lucuregti. ISERICA ORTODOXA ROMANA Seria IJ. Anul XLII. Nr. 6 (519). Iunie 1924 Autorii psalmilor Papa suprascrierile lor, cea ma? mare parte it de David. Radini# cred c& intreaga psaltire de David. De acceagi parere erau $i unii parinfi gi scrii- ft bisericesti. Cérésostom (Proemion in psal- s Mig. v. 537); Augustin in «De civitate Dei» IXLI 547); Amérosiu (Praefatio in psalmos. Mig. . 923); Atanaste (Exegetica arg. in Psal- bs Migne P. G. 27); Philastrius (Liber de res, Mig. 130. P. L. 1259); Casstodor (In lmos. Mig, P. L. 70,4). Zeodoret din Cir ef. in Psalmos. Mig. 80col. 862). \Jeronim bpist.ad Sophron. M. 28 col. 1123 1). Aceste pireri tns& trebuesc cercetate cu luure Smninte. FNumele lui David ca poet cunoscut (II Sam. ig va. 3a) $1 om plin de credinga (lI Sam. 6 ,,) Bfiscut si se Iafeasca ideia c& el ar fi au- i brul tuturor psalmilor. De pilda in Cr. 16419 Ffucati din psalmul 106, care tn psaltire este Sonim, sunt atribuite lui David. ff Ps. 2 esto de asemenea anonim. Dar in Fapt. Rpostolilor. (4.x) este dat ca al lui David. iA Ps, 95—de asemenea anonim. In Ebrei 4, brie citat pa. 95,4, ca fiind de David. | Unit au zis c& autorii psalmilor sunt acei a- afi tn suprascrieri. Aga spune fer. /eronim *). pist. 140 ad Cyprianum) gi tot aga /lariu de Bictavia *), Alf au complectat aceast& parere zictnd c& salmii anonimi sunt ai acelora, care au scris almul pus imediat inaintea psalmului anonim. Jat psalmii anonimi nu pot fi atribuiti, dup’ flac, unui autor sau altuia. De pilda, ps. 146-150 fint anonimi. Ar trebui dar, dupa aceasté pa- sre, s fie scrigi de David, de oarece el este Fiutorul psalmului 145 ce vine imediat tnainte. . . De observat este ci acest psalm tn textul ebraic este anonim, dar tn traduceri au de au-. tor pe David. Critict aduc dovezi felurite c& psalmii nu sunt scrigi de acei al ctror nume tl au. Ei_zic c& limba multor psalmi socofifi serigi de David, na se aseamana cu stilul psalmilor recunoscufi ca ai lui, si afara de aceasta, este plind de aramaisme, de pild ps. 139.2 BISERICA ORTODOXA ROMANA Dar cunoastem noi asa de bine stilul tmpa- ratulni psalmist David in cdt sé zicem: numai acesta este stilul in carea scris David? Sau pu- tem noi cere ca un psalm scris de David la tinerete si fie in acelasi stil ca al batr4nului ce plange moartea fiului stu? Sau un cant de sarbatoare si aib& acelag stil cual unuia de poctinté sau al unei elegii?.— Deci trebuie ba- gare de seama. Numele autorului la unii psalmi se gaseste num:i in textal masoretic, dar lipseste in LXX-a. lar manuscriptele se deosebesc foarte mult. ii aduc impotriva lui David si argumentul in tot cuprinsul psalmilor chestiunile de ordin politic, razboinic sau de altfel, sunt lisate Ja o parte. Din intreg cuprinsul lor iese la ivealé religiozitatea si prietatea adanca a autorului. Din cele ce cetim in cartile regilor si tn cro- nici stim cA David a fost un rege viteaz, riz- boinic gi plin de activitate politic’, unit’ cu 0, energie deosebita in indeplinirea vointei sale. Deci urmarea ar fi cA nu putea fi autorol psalmilor. Dar int&mpinarea aceasta nu poate avea te- meiu. Descoperirile “facute tn orient araté c& regi pagani, de sifoarte razboinici si viteji— ca de pilda Assurbanipal sau Asarhaddan—erau in rugaciunile lor catre zeii pagtni, plini de umi- linf& si incredere. Tonul rugator si smerit al rugaciunilor lor este in mare contrast cu tonul mandru al povestirii faptelor lor razboinice +). Si pilde de acestea gisim multe in istorie. Aga n’avem dec&t s4 ne amintim de Stefan cel mare al nostru, cat de viteaz gi cat de religios era. Cu at&t mai mult dar David un rege pios gi patruns de credinf& tn