TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI - APLICAȚII

Exemple.

• În condiţiile când preţul unitar al unui bun „x” este de 10 u.m./buc., cererea
lunară pentru acesta este de 400 buc. Prin modificarea preţului la 8 u.m./buc.,
cererea lunară devine 490 buc. Bunul „x” are în raport de preţ:
a) o cerere elastică;
b) o cerere unitară;
c) o cerere inelastică.

Rezolvare:

Elasticitatea cererii în raport de preţ (kec/p) se determină ca raport între

variaţia relativă (sau procentuală) a cererii (Δ%C) şi variaţia relativă (sau
procentuală) a preţului (Δ%P). În cazul când una din variaţii este negativă,
raportul este considerat în modul. Se foloseşte relaţia:

P0 = 10 u.m./buc.; C0 = 400 buc.;

P1 = 8 u.m./buc.; C1 = 490 buc.
1)
ΔC C 1−C 0 490−400 90 9
Δ %C C0 C0 400 400 40 9 9
kec/p =- Δ %P = - Δ P = - P1−P 0 =- 8−10 =- −2 =- −1 = + 40 x 5 = 8 =
P0 P0 10 10 5
1,125 > 1=> Cerere elastică;

Dacă se aplică metoda variaţiei procentuale a cererii, respectiv a preţului,

raţionamentul este următorul:
400 (C0)..............90 (ΔC) 10 (P0)................-2 (ΔP)
100........................x (Δ%C) => 100.......................y (Δ%P) =>

100 x 90 90 100 x (−2)

x = Δ%C = 400
= 4 = 22,5%; y = Δ%P = = -20%.
10

Δ %C 22,5 %
kec/p =- Δ %P =- −20 % = + 1,125 > 1=> Cerere elastică.

2)Volumul valoric al vânzărilor în perioada anterioară (CA0), respectiv curentă

(CA1) este:

u .m .
CA0 = C0 x P0 = 400 buc. × 10 buc . = 4.000 u.m.;
 u .m .
CA1 = C1 x P1 = 490 buc.× 8 buc . = 3.920 u.m.

Răspuns: a) pentru că:

 elasticitatea cererii este mai mare ca 1, deci cererea este elastică;
 volumul valoric al vânzărilor scade.

• În luna octombrie faţă de luna septembrie, preţul unitar al bunului „x” creşte
de la 200 u.m./buc. la 250 u.m./buc., iar cererea se reduce de la 5.000 bucăți la
4.000 bucăţi.
Acest bun are în raport de preţ:
a) o cerere elastică;
b) o cerere unitară;
c) o cerere inelastică.

Rezolvare:

P0 = 200 u.m./buc.; C0 = 5.000 buc.;

P1 = 250 u.m./buc.; C1 = 4.000 buc.

Folosind notaţiile din problema anterioară avem:

ΔC C 1−C 0 4.000−5.000
Δ %C C0 C0 5.000
kec/p =- Δ %P = - Δ P = - P1−P 0 =- 250−200
P0 P0 200

−1.000 1
5.000 5 1 4
= - 50 =+ 1
= 5
x 4 = 5
= 0,8 < 1 =>
200 4

Cerere inelastică.

u .m .
CA0 = C0 x P0 = 5.000 buc.× 200 buc . = 1.000.000 u.m.;
u .m .
CA1 = C1 x P1 = 4.000 buc. × 250 buc . = 1.000.000 u.m.

Răspuns:
  kec/p este subunitar, cererea este inelastică (c);
 volumul valoric al vânzărilor se menţine la acelaşi nivel.

• Într-o perioadă anterioară când venitul a fost de 10.000 unităţi băneşti, cererea
pentru bunul „x” a fost de 500 bucăţi. Creşterea venitului la 12.000 unităţi
băneşti, face ca cererea pentru respectivul bun să devină 600 bucăţi (într-o
perioadă de timp egală). În raport de venit, bunul „x” are:
a) o cerere elastică;
b) o cerere unitară;
c) o cerere inelastică.

Rezolvare:

V0 = 10.000 u.b.; C0 = 500 buc.;

V1 = 12.000 u.b.; C1 = 600 buc.
Elasticitatea cererii în funcţie de venit (kec/v) se determină ca raport între
variaţia relativă (sau procentuală) a cererii (Δ%C) şi modificarea relativă (sau
procentuală) a venitului (Δ%V), după relaţia:

ΔC C 1−C 0 600−500
Δ %C C0 C0 500
kec/v = Δ %V = Δ V = V 1−V 0 = 12.000−10.000
V0 V0 10.000

100 1
500 5
= 2.000 =+ 1
= 1 (b).
10.000 5

Dacă se aplică metoda variaţiei procentuale a cererii, respectiv a venitului,

raţionamentul este următorul:

C0 (500)..............∆C (100) V0 (10.000)................ ∆V (2.000)

100......................x (Δ%C) 100.............................y (Δ%V)

100 x 100 100 100 x 2.000

=> x = Δ%C = 500
= 5 = 20%; => y = Δ%V = 10.000
= 20%.

Δ %C 20 %
kec/v = Δ %V = 20 % = 1=> b.
• Pentru un bun economic alimentar, o creştere a venitului de la 10.000 u.m. la
15.000 u.m. antrenează o creştere a cererii de la 10 buc. la 12 buc. Care din
valorile coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de venit (kec/v) sunt
adevărate?
a) 0 < kec/v <1;
b) kec/v < 0;
c) kec/v = 1;
d) kec/v > 1.
Cum poate fi apreciat bunul economic respectiv din acest punct de vedere?
a) bun „normal”;
b) bun „inferior”;
c) bun „superior”.

