DESPRE PSALMII PROOROCULUI IMPARAT DAVID de: t,Mitropolit TIT SIMEDREA Rindurile ce urmeaza nu sint o lucrare de cercetare teolo- gicd amanuntita ori generala despre Psalmi si nici n-au pre- tentia si dea o idee intreagad despre cartea Psalmilor, ci numai o privire restrinsa, numai citeva lamuriri, ce ar putea fi de folos cititorilor care cauté in Psalmi un mijloc de sporire a vietii_ lor duhovnicesti. Dintre toate cartile Sfintei Scripturi cea mai folosita de sfinta Biserica in sfintele sale slujbe si de crestini pentru zidi- rea lor sufleteascd este fara indoiala Cartea Psalmilor. 1. Psalmii au patruns in slujba sfintei Biserici crestine chiar de la intemeierea ei!, nu numai pentru ca Sfintii Apostoli si cei dintfi crestini erau evrei, deci obisnuiti cu acest soi de rugdaciune, ci mai ales pentru ca rugdciunile, cererile si laudele cuprinse in Psalmi se imbind mai bine cu duhul Legii Noi, de- cit cu al Legii Vechi. Atunci cind Biserica crestina a inceput sa-si inchege incet-incet sfinta ei slujba, Psalmii s-au aflat in frunte in asa chip, incit Biserica din Siriacinta intreaga Psaltire la Privegherea fiecdrei sdrbatori, iar Biserica de limba greaca si latina o cintau in intregime in cursul fiecdrei saptamini?. 2. In privinja Psalmilor ca mijloc de zidire sufleteasca al fiecdrui crestin, este destul sA amintim ca din adincul vremilor batrine si pind in ziua de azi milioane de suflete cucernice au sorbit din aceste sfinte cintari lumina si mingiiere sufleteasca. In.Psalmi au aflat ei propria lor poveste, cu caderile si pare- rile lor de rau; cu na&dejdiile si nazuinjele lor. In Psaltire au cAutat ef si au aflat duhul unei vieli mai curate si mai inalte: Psalmul este inainte de toate o rugdciune, Si daca in Thora glasul lui Dumnezeu este aspru si ameninjator, daca in cartile Proorocilor este puternic si uimitor de stralucitor, in Psalmi dumnezeescul glas se topeste intr-o mireasma de nesfirsita dul- ceataé. Niciodata n-a aflat credinta forma mai desavirsita ca aceasta pentru a se vadi. 1 I Corinteni 14, 15; Bfeseni 8, 10; Coloseni 5, 18. 2 In_privinta citirei Psalmilor fn Biserica noastré cf. indrumarile date in orice Psaltire la inceput.Despre psalmii proorocului impdrat David 207, Frumusetea Psalmilor. S-ar putea scrie o carte intreaga despre frumusejea Psalmilor spicuind marturii nu numai in ogorul celor mai de seama Sfin{i Parinti, precum Atanasie cel Mare, loan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Efrem Sirul, Augus- tin, Ieronim si allii, ci si din operele scriitorilor mireni de pre- tutindeni. Pentru c4 Psalmii sint socotifi pe bund dreptate cea mai desavirsita poezie liricd izvorita cindva din inima de cre- dincuios, Si cum poti ramine nes.mtitor in fata frumusetii unor stihuri ca acestea, care odata patrunse in tinerea de minte, ra- min infipte pe vecie, apdrind ca niste vechi si dragi cunostinje tocmai atunci cind nu te asetpti: »Cerurile spun marirea lui Dumnezeu, »Si firmamentul vesteste facerea miinilor sale”. ‘ : : (Psalm 18). »Plecat-a cerurile si s-a pogorit, wsi negura era sub picioarele lui”, (Psalm 17). »Doamne, Dumnezeul meu, maritu-te-ai foarte, wintru lauda si binecuvintare te-ai imbracat wimbracind lumina ca o haina, nintinzind cerul ca un cort de piele. »Ca tu esti cela ce umbla pe aripile vintului; nCela ce cauta spre pamint si-l face de se cutremura »$i se atinge de munti si ei fumega”. (Psalm 101). Ticdlosia celui covirsit de pacatul sau, smeritele lui ruga- ciuni, nazuinta-i neogoita dupa un izbavitor, dar mai ales ma- reftia lui Dumnezeu pusa fafa-n fata cu nimicnicia fapturii vii, ‘Mu insuflat Psalmistului stihuri nemuritoare: »Dintru adincuri am strigat cdtre tine, Doamne; »Doamne, auzi glasul meu. (Psalm 129). 