Dumnezeu a putut seri asemenea poezii de adanca pietate. Vitejiea nu inlaturd pietatea. Situatiunile istorice. Acele ce reies din cuprinsul psalmului, nu corespund cu vremea cAnd ‘a trait acel ce este dat ca autor. Si la uni psalmi. se gi- sesc aratate numai .tn textul masoretic. La alfii numai in LXX-a, : Intemeiati pe acestea, multi gasesc c& unii psalmi dafi ca scrisi de David, ar fi compusi pe vremea Macabeilor. Asa’ Zeodor de Mop- ‘suestia socoteste cA-milfi psalmi ai Ini Da- vid se refera la vremea Macabeilor. Chiar Teodoret si Chrisostom spun c& uni psalmi se refera la Macabei— In vremea din urma \au fost critici ca Hitzig, Olshausen, cati socotesc c& cea mai mare parte din psalmi a fost scrisi pe vremea Macabeilor. Alfii insa ca Gesenius, Ewald, Dillmann, Bleck, Ehrt nu gasesc in psaltire psalmi scrigi pe vremea Macabeilor. _ Nu-i cu putinfa a cerceta fiecare psalm tn parte ca si putem ardta timpul compunerii sau auto ralui la fiecare. 4 Numai principiile generale se pot enunfa, ‘i anume: Este un fapt sigur pe care trebue st! recu-. noagtem: colecfia noastrd nu are psalmit asa cum| au fost srist de autori, ci aga cum au fost tne trebuinfafi, la serviciul divin, tn templa, tn sina- gogi.— Asa ne explicim: 1).De ce unit psalmi sunt unifi in textul ma: soretic pe ctnd in LXX-a sunt despartiti, de pilda: ps. 14 este repetat In psalmul 53; 40, in 70; 57 gia $160 yr 108115 .-4 tn 138 4 y5- 96 carein I Cr. 16, este dat ca al lui David, este in parte in psalmul 105. 2) De asemenca ne lamurim de ce limba este ici si colo impestrifata cu aramaisme. De sigur, din’ pricina deselor tntrebuinfari in serviciu gi deci a nenumaratelor copieri si transcrieri facute, de | cele mai multe ori, de oameni, cari nu mai cu- nosteau bine limba ebraic’, sau cari, desi 0 cu- nosteau, vorbeau mai mult limba arameic&. Do- vada este psalmul 18, care se giseste gi tn Il Sam. 22; dar in If Samuel caracterul limbei este athaic pe cind fn psaltire este mai nou. Tot aceasta intrebuintare In servicial religios ne explicd unele schimbdri si lasdri de nume de autor 1n manuscripte. Nu autorul era ce inte~ resd, ci cAntul si cuprinsul lui, tntocmai com este gi la noi tn biseric& cu cAntarile liturgice, CAntarea este mijlocul de a arata sentimentele de pietate, si aceasta se vede din cupinsul cAn- tului nu din numele autorului. Cat pentru situafiunile istorice, nu pot fi dectt' un slab semn al vremii cfnd a tost scris psal- mul. Chiar un protestant, ca Steuernagel, *) zice c& gi atanci cand situatiuni -istorice din viata, unui poet se potrivesc cu cuprinsul psalmului,” nu putem s& ne pronuntim ca siguranf’, cdci nu gtim daca mu se potriveste tot aga de bine: si cu alte tmprejurari din viata altui poet. Deci-de ce un psalm, care se potriveste cu] © situafiune’anume din viata lui David sa spu- nem ca este de pe vremea Macabeilor? Argu mentul acesta se intoarce aga dar tocmai tn pa-. guba criticilor. Nici chiar siuafiunile istorice generale nu pot} fi interpretate dupa plac. Dact intr’un psalm sé! vorbeste de prigoniri, de lupte givremi turburi, se cere ajutorul Domnului s’-i scape din nevoi| gialtele de felul acesta, de ce se potrivesc numai pentru vremea Macabeilor (v. al 2-lea a, Hr). 