Baal HaSulam

Articole
Introducere la Cartea Zohar

1.
În această introducere aș vrea să clarific lucruri care sunt în aparență simple. Lucruri de care toți se
preocupă și pentru care a curs multă cerneală în încercarea de a le clarifica. Cu toate astea, nu s-a ajuns
la o cunoaștere suficientă și concretă a acestora. Și iată întrebările:

1. Care este esența noastră ?

2. Care este rolul nostru în marele lanț al realității, în care noi suntem doar niște mici verigi?
3. Când ne examinăm pe noi înșine, ne găsim a fi corupți și cât se poate de jos. Și când examinăm
operatorul care ne-a făcut, suntem obligați să fim la cel mai înalt nivel, pentru că nu este nimeni atât de
demn de laudă ca El. Pentru că este necesar ca de la un operator perfect să apară numai operațiuni
perfecte.
4. În mintea noastră, El trebuie neapărat să fie complet binevoitor, mai presus de orice comparație.
Atunci, cum de a creat El atât de multe creaturi care suferă și disperă de-a lungul vieților lor? Nu este
natura binelui să facă bine, sau măcar să nu rănească așa?
5. Cum este posibil, ca infinitul, care nu are nici început, nici sfârșit, să producă creaturi finite, muritoare
și trecătoare ?
2.
Pentru a clarifica toate acestea, trebuie să facem câteva cercetări preliminare. Și nu, Doamne ferește,
acolo unde este interzis, adică în esența Creatorului, despre care nu avem niciun gând și nicio percepție
– și deci, nu avem nicio idee și nicio expresie despre El, ci acolo unde cercetarea este o Mițva
(poruncă/faptă bună), cercetarea faptelor Sale. Este așa cum ne spune Tora: cunoaște pe Dumnezeul
tatălui tău și slujește-L, și așa cum se spune în poemul unificării: Prin acțiunile tale te cunoaștem noi.
Întrebarea nr. 1: Cum putem să ne imaginăm o nouă creație, adică ceva nou, care nu este parte din El
înainte ca El să o creeze, când este evident pentru orice observator că nu există nimic care să nu fie
parte din El? O dictează bunul simț, căci cum poate cineva să dea ceva ce nu are ?
Întrebarea nr. 2: Dacă spui că din prisma atotputerniciei Sale, El cu siguranță poate crea existența din
absență, adică ceva nou care nu este în El, atunci apare întrebarea – ce este acea realitate, care poate fi
determinată ca neavând niciun loc în El, ci este complet nouă?
Întrebarea nr. 3: Aici este vorba despre ceea ce au spus cabaliștii, că sufletul omului este parte din
Dumnezeul de Sus, în așa fel încât nu este nicio diferență între El și suflet, ci El este întregul, iar sufletul
este o parte. Și au comparat asta cu o piatră spartă dintr-un munte. Nu e nicio diferență între piatră și
munte, doar că El este întregul, iar piatra este partea. Astfel trebuie să întrebăm: e una că o piatră spartă
dintr-un munte este separată de acesta printr-un ciocan făcut pentru asta, provocând separarea părții
de întreg. Dar cum să ne imaginăm asta despre El, că el ar separa o parte din esența Sa, până ce partea
părăsește esența sa și devine separată de El, adică un suflet, până la punctul la care poate fi înțeleasă
doar ca parte din esența Sa?
3.
Întrebarea nr. 4: De vreme ce carul Sitra Ahra (partea cealaltă) și Klipot (carapacele) se află atât de
departe, la capătul celălalt al Sfințeniei Sale, încât e de neimaginat cât de departe sunt, cum poate
acesta să fie extras și creat din sfințenie – și cu atât mai mult să fie susținut de Sfințenia Sa?
Întrebarea nr. 5: Chestiunea învierii morților: De vreme ce corpul este atât de vrednic de dispreț, încât
încă de la naștere el este sortit să piară și să fie îngropat. Mai mult, Zohar-ul a spus că înainte de
putrezirea în întregime a corpului, sufletul nu se poate ridica la locul său în Grădina Raiului, atâta timp
cât încă mai sunt rămășițe din el. De aceea, de ce trebuie acesta să se întoarcă și să se ridice la învierea
morților? Nu putea Creatorul să bucure sufletele fără asta?
Și mai uimitor este ceea ce au spus înțelepții noștri, că morții sunt destinați să se ridice cu tot cu
defectele lor, ca să nu fie confundați unul cu altul, iar după aceea El le va vindeca defectele. Trebuie să
înțelegem de ce lui Dumnezeu i-ar păsa că aceștia să nu se confunde unul cu altul și că, atunci, le-ar
recrea defectele și atunci ar trebui să le vindece.
Întrebarea nr. 6: În legătură cu ce au spus înțelepții noștri, că omul este centrul realității, că Lumile
Superioare și această lume materială și totul din ele au fost create doar pentru el (Zohar, Tazria, 40), și
au obligat omul să creadă că lumea a fost creată doar pentru el (Sanhedrin 37). Pare greu de înțeles de
ce pentru acest om de nimic, a cărui valoare nu e mai mult de o fărâmă în comparație cu realitatea
acestei lumi – și cu atât mai puțin față de Lumile Superioare, a căror Înălțime și Sublimitate este de
nemăsurat, Creatorul s-ar fi deranjat să creeze toate astea pentru el. Și de asemenea, de ce ar avea omul
nevoie de toate acestea?
4.
Pentru a înțelege toate aceste întrebări și cercetări, singura tactică este să analizăm sfârșitul actului,
adică scopul creației. Căci nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la finalul său. Și este
clar că nu există acțiune fără scop, căci numai un nebun poate acționa fără scop.
Stiu că există cei care își iau în spate povara Torei și a Mițvot (pluralul de la Mițva), spunând că Creatorul
a creat toată realitatea și apoi a părăsit-o, asta deoarece nevrednicia creaturilor nu este demnă ca El să
vegheze asupra căilor lor neînsemnate. Într-adevăr, ei au vorbit din necunoaștere, pentru că este
imposibil să comentăm despre nimicnicia și josnicia noastră, înainte de a decide că noi ne-am creat pe
noi înșine cu toate calitățile noastre detestabile și decăzute.
Dar înainte de a decide că Creatorul, care este perfect în toate felurile, este Cel care ne-a creat și
proiectat corpurile, cu toate atributele lor admirabile și vrednice de dispreț, cu siguranță că din mână
unui lucrător perfect nu poate niciodată să iasă un act imperfect, pentru că actul este o mărturie despre
cel ce îl face. Și ce vină are haina nepotrivită, dacă a fost făcută de un croitor nepriceput?
Asta găsim și în Masechet Taanit 20. O poveste despre Rabi Elazar care s-a întâlnit cu un om foarte urât.
Și i-a zis: cât de urât este omul ăsta. Omul a răspuns: Du-te și spune-i meșterului care m-a făcut, ‚Ce urât
e instrumentul pe care l-ai făcut’. Așadar, cei care susțin că din cauza nimicniciei și josniciei noastre nu
suntem vrednici pentru ca El să vegheze asupra noastră și că El ne-ar fi părăsit nu fac altceva, decât să își
exprime ignoranța.
Încearcă și imaginează-ți, dacă ar fi să întâlnești pe cineva care face creaturi, doar pentru că acestea să
sufere și să dispere toată viața lor, așa ca noi, și nu numai atât, dar își și întoarce spatele la ele și nu vrea
să aibă grija de ele, să le ajute un pic. Cu cât dispreț și dezgust te-ai uita la el! Putem să credem așa ceva
despre El?
5.
De aceea, bunul simț ne impune să înțelegem opusul a ceea ce se prezintă la suprafața lucrurilor, și să
decidem că suntem de fapt creaturi nobile și demne, de o importanță fără măsură, chiar demni de
Lucrătorul care ne-a făcut. Pentru că dacă vrei să găsești defecte în corpurile noastre, atunci dincolo de
orice justificare pe care ți-o poți da, de fapt totul cade numai pe Creator, care ne-a creat pe noi și natura
dinăuntrul nostru, pentru că este limpede că El ne-a creat și nu noi înșine.
De asemenea, El știe toate căile ce provin din natură și atributele rele pe care le-a creat în noi. Este așa
cum am spus – că trebuie să analizăm sfârșitul unui act și atunci vom putea să înțelegem totul. E după
cum spune și zicala: Nu îi arăta unui prost o lucrare neterminată.
6.
Înțelepții noștri au spus deja că Creatorul a creat lumea fără nici un alt motiv, decât să aducă bucurie
creaturilor Sale. Și aici trebuie să ne concentrăm mintea și toate gândurile noastre, pentru că acesta este
țelul final al actului de creare a lumii. Și trebuie să reținem că, de vreme ce Gândul creației este să
dăruiască creaturilor Sale, El a trebuit să creeze în suflete o mare cantitate de dorință de a primi ceea ce
El S-a gândit să le dea. Pentru că măsura fiecărei plăceri și bucurii depinde de măsura dorinței de a le
primi. Cu cât este mai mare voia de a primi, cu atât este mai mare plăcerea și cu cât este mai mică voia,
cu atât este mai mică plăcerea provenită din ce primești.
Deci, chiar Gândul creației impune în mod necesar crearea în suflete a unei dorințe excesive de a primi,
pentru a egala imensa plăcere pe care Atotputernicia sa s-a gândit să o dăruiască sufletelor. Căci marea
încântare și marea dorință de a primi merg mână în mână.
7.
Odată ce am aflat acestea, ajungem să înțelegem pe deplin și foarte clar a doua întrebare. Căci am aflat
ce reprezintă realitatea care poate fi determinată clar și care nu este o parte din esența Sa, astfel că
putem să spunem că este o nouă creație, existența din absență. Și acum, pentru că știm sigur că Gândul
creației, acela de a Își încânta creaturile, a creat în mod necesar o măsură a dorinței de a primi de la El
tot ce e bun și plăcut și ce a plănuit El pentru creaturi, acea voie de a primi cu siguranță că nu era parte
din esența Lui înainte ca El să o creeze în suflete, pentru că de la cine ar fi putut El să primească? Rezultă
că El a creat ceva nou, care nu este în El.
Și cu toate acestea, înțelegem că, în conformitate cu Gândul creației, n-a fost nevoie să se creeze nimic
altceva, decât acea voie de a primi. Asta pentru că această noua creație este suficientă pentru ca El să
împlinească întregul Gând al creației, pe care El s-a gândit să ni-l dăruiască. Dar toată împlinirea din
Gândul creației, toate beneficiile pe care El a plănuit să ni le dea vin direct din esența Sa, iar El nu are
niciun motiv să le mai creeze din nou, de vreme ce sunt deja extrase, existența din existență, în marea
voie de a primi care este în suflete. Așadar, vedem clar că toată substanța din creația generată, de la
început până la sfârșit, este doar voia de a primi.
8.
Acum am ajuns să înțelegem cuvintele cabaliștilor din a treia întrebare. Ne întrebam cum e posibil să
spunem despre suflete că ar fi parte din Dumnezeu de Sus, ca o piatră care este spartă dintr-un munte,
că nu există nici o diferență între ele, decât că una este parte și cealaltă este întreg. Și ne întrebam: este
una să spui că piatra care este spartă din munte devine separată printr-un ciocan făcut pentru acest
scop, dar cum putem spune asta despre esența Lui? Și de asemenea, ce anume a separat sufletele de
esența Lui și le-a exclus din Creator, pentru a deveni creaturi?
Din cele de mai sus înțelegem clar că, așa cum ciocanul rupe și împarte un obiect fizic în două, diferența
de formă împarte spiritualul în două. De exemplu, când doi oameni se iubesc, spui că ei sunt legați unul
de celălalt și devin ca un singur trup. Și când se urăsc, zici că ei sunt la fel de depărtați unul de celălalt că
răsăritul față de apus. Dar aici nu se pune problema de apropiere sau depărtare în termeni de locație.
Mai degrabă, e vorba de echivalența formei: atunci când sunt egali ca formă și când fiecare iubește ceea
ce iubește celălalt și urăște ceea ce urăște celălalt, ei se iubesc și sunt legați unul de altul.
Iar dacă între ei există vreo deosebire de formă, iar unuia îi place ce celălalt urăște, atunci, în măsura în
care diferă ca formă, ei se îndepărtează și se urăsc unul pe celălalt. Și dacă, de exemplu, ei sunt opuși ca
formă și tot ce unuia îi place, celuilalt îi displace și tot ce aceluia îi displace îi place celuilalt, ei sunt
considerați la fel de îndepărtați că răsăritul de apus, adică unul e într-un capăt și celălalt în altul.
9.
Și vedem că, în spiritualitate, diferența de formă operează la fel ca ciocanul care separă în lumea
materială și că distanța este proporțională cu diferența de formă. Din asta înțelegem că, din moment ce
dorința de a primi deliciul său a fost imprimată în suflete – și am arătat că această formă nu există în
Creator, pentru că de la cine ar putea El primi, această diferență de formă pe care au căpătat-o sufletele
le separa de esența Lui, ca un ciocan care sparge o piatră dintr-un munte. Și din cauza acestei diferențe
de formă, sufletele au fost separate de Creator și au devenit creaturi. Cu toate astea, tot ce primește un
suflet din Lumina Lui provine din esența Lui, existența din existență.
