CUPRINS

1. Furtunuri, noțiuni generale ……………………...…………………….. pag 2

2. Furtunurile și clasificarea acestora......................................................... pag 2

3. Exploatarea furtunurilor de incendiu......................................................pag 7

4. Pregătirea furtunurilor pentru poziţionarea în servantul de luptă.... pag 13

5. Păstrarea furtunurilor.............................................................................pag 16

6. Deservirea tehnică a furtunurilor de incendiu......................................pag 16

7. Bibliografie selectivă................................................................................pag 19

1
 1. Furtunuri, noțiuni generale.

Furtunul de incendiu - este un tub flexibil din țesătură sintetică, cauciucată

pe interior, folosit pentru transportul apei sau a soluției spumante de la hidranții
de incendiu, autospeciale sau pompele mobile, la obiectivul care trebuie stins.
Dimensiunea standard a unei role de furtun este de 20 m, însă mai multe role pot
fi cuplate intre ele pe orice distanță. Furtunurile au cîte un racord la fiecare din
capate. Furtunurile sunt de mai multe calități, ele se clasifică în funcție de
rezistența la presiunea apei: cu cît furtunul este mai ieftin, cu atît performanțele
sale sunt mai scazute și riscul de a se sparge la presiuni crește. Desigur,
furtunurile trebuiesc adaptate motopompelor cu care se lucreaza ( de la 2 pana la
20 de bari). Furtunurile au un strat exterior creat din textil și un strat interior creat
din cauciuc sau PVC.

PVC-ul este un material mai ușor, mai rezistent în timp și mai flexibil. Stratul
de cauciuc în schimb confera furtunului robustețe, o masa superioara și o
rezistență sporită.

2. Furtunurile și clasificarea acestora:

Furtunurile se divizează în:

 furtunuri de absorbţie;
 furtunuri de refulare.

- Furtunurile de absorbţie (refulare – absorbţie) sunt destinate pentru

captarea apei dintr-o sursă de apă cu ajutorul pompei automobilului de intervenţie
sau motopompei. De regulă sunt rigide, fiind construite din:

 Camera interioară de cauciuc;

 Două straturi textile;
 Spirala de sîrmă;
2
  Un strat intermediar de cauciuc și un strat textil în exterior.

Furtunurile de absorbţie se amplasează de obicei pe autospeciale în

penaluri, iar pe motopompe în locul destinat pentru aceasta. Pentru comoditatea
scoaterii furtunurilor din penal şi protecţia lor împotriva uzării, sub ele se
amplasează benzi de etanşare. La scoaterea furtunurilor din penale se interzice
aruncarea lor pe pământ pentru a evita deteriorările mecanice. La instalarea
conductei de absorbţie e necesar de a evita nimerirea nisipului, pămîntului sau a
altor materiale ce nu asigură ermeticitatea unirii. În timpul lucrului la locul
incendiului, se interzice nimerirea pe furtunuri a produselor petroliere sau a
substanţelor chimice agresive. Pe perioada de iarnă, pentru a evita îngheţarea apei
în furtunurile de absorbţie în timpul lucrărilor îndelungate a pompei de incendiu
cu debituri mici, o parte din apă trebuie livrată înapoi în sursa de apă prin
furtunul de refulare, unit la capătul liber de branşare al pompei.
- Furtunurile de refulare servesc pentru transportarea apei sub presiune la
locul incendiului.

Se cunosc și, cel mai frecvent sunt utilizate următoarele tipuri de furtunuri
de refulare:
- din cauciuc;
- din latex;
3
 - cu acoperire polimerică din ambele părţi;
- din masă plastică armată;
- din in şi iută;
- furtunuri cu presiunea de lucru de 3,0 MPa.

