 3 , exprimând prin
K raportul dintre valorile de vârf ale supratensiunii între faze şi ale tensiunii celei mai ridicate a
reţelei (adică Us ⋅ 2 ).
3.18.- Tensiune statistică de ţinere la impuls de comutaţie (trăsnet): Valoarea de vârf a unei
tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul ″încercărilor de impuls″, pentru care
probabilitatea de ţinere este egală cu o probabilitate de referinţă specificată.
Această probabilitate de referinţă a fost stabilită în standardul SR EN (CEI) 60071-2:1999 egală
cu Pw = 90%. Acest concept de ţinere statistică în etapa actuală se aplică numai izolaţiilor
autoregeneratoare.
3.19.- Tensiune de 50% conturnări a unei izolaţii (U50) este valoarea maximă a unei tensiuni
standardizate, care, aplicată izolaţiei respective de un număr de ori, produce conturnarea acesteia în
50 % din cazuri.
9
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
3.23.- Factor statistic de siguranţă: Raportul dintre o tensiune statistică de ţinere la impuls şi
supratensiunea statistică corespunzătoare de comutaţie (trăsnet), provocată de o perturbaţie de tip
determinat, stabilită în baza unui risc acceptat de defect, ţinând seama de curbele de repartiţie
statistică a supratensiunilor şi a tensiunii de ţinere.
3.26.- Nivel de protecţie al unui dispozitiv de protecţie: Valoarea de vârf a tensiunii celei
mai mari admisibile la bornele unui dispozitiv de protecţie supus, în condiţii specifice, la impulsuri
de comutaţie sau de trăsnet de forme standardizate şi la valori nominale.
Note: 1. În cazul impulsului de tensiune de trăsnet se alege cea mai mare dintre următoarele
valori:
- tensiunea maximă de amorsare la impuls 1,2/50 μs;
- tensiunea maximă reziduală la curentul specificat.
2. Referirile se pot face la un nivel statistic sau convenţional de protecţie în sensul pct.
3.13, pct. 3.14, pct. 3.17, pct. 3.18.
3.28.- Factor de defect la pământ: Într-un anumit punct al unei reţele electrice trifazate (în
general în punctul de instalare al unui echipament) şi pentru o configuraţie dată de funcţionare a
reţelei, este raportul dintre cea mai mare valoare efectivă a tensiunii de frecvenţă industrială între o
fază sănătoasă şi pământ în timpul unui defect la pământ (pe una sau mai multe faze), într-un punct
oarecare al reţelei şi valoarea efectivă a tensiunii de frecvenţă industrială care s-ar obţine în acelaşi
loc în absenţa defectului.
10
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Note: 1. Acest factor este un raport numeric supraunitar, care caracterizează la modul general
condiţiile de legare la pământ a neutrului reţelei într-un anumit loc, independent de valoarea reală
particulară a tensiunii de serviciu în acel loc.
2. Factorii de defect la pământ se calculează în funcţie de valorile impedanţelor reţelei în
sistemul de componente simetrice, privind din punctul considerat, utilizând pentru maşinile rotative
valorile reactanţelor subtranzitorii.
3. Dacă pentru toate schemele de exploatare posibile valoarea reactanţei de secvenţă zero
este mai mică decât triplul valorii reactanţei de secvenţă pozitivă şi dacă valoarea rezistenţei de
secvenţă zero nu o depăşeşte pe cea a reactanţei de secvenţă pozitivă, valoarea factorului de defect
la pământ nu va depăşi 1,4.
3.29.- Reţea cu neutrul izolat: O reţea electrică al cărei punct neutru nu are nici o legătură
voită cu pământul, cu excepţia celei realizate prin aparate de măsurare, de protecţie sau de
semnalizare, având o impedanţă foarte mare.
3.30.- Reţea cu neutrul tratat prin bobină de compensare: O reţea electrică al cărei punct
neutru este legat la pământ printr-o bobină a cărei reactanţă are o astfel de valoare încât, în cazul
unui defect între o fază şi pământ, curentul inductiv de frecvenţă industrială, care circulă între locul
de defect şi bobină, compensează în mare parte componenta capacitivă de frecvenţă industrială a
curentului de defect.
Notă: Într-o reţea cu neutrul tratat prin bobină de compensare curentul rezidual la locul de
defect este limitat în aşa fel încât arcul electric de punere la pământ se stinge natural.
3.31.- Reţea cu neutrul legat la pământ: O reţea electrică al cărei punct neutru este legat la
pământ fie direct, fie printr-o rezistenţă sau reactanţă suficient de mică pentru a reduce oscilaţiile
tranzitorii şi a îmbunătăţii condiţiile de funcţionare selectivă a protecţiei contra defectelor la
pământ.
3.32.- Izolaţie externă: Izolaţia părţilor exterioare ale echipamentului, constând din distanţe de
separare în aer şi din suprafeţele în contact cu aerul ale izolaţiei solide ale unui echipament, care
sunt supuse la solicitări dielectrice şi la influenţa condiţiilor atmosferice sau a altor agenţi externi,
precum poluarea, umiditatea, animale etc.
3.33.- Izolaţie internă: Izolaţia părţilor interioare solide, lichide sau gazoase ale unui
echipament, care nu este supusă influenţei condiţiilor atmosferice sau altor agenţi externi, precum
poluarea, umiditatea, animale etc.
3.34.- Izolaţie externă pentru echipamentul de interior: Izolaţia externă a unui echipament
destinat să funcţioneze în interiorul unei clădiri, care nu este deci expus influenţei condiţiilor
atmosferice.
3.35.- Izolaţie externă pentru echipamentul de exterior; Izolaţia externă a unui echipament
destinat să funcţioneze în exteriorul clădirilor, care este deci expus influenţei condiţiilor
atmosferice.
3.36.- Izolaţie autoregeneratoare: Izolaţie care îşi reface complet proprietăţile sale izolante
după o descărcare disruptivă; izolaţia de acest tip este, în general, dar nu obligatoriu, o izolaţie
externă.
11
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
3.37.- Izolaţie neautoregeneratoare: Izolaţie ale cărei proprietăţi izolante se pierd sau nu se
refac integral după o descărcare disruptivă; izolaţia de acest tip este, în general, dar nu obligatoriu,
o izolaţie internă.
3.38.- Lungime a liniei de fugă: Lungimea minimă măsurată pe suprafaţa izolaţiei externe între
părţile metalice cu potenţial electric diferit. Când izolaţia este compusă din mai multe elemente
separate prin părţi metalice, drept lungime a liniei de fugă a izolaţiei se consideră suma lungimilor
liniilor de fugă ale diferitelor elemente, exclusiv părţile bune conducătoare de electricitate.
3.39.- Lungime specifică a liniei de fugă: Raportul dintre lungimea totală a liniei de fugă a
izolatorului, exprimată în centimetri, şi tensiunea cea mai ridicată a reţelei, exprimată în kilovolţi
(cm/kV).
3.40.- Număr specific de declanşări ale unei linii electrice aeriene, datorită
supratensiunilor de trăsnet: Numărul de declanşări care se produc la 100 km de linie într-un an
datorită acestor cauze.
3.41.- Curent de protecţie al unei linii: Valoarea minimă a amplitudinii curentului de trăsnet
capabil să producă pe linia electrică aeriană respectivă o supratensiune ce determină conturnarea
izolaţiei.
3.43.- Priză de pământ naturală: Priza de pământ constituită din elemente conductoare în
contact permanent cu solul ale unor construcţii sau instalaţii destinate diferitelor scopuri, dar care
pot fi folosite în aceleşi timp pentru trecerea curentului de defect.
3.44.- Priză de pământ artificială: Priza de pământ ale cărei elemente componente sunt
constituite special pentru trecerea curentului de defect.
3.45.- Rezistenţă la impuls a unei instalaţii de legare la pământ: Produsul dintre rezistenţa
calculată sau măsurată în regim staţionar şi coeficientul de impuls.
Valoarea coeficientului de impuls este în funcţie de tipul şi de lungimea prizei simple de
pământ, de valoarea curentului de impuls care se scurge prin priza de pământ, precum şi de valoarea
rezistivităţii solului. Această valoare se determină conform indicaţiilor din STAS 12604/5 - 90 şi
1 RE-IP-30/1988.
3.46.- Conturnare inversă: Fenomenul de producere a unei descărcări între stâlp sau
elementele de legare la pământ a paratrăsnetelor şi unul sau mai multe elemente sub tensiune ale
instalaţiilor electrice învecinate, datorat creşterii potenţialului elementelor legate la pământ, ca
urmare a scurgerii curentului de trăsnet prin priza de pământ a acestora. Conturnarea inversă poate
să se producă atunci când o lovitură de trăsnet:
- fie atinge direct stâlpul sau un conductor de protecţie (când el există);
- fie după ce a atins un conductor de fază şi după ce a provocat a amorsare la un stâlp are
astfel de caracteristici electrice încât curentul ce se scurge prin stâlp şi priza de pământ provoacă o
creştere de potenţial, suficientă pentru ca să amorseze o altă fază sănătoasă (fază fără defect) până
în acel moment.
12
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
3.48.- Eclator: Aparatul constituit din doi electrozi separaţi printr-un interval de amorsare,
dimensionat în vederea unei amorsări într-un domeniu de tensiune dat.
3.49.- Descărcător cu coarne: Aparatul constituit din unul sau mai multe eclatoare în aer;
funcţia de protecţie se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor.
Stingerea arcului electric al curentului de însoţire nu este sigură, întrucât aparatul nu dispune de
dispozitive de stingere forţată a arcului electric.
3.50.- Descărcător cu rezistenţă variabilă: Aparatul constituit din unul sau mai multe
eclatoare şi unul sau mai multe rezistoare cu rezistenţă variabilă (nelineară) sau numai din
rezistoare cu rezistenţă variabilă (nelineară); funcţia de protecţie se realizează prin reducerea
nivelului supratensiunilor şi stingerea arcului curentului de însoţire (pentru descărcătoarele
prevăzute cu eclatoare).
În exploatare se întâlnesc următoarele tipuri de descărcătoare cu rezistenţă variabilă:
a) Descărcătoarele cu rezistoare pe bază de carbură de siliciu şi eclatoare, cu şi fără suflaj
magnetic; aceste descărcătoare au în componenţa lor unul sau mai multe eclatoare:
Notă: Descărcătoarele cu rezistoare pe bază de carbură de siliciu nu mai sunt fabricate de
marile firme producătoare de descărcătoare, dar sunt în exploatare în reţelele electrice din ţara
noastră.
b) Descărcătoarele cu rezistoare pe bază de oxizi metalici (în principal oxizi de zinc), în
marea majoritate fără eclatoare; curentul de însoţire se întrerupe în momentul cand tensiunea scade
sub o anumită valoare. Descărcătoarele cu rezistoare pe bază de oxizi metalici au performanţe
tehnice mult superioare descărcătoarelor cu rezistoare pe bază de carbură de siliciu.
3.52.- Zonă de protecţie a unui paratrăsnet vertical: Spaţiul cuprins în jurul paratrăsnetului
în care un obiect este protejat cu un factor de risc de 10-3 împotriva loviturilor directe de trăsnet
datorată orientării trăsnetului spre paratrăsnet (figura 3.1 şi pct. 12.3.1).
rx
hx
13
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
3.53.- Zonă de protecţie a unui paratrăsnet orizontal: Spaţiul cuprins în jurul paratrăsnetului,
în care un obiect este protejat cu un factor de risc de 10-3 împotriva loviturilor directe de trăsnet
(figura 3.2 şi pct. 12.3.5).
Secţiune prin zona de
protecţie asigurată de
rx
paratrăsnet la înălţimea hx
Paratrăsnet orizontal
(conductor de protecţie)
Limitele zonei
de protecţie
asigurată de
paratrăsnet
ha
h Obiect
protejat
rx
hx
a/4
hST
α α
3.56.- Indice cronokeraunic al unei zone: Numărul de ore de furtună cu descărcări electrice în
decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiilor metodologice pe cel puţin zece ani. În
14
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
figura 3.4 este prezentată harta cronokeraunică a României, iar în figura 3.5 harta izokeraunică a
României.
Notă: Unele prescripţii definesc indicele keraunic al unei zone prin numărul de zile de furtună
cu descărcări electrice în decursul unui an, iar alte prescripţii definesc indicele aritmokeraunic
al unei zone prin numărul de descărcări nor-pământ pe 100 km2.
3.57.- Poluare atmosferică: Starea aerului atmosferic impurificat cu substanţe (gaze, praf etc),
care, în condiţiile de exploatare, poate da naştere, la suprafaţa izolatorului, unui mediu conducător
dielectric.
Din punct de vedere al tipului de poluare a izolaţiei se deosebesc: poluarea de tip granular şi
poluarea de tip electrolitic. Practic, cele două tipuri de poluare apar împreună, fiind foarte rare
cazurile în care unul dintre ele apare în exclusivitate.
3.59.- Sursă de poluare: Instalaţia sau elementul natural care produce agentul nociv, ce
provoacă poluarea zonei. Ca surse de poluare se consideră coşurile de fum ale fabricilor şi
centralelor şi alte guri de evacuare a emanaţiilor provenite din procesul tehnologic, secţii ale
industriei chimice producătoare de gaze şi pulberi solide aflate în suspensie în atmosferă,
exploatările carbonifere la zi, minele, marea etc.
15
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
16
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
17
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
4.1.- Următoarele documente normative conţin prevederi care, prin menţionarea lor în acest text,
constituie prevederi valabile pentru prezentul normativ. La momentul publicării prezentului
normativ, ediţiile indicate erau în vigoare.
Standarde
18
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
5.1.1.- Izolaţia reţelelor electrice trebuie să reziste, atât în condiţii meteorologice favorabile, cât
şi în condiţii meteorologice nefavorabile, la următoarele categorii de solicitări electrice:
- tensiunea cea mai ridicată a reţelei (Us), care poate apărea în condiţii normale de
funcţionare a reţelei;
- supratensiunile temporare de frecvenţă industrială;
- supratensiunile cu front lent (supratensiuni ce pot fi echivalate ca formă cu forma unui
impuls de comutaţie standardizat - definit la pct. 3.10.b );
- supratensiunile cu front rapid (supratensiuni ce pot fi echivalate ca formă cu forma unui
impuls de trăsnet standardizat - definit la pct. 3.10.c );
- supratensiunile cu front foarte rapid (conform SR CEI 60071-1:1996, caracteristicile
acestei categorii de supratensiuni sunt specificate de comitetele tehnice de echipamente respective).
În tabelul 5.1 sunt specificate valorile de calcul ale factorului de supratensiune de comutaţie
pentru reţelele electrice de 110÷750 kV din România (valorile în unităţi relative ale supratensiunilor
de comutaţie fază-pământ - definte conform pct. 3.15).
Tabelul 5.1
Valori de calcul ale factorului de supratensiune de comutaţie (KC)
5.1.2.- Alegerea izolaţiei reţelelor electrice se face ţinând seama de tensiunile de ţinere nominale
precizate în tabelele 5.2 şi 5.3, corespunzătoare solicitărilor electrice menţionate la pct. 5.1.1,
diferenţiat pe domenii de tensiune (conform standardului SR CEI 60071-1:1996), şi anume:
19
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul 5.2
Nivelurile de izolaţie nominale pentru domeniul I de tensiuni (1 kV ≤ Us ≤ 245 kV)
Tabelul 5.3
Nivelurile de izolaţie nominale pentru domeniul II de tensiuni ( Us >245 kV)
20
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
3
) se recomandă să se utilizeze numai în cazuri excepţionale când există riscuri de defect
la supratensiuni de comutaţie între faze mai mari decât cele admise;
4
) valorile nu sunt specificate în SR CEI 60071-1:1996, dar vor fi avute în vedere la
elaborarea documentaţiilor pentru procurarea de echipamente;
5
) valori utilizate pentru transformatoarele de putere şi distanţele de izolare în aer;
6
) valori utilizate pentru toate echipamentele cu excepţia transformatoarelor de putere.
Tabelul 5.4
Nivelurile nominale de ţinere a izolaţiei neutrului transformatoarelor
Numărul de izolatoare nţ dintr-un lanţ (cu armături de protecţie, atunci când este cazul), ţinând
seama de tensiunile de ţinere pentru izolaţiile autoregeneratoare specifice domeniului de tensiuni în
care se încadrează linia (indicate în tabelele 5.2 şi 5.3), se determină cu relaţia:
În cazul în care se dispune de date privind tensiunile de ţinere ale lanţurilor de izolatoare
(rezultate din probe), nţ se obţine înmulţind numărul de izolatoare corespunzător tensiunii de ţinere,
normate pentru reţeaua respectivă, cu coeficientul de siguranţă menţionat mai sus.
21
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Numărul de izolatoare np din lanţ, ţinând seama de comportarea lanţului în condiţii de poluare,
se determină cu relaţia:
λc ⋅ Us
np = ( 5.2 )
L
unde:
λc este lungimea liniei de fugă specifică, indicată pentru zona de poluare prin care trece
linia (tabelul 5.5);
L - lungimea liniei de fugă a unui izolator, în cm;
Us - tensiunea cea mai ridicată a reţelei, în kV.
Numărul de izolatoare dintr-un lanţ, N, rezultă considerând valoarea cea mai mare a numărului
de izolatoare, calculate cu relaţiile de mai sus:
Dacă prin calcule se obţine np mult mai mare (mai mult de 20-25%) decât nţ, rezultă că
izolatoarele respective nu corespund zonei de poluare prin care trece linia şi trebuie înlocuite cu
izolatoare cu lungimea liniei de fugă mărită.
În timpul exploatării se poate funcţiona cu până la 15% din numărul N de izolatoare deteriorate
din lanţul de izolatoare, respectându-se prevederile PE 127/1983.