Ca urmare, se dovedește că, în ceea ce privește Lumina Lui, pe care ele (sufletele) o primesc în vasul lor
(Kli), care este dorința de a primi, nu există nicio diferență între ele și esența Lui. Asta pentru că ele o
primesc sub formă de existență din existență, direct din esența Lui. Singura diferență dintre suflete și
esența Lui este că sufletele sunt o parte din esența Sa.
Asta înseamnă că măsura de lumină pe care ele o primesc în Kli-ul lor, fiind voia de a primi, este deja
separată de Creator, pentru ca este structurată pe baza diferenței de forma a voii de a primi. Iar această
diferență de formă face că ea să fie o parte prin care ele au fost separate de întreg și au devenit parte.
Deci, singura diferență dintre ele este că una este întreg și cealaltă este parte, așa cum o piatră este
spartă din munte. Și analizați cu atenție acest lucru, pentru că este imposibil să explicăm această temă
sublimă mai mult de atât.
10.
Acum putem să începem a înțelege cea de-a patra întrebare: cum este posibil ca din Sfințenia Sa să
provină carul de impurități și Klipot, de vreme ce acestea sunt la capătul opus al Sfințeniei Sale? Și de
asemenea, cum e posibil ca El să le sprijine și să le susțină? De fapt, mai întâi trebuie să înțelegem ce
înseamnă existența necurățeniei și a Klipot.
Să știți că această uriașă dorință de a primi, despre care am stabilit că este esența sufletelor prin creație
– pentru care ele sunt aranjate ca să primească întreaga umplere în Gândul creației – nu rămâne în acea
formă în suflete. Dacă ar fi rămas, atunci ele ar trebui să rămână veșnic separate de El, pentru că
diferența de formă din ele le-ar separa de El.
Și pentru a repara această separare, care este în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în
două sisteme, după cum spune versetul: Unul împotriva celuilalt i-a făcut Dumnezeu: cele patru lumi
pure ABYA, iar opus față de ele, cele patru lumi impure ABYA. Iar în sistemul ABYA pure El a imprimat
dorința de a dărui, a șters din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor impure
ABYA. Și din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.
Din acest motiv, Klipot se numesc morți, cum spune versetul: jertfele morților (Psalmi 106:28). Iar cei răi
care le urmează, după cum spun înțelepții noștri : Cei răi se numesc în viața lor, morți, pentru că dorința
de a primi imprimată în ei în opoziție de formă cu cea a Sfințeniei Sale îi separă de Viața Vieților, iar ei
sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. Este așa pentru că pe El nu îl interesează să primească, ci doar
să dăruiască, pe când Klipot nu vor deloc dăruirea, ci doar să primească pentru ele însele, pentru propria
lor încântare – și nu există nimic mai opus decât asta. Știți deja că depărtarea spirituală începe cu o
diferență de formă și sfârșește ca opoziție de formă, care este gradul cel mai mare de îndepărtare care
este posibil.
11.
Și lumile s-au revarsat peste realitatea acestei lumi materiale, într-un loc unde există un corp și un suflet,
un timp al depravării și unul al corecției. Căci corpul, care este dorința de a primi pentru sine, provine
din rădăcina sa din Gândul creației, prin sistemul de lumi impure, după cum stă scris: ca mânzul unui
măgar sălbatic, așa se naște omul! (Iov 11). Și el rămâne sub autoritatea acestui sistem în timpul primilor
treisprezece ani, care reprezintă vremea depravării.
Iar prin angajarea în Mițvot de la vârsta de treisprezece ani încolo, pentru a dărui mulțumire Creatorului
său, el începe să-și purifice dorința de a primi pentru sine, imprimată în el și o transformă încet, pentru a
dărui. Prin aceasta, el face să izvorască un suflet sfânt din rădăcina sa din Gândul creației. Și acesta trece
prin sistemul de lumi sfinte și se îmbracă în trup. Aceasta este vremea corecției.
Și astfel, el acumulează grade de sfințenie din Gândul creației în Ein Sof (Infinit), până când acestea îl
ajută să transforme în sine voia de a primi pentru sine, să fie în întregime în forma primirii pentru a
dărui mulțumire Creatorului său și deloc pentru sine. Și prin asta, omul dobândește echivalența de
formă cu Creatorul său, pentru că primirea pentru a dărui este considerată dăruire pură.
În Masechet Kidușin scrie că, la un om important, ea dă, iar el spune – prin asta ești sfințit. Pentru că
atunci când primirea lui este pentru a o mulțumi pe ea, pe cea care dăruiește, aceasta se consideră
dăruire și primire absolută. Prin aceasta, omul obține adeziunea completă cu El, pentru că adeziunea
spirituală este doar echivalență de formă, așa cum au spus înțelepții noștri: Cum e posibil să aderi la El?
Mai degrabă, aderă la calitățile Lui. Și prin aceasta, omul devine demn de a primi toată încântarea și
plăcerea și blândețea din Gândul creației.
12.
Așadar, am explicat clar corectarea voinței de a primi, care este imprimată în suflete prin Gândul
creației. Căci Creatorul a pregătit pentru ele două sisteme, unul opus celuilalt, prin care sufletele trec și
se împart în două aspecte, corpul și sufletul, care se îmbracă unul în altul.
Și prin Torah și Mițvot, în cele din urmă, ele transformă forma voii de a primi, pentru a fi asemenea
formei dorinței de a dărui. Și atunci, pot să primească toată bunătatea din Gândul creației. Și odată cu
asta, ele sunt răsplătite cu o adeziune puternică cu El, pentru că prin lucrarea întru Tora și Mițvot, au
fost răsplătite prin echivalență de formă cu Creatorul lor. Acesta este considerat sfârșitul corecției.
Iar apoi, pentru că nu va mai fi nevoie de Sitra Ahra cea rea, aceasta va fi eliminată de pe pământ și
moartea nu va mai fi. Și toată lucrarea întru Tora și Mițvot, care a fost dată lumii de-a lungul celor șase
mii de ani de existență și fiecărei persoane pentru cei șaptezeci de ani de viață ai săi, sunt pentru a le
aduce la sfârșitul corecției – echivalența de formă menționată mai sus.
Problema formării și a izvorârii sistemului de Klipot și a impurității din Sfințenia Sa a fost și ea clarificată
pe deplin acum: trebuia să fie, pentru a face din ea crearea corpurilor, care apoi aveau să fie corectate
prin Tora și Mițvot. Și dacă trupurile noastre, cu voia lor depravată de a primi, nu s-ar fi născut prin
sistemul impur, nu am fi putut niciodată să o corectăm, pentru că nu putem corecta ceea ce nu e în noi.
13.
De fapt, tot mai trebuie să înțelegem cum se poate că voia de a primi pentru sine, care e așa de defectă
și de depravată, să ia naștere din Gândul creației, din Ein Sof și să fie în acestea, de vreme ce unitatea lor
este mai presus de cuvinte și nu poate fi descrisă? Ideea este că, prin însuși gândul de a crea sufletele,
gândul Său le-a și realizat pe toate, pentru că El nu are nevoie de o acțiune, așa cum avem noi.
Instantaneu, au apărut toate sufletele și toate lumile ce erau destinate a fi create, pline umplute cu
toate minunățiile și plăcerile și demnitatea pe care EL a plănuit-o pentru ele, în perfecțiunea finală pe
care sufletele au fost menite să o primească la sfârșitul corecției, după ce voia de a primi din suflete va fi
fost corectată pe deplin și transformată în dăruire pură, în deplină echivalență de formă cu
Emanatorului.
Asta pentru că în Eternitatea Sa, trecutul, prezentul și viitorul sunt una. Viitorul este ca prezentul, iar în
El nu există ceea ce numim timp. Ca urmare, nu a existat niciodată în Ein Sof problema unei voințe
depravate de a primi, în starea sa separată.
Dimpotrivă, echivalența de formă, menită a fi revelată la sfârșitul corecției, a apărut instantaneu în
Infinit. Și înțelepții noștri au spus despre asta: Înainte de a fi creată lumea, existau El care este Una și
numele său Una, pentru că forma separată a voii de a primi nu fusese revelată în realitatea sufletelor ce
s-au născut din Gândul creației. Mai degrabă, acestea erau lipite de El în echivalență de formă, prin
modul El este Una și numele său Una.
14.
Așadar, acum veți înțelege neapărat că, în total, sunt trei stări ale sufletului:
Prima stare este prezența lor în Ein Sof, în Gândul creației, unde ele deja au forma viitoare a Sfârșitului
Corecției.
A două stare este prezența lor în cei șase mii de ani, împărțiți prin cele două sisteme descrise mai sus, în
corp și suflet. Li s-a dat lucrarea în Tora și Mițvot, pentru a inversa voința lor de a primi și s-o transforme
în voință de a dărui mulțumire Creatorului lor și deloc pentru ele însele.
În timpul acestei stări nu va exista nicio corectare la nivelul corpurilor, ci numai la nivelul sufletelor. Asta
înseamnă că acestea trebuie să elimine orice aspect al primirii pentru sine, care e considerată corpul – și
să rămână doar cu voința de a dărui, care este forma de dorință din suflete. Nici măcar sufletele celor
drepți nu vor putea să se bucure în Grădina Raiului după moartea lor, ci numai după ce corpurile lor vor
putrezi complet în pământ.
A treia stare este starea de la sfârșitul corecției sufletelor, după învierea morților. În acel moment se va
produce și corectarea completă a corpurilor, pentru că atunci, ele vor transforma primirea pentru ei
înșiși, care este forma corpului, ca să ia forma dăruirii pure. Și atunci vor fi demne să primească pentru
ele însele toată încântarea și plăcerea și bunătatea din Gândul creației.
Și prin asta, ele vor atinge o adeziune solidă, în virtutea echivalenței de formă cu Creatorul lor, de vreme
ce ele nu vor primi toate acestea din dorința lor de a primi, ci din dorința lor de a aduce mulțumire
Creatorului lor, căci plăcerea Lui este atunci când ele primesc de la El. Și ca să fie mai scurt, de acum
încolo voi folosi denumirile acestor trei stări, anume prima stare, a două stare și a treia stare. Așa că
țineți minte tot ce am explicat aici despre fiecare stare.
15.
Când examinăm cele trei stări de mai sus, observăm că fiecare o necesită complet pe cealaltă, astfel
încât dacă una ar dispărea, ar dispărea și celelalte.
Dacă, de exemplu, a treia stare – transformarea formei de primire în formă de dăruire – nu s-ar
materializa, atunci cu siguranță că prima stare din Ein Sof nu ar fi putut niciodată să apară.
Asta deoarece perfecțiunea s-a materializat acolo numai pentru că viitoarea stare a treia era deja acolo,
ca și cum ar fi în prezent. Și toată perfecțiunea din acea stare este ca o reflectare din viitor în prezent.
Dar dacă viitorul ar putea fi oprit, atunci nu ar mai exista niciun prezent. așadar, a treia stare necesită
existența primei stări.
Cu atât mai mult este așa atunci când ceva e anulat din a doua stare, unde este toată lucrarea menită a
fi încheiată în a treia stare, adică lucrul cu depravările și cu corecția și continuarea gradelor sufletelor.
Atunci, cum să apară cea de-a treia stare? Deci, vedem că cea de-a doua stare necesită existența celei
de-a treia.
Și la fel este și cu existența primei stări în Ein Sof, unde se afla perfecțiunea celei de-a treia stări. Este
clar că va trebui adaptată, adică va trebui că a doua și a treia stare să apară în perfecțiune deplină, nici
mai mult, nici mai puțin.
Așadar, prima stare în sine necesită extinderea a două sisteme corespunzătoare în cea de-a două stare,
pentru a permite existența unui corp în voia de a primi, pervertit de sistemul impurității și deci,
oferindu-ne ocazia de a îl corecta. Și dacă nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut
această voie de a primi și nu am putea să o corectăm și să ajungem la cea de a treia stare, pentru că
omul nu poate corecta ceea ce nu e în el. Așadar, nu trebuie să ne întrebam cum de a ajuns sistemul
impur să izvorască din prima stare, pentru că însăși prima stare necesită existența sa în forma celei de a
două stări.
16.
Așadar, omul nu trebuie să se întrebe cum se face că ni s-a luat posibilitatea alegerii libere, atâta timp
cât trebuie să ne desăvârșim și să ajungem în cea de-a treia stare, de vreme ce aceasta este deja
prezentă în prima. Fapt este că există două căi pe care Creatorul ni le-a pregătit în cea de a doua stare,
pentru a ne aduce în ce-a de-a treia:
A) Calea respectării Tora și Mițvot.
B) Calea Suferinței, pentru că suferința în sine purifică trupul și, într-un sfârșit, ne va forța să ne inversăm
voia de a primi sub forma unei voi de a dărui și să ne lipim de El. Este așa cum au spus înțelepții noștri
(Sanhedrin, 97b): Dacă vă căiți, bun, iar dacă nu, Eu voi pune peste voi un rege precum Haman, iar el o
să vă oblige să vă căiți. Înțelepții au mai spus, despre versetul: va grăbi în timpul său – Dacă sunt
recompensați, voi grăbi aceasta, iar dacă nu – la vremea sa.
Asta înseamnă că, dacă suntem recompensați prin prima cale, adică prin respectarea Tora și Mițvot, noi
astfel ne grăbim corectarea și nu vom avea nevoie de agonia aspră și de timpul îndelungat necesar
pentru a le trăi, pentru ca ele să ne oblige să ne transformăm. Iar dacă nu – la vremea sa – adică, numai
când suferințele ne vor finaliza corectarea și ne va fi impus momentul corectării. În general, calea
suferinței este reprezentată și de pedepsele sufletelor în Iad.