Schema elementelor componente a furtunului

din cauciuc:
1 – carcasă armată
2 – cameră de cauciuc
1 2 3 3 – strat de adeziv

Schema elementelor componente a furtunului

din latex
1 – carcasă armată
2 – strat hidroizolant din latex
3 – peliculă exterioară din latex

Schema elementelor componente

a furtunului cu acoperire
polimerică din ambele părţi, din
masă plastică armată şi a
furtunului cu presiunea de lucru
de 3 MPa
1 – carcasă armată subţire
2 şi 3 – straturi interiore şi exterioare de acoperire.
Furtunurile de refulare sunt amplasate în compartimentele caroseriei
autospecialei în conformitate cu instrucţia de exploatare a autospecialei.
4
 Furtunurile, aflate pe bobine, se acoperă cu husă confecţionată din ţesătură
hidroizolantă.
La instalarea liniilor din furtunuri trebuie de evitat îndoituri, întorsături
bruşte, aranjarea lor pe obiecte sau suprafeţe ascuţite, ce ard sau mocnesc, pe
lubrifianţi sau substanţe chimice. Liniile din furtunuri se instalează pe scări în aşa
mod, încât să nu îngrădească trecerile şi scările. La instalarea lor peste garduri,
ferestre sau alte obstacole, unde este posibilă îndoirea bruscă a futunurilor, se
recomandă utilizarea unui cot de furtun, numit cumpănă.
Furtunurile de refulare se împart în patru tipuri: tipul A,B,C,D. 

Furtun de refulare de tip A, are urătoarele caracteristici:

Diametru interior : 110 mm
Lungime : 20, 40, 80 m
Racordare : Racorduri pt . furtun tip
Presiune de lucru : A110
Presiune de încercare : 12 bar
Presiune de spargere : 24 bar
Masa / 1 m : 50 bar
0,986 kg  
Furtunul de refulare tip A este confecționat din material textil, țesut din
fibre sintetice termostabilizate și un strat interior de cauciuc.

Furtun de refulare de tip B:

Diametru interior : 75 mm
Lungime : 20, 40, 80 m
Racordare : Racorduri pt . furtun tip B75
Presiune de lucru : 12 bar
Presiune de încercare : 24 bar
Presiune de spargere : 50 bar
Masa / 1 m : 0,454 kg

5
 Furtunul tip B este de culoare alba, cu inserție textilă din poliester. Utilizat
în principal pentru transportul apei și refulare la presiune joasă

Furtun de refulare de tip C:

Diametru interior : 52 mm
Lungime : 20, 40, 80 m
Racordare : Racorduri pt . furtun tip C52
Presiune de lucru : 12 bar
Presiune de încercare : 24 bar
Presiune de spargere : 50 bar
Masa / 1 m : 0,30 kg
Furtunul de tip C este destinat în special echipării mașinilor de pompieri și
a altor echipamente portabile. Are o căptușeală exterioară din țesătură de poliester
100% iar la interior cu poliuretan / PVC sintetic. Acest lucru îi conferă ușurință în
manevrare, rezistență la presiuni mari, la frecarea cu suprafetele rugoase, etc.
rezistă la presiuni de pîna la 25 de bari.

Furtun de refulare de tip D

Diametru interior : 25 mm
Lungime : 20 m , 3o m , 40 m
Racordare : Racorduri pt . furtun tip D25
Presiune de lucru : 12 bar
Presiune de încercare : 24 bar
Presiune de spargere : 42 bar
Masa / 1 m : 0,172 kg
Furtunul de tip D este confecționat din material textile, cauciucat care nu
prezintă crăpături. Are o structură unică realizată dintr-o împletitură rezistentă din
material sintetic, înglobat în cauciuc cu densitate scazută. Este utilizat la
echiparea cutiilor de hidranți. Este durabil - rezistent la abraziuni, produse
petroliere și chimice. Este ușor și cu o flexibilitate mare.

