EN 149:2001 – A1:2009

este standardul european care acopera specificatiile tehnice pentru dispozitivele de protectie respiratorie
– semi-mastile filtrante care protejeaza impotriva particulelor
O semi-masca este definita ca acoperind nasul, gura si barbia. Piese pentru fata sunt confectionate din
cauciuc natural sau sintetic, care confera mastii flexibilitatea de a se mula pe conturul fetei.
Semi-mastile se gasesc cu o varietate de diferite tipuri de filtrare in conformitate cu diverse standarde:
EN 141 Filtre pentru gaz, pentru a elimina anumite tipuri de gaze si vapori, sau filtre combinate pentru
eliminarea particulelor solide si/sau lichide si anumite tipuri de gaze si vapori. Fiecare dintre tipurile de
filtre are trei clase: Clasa 1, Clasa 2 si Clasa 3.

Exista 3 clase de masti asa cum sunt definite de standard: FFP1 = Cea mai mica clasa de protectie; FFP2
= Clasa superioara de protectie; FFP3 = Cel mai inalt nivel de protectie
 

Ce inseamna clasele P1 P2 si P3 pentru semi-mastile de protectie?

Semi-mastile conforme standardului EN 149:2001 – A1:2009 sunt utilizate pentru a proteja impotriva
particulelor solide atomizate de mici dimensiuni precum praf, fum, ceata (nu protejeaza impotriva
gazelor). Semi-mastile de protectie confectionate din material textil, sunt clasificate in trei clase de
eficienta de filtrare:

 P1 – retine aprox 80% din particulele mai mici de 2 micrometri

 P2 – retine aprox 94% de particule mai mici de 0.5 micrometri
 P3 – retine aprox 99.95% de particule mai mici de 0.5 micrometri

Semi-mastile de protectie apartinand claselor P1, P2 si P3 sunt testate in conformitate cu cerintele

standardului PN-EN 149:2001.

Cele trei teste obligatorii realizate in cadrul standardului, sunt:

1.

Fuga totala spre interior. Acest test masoara probabilitatea mastii de protectie respiratorie de a
proteja utilizatorul impotriva potentialelor pericole. Un subiect de testare echipat cu masca pentru
particule intra intr-o camera de testare inchisa, cu o concentratie constanta de aerosoli de clorura de
sodiu. In timp ce subiectul respira, aerul din interiorul mastii este esantionat si analizat pentru a
determina ce procent de clorura de sodiu ar putea sa treaca prin masca.

2.

Penetrarea materialului filtrant. Scopul acestui test este de a masura puterea de filtrare a mastii.
Acest test este efectuat prin expunerea unui cap-manechin echipat cu o masca la 120 mg de 2 tipuri
 de aerosoli de testare (clorura de sodiu si ulei de parafina). Standardul defineste procentul % maxim
admis de penetrare a celor 2 aerosoli, pentru mastile FFP1/FFP2 si FFP3.

3.

Rezistenta respiratorie. Acest test evalueaza abilitatea mastii de filtrare de a oferi protectie, in timp
ce permite utilizatorului sa respire cu usurinta.Testul este efectuat utilizand un cap-manechin
Sheffield – aparat respiratie. Atat rezistenta la expirare cat si la inhalare sunt masurate sub un flux
de aer continuu.
 

Definirea perioadei de utilizare

In conformitate cu EN149:2001 + A1 : 2009, se va indica daca o semi-masca pentru filtrarea particulelor
trebuie utilizata doar pentru un singur schimb sau mai multe schimburi. Pentru a indica nivelul de
protectie, trebuie sa se adauge un “R” pentru “reutilizabil” sau un “UN” pentru “unica folosinta” la
numele produsului, dupa cod/numarul de referinta.
Standardul EN ISO 20345:2011 – Standardul European privind incaltamintea de
siguranta utilizata in scopuri generale
Domeniu de aplicare
Acest standard international specifica cerintele de baza si suplimentare (optionale) pentru incaltamintea
de siguranta utilizata in scopuri generale. Include, de exemplu, riscuri mecanice, rezistenta la alunecare,
riscuri termice, comportament ergonomic.
Exista o multime de teste specifice efectuate ca parte din standardul EN ISO 20354, inclusiv:

Testul pentru rezistenta la impact:

O greutate de otel de 20 kg este adaptata pentru a cadea liber pe partea din fata a incaltamintei-esantion,
pentru a evalua rezistenta bombeului. Dupa impact, distanta dintre bombeu si brant trebuie sa varieze
intre 12.5-15 mm.

Testul pentru rezistenta la comprimare

Incaltamintea esantion este supusa unei forte de 15kN intre doua placi de otel. Dupa finalizarea testului,
distanta dintre bombeu si brant trebuie sa fie varieze intre 12.5-15 mm.

Testul antiperforare
O forta de cel putin 1100 N se aplica in varful unui cui de testare. Pentru a fi conform standardului,
varful cuiului de testare nu trebuie sa iasa prin talpa intermediara a incaltamintei-esantion. Pentru a
verifica asta, se efectueaza o inspectie vizuala.

 Clasificare

Cod descriere Clasificare

Incaltaminte confectionata din piele si sau alte

materiale, cu exceptia incaltamintei din  cauciuc si
I polimeri

Incaltaminte confectionata in intregime din cauciuc

II sau polimeri

Marcajul categoriilor de incaltaminte de protectie

Categorie Clasa Cerinte suplimentare

SB I sau II  

 Zona calcaiului inchisa

S1 I  Proprietati antistatice
 Absorbtia energiei in zona calcaiului
S2 I La fel ca S1 plus absorbtia apei

S3 I La fel ca S2 plus rezistenta la penetrare si talpa exterioara in relief

S4 II Proprietati antistatice. Zona de sprijin cu absorbtia energiei

S5 II La fel ca S4 plus rezistenta la penetrare si talpa exterioara in relief

 
 Cerinte suplimentare
Cerinta   Simbol

Toata incaltamintea Rezistenta la penetrare P

  Incaltaminte conductiva C

  Incaltaminte antistatica A

  Incaltaminte electroizolanta I

  Izolare termica a talpii HI

  Izolare impotriva frigului CI

  Absorbtia energiei in zona tocului E

  Rezistenta la apa WR

  Protectie metatarsiana M

  Protectie glezna AN

Partea superioara Penetrare/absorbtie apa WRU

  Rezistenta la taiere CR

Talpa exterioara Rezistenta la caldura HO

Cerinte pentru incaltamintea rezistenta la alunecare

Marcajul produsului pentru proprietati rezistente la alunecare Simbol

Placi ceramice cu lauril sulfat de sodiu SRA

Otel acoperit cu glicerina SRB

Placi ceramice cu lauril sulfat de sodiu si otel acoperit cu glicerina SRC