Dar în orice caz, sfârșitul corectării – cea de a treia stare – este obligatorie, datorită primei stări.
Alegerea noastră se face numai între Calea Suferinței și Calea Torei și a Mițvot. Așadar, am clarificat
temeinic în ce fel cele trei stări ale sufletelor sunt interconectate și sunt necesare una celeilalte.
17.
Din cele de mai sus înțelegem clar cea de-a treia întrebare, că atunci când ne examinăm pe noi înșine, ne
descoperim a fi cât se poate de depravați și de josnici. Dar când îl examinăm pe Operatorul care ne-a
creat, trebuie să fim încântați, pentru că nu există ceva mai vrednic de laudă ca El, ca devenirea
Operatorului care ne-a creat, pentru că natura Operatorului Perfect este să facă operațiuni perfecte.
Acum putem înțelege că trupul nostru, cu toate măruntele sale incidente și dotări, nu este deloc corpul
nostru real. Corpul nostru real, corpul etern și perfect există deja în Ein Sof, în prima stare, unde își
primește forma completă din viitoarea stare a treia, adică primirea în forma dăruirii, în echivalență de
formă cu Ein Sof.
Și dacă prima noastră stare necesită ca noi să primim Klipa corpului nostru în cea de-a doua stare, în
forma sa depravată și josnică – voia de a primi numai pentru sine, care este forța ce ne separă de Ein Sof
– pentru a o corecta și a ne permite să ne primim practic corpul etern, în cea de-a treia stare, atunci nu
trebuie să protestăm. Lucrarea noastră nu se poate face decât în acest corp trecător și risipitor, pentru
că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.
Așadar, noi suntem deja în acea măsură de perfecțiune, demni și potriviți pentru Operatorul Perfect care
ne-a făcut, chiar și în starea noastră actuală, a doua, pentru că acest corp nu ne deranjează în niciun fel,
căci el va expira și va muri și nu se află aici decât pentru perioada necesară pentru anularea sa și pentru
dobândirea formei noastre eterne.
18.
Prin acestea am rezolvat și cea de-a cincea întrebare: cum e posibil ca din eternitate să se nască acțiunile
trecătoare și risipitoare? Și înțelegem că, într-adevăr, noi deja am fost făcuți așa cum este potrivit pentru
Eternitatea Sa – ființe eterne și perfecte. Și eternitatea noastră însăși necesită ca această Klipa a
corpului, care ne-a fost dată doar pentru a lucra, să fie trecătoare și să se risipească. Pentru că dacă ar fi
rămas în eternitate, noi am rămâne veșnic separați de Viața Vieților.
Am spus mai sus (punctul 13) că această formă a corpului nostru, care este voia de a primi numai pentru
noi, nu este deloc prezentă în Gândul etern al creației, căci acolo noi ne aflăm în forma stării a treia. Cu
toate acestea, ea este obligatorie în starea a doua, pentru a ne permite să o corectăm.
Și nu trebuie să ne gândim la starea altor ființe de pe lume ci doar la a omului, căci omul este centrul
creației, după cum vom scrie mai jos (punctul 19). Și toate celelalte creaturi nu au nicio valoare în sine, ci
doar în măsura în care îl ajută pe om să ajungă la perfecțiune. Ca urmare, ele se înalță și decad odată cu
el, fără nicio considerație pentru ele însele.
19.
Prin aceasta rezolvăm și a patra întrebare: de vreme ce natura binelui este să facă bine, cum a putut El
să creeze ființe care să sufere și să dispere de-a lungul vieții lor? Așa cum am spus, toată această
disperare e necesară pentru prima noastră stare, unde eternitatea noastră completă, ce derivă din
viitoarea stare a treia, ne obligă să avansăm fie prin calea Torei, fie prin calea suferinței și să atingem
starea noastră eternă, în cea de-a treia stare (punctul 15).
Și toată această disperare este simțită doar de Klipa, a corpului nostru, creată doar pentru a dispărea și a
fi îngropată. Și asta ne învață că voia de a primi pentru sine a fost creată numai pentru a fi eradicată și
abolită din lume și transformată în voia de a dărui. Și durerile pe care le suferim sunt doar descoperirea
nimicniciei și răului din ea. Într-adevăr, când toate ființele umane vor fi de acord să abolească și să
anuleze voia lor de a primi pentru sine și nu vor avea altă dorință, decât să dăruiască pentru prieteni,
toate îngrijorările și pericolele din lume vor înceta să mai existe. Și toți am fi asigurați cu o viață integră și
deplină, căci pentru fiecare dintre noi ar exista o lume întreagă care să aibă grijă de noi, gata să ne
satisfacă nevoile.
Cu toate acestea, deși fiecare dintre noi avem numai o dorință de a primi pentru noi înșine, aceasta este
sursa tuturor grijilor, a suferinței, a războaielor și a distrugerii, de care nu putem scăpa. Acestea ne
slăbesc corpul prin tot felul de răni și de boli și ne dăm seama că toate chinurile din lumea noastră sunt
doar manifestări oferite ochilor noștri, pentru a ne aminti să revocăm Klipa cea rea a corpului și să
preluăm forma completă a dorinței de a dărui. Și este cum am mai spus: calea suferinței în sine poate să
ne aducă la forma dorită. Țineți însă minte că Mițvot între om și om sunt înainte de Mițvot dintre om și
Dumnezeu, pentru că dăruirea către prieten îl aduce pe om la dăruire către Creatorul său.
20.
După tot ce am spus, am ajuns la rezolvarea primei întrebări: Care este esența noastră? Esența noastră
este ca esența tuturor detaliilor din realitate, care nu este nici mai mult, nici mai puțin decât voința de a
primi (după cum este scris la Punctul 7) . Dar nu este așa cum se prezintă ea acum, în starea a doua, care
este voia de a primi numai pentru sine, ci așa cum se arată în prima stare, în Ein Sof, în forma sa eternă,
care este primirea pentru a dărui mulțumire Creatorului său (după cum este scris la Punctul 13).
Și deși noi încă nu am ajuns efectiv la a treia stare și încă ne lipsește timpul, aceasta nu ne alterează în
niciun fel esența, pentru că starea a treia este impusă de prima. Așadar, tot ce e menit să fie cules este
considerat cules. Iar lipsa de timp este privită ca o deficiență numai atunci când ne îndoim că vom
termina ceea ce trebuie terminat, la timp.
Și de vreme ce nu avem nici un dubiu în legătură cu asta, este ca și cum deja am fi ajuns la a treia stare.
De asemenea, și corpul nostru, care ne-a fost dat în forma sa actuală, decăzută, nu ne afectează esența,
pentru că el și toate posesiunile lui urmează să fie eradicate complet împreună cu tot sistemul
necurăției, care este sursa lor – și tot ce e menit să ardă se consideră ars, se consideră ca și cum n-ar fi
existat niciodată.
Dar sufletul care este îmbrăcat în acel corp, a cărui esență este tot o dorință, pur și simplu – dar o
dorință de a dărui, care ne vine din sistemul celor patru lumi, al Sfintelor ABYA (punctul 11) – există
veșnic. Pentru că această formă a unei dorințe de a dărui este în echivalență de formă cu Viața Vieților și
nu poate fi schimbată în niciun fel (Această chestiune va fi elaborată mai jos, începând de la Punctul 32).
21.
Și nu va lăsați induși în eroare de filosofii care spun că însăși esența sufletului este o substanță
intelectuală și că există numai prin conceptele pe care le învață, că se dezvoltă prin acestea și că acestea
sunt însăși esența sa. Și că problema continuării sufletului după plecarea din corp depinde în întregime
de măsura conceptelor pe care le-a dobândit, până când, în absența acestor concepte, nu mai rămâne
nimic de continuat. Aceasta nu este punctul de vedere al Torei. Acest lucru nu este acceptat nici de
inimă – și oricine a încercat vreodată să dobândească vreo cunoaștere știe și simte că mintea este
posesiunea, nu posesorul.
Ci, așa cum am spus, toată substanța creației, atât substanța obiectelor spirituale, cât și cea a obiectelor
materiale este nici mai mult nici mai puțin decât o dorința de a primi. Și deși am spus că sufletul este în
întregime dorință de a dărui, el primește de la Lumile Superioare din care vine la noi numai prin corecții
ale Luminii Reflectate.
Cu toate acestea, esența sufletului este și ea tot o dorință de a primi. Diferența pe care o putem observa
între un obiect și altul este aparentă doar în voia sa, pentru că voia din orice esență creează nevoi, iar
nevoile creează gânduri și concepte pentru a obține acele nevoi pe care le pretinde dorința de a primi.
Și așa cum dorințele umane sunt diferite, la fel și nevoile, gândurile și ideile oamenilor sunt diferite. De
exemplu, la cei a căror voie de a primi este limitata la dorințele animalice, nevoile, gândurile și ideile
sunt dedicate în întregime satisfacerii acelei voi de a primi, în toată bestialitatea ei. Și deși ei folosesc
mintea și rațiunea ca oamenii, de fapt este suficient pentru sclav să fie ca stăpânul. Și este ca mintea
animalică, pentru că mintea este sclavă și slujește dorința animalică.
Iar la cei a căror dorință de a primi este puternică mai ales în ceea ce privește dorințele umane, cum ar fi
respectul și dominarea asupra celorlalți, care lipsesc animalului, majoritatea nevoilor, gândurilor și
ideilor se învârtesc numai în jurul satisfacerii acelei dorințe cât mai mult posibil. Iar la cei a căror dorință
de a primi este în principal pentru dobândirea cunoașterii, majoritatea nevoilor, gândurilor și ideilor sunt
pentru a satisface acea dorință cât mai mult posibil.
22.
Aceste trei dorințe sunt prezente în fiecare persoană, în mare, dar ele se amestecă în cantități diferite,
iar de aici provine diferența dintre o persoana și alta. Iar din atributele materiale putem face deducții cu
privire la obiectele spirituale, în ceea ce privește valoarea lor spirituală.
23.
Astfel, și sufletele umane, cele spirituale, au numai dorință de a dărui mulțumire Creatorului lor, prin
veșmintele de Lumină Reflectată primite de la Lumile Superioare din care provin. Iar acea dorință este
esența lor și miezul sufletului lor. Ca urmare, odată îmbrăcată într-un corp uman, aceasta generează
nevoi și dorințe și idei pentru a satisface dorința sa de a dărui pe deplin, adică de a dărui mulțumire
Creatorului sau, proporțional cu mărimea dorinței sale.
24.
Esența corpului este doar o dorință de a primi pentru sine și toate manifestările și posesiunile sale sunt
împliniri ale acestei dorințe depravate de a primi, ce inițial a fost creată doar pentru a fi exterminată de
pe lume, pentru a se ajunge la starea a treia completă la Sfârșitul Corecției. Din acest motiv, el este
muritor, trecător și vrednic de dispreț, împreună cu toate posesiunile sale, ca o umbră efemeră ce nu
lasă nimic în urma ei.
Și de vreme ce esența sufletului este doar o dorință de a dărui, iar toate manifestările și posesiunile sale
sunt împliniri ale acestei dorințe de a dărui, care există deja în prima stare eternă, precum și în viitoarea
stare a treia, acesta este nemuritor și de neînlocuit. Sufletul, cu toate manifestările și posesiunile sale,
este etern și există veșnic. Absența nu afectează nimic după plecarea corpului. Dimpotrivă, absența
formei decăzute a corpului îl întărește enorm, permițându-i să se ridice la Ceruri.
Așadar, am arătat clar că permanența sufletului nu depinde deloc de conceptele pe care le acumulează,
așa cum susțin filosofii. Mai degrabă, caracterul său etern se află în însăși esența sa, adică în dorința sa
de a dărui, care îi este esența. Iar conceptele pe care le dobândește sunt răsplata, nu esența sa.
25.
De aici rezultă rezolvarea completă a întrebării a cincea: De vreme ce corpul este atât de depravat, încât
sufletul nu poate fi purificat complet înainte ca el să putrezească în pământ, de ce revine el la învierea
morților? Și de asemenea, la întrebarea despre cuvintele înțelepților noștri: Morții sunt destinați a fi
înviați cu defectele lor, ca să nu se spună, ‚Este altul’. (Zohar, Amor, 17).
Și puteți înțelege clar aceasta din însuși Gândul creației, din prima stare. Pentru că am spus că, de vreme
ce Gândul a fost să le bucure pe creaturile Sale, El a trebuit să creeze o dorință extrem de exagerată de a
primi toate acele bunătăți care sunt în Gândul creației, căci marea bucurie și marea dorință de a primi
merg mână în mână (Punctele 6-7). Și am afirmat acolo că această exagerată dorință de a primi este
singura substanță pe care El a creat-o, pentru că El nu are nevoie de nimic altceva pentru a împlini
Gândul creației. Iar natura Lucrătorului Perfect este să nu facă nimic inutil, așa cum zice Poemul
Unificării: Din toată lucrarea Ta, nimic nu ai uitat, nu ai scos și nu ai adăugat.
Am mai spus că această dorință exagerată de a primi a fost complet scoasă din sistemul pur și a fost dată
în întregime sistemului de lumi impure, din care apar corpurile, viața lor și toate posesiunile lor din
această lume. Când omul ajunge la vârsta de treisprezece ani, el începe să realizeze un suflet sfânt,
implicându-se în Tora. În acel moment, el este hrănit de sistemul de lumi sfinte, pe măsura purității
sufletești pe care a realizat-o.