4 »Milueste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila ta. »Spala-ma-vei si mai mult decit zipada ma voi albi. »Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite’” (Psalm 50). Si cum n-am fi izbifi de indrazneala acestui grai, ce se inmladie in tot felul de faceri, care depdsind masura obisnuita a prozei ne uimeste cu frumusetea descrierilor si cu stralucirea chipurilor si icoanelor!? »Glasul Domnului sfarima chedrii Libanului. »Glasul Domnului despicd para focului; wglasul Domnului zgadue pustia”. (Psalm 28).208 ‘ Mitropolia Banatului vEl a zis, si toate s-au facut, vEl a poruncit, si toate s-au zidit”. (Psalm 37). »lu pornesti izvoare in vai. »Sdtura-se-vor copacii cimpului wgi chedrii Libanului, pe care i-aj sadit: nincuiba-se-vor acolo pasdri. »Mun{ii cei inalti sint pentru cerbi. »Asezat-ai intunerec si s-a facut noapte, wi acea vreme misuna toate fiarele pamintului, wi cer hrana lor... »Rasarit-a soarele, si se adunara wei merg sa se culce in birlogul lor; »lesi-va omul la lucrul sau. : »Cit s-au marit, Doamne, lucrurile tale! Toate cu infelepciune le-ai facut’. (Psalm 103). Ins4 mirarea Psalmistului in fata firii nu este nicidecum o dulce reverie, cdreia i se na&zdreste in fiecare fir de iarba un dumnezeu, ci dimpotriva maretia zidirii este pentru el ma- rele glas al Ziditorului, este marele urcus spre Dumnezeu. Pe Dumnezeu il cauté Psalmisiul in cintarile sale si aflindu-l, trimbiteaza veacurilor cu glas inalt: »Domnul este pastorul meu si nimic nu-mi va lipsi. »intr-un loc cu iarba verde, acolo m-a salasluit; wla apd cu odihnd m-a hranit”. (Psalm 22). »Pazeste-ma, Doamne, ea lumina ochilor; »Sub acoperdmintul aripilor tale ascunde-ma”. (Psalm 16). »ln ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, »asa te doreste cufletul meu pe tine, Dumnezeule!” (Psalm 41). »Cit sint de iubite ldcasurile tale, Doamne al puterilor! »Doreste si se sfirseste sufletul meu de curtile Domnului, »inima mea si trupul meu salta de bucurie pentru Dumnezeu cel viu. Chiar si vrabia si-a aflat siesi cdscioara si turtureaua siesi cuib, unde sa-si puna puii lor, naltarele tale, Doamne, al puterilor”. (Psalm 83). Sarmana vrabiula cu dulce ciripit si trist ciripit; amarita si blinda turturicd nevinovata; pasarele ce v-aji facut euib sub strasina bisericilor, si noi, toti cei obosifi, ce ureém treptcleDespre psalmii proorocului impdrat David 209 sfintelor lacasuri depanind in minte stihurile Psalmului 142: »Doamne, auzi rugdciunea mea...”, in Psalmi aflam_,,linistea sufletului si dare pricinuitoare de pace care potoleste tulburarea gindurilor si imblinzeste minia sufletului’3, Subiectul Psalmilor si categorisirea lor. Psalmii nu se pot aseza pe categorii bine ingradite, pentru cd unul si acelasi Psalm atinge mai multe subiecte. De