Tabelul 5.5
Lungimea liniei de fugă specifică (cm/kV)
Note: 1.- Tabelul se referă la toate tipurile de izolatoare de exterior din ceramică şi din sticlă,
situate între faze şi pământ, iar valorile reprezintă raportul dintre linia de fugă măsurată între fază şi
pământ şi valoarea efectivă a tensiunii cea mai ridicată a reţelei. În cazul izolatoarelor situate între
faze (de exemplu distanţiere între faze) valorile liniei de fugă specifice minime de multiplică cu
3 (în cazul reţelelor trifazate).
2.- În cazuri excepţionale de poluare excesivă, o linie de fugă specifică de 3,1 cm/kV
poate fi insuficientă. În baza experienţei de exploatare şi/sau a încercărilor de laborator, se poate
utiliza o valoare a liniei de fugă specifice mai mare sau poate fi avută în vedere spălarea sau
ungerea izolaţiei (a se vedea şi pct. 5.1.4.4).
3.- Valorile din tabel pot fi utilizate ca valori minimale şi în cazul izolatoarelor de
exterior compozite dacă în standardele CEI (EN) nu sunt specificate valori specifice acestor tipuri
de izolatoare.
5.1.3.2.- Stabilirea intervalelor minime de izolare între conductoarele active şi părţile metalice
ale stâlpilor legate la pământ se face în condiţii impuse de :
a) tensiunea cea mai ridicată a reţelei Us;
b) solicitările produse de supratensiunile de comutaţie (supratensiuni cu front lent);
c) solicitările produse de supratensiunile de trăsnet (supratensiuni cu front rapid).
22
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Intervalele minime de izolare în cazul în care conductoarele active sunt susţinute de lanţuri de
izolatoare ce pot devia sub acţiunea vântului se aleg astfel încât să nu fie mai mici decât
următoarele intervale minime:
a) S1 - determinat din condiţii de funcţionare normală la tensiunea cea mai ridicată a
reţelei, lanţul de izolatoare fiind supus acţiunii vântului maxim (VM - valoarea maximă a vitezei
vântului), considerat pentru regiunea respectivă;
b) S1c - determinat de solicitările produse de supratensiunile de comutaţie, lanţul de
izolatoare fiind supus acţiunii unui vânt având viteza egală cu 40% din viteza vântului maxim
considerat pentru regiunea respectivă;
c) S1a - determinat de solicitările produse de supratensiunile de trăsnet, lanţul de izolatoare
fiind supus acţiunii unui vânt având viteza de 10 m/s.
Se consideră că vântul acţionează perpendicular pe conductoarele active.
Pentru lanţurile în V dimensionarea intervalelor minime de izolare se face numai din condiţii
impuse de solicitările produse de supratensiunile de comutaţie şi de trăsnet, această dimensionare
fiind acoperitoare şi pentru celelalte condiţii precizate mai sus.
2 8 ⋅Us
S1 = ⋅ ( 5.5 )
3 2
0 ,88 ⋅ K a ⋅ K 1 ⋅ 3400 − U s
3
unde:
Us este valoarea efectivă a tensiunii celei mai ridicate a reţelei între faze, în kV;
0,88 - coeficientul de corecţie, care ţine seama de caracterul statistic al descărcărilor,
egal cu raportul dintre Uţ şi Umed , după cum urmează:
Uţ = Umed - 4σ = 0,88 Umed ;
σ = 0,03 Umed , unde:
Uţ = tensiunea de ţinere a intervalului, în kV;
Umed = tensiunea medie de amorsare a intervalului, în kV;
σ = valoarea medie a abaterii.
23
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Cu valoarea tensiunii U1c se determină mărimea intervalului de izolare S1c între un conductor
activ şi stâlp, utilizând curbele trasate în figura 5.1.
24
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
S
1.- Vîrf - vîrf 4.- Conductor - pământ S
S
2.- Vîrf - placă S
5.- Conductor - tijă la sol
S
25
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul 5.6
Factori de formă ai intervalelor
Tipul intervalului K1 K2 K3
Interval inel de
gardă-stâlp în
cazul unui lanţ S2 S2 1,40 1,25 550
(simplu sau în
S1 S1
V) sub consolă
Interval inel de
gardă - stâlp în
cazul unui lanţ S3
(simplu sau în S1 S3 S1 1,30 1,20 550
V) în interiorul S2 S2
unei ferestre a
stâlpului
Interval
1,45 1,35 550
conductor-sol S
Interval
conductor-
obiect legat S 1,30 1,10 550
la pământ
(vehicul, clădire, h
etc)
Conductor-
conductor S - 1,50 550
Inel de gardă-
S - 1,60 550
inel de gardă
26
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Aceste metodologii pentru stabilirea mărimii intervalului S1c au caracter determinist şi se aplică
liniilor electrice aeriene cu tensiunea nominală ≤ 245 kV.
În cazul liniilor electrice aeriene cu tensiuni nominale > 245 kV se poate utiliza această metodă
deterministă sau, în cazul în care se dispune de date statistice suficiente privind ţinerea izolaţiei şi
amplitudinea supratensiunilor de comutaţie, se utilizează metodologia statistică prezentată în anexa
1.
În cazul în care există date de laborator, σ poate avea o valoare mai mică (de exemplu, EdF
utilizează pentru σ o valoare egală cu 0,03).
În cazul în care tensiunea de ţinere a lanţurilor de izolatoare Uţ (şi respectiv U50%) este mult mai
mare (10-15%) decât valoarea normală a tensiunii de ţinere corespunzătoare reţelei pentru care este
construită LEA şi nu se admite ca descărcările să se producă între părţile sub tensiune şi elemente
ale stâlpului, în scopul micşorării dimensiunilor stâlpilor LEA şi a coridoarelor de trecere ale
acestora, se pot utiliza eclatoare pe lanţurile de izolatoare, pentru aducerea tensiunii de ţinere ale
lanţurilor de izolatoare la valorile normate. În acest fel se reduc distanţele între conductoarele active
ale LEA şi părţile metalice ale stâlpilor, putându-se realiza LEA compactizarea cu gabarite şi
greutăţi mai reduse.
27
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Se precizează că la proiectarea unei linii electrice aeriene se va adopta acel interval între
conductoarele active şi părţile metalice ale stâlpilor legate la pământ, care respectă simultan cele
trei condiţii prezentate mai sus.
Un exemplu de utilizare a metodologiei prezentate este dat în anexa 3.
28
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
a) distanţelor dintre conductoarele active şi părţile metalice ale stâlpilor, legate la pământ,
determinate mai sus (pct. 5.1.3.2);
b) intervalelor minime de izolare între fazele liniei aflate sub tensiune (conform
metodologiei prezentate la pct. 5.1.3.2); în tabelele 5.1, 5.5 şi 5.6 sunt prezentate elementele
necesare pentru calculul intervalelor minime de izolare între fazele liniei;
c) construcţiei fazei şi distanţelor impuse pentru ca valoarea intensităţii câmpului electric la
suprafaţa conductoarelor pe faza mediană să nu depăşească valoarea de 0,9 E0 (E0 fiind intensitatea
critică de apariţie a fenomenului corona). Valoarea intensităţii câmpului electric la suprafaţa
conductoarelor pe faza mediană şi valoarea intensităţii critice de apariţie a fenomenului corona
(necesare de determinat numai pentru liniile de 400 şi 750 kV) se calculează conform metodologiei
prezentate în PE 151/1986.
Fig. 5.3.- Variaţia distanţei minime între conductorul de protecţie şi conductorul activ
cel mai apropiat în mijlocul deschiderii funcţie de lungimea deschiderii.
5.1.3.5.- Stabilirea distanţelor minime admisibile între conductoarele active şi pământ se face
ţinând seama de:
a) tensiunile nominale de ţinere la impuls de trăsnet (pentru domeniul de tensiuni cu
Us ≤ 245 kV) sau de comutaţie (pentru domeniul de tensiuni cu Us > 245 kV) a lanţului de
izolatoare ales (pct. 5.1.3.1) şi tensiunile de 50% conturnări, stabilite conform indicaţiilor
date la pct. 5.1.3.2;
b) valoarea admisă a intensităţii câmpului electric la 1,8 m de deasupra solului.
29
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Avându-se în vedere caracteristicile constructive şi electrice uzuale ale liniilor electrice aeriene,
valoarea intensităţii câmpului electric la 1,8 m de suprafaţa solului trebuie calculată numai pentru
linii de 750 kV. Calculul se efectuează conform metodologiei prezentate în PE 151/1986.
5.1.3.7.- Distanţele prezentate la pct. 5.1.3.2 ÷ 5.1.3.5 sunt distanţe minime de izolare, care pot
fi mărite conform cerinţelor normativului PE 104/1993.
5.1.3.8.- Caracteristicile electrice ale izolaţiei liniilor pe stâlpi de beton armat nu se deosebesc
de caracteristicile electrice ale izolaţiei liniilor pe stâlpi metalici.
30
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Alegere nivelului de izolaţie în cazul reţelei de 420 kV, în cazul utilizării metodei statistice, se
va face prin verificarea condiţiei ca riscul de defect la comutaţie între fază şi pământ să fie mai mic
de 10-4.
5.2.3.- Nivelurile nominale de ţinere ale izolaţiei recomandate în România sunt în conformitate
cu standardul SR CEI 60071-1:1996 şi sunt prezentate în tabelele 5.2, 5.3 şi 5.4.
Notă: În funcţie de performanţele descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, utilizate pentru
protecţia instalaţiilor, se pot alege echipamente cu niveluri de ţinere a izolaţiei mai coborâte, în
conformitate cu standardul SR CEI 60071-1:1996.
În tabelul 5.2, pentru fiecare valoare de tensiune nominală de ţinere la încercarea de scurtă
durată cu frecvenţă industrială pentru echipamentele cu 1 kV ≤ Us ≤ 36 kV, se dau două valori
31
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
nominale (lista 1 şi lista 2) pentru tensiunea de ţinere la impuls de trănet, corespunzătoare fiecărei
valori a tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.
Alegerea valorilor din lista 1 sau lista 2 se va face ţinând seama de gradul de expunere la
supratensiuni de trăsnet şi de comutaţie, de modul de legare la pământ a neutrului reţelei şi, acolo
unde este cazul, de tipul dispozitivelor de protecţie utilizate contra supratensiunilor.
În tabelul 5.3 se prezintă valorile nivelurilor nominale de ţinere ale izolaţiei pentru echipament
de 400 kV şi 750 kV, alese din SR CEI 60071-1:1996, pentru a corespunde unor scheme de
protecţie optime din punct de vedere tehnico-economic.
32
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
5.2.5.- În cazul coordonării izolaţiei din punctul de vedere al supratensiunilor cu front rapid
trebuie stabilit numărul aparatelor de protecţie şi locul de amplasare, astfel încât tot echipamentul să
fie cuprins în zona de protecţie a aparatajului de protecţie.
5.2.6.- În cazul coordonării izolaţiei din punctul de vedere al supratensiunilor cu front lent
trebuie să se studieze:
a) comportarea echipamentului de comutaţie pentru evitarea apariţiei unor factori de
supratensiuni mai mari de 2,5 pentru tensiuni până la 400 kV inclusiv şi 2,1 pentru reţeaua de 750
kV;
b) posibilitatea descărcătoarelor de a limita supratensiunile şi de a disipa energia
supratensiunilor de comutaţie;
c) realizarea coordonării izolaţiei instalaţiilor de 400 kV în raport cu supratensiunile cu front
lent şi schemele de protecţie a staţiilor, astfel încât la valoarea de calcul a supratensiunii statistice
de 2,2 u.r. riscul de defect la comutaţie în staţie să nu depăşească valoarea limită admisă 10-4.
5.2.8.- Pentru coordonarea izolaţiei liniilor electrice aeriene cu izolaţia echipamentului din
staţie, în cazul liniilor funcţionând temporar la o tensiune inferioară tensiunii nominale pentru care
au fost construite, este necesar ca pe o lungime de 2 ÷ 3 km la intrarea liniei în staţie să se şunteze
numărul de izolatoare ce depăşesc numărul normal corespunzător treptei de tensiune la care
funcţionează temporar linia.
5.2.9.- Dacă din diverse motive (de exemplu, poluarea), pe diverse porţiuni LEA se echipează
cu lanţuri de izolatoare, având tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet (1,2/50 μs)
majorată faţă de cea considerată la proiectarea staţiei adiacente, în funcţie de locul cu izolaţie
majorată şi de valoarea acestei majorări, se va proceda astfel:
a) dacă porţiunea respectivă se află la distanţă mai mare de 3 km de staţie, indiferent de valoarea
majorării, sau la distanţe până la 3 km dar majoararea este mai mică de 30 %, nu este necesară
adoptarea unor măsuri speciale de protecţie a echipamentului din staţie împotriva supratensiunilor
de trăsnet;
33
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
b) dacă porţiunea respectivă este până la 3 km şi majorarea este mai mare de 30 % este necesar
să se verifice schema de protecţie a staţiei, în vederea asigurării unei protecţii eficiente a întregului
echipament din staţie.
5.2.12.- Valorile minime pentru distanţele între faze, corespunzătoare nivelurilor nominale de
ţinere din tabelul 5.3, sunt indicate în normativele PE 101/1985 şi PE 151/1986.
6.1.1.- Liniile electrice aeriene de 110 kV, 220 kV, 400 kV şi 750 kV trebuie să fie protejate pe
toată lungimea lor împotriva loviturilor directe de trăsnet, prin conductoare de protecţie.
Liniile electrice aeriene de 3 ÷ 35 kV nu trebuie să se protejeze în mod special împotriva
loviturilor directe de trăsnet.
6.1.2.- Nu trebuie utilizate conductoare de protecţie la liniile electrice aeriene de 110 kV, 220
kV şi 400 kV în următoarele cazuri:
a) în sectoarele cu depuneri intense de chiciură, în care montarea conductoarelor de protecţie
necesită costuri mari de investiţii, nejustificate economic;
b) în zonele în care solul are o rezistivitate mare (ρ ≥ 10 5 Ω m).
În cazul în care nu se pot utiliza conductoare de protecţie din motivele precizate la pct. a şi b de
mai sus, se va analiza tehnic şi economic necesitatea şi oportunitatea utilizarii pe LEA 110÷400
kV a unor soluţii suplimentare de reducere a numărului de întreruperi în funcţionare a LEA
respective (de exemplu montarea pe linii de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi
metalici).
α = 200 ÷ 300
La liniile electrice aeriene de 110 kV şi 220 kV simplu şi dublu circuit şi de 400 kV simplu
circuit, unghiul de protecţie va fi de maximum 300 pe toată lungimea liniei, dacă înălţimea stâlpilor
nu depăşeşte 40 m. Pentru înălţimi mai mari, unghiul de protecţie se alege conform tabelului 6.3.
La liniile electrice aeriene de 750 kV simplu circuit, unghiul de protecţie va fi de maximum 200
pe toată lungimea liniei.
34
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
La liniile electrice aeriene de 400 kV dublu circuit, unghiul de protecţie va fi de maximum 200
pe toată lungimea liniei, dacă înălţimea stâlpilor nu depăşeşte 50 m. Pentru înălţimi mai mari,
unghiul de protecţie se alege conform tabelului 6.3.
Pentru stâlpii pe care este necesar să se monteze două conductoare de protecţie aşezate în plan
orizontal, distanţa pe verticală între conductoarele de protecţie şi conductorul activ mijlociu trebuie
să fie de minimum a/4, unde a este distanţa pe orizontală între conductoarele de protecţie.
Unghiul de protecţie la intrările liniilor electrice aeriene în staţii electrice este reglementat la
pct. 7.2.23.
6.1.4.- a) La liniile electrice aeriene de 110 kV, 220 kV şi 400 kV conductoarele de protecţie se
leagă la pământ la fiecare stâlp şi la prizele de pământ ale staţiilor de la capetele liniei electrice
respective (legătura se poate realiza prin elementele conductoare ale stâlpului, iar priza de legare la
pământ poate fi artificială sau naturală).
6.1.5.- În cazul liniilor electrice aeriene protejate cu conductoare de protecţie (integral sau pe
porţiuni) vor fi admise următoarele valori ale curenţilor de protecţie în cazul loviturii de trăsnet în
stâlp:
a) 150 kA pentru linii electrice aeriene de 400 kV şi 750 kV;
b) 100 kA pentru linii electrice aeriene de 220 kV;
c) 50 kA pentru linii electrice aeriene de 110 kV;
d) 25 kA pentru linii electrice aeriene de 20 kV.
6.1.6.- Legarea la pământ a stâlpilor liniilor electrice aeriene trebuie să se realizeze conform
STAS 12604/4-89 şi STAS 12604/5-90.
În funcţie de rezistivitatea solului, rezistenţa prizei de pământ a fiecărui stâlp la curenţii de
frecvenţă industrială nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 6.1.
În cazul liniilor de 750 kV, rezistenţa prizei de pământ a fiecărui stâlp la curenţii de frecvenţă
industrială nu trebuie să depăşească valoarea de 10 Ω.
35
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul 6.1
Rezistenţa prizelor de pământ ale stâlpilor liniilor electrice aeriene în funcţie
de rezistivitatea solului
Rezistivitatea solului (Ω cm) Rezistenţa maximă de legare la pământ
pentru tensiunea (Ω):
U ≤ 110 kV U > 110 kV
- până la 104 inclusiv 10 101)
- peste 104 până la 5.104 inclusiv 15 10
- peste 5.104 până la 105 inclusiv 20 15
- peste 105 30 202)
6.1.7.- Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a fiecărui stâlp din beton armat sau metalic, cu
conductoare de protecţie legate la pământ, se verifică cu relaţia:
Ut
Ri = ( 6.1 )
(1 − k ) ⋅ I t
unde:
Uţ este tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet a izolaţiei liniei, în kVmax. ;
It - valoarea admisă a curenţilor de trăsnet, în cazul loviturii directe de trăsnet în stâlp,
pentru a se evita apariţia conturnărilor inverse, în kA;
k - coeficientul de cuplaj între conductorul de protecţie şi cel mai îndepărtat conductor
activ.