Am mai spus mai sus că, în timpul celor șase mii de ani ce ne-au fost dați pentru a face lucrarea în Tora și
Mițvot, corpul – dorința sa exagerată de a primi – nu primește nicio corecție. Toate corecțiile care vin
prin lucrarea noastră au legătură doar cu sufletul, care, astfel, urcă în gradele de sfințenie și de puritate,
ceea ce înseamnă o amplificare a dorinței de a dărui care se naște cu sufletul.
Din acest motiv, în cele din urmă, corpul va muri, va fi îngropat și va putrezi, pentru că el nu a suferit
nicio corecție. Cu toate acestea, lucrurile nu pot să rămână așa, căci dacă dorința exagerată de a primi ar
dispărea din lume, Gândul creației nu ar fi realizat – adică, primirea tuturor mărețelor plăceri pe care El
s-a gândit să le dăruiască creaturilor Sale, căci marea dorință de a primi și marea plăcere merg mână în
mână. Și în măsura în care dorința de a o primi se diminuează, se diminuează și încântarea și plăcerea
creată de primire.
26.
Așa cum am afirmat deja, prima stare necesită ca cea de a treia stare să se materializeze complet așa
cum a fost în Gândul creației, adică prima stare, fără a omite nimic (vezi Punctul 15). Așadar, prima stare
necesită învierea morților. Asta înseamnă că excesiva lor dorință de a primi, care a fost deja eradicată și
care a putrezit în cea de-a doua stare, acum trebuie reînviată în toată măsura sa exagerată, fără nicio
restricție, adică cu toate defectele din trecut.
Apoi se începe din nou lucrarea, pentru a transforma acea dorință excesiva de a primi, ca să fie numai
dorință de a dărui. Și atunci ne vom fi dublat câștigul:
1. Am avea un loc în care să primim toată bucuria și plăcerea și dărnicia din Gândul creației, pentru că
deja am avea corpul cu dorința sa excesivă de a primi, care merge mână în mână cu aceste plăceri.
2. Pentru că primirea în acest fel ar fi numai pentru a dărui mulțumire Creatorului, această primire ar fi
considerată ca dăruire completă (a se vedea Punctul 11). Și asta ne-ar aduce la echivalență de formă,
adică la Dvekut (adeziune), care este și forma noastră din starea a treia. Așadar, prima stare necesită în
mod absolut învierea morților.
27.
Într-adevăr nu poate exista învierea morților, decât aproape de finalul corecției, spre finalul celei de-a
doua stări. Pentru că, odată ce am fost răsplătiți cu negarea dorinței noastre excesive de a primi și ne-a
fost dată dorința exclusivă de a dărui și după ce am fost înzestrați cu toate minunatele grade ale
sufletului, numite Nefeș, Ruach, Neșama, Haia, Yehida, prin efortul nostru de a nega această dorință de
a primi, am ajuns la perfecțiunea maximă, până când corpul va putea fi înviat cu toată dorința sa
excesivă de a primi și când aceasta nu ne va mai face rău, separându-ne de Dvekut.
Dimpotrivă, îl depășim și îi dăm forma de dăruire. Iar asta se va face cu toate calitățile depravate pe care
vrem să le îndepărtăm din el. Mai întâi, trebuie să îl îndepărtăm complet, până nu mai rămâne nimic din
el. Iar apoi îl putem primi înapoi și să îl aducem pe linia de mijloc dorită. Dar atâta timp cât nu l-am
îndepărtat pe deplin, este imposibil să îl facem să se comporte în modul dorit, pe linia de mijloc.
28.
Înțelepții noștri au spus: Morții sunt destinați să fie înviați cu defectele lor și apoi să fie vindecați. Asta
înseamnă că inițial va fi înviat același corp, care este voința excesivă de a primi, fără nicio interdicție,
exact așa cum a crescut ea, hrănită de lumile impure, înainte ca Tora și Mițvot să o fi purificat în vreun
fel. Acesta este sensul expresiei cu toate defectele lor.
Abia apoi vom începe un nou tip de lucrare – să includem toată această dorință exagerată de a primi în
forma de dăruire. Atunci va fi vindecată, pentru că acum va fi obținut echivalența de formă. Iar înțelepții
au spus că motivul pentru aceasta este ca să nu se poată zice că ’Este altul’, adică pentru a nu se putea
spune că este într-o altă formă decât cea pe care o avea în Gândul creației. Aceasta pentru că acea
excesivă dorință de a primi este acolo, cu scopul de a primi toate bunătățile din Gândul creației.
Numai că între timp au fost date Klipot, întru purificare. Dar în cele din urmă, nu trebuie să fie un alt
corp, căci dacă ar fi diminuată în vreun fel, ar fi considerată total diferită și, ca atare, nevrednică de a
primi toate bunătățile din Gândul creației, așa cum o primește în prima stare.
29.
Acum putem răspunde și la cea de-a doua întrebare de mai sus: care este rolul nostru în marele lanț al
realității. Din care noi suntem doar niște mici verigi, în scurta noastră perioadă de viață? Rețineți că
lucrarea noastră, în timpul celor șaptezeci de ani de viață, se împarte în patru:
Prima diviziune este atingerea dorinței excesive de a primi fără constrângeri, în toată dimensiunea sa
depravată, din mâinile celor patru lumi impure ABYA . Dacă nu avem această dorință depravată de a
primi, nu o putem corecta, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.
Așadar, dorința de a primi care a fost imprimată în corp la naștere nu este suficientă, ci trebuie să fie un
vehicul pentru Klipot impure, pentru nu mai puțin de treisprezece ani. Ca urmare, Klipot trebuie să o
domine și să îi dea luminile lor, pentru că aceste lumini îi intensifică dorința de a primi. Asta deoarece
împlinirile pe care le aduc Klipot, dorinței de a primi dau naștere și amplifică numai cerințele dorinței de
a primi.
De exemplu, când un copil se naște, el are o dorință doar pentru o sută de lucruri și atât. Dar după ce
Sitra Ahra dă cele o sută de lucruri, dorința de a primi crește imediat și copilul vrea de două ori mai
mult. Apoi, când Sitra Ahra îi dă dublu, dorința se extinde imediat la de patru ori mai mult. Și dacă el nu
depășește dorința prin Tora și Mițvot și nu purifică dorința de a primi pentru a o transforma în dăruire,
aceasta va crește pe întreaga durată a vieții, până când, în final, el moare fără să își fi satisfăcut nici
jumătate din dorințe. Asta se consideră ca existență sub domnia Sitra Ahra și a Klipot, al căror rol este
să-i extindă și să-i mărească dorința de a primi și să o facă exagerată și neînfrânată în niciun fel, astfel
încât să îi dea omului tot materialul necesar cu care să lucreze și să o corecteze.
30.
A doua diviziune este de la treisprezece ani încolo. În acest moment, punctului său din inimă, care este
partea posterioară a sfințeniei, i se dă putere. Chiar dacă la naștere este îmbrăcat în dorința sa de a
primi, el începe să se trezească numai după treisprezece ani, iar apoi începe să intre în sistemul de lumi
sfinte, în măsura în care respectă Tora și Mițvot.
Scopul principal al acelei perioade este să obțină și să-și intensifice dorința spirituală de a primi,
deoarece la naștere avem numai o dorință de a primi lucruri materiale. Ca urmare, cu toate că omul și-a
dezvoltat dorința exagerată de a primi înainte de a împlini treisprezece ani, încă nu s-a ajuns la finalul
dezvoltării dorinței de a primi, pentru că principalul țel al dorinței de a primi este numai pentru spiritual.
Asta pentru că dacă, spre exemplu, înainte de a împlini treisprezece ani, dorința de a primi a omului voia
să devoreze toată bogăția și respectul din lumea aceasta materială. În mod evident, aceasta nu este o
lume eternă și pentru noi toți este doar o umbră trecătoare. Dar când omul obține dorința excesivă
spirituală de a primi, el dorește să devoreze – pentru propria lui plăcere – toate bogățiile și plăcerile din
lumea următoare, eternă, care sunt o posesiune eternă. Așadar, marea parte a dorinței excesive de a
primi se completează doar prin dorința de a primi spiritualitate.
31.
În Noul Tikun (97b) este scris despre versetul (Proverbe 30, 15), Lipitoarea are două fiice: ‚Dă-ne, dă-ne’:
O lipitoare înseamnă Iad. Iar cei răi care sunt prinși în acel Iad strigă ca niște câini, ‘Hav Hav’ (ebr . Dă-mi
dă-mi), adică dă-ne bogățiile acestei lumi, dă-ne bogățiile lumii următoare.
Dar acesta este un nivel mult mai important decât primul, pentru că în afară de obținerea măsurii
depline a dorinței de a primi, care asigură toate materialele de care persoana are nevoie pentru lucrarea
sa, este și nivelul care aduce persoana la Lișma (Pentru Numele Ei). Este așa cum spun înțelepții noștrii
(Pesachim 50b): Omul ar trebui să respecte mereu Tora și Mițvot lo Lișma (nu Pentru Numele Ei), pentru
că de la Lo Lișma se ajunge la Lișma.
Așadar, acest nivel care începe după treisprezece ani este considerat sfințenie. Este considerat ca sfântă
slujnica ce își slujește stăpâna, care este Sfânta Șchina (Divinitate). Pentru că slujnica îl aduce pe om la
Lișma și astfel, el este răsplătit cu inspirația Divinității. Cu toate acestea, omul trebuie să ia toate
măsurile potrivite pentru a ajunge la Lișma, pentru că dacă nu se străduiește pentru asta și nu ajunge la
Lișma, el va cădea în puțul slujnicei impure, care este opusul slujnicei sfinte și al cărei rol este să
deruteze omul, pentru că Lo Lișma să nu îl aducă la Lișma. Și despre aceasta s-a spus, slujnica ce este
moștenitoare stăpânei (Proverbe 30:23), pentru că ea nu va lăsa pe nimeni lângă stăpâna, care este
Sfânta Divinitate.
Iar nivelul final în această diviziune este că el se va îndrăgosti de Dumnezeu, așa cum omul se
îndrăgostește în iubirea corporală, până ce obiectul pasiunii lui rămâne în fața ochilor săi toată ziua și
toată noaptea, așa cum spune poetul: când îmi amintesc de El, El nu mă lasă să adorm. Apoi se mai
spune: dar dorința împlinită este un copac al vieții (Proverbe 13:12). Pentru că cele cinci grade ale
sufletului sunt Arborele Vieții, ce se întinde de-a lungul a cinci sute de ani. Fiecare grad durează câte o
sută de ani, ceea ce înseamnă că îl va aduce pe om la receptarea tuturor celor cinci Bhinot (aspecte,
diferențieri) ale NRNHY (Nefeș, Ruah, Neșama, Haia, Yehida) analizate în a treia diviziune.
32.
A treia diviziune este lucrarea în Tora și Mițvot Lișma, pentru a dărui și a nu primi recompensă. Această
lucrare purifică dorința de a primi pentru sine și o înlocuiește cu o dorință de a dărui. În măsura în care
omul își purifică dorința de a primi, el devine demn de a primi cele cinci părți ale sufletului numite
NRNHY (mai jos, la Punctul 42). Asta pentru că ele sunt compatibile cu dorința de a dărui (a se vedea
Punctul 23) și nu pot îmbrăca trupul omului, atâta timp cât acesta este controlat de dorința de a primi –
care este opusă, sau chiar diferită ca formă de suflet.
Asta deoarece problema îmbrăcării și echivalența de formă merg mână în mână (a se vedea Punctul 11).
Iar când omul este răsplătit cu existență în totalitate în dorința de a dărui și nu mai este deloc orientat
pe a obține pentru sine, el va fi răsplătit cu obținerea echivalenței de formă cu NRNHY superioare ale
sale, care se întind din originea omului din Ein Sof, în prima stare, prin ABYA pure – și se vor întinde
imediat și îl vor îmbrăca treptat.
A patra diviziune este lucrarea făcută după învierea morților. Asta înseamnă că dorința de a primi, care
deja va fi fost complet absentă prin moarte și îngropare, acum este înviată în starea sa cea mai rea, a
dorinței excesive de a primi, așa cum au spus înțelepții noștri: Morții vor fi înviați cu defectele lor
(Punctul 28). Iar apoi este transformată în primire în formă de dăruire. Cu toate acestea, există câțiva
indivizi aleși – puțini – cărora li s-a dat această lucrare în timp ce încă mai trăiesc în această lume.
33.
Iar acum rămâne clarificarea celei de-a șasea întrebări – cuvintele înțelepților noștri, care au spus că
toate lumile, Superioare și inferioare, au fost create doar pentru om. Pare foarte ciudat că pentru om, a
cărui valoare e o măruntă iluzie, în comparație cu realitatea ce se află dinaintea noastră în această lume
și cu mult mai puțin, în comparație cu lumile Superioare, Spirituale, Creatorul s-ar fi deranjat atâta
pentru a crea toate acestea pentru el. Și încă și mai ciudat este că nu știm motivul, pentru care omul ar
avea nevoie de toate aceste vaste Lumi Spirituale.