3. Exploatarea furtunurilor de incendiu.

6
 Prin exploatarea furtunurilor de incendiu se subânţelege utilizarea lor pentru
cerinţe operative, deservirea tehnică, repararea, evidenţa şi păstrarea.
Pentru a crește timpul de funcționare al furtunurilor de incendiu, este necesar
de respectat o serie de reguli simple.
In perioada de iarnă, la finalizarea stingerii incendiului e necesar de a
scurge toată apa din furtunuri. Furtunurile îngheţate necesită a fi încălzite în
aburi, cu aer fierbinte sau folosind compres, umezite cu apă fierbinte. Inainte de a
strînge furtunurile, locurile de îndoiere trebuie dezgheţate. In cazul îngheţării
complete, furtunurile se transportă în camioane cu remorci, aranjîndu-le pe
lungime cu evitarea îndoirii sau ruperii. După folosirea acestora, pe timp de iarnă,
furtunurile trebuie să fie aduse într-o încăpere caldă pentru dezghețare. Pentru
aceasta se poate utiliza o cadă cu apă. Pentru a mări viteza procesului de
dezgheţare, cada se închide cu un capac şi în ea se adaugă apă fierbinte.
După dezghețare, acestea sunt spălate bine și uscate, după care are loc
examinarea și testarea, pentru a vedea dacă nu sunt deteriorate.
Pentru testarea ermeticităţii furtunului de absorbție, un capăt al lui se
uneşte la sursa de presiune, iar altul se închide cu un dop, înzestrat cu un robinet
pentru evacuarea aerului. Ţinînd robinetul deschis, furtunul se umple încet cu apă
pînă la scoaterea completă a aerului din el, robinetul se închide şi treptat se
măreşte presiunea în furtun pînă la valorile presiunii de testare în corespundere cu
diametrul şi grupa furtunulul şi se menţine la această presiune timp de 10 minute.
Pe furtunuri nu trebuie să fie rupturi, prelingeri de apă sub formă de rouă şi
umflări locale, precum şi deformări a spiralei metalice. În procesul de testare, pe
suprafaţa exterioară a furtunului nu trebuie să fie turtiri sau rupturi. După testare,
cavitatea interioară a furtunului se examinează la lumină. Furtunul ce a trecut
testarea nu trebuie să aibă pe suprafaţa interioară diverse proieminenţe, bule,
rupturi şi stratificări.
Depistarea stratificării stratului interior al cauciucului prin observare este
practic imposibilă, deoarece stratul de cauciuc la scoaterea rarefierii revine la

7
poziţia iniţială. Însă stratificarea şi acoperirea secţiunii de trecere la rarefiere se
poate determina după cîţiva indici exteriori. Astfel, la scoaterea apei din bazin,
manometrul arată o rarefiere mare, dar apa în pompă nu vine.
Uscarea furtunurilor de absorbţie se face până la uscarea picăturilor de apă,
iarna în uscătorii a furtunurilor, vara la aer deschis, în umbră. Temperatura de
uscare nu trebuie să depăşească valoarea de 50°С. Se interzice de a usca
futunurile pe baterii pentru încălzire, cazane, acoperişuri sau la soare. După
evaporarea umedităţii furtunurile trebuie imediat scoase din uscătorie.
Furtunurile de refulare sunt testate la presiunea de lucru a pompei de
presiune înaltă a automobilului. Presiunea de testare se menţine în furtun o
perioadă suficientă pentru examinarea lui, dar nu mai mult de trei minute.
Furtunurile din fibre naturale (din in, in şi iută), înainte de testare se umplă cu apă
sub presiunea 0,2 – 0,4 MPa şi se menţin timp de cinci minute. Furtunurile, aflate
sub presiunea de testare, trebuie să fie bine ermetizate în locul unirii lor cu
racordurile.
Furtunurile ce au trecut testarea se supun uscării.
În lipsa uscătoriilor speciale pentru furtunuri, furtunurile trebuie uscate:
- în afara încăperii, la o temperatură a aerului de + 20°C şi mai mare, la o
umeditate relativă maximă de 80 %. Furtunurile se suspendă sau se aranjează pe
un suport înclinat sub formă de plasă. În acelaşi timp furtunurile trebuie protejate
de razele directe ale soarelui şi de precipitaţii;
- în încăperi cu aerul suficient de încălzit sau cu aparate de încălzit.
Furtunurile se aranjează la fel ca şi în uscătorii sau pe suporturile din plasă, la
distanţa nu mai mică de 1 m de la aparatul de încălzit, în ambele cazuri durata
uscării nu trebuie să depăşească 24 ore.
Se interzice de a usca furtunurile direct pe bateriile şi cazanele de încălzire,
pe acoperişurile clădirilor, la fel nu se permite de a suspenda furtunurile pentru
uscare pe obiecte metalice sau nevopsite.
După uscare furtunurile sunt expediate spre examinare.