Coeficientul de cuplaj k (fără considerarea fenomenului corona) între conductorul de protecţie şi
conductorul activ se poate calcula cu relaţia:
k = lg (D′/d)/lg(2h/r) ( 6.2 )
unde:
D′ este distanţa dintre conductorul activ şi imaginea conductorului de protecţie faţă de
suprafaţa solului:
d - distanţa dintre conductorul activ şi conductorul de protecţie;
h - înălţimea medie a conductorului de protecţie faţă de sol;
r - raza conductorului de protecţie.
36
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
6.1.9.- Pentru reducerea numărului de declanşări la lovituri de trăsnet a liniilor electrice aeriene
de 110 kV cu patru circuite este necesar să se realizeze prize de legare la pământ a stâlpilor, astfel
încât rezistenţa acestora să fie de 5 ÷10 Ω.
6.2.- Prevederi specifice privind protecţia punctelor slabe ale liniilor electrice aeriene
6.2.2.- Intersecţiile liniilor electrice aeriene trebuie realizate astfel, încât să nu constituie puncte
slabe faţă de restul izolaţiei.
Distanţele minime pe verticală între conductoarele liniilor electrice aeriene ale căror trasee se
intersectează (între conductoarele active sau între conductoarele active şi conductoarele de
protecţie) trebuie să fie cel puţin egale cu cele prevăzute în normativul PE 104/1993.
În scopul realizării siguranţei în funcţionare pentru intersecţiile liniilor electrice aeriene de
110÷750 kV, este necesară îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:
a) liniile electrice aeriene care supratraversează să fie prevăzute cu conductor de protecţie;
b) rezistenţele prizelor de legare la pământ ale stâlpilor care limitează deschiderea să fie mai
mici de 20 Ω;
c) intersecţia să se realizeze, pe cât posibil, cât mai aproape de stâlpul liniei care
supratraversează.
În situaţia în care nu se pot îndeplini primele două condiţii, se recomandă ca distanţele minime
pe verticală, recomandate de PE 104/1993, să fie mărite cu 2 m.
6.2.5.- Pentru ca prin intercalarea unui cablu într-o linie electrică aeriană să nu se creeze puncte
slabe, este necesar ca tensiunea nominală de ţinere a izolaţiei cablului să fie mai mare decât cea a
izolaţiei liniei aeriene.
37
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
În cazul în care tensiunea nominală de ţinere a izolaţiei cablului este mai mică decât tensiunea
de 50% conturnări a izolaţiei liniei electrice aeriene cu până la 40%, se va proteja izolaţia cablului
cu un set de descărcătoare cu rezistenţă variabilă montat pe una din extremităţile cablului, când
lungimea cablului intercalat este mai mică decât valoarea indicată în tabelul 6.2.
Tabelul 6.2
Lungimile cablului care asigură autoprotecţia în schema ″linie electrică
aeriană - cablu - linie electrică aeriană″ *)
Note:*) - Parametrii de calcul pentru cabluri se vor lua din cataloagele de fabricaţie sau din
măsurători.
- Parametrii pentru linii vor fi calculaţi ţinându-se seama de caracteristicile geometrice
şi electrice ale acestora.
- Pentru valorile intermediare se fac interpolări.
6.2.6.- Stâlpii supraînălţaţi care se instalează la capetele deschiderilor pentru traversări de râuri
sau defileuri, la transpuneri de faze etc., trebuie să aibă un nivel de protecţie împotriva
supratensiunilor de trăsnet cel puţin egal cu cel al stâlpilor normali ai aceleiaşi linii. În acest scop
este necesar ca stâlpii supraînălţaţi:
a) să se protejeze cu conductoare de protecţie, care să asigure, în funcţie de înălţimea stâlpului,
unghiurile de protecţie mai reduse decât valorile din tabelul 6.3.
b) să aibă valoarea rezisteţelor prizelor de legare la pământ, măsurată la 50 Hz, mai mică decât:
- 5 Ω pentru linii de 110 kV şi 220 kV la stâlpi mai înalţi de 40 m;
- 5÷10 Ω pentru linii de 400 kV şi 750 kV la stâlpi mai înalţi de 80 m.
Tabelul 6.3
Unghiurile de protecţie pentru stâlpi supraînălţaţi
6.2.7.- Stabilirea protecţiei stâlpilor speciali trebuie să se facă în urma unui calcul tehnico-
economic, în care să se ţină seama de condiţiile climaterice ale regiunii prin care trece linia.
Protecţia stâlpilor speciali se realizează prin întărirea izolaţiei, reducerea rezistenţei prizei de
legare la pământ faţă de restul stâlpilor sau prin montarea de descărcătoare cu rezistenţă variabilă.
38
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.1.1.- Instalaţiile exterioare având tensiuni nominale mai mici sau egale cu 20 kV (staţii de
conexiune, cabine de secţionare sau posturi de transformare cu suprafaţă redusă) nu se protejează
special împotriva loviturilor de trăsnet.
7.1.2.- Instalaţiile exterioare, având tensiuni mai mari de 20 kV, trebuie protejate împotriva
loviturilor directe de trăsnet prin paratrăsnete verticale şi/sau orizontale, legate la centura de legare
la pământ a staţiei.
Alegerea tipului de paratrăsnet, precum şi modul de amplasare a acestora se vor face pe baza
unui calcul tehnico-economic, ţinându-se seama de:
- distanţele dintre cadrele staţiei;
- distanţele între echipamente;
- înălţimea stâlpilor;
- zonele de protecţie asigurate de paratrăsnetele verticale şi orizontale (în conformitate cu
capitolul XII);
- cheltuielile de întreţinere şi reparaţii (vopsirea periodică etc).
La instalaţiile cu tensiuni de 110 kV, 220 kV, 400 kV şi 750 kV, paratrăsnetele se montează pe
cadrele instalaţiei respective. În calculul zonelor de protecţie se poate avea în vedere şi efectul de
protecţie al stâlpilor terminali.
Instalarea paratrăsnetelor verticale pe construcţiile staţiilor de 110 kV se poate efectua în funcţie
de rezistivitatea echivalentă a solului în sezonul ploios, şi anume:
- până la 1000 Ωm, indiferent de suprafaţa conturului de legare la pământ a staţiei;
- între 1000 şi 2000 Ωm, atunci când suprafaţa conturului de legare la pământ a staţiei este
egală sau mai mare de 10.000 m2.
De la suportul construcţiei cu paratrăsnet a staţiei de 110 kV trebuie să se asigure răspândirea
curentului de trăsnet pe magistralele de legare la pământ pe cel puţin două-trei direcţii. În afară de
aceasta, trebuie instalaţi unul-doi electrozi verticali de 3 ÷5 m lungime, la o distanţă de suportul pe
care este instalat paratrăsnetul mai mare decât lungimea electrodului.
39
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.1.3.- În cazul unor staţii de transformare noi, paratrăsnetele pot fi instalate pe portalurile
transformatoarelor, bobinelor de reactanţă şi pe construcţii ale staţiei îndepărtate de acestea, la o
distanţă mai mică de 15 m pe calea de curent, atunci când rezistivitatea echivalentă a pământului în
sezonul ploios nu este mai mare de 350 Ωm şi cu respectarea următoarelor condiţii:
a) la toate înfăşurările transformatoarelor până la 35 kV se montează descărcătoare cu rezistenţă
variabilă, la o distanţă de maximum 5 m pe calea de curent;
b) este necesar să se asigure scurgerea curentului de trăsnet din paratrăsnet pe cel puţin trei-
patru magistrale de legare la pământ;
c) pe magistralele de legare la pământ, la distanţa de 3÷5 m de suportul paratrăsnetului, trebuie
amplasaţi doi-trei electrozi verticali de 3÷5 m lungime;
d) la staţiile cu tensiunea cea mai înaltă de până la 110 kV (inclusiv), în cazul amplasării
paratrăsnetelor pe portalul transformatorului, rezistenţa de legare la pământ a acestuia nu trebuie să
depăşească 4 Ω, neţinând seama de priza de pământ a restului staţiei;
e) legăturile la pământ ale descărcătoarelor şi transformatoarelor la priza de pământ a staţiei se
recomandă să se efectueze în apropiere una de alta sau să se execute astfel ca locul de racordare a
descărcătorului la priza staţiei să se afle între punctele de legătură ale portalului cu paratrăsnet şi ale
transformatorului.
7.1.4.- Distanţa în aer între elementele legate la pământ şi elementele aflate sub tensiune ale
instalaţiei trebuie să fie mai mare decât distanţa la care s-ar produce străpungerea, la o tensiune
considerată egală cel mult cu tensiunea de conturnare a lanţurilor de izolatoare.
7.1.6.- Protecţia împotriva loviturilor directe de trăsnet este obligatorie pentru construcţiile
înalte din incinta centralelor şi staţiilor electrice (coşuri de fum, castele de apă etc.), pentru
rezervoarele ce conţin substanţe combustibile şi pentru clădiri în care sunt depozitate cantităţi mari
de materiale combustibile.
Dispozitivele de captare, de coborâre şi prizele de legare la pământ se vor monta direct pe aceste
instalaţii, conform normativului pentru proiectarea şi executarea construcţiilor din punctul de
vedere al prevenirii incendiilor (NPSI) şi normativului pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor de paratrăsnet pentru construcţii (I 20/2000).
40
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.2.1.- La alegerea unei scheme de protecţie a unei instalaţii electrice împotriva undelor de
supratensiune de trăsnet, care se propagă de pe linia electrică, trebuie respectate condiţiile de
coordonare a izolaţiei (conform capitolului V).
Schemele de protecţie ale staţiilor trebuie să cuprindă măsuri de protecţie de bază şi măsuri de
protecţie suplimentare pe liniile electrice aeriene, la intrarea acestora în staţii.
a) Protecţia de bază se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă variabilă. Protecţia de bază
trebuie să asigure protejarea integrală a echipamentului din instalaţie, în cazul întreruptorului de
linie închis, împotriva undelor de supratensiune de trăsnet, care se propagă de pe linie în staţie, ca
urmare a loviturilor de trăsnet în linie.
b) Protecţii suplimentare pentru intrările liniilor electrice aeriene se realizează prin:
- montarea conductoarelor de protecţie;
- montarea de paratrăsnete la intrarea în staţie;
- montarea de descărcătoare cu rezistenţă variabilă.
Alegerea acestor măsuri este determinată de tensiunea nominală a reţelei, importanţa şi
regimurile de funcţionare ale instalaţiei ce trebuie protejată, precum şi de indicele cronokeraunic al
zonei în care este amplasată instalaţia.
7.2.2.- Pentru instalaţiile electrice cu tensiuni nominale până la 400 kV, inclusiv, la amplasarea
descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă din condiţii de supratensiuni de trăsnet, trebuie să se asigure
în regimurile normale de funcţionare ale instalaţiei o marjă de siguranţă de 20 %, ceea ce înseamnă
că trebuie să se respecte la bornele fiecărui echipament din staţie următoarea condiţie: amplitudinea
maximă a supratensiunilor de trăsnet de la bornele acestuia, multiplicată cu factorul convenţional de
siguranţă γa = 1,2 la supratensiuni de trăsnet, trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu tensiunea
nominală de ţinere a echipamentului la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 μs). Pentru celelalte
regimuri de funcţionare ale instalaţiilor se poate admite o marjă de siguranţă cuprinsă între
10÷20%.
Pentru staţiile de 750 kV, marja de siguranţă în regimurile normale de funcţionare ale instalaţiei
este de 10%. Pentru celelalte regimuri de funcţionare ale instalaţiilor se poate admite în cazul
acestor staţii o marjă de siguranţă cuprinsă între 5÷10%.
7.2.4.- Protecţia echipamentului din celula de linie, cuprins între polul întreruptorului de linie şi
linie, în ipoteza întreruptorului de linie deschis, trebuie să se realizeze cu descărcătoare cu
41
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
rezistenţă variabilă în cazul liniilor electrice aeriene de 110 kV şi 220 kV cu dublă alimentare care
funcţionează timp îndelungat deconectate la unul din capete.
7.2.5.- Protecţia autotransformatorului contra undelor de supratensiune trebuie să se realizeze
prin montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, fără aparate de comutaţie la bornele fiecărei
înfăşurări (figura 7.1).
Alegerea caracteristicilor descărcătoarelor trebuie să se facă cu relaţiile:
⎡U ⎛ 1 ⎞⎤
U rez,IT ≤ 0,91 ⋅ ⎢ înc.MT ± U fIT ⎜⎜1 − ⎟⎥ ; ( 7.1 )
⎢⎣ kIM ⎝ kIM ⋅ k ⎟⎠⎥⎦
⎡U ⎛ k ⎞⎤
U rez,MT ≤ 0,91 ⋅ ⎢ înc.IT ± U fMT ⎜⎜1 − ⎟⎥ ; ( 7.2 )
⎣⎢ kMI ⎝ kMI ⎟⎠⎦⎥
unde: Uînc.MT , Uînc.IT sunt tensiunile de încercare la impuls de tensiune de trăsnet, atât pentru
izolaţia internă, cât şi pentru izolaţia externă a înfăşurărilor de medie
tensiune (MT) şi de înaltă tensiune (IT);
kIM , kMI - coeficienţi de transmitere ai supratensiunilor din înfăşurarea de înaltă
tensiune în înfăşurarea de medie tensiune (kIM), respectiv din înfăşurarea
de medie tensiune în înfăşurarea de înaltă tensiune (kMI);
Urez.IT , Urez.MT - tensiunile reziduale nominale pe descărcătoare DRV1 şi, respectiv, DRV2
UfIT , UfMT - tensiunile de fază la înaltă tensiune şi, respectiv, la medie tensiune;
k - raportul de transformare definit de relaţia:
Notă: 1) Semnele + sau - se aleg în funcţie de semnul expresiei din paranteza rotundă, în aşa
fel ca valoarea membrului drept să fie minimă.
2) Simbolurile IT, MT, JT sunt definite în raport cu tensiunile înfăşurărilor
transformatorului şi nu în raport cu tensiunile convenţionale ale reţelei.
3) Coeficienţii de transmitere şi supratensiunilor kIM şi respectiv, kMI se indică de
către constructorul de echipament şi se pot determina experimental.
unde: Uţ este tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet a izolaţiei înfăşurării respective;
kT1 şi kT2 - rapoartele tensiunilor de încercare definite de relaţiile:
42
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
MT IT
DRV2 DRV1
JT DRV3
Tabelul 7.1
Lungimea cablului care asigură autoprotecţia în schema ″linie electrică
aeriană - cablu - transformator″.
Raportul γ dintre impedanţa Lungimea cablului (m), care asigură autoprotecţia în cazul în
caracteristică a LEA şi cea a care raportul dintre tensiunea de 50% conturnări a izolaţiei
cablului liniei şi tensiunea nominală de ţinere a cablului este:
1 1,2 1,4
10 1000 1100 1300
20 450 600 760
40 250 300 350
7.2.9.- În posturile de transformare, la care lungimea cablului este mai mică decât lungimile
prezentate în tabelul 7.1 protecţia se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de
oxizi metalici care se vor monta în postul de transformare. Dacă din motive de spaţiu, aceste
descărcătoare nu se pot monta în post, protecţia contra supratensiunilor de trăsnet se va realiza prin
43
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.2.10.- Bornele de legare la pământ ale descărcătoarelor şi ale transformatoarelor se vor lega la
mantaua cablului pe drumul cel mai scurt, iar mantaua cablului se va lega la pământ la ambele
capete, în cazul în care cablul permite acest lucru.
De asemenea, se recomandă ca suporturile izolatoarelor liniilor electrice aeriene să se lege de
pământ pe o distanţă de minimum 200 m de la joncţiunea ″linie electrică aeriană - cablu″, prizele de
pământ ale stâlpilor având o rezistenţă de maximum 10 Ω.
7.2.11.- Se va evita rămânerea în schema de funcţionare ″linie electrică aeriană - cablu în gol″.
În cazul în care această cerinţă nu se poate respecta, se va monta un set de descărcătoare cu
rezistenţă variabilă pe joncţiunea ″linie electrică aeriană - cablu″.
7.2.12.- În cazul în care sunt instalate descărcătoare cu coarne în cadrul instalaţiilor existente
trebuie respectate următoarele condiţii tehnice pentru optimizarea funcţionării reţelei:
a) folosirea reanclanşării automate rapide (RAR) cu unul-două cicluri şi a protecţiei rapide;
b) folosirea protecţiei maximale sensibile la duble puneri la pământ;
c) verificarea stabilităţii termice la scurtcircuite a descărcătoarelor cu coarne;
d) valoarea rezistenţei prizei de pământ a descărcătoarelor cu coarne nu trebuie să
depăşească 10 Ω.
În tabelul 7.2 sunt date reglajele pentru descărcătoarele cu coarne existente în posturile de
transformare şi pe liniile electrice aeriene, folosite ca protecţie suplimentară.