pilda Psalmul ! ne pune in fata nu numai soarta celui drept, ci si pe a celui nelegiuit; Psalmul 18 graieste de lumina materiala si de legea lui Dum- nezeu; Psalmul 32 ne cheamd s& ldudam pe Dumnezeu, dar tot el graieste de puterea si dreptatea lui Dumnezeu, de pedep- sirea neamurilor, de biruinta cea din urma a dreptului, ete. Dar, ori cum ar fi, subiectul de cdpetenie si neabatut al Psal- tirit este Dumnezeu si legaturile lui cu credinciosul. Dumnezeu este infatisat in Psalmi nemarginit de mare, de puternic, de drept si de milostiv; iar credinciosul apare ca un bicisnic ne- voias, slab si pacdtos, pururea in cautarea ajutorului dumne- zeiesc, In Psalmi roiesc in jurul lui Dumnezeu toate n*zuin- tele credinciosului, fie in chip de contemplare, fie de lauda, fie de rugaciune; si mai totdeauna sub forma de legdtura perso- nal4é cu Dumnezeu sau sub infatisarea unei cintari liturgice. Dovada c4 Dumnezeu este subiectul unul si de cdpetenie, al Psalmilor este faptul, cd din cei una sula cincizeci de Psa'mi, numai in saptesprezece numele Iui Dumnezeu nu ec pomenit chiar din primul stih. : Acest singur subiect, cu doud infatisdri, e vazut de Psal- mist in chipuri deosebite. El indreapta cele mai multe din aceste cintari de-a dreptul la Dumnezeu, chemindu-L in aju- tor, cintindu-L, ldudindu-L si mul{umindu-I; in altele pentru a-I preamari insusirile si nenumiratele Lui desdvirsiri; in al- tele pentru a lauda minunile facute de Dinsul in fire si in isto- rie; iar altele privesc uimite tainicele intrebari ale vietii in te- gaturd cu pronia dumnezeiascd, etc. Asa dar multimea de sim- taminte si repedea lor schimbare in unul si acelasi Psalm, face foarte anevoioasa categorisirea lor; totusi ne putem opri Ja urmatoarea clasare: Psalmi euharistici sau de multumita (Psalmii 8, 17, 18, etc.); Psalmi sau rugaciuni de jale (Psal- mii 3, 5, 7 etc.); Psalmi povatuitori (Psalmii 1, 48, 98 etc.); Psalmi istorici (77, 104, 105, ete.) si Psalmi proorocesti ‘sau mesianici (Psalmi 2, 15, 21, etc.). Se cuvine sé ne oprim putin si la o categorie de Psalmi numité Cintarea Treptelor (Psalmii 119—138), categorie alca- tuita din cincisprezece cintari, multe dif ele foarte scurte. 3 Psaltirea (Rimnic 1784), ,,Preadoslovia".muasupord Banani Aceasté numire insd nu este prea bine amurita. Unii spun ca acesti Psalmi ar fi niste cintece nationale ale evreilor, pe care | ei le cintau cind se suiau la lerusalim, ca sa praznuiascd cele trei mari sarbatori de peste an‘, Zicerea a sui la lerusalim este dreapta, dacd o privim din punci de vedere al locului, pen- tru ca din orice parte ai porni, trebuie sa sui ca s& ajungi la sfinta cetate; dar se potriveste numai Psalmilor 1, 121 $i 132. Pentru aceea cercetatorii mai noi spun cd numirea, despre care merge cuvintul, este in legdtura nu cu locul, ci cu intocmirea literara a celor cincisprezece cintari si ar veni- de la mersul suitor al ritmului lor. Im ele cugeiarea parcd suie din treapta in treapta, adic& din stih in stih, cdsumata de repetarea unor anumite cuvinte, care repetare intareste aceasta cale suitoare. Si in adevdr, acaast@ miscare suitoare se simte bine in multe din Cintdrile Treptelor (Psalm 120), si nu este nici una in care sa nti se simta cit de pujin. . Teologia Psaimilor. In