1) Masfero: Histoire anclenne des peuples de UOrien’, Ie empiren~ pa ‘Schrader, Kellingchriften und Geschtchtstect chibeutald tn determinarea timpulut scrie- fiecdrui psalm, ca si a autorului tui. } Traditiunea, datina veche, nu trebue socotita, ‘de la Inceput, ca neadevarata. Poporelor vechi lise cuvine multi lauda cd numai prin tradi- fjune ne-au pastrat noua nenumarate lucruri ne. Este omenesc tnsa a gresi si de aceia acolo de, Intamplator, tn traditie se pastreazi un lu- a recunoscut gresit, numai dupa cercetari se- ase si temeinice s4 indreptam cele ce am it. De multe ori este chiar mai folositor s& istrim ce am gisit, chiar gresit, In traditie, de cht a pune tn loc parerile noastre subiective, Eomenesti si necernute de sita vremilor. Adunarea la un loc a psalmilor. Dupa locurile din Ev, Luca 20e, 244 Fap. p- 14, !n veacul I-iu psaltirea era tncheiata, up’ Fap. Ap. 13 y, pare c& aranjarea psalmi- yr era pe vremea aceea, Intocmai ca gi azi. Intre critici domnese pareri diferite, coboran- -se pind tn veacul I-iu d. Hristos. Faptul poritiv, este c4 tnainte de adunarea la loc a taturor psalmilor, au fost colectii par- le facute cu mult inainte c&ci: 1. La sfargitul psalmului 72. avem: «S’ax [aspravit rugdctuniile lui David, fiul lui Isair i o°2. In celelalte cArfi se tntilnesc psalmi, cari int gi in cartile dinnainte. 3. Psalmii dela 120—134auca tithe mibyon 7 -Intrebuinfarea tn serviciul divin a tost motivul olectarii partiale a psalmilor. Adunarea la un loc ne-o putem tnchipui ast- ‘tél: Cea dintdi eolectie, sau carte cy termenul obignvit, a cuprins #umai psalmi ai lui David, si anume psalmii: 3—41. In aceasta colectie ga- sitn numele Domnului lahve, de 272 de ori; iar lohim de 75 de ori. , Asupra acestui punct sunt si criticii de acord. Probabil a fost facuta cAnd chivotul legii a fost rutat din casa lui Obededom in Sion (I'Cr: 16). | A doua colectie cuprinde gl psalmii korachitici Imii_ 42—73). Probabil a fost facut’ mai rziu. Poate catre sfarsitul viefii lui David. A treia colectie “ coprinde si psalmi de ai lui saf, Ethan gi anonimi. Aci gasim numele Tahve le 44 de ori; iar Elohim de 43 de ori. In II Cr. 29 4, se spune ca regele Hiskia (v. ea) restabilind cultul Domnului, L-a ludat Iup& cuvintele lui David si Asaf». Aceste cu- inte ne fac s& credem cA atunci acesti psalmi 0 adunafi Ia-un loc (73—90). vi patra colecfie cuprinde psalmii cu caracter éneral. Intre ei 17 davidici. Probabils'a facut tn SCURTE STUDI INSTRUCTIVE 33 timpul de la Hiskia pana la exil. Aci se in- trebuinfeaza pentru numai numirea «lahve>. A cincea colectie ‘nm care se gasese psalmi ce au de obiect liberarea din exil, dateaza din vre- mea robiei babilonene, Si in aceasta colectie tot numirea «lahve> este mai des tntrebuintati. Dar se giseste si «Elohini>. Nici asupra persoanelor, cari au facut aceste colecfii, nici asupra numérului de psalmi ce cuprindea fiecare nu putem s{ ne pronuntim cu absoluta siguranta, Le avem aga cum ni s’au pastrat tn traditia textelor atat original ebraic, cat si tn traducerile vechi. Ce se int4mpla azi cu poeziile—mai ales re- ligioase—s’a tntamplat gi atunci In o méasurd oarecare, Multe poezii se pastreaz& singure mult vreme. Cu timpul tns& sunt tnlocuite cu altele. Atunci, ca sa nu se piarda, se aduna. Foarte probabil c& ixsusi autorti au adunat la un loc psalmii din cea dintaiu colectie. Mai pe urm& s'au adunat la un loc, pentru tntrebuinfarea la serviciul religios, si cAntecele religioase ale altora. Asa s’au ivit colectiile in diferite vremi. TArziu ins mai gasindu-se gi alfi psalmi de Moise, David, Solomon, Asaf sau Corahiti, s’au adaogat la colectie, Aga ne explicim de ce psal- mii_de David se gasese in colectiile de mai tarziu. De asemenea nu stim cAnd s’av adaos, la n- ceputul psaltirii, psalmii 1 si 2 cum nu cunoastem nici autorul lor, de cat- numai din traditie, care-i socoteste scrisi de David. De cine si cand s’au adunat la un loc toate colectiile. Multa discutie a fost asupra faptulai dacd au cumva adunarea psalmilor s’a facut de o sin- gurd persoana tn o anumita vreme. Eu personal marturisesc