Tabelul 7.2
Reglajele pentru descărcătoarele cu coarne montate la posturile de transformare
şi pe liniile electrice aeriene ca protecţie suplimentară
Tensiunea nominală Reglajul conform tipului de descărcător (mm)
a reţelei (kV) În postul de transformare Pe linie pentru protecţia
suplimentară
*) **)
Tipul d1+d2 Tipul d Tipul d1+d2*) Tipul d**)
6 10+10 10 20+20 20
10 18+18 20 25+25 30
15 23+23 30 30+30 40
20 30+30 40 40+40 55
25 40+40 65 55+55 85
35 50+50 80 60+60 110
Note: *) Descărcătoare cu coarne cu două intervale cu electrod antipasăre;
**) Descărcătoare cu coarne cu un singur interval disruptiv.
7.2.13.- Protecţia instalaţiilor electrice din staţiile electrice cu tensiuni nominale până la 35 kV,
inclusiv, trebuie să se realizeze după cum urmează:
a) se montează câte un set de descărcătoarele cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici pe
barele colectoare de medie tensiune ale staţiilor de transformare şi la bornele de medie tensiune ale
transformatoarelor de IT/MT;
44
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.2.14.- Protecţia instalaţiilor electrice cu conexiuni ″linie electrică aeriană - cablu″ se face
conform prevederilor de la pct. 7.2.13, ţinându-se seama şi de prevederile de la pct. 7.2.8÷7.2.11.
7.2.15.- Reţelele electrice formate numai din cablu nu sunt supuse la loviturile directe de trăsnet
şi nu este necesară protecţia lor cu descărcătoare împotriva supratensiunilor de trăsnet.
7.2.16.- În cazul în care sunt instalate descărcătoare cu coarne în cadrul instalaţiilor existente,
trebuie respectate următoarele condiţii tehnice pentru optimizarea funcţionării reţelei:
a) folosirea reanclanşării automate rapide (RAR) cu unul-două cicluri şi a protecţiei rapide;
b) folosirea protecţiei maximale sensibile la duble puneri la pământ;
c) verificarea stabilităţii termice la scurtcircuite a descărcătoarelor cu coarne;
d) valoarea rezistenţei prizei de pământ a descărcătoarelor cu coarne nu trebuie să
depăşească 10 Ω.
În tabelul 7.3 sunt date reglajele intervalelor de amorsare pentru descărcătoarele cu coarne
folosite la protejarea intrărilor în instalaţiile existente cu tensiuni nominale de 6÷35 kV.
Tabelul 7.3
Reglajul intervalului de amordare pentru descărcătoare cu coarne folosite
în instalaţiile cu tensiuni nominale de 6 ÷35 kV, la protejarea intrărilor
45
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
7.2.22.- Descărcătoarele cu rezistenţă variabilă trebuie să fie legate pe calea cea mai scurtă la
circuitul de legare la pământ al staţiei.
46
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
- La liniile electrice aeriene, la care din considerentele arătate la pct. 6.1.2 nu se montează
conductoare de protecţie pe întreaga linie, trebuie să se monteze conductoare de protecţie de
aproximativ 2 km la intrarea liniei în staţie.
- Rezistenţele prizelor de legare la pământ nu trebuie să depăşească 10 Ω.
b) - La liniile de 110 kV şi 220 kV cu dublă alimentare (care funcţionează buclat), pentru
situaţiile în care funcţionează deconectate la unul din capete, trebuie să se monteze pe linie, la
intrarea în staţie, un set de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pentru protecţia echipamentului de
linie deconectat de la barele staţiei.
c) - În cazul liniilor radiale sau cu dublă alimentare (care funcţionează buclat), pentru situaţiile
în care nu funcţionează, de regulă, deconectate la unul din capete nu este necesară protejarea prin
descărcătoare a echipamentului din celula de linie.
7.2.24.- Protecţia staţiilor de 110 kV, 220 kV şi 400 kV, având la intrare joncţiuni ″linie
electrică aeriană - cablu″, se face conform prevederilor de la pct. 7.2.19, 7.2.20 şi 7.2.21.
În cazul schemelor de tip “linie electrică aeriană - cablu - transformator”, protecţia izolaţiei
transformatorului şi a cablului se realizează prin montarea unui set de descărcătoare cu rezistenţă
variabilă la bornele transformatorului.
În cazul în care, din motive de spaţiu, nu se pot monta descărcătoare la bornele
transformatorului, acest set de descărcătoare se va monta pe joncţiunea ″linie electrică aeriană -
cablu″.
7.2.25.- Se va evita rămânerea în schema de funcţionare ″linie electrică aeriană - cablu în gol″.
În cazul în care această cerinţă nu se poate respecta, se va asigura protecţia cablului, conform
cerinţelor de la pct. 7.2.23.b.
47
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
8.2.- Pentru întreruptoare, curentul capacitiv ce trebuie să fie deconectat fără să se producă
supratensiuni mai mari de 2,5 Uf este:
- 35 A la tensiunea de 110 kV;
- 130 A la tensiunea de 220 kV;
- 400 A la tensiunea de 400 kV.
În cazul tensiunii de 750 kV, curentul capacitiv limită ce trebuie să fie deconectat, fără să se
producă supratensiuni de comutaţie mai mari de 2,1⋅ Uf (2,1⋅ 787/ 3 ), este de 1000 A.
8.4.- Pentru asigurarea unui risc de defect la comutaţie cât mai redus, se recomandă utilizarea
întreruptoarelor cu rezistenţă de preinserţie. Stabilirea necesităţii montării acestui tip de
întreruptor se va face pe baza unei analize tehnico-economice, ce impune cunoaşterea valorilor
maxime ale supratensiunilor de comutaţie posibile să apară, reducerea acestora datorită rezistenţelor
de preinserţie de diferite valori, riscul de defect la comutaţie.
8.5.- Pentru transformatoarele cu izolaţie degresivă, funcţionând în reţele cu neutrul legat efectiv
la pământ, trebuie să se asigure o protecţie corespunzătoare a neutrului în cazul funcţionării
transformatorului cu neutrul izolat. Această protecţie se asigură cu descărcătoare cu rezistenţă
variabilă, alese în mod corespunzător, în funcţie de nivelul nominal de izolaţie a neutrului
transformatorului (conform pct. 5.2.4) şi de tensiunile maxime, care pot să apară pe neutru, ţinându-
se seama de tipul întreruptorului folosit şi de posibilitatea rămânerii acestuia într-un număr
incomplet de faze.
8.6.- Pentru evitarea solicitării izolaţiei bornelor de nul, care rămân nelegate la pământ, şi a
descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă de pe neutrul transformatoarelor de 110 ÷750 kV, sunt
necesare:
a) evitarea regimului de funcţionare în gol în număr incomplet de faze a transformatoarelor ;
b) scoaterea într-un timp cât mai scurt (1÷2 min) de sub tensiune a transformatoarelor,
alimentate în număr incomplet de faze (protecţia contra funcţionării cu număr incomplet de faze).
48
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
8.9.- Pentru evitarea secţionării reţelei, ca urmare a unor comutaţii programate sau intempestive,
în porţiunile de reţea în care nu se îndeplinesc condiţiile de legare efective a neutrului reţelei la
pământ, şi anume:
X0 / X+ < 3 ,
R0 / X+ < 1
8.10.- În cazul staţiilor de racord adânc trebuie să se lege neutrul transformatorului la pământ, în
condiţiile în care puterea de scurtcircuit monofazată realizat ca urmare a legării la pământ este mai
mică decât puterea de scurtcircuit plafon a echipamentului.
În cazul în care, din motive de limitare a puterii de scurtcircuit, este necesar ca transformatorul
să funcţioneze cu neutrul izolat, se impune montarea pe neutru a scurtcircuitarelor rapide.
9.1.1.- Principalele criterii şi cerinţe care trebuie avute în vedere la alegerea unei soluţii de tratare
a neutrului reţelelor electrice de distribuţie de medie tensiune sunt:
- tensiunea, dimensiunile, structura şi caracteristicile reţelei şi echipamentelor:
• tipul reţelei în cauză (reţea aeriană, mixtă sau în cablu), dimensiunile şi arhitectura reţelei
(posibilităţi de buclare), respectiv valoarea curentului capacitiv de punere la pământ a reţelei;
• starea tehnică a izolaţiei (nivelurile de ţinere ale izolaţiilor şi gradul de îmbătrânire a acestora,
respectiv posibilitatea transformării simplelor puneri la pământ în duble puneri la pământ);
• valorile rezistenţelor parcului de prize de pământ;
• condiţiile de mediu în care funcţionează liniile electrice aeriene (poluare, vegetaţie, păsări etc.,
care conduc deseori la defecte trecătoare cu punere simplă la pământ);
- exigenţele consumatorilor referitoare la continuitatea şi calitatea alimentării acestora, eliminarea
întreruperilor de scurtă durată;
- siguranţă în exploatarea reţelei;
- valori cât mai reduse ale supratensiunilor şi curenţilor de defect;
- localizarea rapidă şi selectivă a defectelor şi deconectarea acestora fără intervenţii din partea
pesonalului de exploatare;
- influenţe reduse asupra altor reţele (reţele de telecomunicaţii, căi ferate etc.);
- asigurarea unei protecţii eficiente împotriva accidentelor de persoane şi de animale, respectiv
tensiuni de atingere şi de pas sub limitele admisibile şi durate cât mai reduse de apariţie a unor tensiuni
atingere şi de pas de valori mai ridicate;
49
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
9.1.3.- În cazul în care reţelele electrice de medie tensiune alimentează consumatori speciali, la
care efectele economice ale întreruperilor în alimentare intempestive sunt importante sau se pun în
pericol vieţile oamenilor, soluţia de tratare a neutrului acestor reţele, inclusiv protecţiile şi
automatizările asociate, se vor stabili având în vedere necesitatea evitării acestor întreruperi. În
astfel de situaţii, trebuie să se aibă în vedere o soluţie de tratare a neutrului care să permită funcţionarea
reţelei cu un defect monofazat la pământ pe o durată de timp limitată, până când consumatorii respectivi
îşi pot lua măsurile necesare pentru eliminarea consecinţelor posibile ca urmare a întreruperii
alimentării cu energie electrică. În acest sens, în funcţie de mărimea reţelei (valoarea curentului
capacitiv de punere la pământ a reţelei) se poate funcţiona cu reţeaua cu neutrul izolat sau tratat prin
bobină de compensare. În acest caz, se pot utiliza protecţii prin relee sau automatizări pentru localizarea
defectelor cu acţionare pe semnalizare şi eventual trecerea pe o alimentare de rezervă dacă aceasta nu
conduce, în momentul respectiv, la întreruperea alimentării acestor consumatori.
9.1.4.- Soluţia de funcţionare cu neutrul izolat va fi utilizată în cazul reţelelor electrice aeriene,
mixte sau în cablu de medie tensiune de lungimi reduse, la care curentul capacitiv de punere la pământ
a reţelei are o valoare mai mică sau egală cu 10 A.
Dacă curentul capacitiv de punere la pământ a reţelei electrice legate galvanic are o valoare mai
mare de 10 A, se va adopta una din următoarele două soluţii:
- soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin rezistenţă;
- soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin bobină de compensare.
9.1.5.- Soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin rezistenţă poate fi utilizată în cazul reţelelor
electrice aeriene, mixte sau în cablu cu curenţi capacitivi de punere la pământ mai mari de 10 A.
În reţelele electrice în cablu sau mixte, preponderent în cablu, având curenţi capacitivi de punere la
pământ mai mari de 10 A, se va funcţiona în schema cu neutrul tratat prin rezistenţă.
Rezistoarele de legare la pământ a neutrului reţelei trebuie să asigure o valoare a curentului de
punere la pământ care să permită atât deconectarea rapidă şi selectivă a liniilor afectate de puneri
simple la pământ cât şi păstrarea tensiunilor de atingere şi de pas şi a influenţelor în reţelele învecinate
50
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
sub limitele admisibile normate. În acest sens, rezistorul trebuie să limiteze curentul de scurtcircuit
monofazat pe barele de medie tensiune la următoarele valori:
- 300 A - pentru reţelele electrice aeriene, precum şi pentru reţele mixte cu o valoare a
curentului capacitiv de punere la pământ mai mică de 150 A;
- 600 A - pentru reţelele electrice subterane, precum şi pentru reţele mixte cu o valoare a
curentului capacitiv de punere la pământ mai mare sau egală cu 150 A;
- 1000 A - pentru reţelele electrice subterane realizate din cabluri, atunci când este asigurată
stabilitatea termică a căii de întoarcere a curentului de scurtcircuit monofazat (cabluri cu manta din
plumb, cabluri A2YSY însoţite de un conductor de compensare sau cabluri cu ecrane stabile termic
minim 1000 A, 1 s).
Liniile electrice de medie tensiune sunt prevăzute cu protecţii selective care provoacă declanşarea în
cazul defectelor pe linii, în conformitate cu PE 504/96 şi instrucţiunii tehnice 1E-Ip 35/1-90.
Schemele de conectare a rezistorului la neutrului reţelei electrice de medie tensiune sunt prezentate
în anexa 9, figura A.9.1.
Pentru creşterea calităţii în alimentarea consumatorilor racordaţi la reţelele electrice aeriene sau
mixte cu neutrul tratat prin rezistenţă şi a siguranţei în funcţionare a acestor reţele, se poate adopta
sistemul de automatizare “întreruptor şunt” care asigură eliminarea defectelor monofazate
trecătoare fără deconectarea consumatorilor. Detalii sunt prezentate în anexa 9, pct. A.9.1.3.
9.1.6.- Soluţia de funcţionare cu neutrul tratat prin bobină de compensare poate fi utilizată în cazul
reţelelor aeriene sau mixte (preponderent aeriene) de medie tensiune la care curentul capacitiv de
punere la pământ are o valoare mai mare de 10 A, care alimentează consumatori care admit întreruperi
prin manevre pentru localizarea sectorului de linie cu defect permanent.
Soluţia de tratare a neutrului reţelelor prin bobină de compensare impune:
- Utilizarea de bobine de compensare cu un sistem de reglaj continuu automat care să asigure,
în toate situaţiile, în condiţii de fiabilitate ridicată, o valoare maximă a curentului de defect la locul de
defect de 10 A. În cazul în care aceste condiţii nu pot fi îndeplinite se va opta pentru soluţia de tratare a
reţelei prin rezistenţă.
- Verificarea instalaţiilor de legare la pământ a echipamentelor din reţeaua electrică de
distribuţie de medie tensiune, care trebuie să satisfacă condiţiile impuse de tensiunile de atingere şi de
pas pe durata cât instalaţiile respective sunt afectate atât de punerile simple la pământ cât şi de punerile
duble la pământ. Verificarea se va face şi la condiţiile impuse de stabilitatea termică a prizelor de
pământ.
Liniile de medie tensiune vor fi prevăzute cu protecţii realizate în conformitate cu PE 504/96.
Schemele de conectare a bobinei de compensare la neutrului reţelei electrice de medie tensiune sunt
prezentate în anexa 9, figura A.9.1.
Funcţionarea de durată cu punere la pământ este limitată în timp, de regulă, la durata de efectuare a
manevrelor de izolare a defectului, respectându-se limitele şi condiţiile stipulate în STAS 832-1979.
Cu excepţia cazurilor menţionate la pct. 9.1.3, pentru evitarea transformării simplelor puneri la
pământ permanente în duble puneri la pământ se va avea în vedere utilizarea de soluţii de protecţii prin
relee şi sisteme de automatizări asociate care să permită deconectarea selectivă şi rapidă a punerilor
simple la pământ permanente. În acest sens se poate adopta sistemul de automatizare de conectarea
automată a unui rezistor în paralel cu bobina de compensare pentru selectarea şi declanşarea
defectelor monofazate permanente. Detalii sunt prezentate în anexa 9, pct. A.9.2.4.
9.1.7.- Alegerea sau schimbarea unei soluţii de tratare a neutrului reţelelor de medie tensiune
aeriene sau preponderent aeriene se va face pe baza unor analize tehnico-economice de detaliu, avându-
se în vedere criteriile şi cerinţele evidenţiate la pct. 9.1.1 şi prevederile de la pct. 9.1.2÷9.1.6.
51
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
9.2.1.- Reţelele de servicii proprii de medie tensiune ale termocentralelor vor funcţiona:
a) cu neutrul izolat, în cazul în care curentul capacitiv de punere la pământ al reţelei cuplate
galvanic nu depăşeşte valorile:
- 10 A pentru reţelele serviciilor proprii de medie tensiune, la care nu sunt racordate
galvanic generatoare;
- 5 A pentru reţelele serviciilor proprii de medie tensiune, la care se racordează
galvanic generatoare;
b) cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă, în cazul în care curentul capacitiv de punere
la pământ a reţelei cuplate galvanic depăşeşte valorile menţionate.
9.2.2.- În cazul în care, în urma calculelor, rezultă necesitatea tratării neutrului prin rezistenţă
pentru cel puţin una din barele de servicii proprii de medie tensiune ale centralei electrice
(considerând întreaga reţea cuplată galvanic în diferitele ipoteze de funcţionare), soluţia va fi
adoptată pentru toate barele reţelei de servicii proprii de medie tensiune ale centralei.
Determinarea curentului capacitiv de punere la pământ, calculul curentului de scurtcircuit
monofazat limitat şi ordinea de prioritate în alegerea soluţiilor de legare la pământ prin rezistenţă a
neutrului reţelelor de servicii proprii de medie tensiune ale termocentralelor sunt prezentate în
anexa 9.
52
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
9.3.1.- Pentru limitarea creşterilor de tensiune datorită efectului capacitiv pe liniile electrice
lungi, în gol, la nivelul impus (capitolul V), trebuie să se realizeze compensarea trasversală a
liniilor cu bobine.
Locul de montare a bobinei se stabileşte din considerente tehnico-economice.
La stabilirea numărului bobinelor necesare montării pe linii se va ţine seama de creşterile
admisibile de tensiune indicate în tabelul 9.1.