Preadoslovia unei Psalliri, manu- seris romanese din secolu! al XVIII-lea, cartea Psalmilor este numita ,,Mica Biblie’, si numirea nu este gresita, pentru faptul c4 invatatura de credinta cuprinsé in Psalmi este o prescurtare a intregei Biblii, sub cea mai stralucitoare infatisare. Sau cum spune acel manuscris: ,,.,.unij au numit-o Biblia M.cd, ca toate cite sint pre larg in car{ile Legii Vechi si celei Nowa, toate sint tileuite pre scurt in Psaltire de Duhul Sfint’’S, ,,In- tru Psalmi, scrie Filaret al Rimnicului, im Preadoslovia Psal- tiri? (Rimnic, 1784), este bogoslovia cea mai desavirsiia, prooro- cia venirii lui Hristos, iniricosarea judecatii, nadejdea invierii, infricosarea muncii; toate, ca intr-o jitnifa mare ce sade in obste, in Cartea Psalmilor s-au asezat’. In adevar invafatura despre Dumnezeu este desavirsita in Psalmi. Nici filosofia, nici descoperirea evanghelicaé n-au mai adaos nimic la intelegerea insusirilor lui Dumnezeu, peste cea cuprinsa tn Psalmi. Aci fiinta: lui Dumnezeu este nemarginita si pretutindeneascdé; El a zis si s-au facut; El a poruncit si toate s-au zidit (Psalmul 38, 9); al Lui este pamintul si tot ce cuprinde el (Psalmii 23, 1—2; 38, 12); El se imbraca cu lu- mina ca cu un vesmint, El intinde cerul ca un cort de piele (Psalm 103, 1—2); cu starea sa de fata umple toata lumea (Psalm 138, 7 si 9); toata zidirea i-aduce cintari de laud; etc. Proorociile despre venirea lui Hristos umplu intreaga Scriptura a Vechiului Testament, dar in Psalmi capata ea un 4 legire, XXXIV, 23; I Impdrafi, XI, 27, ete. 5 1. Bianu si G. Nicoldiasa, Catalog. Manuscris. Rom., t. I, p, 149, Craiova, 1931.Despre psalmii proorocului impdrat David 2it injeles mai hotarit si mai cuprinzdtor. Ceea ce proorocii mai dinainte nadzarisera ca prin sita, Psalmistul le vede limpede si cu inteles. Numeroasele si luminoasele proorocii din Psaimi, privitoare la Mesia gi Biserica Sa, ne ingadduie s4 urmarim mi- nunata progresiune a descoperirii dumnezeiesti a celei_ mai in- semnate si mai de cdpetenie taine a credin|ii. Deci nu trebuie s4 mire faptul ca din toate cartile Vechiului Testament, Psalti- rea este cea mai des citaté in Noul Testament. Din doua sute optzeci de citari imprumutate din Vechiul Testament, una suta saptezeci sint scoase din Psalmi. Cu aceste citate chiar numai cu ele, se poate zugravi infatisarea de cdpetenie a vietii Min- tuitorului: Fiul lui Dumnezeu (Psalmii 2, 7); obirsia ca om din David imparatul (Psalmul 131, 1); insusirea de preot-imparat (Psalmii 2 si 109); patimele cele cumplite (Psalmii 21, 68); marirea Invierii si Inaltarii (Psalmii 16, 10, 109); contopirea tuturor neamurilor pamintesti in unitatea de pace a imparatiei sale (Psalmii 21, 28; 71, 18) etc. Duhul Psalmilor. Cartea Psalmilor are, pe lingd proorociile despre lucrarea mesianicd a Mintuitorului Hristos, incdé si o alta ioarte insemnata apropiere de dinsul. Psalmii respira un suflu de bundtate, de blindete si de omenie ca in Noul Testa- ment, domolind asprimea si strasnicia Legii Vechi. Citeodata ti se pare ca te-ai afla in inima Legii crestine. Din Psalmi in- vata israil sd cunoasc4 adevarata impardlie a lui Dumnezeu adica imparatia sdraciei, a celor blinzi cu inima, a celor milos- tivi, Locul {inut in Psalmi de