ci o asemenea discutie 0 gasesc de prisos. Chiar daca admitem sau nu admitem o singur& persoana ca adunator al psalmilor, un adevar necontestat este acesta: adunatorul psal- milor a trebuit si aiba tnnainte alte colectii mai vechi, facute de alfii. Nu a luat el atunci psalm cu psalm si sai, puna dup’ o anumitd regula, dup’ un anumit principiu, unul dupa altul. Au fm templu la serviciu nu s& tntrebuinfau cari, sau colectii? Ca sa fi pastrat fiecare psalm fn parte si in templu, nu-i de crezut. Acele colecfii cuprindeau psalmii oranduifi dupa © anumit’ norma sau principiu. Tartsi nu-i de mare tnsemnitate gi n’are ne- voie de multa discutie faptul ci se gasesc toc-6 mai 5 (cinci) colectii, sau cart, ca gi la Pen- tateuh, Este cu _putinti ca tmp4rtirea tn 5 parfi a Pentateucholui sa fi influentat. Cu adevarat am putea zice cA Pentateukul este cartea Domnului Lahve cétre poporul Israel; iar psaltirea este rd- sunetul inrduririt legit mosaice, ce pleaca din inima poporului si se indreaptd cdtre Domnul '). Criticti tn discutia asupra adunarii colectiilor nu se urci mai mult de veacul 5 innainte de Hristos. Dar coboara pana la 130 dupa Hristos. Autorul nul determina. Nu gasim tns4 motive gi temeiuri puternice ca si admitem parerile lor, care sunt aproape aga de multe, cAti teologi sunt. Sunt numai pa- reri subiective, n’au obiectivitatea impundtoare ce nu se poate tégadui. Noul Testament cunoaste_psaltirea aga cum © avem noi azi, deci colectiile au fost de mult adunate la un loc. Si este mai mult ca sigur ck numai pe vre- mea lui Ezra si Nehemia s'a facut aceasta lu- crare, Grija acestora de restabilirea cultului este destul de cunoscuté. De asemenea adunarea la un loc a tuturor scrierilor-religioase a fost una din lucrarile lor de capetenie. Deci gi codificarea psalmilor se poate atribui lor cu mult& dreptate. Chiar in Il Maccab 2,, se zice ci Nehemia a pus tn templu gi eth 05 Aavid> alaturi de car file istorice si profetice. Planul orAnduirii, Chiar tn colecfii planul oranduirii psalmilor nu se cunoaste bine. Uni comentatori vechi cred c4 s'au pus dupa un anume plan. Cercetandu-se fosé cu amanuntul s’a vazut ca numai unii psalmi au legatura tntre ei, altii tasa nu, Origina Psalmilor. De cAt toate aceste chestiuni marunte tmi pare mult mai de seama s4 stim isvorul, origina acestor frumoase gi neintrecute poesii religioase. In vremea din urma sau descoperit psalmi religiosi tn inscriptiile babilonene, assiriene, pas- trate tn textele cuneiforme. De asemenea pe monumentele egiptene gi chiar tn literatura sans- rita, . Este tnsio mare deosebire tntre psalmii ba- biloneni gi cei biblici. Acolo ideea caracteristica este slavirea regilor si a zeilor. Slava acestora merge. pana la {nltarea slabiciunilor omenesti. In psalmii vechilor Ebrei se oglindeste vieata sub fnrdurirea legilor mosaice, si a ideii unui 1) Fer.Ieronim tice: «Nos Hebr+eorum auctoritatem sae-uti et maxime Anostolorurm qui semorr in Novo. Testamento Psalmo- rum Iihrora nominant, unum volumen asserimus> (Epist,ad, Sopho- Brum Migne 2 ol 1128) Tost «om quingse volumina pe-lterium apud Hebravos est (Mig € 22 col. 1163}, sau «qui'ique incisio- nibus» (Migoe 28 col 558). BISERICA ORTODOXA ROMANA singur Dumnezeu, a toate creator, Puterea Lui creatoare, dreptatea, nemérginirea, finerea faga- duelilor, iubirea nemérginita, rsplatirea dreapta ce da El, si toate insugirile ideale ale unei Fiinfe vrednice de inchinare gi ascultare, se cAnti In psalmii acestia ‘cu un limbagiu taflorit, dar asa de simplu si placut, c& priieste ori gi c&rui sufiet dornic de idei curate gi tnnalfatoare. Fara un stil filosofic, fara Intorsaturi gi frase