Rezolvare:

V0 = 10.000 u.m.; C0 = 10 buc.;

V1 = 15.000 u.m.; C1 = 12 buc.

Coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul economic alimentar în

raport de venit se determină cu relaţia:
10 2 
= 0,4.

ΔC C 1−C 0 12−10
Δ %C C0 C0 10
kec/v = Δ %V = Δ V = V 1−V 0 = 15.000−10.000
V0 V0 10.000

2 1
10 5 1 2
= 5.000 =+ 1
= 5
x 2 = 5
= 0,4.
10.000 2

Deci, întrucât kec/v este 0,4, este adevărat punctul „a”. Bunul economic
respectiv este considerat un bun „normal”. În general, se numesc bunuri
normale, cele pentru care cererea evoluează în acelaşi sens cu venitul.

• Preţul unitar al unui bun economic alimentar (P) a evoluat de la 1.000

u.m./buc., în momentul T0 la 1.500 u.m./buc., în momentul T1. Corespunzător
acestei creşteri de preţ a avut loc o reducere a cererii pentru bunul respectiv (C)
de la 500 bucăţi la 400 bucăţi. Care din valorile coeficientului de elasticitate a
cererii în funcţie de preţ sunt adevărate:
a)kec/p = 1;
b)kec/p > 1;
c)kec/p < 1;
d)kec/p = 0;
e)kec/p = ∞.
Cererea pentru bunul economic alimentar este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică?

Rezolvare:

P0 = 1.000 u.m./buc.; C0 = 500 buc.;

P1 = 1.500 u.m./buc.; C1 = 400 buc.

Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ (kec/p) se determină

pe baza relaţiei:

ΔC C 1−C 0 400−500
Δ %C C0 C0 500
kec/p =- Δ%P = - Δ P = - P1−P 0 =- 1.500−1.000
P0 P0 1.000

−100 1
500 5 1 2
= - 500 =+ 1
= 5
x 2 = 5
= 0,4.
1.000 2

Deci kec/p = +0,40 < 1.; cererea pentru bunul economic alimentar respectiv
este inelastică.
Deci sunt adevărate:
b) cerere inelastică şi,
c) kec/p < 1.

• O creştere a venitului de la 10.000 u.m. la 15.000 u.m. antrenează o evoluţie a

cererii pentru un bun economic de la 10 bucăţi la 8 bucăţi. Care din valorile
coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de venit sunt adevărate?
a)0 < kec/v < 1;
b)kec/v < 0;
c)kec/v = 1;
d)kec/v > 1.
Cum poate fi apreciat bunul economic respectiv din acest punct de vedere?

Rezolvare:

V0 = 10.000 u.m.; C0 = 10 buc.;

V1 = 15.000 u.m.; C1 = 8 buc.

ΔC C 1−C 0 8−10
Δ %C C0 C0 10
kec/v = Δ %V = Δ V = V 1−V 0 = 15.000−10.000
V0 V0 10.000

−2 1
10 5 1 2
= 5.000 =- 1
= - 5
x 2 = - 5
= - 0,4 < 0.
10.000 2

kec/v = -0,4; deci este mai mic decât zero, fiind adevărat punctul „b”. Bunul
economic respectiv este considerat un bun „inferior”. Bunurile inferioare sunt
acelea pentru care cererea se reduce atunci când creşte venitul.

• O creştere a venitului de la 10.000 u.m. la 15.000 u.m. antrenează o creştere a

cererii pentru un bun economic alimentar, de la 10 bucăţi la 20 bucăţi. Care din
valorile coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de venit (kec/v) sunt
adevărate?
a) 0 < kec/v < 1;
b) kec/v < 0;
c) kec/v = 1;
d) kec/v > 1.
Cum poate fi apreciat bunul economic respectiv din acest punct de vedere?
a)bun „normal”;
b)bun „inferior”;
c)bun „superior”.
Rezolvare:

V0 = 10.000 u.m.; C0 = 10 buc.;

V1 = 15.000 u.m.; C1 = 20 buc.
 Coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul economic alimentar în
raport de venit (kec/v) se determină cu relaţia:

ΔC C 1−C 0 20−10
Δ %C C0 C0 10
kec/v = Δ %V = Δ V = V 1−V 0 = 15.000−10.000
V0 V0 10.000

10
1
10
= 5.000 = 1 = 1 x 2 = 2.
2
10.000

Este adevărat pentru coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit

punctul „d” (kec/v > 1).
Bunul economic respectiv este considerat un bun „superior” (punctul „c”).

• Pentru un bun economic o creştere preţului unitar de la 1.000 u.m./buc. în

momentul T0 la 2.000 u.m./buc. în momentul T1, antrenează o creştere a ofertei
de la 1.000 bucăţi la 3.000 bucăţi.
Să se calculeze coeficientul de  elasticitate a ofertei în raport de preţ
(Keo/p).

Rezolvare.

P0 = 1.000 u.m./buc.;
P1 = 2.000 u.m./buc.;
O0 = 1.000 buc.;
O1 = 3.000 buc.

ΔO O 1−O 0 3.000−1.000
Δ %O O0 O0 1.000
keo/p = Δ%P = ΔP = P 1−P 0 = 2.000−1. 000 =
P0 P0 1.000

2.000
1.000 2
= 1.000 = 1 = 2 => Oferta este elastică.
1.000