toti dezmostenitii pamintului, de victimele nedreptatii, este temelia pe care se va aseza mai tir- ziu, peste veacuri, credinta cea noua (Matei 5, 3; [ Corinteni 1, 16-27). Ei sint socotiji fruntea natiei, neam adevdrat al dreptatilor, pilda cararii desavirsite. Cea dintii datorie a unui impdrat temator de Dumnezeu este s4 judece pe sdraci cu drep- tate, sa vind in ajutorul fiilor celui sdrac, s& izbdveascd de la moarte pe cel nevinovat (Psalm 71, 13). Saracia e scoala in care israil deprinde milostenia (Psalm 40, 2). Ideea despre un Parinte ceresc, care nu uita pe nici una din zidirile Sale, care stie sa le aline durerile, care usureazd si tamaduieste neputin- tele (Psalm 102, 3), inlesneste in chip minunat increderea in Dumnezeu si fntre credinciosi, pentru ca ,,Dumnezeu este bun; c4 in veac este mila Lui” (Psalmul 135). Totusi nu tot te se scrie in Psalmi ne place. Cum am pu- tea sd ne imsusim acele doriri de nefericire a altuia? Adica acele cumplite blesteme pe care Psalmistul le arunca ici si co- fea? A raspunde la aceasia intrebare, Sfintul Ioan Gurad de Aur ne sfdtueste s4 punem in lucrare toatd iscusinta noastras. _ 6 Hormil. in Psalm. 108.212 Mitropolia Banatulu Pentru ca de vom lua aceste cuvinte asa cum sint rostite, ini- ma celor ce le asculta se va turbura, de nu vor cugeta adine la rostul lor. S-a spus c4 in aceste expresiuni ,duhul proorocului Hie este acela care graieste” prin rostul Psalmistului; adicé duhul Legii Vechi care nu ajunsese la dulceata Noutui Testament. Ca dragostea de vrajmas, facerea de bine pentru rau si ruga- ciunea ‘peritru cei ce ne prigonese sint simtaminte cu totul de obirsie evanghelicd. Deci e greu de pretins credinciosilor Legii Vechi, chiar celor maj desavirsiti dintre ei, punerea in jucrare a dragostei asa cum a poruncit-o Mintuitorul. Pe de alta parte trebue de {inut in seama si faptul, ca unele din blesteme sint ingradite in anumite margini: Cel ce le rosteste nu doreste pedepsirea vinovatilor decit daca nu se pocdiese. lar in privinta zicerilor ce dau pe fata asemenea simjaminte, in ce au ele mai crud si intrecind masura, nu tre- buie uitat ca Psalmii sint scrisi in stil poetic, sau chiar pro- fetic, si ceea ce le da lustru, caldura si vioiciune este hiper- bola. Ca atare intelegerea lor trebuie mult indulcita. De asemenea cind Psalmistul aruncé blesteme pe capul vrajmasilor sai, este stapinit de pofta razbunarii personale. Dovada este purtarea lui David fata de Saul, cadruia de multe ori i-a crutat viata; si faptul cum s-a purtat David de frumos cu prilejul mortii crudului sau dusman, Saul’. ,,.Dacd am ras- platit cu rau celor ce-mi fac mie rele, zice Psalmul 7, 5—6, s& cad istovit inaintea vrajmasilor mei”. Apoi multe din bestemele din Psalmi cuprind ele chiar cheia intelesului lor. De pilda unul din ele graeste asa: ,,Dum- nezeule, leapada-i pe dinsii, pentru ca te-au améarit” (Psalm 5, 11); si altul: ,,Au nu pe cei ce te urase pe tine, Doamne, i-am urit si pentru vrajmasii tai m-am topit de ciuda?” (Psalm 138, 22). Asa dar cind Psalmistul isi apostrofeazi vrajmasii, gindeste mai mult la Dumnezeu, decit la sine. Cine a intocmit Psaltirea. David, spune predania, Tot asa spune si poarta tuturor Psaltirelor tiparite in romaneste, gre- ceste si slavoneste, numindu-le: ,,Psaltirea proorocului si impa- ratului David”. Cum ca David ar fi scris Psalmii Vechiului Tesiament, aceasta este parerea celor mai multi dintre Sfintii Parinti, dupa cum spune Teodoret in Prefata la Psatmi? Origen cu teata scoala lui este insé de pdrere ca Psalmii sint scrisi de cei al caror nume sta scris in fruntea fiecdrui Psalm9. Potrivit 7 1 Impl at, 24 gi 26. 