iscusite, nepatranse ugor de. mintea omeneasca, autorii psalmilorne dav, despre Dumnezeu, ideea | cea mai tnalté si totodatt plin’ de adevar. In | vreme ce zeii la care se inchind celelalte nea- muri sunt plini de ambifii, lipsiti de simf gi de} vieata, Iahve este slavit ca Dumnezeu creator a tot ce este in lume. Toate trec si se schimbé, dar Domnul in veac ramane. El strabate vii- torul gi vede adancurile gi-tntanecimile le pa-- trunde ochiul Sau. Din tnaintea Lui nimic nu se poate ascunde. Puterea, dreptatea, mila Sa, ni-- mic nu le poate intrece. Iubirea lui tncalzeste gi da vieafa la tot ce se afla. Si mai pre sus de toate ,iubeste pe om: Legea ce a dat, jertia 4 ce El cere, tntreaga vieaji a poporului ce a ales, sunt puse in slujba unui singur gand : fe ricirea omului, Athtea gi atitea idei tnnalte ce nu se gasesc nicderi alt undeva cu aceeasi lim- pezime si preciziune. ~ Nici talentul “poetic, nici tmprejurarile istorice, nici Imprejurarile personale, oricat de zguduitoare* si producatoare de adanci si frumoase sentimente ar fi fost ele, nu pot explica origina psalmilor. Talentul, Imprejurarile istorice generale sau personale, gi toate celelalte imbolduri inspiratoare n’au fost de ct mijloc, nu isvor al acestor ne- tntrecute poezii: Dumnezeu, prin Duhul Siu, a voit si toarne idei adanci gi alese, in forme intelese de ori- cine, legate de tmprejurdrari de seama ce tati- parese gi lipesc de sufletul omului ideile ce. framanta ca astfel sa ramana de apururea icoant tuturor vremilor gi tuturor sufietelor. Si aga au ramas si vor rimane. Ce-i dumnezeesc este | vegnic, ol Cine citeste psalmii se va gasi pe sine zu- gravit cel pufin tn o cuta a sufletului, daca nu se va _vedea tatreg, tn vreo tmprejurare din vieati. De aceia aceste poeme se lipesc de sufletul oricarui Je tafelege. q $i de aceia pe noi ne intereseaz& tn bisericd ca gi In familie, tn randal tntdiu, cuprinsul psal~ milor. Si mare, nespus de mare pacat este cA nu-i avem tn biseric& In 0 traducere tnfeleasi., Textul psalmilor. Asa cum avem noi azi textul, este pe alocurea, gresit din pricina numeroaselor transcrieri ¢i copieri, “Vechile traduceri, Pesito si LXX-a, slujesc pentru infelegerea textului, Traducerea ‘romA- hremi mai prielnice, mai bune pentru literatura echnica, in limba roman a carfii noastre sfinte, ga de putin cercetate tn Biserica ortodox4 Arat aci, pe romAneste, numai cAteva greseli din textul romAnesc, pus ici si colo in comparatie 1u cel ebraic, siriac $i grec.— Cititorii vor putea Biotelege cit de usor se fac gregalele gi cat de ren se tndrepteaza. Chiar tn psalmal 1 v. 5, gisim o traducere presit’, care n’a fost indreptata nici pana azi. Pentru aceasta nu vor énviea necredinciosii la judecata >. Traducerea sti tmpotriva doctrinii isericii, care tnvati c& precum in Adam ‘off au mnrit, aga tn Hristos /o/# vor tnviea (vezi I Cor. 18). Traducttoral a luat grecescul, edvactijsovear» su una din tnsemnarile lui, fara s& find soco- mai insemneazi gi ca se tidica, asta, a se tine Kdrept>. Psalmistul voeste sa spuni ci necre- Hinciogii nu se vor putea fine la judecata din rma, sau cum tradue Targumii: «nu se vor putea justifica, (Indrepta)> si deci vor fi trimesi osands. Numai aceast traducere este cea Picco si potrivita tnvataturii Biserici orto- doxe, Dar nici pan& aziaceastt gresali nu s'a tn- dreptat. In psalmul 10 (LXX: 9) v. 7 (LXX-a: 28) ern fn romAneste; «Sub limba lui osteneala i durere; sade tntru pitulare cu cei bogati tn- u ascunsuri, ca si ucigi pe cel nevinovat; ii lui spre cel sirac se uit " Textul ebraic al versului este: «Limba lui chin si pierzare; In curfi, in ascunzitori, sti la panda; su- [grama