Tabelul 9.1
Tensiunea Tipul echipamentului Creşterea admisibilă de tensiune
nominală a pe fază faţă de Us/ 3 , în funcţie
reţelei de durata solicitării:
(kV) 20 min1) 20 s 1s 0,1 s
2)
Transformatoare şi autotransformatoare 1,1 1,4 - -2)
2)
Bobine de reactanţă şi transformatoare de 1,15 1,4 - -2)
tensiune inductive
110 ÷ 400 Aparate de comutaţie, transformatoare de
tensiune capacitive, transformatoare de 1,15 1,6 2,2 2,4
curent, condensatoare de cuplaj şi bare
colectoare
Transformatoare şi autotransformatoare 1,1 1,25 1,73) 1,83)
750 Bobine de compensare, transformatoare de
curent şi tensiune, aparate de comutaţie, 1,1 1,3 1,93) 2,03)
condensatoare de cuplaj şi bare colectoare
53
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
9.3.3.- Liniile de 400 kV şi 750 kV vor fi prevăzute cu o protecţie maximală de tensiune, trifazată,
cu temporizare independentă, dacă din calcule rezultă că, în urma deconectării de la un capăt al liniei
respective sau în alte regimuri posibile, pot să apare supratensiuni temporare mai mari decât valorile
admisibile specificate în tabelul 9.1.
În funcţie de valorile maxime ale supratensiunilor temporare rezultate din calcule (Umax.calc),
protecţia maximală de tensiune va fi realizată cu una sau mai multe trepte de tensiune şi de timp.
Protecţia va comanda în primul rând conectarea rapidă a bobinelor de compensare transversală
dacă acestea există în staţia în care montează protecţia. În lipsa bobinelor de compensare
transversală sau dacă conectarea bobinelor de compensare transversală nu conduce la scăderea
tensiunii sub valorile periculoase, protecţia trebuie să comande declanşarea de la ambele capete a
liniei care provoacă supratensiunea, precum şi blocarea RAR.
Reglajele protecţiilor se corelează cu caracteristicile aparatajului din staţiile respective,
ţimându-se seama şi de recomandările furnizorului de aparataj.
9.3.6.- Nesimultaneitatea timpilor totali de acţionare a polilor întreruptoarelor trebuie să fie mai
mică de 5 ms.
54
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
10.1.- Se admite racordarea maşinilor electrice rotative cu puteri sub 15.000 kVA direct la liniile
electrice aeriene. Racordarea maşinilor electrice rotative cu puteri de 15.000 kVA şi mai mult la
liniile electrice aeriene trebuie să se facă numai prin intermediul unor transformatoare de separare
corespunzătoare.
Observaţie: În cazul turbogeneratoarelor de mare putere conectate prin transformatoare bloc,
unde montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă la tensiunea generatorului nu este admisă, se
va menţiona în condiţiile tehnice pentru transformatoarele bloc, ca valoarea coeficientului de
transmitere a supratensiunii kT, determinată conform indicaţiilor de la pct. 7.2.5, să satisfacă relaţia:
2 ⋅ U înc.gen
kT ≤ , ( 10.1 )
U înc.IT
în care:
Uînc.gen este tensiunea de încercare la frecvenţă industrială (50 Hz) a izolaţiei generatorului;
Uînc.IT - tensiunea de încercare la impuls de trăsnet a izolaţiei înfăşurării de înaltă
tensiune a transformatorului.
10.2.- Schemele de protecţie ale maşinilor electrice rotative cu puteri sub 15.000 kVA racordate
direct la liniile electrice aeriene trebuie să asigure:
a) protecţia izolaţiei principale (a izolaţiei dintre înfăşurări şi corpul maşinii);
b) protecţia izolaţiei între spire.
10.3.- Nivelul de protecţie al schemelor de protecţie trebuie să fie de cel puţin 50 kA în cazul
unei pante maxime a undei curentului de trăsnet de 20 kA/μs.
10.4.- Schemele de protecţie a maşinilor electrice rotative racordate la liniile electrice aeriene
trebuie să se realizeze prin utilizarea combinată a următoarelor elemente:
a) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe barele staţiei sau la bornele maşinii;
b) condensatoare de protecţie montate pe bare şi pe neutrul maşinii;
c) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe liniile electrice aeriene;
d) conductoare de protecţie sau paratrăsnete verticale pentru protecţia liniilor electrice
aeriene la intrarea lor din staţie.
55
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul 10.1
Caracteristicile de bază ale descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă pe bază de
oxizi metalici, folosite pentru protecţia maşinilor electrice rotative
Tensiunea Tensiunea de Curentul nominal de Tensiunea reziduală la
nominală a funcţionare continuă a descărcare un curent de 10 kA
reţelei descărcătorului (undă 8/20 μs) (undă 8/20 μs)
(kV) (kV) (kA) (kV)
3 ≥ 2,3 10 ≤ 10
6 ≥ 4,6 10 ≤ 20
10 ≥ 7,4 10 ≤ 30
15 ≥ 11,1 10 ≤ 45
10.7.- Neutrul izolat şi accesibil al maşinii electrice rotative trebuie protejat prin utilizarea unui
descărcător cu rezistenţă variabilă şi de capacităţi de protecţie.
10.8.- Alegerea unei scheme de protecţie trebuie să se facă printr-un calcul tehnico-economic, în
conformitate cu indicaţiile din anexa 4.
10.9.- Adaptarea instalaţiilor existente în care au fost instalate descărcătoare cu coarne (DC) se
va face treptat, în conformitate cu pct. 2.4 din prezentul normativ sau în cazul acţiunilor de
retehnologizare/ reabilitare a instalaţiilor respective.
56
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
11.1.2.- Tensiunea maximă care poate apărea la bornele descărcătorului trebuie să fie mai mică
decât tensiunea maximă admisibilă a descărcătorului (care corespunde tensiunii de stingere a
descărcătorului).
În reţelele cu neutrul izolat şi cu neutrul tratat prin bobină de compensare sau prin rezistenţă,
tensiunea maximă pe descărcător apare în cazul punerii la pământ a unei faze. În aceste condiţii
tensiunea maximă pe descărcător trebuie să fie cel puţin egală cu tensiunea cea mai ridicată a
reţelei, Us :
Umax ≥ Us ( 11.1 )
În reţelele cu neutrul izolat şi cu neutrul tratat prin bobină de compensare sau prin rezistenţă,
tensiunea maximă apare pe neutru în timpul punerii la pământ a unei faze. În aceste condiţii
tensiunea maximă pe descărcătorul montat pentru protejarea punctului neutru se determină cu
relaţia :
Us
Umax ≥ ( 11.2 )
3
În reţelele cu neutrul efectiv legat la pământ (110÷750 kV), drept tensiune maximă ce poate
apărea pe descărcător trebuie considerată tensiunea pe faza neafectată de defect în momentul unui
scurtcircuit monofazat. Pentru calcularea acestei tensiuni este necesar să se determine raporturile X0
/ X+ şi R0 / X+ în punctul în care urmează să se monteze descărcătorul şi să se utilizeze curbele
creşterii tensiunii pe fazele sănătoase în cazul unui scurtcircuit monofazat. În mod obişnuit, pentru
reţelele cu neutrul efectiv legat la pământ (raportul X0 / X+ cuprins între 1 şi 3), tensiunea maximă
admisibilă pe descărcător ia valori între limitele (0,8 ÷ 0,85) Us.
Pentru reţelele cu neutrul rigid legat la pământ (raportul X0/ X+ cuprins între 0 şi 1), tensiunea
maximă admisibilă pe descărcător are valoarea 0,75 Us.
11.1.3.- Nivelul de protecţie la supratensiuni cu front rapid este determinat de cea mai mare
dintre următoarele valori:
- tensiunea de amorsare 100% la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 μs);
- tensiunea reziduală la curent nominal de descărcare.
Nivelul de protecţie la supratensiuni cu front lent este tensiunea de amorsare 100% la impuls de
tensiune de comutaţie.
Valorile nivelurilor de protecţie pe care trebuie să le asigure descărcătorul trebuie să fie mai
mici decât nivelurile de ţinere ale echipamentelor, avându-se în vedere un anumit coeficient de
siguranţă (pct. 5.2.4 şi pct. 7.2.2).
57
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Wd = Ua ⋅ Id ⋅ t (J), ( 11.3 )
unde:
Ua este tensiunea de amorsare la frecvenţă industrială, în V;
Id - curentul maxim admis pe descărcător la timpul de 2000 μs, în A;
t - timpul = 2000 μs, în s.
11.1.5.- Curentul nominal al descărcătorului trebuie să fie mai mare decât curentul de impuls de
trăsnet, care poate să apară la locul de montare al descărcătorului.
11.1.9.- Tensiunea de amorsare 100% la impuls de comutaţie (pentru tensiunea de 400 kV)
trebuie să fie astfel aleasă, încât riscul de defect la comutaţie al staţiei să fie mai mic sau cel mult
egal cu 10-4 sau amplitudinea maximă convenţională a supratensiunii cu front lent să fie mai mică
decât tensiunea nominală de ţinere a echipamentului la impuls de comutaţie.
58
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Curentul maxim de scurtcircuit la locul de montaj al descărcătorului trebuie să fie mai mic decât
curentul corespunzător clasei limitatorului de presiune.
Selectarea unui descărcător cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici pentru o aplicaţie
dată este un compromis între nivelul de protecţie asigurat de descărcător, posibilitatea de a suporta
anumite supratensiuni temporare o anumită perioadă de timp şi capacitatea sa de a absorbi energia
de descărcare.
11.2.2.- Tensiunea de funcţioanare continuă a unui descărcător (Uc) se alege astfel încât:
- U c ≥ U s / 3 , pentru un descărcător conectat între fază şi pământ într-un sistem trifazat;
- Uc ≥ Us , pentru un descărcător conectat între faze.
În acelaşi timp, Uc trebuie să fie mai mare decât supratensiunile temporare de durată lungă care
nu sunt eliminate prin protecţie.
59
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
⎡ (U − U rez ) ⎤
W =⎢ s ⋅ U rez ⋅ 2T ⋅ n ⎥ , (J) ( 11.4 )
⎣ Z ⎦
unde:
W este energia absorbită de descărcător;
Us - supratensiunea cu front lent la locul de montare a descărcătorului, în lipsa acestuia,
în kV:
Z - impedanţa caracteristică, în Ω;
Urez - tensiunea reziduală pe descărcător, în kV;
T - timpul de propagare a undei = l / v, în μs, unde:
l - lungimea liniei, în km;
v - viteza de propagare, în km/μs (circa 0,3 km/μs, cu excepţia cablurilor pentru
care se poate utiliza valoarea 0,150 km/μs);
n - numărul de descărcări consecutive.
12.1.2.- Protecţia împotriva conturnărilor inverse ale echipamentului din staţie, ca urmare a
loviturilor directe de trăsnet, trebuie să se realizeze prin alegerea unor distanţe în aer, care să nu
permită amorsarea unei descărcări între elementele legate la pământ ale construcţiilor pe care sunt
instalate paratrăsnetele şi elementele sub tensiune ale instalaţiei.
12.2.1.- Paratrăsnetele verticale trebuie să se realizeze prin fixarea pe vârful unui stâlp a unei
tije metalice de captare. În staţiile electrice, paratrăsnetele verticale se montează pe:
- stâlpi de beton armat centrifugat;
- stâlpi metalici, în instalaţiile la care este necesară realizarea unei înălţimi mari a
paratrăsnetului;
- stâlpi de lemn de brad impregnat, în instalaţiile provizorii.
Elementul de captare al unui paratrăsnet se realizează conform indicaţiilor din normativul
I 20/2000.
Elementul de coborâre de la elementul de captare la priza de pământ se realizează:
- la stâlpii de beton armat, prin folosirea uneia din armături, căreia i se asigură prin sudură
continuitatea pe toată înălţimea stâlpului;
- la stâlpii metalici, prin însăşi construcţia stâlpului;
- la stâlpii de lemn, prin folosirea unei benzi de oţel zincat la cald, cu o secţiune minimă
20×2,5 mm2 din OL38. Pentru oţelul nezincat, grosimea benzii va fi cu 50% mai mare.
60
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
- benzi de oţel-aluminiu;
- benzi de oţel întinse pe conturul clădirii;
- oţel rotund sub formă de balustradă.
Este necesară o bună legare la pământ a elementelor de captare.
12.3.1.- Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical. Dimensiunile zonei de protecţie (figura
3.1 din capitolul III) se determină cu următoarele formule:
12.3.2.- Zona de protecţie a două paratrăsnete verticale, egale ca înălţime şi aşezate în apropiere
unul de celălalt, este prezentată în figura 12.1. Notaţiile din figură au următoarele semnificaţii:
a este distanţa dintre paratrăsnete;
2 bx - lăţimea minimă a zonei de protecţie la nivelul cercetat hx;
rx - raza de protecţie a unui paratrăsnet la nivelul cercetat hx;
R - raza circumferinţei care trece prin vârfurile paratrăsnetelor şi punctul O, dispuse la
nivelul ho.
61
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
ha
h
h0 rx
hx
a/2 a/2
a
Pentru spaţiile exterioare ale zonei de protecţie, raza de protecţie rx se determină ca pentru un
singur paratrăsnet vertical.
Distanţa a la care zonele de protecţie ale paratrăsnetelor se mai intersectează (bx = 0) este 7ha
pentru paratrăsnetele având înălţimea h ≤ 30 m şi 7p⋅ha pentru paratrăsnetele cu înălţimi mai mari
de 30 m (h > 30 m).
Dimensiunile bx se calculează conform indicaţiilor din anexa 8.
12.3.3.- Zona de protecţie a trei sau patru paratrăsnete verticale egale ca înălţime la nivelul de
cercetat hx au fost reprezentate în figurile 12.2, 12.3, 12.4, zonele de protecţie din exteriorul fiecărui
paratrăsnet calculându-se ca pentru un singur paratrăsnet.
Dimensiunile bx se calculează (conform indicaţiilor din anexa 8) ca pentru două paratrăsnete, iar
condiţia necesară pentru ca întreaga suprafaţă interioară să fie protejată este:
D ≤ 8 ha ⋅ p ( 12.4 )
unde D, în cazul a patru paratrăsnete, este diagonala patrulaterului regulat format din cele patru
paratrăsnete (figura 12.3), iar pentru aşezarea în triunghi (figura 12.2) sau patrulater neregulat
(figura 12.4) este diametrul cercului care trece prin axele a trei paratrăsnete.
a3 a’
4 1
3 b’’ 1
D
O D b’
O a’
b’’x b’’x
a2 a1
2 3 b’x 2
62
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
a3
b’’x
3 4
D1 a4
O1 b’’x
D2
b’’x
a2 O2
2 1
b’’x
a1
Fig. 12.4.
2 1’
h1
h2
h0
a
Fig. 12.5
12.3.5.- Zona de protecţie a unui paratrăsnet orizontal este reprezentată în figura 3.2.
Distanţa rx , denumită convenţional rază de protecţie, prin analogie cu paratrăsnetul vertical, se
deterrmină după formulele:
a) pentru un paratrăsnet orizontal dispus la o înălţime h ≤ 30 m:
rx k
= ( 12.5 )
ha h
1+ x
h
unde k este un coeficient care ia valoarea 0,8 la liniile aeriene şi 1,2 în cazul protecţiei
construcţiilor de pe teritoriul centralelor şi staţiilor electrice.
63
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
12.3.6.- Zona de protecţie a două paratrăsnete orizontale paralele este reprezentată în figura
12.6. Zonele exterioare ale zonei de protecţie se determină ca pentru un paratrăsnet orizontal.
a/4
ha
h
h0 rx
hx
Secţiunea verticală a zonei de protecţie între două paratrăsnete orizontale se limitează prin arcul
circumferinţei, care trece prin paratrăsnete şi punctul central 0 dintre paratrăsnete, situat la
înălţimea:
a
h0 = h − ( 12.7 )
4
unde a este distaţa între conductoare.
Pentru protecţia unui obiect situat între două conductoare de protecţie, trebuie să se respecte
condiţia:
a
ha = h − hx ≥ ( 12.8 )
4
a) La centura de punere la pământ a staţiei printr-o legătură cât mai scurtă, în cazul respectării
prevederilor de la pct. 7.1.2.
64
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Racordarea se va realiza prin mai multe căi dispuse radial (2÷3 direcţii), cu prevederea unor
electrozi verticali suplimentari în locul de racordare a legăturii la pământ şi care să realizeze la
frecvenţă industrială o rezistenţă de maximum 25 Ω.
Locul de racordare a legăturii la priza staţiei trebuie să fie la o distanţă pe calea de curent mai
mare de 15 m de locul de racordare la priza staţiei a transformatorului.
b) La o priză independentă, în cazul în care rezistenţa prizei instalaţiei protejate este mai mare
de 1 Ω, iar clasa de tensiune a izolaţiei este mai mică de 110 kV.
Rezistenţa prizei proprii de legare la pământ nu trebuie să fie mai mare de 80 Ω.
Distanţa, în aer Sa (m) între un paratrăsnet independent şi instalaţia de protejat se calculează cu
relaţia:
Sa ≥ 0,3 Ri + 0,1 L (fiind cel puţin 5 m) ( 12.9 )
Sp ≥ 0,3 Ri ( 12.10 )
fiind de cel puţin 3 m.
unde l (m) este înălţimea părţii parcurse de curent, iar m (m) este lungimea lanţului de
izolatoare.
65
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
12.5.1.- Paratrăsnetele se leagă, de regulă, la o aceeaşi priză de pământ, care poate fi separată
sau comună cu priza de legare la pământ pentru instalaţiile electrice.