8 I Im; 9 In prints, Hesemelbe ain Beatin 108, vezi Si. Joan Giré de Aur, op. cit,Despre psalmii proorocului impdrat David 213 acestei suprascrieri David a alcdtuit 88 Psalmi, Moisi unul, Asai doisprezece, fiii lui Core doisprezece, Solomon doi, iar Haman si Etan cite unul. Deci toti* Psalmii sint s de David, si acest fapt este marturisit si de notifa de la sfirsitul Psalmului 71, unde citim: ,,S-au sfirsit cintarile lui David, fiul lui Tesei!®, Totusi Psalmii dupa duhul lor alcdtuesc un singur tot, chiar daca alcatuitorii lor sint mai multi. Si sint chiar mai multi. Dar faptul ca dintre tofi alcdtuitorii de Psalmi cel mai vestit este proorocul imparat David, faptul c4 el a scris cei mai mul{i Psalmi, pe cei mai plini de tainica evlavie cei dintii si dacd Ja acestea mai adatigam si orbitoarea s cire a marelui si vestitului impdrat si prooroc, atunci intelegem usor pentru ce traditia pune pe numele tui toti Psaimii din Psaltire. Tilmdcirea Psalmilor. 1. Traducerea Septuagintei. Psalmii au fost scrisi dintru inceput in limba evreea. iar pe la in- ceputul veacului al doilea inainte de Hristos au fost tradusi, Ja rind cu celelalte car{i ale Vechei Scripturi, din aceasta lim- ba in cea elineascad. Aceasta talmacire poarté numele de Sep- tuaginta. Psalmii din eaj sint talmaciti indeobste destul de slab. Lucrul este insa.usor de priceput: Psalmii sint scrisi in poezie, in stil inflorit, cu ziceri alese si asezdri de cuvinte in. fraze foarte cdutate. Daca la acestea se mai adaoga si faptul ca tra- ducdtorii n-au prea cunoscut bine limba din care traduceau si nici pe cea in care traduceau, atunci se injelege cite greutati au avut ei de intimpinat. Dar cu toate nepotrivirile si slabi- ciunile puse pe seama acestei ialmaciri, ea totusi este desiu! de limpede si trebuie socotita ca o opera de mare pret. Este o lucrare de mare pret pentru cd: 1. Fiind. facuta dupa un izvod evreesc cu doudsprezece veacuri mai vechi de- cit cel mai vechi manuscris mazoretic in fiinta, ea este marto- rul cel mai apropiat de izvodul original si de multe ori mai cre- dincios decit manuscrisele evreesti!!. Deci este un ajutor in- direct nepre{uit la imbundtafirea textului evreesc corupt; 2. Este Psaltirea Bisericii crestine dintru inceput si a ramas pind in ziua de azi textul oficial al Sfintei Biserici rasaritene; 3. Sliniii Apostoli au cunoscut — cine se indoieste de aceasta? — textul evreesc, totusi ei citeazi totdeauna in scrieri'e lor numai dt textul grecesc; 4. Aceasta folosire de catre Sfintii Apostoli a insuflat Sfintilor Parinti atita respect, incit 0 socotesc ci este 10 Notifa trebue socotita cu iconomie, pentru ci nu se stie dac& nu cumva Psalmul 7! n-a fost mutat din locul lui impreund cu notita. 