Și trebuie să știți că orice mulțumire a Creatorului nostru, provenită din faptul că dăruiește creaturilor
Sale depinde de măsura în care aceste creaturi îl simt pe El – că El este cel care dă și că El este Cel ce îi
bucură. Pentru că atunci El are o mare plăcere din asta, ca un tată care se joacă cu fiul său preaiubit, în
măsura în care fiul simte și recunoaște măreția și generozitatea tatălui său, iar tatăl îi arată toate
comorile ce le-a pregătit pentru el, după cum este scris (Ieremia 31): Efraim, dragul meu fiu, este el
bucuria părinților săi? Pentru că întotdeauna când vorbesc de el, încă mi-l aduc aminte cu drag. De
aceea, inima Mea tânjește după el și cu siguranță voi avea milă pentru el, zice Domnul. (Ieremia 31:19).
Observați aceste cuvinte cu atenție și veți ajunge să cunoașteți marea bucurie a Creatorului pentru cei
compleți, cărora li s-a dat capacitatea de a îl simți și de a îi recunoaște măreția în toate aspectele pe care
El le-a pregătit pentru ei, până când vor fi ca un tată cu dragul său fiu, bucuria părinților săi. Și nu mai
trebuie să continuăm pe această temă, căci e suficient că noi să știm că pentru această bucurie și
mulțumire față de cei compleți a meritat ca El să creeze toate lumile – cele Superioare și cele inferioare
deopotrivă.
34.
Pentru a își pregăti creaturile să ajungă nivelul superior descris mai sus, Creatorul a dorit să le afecteze
printr-o structură de patru niveluri care să evolueze unul din celălalt, numite inert (mineral), vegetal,
animal și vorbitor. De fapt, acestea sunt cele patru faze ale dorinței de a primi prin care se divid Lumile
Superioare. Pentru că, deși cea mai mare parte a dorinței se află în cea de-a patra fază a voii de a primi,
este imposibil ca aceasta să se materializeze dintr-o dată, ci numai prin cele trei faze precedente, în care
și prin care ea se dezvoltă și apare, până când devine completă în forma Fazei a Patra.
35.
În Faza Întâi a dorinței de a primi, numită inert care este manifestarea inițială a dorinței de a primi în
această lume materială, există doar o forță de mișcare colectivă ce include întreaga categorie
neînsuflețită. Dar nu se vede nicio mișcare în elementele acestei categorii. Asta pentru că dorința de a
primi generează nevoi și nevoile generează suficiente mișcări pentru a satisface nevoile. Și pentru că
există doar o mică dorință de a primi, această domină doar întreaga categorie deodată, dar puterea ei
asupra elementelor categoriei nu este sesizabilă.
36.
Categoriei mineral i se adaugă cel vegetal, planta, care este Faza a Doua a dorinței de a primi. Această
este mai mare decât în categoria mineral, iar dorința ei de a primi domină fiecare element al categoriei,
pentru că fiecare element are mișcarea sa proprie și se extinde pe lungime și pe lățime, deplasându-se
către soare. De asemenea, există în fiecare element funcții ca mâncatul, băutul și eliminarea de resturi.
Cu toate acestea, fiecărui element încă îi lipsește senzația de libertate și de individualitate.
37.
Peste acesta este categoria animal, care este Faza a Treia a dorinței de a primi. Măsura sa este deja
completă în mare parte, pentru că această dorință de a primi deja generează în fiecare element o
senzație de libertate și de individualitate, care este viața unică a fiecărui element în parte. Dar acestea
nu au încă senzația celorlalți, adică nu au capacitatea necesară pentru a participa la durerea altora sau la
bucuriile lor, etc.
38.
Deasupra tuturor este specia umană, care este Faza a Patra a dorinței de a primi. Este măsura completă
și finală, iar dorința ei de a primi include și senzația de celălalt. Iar dacă vreți să cunoașteți diferența
exactă dintre Faza a Treia a dorinței de a primi, care este în categoria însuflețitelor, și Faza a Patra a
dorinței de a primi, din oameni, vă voi spune că este ca diferența dintre valoarea unei singure creaturi
față de valoarea întregii realități.
Pentru că dorința de a primi din categoria animal, căreia îi lipsește senzația celorlalți, nu poate genera
nevoi și dorințe decât în măsura în care ele sunt imprimate în acea creatură. Dar la om, care îi poate
simți și pe ceilalți, se naște nevoia de a avea și tot ce au ceilalți, astfel că este plin de invidia de a avea tot
ce au și ceilalți. Când are o sută, el vrea să aibă două, astfel că nevoile lui se vor multiplica mereu, până
când va vrea să înghită tot ce există în întreaga lume.
39.
Acum am arătat că scopul pe care și-L dorește Creatorul de la creația pe care a creat-o este să poată
dărui creaturilor Sale, astfel încât acestea să îl cunoască drept real și măreț și să primească toată bucuria
și plăcerea pe care El a pregătit-o pentru ele, în măsura descrisă în versetul: Efraim, dragul meu fiu, este
el bucuria părinților săi? (Ieremia 31,19). Astfel, vedeți clar că acest scop nu se referă la sferele cele mari
și nemișcate, cum ar fi pământul, luna sau soarele, oricât de luminoase ar fi ele – și nici la nivel vegetal
sau la cel animal, pentru că acestora le lipsește senzația celorlalți, chiar și a celor din propria lor specie.
Așadar, cum s-ar putea aplica senzația de Divin și dăruirea Lui la acestea?
Numai omul, fiind înzestrat cu senzația celorlalți din propria-i specie, care sunt ca el, după ce s-a
cufundat în Tora și Mițvot, când își inversează dorința de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui
și ajunge la echivalență de formă cu Creatorul său, primește toate gradele care au fost pregătite pentru
el în Lumile Superioare, numite NRNHY. Prin asta, omul devine demn să primească scopul Gândului
creației. La urma urmei, scopul creării tuturor lumilor a fost doar pentru om.
40.
Și știu că asta este complet de neacceptat în ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul,
despre care ei cred că e josnic și fără valoare, este centrul magnificei creații. Dar ei sunt ca un vierme
născut într-o ridiche. El trăiește acolo și crede că toată lumea Creatorului este la fel de amară, de mică și
de întunecoasă ca ridichea în care s-a născut. Dar de îndată ce străpunge coaja ridichii și iese afară, se
minunează și zice: Am crezut că întreaga lume era cât ridichea în care m-am născut, iar acum văd în fața
mea o lume măreață, frumoasă și minunată!
Așa sunt și cei care sunt cufundați în Klipa (singular de la Klipot) a dorinței de a primi cu care s-au născut
și nu încearcă să ia din mirodeniile unice care sunt Tora și Mițvot la nivel practic, prin care se poate
sparge această Klipa dură și se poate transforma într-o dorință de a dărui mulțumire Creatorului. Cu
siguranță ei trebuie să își determine nevrednicia și goliciunea, pentru că asta sunt cu adevărat și nu pot
înțelege că această minunată realitate a fost creată doar pentru ei.
Într-adevăr, dacă s-ar adânci în Tora și Mițvot pentru a dărui mulțumire Creatorului lor, cu toată
puritatea necesară și dacă ar încerca să străpungă Klipa a dorinței de a primi în care s-au născut și să
preia dorința de a dărui, ochii lor s-ar deschide imediat și ar vedea și ar realiza singuri toate gradele de
înțelepciune, inteligență și claritate care au fost pregătite pentru ei în Lumile Spirituale. Și atunci ei înșiși
ar spune ce au spus și înțelepții noștri: „Ce spune un oaspete bun? ‚Tot ce a făcut gazda, a făcut doar
pentru mine’”.
41.
Dar tot rămâne de clarificat de ce omul ar avea nevoie de toate Lumile Superioare pe care Creatorul le-a
clădit pentru el? Ce folos ar avea el din ele? Țineți minte că realitatea tuturor lumilor este în general
împărțită în cinci lumi, numite: a) Adam Kadmon, b) Ațilut, c)Bria, d)Yețira și e) Asiya. În fiecare dintre ele
există nenumărate detalii, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM (Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malchut).
Lumea Adam Kadmon este Keter, lumea Ațilut este Hochma, lumea Bria este Bina, lumea Yețira este
Tiferet și lumea Asiya este Malchut.
Iar Luminile ce se îmbracă în aceste cinci lumi se numesc YHNRN. Lumina Yehida strălucește în lumea
Adam Kadmon, Lumina Haia strălucește în lumea Ațilut, Lumina Neșama – în lumea Bria, Lumina Ruah –
în lumea Yețira și Lumina Nefeș strălucește în lumea Asiya.
Toate aceste lumi și totul din ele sunt incluse în Numele Sfânt, Iod-Hei-Vav-Hei și în vârful lui Iod. În
prima lume, Adam Kadmon, nu avem nicio percepție. Așadar, ea este doar sugerată de vârful Iod-ului
din Nume. De aceea nu vorbim despre ea și menționăm întotdeauna numai cele patru lumi ABYA. Iod
este lumea Ațilut, Hei este lumea Bria, Vav este lumea Yețira și Hei-ul de jos este lumea Asiya.
42.
Deci am explicat cele cinci lumi care includ toată realitatea spirituală ce se extinde din Ein Sof, până în
lumea această. Însă ele sunt incluse una în cealaltă și în fiecare din aceste lumi sunt cele cinci lumi, cele
cinci Sfirot KHBTM, în care se îmbracă cele cinci Lumini NRNHY, ce corespund celor cinci lumi.
Iar în afară de cele cinci Sfirot KHBTM din fiecare lume, mai sunt cele patru categorii spirituale – Mineral
(inert), Planta, Animal și Vorbitor. În aceasta, sufletul omului este privit ca vorbitor, animalul este privit
ca îngerii din acea lume, categoria plante este numită ‚veșminte’, iar categoria mineral este numită ‚săli’.
Și ele se îmbracă toate una în cealaltă: categoria vorbitoare, care e reprezentată de sufletele oamenilor,
îmbracă în cele cinci Sfirot, KHBTM, care înseamnă Divinitatea din acea lume. Categoria animale,
reprezentată de îngeri, îmbracă sufletele; categoria plante – veșmintele –îmbracă îngerii, iar categoria
minerală – sălile – gravitează în jurul tuturor.
Faptul că se îmbracă înseamnă că ele se slujesc una pe cealaltă și se dezvoltă una din cealaltă, așa cum
am clarificat despre categoria minerală, plantă, animal și vorbitor, din această lume (Punctele 35-38):
cele trei categorii – mineral, plantă, animal – nu s-au dezvoltat pentru ele însele, ci numai pentru că a
patra categorie, care este omul, să poată să se dezvolte și să se înalțe din ele. Așadar, rolul lor este doar
să slujească omului și să îi fie de folos.
Așa este în toate lumile spirituale. Cele trei categorii – mineral, plantă, animal – au apărut acolo numai
pentru a sluji și a fi de folos categoriei vorbitoare de acolo, care este sufletul omului. Așadar, se
consideră că ele toate îmbracă sufletul omului, adică îl slujesc.
43.
Când omul se naște, el primește imediat un Nefeș [1] de Kdușa (Sfințenie). Dar nu este un Nefeș efectiv,
ci doar partea sa posterioară, adică ultimul său aspect, care se numește punct, pentru că este foarte mic.
Acesta se îmbracă în inima omului, în dorința sa de a primi, care se găsește în principal în inima omului.
Trebuie să cunoașteți această regulă, că tot ce este valabil pentru întreaga realitate este valabil pentru
fiecare lume, chiar și pentru cea mai mică particulă din ea. Astfel, așa cum există cinci lumi în toată
realitatea, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM, la fel sunt cinci Sfirot KHBTM în fiecare lume și sunt cinci
Sfirot în fiecare mic element din acea lume.
Deci am stabilit că această lume este împărțită în mineral, plantă, animal și vorbitor (MPAV),
corespunzând cu cele patru Sfirot HBTM. Mineralul corespunde cu Malchut, planta cu Tiferet, animal cu
Bina, iar vorbitorul cu Hochma. Iar rădăcina tuturor corespunde cu Keter. Însă după cum am spus, chiar
și în cel mai mic element din fiecare specie din MPAV sunt patru categorii MPAV. Ca urmare, chiar și într-
un singur element din categoria vorbitor, adică chiar și într-o singură persoană există MPAV, care sunt
cele patru părți ale dorinței sale de a primi, unde este îmbrăcat punctul din Nefeș a Kdușa.
44.
Mai devreme de vârsta de treisprezece ani nu poate să apară deloc acest punct în inimă. Dar după
treisprezece ani, când persoana începe să se ocupe cu Tora și Mițvot, chiar și fără intenție, adică fără
iubire sau teamă, așa cum e potrivit când slujești Regelui, chiar și în Lo Lișma, punctul din inimă începe
să crească și să își arate acțiunile.
Este așa pentru că Mițvot nu au nevoie de un scop. Chiar și actele fără scop pot purifica dorința de a
primi, dar numai în primul grad, numit mineral (inert) și în măsura în care persoana își purifică partea
neînsuflețită a dorinței de a primi, ea își construiește cele șase sute treisprezece organe ale punctului din
inimă, care sunt partea nemișcată din Nefeș a Kdușa.
Și când persoana termină toate cele șase sute treisprezece Mițvot în acțiune, ea termină cele șase sute
treisprezece organe ale punctului din inimă, care reprezintă categoria mineral, inert a Nefeș a Kdușa, ale
cărui două sute patruzeci și opt de organe spirituale se construiesc prin respectarea celor două sute
patruzeci și opt de Mițvot pozitive [2], iar cele trei sute șaizeci și cinci de tendoane spirituale se
construiesc prin respectarea celor trei sute șaizeci și cinci de Mițvot negative, până când devine un
Parțuf (față spirituală) complet al Nefeș a Kdușa. Atunci Nefeș se ridică și îmbracă Sfira (singular de la
Sfirot) Malchut în lumea spirituală Asiya.