12.5.2.- Valoarea maximă a rezistenţelor prizelor de pământ ale staţiilor, centralelor şi posturilor
de transformare rezultă din STAS 12604/4-5-90.
13.2.- Staţiile electrice de tip exterior se amplasează pe cât posibil în zone cu nivel de poluare
redus (zonele I-II).
Staţiile electrice de 750 kV nu se amplasează în zonele cu niveluri de poluare III şi IV.
66
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
În zone cu nivel de poluare intens (zonele III-IV), amplasarea şi alegerea soluţiei constructive
pentru instalaţiile sau liniile aeriene trebuie să se facă pe baza unui calcul tehnico-economic, care să
ţină seama de următoarele elemente:
a) lungimea liniei de fugă specifică a echipamentului care poate fi procurat;
b) mijloacele de combatere a efectelor poluării asupra instalaţiilor electrice (acoperirea cu unsori
protectoare, spălarea sub tensiune);
c) posibilitatea scoaterii parţiale de sub tensiune a instalaţiei, în vederea curăţirii izolaţiei, fără
afectarea consumatorului;
d) posibilitatea adaptării de staţii interioare sau capsulate;
e) mijloacele de combatere a coroziunii asupra construcţiilor subterane şi supraterane metalice şi
din beton armat.
13.3.- În zonele cu nivel de poluare III-IV, de regulă, liniile electrice aeriene trebuie să se
construiască pe stâlpi metalici sau de beton armat.
În cazul stâlpilor de lemn situaţi în zonele cu nivel intens de polure (zonele III-IV), trebuie luate
măsuri pentru evitarea aprinderii stâlpilor, datorită curenţilor de scurgere, şuntând lemnul prin
coborâri de protecţie metalice stabile termic. În proiectul de realizare a unei astfel de linii trebuie
indicate aceste construcţii metalice şi modul de montaj al acestora. Izolaţia liniei pe stâlpi de lemn
având lemnul şuntat va fi aleasă la fel ca şi la liniile cu stâlpi metalici.
13.4.- La elaborarea schemei electrice a staţiilor electrice situate în zone poluate, trebuie să se
studieze posibilitatea simplificării schemei de comutaţie, prin utilizarea schemelor bloc, a
transformatoarelor de măsură înglobate, prin renunţarea pe cât posibil la transformatoarele de
tensiune pe partea de tensiune înaltă etc.
13.5.- În zone poluate (nivelurile de poluare III-IV) se recomandă reducerea pe cât posibil a
numărului îmbinărilor conductoarelor folosite la realizarea căilor de curent, recomandându-se
executarea îmbinărilor prin sudură.
13.6.- Staţiile de transformare exterioare situate în zone poluate (nivelurile de poluare III şi IV),
la care sunt necesare lucrări frecvente de curăţire a izolaţiei, trebuie să fie astfel executate încât să
uşureze accesul personalului de întreţinere în zonele de lucru (folosirea sistemului constructiv
semiînalt sau jos, crearea posibilităţilor de lucru în condiţiile limitării la maximum a elementelor ce
trebuie scoase de sub tensiune).
Se recomandă utilizarea instalaţiilor fixe sau mobile de spălare sub tensiune în cazul depunerilor
solubile în apă sau neaderente.
13.7.- Construcţiile metalice ale instalaţiilor electrice situate în zone poluate cu agenţi agresivi
trebuie protejate prin acoperiri de protecţie, asigurându-se durabilitatea metalului corespunzător
standardelor, prescripţiilor şi instrucţiunilor în vigoare.
13.9.- În zonele având nivelurile de poluare III şi IV se recomandă evitarea montării în staţiile
de transformare a izolatoarelor de suspensie în poziţie verticală, recomandându-se montarea
izolatoarelor în V sau Y.
67
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
13.12.- În instalaţiile electrice de tip interior, izolaţia aparatajului electric se va alege pe baza
unui calcul tehnico-economic în următoarele două variante:
a) izolaţia pentru exterior corespunzătoare cel puţin nivelului I de poluare, în cazul în care
clădirea care adăposteşte aparatajul electric este protejată împotriva pătrunderii din exterior a
impurităţilor sub formă de pulberi sau gaze nocive, prin etanşare sau presurizare interioară;
b) izolaţia pentru interior, fără condiţii impuse pentru linia de fugă sau natura materialului
electroizolant, în cazul în care se asigură prin climatizare, cel puţin în zona aparatajului electric, o
umiditate relativă a aerului sub limita de 65% la +200 C.
68
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Rn = n × r, (A.1.1)
b).- Calculul riscului de defect la comutaţie pentru o linie cu lungimea sub 50 km se efectuează
cu relaţia:
RLEA = nLEA ⋅ rLEA (A.1.3)
unde:
nLEA este numărul de izolaţii în paralel pe o fază a liniei;
rLEA - riscul de defect la comutaţie pentru o izolaţie a liniei (rLEA = f(gLEA), unde gLEA
este factorul statistic de siguranţă pentru o izolaţie a liniei).
c).- Calculul riscului de defect la comutaţie pentru o linie cu lungimea peste 50 km se efectuează
în urma împărţirii liniei în T porţiuni de lungimi egale (fiecare având cel mult 50 km), utilizând
relaţia:
69
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
I
RLEA = ∑ ni × ri (A.1.4)
i =1
unde:
ni este numărul de izolaţii în paralel în porţiunea i a liniei;
ri - riscul de defect la comutaţie pentru porţiunea i a liniei: ri = f(gi), unde gi este
factorul statistic de siguranţă pentru porţiunea i a liniei, calculat cu o valoare a tensiunii U2%,
interpolată liniar între supratensiunile statistice de calcul pentru staţia de transformare propriu-zisă
şi pentru linia electrică aeriană din tabelul 5.1.
r (g)
-1
2⋅10
-1
10
-2
5⋅10
-2
2⋅10
-2
10
-3
5⋅10
-3
2⋅10
-3
10
-4
5⋅10
-4
2⋅10
-4
10
-5
5⋅10
-5
2⋅10
-5
10
-6
5⋅10
-6
2⋅10
-6
10
-7
5⋅10
-7
2⋅10
-7
10
-8
5⋅10
-8
2⋅10
-8
10
-9
5⋅10
-9
2⋅10
-9
10
U 50%
g=
0,7 0,8 0,9 1 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 U 2%
Fig. A.1.1
Calculul exact se poate realiza cu ajutorul programelor de calcul dedicate acestui scop.
70
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
71
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
72
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
73
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
74
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
75
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
D - diametrul, în mm;
ITT+, ITT- - Tensiunea de ţinere nominală la impuls de trăsnet pozitiv, respectiv negativ
ITC+, ITC- - Tensiunea de ţinere nominală la impuls de comutaţie pozitiv, respectiv
negativ.
Tabelul A.2.3
Tensiunea de Tensiunea de
Tens. Lungimea 50% conturnări ţinere la impuls
nom. Tipul izolatorului liniei de la impuls de de trăsnet
reţea fugă trăsnet pozitiv pozitiv
(kV) (mm) (kV) (kV)
ICS 24 A 470 160,3 155,7
20 ICS 24 C 470 160,7 155,9
ICS 24 R 470 161,0 155,6
Izolator tijă compozit 120 kV
H120.120.1295TT 2673 618,2 590
EUROINS -Furukava
(fără armături)
Izolator tijă compozit 120 kV
H120.120.1295TT
EUROINS -Furukava 2673 569,5 551,6
cu armături tip flanşă-flanşă (970
110 mm distanţă între armături)
Izolator tijă compozit
OHIO BRASS 2673 578
tip HI LITE XL 123 kV
Ansamblu izolant de susţinere
simplu fără APS, zona pol. IV, 3870 630 605
izolator SEFAG
3-RE-170-ROENG
Ansamblu izolant de susţinere dublu
fără APS, zona pol. II, izolator 2510 637 612
SEFAG
3-RE-171-ROENG
Ansamblu izolant de întindere
simplu fără APS, zona pol. IV, 3870 648 623
izolator SEFAG
3-RE-172-ROENG
Ansamblu izolant de întindere dublu
fără APS, zona pol. II, izolator 2510 634 609
SEFAG
3-RE-173-ROENG
76
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
77
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Exemplul 1.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 20 kV, construită la
înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona II de poluare (în care lungimea
liniei de fugă specifică este de 2,0 cm/kV).
Pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare să fie mai mare sau cel puţin egal cu
nivelele de izolaţie indicate mai sus, rezultă că se poate utiliza izolatorul compozit ICS 24 C
prezentat în tabelul A.2.3 din anexa 2.
2.- Verificarea prin calcul a lungimii liniei liniei de fugă specifică (conform datelor din tabelul
A.2.3, lungimea liniei de fugă a izolatorului compozit ICS 24 C este de 47 cm):
N ⋅ Lc 1 ⋅ 47
= = 1,958 cm / kV ≈ 2,0 cm / kV
Us 24
Us ⋅ 2 24 ⋅ 2
U1 = = = 19,33 kV
δ 3 ⋅ 0,85 ⋅ 0,84
3 ⋅ Kσ ⋅
K
5.- Conform datelor din tabelul A.2.2 (anexa 2), tensiunea de 50% conturnări pentru un izolator
de tip ICS 24 kV este Uai 50% = 160,7 kV.
Pentru această valoare, din figura 5.2 - curba 2, rezultă: S1a ≈ 18 cm.
Exemplul 1.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 110 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona III de poluare (în
care lungimea liniei de fugă specifică este de 2,5 cm/kV).
78
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Conform tabelului 5.2 din prezentul normativ, nivelul nominal de izolaţie pentru izolaţia
autoregeneratoare de 123 kV este definit de:
- tensiunea nominală de ţinere la undă plină de impuls la tensiunea de trăsnet: 550 kV;
- tensiunea nominală de ţinere la încercarea de scurtă durată cu tensiunea de frecvenţă
industrială : 230 kV.
Din anexa 2 (Tabelul A.2.2) rezultă că, pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare cu
armături de protecţie să fie mai mare sau cel puţin egal cu nivelele de izolaţie indicate mai sus şi
pentru zona de poluare III, se poate utiliza un lanţ de minimum 9 izolatoare de tip CTS 60-1.
Conform relaţiei (5.1), numărul minim de izolatoare din lanţ trebuie să fie:
nţ = 1,1 × 9 ≅ 10 elemente
Din condiţia de comportare la poluare (5.2) rezultă (29,2 cm lungimea liniei de fugă a unui
izolator) :
2,5 × 123
np = = 10,53 elemente
29,2
În consecinţă, se alege un lanţ de izolatoare alcătuit din 11 de elemente tip CTS 60-1.
Us ⋅ 2 123 ⋅ 2
U1 = = = 140 kV
δ 3 ⋅ 0,85 ⋅ 0,84
3 ⋅ Kσ ⋅
K
Kc ⋅ Us ⋅ 2 3,1 ⋅ 123 ⋅ 2
U1c = = = 435 kV
δ 3 ⋅ 0 ,85 ⋅ 0,84
3 ⋅ Kσ ⋅
K
4.- Folosind curbele din figura 5.1 se determină pentru tensiunile U1 şi U1c distanţele:
S1 = 25 cm ; S1c = 80 cm
5.- Conform datelor din tabelul A.2.2 (anexa 2), tensiunea de 50% conturnări pentru un lanţ de
izolatoare tip CTS 60-1 format din 11 elemente este Uai 50% = 785 kV.
Pentru această valoare, din figura 5.2 - curba 2, rezultă: S1a = 130 cm.
Exemplul 2.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 110 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona II de poluare (în
care lungimea liniei de fugă specifică este de 2,0 cm/kV).
79
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare cu armături de protecţie să fie mai mare sau
cel puţin egal cu nivelele de izolaţie indicate în exemplul 1 de mai sus şi pentru zona de poluare II,
rezultă că se poate utiliza izolatorul compozit OHIO BRASS HI LITE XL 123 kV prezentat în
tabelul A.2.3 din anexa 2.
2.- Verificarea prin calcul a lungimii liniei liniei de fugă specifică (conform datelor din tabelul
A.2.3, lungimea liniei de fugă a izolatorului compozit OHIO BRASS HI LITE XL 123 kV este de
267,3 cm):
N ⋅ Lc 1 ⋅ 267,3
= = 2,173 cm / kV > 2,0 cm / kV
Us 123
Us ⋅ 2 123 ⋅ 2
U1 = = = 140 kV
δ 3 ⋅ 0,85 ⋅ 0,84
3 ⋅ Kσ ⋅
K
Kc ⋅ Us ⋅ 2 3,1 ⋅ 123 ⋅ 2
U1c = = = 435 kV
δ 3 ⋅ 0 ,85 ⋅ 0,84
3 ⋅ Kσ ⋅
K
5.- Folosind curbele din figura 5.1 se determină pentru tensiunile U1 şi U1c distanţele:
S1 = 25 cm ; S1c = 80 cm
6.- Conform datelor din tabelul A.2.3 (anexa 2), tensiunea de 50% conturnări pentru un izolator
compozit OHIO BRASS HI LITE XL 123 kV este Uai 50% = 578 kV.
Pentru această valoare, din figura 5.2 - curba 2, rezultă: S1a = 90 cm.
Exemplul 1.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 220 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona I de poluare (în care
lungimea liniei de fugă specifică este de 1,6 cm/kV).
Conform tabelului 5.2 din prezentul normativ, nivelul nominal de izolaţie pentru izolaţia
autogeneratoare de 245 kV este definit de:
- tensiunea nominală de ţinere la unda plină de impuls de tensiune de trăsnet : 1050 kV;
- tensiunea nominală de ţinere la încercarea de scurtă durată cu tensiunea de frecvenţă
industrială : 460 kV.
80
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Din anexa 2 rezultă că, pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare cu armături de
protecţie să fie mai mare sau cel puţin egal cu nivelele de izolaţie indicate mai sus, trebuie să se
utilizeze un număr de 14 izolatoare tip CTS 120-1 în lanţ.
Rezultă că numărul total de izolatoare va fi:
nţ = 1,1 × 14 ≅ 15 elemente.
2.- Verificarea prin calcul a lungimii liniei de fugă specifică (Lc pentru izolatorul CTS 120-1
este de 32,5 cm):
1,6 × 245
np = = 12,06 elemente
32,5
Se alege un lanţ de izolatoare de 15 elemente.
Us × 2 245 × 2
U1 = = = 280 kV
δ 3 × 0,85 × 0,84
3 × Kσ ×
K
K c × Us × 2 3 × 245 × 2
U1c = = = 840 kV
δ 3 × 0,85 × 0,84
3 × Kσ ×
K
5.- Folosind curbele din figura 5.1 se determină pentru tensiunile U1 şi U1c distanţele:
S1 = 60 cm ; S1c = 160 cm .
6.- Conform datelor din tabelul A.2.1 (anexa 2), tensiunea de 50% conturnări pentru un lanţ de
izolatoare tip K3 format din 14 elemente este Uai 50% = 1182 kV.
Pentru această valoare, din figura 5.2 - curba 2, rezultă: S1a = 210 cm.
Exemplul 2.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 220 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona II de poluare (în
care lungimea liniei de fugă specifică este de 2,0 cm/kV).
Pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare cu armături de protecţie să fie mai mare sau
cel puţin egal cu nivelele de izolaţie indicate în exemplul 1 de mai sus şi pentru zona de poluare II,
rezultă că se poate utiliza un izolator compozit cu tensiunea nominală de ţinere la unda plină de
impuls de tensiune de trăsnet de cel puţin 1050 kV (de exemplu un izolator compozit cu valori de
două ori mai mari decât izolatorul OHIO BRASS HI LITE XL 123 kV prezentat în tabelul A.2.3
din anexa 2 şi anume: tensiunea de 50 % conturnări la impuls de trăsnet = 1156 kV şi lungimea
liniei de fugă = 534,6 cm).
2.- Verificarea prin calcul a lungimii liniei liniei de fugă specifică (conform datelor precizate
mai sus):
N ⋅ Lc 1 ⋅ 534,6
= = 2,182 cm / kV > 2,0 cm / kV
Us 245
81
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
5.- Folosind curbele din figura 5.1 se determină pentru tensiunile U1 şi U1c aceleaşi distanţe ca
în exemplul de calcul 1.
6.- Conform celor precizate mai sus, pentru acest izolator ipotetic, tensiunea de 50% conturnări
este Uai 50% = 1156 kV.
Pentru această valoare, din figura 5.2 - curba 2, rezultă: S1a ≈ 205 cm.
Exemplul 1.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 400 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona II de poluare (în
care lungimea liniei de fugă specifică este de 2,0 cm/kV).
nţ = 1,1 × 20 ≅ 22 elemente
Din condiţia de comportare la poluare (42,5 cm lungimea liniei de fugă a unui izolator) rezultă:
2 ⋅ 420
np = = 19,8 elemente
42,5
În consecinţă, se alege un lanţ de izolatoare alcătuit din 22 de elemente.
2 ⋅ 420
U1 = = 481 kV.
3 ⋅ 0,85 ⋅ 0,84
2 ⋅ 2,8 ⋅ 420
U1c = = 1345 kV
3 ⋅ 0,85 ⋅ 0,84
82
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
vmax
Tensiunea
1,0 m de 50 Hz
0,4 vmax
2,7 m
Supratensiune
10 m/s de comutaţie
3,25 m
Supratensiune
de trăsnet
Exemplul 2.- Tema: Stabilirea izolaţiei unei linii electrice aeriene de 400 kV pe stâlpi metalici,
construită la înălţimea de 1000 m deasupra nivelului mării, amplasată în zona I de poluare (în care
lungimea liniei de fugă specifică este de 1,6 cm/kV).