11 Textele biblice, proorocia lui Isaia si Habacuc descoperite la Qum- ran dovedese o apropiere mai mare de textul grecesc al Septuagintei de cit de cel mazoretic,214 Mitropolia Banatului inspiraté de Duhul Sfint!2; 5. Tofi Sfintii Parinti, chiar si Stin- iul loan Gura de Aur care stia evreeste, tileuese fara abatere pe izvodul grecese al Septuagintei, nu pe cel evreesc. 6. Toate traducerile (afara de Vulgata si Pesito) in limbile latina, etio- piana, copta, goticd, georgiana, slavona, etc., sint scoase dup& Septuaginta, si 7. Chiar si evreii au privit aceasta tilmacire cu mare respect. Filon Iudeul are ctuvinte numai de lauda pentru ea: ,,Cind evreii, zice el, care au invdtat greceste sau grecii care au invatat evreeste citesc amindoud izvoadele, sint uimiti de amindoud si le citesc ca pe doua surori ori mai bine zis ca pe o singurd persoana”!3. Lar losif Flaviu foloseste numai izvodul grecesc, desi el era palestinian. Sfintul Iustin'4 si Ter- tulian!5 spun, cd in vremea for Septuaginta era folosita de si- nagoga in public! / 2. Tdlmacirea romGneascd. Psaltirea se numara printre cele dintii cdrti ale Sfintei Scrtpturi traduse in roménes'e. Tatmiici- rea prim4 s-ar fi facut, fireste din limba slavona. in a doua jumatate a secolului al XV-lea intr-o manastire din Maramu- res. Aceasta traducere cu mici indreptari a fost primita si edi- taté de Coresi in Psaltirea slavoromand (Brasov 1563), pre- cum si in editifle sale urmatoare. Cartea Psalmilor este deci printre cele dintii carti scrise cu tiparul; iar de la intfia editie a lui Coresi si pind azi numa- rul edijiilor ei a crescut atit de mult, incit se poate spune fara gresala, nu este alta carte romaneascd ortodoxd sA o intreaca. Dar nu se poate spune ca Psaltirea a si fost folosita de Bisericd, in sfintele ei slujbe, chiar de cind a fost intoarsa pe romaneste. La o asemenea intrebuintare se impotriveau in pri- mul rind traditia limbilor sfinte, si in al doflea rind chiar so- iul traducerii. Traducerea din codicii Scheean si Hurmuzachi, si chiar cea din tipariturile lui Coresi, nu ispiteste 1a folos‘rea ei dincolo de pragul chiliei calugdresti ori al casei vreunui mirean cucernic. Dar chiar si dupa ce tradilia limbilor sfinte n-a mai fost simfita, chiar si dupa ce traducerea a fost imbu- natatita, Psalmii in romaneste tot au intirziat s4 patrunda in sfinta slujba, din pricina cint&rii. Aceasta piedic& se va simti chiar si dupa ce Psaltirea romaneascd va patrunde pentru tot- 12 Nepotrivirea dintre izvodul original evreesc cu cel grecesc, multi dintre Sfintii Parinti o tilcuesc banuind ca cel evreesc ar fi corupt sau ca nepotrivirile ar fi fost puse inadins de Duhul Sfint: Augustin, De Cioitate Dei, XVIII, 43, P. L., t. 41, col. 604. . 13 Vita Moysi, Il, 7. : 14 Apollog, 1, 31 XXXI P. G. t. 6, col. 396 si Dialog, cum Tryph., 72, P._G. t. 1, col. 1380, 15 Apollog., 18, P. G. t, I. col. 380 sq.Hespre psalm proorocului tmpdrat David. 