Și toate elementele spirituale ale mineralului, plantei, animalului din acea lume, ce corespund cu acea
Sfira din Malchut de Asiya, slujesc și ajută acest Parțuf al Nefeș al omului ce s-a ridicat acolo, în măsura
în care sufletul le percepe. Aceste concepte devin hrana sa spirituală, dându-i putere să crească și să se
multiplice, până când poate să extindă lumina Sfirei Malchut de Asiya în toată perfecțiunea dorită, la
corpul omului de Lumină. Iar acea Lumină completă ajută omul să își continue eforturile în Tora și
Mițvot și să primească gradele ce au mai rămas.
Așa cum am spus, imediat după nașterea corpului omului, un punct din Lumina Nefeș se naște și se
îmbracă în el. Așa este și aici: când se naște Parțuf de Nefeș Kdușa, un punct din nivelul său superior
adiacent se naște în el – adică ultimul grad al Luminii Ruah de Asiya – și se îmbracă în Parțuf de Nefeș.
Și astfel este în fiecare nivel. Cu fiecare nivel ce se naște, imediat apare în el ultimul punct din următorul
nivel superior. Pentru că asta este toată conexiunea între nivelurile Superioare și inferioare, până la
vârful scării. Și prin acel punct care există în el de la Cel Superior, el devine capabil să se ridice la
următorul nivel Superior.
45.
Și acea Lumină Nefeș se numește Lumina neînsuflețitului (mineral) sfânt din lumea Asiya. Asta deoarece
corespunde cu puritatea părții statice a voinței de a primi din corpul omului. Ea strălucește în
spiritualitate ca și categoria mineral din lumea materială (a se vedea Punctul 35), ale cărei particule nu
se mișcă independent, ci există doar mișcare colectivă, comună în aceeași măsură tuturor elementelor.
Și la fel este și cu Lumina Parțuf al Nefeș de Asiya: chiar dacă sunt 613 organe în el, care sunt 613 forme
de a primi plăcerea, toate aceste schimbări nu sunt vizibile, ci apare doar o Lumină generală, a cărei
acțiune le înconjoară pe toate în mod egal, fără a distinge detaliile.
46.
Rețineți că deși Sfirot sunt Dumnezeire și nu există nicio diferență în ele de la capul Keter în lumea Adam
Kadmon până la sfârșitul Sfira Malchut din lumea Asiya, există totuși o mare diferență în ceea ce privește
receptorii. Pentru că Sfirot sunt considerate Lumini și Kelim (vase), iar Lumina din Sfirot este pură
Divinitate. Dar Kelim, numite KHBTM în fiecare din lumile inferioare – Bria, Yețira, Asiya – nu sunt
considerate Dumnezeire, ci mai degrabă sunt cortine ce ascund Lumina Ein Sof din ele și distribuie o
anumită cantitate de Lumina receptorilor. Fiecare va primi doar în conformitate cu nivelul său de
puritate.
Și în această privință, deși Lumina în sine e una, noi denumim Luminile din Sfirot NRNHY, pentru că
Lumina se împarte în funcție de calitățile Kelim. Malchut este valul cel mai grosier ce ascunde Lumina Ein
Sof. Lumina pe care o transferă de la El către receptori este doar o mică porție, în raport cu purificarea
corpului nemișcat al omului. De aceea se numește Nefeș.
Kli-ul Tiferet este mai pur decât Kli-ul Malchut. Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu
purificarea părții plantă, a corpului omului, pentru că acționează în el mai mult decât Lumina Nefeș.
Aceasta se numește Lumina Ruach.
Kli-ul Bina este și mai pur decât Tiferet, iar Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu
purificarea părții animale a corpului omului și se numește Lumina Neșama.
Cel mai pur dintre toate este Kli-ul Hochma. Lumina pe care o transfera din Ein Sof este în raport cu
purificarea părții vorbitoare a corpului omului. Ea se numește Lumina Haia, iar acțiunea ei este dincolo
de orice măsură.
47.
În Parțuf Nefeș, pe care omul l-a obținut prin respectarea Tora și Mițvot fără intenție, deja există un
punct din Lumina Ruach îmbrăcat acolo. Iar atunci când omul consolidează și ține Tora și Mițvot cu
intenția dorită, el purifică partea vegetativă a voinței lui de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul
Ruach într-un Parțuf. Iar prin realizarea celor 248 Mițvot pozitive cu intenția corectă, punctul se extinde
prin cele 248 organe spirituale ale sale. Iar prin respectarea celor 365 Mițvot negative, punctul se
extinde în cele 365 de tendoane ale sale.
Când este complet cu toate cele 613 organe, el se ridică și îmbracă Sfira Tiferet în lumea spirituală Asiya,
care transferă spre el o Lumină mai mare din Ein Sof, numită Lumina Ruah, care corespunde purificării
părții plantă, a corpului omului. Și toate elementele minerale, plante și animale din lumea Assiya, care
au legătură cu nivelul Tiferet, ajută Parțuf Ruah al omului să primească Luminile din Sfira Tiferet în
întregimea sa, așa cum am explicat mai devreme despre Lumina Nefeș. Din această cauză se numește
planta sacră.
Natura Luminii sale este asemănătoare cu cea a plantei materiale: există diferențe distincte de mișcare
în fiecare din elementele sale, astfel că, în Lumina spirituală a plantei, fiecare organ din cele 613 organe
din Parțuf Ruach are tăria să strălucească în moduri unice. Fiecare dintre ele manifestă acțiune – putere
în raport cu organul respectiv. De asemenea, odată cu extensia Parțuf Ruach, s-a format din el și punctul
gradului următor Deasupra lui – un punct al Luminii Neșama, care se îmbracă în interiorul său.
48. Iar prin implicarea în secretele Torei și în aromele Mițvot, el purifică partea însuflețită, animală, a
dorinței sale de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul sufletului, îmbrăcat în el în cele 248 organe
și 365 tendoane. Când dezvoltarea este completă și devine un Parțuf, el se ridică și îmbracă Sfira Bina în
lumea spirituală Asiya. Acest Kli este mult mai pur decât Kelim precedente – Tiferet și Malchut. Prin
aceasta, el transferă extinde o mare Lumină din Ein Sof, numită Lumina Neșama.
Și toate elementele din mineral, plantă și animal din lumea Assiya corespunzătoare nivelului Bina ajută
și slujesc Parțuf Neșama al omului, ca să primească toate Luminile sale de la Sfira Bina. Iar aceasta se mai
numește și animalul sfânt, deoarece corespunde purificării părții animale a corpului omului. Și astfel este
natura Luminii sale, așa cum am văzut în cazul nivelului animal din materialitate (Punctul 37), ce dă o
senzație de individualitate fiecăruia dintre cele 613 organe ale Parțuf, că fiecare dintre ele să fie viu și
liber, fără nicio dependență de restul Parțufim.
În cele din urmă, se discerne că cele 613 organe ale sale sunt 613 Parțufim (plural de la Parțuf), unice în
tipul lor de Lumină, fiecare în felul său. Iar avantajul acestei Lumini față de Lumina Ruah, în spiritualitate,
este ca avantajul animalului față de mineral și de plantă, în materialitate. Și acolo se extinde un punct
din Lumina Haia de Kdușa, care este Lumina din Sfira Hochma, cu apariția lui Parțuf Neșama – și se
îmbracă în partea sa interioară.
49.
Iar când omul a fost răsplătit cu marea Lumină numită Lumina Neșama, fiecare din cele 613 organe din
această Lumina Parțuf strălucește în felul său unic, fiecare ca un Parțuf independent. Atunci, înaintea
omului se deschide posibilitatea de a se implica în fiecare Mițva conform intenției sale originare, pentru
că fiecare organ din Parțuf Neșama luminează calea fiecărei Mițva legată de acel organ.
Și prin marea putere a acestor Lumini, el purifică partea vorbitoare a dorinței sale de a primi și o
transformă într-o dorința de a dărui. Iar în acea măsură, punctul de Lumina Haia, îmbrăcat în interiorul
lui, este construit cu cele 248 de organe și 365 de tendoane spirituale ale sale.
Când este finalizat într-un Parțuf complet, se ridică și îmbracă Sfira Hochma din lumea spirituală Asiya,
care este un Kli nemăsurat de pur. Ca urmare, el îi transferă o Lumină uriașă din Ein Sof, numită Lumina
Haia sau Neșama la Neșama. Și toate elementele din lumea Asiya, care sunt mineralul, planta și animalul
din Sfira Hochma, îl ajută să primească Lumina de la Sfira Hochma pe deplin.
Și acesta se mai numește și Vorbitorul Sfânt, deoarece corespunde purificării părții vorbitoare din corpul
omului. Iar valoarea acelei Lumini în Dumnezeire este precum valoarea nivelului vorbitor din MPAV
material. Asta înseamnă că omul dobândește senzația celorlalți, în modul în care măsura acelei Lumini
față de măsura categoriei mineral, plantă și animal este ca și avantajul categoriei vorbitoare materiale
față de categoria mineral, plantă și animal din material. Iar Lumina Ein Sof, îmbrăcată în acest Parțuf, se
numește Lumina Yehida.
50.
De fapt, trebuie să știți că aceste cinci Lumini – NRNHY – ce au fost primite din lumea Assiya nu sunt
decât NRNHY ale Luminii Nefeș și nu au nimic din Lumina Ruah. Asta pentru că Lumina Ruah este
prezentă doar în lumea Yețira, Lumina Neșama este doar în lumea Bria, Lumina Haia – doar în lumea
Ațilut și Lumina –Yehida, doar în lumea AK.
Dar tot ce se găsește în întreg apare și în toate elementele, până la cel mai mic element cu putință.
Astfel, toate cele cinci elemente, NRNHY, există și în lumea Asiya, deși ele sunt doar NRNHY ale Nefeș. La
fel, toate cele cinci elemente, NRNHY, se găsesc și în lumea Yețira și sunt cele cinci părți ale Ruach. Și de
asemenea, există toate cele cinci elemente, NRNHY, și în lumea Bria – care sunt cele cinci părți ale
Neșama. Și la fel este și în lumea Ațilut – care sunt cele cinci părți ale Luminii Haia; și așa este și în lumea
AK – cele cinci părți ale Luminii Yehida. Diferența dintre lumi este așa cum am explicat, în elementele
dintre fiecare din NRNHY ale Asiya.
51.
Și să știți că purificarea și căirea nu pot fi acceptate decât dacă sunt total permanente, ca omul să nu se
întoarcă la păcat, după cum este scris, când există Tșuva (căință)? Atunci când El, care știe toate
misterele, va aduce mărturie că nu se va întoarce la păcat. Astfel, după cum am spus, dacă omul își
purifică partea minerală a dorinței sale de a primi, este răsplătit cu un Parțuf al Nefeș din Asiya și se
ridică și îmbracă Sfira a Malchut din Asiya.
Asta înseamnă că omului i se va acorda cu siguranță purificarea permanentă a părții minerale, într-un
mod în care nu se va întoarce la păcat. Și atunci va putea să se ridice la lumea spirituală Asiya, căci va
avea puritate clară și echivalență de formă cu acea lume.
Dar în ce privește celelalte niveluri, care am spus că sunt Ruah, Neșama, Haia și Yehida din Asiya, care le
corespund, omul trebuie să purifice partea plantă, animal și vorbitor din dorința sa de a primi, pentru ca
ele să îmbrace și să primească acele Lumini. Cu toate acestea, puritatea nu trebuie să fie permanentă,
până când El, ’care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat.
Asta pentru că întreaga lume Asiya, cu toate cele cinci Sfirot KHBTM ale sale, sunt de fapt doar Malchut,
ce corespunde numai cu purificarea nivelului nemișcat. Iar cele cinci Sfirot sunt doar cele cinci părți ale
Malchut.
Așadar, odată ce deja a fost răsplătit cu purificarea părții minerale a voinței de a primi, el deja are
echivalență de formă cu întreaga lume Asiya. Dar pentru că fiecare Sfira din lumea Asiya primește de la
elementul său corespunzător din lumile de Deasupra sa, astfel, Sfira Tiferet de Asiya primește din lumea
Yețira, care înseamnă tot Tiferet și Lumina Ruach. Iar Sfira din Asiya primește din lumea Bria, care este
toată Neșama. Iar Sfira Hochma din Asiya primește de la lumea Ațilut, care este toată Hochma și Lumina
Haia.
Așa că, deși și-a purificat permanent numai partea minerală, dacă și-a purificat și celelalte trei părți ale
dorinței sale de a primi, chiar dacă nu este o purificare permanentă, tot va putea primi Luminile Ruah,
Neșama și Haia din Tiferet, Bina și Hochma din Asiya, deși nu permanent. Asta pentru că atunci când se
trezește una din cele trei părți ale dorinței sale de a primi, el pierde imediat aceste Lumini.
52.
După ce el își purifică pentru totdeauna partea vegetativă a dorinței sale de a primi, el se ridică pentru
totdeauna la nivelul lumii Yețira, unde realizează gradul permanent Ruah. Acolo el poate să realizeze și
Luminile Neșama și Haia de la Sfirot Bina și Hochma care sunt acolo, care sunt considerate Neșama și
Haia ale Ruah, chiar înainte de a i se fi acordat purificarea permanentă a părții animale și a celei
vorbitoare, după cum am văzut în lumea Asiya. Însă această stare nu este permanentă, căci după ce și-a
purificat pentru totdeauna partea vegetativă a dorinței de a primi, el deja este în echivalență de formă
cu întreaga lume Yețira, până la cel mai înalt grad al ei, așa cum este scris despre lumea Asiya.