Pentru ca nivelul de izolaţie al lanţului de izolatoare cu armături de protecţie să fie mai mare sau
cel puţin egal cu nivelele de izolaţie indicate în exemplul 1 de mai sus şi pentru zona de poluare II,
rezultă că se poate utiliza un izolator compozit cu tensiunea nominală de ţinere la unda plină de
impuls de tensiune de trăsnet de cel puţin 1550 kV (de exemplu un izolator compozit cu valori de
trei ori mai mari decât izolatorul OHIO BRASS HI LITE XL 123 kV prezentat în tabelul A.2.3 din
anexa 2 şi anume: tensiunea de 50% conturnări la impuls de trăsnet = 1734 kV şi lungimea liniei de
fugă = 801,9 cm).
83
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
2.- Verificarea prin calcul a lungimii liniei liniei de fugă specifică (conform datelor precizate
mai sus):
N ⋅ Lc 1 ⋅ 801,9
= = 1,909 cm / kV > 1,6 cm / kV
Us 420
84
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
A.4.1.- Schemele de protecţie a maşinilor electrice rotative legate direct la liniile electrice
aeriene (figura A.4.1), trebuie să se realizeze prin utilizarea combinată a următoarelor elemente:
a) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe barele staţiei sau la bornele maşinii
(cu caracteristicile recomandate în tabelul 10.1);
b) condensatoare de protecţie montate pe bare şi pe neutrul maşinii;
c) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe intrărilor liniile electrice aeriene;
d) conductoare de protecţie sau paratrăsnete verticale pentru protecţia liniilor electrice
aeriene la intrarea lor din staţie.
l
DRV Ccentr
DRV
Rcentr
Fig. A.4.1.
A.4.2.- Dacă pe liniile electrice aeriene sunt instalate bobine de reactanţă, se foloseşte schema de
protecţie din figura A.4.2.
l > 150 m
DRV Ccentr.
DRV
Rcentr.
Fig. A.4.2.
85
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
În acest caz, lungimea de linie ce trebuie protejată cu conductoare de protecţie sau paratrăsnete
verticale trebuie să fie de cel puţin 150 m.
A.4.3.- Schemele de protecţie a maşinilor electrice rotative legate la liniile electrice aeriene prin
porţiuni de cabluri subterane (figura 10.3), trebuie să se realizeze prin utilizarea următoarelor
elemente:
a) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe barele staţiei sau la bornele maşinii (cu
caracteristicile recomandate în tabelul 10.1);
b) condensatoare de protecţie montate pe bare şi pe neutrul maşinii;
c) descărcătoare cu rezistenţă variabilă montate pe joncţiunea cablu - linie aerienă;
d) conductoare de protecţie sau paratrăsnete verticale pentru protecţia liniilor electrice
aeriene la intrarea lor din staţie pe o lungime de cel puţin 150 m.
Pe această lungime de linie, suporturile izolatoarelor LEA se leagă la prizele de pământ ale
stâlpilor având o rezistenţă de maximum 10 Ω. Conductoarele de protecţie ale LEA se leagă la
pământ la fiecare stâlp şi la armărura şi mantaua metalică a cablului, precum şi la o priză de
pământ, care nu trebuie să aibă o rezistenţă de impuls mai mare de 5 Ω, situată în imediata
apropiere a cutiei terminale a cablului dar separată de priza de pământ a staţiei (centralei). La
această priză se leagă la pământ şi descărcătoarele montate pe joncţiunea cablu - linie aerienă.
l > 150 m l ≥ 100 m
DRV Ccentr.
DRV
Rcentr.
R
Fig. A.4.3
A.4.4.- Dacă liniile electrice aeriene pe care sunt montate bobine de reactanţă sunt racordate la
barele centralei prin porţiuni de cabluri subterane, trebuie să se realizeze schema de protecţie din
figura A.4.4.
Datorită faptului că impedanţa caracteristică a bobinei de reactanţă diferă de cea a cablului,
trebuie să se monteze între bobină şi cablu un descărcător cu rezistenţă variabilă. În rest, schema de
protecţie se realizează ca în schema A.4.3.
l > 150 m l ≥ 100 m
DRV Ccentr.
DRV DRV
Rcentr.
R
Fig.A.4.4.
A.4.5.- În tabelul A.4.1 sunt date tensiunile de amorsare ale descărcătoarelor cu coarne existente
în instalaţii pentru realizarea schemelor de protecţie ale maşinilor electrice rotative.
86
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul A.4.1
Tensiunea de amorsare a descărcătorului cu coarne la timpul de 2 μs
87
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
a.- Tensiunea nominală (Un) reprezintă un parametru de referinţă pentru descărcător şi este
definită ca tensiunea pe care trebuie să o suporte timp de minimum 10 s, după ce a fost preîncălzit
la 600C şi a fost supus unei injecţii mari de energie, conform standardelor.
b.- Tensiunea maximă de funcţionare continuă (Uc) este valoarea efectivă a tensiunii de
frecvenţă industrială ce poate fi aplicată în mod continuu, pe durată nelimitată, descărcătorului.
88
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul A.5.1
Caracteristici ale unor descărcătoare cu rezistenţa variabilă pe bază de carbură de siliciu utilizate
pentru protecţia punctului neutru a transformatoarelor din reţelele electrice ale SEN
89
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor
Tabelul A.5.2
Caracteristicile unor descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de carbură de siliciu utilizate în reţelele electrice ale SEN
91
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor
HKF-104
RVMG220 URSS 200 340- 515 - - 10 570 400 nu are
M Suedia- 198 390 475 535 555 10 495 600 40
XAF-198 ASEA 192 315 460 520 500 10 460 800 50
XAE-192A Suedia- 210 285 500 570 550 10 500 800 50
220 XAE-210A ASEA 192 315 440 505 450 10 460 800 50
XAE-192B Suedia- 210 360 485 550 490 10 500 800 50
XAE-210B ASEA 195 285 510 590 546 10 510 600 40
XAD-195 Suedia- 199 310 520 - - 10 520 600 40
XAD-199 ASEA 199 315- 500 - - 10 500 600 40
HkFp-199 Suedia- 198 395 475 650 508 10 475 800 40
VA- ASEA 200 315- 525 - - 10 540 500 40
198/10.3 Suedia- 380
VA-200 ASEA 297
Suedia- 320
ASEA
Brown-
Boveri
GER-KWH
GER-KWH
XAE-360A Suedia- 360 540 865 950 940 10 865 800 50
XAE-360B ASEA 360 485 830 910 815 10 865 800 50
400 XAL-360A Suedia- 360 485 830 910 815 10 810 1000 50
XAL-390A ASEA 390 525 895 990 885 10 880 1000 50
VA Suedia- 360 540 865 1080 900 10 865 800 40
360/10.3 ASEA
Suedia-
ASEA
GER-KWH
1) cu armătură suplimentară
92
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor
Tabelul A.5.3
Caracteristicile unor descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici utilizate în reţelele electrice ale SEN
93
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor
EXLIM R 108 108 78 10 124 119 - 224 232 - 270 288 320
EXLIM Q 108 108 78 10 125 119 - 211 216 224 246 260 286
EXLIM Q 192 192 154 10 223 211 - 374 382 397 436 461 507
EXLIM P 192 192 154 10 223 211 - - 374 386 418 442 482
220 3 EP2 192 192 153 10 222 206 - 373 386 - - 460 -
EXLIM Q 198 198 156 10 230 218 - 386 394 410 450 476 523
EXLIM P 198 198 156 10 230 218 - - 386 398 431 456 497
SB 198/10.3 198 158 10 228 214 380 392 404 - 451 475 518
EXLIM P-B 330 264 20 383 363 - - 642 664 718 759 829
330
400 EXLIM P-B 336 267 20 390 370 - - 654 676 731 773 844
336
3 EP2 336 336 268 20 386 361 - 653 677 - - 806 -
750 EXLIM T 624 624 499 20 711 674 - - 1195 - 1315 1373 1500
94
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
A.6.1.1.- Temă: Alegerea unui descărcător cu rezistenţă variabilă pe bază de carbură de siliciu,
ce urmează a fi montat pe o linie electrică aeriană în următoarele condiţii:
- tensiunea cea mai ridicată a reţelei: Us = 420 kV;
- lungimea liniei: l = 300 km;
- susceptanţa specifică a liniei: Y = 3,52 ⋅ 10-6 S/km;
- raportul X0 / X+ = 3;
- factorul de supratensiune: Ks = 2,5;
- tensiunea nominală de ţinere la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 μs) a echipamentului:
1550 kV sau 1425 kV;
- tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie a echipamentului: 1050 kV.
1.- În conformitate cu pct. 11.1.2 din prezentul normativ, tensiunea maximă admisibilă pe
descărcător este:
Umax = 0,85 ⋅ Us = 0,85 ⋅ 420 = 357 kV
Din tabelul A.5.2 se observă că descărcătoarele tip XAL-360 A şi XAE-360 B au valoarea
tensiunii maxime apropiată de valoarea calculată mai sus.
2.- Tensiunea de amorsare 100% la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 μs) este 830 kV pentru
descărcătoarele tip XAL-360 A şi XAE-360 B.
4.- Tensiunea de amorsare pe front este 910 kV pentru descărcătoare tip XAE-360 B şi XAL-
360 A.
6.- Tensiunea de amorsare la impuls de tensiune de comutaţie este de 815 kV (2,38 u.r.) pentru
descărcătoarele tip XAE-360 B şi XAL-360 A.
A.6.1.2.- Temă: Alegerea unui descărcător cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici, ce
urmează a fi montat pe o linie electrică aeriană de 400 kV, cu datele caracteristice prezentate în
tema anterioară.
U c ≥ U s / 3 = 420 / 3 = 243 kV
Din tabelul A.5.3 (anexa 5) se alege, pentru exemplificare, descărcătorul EXLIM P-B 330, cu
următoarele caracteristici:
- Tensiunea de funcţionare continuă: Uc = 264 kV (1,086 u.r.)
- Tensiunea nominală: Un = 330 kV
- Supratensiunile temporare maxime admise (în kVef) pentru o durată de:
• 1 s: 383 kV (1,58 u.r.);
• 10 s: 363 kV (1,49 u.r.).
- Tensiunea reziduală maximă la comutaţie (kV) pentru un curent de 2 kA:
• 664 kV (1,94 u.r., raportat la 420 2 3 ).
- Tensiunea reziduală maximă la impuls de curent de trăsnet (8/20 μs) de valoare 10 kA:
• 759 kV (1,94 u.r., raportat la 420 2 3 ).
- Capacitatea de absorbţie a energiei la un singur impuls de 4 ms: 7 kJ/kV din Un.
96
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
valoare mai mică decât capacitatea de absobţie a energiei de 7 kJ/kVUn pentru descărcătorul ales,
putându-se relua analiza pentru utilizarea unui descărcător cu capacitatea de absorbţie mai mică, de
exemplu EXLIM-Q, cu o capacitate de 4,5 kJ/kV.
Deci, descărcătorul tip EXLIM-P corespunde cerinţelor pentru a fi montat pe linie, asigurând
niveluri de protecţie mai bune decât descărcătoarele clasice, atât pentru supratensiunile de
comutaţie, cât şi pentru supratensiunile de trăsnet.
1.- În conformitate cu pct. 11.1.2 din prezentul normativ, tensiunea maximă admisibilă pe
descărcător este:
U max = 0,85 ⋅ U s = 0,85 ⋅ 123 = 96 kV
Din tabelul A.5.2. se observă că descărcătoarele tip XAF-108, VA-102/10.2 au valorile tensiunii
maxime apropiate de valoarea calculată mai sus.
2.- Tensiunea de amorsare 100% la impuls de trăsnet (1,2/50 μs) este de 260 kV pentru
descărcătoarele tip XAF-108 şi de 250 kV pentru descărcătoarele tip VA-102/10.2.
Descărcătoarele tip VA-102/10.2 corespund cel mai bine cerinţelor pentru a fi montate la
bornele transformatorului.
A.6.2.2.- Temă: Alegerea unui descărcător cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici, ce
urmează a fi montat la bornele unui transformator, cu condiţiile prezentate în tema anterioară.
U c ≥ U s / 3 = 123 / 3 = 71 kV
Din tabelul A.5.3 (anexa 5) se alege, pentru exemplificare, descărcătorul EXLIM R 096, cu
următoarele caracteristici:
- Tensiunea continuă de funcţionare: Uc = 77 kV (1,085 u.r.)
- Tensiunea nominală: Un = 96 kV
97
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Deci, descărcătorul tip EXLIM R 096 corespunde cerinţelor pentru a fi montat la bornele unui
transformator.
A.6.3.1.- Temă: Alegerea unui descărcător cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici, ce
urmează a fi montat la bornele de 20 kV ale unui transformator, în următoarele condiţii:
- tensiunea cea mai ridicată a reţelei: Us = 24 kV;
- tensiunea nominală de ţinere la implus de tensiune de trăsnet (1,2/50 μs) a echipamentului:
95 kV sau 125 kV.
U c ≥ U s = 24 kV
Din tabelul A.5.3 (anexa 5) se alege, pentru exemplificare, descărcătorul EXLIM R 030, cu
următoarele caracteristici:
- Tensiunea continuă de funcţionare: Uc = 24 kV
- Tensiunea nominală: Un = 30 kV
- Supratensiunile temporare maxime admise (în kV) pentru o durată de:
• 1 s: 34,5 kV;
• 10 s: 33 kV.
- Tensiunea reziduală maximă la comutaţie (kV) pentru un curent de 0,5 kA:
• 64,5 kV.
- Tensiunea reziduală maximă la impuls de curent de trăsnet (8/20 μs) de valoare 10 kA:
• 83 kV.
Având în vedere datele de mai sus, precum şi condiţiile tehnice prezentate în tabelul din anexa 7,
rezultă că descărcătorul tip EXLIM R 030 corespunde cerinţelor pentru a fi montat la bornele de 20
kV ale unui transformator.
98
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
99
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Note: - Condiţiile tehnice specificate la nr.crt. 13÷19 şi 23 vor fi adaptate condiţiilor de exploatare
specifice locului de montare în reţea.
*) - Alegerea descărcătoarelor de clasă 1 în cazul reţelelor de 20 kV se va face numai pe baza
unei analize de detaliu privind capacitatea de descărcare necesară ţinându-se seama de
caracteristicile reţelei privite din locul de montare a descărcătorului.
**) - Numai pentru descărcătoarele cu carcasă din izolator de porţelan.
100
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Exemplul I
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 13 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 16 m.
Se determină înălţimea paratrăsnetului vertical utilizând nomograma pentru calculul zonei de
protecţie a unui paratrăsnet vertical cu înălţimea h ≤ 30 m (figura A.8.1). Astfel, unind printr-o
dreaptă punctele hx şi rx de pe scările respective, se obţine pe axa Z:
h
Z = x = 0,56
h
În aceste condiţii:
h 16
h= x = = 28,6 m
Z 0,56
Exemplul II
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 32 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 0.
Se determină înălţimea paratrăsnetului vertical pentru acest caz particulat, utilizându-se
nomograma din figura A.8.1. Astfel, trasând dreapta prin punctele rx = 32 m şi C (pe scara Z),
rezultă pe scara hx valoarea h = 20 m.
Exemplul III
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 35 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 34 m.
Se determină înălţimea paratrăsnetului vertical utilizând nomograma pentru calculul zonei de
protecţie a unui paratrăsnet vertical cu înălţimea 30 m < h ≤ 100 m (figura A.8.2). Astfel, unind
printr-o dreaptă punctele hx şi rx de pe scările respective, se obţine pe axa Z:
h
Z = x = 0,4
h
În aceste condiţii:
h 34
h= x = = 85m
Z 0,4
101
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Exemplul IV
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 61,6 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 0.
Se determină înălţimea paratrăsnetului vertical pentru acest caz, utilizându-se nomograma din
figura A.8.2. Astfel, trasând dreapta prin punctele rx =61,6 m şi C (pe scara Z), rezultă pe scara hx
valoarea h = 49 m.
Exemplul V
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 9,75 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 16 m.
Se determină înălţimea de montare a paratrăsnetului vertical, utilizându-se nomograma pentru
calculul zonei de protecţie a unui paratrăsnet orizontal plasat la o înălţime h ≤ 30 m (figura A.8.3).
Astfel, unind printr-o dreaptă punctele hx şi rx de pe scările respective, se obţine pe axa Z:
h
Z = x = 0,56
h
În aceste condiţii:
h 16
h= x = = 28,6 m
Z 0,56
Exemplul VI
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 24 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 0.
Se determină înălţimea paratrăsnetului orizontal, utilizându-se, pentru acest caz particular,
nomograma din figura A.8.3. Astfel, trasând dreapta prin punctele rx =24 m şi C (pe scara Z),
rezultă pe scara hx valoarea h = 20 m.
102
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Exemplul VII
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 26,25 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 34 m.
Se determină înălţimea de montare a paratrăsnetului orizontal, utilizându nomograma pentru
calculul zonei de protecţie a unui paratrăsnet orizontal plasat la o înălţime 30 m < h ≤ 100 m (figura
A.8.4). Astfel, unind printr-o dreaptă punctele hx şi rx de pe scările respective, se obţine pe axa Z:
Z = hx / h = 0,4
În aceste condiţii:
h = hx / Z = 34/0,4 = 85 m
Exemplul VIII
Sunt date: raza zonei de protecţie, rx = 46,2 m; înălţimea la nivelul cercetat, hx = 0.
Se determină înălţimea paratrăsnetului orizontal pentru acest caz particular, utilizând
nomograma din figura A.8.4. Astfel, trasând dreapta prin punctele rx =46,2 m şi C (pe scara Z),
rezultă pe scara hx valoarea h = 49 m.