215 deatina in slinta slujba o data cu Psaltirea romana (Buzdu 1703). O notitaé strecuraté in Psaltirea (Tirgoviste 1710) inta- reste aceasta parere. ,Inadins, graeste nota, am pus acesti doi Psalmi slavonesti, pentru darea indemnina cantarii", E vorba de Psalmii polielei 134 si 135. Poate ca au intimpinat aceasta greutate si Psalmii ce se cinta la Vecernie (Anixandarele) si la Liturghie (Antifoanele), etc. Deci Psaltirea intoarsd pe romaneste a patruns oficial in slujba Bisericii romane prin editia Buzdu 1703. Inainte insa de aceasta editie se petrecuserd in viata culturala a Bisericii noastre doud fapte ett urmari hotdritoare. La lasi, in Moldova, marele mitropolit carturar, Dosoftei, tiodrea in anul 1680 0 Psaltire intoarsd de el pe ,rumaneaste”; iar la Snagov, in Tara Romaneasca, alt mare carturar, Antim Ivireanul, tiptrea in anuf 1694, o Psaltire reproducind textul traducerii din efi- neste al Bibliei (Bucuresti 1688). Aceste dcuad traduceri au bi- ruit toate piedicile si au pregatit miarea izbinda a Psaltirei (Buza4u 1703). Izvodul Psaltirei (Buzdu 1703) a avut triste mare; a ajuns textul oficial al Bisericii romane de pretutindeni si va fi editat neintrerupt, chiar si de Biblia (Blaj 1793), pind in vremea noa- stra. Psaltirea de Buzau (1703) ins& nu reproduce, cum ar fi de asteptat, talmacirea Psalmilor din Biblia (Bucuresti 1688), ci pe cel intors pe romaneste de Dosoftei in Psaltirea (lasi 1680), curajit de unele din multele slavonisme, cu toate ca aceasta talmacire ,nu se potriveste cu sirbia, zice Dosoftei. pentru ca s-a talmacit de pre izvodul Sveatii Ieronim, carile-i eliniaste si latiniaste si evreiaste”!6. In adevar numeroasele neologisme de origina latina, ca si unele pasagii din traducere, care se potrivese mai mult cu izvodul latin decit cu cel elin, ce apar in traducerea lui Dosoftei, intarese’ spusa lui. Totusi aceste cintéri, asa cum le-am primit tntoarse pe ro- mAneste de la inaintasii nostri, nu plac intotdeauna deopotriva. Si nu plac, pentru cd uneori gindul Psalmistu'ui ne scapa; pentrir cd firul gindurilor este turburat de nelimnezimi ce in- treruo gindirea. Dar de vind pentru aceste neajunsuri este nu numai izvodul romanesc, ci si cel dupa care s-a facut traduce- rea, adicd Septuaginta care s-a tradus dupa cum am scus din evreeste; care izvod e prea rob textului evreu, intrebuinieaza multe ziceri cu inteles necunoscut de vechii scriifori creci, gra- matica lui e prea incdrcata, prepozitiile si coniuctiile tui sint folosite in chin nefiresc ete. Fireste si talmacirea romaneasc4, ca toate cele facute dupa Septuaginta, padtimeste de scdderile 16 Bibliograjia Romdneascd Veche, t. I, p. 230, woe216 Mitropoud ana aceslea, dar si de altele care sint numai ale ei si astipra ca- rora nu este locul sA ne oprim. Adevarat vechea noastra tal- macire are scaderi, dar are si bune insusiri. Puterea ei atit de patrunzatoare, minunatul ei cuprins, pe scurt si mai virios acel nu stiu ce iz atit de placut, fac asa cd sub acoperamintul vechiului nostru grai bisericesc, cintarile dumnezeiescului Psal- mist sa zgudue gindul si si se infigd in tinerea de minte!7, 17 Bibliografie: A, P, Lopuhin, [storia biblicd, trad. Patriarhul Nicodim, 1. 3, Bucuresti 1945; L. Dennfeld, Histoire des livres de I'Ancien Testament, Paris. 1929; I. A, Candrea, Psaltirea Scheiand, t 1, Bucuresti 1918, E. Panrier, Psaumes (Livre des) in F. Vigouroux. Dictionnaire de la Bible, t. 5, col. 807 si urm; L. C. Fillion, La Nouveau Psautier, Paris 1935; M. B. d'Eyragues. Les Psaumes, Paris 1904; I. Bianu, N. Hodos si Dan Simonesc, Bibliografia Veche Romdneascd, t. [—IV; Psaltirea romana (Uniev 4673; Iasi 1680; Snagov 1694; Buzau 1703; Tirgoviste 1710. Buzdu 1768 si Rimnic 1734). : . "