8
 În funcție de rezultatul examinării, furtunurile sunt expediate pentru a fi
verificate sau reparate.
Furtunurile de absorbţie trebuie reparate dacă ele nu corespund cerinţelor
testării, precum şi în cazul apariţiei deteriorărilor mecanice (găurire, uzură
abrazivă, deformări a spiralelor) sau altor defecte.
În cazul slăbirii clemelor ce unesc furtunurile cu racordurile de absorbţie,
ele sunt strînse cu ajutorul cheii şi piuliţei rotite în sens invers.
La pierderea ermeticităţii şi a defectelor exterioare, furtunurile se repară
prin una din metode în dependenţă de natura defectului:
a) prin încleierea unei cîrpeli pe suprafaţa exterioară a furtunului cu ajutorul
componentelor adezive;
b) prin vulcanizare cu cauciuc neprelucrat.
Suprafaţa exterioară a furtunului, uzată în profunzime pînă la spirala din
sîrmă, se repară prin aplicare de cîrpeli sub formă de inele sau fîşii din ţesături
cauciucate lipite cu adezivi pentru încălţăminte sau cu orice ţesătură tehnică,
încleiată cu ajutorul ţesăturii clorate (ţesătură impregnată cu policlorură de vinil).
Reparaţia furtunurilor, ce au primit deteriorări sub formă străpungeri şi
tăieturi, reparația se face prin aplicarea cîrpelii pe suprafaţa exterioară. Locul în
jurul străpungerii, pe suprafaţa furtunului, se curăţă şi se degresează cu benzină
sau alt dizolvant. Se taie cîrpeala din ţesătură cauciucată sau cauciuc vulcanizat,
se curăţă şi se degresează. Pe locul curăţit al suprafeţei furtunului şi pe cîrpeală se
aplică cîte un strat subţire de adeziv, se lasă pentru uscarea 10 – 12 minute, apoi
cîrpeala se lipeşte manual sau cu ajutorul suportului pe locul pregătit şi se strînge
cu forţa mîinii timp de 1 – 2 minute.
Străpungerile nepenetrante se umplă cu adeziv, se aplică un strat de adeziv
în jurul găurii şi pe cîrpeala din cauciuc sau ţesătura cauciucată, cîrpeala se
încleie analogic descrierii de mai sus.
Repararea ruperilor penetrante necesită deschiderea pereţilor furtunului din
partea din afară prin tăierea succesivă şi înlăturarea straturilor, ce formează

9
peretele. Concomitent următoarele straturi se taie scărit, respectînd ordinea, la
care fiecare strat de mai jos, se taie în lungime şi lăţime mai mare decît stratul de
mai sus. Pentru comoditatea lucrărilor straturile superioare a peretelui furtunului,
pe măsura tăierii sectoarelor deteriorate se ridică în sus. După aceasta sectorul
deteriorat al furtunului se usucă şi se pregăteşte pentru reparaţie. Se curăţă şi se
spală pe ambele părţi cîrpeala din cauciuc pregătită pentru reparaţie. După
dimensiuni cîrpeala trebuie să acopere sectorul deteriorat cu 30 – 35 mm în toate
direcţiile. După uscare pe cîrpeală şi sectorul furtunului destinat reparării se
aplică un strat subţire de adeziv, se usucă puţin şi cîrpeala se încleie. Cîrpeala
cauciucată a stratului al doilea trebuie să fie cu 12 – 20 mm mai mare decît stratul
tăiat al sectorului reparat. Aceasta oferă posibilitatea executării cusăturii prin
suprapunere. Procesul pregătirii şi aplicării cîrpelii este acelaşi ca şi la primul
strat.
Deformarea spiralei metalice a furtunului se înlătură cu ajutorul unui
ciocan din lemn sau cauciuc cu dorn rotund.
Pentru reparare prin metoda vulcanizării e necesar de avut dispozitive
speciale, ce permit strîngerea sectorului furtunului destinat reparării în aparat fără
schimbarea formei lui, cu un efort de pînă la 100 kg pe 10 cm de lungime a
furtunului.
Furtunurile reparate se supun testării hidraulice nu mai devreme de 24 ore
după reparaţie.
Furtunurile de refulare se repară prin următoarele metode: vulcanizare,
aplicare de adezivi, cu ajutorul ţesăturii clorate.