pe cei nevinovati; Iscoditor indreapt& ochii spre cel nenotocit>. Cercetind textele vedem c& cel ebraic, siriac i Targumii sunt la fel. In afara de alte mici eseli de traducere, cel grecese se deose- este tntr’un singur cuvant, care stricd tot stul. In loc de «in curfir are «thovotoy, cu 4 bogafir. Unde este pricina greselii? Nu poate decat in lipsa de cugetare a copietorilor, are la repezeala tn. loc de OMYM3, au citit PWyS gi aga au gisit traducdtorii Septuagin- i in text si au redat cu «pst -mhovatwy. De funci gresala se mosteneste de si nimeni nu felege cevrea s& spuna psalmistul. In psalmul 29, acel tramos psalm ce arat& _SCURTE STUDI INSTRUCTIVE 3 slava si puterea Domnului, gasim versul 6 si 9 iaragi_neintelese. 2.5. Glasul Domnolni celce sfarma chedrii; _ si va 2drobi Domnul chedrii Livanulai, v. 6 Sii va zdramica pre dAnsii ca pre vifelul si cel iubit ca fiul inorogilor. In textul ebraic este aceiagi idee si suma aga: «. Ce frumoasa figura spre a arata puterea Dom- nului. Libanul — muntele tnalt al Palestinei, eu var- fal Iui ce despica norii, Sirionul, tmpodobit cu falnicii cedri sare si fopae la porunca Celui a tot puternic, ca un vifel, ca un puiu de zimbru siilbatic. Toata aceasta trumusete s'a pierdut tn textul nostru. Si ce usor era si se Indrepteze! Tot aci, In acest psalm, avem versul 9, ce suna asa: «Glasul Domnului, celuice savarseste cerbii, si va descoperi dumbravile, si tn Biserica lui tot carele graieste marire>. Tot asa este gi textul ebraic, dar tradus exact suna astfel: «Glasul Domnului face ciprioarele s& nasca, gi cojeste dumbravile; «iar In templul Lui fiecare griesté «slava>! O mica deosebite existi. Cei 70 au tradus ebraicul Sym, cu xazaprife, ce nu corespunde toc- mai tn iosemnate. $5p) insemneaza a «se zvarcoli,: indoi, de durerile nasterii> pe cand xaruptito insemneaza: a aranja, a ageza, a intocmi (nu a savargi). Poate cA in inteles figurat verbul grec s& fi corespuns pe atunci celui ebraic, dar tra- ducerea romdneasci nu d& nici un tnteles. In psalmul 32, (LXX-a 31) avem: «Ca ziua gi noaptea s’au ingreuiat peste mine mana ta; tn- torsum’am spre chinuire cAnd s’a tnfipt mie ghimpul>, Nu stiu ce tafeles ar putea da cineva acestui vers! In ¢extul ebraic ce este la fel cu celelalte tra- duceri, avem: «Caci ziua si noaptea apasi greu [asupra mea mana Ta. «vlaga mea, ca de arsifa verii, se usucd>. Textul grec este singurul care are aceast& traducere ce avem si noi romaneste si deose- birea nu vine de cAt de acolo, cé cei 70 au citit si tnteles un cuvAnt gregit in textul lor, dup’ care au tradus, In psalmul 35 (LXX-a 34) v. 4 In loc de «trage sabie> s'a tradus evarsd sabia> Iuand verbul grec in tnsemnarca lui cea dintdi de: a varsa,828 BISERICA ORTODOXA ROMANA pe care o are de astfel gi verbul ebraic. Dar mai Insemneazi «a scoale> gi aceasta fnsemnare se potriveste aci. Tot acest psalm are tn romaneste, dup gre- ceste v. 6 astiel: «Ca tn zadar a ascuns mie stricaciunea la- fului sau, in desert a ocarat sufletul meu». lata © traducere fari inteles. In textul ebraic este aga «C&ci Hird cuvint si pe ascuns mi-au pus cursa lor; fara cuvant mi-au sapat groapa>. In psalmul 57 la versul 9, pe romaneste, dupa greceste avem: «Mai tnainte, pana ce vor cunoaste spinii vostri ramul; ca pre niste vii, ca fntra manie va tn ghifi pre dangii>. In acest psalm, versurile 8 si 9 sunt cam neta- telese. Traducerile vechi nu se aseamin& una cu alta. Textul ebraic la versul 9 suna astfel «Pani ce oalele voastre vor simti dogoarea [maracinelui. . Este vorba de cei rai, cari vor fi aruncafi In foc si parjol. In psalmul 60 (LX-X-a 59) v. 13 avem in roma- neste «Di-ne nou