În figura A.8.5 se prezintă vederea în plan a cadrelor unei staţii de 220 kV de tip exterior, având
două sisteme de bare, bară de transfer şi patru celule dispuse în planul staţiei în ordinea indicată în
schema monofilară. Înălţimea cadrelor de susţinere a barelor colectoare şi de transfer este de 11,5
m. Înălţimea cadrelor de susţinere a legăturilor cuplei combinate şi a autotransformatorului sau a
ieşirilor liniilor electrice aeriene este de 16,8 m.
Acest lucru impune verificarea protecţiei staţiei împotriva loviturilor directe de trăsnet, pe zone,
în funcţie de deschiderile dintre cadre şi de înălţimile lor, paratrăsnetele fiind considerate amplasate
pe aceste cadre. Determinarea zonelor de protecţie se face considerând grupuri de trei-patru
paratrăsnete, aşezate în vârfurile unor triunghiuri sau patrulatere rezultate conform indicaţiilor date
la capitolul XII, pct. 12.3 din prezentul normativ.
103
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Înălţimea minimă a patrulaterelor, care asigură protejarea spaţiului din interiorul figurii
geometrice respective, este dată de relaţia:
hamin = D/8
unde D este diametrul cercului circumscris unui triunghi sau diagonala mare a patrulaterului
regulat.
4, 5, 6, 7, 8 11,5 7 18,5
Pentru a avea o primă orientare asupra distanţelor maxime dintre paratrăsnete, la care este
asigurată protecţia staţiei împotriva loviturilor directe de trăsnet, se consideră staţia protejată cu
105
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
paratrăsnete de aceeaşi înălţime (h=18,5 m), alese dintre valorile tipizate pentru paratrăsnetele
actuale şi se verifică protecţia la nivelul construcţiei hx = 11,5 m.
În aceste condiţii trebuie îndeplinite condiţiile ce rezultă din relaţiile:
a ≤ 7 p ⋅ ha ;
D ≤ 8 p ⋅ ha ,
în care simbolurile au semnificaţiile prezentate la cap.XII, pct. 12.3.3 din prezentul normativ.
Din datele cunoscute rezultă:
ha = h - hx = 18,5 - 11,5 = 7 m;
a ≤ 7 ⋅ 1 ⋅ 7 = 49 m ;
D ≤ 8 ⋅ 1 ⋅ 7 = 56 m.
Pasul celulelor de 220 kV fiind de 17 m, rezultă că la fiecare a doua celulă trebuie montat câte
un paratrăsnet.
Estimarea razei de protecţie rx pentru paratrăsnete având înălţimea totală h ≤ 30 m se poate face
cu ajutorul diagramei din figura A.8.8.
Fig. A.8.8.
106
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
a 34
= = 5,7
ha 6
hx = 0,34 ⋅ ha = 0,34 ⋅ 6 = 2 m.
bx =0,5 ⋅ 7 = 3,5 m
Considerând triunghiul format din paratrăsnetele 3, 9 şi 10, înălţimea minimă a acestora este:
46
ha min = = 5,75 m
8
Aceste paratrăsnete trebuie să asigure protecţia celulei cuplei combinate, la care conductoarele
de legătură se găsesc la nivelul hx = 16,8 m. Calculul zonei de protecţie impune o înălţime activă
minimă a paratrăsnetelor 3, 9 şi 10 de ha = 13,3 m.
107
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
ha = 3,2
12
hx = 24,8 h = 24,8
rx=2,7 a` = 37,3
a = 40
Fig. A.8.9.
În aceste condiţii:
a` = a - rx = 40 - 2,7 = 37,3 m.
În punctul A se consideră un paratrăsnet fictiv cu o înălţime egală cu a paratrăsnetului (h=24,8
m). Lăţimea minimă bx a zonei de protecţie pentru:
a` = 37,3 m
hx = 16,8 m
ha = 8 m
h = hx + ha = 24,8 m
se determină calculând rapoartele:
a 37,3
= = 4,7
ha 8
hx 16,8
= = 0,68
h 24,8
Din nomograma dată în figura A.8.6 rezultă, pentru a / ha şi hx / h, raportul:
hx
= 0,5
ha
În aceste condiţii rezultă:
bx = 0,5 ⋅ 8 = 4 m.
108
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Ca urmare a cercetărilor efectuate în ultimii ani, s-a hotărât diversificarea soluţiilor de tratare a
neutrului reţelelor electrice, în baza criteriilor şi cerinţelor evidenţiate la pct. 9.1.1. Ţinând seama de
aceste criterii, în subcapitolele 9.1 şi 9.2 se fac recomandări referitoare la alegerea soluţiei de tratare a
neutrului reţelelor electrice de medie tensiune de distribuţie (subcapitolul 9.1) şi a reţelelor electrice de
medie tensiune ale centralelor electrice (subcapitolul 9.2) .
În cele ce urmează se prezintă soluţiile de bază ale tratării neutrului reţelelor electrice de medie
tensiune prin rezistenţă (subcapitolul A.9.1) şi prin bobină de compensare (subcapitolul A.9.2),
precum şi o serie de sisteme de automatizare asociate acestor soluţii de tratare a neutrului, sisteme
experimentate cu succes în ultimii ani în reţelele de medie tensiune din România, şi anume:
- Sistemul de automatizare “întreruptor şunt” care asigură eliminarea defectelor monofazate
trecătoare fără deconectarea consumatorilor în cazul reţelelor electrice aeriene sau mixte cu neutrul
tratat prin rezistenţă (pct. A.9.1.1.3);
- Sistemul de automatizare de conectarea automată a unui rezistor în paralel cu bobina de
compensare pentru selectarea şi declanşarea defectelor monofazate permanente în cazul reţelelor
electrice cu neutrul tratat prin bobină de compensare (pct. A.9.2.4).
Curentul capacitiv de punere simplă la pământ a unei reţele electrice se determină prin
măsurători sau, în lipsa acestora, se poate determina utilizându-se date din literatura de specialitate,
cataloage sau relaţia:
I cp = 3 ⋅ U f ⋅ ω ⋅ C10 ⋅ 10 −6 (A/km),
unde:
Icp - curentul capacitiv de punere la pământ;
Uf - tensiunea pe fază a reţelei, în kV;
ω - pulsaţia;
C10 - capacitatea în raport cu pământul a conductorului (capacitate parţială), în nF/km.
Curentul capacitiv total de punere la pământ al unei reţele electrice cuplate galvanic la un
moment dat se obţine adunând curenţii capacitivi de punere la pământ ai tuturor LEA şi cablurilor
din această reţea.
109
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
IR ≥ 2IC
În tabelul A.9.1 sunt prezentate orientativ valorile rezistenţelor de tratare a neutrului RN, în Ω, în
funcţie de curentul de scurtcircuit monofazat specificat în pct. 9.1.5 din capitolul IX din prezentul
normativ.
Tabelul A.9.1.
Tensiunea nominală a
Curentul reţelei electrice 6 kV 10 kV 15 kV 20 kV
de scurtcircuit
monofazat Ik1
1000 A 3,4 5,8 8,7 11,6
600 A 5,8 9,7 14,4 19,3
300 A 11,6 19,3 28,8 38,5
110
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
TIT/M TIT/M
I M I M
M
BP TS
JT
a b. c.
Fig. A.9.1.- Soluţii de legare la neutrul reţelelor electrice de MT a RN sau
BC
A.9.1.1.3.- În conformitate cu pct.9.1.5, pentru creşterea calităţii în alimentarea consumatorilor
racordaţi la reţelele electrice aeriene sau mixte cu neutrul tratat prin rezistenţă şi creşterea siguranţei
în funcţionare a acestor reţele se poate adopta sistemul de automatizare “întreruptor şunt” care
asigură eliminarea defectelor monofazate trecătoare fără deconectarea consumatorilor.
În figura A.9.2. este prezentată schema de principiu de funcţionare a soluţiei “Întreruptor de
şuntare”. MT
I
S
L
3
N
2
X is Y is
1
P1 P2 P3
RN
IS
irez
iR ik Rdef
Principiul soluţiei constă în şuntarea, fără temporizare, pentru un interval de de timp Δt, a
defectului monofazat prin închiderea fãrã temporizare a polului P1 al "întreruptorului de şuntare".
111
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
În cazul în care defectul a fost trecător (pasager), funcţionarea reţelei revine la normal după
deschiderea polului P1. Dacă în intervalul de timp Δt defectul nu a fost eliminat, el este considerat
defect permanent, care va fi selectat şi declanşat rapid prin funcţionarea protecţiilor şi automatizărilor
convenţionale specifice reţelelor electrice cu neutrul tratat prin rezistenţă.
112
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
RN
BPN
∼ ∼ RN
RN BPN
RN
6,3 kV 6,3 kV 6,3 kV 6,3 kV
AAR AAR
Soluţia a. Soluţia b.
∼
∼
6,3 kV 6,3 kV
6,3 kV 6,3 kV
AAR
AAR
RN RN
Soluţia c.
Soluţia d.
Fig. A.9.3.- Soluţii de realizare a legării la pământ prin rezistenţă a neutrului reţelelor
de servicii proprii de medie tensiune din centralele electrice.
113
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
soluţii (d) apar supratensiuni de comutaţie de valori mai mari decât în cazul aplicării soluţiilor b şi
c.
De asemenea, în cazul aplicării soluţiei d, trebuie luate măsuri similare cu cele descrise la
soluţia c, pentru a nu rămâne conectate mai multe rezistenţe (RN) în paralel, pe barele legate
galvanic.
În cazul utilizării soluţiilor a, b şi c, valoarea rezistenţei de limitare este de 15 Ω ± 10 %. ceea
ce limitează curentul de scurtcircuit monofazat la circa 200÷250 A.
Compensarea curenţilor capacitivi de punere la pământ prin curenţi inductivi furnizaţi de bobine
de compensare se realizează în scopul limitării curenţilor de punere la pământ şi al stingerii arcului
în locul punerii la pământ.
Schema de principiu a compensării curenţilor capacitivi de punere la pământ este prezentată în
figura A.9.4.
IT MT
U3
3
N U2
2
U1 1
IB - Ir0
QB = Uf0 ⋅ IC
Alegerea unei bobine cu o putere nominală QB mult mai mare decât puterea necesară poate duce
la o folosire neraţională a bobinei şi la imposibilitatea realizării acordului dorit. De asemenea,
alegerea unei bobine cu rezerve mici de compensare poate duce la o funcţionare a reţelei în regim
de subcompensare, în care caz este posibilă apariţia de tensiuni periculoase de deplasare a neutrului.
Puterea bobinelor se alege astfel, încât curentul de compensare să permită realizarea unui acord
pe cât posibil la rezonanţă.
114
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
115
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
*
* *
BC RN
BC - Bobină de compensare;
RN - Rezistor ce se conectează
pe neutrul reţelei;
116
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Soluţia constã în principal în funcţionarea reţelei de medie tensiune în regim normal de durată cu
neutrul tratat prin bobină de compensare în scopul eliminării defectelor trecătoare. Scopul conectării
automate a unui rezistor pe neutrul reţelei, cu o temporizare Δt, în paralel cu bobina de compensare
este selectarea şi deconectarea defectelor cu simplă punere la pământ a reţelei dacă acestea nu au fost
eliminate anterior prin compensarea curenţilor capacitivi de către bobină (în regimul BC).
După identificarea şi deconectarea liniei defecte este necesar să se revină la funcţionarea
normală în regim cu BC.
117
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
A.10.3.- În cazul existenţei în zonă a mai multor surse de poluare, gradul de poluare se va stabili
avându-se în vedere efectul cumulativ al agenţilor poluanţi.
A.10.4.- Instituţii specializate şi atestate în astfel de activităţi vor preciza (la cerere), prin
măsurători sau prin compararea cu întreprinderi similare, nivelul de poluare al unei zone.
A.10.5.- În cazul stabilirii zonei poluate după tabelul A.10.2, instituţii specializate şi atestate în
astfel de activităţi, vor preciza (la cerere) măsurile concrete de protecţie a instalaţiilor din zonă, ori
de câte ori apar dificultăţi de încadrare în prezentele instrucţiuni, datorită unor date insuficiente sau
în situaţii speciale.
Tabelul A.10.1
Nivel de Descrierea caracteristicilor de mediu a zonelor
poluare
- Zone fără industrie şi cu o densitate redusă de locuinţe dotate cu instalaţii de
încălzire proprii;
- Zone cu o densitate redusă industrială sau de locuinţe, dar supuse frecvent la
I vânturi şi/sau la ploi;
Slab - Regimuri agricole1);
- Regimuri muntoase.
Toate aceste zone trebuie să se situeze la distanţe de cel puţin 10 km până la 20 km
de mare şi nu trebuie să fie expuse la vânturi dinspre mare2).
- Zone cu industrie care nu produce fum foarte poluant şi/sau zone cu o densitate
medie de locuinţe dotate cu instalaţii de încălzire;
II - Zone cu densitate mare de locuinţe şi/sau industrie, dar supuse frecvent la vânturi
Mediu şi/sau ploi;
- Zone expuse la vânt dinspre mare, dar nu prea apropiate de coasta mării (distanţă
de cel puţin câţiva kilometrii)2).
118
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
119
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
peste 5 km I
8. Industria pentru prelucrarea lemnului, industria Categoria A 3 ÷ 5 km II
textilă, industria pentru prelucrarea produselor 0 ÷ 3 km III
alimentare şi
animaliere peste 3 km I
Categoria B 0 ÷ 3 km II
peste 7 km I
Categoria A 5 ÷ 7 km II
3 ÷ 5 km III
0 ÷ 3 km IV
9. Extragerea minereurilor metalifere şi nemetalifere peste 5 km I
Categoria B 3 ÷ 5 km II
0 ÷ 3 km III
peste 3 km I
Categoria C 0 ÷ 3 km II
10. Instalaţii sanitare tehnice şi de salubritate comunală, ferme peste 3 km I
zootehnice 0 ÷ 5 km II
Combustibil peste 4 km I
solid 2 ÷ 4 km II
0 ÷ 2 km III
11. Centrale termoelectrice având un consum de peste 3 km I
combustibil (în etapa finală) la 150 tcc/h folosind: Păcură 1 ÷ 3 km II
0 ÷ 1 km III
Gaze peste 1 km I
naturale 0 ÷ 1 km II
Combustibil peste 5 km I
solid 3 ÷ 5 km II
0 ÷ 5 km III
12. Centrale termoelectrice având un consum de peste 4 km I
combustibil (în etapa finală) peste 150 tcc/h Păcură 2 ÷ 4 km II
folosind: 0 ÷ 2 km III
Gaze peste 1 km I
naturale 0 ÷ 1 km II
13. Zone situate lângă litoral, apa mării având un conţinut de săruri peste 10 km I
de 7 ÷ 10 km II
2÷20 g/l 5 ÷ 7 km III
0 ÷ 5 km IV
max. 3% zona
săruri respectivă II
14. Terenuri saline având: solubile în
sol
peste 3% săruri zona
solubile în sol respectivă II
120
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
Tabelul A.10.3
Clasificarea industriilor după acţiunea noxelor asupra izolaţiei
externe a instalaţiilor electrice
Nr. Denumirea industriei Agenţi poluanţi emanaţi Categori
crt. a
0 1 2 3
I.- Industrii chimice
1. Fabrici de amoniac, acid azotic şi îngrăşăminte Amoniac, oxizi de azot A
azoase
2. Fabrici de acid sulfuric şi bioxid de sulf Bioxid de sulf A
3. Fabrici de clor, acid clorhidric şi produse clorurate Clor, acid clorhidric A
4. Fabrici de acid fluorhidric şi a sărurilor lor Acid fluorhidric A
5. Fabrici de sulfuri şi hidrogen sulfurat Hidrogen sulfurat A
6. Fabrici de produse sodice (sodă caustică, sodă Clorură de sodiu, carbonat de
calcinată) sodiu A
7. Fabrici de îngrăşăminte chimice Bioxid de sulf, pirită A
complexe(superfosfaţi)
8. Fabrici de celuloză şi hârtie Hidrat de sodiu, sulfat de A
sodiu
9. Fabrici de fibre artificiale (tip vâscoză, acetat) Hidrogen sulfurat, sulfură de
carbon A
10. Fabrici de săruri minerale Săruri minerale A
11. Fabrici de carbid Oxid de calciu, cărbune, A
carbid
12. Fabrici de negru de fum Negru de fum A
1. Fabrici şi rafinării pentru prelucrarea petrolului Hidrocarburi uşoare, bioxid B
de sulf
2. Fabrici de coloranţi organici şi produse Oxizi de azot, bioxid de sulf, B
intermediare clor, acid clorhidric.
3. Fabrici de coloranţi minerali Oxizi de fier, oxid de calciu, B
carbonat de calciu.
4. Fabrici de medicamente sintetice B
5. Fabrici de monomeri pentru mase plastice (clorură Acid clorhidric B
de vinilin, clorură de viniliden etc.)
6. Fabrici de cauciuc sintetic (cloropren, tiocancen) Acid clorhidric, oxizi de sulf B
7. Fabrici de prelucrare şi regenerare a cauciucului Negru de fum, talc, etc. B
1. Fabrici de solvenţi organici Benzol, toluel, xilol, eteri, C
alcool
2. Fabrici de reactivi organici C
3. Fabrici de distilare a lemnului Alcool metilic, acid acetic, C
acetonă, terebentină
4. Fabrici de răşini sintetice Fenil, formol, etc. C
5. Fabrici de prelucrare mecanică a materialelor Pulberi de materiale plastice C
plastice
6. Fabrici de lacuri şi vopsele Solvenţi organici C
7. Fabrici de laminate obţinute prin presare (hârtie sau Solvenţi organici C
ţesuturi îmbinate cu răşini)
121
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
122
Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva
supratensiunilor
123