Prin vulcanizare cu cauciuc neprelucrat se pot repara furtunurile din

cauciuc şi din in, ce au tăieturi longitudinale sau transversale, folosind aparate de
vulcanizare de orice construcţie.
Pentru a efectua repararea prin vulcanizare e necesar de a avea la
dispoziţie:
- aparat de vulcanizare cu cleme;
10
 - perie cu păr aspru;
- foarfece, cuţit pentru încălţăminte, ciocan din lemn sau cauciuc;
- 2 – 3 plăci din lem;
- Perie pentru adezivi;
- Adezivi, benzină;
- Ată rigidă şi complet de ace.

Locul rupturii pe furtun se coase cu aţe rigide în formă de cruce şi se aplică

cîrpeala din ţesătură, conform imaginii de mai jos.

Cusătura trebuie să înceapă la distanţa de 15 – 20 mm de la capătul rupturii,

iar ştihurile să fie unul de la altul la distanţa de 8 – 10 mm. Apoi cusătura se
îndreaptă şi se bătătoreşte cu un ciocan din lemn.
Cîrpeala se taie din furtun de in, lungimea ei trebuie să fie cu 60 mm, iar
lăţimea cu 35 – 40 mm mai mare decît locul rupturii. Dacă cîrpeala este tăiată
dintr-un furtun cauciucat, atunci stratul de cauciuc trebuie înlăturat. Partea cîrpelii
care trebuie încleiată e necesar să fie curată şi uscată.
Reparația furtunurilor se poate face prin vulcanizare sau cu ajutorul unui clei
special. Adezivul din cauciuc pentru vulcanizare se pregăteşte din cauciuc de
încleiere neprelucrat (brut), care se dizolvă în benzină de aviaţie. Acest cauciuc se
taie în bucăţi mici, se pun într-un vas ce se închide ermetic şi se toarnă benzină de
aviaţie în raport de 3 kg de benzină la 1 kg de cauciuc, amestecul primit se lasă
11
pentru 24 de ore. La expirarea acestui termen, cauciucul umflat se amestecă bine
şi în această masă se adaugă aceiaşi cantitate de benzină, după care amestecul se
agită încă 2 – 3 ore pînă la obţinerea unei mase omogene de adeziv.

Reparaţia furtunurilor cu ajutorul ţesăturii clorurate.

Cu ajutorul ţesăturii clorurate se pot repara furtunurile din in, cauciuc şi
latex. Pregătirea cîrpelei şi a locului deteriorat pe furtun se face prin metoda
descrisă la repararea prin metoda aplicării adezivilor. Din ţesătura clorurată se
taie o bucată de forma ce corespunde cîrpelei. Locul pe furtun şi cîrpala se moaie
abundent în acetonă tehnică. Bucata din ţesătură clorurată se pune pe locul
reparării şi la fel se udă abundent cu acetonă, pînă cînd ea nu începe să se dizolve,
transformîndu-se într-o masă gelatinoasă. Pe bucata dizolvată se alică cîrpala şi se
strînge pe furtun cu cleme. Masa gelatinoasă ce iese prin părţi trebuie înlăturată.
În aşa stare furtunul se ţine la temperatura camerei pînă la evaporarea
completă a dizolvantului. Pentru accelerarea procesului de uscare, furtunul poate
fi introdus în vulcanizator, dar temperatura de uscare nu trebuie să depăşească
valoarea de 120°С, iar timpul 20 – 25 minute.
O altă metodă de reparare a furtunurilor este următoarea: furtunurile ce au
primit rupturi transversale şi longitudinale mari şi nu pot fi reparate prin metodele
precedente, se repară prin unirea „cap la cap” după următoarea tehnologie:
- sectorul deteriorat al furtunului se taie astfel ca suprafaţa tăieturii să fie
perpendiculară axei centrale a furtunului;
- de la alt furtun, de acelaşi diametru ca şi cel ce se repară, se taie o bucată
cu lungimea de 140 – 150 mm (piesă);
- suprafaţa interioară a capetelor furtunurilor ce se vor uni, în prealabil
spălate şi uscate, se curăţă şi degresează. Aceiaşi operaţiune se face şi cu
suprafaţa exterioară a piesei pregătite, pe care se aplică un strat de clei de
cauciuc;

12
 - în furtun se introduce dispozitivul (figura 23) astfel, ca piesa pe jumătate să
intre în o parte şi alta a furtunurilor ce se vor uni. La locul unirii se pune un
inel de sprijin;
- înainte de încălzire, în cavitatea dispozitivului, se creiază o presiune a
aerului egală cu 0,4 – 0,5 MPa, care este menţinută pe tot parcursul
vulcanizării;
- după vulcanizare, presiunea în cavitatea „A” se micşorează până la zero,
furtunul se scoate din dispozitiv, inelul de sprijun este înlăturat şi piesa se
scoate din furtun.