ajutor din necaz gi desartd este mantuirea omulutr. Jn textul ebraic avem: s& scipam de vrajmagi; «caci ajutorul omenesc este de nimic>. Prin luarea unui cuvant fio alta tnsemnare de cAt cea potrivita textului, s’a stricat tn ro- mAneste tot intelesul, spunand chiar un neadevar. In psalmul 68 avem cAte-va versuri in roma- neste de care te intrebi cu mirare ce tnsem- neaza. De pilda v. 6 gi 7, 24, 31, sunt cu totul ne- tofelese. In v. 6 gi 7 citim: «Dumnezeu este tn locul cel sfant al sau, Dumnezeu face a locui pe ceice sunt intr'un fel in casd>. «. Textul ebraic este si el foarte greu de tra- dus totocmai pentru c& s’au facut gregeli la transcriere. Totusi gisim un tnfeles. lati tradu- cerea versurilor. 6 si 7. v. 6, «Tata. orfanilor si judecttor vaduvelor, este Dumnezeu In locagui cel Sfant al Sau. v. 7. Dumnezéu silaslueste la casa lor pe cei singuratici, pe cei incttugafi ti scoate la fericire; numai cei rasvratitilocuesc in pusties. O cercetare amanunfita a textelor, ebraic si »D&-ne noua ajutor grec, ar arita cA toate greselele tsi au isvory in necunoasteréa limbei. Tot in acest psalm versul 24 este gi mai cu’ rios tradus: «Pentru ca s& se afunde picioryi tdu tn singe; limba cAinilor tai din vrajmasii de Tanga el». Cine poate infelege partea din urma a versuluif In textul ebraic — de gi iaragi cam gresit 1a transcris — totusi este un Infeles. «Ca s& se afunde piciorul tau tn sAnge ; «limba cAinilor tai de dusmani sd aiha parter, Oricine poate vedea c& sunt aceleagi cuvinte, dar traducttorii n’au Infeles tntorsatura propo. zifiunei. Adicd s& ling& cAinii-singele dusmai niler !), In versul 31 greutatea este mai mare, caci aci textul ebraic este gresit si Septuaginta tot acest text I’a avut tnnainte. Traducerea -romaneasc este ins& fara nici un Infeles. 3 «Ceart& hiarele trestiei; adunarea taurilor intru junicile popoarelor, ca s& se Incue cei ispitifi cu argint>. Tata traducerea textului ebraic «Cearta fiarele din trestie, . Textul ebraic tradus exact suna astfel : v. 18. «Varsat'au ape norii, «glas au dat norii cerului, «chiar sdgetile Tale zboara tncoaci si [incole. v. 19, «Bubuitul tunetului Tau in varte} rdsund, , «fulgere lumineaza rotocolul pamdnticluis «se sgudue gi se clatin’ pamAntul. O alaturare a textelor araté cé au avut ace- lagi original tnnainte. Traducerea este gresit®. Inc& multe alte locuri s’ar putea arata spre @ se vedea cum se mostenesc In textele intrebvin-; fate in serviciul religios gresalele tacute fic ot stiinfa fie fara stiinfa. Si sunt unele gregeli des ') Apa a tnfeles gi Symmach, care traduce: «xa! ddd) ‘Risaa tay xovdv co and budaton tay by Spay -s0v- :SCURTE STUDK INTRODUCTIVE 320 de mari, c&ci dau nastere la contraziceri igabitoare pentru simful nostru religios si pentru ideea ce avem gi trebue si avem despre Dum- nezeu- lati numai o singur pil 67) avem: v. 1: «S& se scoale Dumnezeu gi s& se risipeasca jjmagii Ii, gi s& fuga dela tata lui ceice-+ sc pe dansul. Lv. 2. «Precum se stinge fumul, s& se sting’, jum se topeste ceara de fata focului; aga s& ari pacatosii dela fata lui Dumnezeu. v. 8. Si drepfii_s&se veseleasca gi sd se bu- re inaintea lui Dumnezeu, si se desfateze tntru selie. ‘Cand am citit intdia dati aceste versuri, nu nam gandit la gresala. Textul ebraic e la fel cu fal Septuagintei. Pundnd alaturi textele gi tradu- rea romaneasca, indatA se cunoscu deosebirea. } Tata cum sund textul ebraic, tradus exact: «De se scoalDumnezeu,. se risipese vrig- {magi Lui, si_fog dela fata Lui cei ce-L urasc pe Dansal. «Cum piere fumul asa pier, cum se topeste ceara fn fata focului, » aga se sting picitosii din fata iui Dumnezeu. «Dar drepfii se bucura, se