53.
După ce el își purifică partea animală a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui,
până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat, el este
deja în echivalență de formă cu lumea Bria. Și se ridică acolo și primește Lumina permanentă Neșama.
Iar prin purificarea părții vorbitoare a corpului său, el se poate ridica până la Sfira Hochma și să
primească Lumina Haia care este acolo, deși încă nu a purificat-o permanent, la fel ca în cazul lumilor
Asiya și Yețira. Dar și Lumina este temporară.
54.
Iar când omul este recompensat cu purificarea permanentă a părții vorbitor din dorința sa de a primi, i
se acordă echivalență de formă cu lumea Ațilut, iar el se ridică acolo și primește permanent Lumina Haia.
Iar când este răsplătit mai departe, primește Lumina Ein Sof, iar Lumina Yehida se îmbracă în Lumina
Haia și aici nu mai e nimic de adăugat.
55.
Și astfel se elucidează întrebarea noastră: Pentru ce are omul nevoie de Lumile Superioare pe care le-a
creat Creatorul pentru el? Ce nevoie are el de ele?. Acum veți vedea că omul nu poate să mulțumească
pe Creatorul său, decât cu ajutorul tuturor acestor lumi. Asta pentru că el realizează Luminile și gradele
sufletului său, numite NRNHY, în funcție de măsura de puritate a voinței sale de a primi. Și cu fiecare
grad pe care îl realizează, Luminile acelui grad îl ajută în purificare.
Așadar se ridică în grade până când ajunge la bucuriile stării finale din Gândul creației (Punctul 33). În
Zohar este scris (Noah, Punctul 63), despre versetul, ‚Cel ce vine să se purifice este ajutat’. Se întreabă:
‚Ajutat cu ce?’. Și se răspunde că este ajutat cu un suflet sfânt. Pentru că este imposibil să se atingă
purificarea dorită pentru Gândul creației, altfel decât cu ajutorul tuturor gradelor NRNHY ale sufletului.
56.
Și trebuie să știti că toate NRNHY despre care am vorbit până acum sunt cele cinci părți prin care e
împărțită toată realitatea. Într-adevăr, tot ce este în întreg există chiar și în cel mai mic element din
realitate. De exemplu, chiar și numai în partea minerală a lumii spirituale Asiya există cinci elemente de
NRNHY de realizat, care corespund celor cinci elemente generale NRNHY.
Astfel este imposibil să realizăm chiar și Lumina minerală Assiya, altfel decât prin cele patru părți ale
lucrării. Așadar, nicio persoană a Israel nu poate să scape și să nu se implice în toate, conform calității
sale. Și trebuie să respecte Tora și Mițvot cu intenție, pentru a primi nivelul Ruach al calității sale. Și
trebuie să se adâncească în secretele Torei, conform calității sale, pentru a primi nivelul Neșama
conform calității sale. Și același lucru este valabil și pentru Taamim (gusturile) ale Mițvot, pentru că este
imposibil să se realizeze fie și cea mai mică Lumina de Kdușa (sfințenie), fără ele.
57.
Acum puteți înțelege pustietatea și întunericul ce s-a așternut peste noi în această generație, așa cum nu
am mai văzut niciodată. Asta pentru că până și adoratorii Creatorului au abandonat studiul secretelor
Torei.
RAMBAM a spus deja despre asta că, dacă un rând de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul
dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor lovi în gropi sau în obstacole,
pentru că îl urmează pe cel ce vede. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță se vor lovi
de orice obstacol pe cale și vor cădea cu toții în șanț.
Și astfel este și cu problema noastră. Dacă măcar cei care-L adoră pe Creator s-ar ocupa de secretele
Torei și ar aduce o Lumină completă din Ein Sof, atunci toată generația i-ar fi urmat. Și cu toții ar fi fost
siguri de drumul lor și siguri că nu vor cădea. Dar dacă până și slujitorii Creatorului s-au îndepărtat de
această înțelepciune, nu e de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și din cauza marii mele
amărăciuni, nu pot să mai dezvolt acest subiect!
58.
Cu adevărat, cunosc motivul: în principal, este din cauza diminuării credinței în general, mai ales a
credinței în oamenii sfinți, în oamenii înțelepți ai tuturor generațiilor. Iar cărțile de Cabala și Zohar-ul
sunt pline de parabole materiale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci
ar putea cu ușurință să eșueze în materialitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o
interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea
grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt
abstracte și golite de orice imagine materială, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea
cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.
Și am numit acel comentariu explicativ Sulam (Scara), pentru a arăta că scopul comentariului meu este la
fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce îți trebuie este o scară pentru a
ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână. Dar scara nu este un scop în sine și
pentru sine, pentru că dacă te oprești la mijlocul ei și nu urci până în pod, scopul tău nu va fi atins.
La fel este și cu comentariul meu la Zohar, pentru că încă nu s-a creat calea de a clarifica pe deplin
aceste cuvinte foarte profunde. Dar cu toate acestea, prin comentariul meu, am construit o cale și o
intrare pentru toți, prin care să ajungă și să se cufunde și să analizeze însăși Cartea Zohar, căci numai
atunci va fi îndeplinit scopul pe care l-am avut în scrierea acestui comentariu.
59.
Și toți cei ce cunosc secretele sfintei cărți Zohar, adică toți cei ce înțeleg ce este scris în ea, sunt de acord
în unanimitate că sfânta Carte Zohar a fost scrisă de Dumnezeiescul Tanna (înțelept), Rabi Șimon Bar
Yochai. Numai cei ce sunt departe de această înțelepciune se îndoiesc de originea ei și au tendința de a
spune, bazându-se pe povești inventate de cei ce se opun acestei înțelepciuni, că autorul ei ar fi
cabalistul Rabi Moșe de Leon sau alți contemporani ai acestuia.
60.
Cât despre mine, din ziua în care, prin Lumina Creatorului, mi-a fost dat să arunc o privire în această
Carte sfântă, nici nu mi-a trecut prin cap să îi pun la îndoială originea, pentru simplul motiv că tot
conținutul acestei cărți îmi aduce în inimă virtutea lui Tanna Rașbi (Rabi Șimon Bar Iohai), mult mai mult
decât toți ceilalți înțelepți. Și dacă ar fi să văd clar că scriitorul ei ar fi un altul, cum ar fi Rabi Moșe de
Leon, atunci aș lăuda meritul lui Rabi Moșe De Leon mai mult decât al oricărui alt înțelept, chiar și decât
al lui Rașbi.
Într-adevăr, judecând după profunzimea înțelepciunii din această carte, dacă ar fi să aflu clar că scriitorul
ei ar fi unul dintre cei 48 de profeți, aș considera asta mult mai acceptabil decât să o pun pe seama unuia
dintre înțelepți. Mai mult, dacă aș găsi că Moise însuși ar fi primit-o de la însuși Creatorul, pe muntele
Sinai, atunci mintea mea s-ar împăca cu adevărat, pentru că o asemenea compoziție e demnă de el.
Așadar, de vreme ce am fost binecuvântat să pun laolaltă o interpretare suficientă, care permite fiecărui
cercetător să înțeleagă ceea ce e scris în carte, cred că sunt scutit pe deplin de orice strădanie în acea
analiză, căci orice persoană care cunoaște Zohar-ul va confirma că autorul cărții este nimeni altul, decât
Tanna Rașbi.
61.
Asta ne aduce la întrebarea: De ce nu a fost Zohar-ul dezvăluit generațiilor anterioare, ale căror virtuți
fără îndoială că erau mai mari decât celor mai recente și care erau mai vrednice de asta? De asemenea,
trebuie să întrebăm: De ce nu a fost comentariul la Cartea Zohar revelat înainte de timpul lui ARI, de ce
nu a fost dezvăluit cabaliștilor predecesori lui? Și cea mai tulburătoare întrebare dintre toate: de ce
comentariile la cuvintele lui ARI și la Zohar nu au fost dezvăluite din zilele lui Ari și până la generația
noastră?
Răspunsul este că, lumea, în timpul celor 6000 de ani de existență, este ca un Parțuf împărțit în trei
părți: Roș (cap), Toch (interior), Sof (sfârșit), adică – HBD (Hochma, Bina, Daat), HGT (Hesed, Gvura,
Tiferet), NHY (Nețah, Hod, Yesod). Asta au spus înțelepții noștri: Două milenii Tohu (haos), două milenii
de Torah și două milenii de Zilele lui Mesia. (Sanhedrin 97a).
În primele două milenii, considerate Roș și HBD, Luminile erau foarte mici. Erau considerate ca Roș fără
Guf (corp), având doar Lumini Nefeș. Asta deoarece există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul
Kelim (vase), regula este că primele Kelim se dezvoltă mai întâi, în fiecare Parțuf; în cazul Luminilor, este
invers – Luminile mai mici se îmbracă primele în Parțuf.
62.
Așadar, atâta timp cât în Kelim se află numai părțile superioare, Kelim HBD, acolo se îmbracă numai
Luminile Nefeș, care sunt Luminile cele mai mici. De aceea, despre primele două milenii se scrie că sunt
considerate Tohu. Iar în următoarele două milenii ale lumii, care sunt Kelim ale HGT, în lume coboară și
se îmbracă Lumina Ruach, care este considerată Tora. De aceea se spune despre cele două milenii de
mijloc că ele sunt Tora. Iar ultimele două milenii sunt Kelim ale NHYM (Nețah, Hod, Yesod, Malchut). Ca
urmare, în acele vremuri, se îmbracă în lume Lumina Neșama, care este Lumină mai mare – și astfel,
acelea sunt zilele lui Mesia.
Așa se întâmplă și în fiecare Parțuf. În vasele HBD, HGT, prin Hazeh (piept), Luminile sunt acoperite și nu
încep să deschidă Hasadim, ceea ce înseamnă că apariția sublimei Lumini Hochma are loc numai de la
Hazeh în jos, în NHYM. Acesta este motivul pentru care, înainte ca vasele NHYM – ultimele două milenii
– să înceapă să apară în Parțuf al lumii, înțelepciunea Zohar-ului în special și Înțelepciunea Cabalei în
general au fost ascunse de lume.
Dar în timpul lui ARI, când se apropiase vremea terminării Kelim de sub Hazeh, s-a dezvăluit în lume
Lumina sublimei Hochma, prin sufletul Divinului Rabi Isaac Luria (ARI) , care era pregătit să primească
acea mare Lumină. Și astfel, el a dezvăluit principalele elemente din cartea Zohar și din Înțelepciunea
Cabalei, până când și-a depășit toți predecesorii.
Cu toate acestea, cum aceste Kelim încă nu erau gata (căci el a decedat în 1572), lumea încă nu era
demnă de a descoperi cuvintele sale, iar cuvintele lui sfinte erau cunoscute doar câtorva aleși, cărora le
era interzis să le spună lumii.
Iar acum, în timpul generației noastre, când ne apropiem de sfârșitul ultimelor două milenii, ne-a fost
dată permisiunea să dezvăluim cuvintele sale și cuvintele Zohar-ului în lume într-o mare măsură, în așa
fel încât, de la generația noastră încolo, cuvintele Zohar-ului să fie dezvăluite din ce în ce mai mult lumii,
până ce se va dezvălui întreaga măsură, după cum voiește Creatorul.
63.
Acum puteți înțelege că, de fapt, meritul primelor generații față de ultimele nu are sfârșit, pentru că asta
este regula în toate Parțufim ale lumilor și ale sufletelor, că cel mai pur este primul ales în Parțuf.
Așadar, Kelim mai pure, HBD, au fost cele alese mai întâi, în lume și în suflete.
Astfel, sufletele din primele două milenii erau mult mai Sus. Cu toate astea, ele nu au putut primi Lumina
în măsura completă, pentru că din ele și din lume lipseau părțile inferioare, care sunt HGT NHYM.
Iar după aceea, în mileniile de mijloc, când în lume și în suflete au fost selectate Kelim ale HGT, sufletele
erau într-adevăr foarte pure, în sine și de la sine. Asta pentru că virtutea vaselor HGT este foarte
apropiată de cea a HBD. Cu toate acestea, Luminile încă mai erau ascunse în lume, din cauza absenței
Kelim de la Hazeh în jos, în lume și în suflete.
De aceea, în generația noastră, deși esența sufletelor este cea mai rea – și acesta este motivul pentru
care nu au putut fi alese pentru Kdușa până acum – ele sunt cele care care completează Parțuf-ul lumii și
Parțuf-ul sufletelor în ceea ce privește Kelim, iar lucrarea este încheiată doar prin ele.
Asta pentru că acum, când sunt completate Kelim ale NHY și în Parțuf sunt toate Kelim – Roș, Toch, Sof,
măsura întreagă de Lumină în Roș, Toch, Sof este acum transmisă tuturor celor care sunt demni de
aceasta, adică unde este NRN complet. Așadar, Luminile cele mai înalte se pot manifesta numai după
completarea acestor suflete inferioare, nu înainte.
64.