4. Pregătirea furtunurilor pentru poziţionarea în servantul de luptă

Furtunurile, aduse în unitatea de pompieri sunt supuse unor verificării

iniţiale și ulterior fiindu-i alplicată marca apartenenței la unitatea de pompieri.

Marcarea furtunurilor de absorbție trebuie să conţină date privind uzina

producătoare, numărul standardului, grupa, tipul, diametrul interior, presiunea de
lucru, lungimea şi data producerii. Furtunurile ce au trecut controlul iniţial, se
unesc la racorduri cu sîrmă zincată călită cu diametrul de 2,0 – 2,6 mm, sau altă
sîrmă ce nu este mai inferioară după proprietăţile mecanice şi anticorozive, sau cu
curele metalice oţelite. Ermeticitatea furtunurilor unite la racorduri se testează la
presiuni hidraulice şi vid.
Marcarea furtunuri de refulare trebuie să fie aplicată la minim 150 mm de
la capătul exterior al ruloului şi să conţină:
- denumirea uzinei producătoare şi marca sa;
- diametrul interior, mm;
- lungimea furtunului în rulou, m)
- data producerii (luna, anul)
- notarea standardului;
- ştampila Secţiei de Control Tehnic.

13
 La celălalt capăt al furtunului trebuie să fie o marcare ce conţine denumirea
uzinei producătoare în formă abreviată.

Furtunurile din in, in şi iută pot fi furnizate sub formă de bobine. Pe

furtunurile tăiate din bobină, unde lipseşte marcarea uzinei, se restabileşte
marcarea ambelor capete ale bobinei. (interior şi exterior).
Fiecare tranşă de furtunuri este însoţită de un paşaport, ce conţine
următoarele date:
- denumirea uzinei producătoare;
- data producerii;
- condiţiile tehnice;
- numărul tranşei;
- cantitatea locurilor în tranşă;
- diametrul furtunurilor;
- lungimea totală a furtunurilor livrate;
- concluzia Secţiei de Control Tehnic despre primirea tranşei.
Pe furtunurile de refulare, pe lîngă marcarea de la uzină, e necesar de
marcat apartenenţa bazei de furtunuri sau a unităţii de pompieri.

14
 Pe furtunurile ce sunt proprietatea unităţii de pompieri, marcajul constă din
fracţie, unde numărătorul arată numărul unităţii de pompieri, iar numitorul arată
numărul de ordine al furtunului.

Marcarea furtunului de refulare.

Marcajul se face la distanţa de 500 – 1000 mm de la fiecare racord de unire,

cu vopsea ce nu se spală şi nu se risipeşte, de culoare roşie, conform şablonului,
înălţimea literelor trebuie să fie de 60mm.
Furtunurile din in, in şi iută ce sunt furnizate sub formă de rulouri cu masa
de pînă la 50 kg, înainte de unirea racordurilor se taie în bucăţi cu lungimea a cîte
20 m. La tăierea furtunului din bobină nu trebuie să rămînă resturi, de aceia
lungimea probabilă de a rămîne se împarte uniform la toate bucăţile ce vor fi
tăiate. De exemplu, dacă furtunul în rulou are lungimea de 104 m, atunci se taie în
cinci părţi a cîte 20,8 m fiecare.
Furtunurile ce au trecut verificarea iniţială sunt unite la racorduri cu sîrmă
moale zincată cu diametrul 1,6 – 1,8 mm sau cu o altă sîrmă cu indicatori
analogici. Pentru unirea furtunurilor cu diametrul de 150 mm e necesar de folosit
sîrmă cu diametrul de 2,0 mm.
Furtunurile cu racordurile unite se supun testării hidraulice.

