Marfa

Aceasta urmărește să asigure funcționarea corespunzătoare a pieței interne, oferind în același

timp consumatorilor un nivel ridicat de protecție. Se face acest lucru prin stabilirea unor reguli
comune privind contractele de vânzare între vânzători și consumatori.
Acestea vizează:

 conformitatea bunurilor cu contractul;

 remedierea problemelor dacă nu există conformitate;

 modalități de exercitare a acestor remedii;

 garanții comerciale.

ASPECTE-CHEIE
Legislația se aplică contractelor de vânzare* între un consumator și un vânzător pentru
furnizarea de bunuri*.
Actul legislativ nu se aplică:

 la furnizarea de conținut digital* sau de servicii digitale*, cu excepția cazului în

care acestea sunt încorporate sau interconectate cu mărfurile în sine, necesare pentru
ca acestea să își îndeplinească funcțiile și furnizate în baza contractului de vânzare
(bunuri cu elemente digitale);

 pentru niciun mediu fizic utilizat exclusiv pentru a transporta conținutul digital (de
ex. CD-uri, DVD-uri etc.).

Vânzătorii trebuie să se asigure că bunurile livrate consumatorului sunt conforme cu contractul

de vânzare prin:

 respectarea celor convenite prin contract, de ex. se potrivesc descrierii, tipului,

cantității, calității și posedă caracteristicile cerute de contract, fiind potrivite pentru
scopurile convenite etc.; și

 respectarea criteriilor de conformitate obiective, adică:

 să fie potrivit pentru scopurile pentru care sunt utilizate în mod normal
mărfuri similare;
  să corespundă eșantionului sau modelului prezentat consumatorului;

 să fie livrate cu accesoriile, instrucțiunile și ambalajele pe care

consumatorul le poate aștepta, în mod rezonabil; și

 să posede calitățile și caracteristicile la care se poate aștepta în mod

rezonabil consumatorul.

Vânzătorii sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate care devine evidentă în termen de
doi ani de la livrare. În primul an, consumatorul nu trebuie să demonstreze că defectul a existat
în momentul livrării.
Pentru mărfuri cu elemente digitale:

 vânzătorii trebuie să informeze și să furnizeze consumatorului toate actualizările

necesare pentru a le menține în conformitate cu durata pe care consumatorul ar putea
să o aștepte în mod rezonabil, cu excepția cazului în care elementul digital al
mărfurilor este furnizat continuu, caz în care actualizările ar trebui să fie furnizate pe
toată perioada furnizării;

 vânzătorii sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate care devine evidentă
în termen de doi ani de la livrare, cu excepția cazului în care elementul digital este
furnizat în mod continuu pentru o perioadă mai lungă, caz în care vânzătorul este
responsabil pe toată perioada livrării.

Dacă mărfurile sunt defecte („lipsa de conformitate”), consumatorii au dreptul la următoarele

remedii:

 a alege între a repara și a înlocui marfa, gratuit, într-un termen rezonabil și fără
niciun inconvenient major. Vânzătorul poate da remediul alternativ dacă cel ales este
imposibil sau implică costuri disproporționate pentru vânzător;

 o reducere proporțională a prețului;

 rezilierea contractului, cu excepția cazului în care defectul este doar minor.

Garanțiile comerciale:

 sunt obligatorii pentru garant în condițiile prevăzute în declarația de garanție și în

publicitatea asociată, care este mai avantajoasă pentru consumator;

 trebuie furnizate consumatorului într-un limbaj simplu, inteligibil și într-un mod

care să fie accesibil pentru viitoare referințe;

 includ:

 confirmarea faptului că consumatorul are dreptul, prin lege, la remedieri

gratuite de la vânzător pentru orice defecte;
  numele și adresa garantului;

 procedura de punere în aplicare și condițiile garanției.

Țările UE pot:

 exclude din legislație bunurile second-hand vândute la licitație publică și animalele

vii;

 reglementa aspectele dreptului contractual general sau dreptul la daune-interese în

cazul în care acestea nu sunt reglementate de directivă;

 permite consumatorilor să aleagă un remediu specific dacă lipsa de conformitate a

mărfurilor devine evidentă în termen de 30 de zile de la livrare, sau să păstreze
reguli specifice privind garanțiile pentru defectele ascunse.

Țările UE:

 nu trebuie să aplice măsuri, inclusiv dispoziții mai mult sau mai puțin stricte de
protecție a consumatorilor, diferite de cele din directivă;

 au permisă aplicarea de limite mai mari pentru răspunderea vânzătorului decât cele
din directivă;

 pot prevedea că, pentru a beneficia de drepturile consumatorului, clientul trebuie să

informeze vânzătorul în termen de două luni de la depistarea defectului;

 asigură existența unor mijloace adecvate și eficiente pentru a asigura respectarea

legislației;

 informează consumatorii cu privire la drepturile lor în conformitate cu directiva și

modul în care acestea pot fi puse în aplicare;

 adoptă și publică măsurile prevăzute de legislație până la 1 iulie 2021.

Până la 12 iunie 2024, Comisia Europeană prezintă Parlamentului

European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind punerea în
aplicare a directivei.
Abrogare
Directiva (UE) 2019/771 abrogă și înlocuiește Directiva 1999/44/CE (Directiva privind vânzările
și garanțiile consumatorilor – CSGD) de la 1 ianuarie 2022.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Țările UE trebuie să aplice noile norme de la 1 ianuarie 2022.
CONTEXT

 Directiva își propune să ajungă la un echilibru între un nivel ridicat de

protecție a consumatorilor și o competitivitate sporită a întreprinderilor,
respectând în același timp principiul subsidiarității. Aceasta face parte
din strategia pieței unice digitale, care oferă un cadru larg, cuprinzător,
care să încurajeze integrarea dimensiunii digitale pe piața internă.

 Legislația completează Directiva (UE) 2019/770, care prevede reguli

privind furnizarea de conținut digital și servicii digitale, inclusiv de
conținut digital furnizat pe un suport fizic (cum ar fi DVD-uri, CD-uri,
stick-uri USB și carduri de memorie).