Într-adevăr, chiar și înțelepții noștri și-au pus această întrebare (Masechet Brachot, p. 20): Rav Papa i-a
spus lui Abayey: ‚Prin ce au fost diferiți cei dintâi, că li s-a întâmplat o minune, și cu ce suntem noi
diferiți, că nu ni se întâmplă o minune’? E din cauza studiului? În anii lui Rav Yehuda, tot studiul s-a făcut
în Nezikin, pe când noi învățăm cele șase volume (toată Mișnah). Și când Rav Yehuda s-a cufundat în
studiul Okațin, a spus, ‘I-am văzut aici pe Rav și pe Șmuel, în timp ce noi învățam treisprezece Yeșivot în
Okațin. Iar când Rav Yehuda își scotea un pantof, venea ploaia, în timp ce noi ne chinuim sufletele și
strigam, dar nu ne observa nimeni’. El a răspuns: ‘Primii și-au dat sufletele sfințeniei Creatorului’.
Așadar, deși este evident atât pentru cel care întreabă, cât și pentru cel care răspunde, că primii au fost
mai importanți decât ei, cu privire la Tora și la înțelepciune, Rav Papa și Abayey au fost mai importanți
decât primii. Astfel, deși primele generații au fost mai importante decât ultimele generații prin esența
sufletelor lor, pentru că ce este mai pur e selectat să vina în lume mai înainte, în ceea ce privește
înțelepciunea Torei, ea este dezvăluită din ce în ce mai mult în ultimele generații. Este așa din motivul pe
care l-am menționat – că măsura generală este terminată anume de aceștia din urmă. De aceea lor li se
dau Lumini mai complete, deși propria lor esență este cu mult mai rea.
65.
Așadar, am putea să ne întrebăm, Atunci, de ce este interzis să nu fim de acord cu cei dintâi, în Tora
revelată? Pentru că, în ceea ce privește partea practică a Mițvot, este invers – cei dintâi au fost mai
compleți în ele decât cei de pe urmă. Asta pentru că acțiunea se transmite de la Kelim sfinte ale Sfirot,
iar secretele Torei și Taamim (aromele) Mițva se transmit de la Luminile din Sfirot.
Deja știți că există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim, cele Superioare se dezvoltă mai
întâi (a se vedea Punctul 62) și de aceea primii au fost mai compleți decât cei din urmă, în ceea ce
privește partea practică. Dar în cazul Luminilor, unde cele inferioare vin mai întâi, ultimii sunt mai
compleți decât primii.
66.
Rețineți că în toate există internalitate și externalitate. În lume, în general, Israel, descendenții lui
Abraham, Isac și Iacob sunt considerați a fi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt
considerate a fi externalitatea ei. De asemenea, și în cadrul Israel există internalitate – cei care sunt
lucrători din toată inima ai Creatorului – și externalitate – cei care nu se dedică lucrării Creatorului. Și în
națiunile lumii există internalitate – Cei Drepți dintre Națiunile Lumii – și externalitate – cei brutali și
dăunători dintre ei.
De asemenea, printre slujitorii Creatorului, între Copiii lui Israel există internalitate – adică aceia
răsplătiți cu înțelegerea sufletului internalității Torei și a secretelor ei – și externalitate, adică aceia care
doar respectă partea practică a Torei.
Tot așa, există internalitate în fiecare persoană a Israel – Israel lăuntric, interior – care este punctul din
inimă; și există externalitate – care sunt Națiunile Lumii dinăuntru, corpul însuși. Dar chiar și Națiunile
Lumii lăuntrice din acea persoană se consideră prozeliți, de vreme ce, aderând la internalitate, ele devin
ca prozeliții din Națiunile Lumii, care au venit și au aderat la întregul Israel.
67.
Când o persoană a Israel își amplifică și își evidențiază internalitatea – care este Israel din acea persoană
– mai presus de externalitate, care sunt Națiunile Lumii din persoană, adică atunci când cineva își dedică
majoritatea eforturilor pentru a își amplifica și a își înălța internalitatea, pentru a își hrăni sufletul și face
eforturi minore – doar ceea ce este necesar – pentru a susține Națiunile Lumii în el, adică nevoile
corporale, după cum este scris (Avot, 1), Fă Tora să-ți fie permanentă și munca temporară, făcând astfel,
el face Copiii lui Israel să se înalțe și în internalitate, și în externalitatea lumii, iar Națiunile Lumii, care
sunt externalitatea, să recunoască și să confirme valoarea Copiilor lui Israel.
Iar dacă, Doamne ferește, se întâmplă contrariul și o persoană a Israel își amplifică și își apreciază
externalitatea – care înseamnă Națiunile Lumii din ea – mai mult decât Israel cel lăuntric, după cum este
scris (Deuteronom 28): Străinul care este între voi, adică externalitatea din acea persoană crește și se
înalță, iar tu, internalitatea, Israel din tine cade. Prin aceste acțiuni, omul face ca externalitatea lumii în
general – Națiunile Lumii – să se înalțe încă și mai mult și să depășească Israel, doborându-i la pământ,
iar Copiii lui Israel, internalitatea din lume, să se cufunde adânc.
68.
Să nu vă mire că acțiunile unei persoane aduc înălțare sau cădere întregii lumi, căci este o lege fixă,
aceea că generalul și particularul sunt egale, ca două semințe în aceeași teacă. Și tot ce se aplică la
general se aplică și la particular. Mai mult, părțile fac ceea ce se găsește în întreg, căci generalul poate
apărea numai după ce apar părțile din el, conform cantității și calității părților. Evident, valoarea unei
acțiuni a unei părți face ca tot întregul să se înalțe sau să decadă.
Asta vă va face să înțelegeți ceea ce este scris în Zohar, că prin implicarea în Cartea Zohar și în
Înțelepciunea adevărului, ei vor fi răsplătiți cu mântuirea completă din exil (Tikunim, sfârșitul Tikun, nr.
6). Am putea să ne întrebăm, ce legătură are studiul Zohar-ului cu mântuirea lui Israel dintre națiuni?
69.
Din cele de mai sus putem să înțelegem clar că și Tora conține internalitate și externalitate, la fel ca
întreaga lume. Ca urmare, cel care se implică în studiul Torei are și aceste două grade. Atunci când își
mărește truda în ceea ce privește internalitatea Torei și secretele ei, persoana, în acea măsură, face ca
virtutea internalității lumii – care sunt Israel – să se înalțe mult deasupra externalității lumii, care sunt
Națiunile Lumii. Și toate națiunile vor confirma și vor recunoaște meritul lui Israel față de ele, până la
realizarea cuvintelor: ‘și popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor: iar casa lui Israel îi va deține în
ținutul Domnului’ (Isaia 14.2), precum și ‘așa spune Domnul Dumnezeu, Iată, îmi voi lua mâna către
națiuni și îmi voi pune standardul față de popoare: iar ele vă vor purta fiii în brațe, iar fiicele voastre le
vor purta pe umeri’. (Isaia 49:22).
Dar dacă, Doamne ferește, se va întâmpla contrariul, iar o persoană a Israel va degrada virtutea
internalității Torei și a secretelor ei, care are de a face cu comportamentul sufletelor noastre și cu
gradele acestora, precum și percepția și gusturile Mițvot cu privire la avantajul externalității Torei, care
se ocupă numai de partea practică? De asemenea, chiar dacă cineva se implică ocazional în
internalitatea Torei și dedică doar puțin din timpul său acestui lucru, atunci când nu e nici zi, nici noapte,
ca și cum ar fi de prisos, prin aceasta dezonorează și degradează internalitatea lumii, care sunt Copiii lui
Israel și amplifică externalitatea lumii – adică Națiunile Lumii – mai presus de aceștia. O astfel de
persoană va umili și va dezonora pe Copiii lui Israel și va privi pe Israel ca de prisos, ca și cum lumea n-ar
avea nevoie de ei – Doamne ferește.
Mai mult, prin asta, persoana va face chiar ca externalitatea din Națiunile Lumii să fie mai puternică
decât propria sa internalitate, căci cei mai răi din Națiunile Lumii, dăunătorii și distrugătorii lumii cresc
mai presus de internalitatea sa, adică de Cei Drepți din Națiunile Lumii. Și atunci, astfel de persoane
creează tot dezastrul și măcelul plin de ură pe care l-a văzut generația noastră – să ne ferească
Dumnezeu de aici înainte.
Așadar, vedeți că mântuirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de
internalitatea Torei. Și invers – toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei
au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și l-au făcut să pară de prisos.
70.
Iată ce este scris în Tikunim (corecțiile) din Zohar (Tikun 30): Trezește-te și ridică-te pentru Sfânta
Divinitate, căci ai o inimă goală, fără înțelegerea de a ști și de a o realiza, deși este în tine. Înțelesul, după
cum este scris (Isaia 40), este că în inima fiecăruia din Israel tună o voce, să strige și să se roage pentru a
ridica Sfânta Divinitate, care este adunarea sufletelor lui Israel. Dar Divinitatea spune, Nu am putere să
mă ridic din țărână, căci ‘toată carnea e doar iarbă’, cu toții sunt ca niște animale și mănâncă fân și
iarbă. Asta înseamnă că ei respectă Mițvot fără de minte, ca animalele și că toată bunătatea e ca o floare
de câmp, toate faptele bune pe care le fac, le fac pentru ei înșiși.
Asta înseamnă că, prin Mițvot pe care le fac, nu au intenția să le facă pentru a mulțumi pe Creatorul lor.
Mai degrabă, ei respectă Mițvot numai spre binele lor – și chiar și cei mai buni dintre ei, care își dedică
tot timpul angajându-se în Tora, o fac doar pentru binele corpului lor, fără scopul dezirabil: acela de a
mulțumi pe Creatorul lor.
Se spune despre generația acelor vremuri: Un spirit pleacă și nu se va întoarce în lume, adică spiritul lui
Mesia, care trebuie să izbăvească Israel de toate nenorocirile lor până la mântuirea completă, să
respecte cuvintele: căci pământul va fi plin de cunoașterea Domnului. Spiritul acela a plecat și nu
strălucește în lume.
Vai de cei care fac ca spiritul lui Mesia să plece și să părăsească lumea și să nu se poată întoarce în lume.
Ei sunt cei care fac Tora să fie seacă, fără niciun fel de umezeală de înțelegere și de rațiune. Ei se
limitează la partea practică a Torei și nu vor să încerce să înțeleagă înțelepciunea Cabalei, să știe și să
înțeleagă secretele Torei și aromele Mițva. Vai de ei, căci prin aceste acțiuni ei dau naștere sărăciei,
dezastrului și furtului, prădăciunii, uciderii și distrugerilor din lume.
71.
După cum am explicat, motivul pentru cuvintele lor este că, atunci când toți cei care se implică în Tora își
degradează propria internalitate și internalitatea Torei, lăsând-o ca și cum ar fi de prisos în lume și se
implică în ea numai la un moment care nu este nici zi, nici noapte, iar în această privință sunt ca orbul
care caută zidul; prin aceasta, ei își intensifică propria externalitate, beneficiul corpului lor. De
asemenea, ei consideră externalitatea Torei mai presus de internalitatea Torei. Și prin aceste acțiuni, ei
fac ca toate formele de externalitate din lume să fie mai presus de toate părțile interioare din lume,
fiecare conform esenței sale.
Este așa pentru că externalitatea în întregul Israel, adică Națiunile Lumii din ei, este mai puternică și
revocă internalitatea din întregul Israel, care sunt cei măreți întru Tora. De asemenea, externalitatea din
Națiunile Lumii – distrugătorii dintre ei – intensifică și revocă internalitatea dintre ei, care sunt Cei Drepți
dintre Națiunile Lumii. În plus, externalitatea întregii lumi, care înseamnă Națiunile Lumii, intensifică și
revocă pe Copiii lui Israel – internalitatea lumii.
Într-o astfel de generație, toți distrugătorii dintre Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal
să distrugă și să ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): Niciun dezastru nu vine în
lume, decât pentru Israel. Asta înseamnă, după cum este scris în corectările de mai sus, că provoacă
sărăcie, dezastru, furt, ucidere și distrugere în toată lumea.
Și prin multele noastre greșeli, am asistat la toate cele spuse în Tikunim menționate mai sus – și mai
mult, judecata i-a lovit pe cei mai buni dintre noi, după cum au spus înțelepții noștri (Baba Kama 60): și
începe mai întâi cu cei drepți. Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu
mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm
acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu
sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra
externalității Torei.
Și atunci, fiecare dintre noi va fi răsplătit cu intensificarea propriei sale internalități, adică a Israel din noi,
care înseamnă nevoile sufletului mai presus de propria noastră externalitate, care înseamnă Națiunile
Lumii din noi, adică nevoile corpului. Acea forță va veni pentru întregul Israel, până ce Națiunile Lumii
din noi recunosc și confirmă meritul marilor înțelepți ai Israel asupra lor, și îi ascultă și li se supun.
De asemenea, internalitatea Națiunilor Lumii, Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, vor depăși în putere și își
vor supune externalitatea, care sunt distrugătorii. Iar internalitatea lumii, care este Israel, se va înălța în
tot meritul și în toate virtuțile sale deasupra externalității lumii, care sunt națiunile. Atunci, toate
națiunile lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.
Și ei vor urma cuvintele (Isaia 14:2): Iar popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor: iar casa lui Israel îi
va deține în țara Domnului. Și de asemenea (Isaia 49:22): și vor aduce pe fiii voștri în brațele lor, iar pe
fiicele voastre le vor purta pe umeri. Asta este scris în Zohar (Nasoh, p. 124 b): prin această lucrare, care
este Cartea Zohar, ei vor fi eliberați din exil cu milă. Amin, așa să fie!