15
 5. Păstrarea furtunurilor
La păstrare se pot pune doar furtunurile uscate. Nu se permite păstrarea
furtunurilor în apropierea instalaţiilor în funcţiune, capabile să elibereze ozon,
precum şi în apropiere de surse de lumină ce emit raze ultraviolete. Furtunurile
trebuie să fie protejate de acţiunea directă a razelor solare şi termice, de nimerirea
pe ele a uleiurilor, benzinei, gazului lampant, de acţiunea vaporilor lor, precum şi
a acizilor, bazelor sau altor compuşi ce descompun cauciucul.
Furtunurile de absorbţie trebuie păstrate în încăperi, în rînduri paralele, cu
înălţimea maximă de un metru, la temperatura de la minus 25ºС pînă la plus 30ºС,
la o distanţă minimă de un metru de la aparatele termoimiţătoare.
Furtunurile de refulare se păstrează pe stelajuri, în rulouri, în poziţie
verticală. Stelajurile se înzestrează cu suporturi pe care se aranjează furtunurile
rulate. Suporturile trebuie să evite contactul rulourilor cu marginile ascuţite ale
carcaselor stelajurilor. Păstrarea altor substanţe sau materiale împreună cu
furtunurile nu se permite.
Furtunurile cu diametrul mare se poziţionează pe poliţele de jos a
stelajurilor. Furtunurile noi se păstrează în încăperi separate ale depozitelor sau pe
stelajuri special alocate pentru acest scop.

6. Deservirea tehnică a furtunurilor de incendiu

Deservirea tehnică este un complex de măsuri, desfăşurate cu scopul
menţinerii furtunurilor de incendiu în stare bună. La apariţia defectelor,
furtunurile se repară simultan.
Deservirea tehnică, repararea şi păstrarea futunurilor poate fi efectuată la
bezele de furtunuri sau în remizele de pompieri.
Schema tehnică de deservire a furtunurilor este descrisă mai jos.
Furtunuri Furtunuri
de refulare de absorbţie

Verificarea iniţială Verificarea iniţială

(de intrare) (de intrare)
16
Tăierea bobinelor

Unirea racordurilor Unirea racordurilor

 Dezgheţarea

Îmbibarea

Spălarea

Testarea Repararea Testarea

Uscarea Uscarea

Rularea Păstrarea

Păstrarea

În concluzie trebuie de menționat faptul că evidenţa prezenţei şi stării

furtunurilor se duce la baza de furtunuri în unitatea de pompieri. Documentele
pentru evidenţa prezenţei furtunurilor, starea lor şi decontarea sunt:
- paşaportul furtunului;
- declaraţia privind starea gestionării furtunurilor;
- act de decontare a furtunurilor;
- lista zilnică de circulaţie a furtunurilor la deservirea centralizată;
- lista de control a circulaţiei furtunurilor.
Furtunurile, ieşite din uz sau defectate în timpul incendiilor sau
antrenamentelor, se înregistrează în cartea de serviciu a unităţii. Nu mai târziu de
zece zile după depistarea neregulilor, împreună cu paşapoartele se îndreaptă la
reparaţie.
Testările furtunurilor în unitatea de pompieri le execută comandantul
gărzii, ce răspunde de gestionarea furtunurilor. El înregistrează rezultatele testării
în paşapoartele furtunurilor.

17
 Prin hotărîrea comisiei, furtunurile inapte pentru lucru pot fi trecute la
categoria „de studii” sau „de uz casnic”. În acest caz marcajul de pe furtun se
vopseşte cu vopsea neagră, iar alături se aplică inscripţia corespunzătoare „de
studii” sau „de uz casnic”. Furtunurile de studii şi de uz casnic trebuie păstrate
separat de furtunurile de incendiu, ca să se excludă posibilitatea scoaterii greşite a
lor la incendiu.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

18
1. Instrucțiuni de exploatare a furtunurilor de incendiu, Direcția

Salvatori și Pompieri, Chișinău 2011;

2. Инструкция по эксплуатации и ремонту пожарных рукавов, г.

Алматы 2002 год;

3. http://wikifire.org/Напорные%20пожарные%20рукава.ashx;

4. http://www.fire-service.ru/informaciya/informaciya-po-pozharnoj-

bezopasnosti/pozharnye-rukava.html;

5. http://wearpro.ru/biblioteka/pozharnye-rukava.html;

6. http://protivpozhara.ru/oborudovanie/inventar/vidy-pozharnyx-rukavov;

19