veselesc tnaintea [lui Dumnezed gi se desfateaza tn veselie>. ,Deosebirea tn traducere— din punct de vedere llologic —nu este mare. Verbele: scoali, risi- pese, fog, topeste gi celelalte, cari in textul ebraic imperfecte, an fost uate de Septuaginta, icitul leronim. gi dupa ei i Luther, ca jusive cotindule ca o strigare a psalmistului cdtre Domnul ca si pedepseasct pe cei rai. Dar nici textul, nici cuprinsul psalmului nu tn- gidue o asemenea traducere. Traducitorii vechiului Testament tn limba greaci moderna au vazut aceastd gresalé si au Indreptat-o. Ei nu tncep versul cu un imperativ ca etomarito» din LXX-a, ci cu «dig 2yepdq> eace reda imperfectul ebraic. BF Greate aceasta loveste si simtul nostra reli- s. Versurile acestea sunt stihurile, care se spun .Invierea Domnului, cand se cAnté «Hristos tnviat>. Prin ele—aga cum le avem azi In rviciu — infatisam pe Dumnezeu ca un Dum- zeu rizbunator. Cu vorbe tari cerem, tocmai ziua tnvierii Domnului pieirea pacatosilor. ‘Dar tndata dupa, aceea poporul aude frumoasa lava «Ziua tnvierii, si ne veselim’ popoare. lin carerasuna in glas de cAntare, dulcile cu- finte: . | Ce contrazicere grozava?! Si numai din pri- Cina unui timp verbal rau tnfeles. Daca tn limbi vorbite, ce traesc, se fac gi se istreaza gresalele aga de multa vreme, cu atat 4. In psalmul 68 gi mai mult tn textele vechi, a caror limb’ nu mai era tnfeleasa, s’au facut greseli. Este tnsa un fapt de seam& ce nu trebue sca- pat din vedere, si anume: Cu cét limba era mai netnjeleasd cu atét se pdstra textul vechiu mai cu sfinfenie. ‘Tindnd seama de acestea, noi azi ne aflam cu textul scriptorii in urmatoarea situatiune. Vx putem citi textele vechi originale, fard-traduce- rile cele mai vechi. Dar nici traducerile nu pot fi socotite drept originale. La vechiul Testament alaturi de textul ebraic, trebue s& finem seama de versiunea sitiaca — Pesito — de cea greceas- c— Septuaginta— gi ici si colo gi de cea Jati- neasc&— Vulgata. Numai asa putem face o traducere bund a psalmilor. Canonicitatea Deasa intrebuintare a psalmilor tn serviciul liturgic, cuprinsul lor religios gi tnalfitor, au facut ca s& se pastreze cu 0 deosebita Iuare a- minte aceste productiuni ale spiritelor alese gi. adanc patrunse de adevarurile divine. De aceea canonicitatea Tor nu poate fi pust la indviala. Psalmii de blestem Acestia au dat prilej unora sa puna la tndoiala canonicitatea psalmilor. Acesti psalmi sunt: 5, 28, 35, 40, 41, 54 55, 58, 59, 69, 71, 79, 83, 109, 129, 137, 139, 140, 141. Judecafi tn mod obignuit dupa principiul crestin ai iwbirii de vraj- mas, n'ar putea fi admigi printre psalmii religiosi canonici. De altfel_nu trebue scipat din vedere c& chiar tn v. Testament blestemul aproapelui este un picat mare (lob 31 ,.) si mumai cei rai au tn gura blesteme (Psalmul 50 ,,), Dar nu acestea trebue st fie.criteriul de ju- decata. ‘Aci, vrajmagii asupra clrora se cheama bles- temul, nu sunt personali ai poetului, ci ai Ini Dumnezeu. Chiar poporul ales, Ebreu, este adesea ori ameninfat de ‘Domnul ca, din pricina fard-de- legilor, va ajange obiect de blestem gi celelalte popoare il vor distruge (Isaia 24 , si in multe lo- curi Ieremia 23, 29 y gi altele). Si inv. Testament intdlnim si o formula care pare a fi fost foarte obisnuit’: «Aga si-mi fact mie Domnul, gi aceasta si-mi adaoge». Si in multe locuri se zice «st-/i fact» Misind on totul nederminat raul ce dorea, cici Domnul era ju- decitor (vezi Rut. 1 y, 1 Sam XIV q gi altele). Alfii comentatori spun c& in acesti psalmi se vede durerea intregului neam si amaraciunea lui tmpotriva vrajmagului netmblanzit, nu sentimen- tele personale ale poetului,