Scriitori romani in exil

PAUL GOMA
(1935-2020)

Paul Goma s-a născut în Basarabia, în 1935, la Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României,
ca al doilea fiu al unei familii de învățători români, deci de la bun început a avut parte de o
educație aleasă și a fost predestinat succesului. Ajungând la maturitate, acesta nu va uita de
unde pornesc rădăcinile sale și va scrie romanul ”Din calidor”, o memorie vie a copilăriei sale.
”Din calidor”, o istorie sensibilizantă despre copilăria autorului în Basarabia.
Dar istoria este cea care dă tonul, care impune limite și restricții. În 1939, când a fost semnat
pactul diabolic Molotov-Ribbentrop și Basarabia a căzut în capcana amenințării roșii, familia
Goma a luat drumul pribegiei, evadând dincolo de cortina de fier, în România. Se spune că
Dumnezeu îi încearcă pe fiii săi preaiubiți, punându-le în cale dificultăți, adeseori
insurmontabile. În cazul lui Paul Goma, această iubire infinită s-a materializat într-o continuă
luptă cu regimul ideologic al acelor vremi: comunismul. În mai 1952, elev în clasa a zecea a
liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și arestat pentru opt
zile, fiind exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse cauza unor persoane
anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism.

(Paul Goma, fotografiat pentru dosarul Securității, ca element periculos în comunism)

Cu toate acestea, a perserverat și a reușit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe
care l-a absolvit în iunie 1953. Anul 1954 l-a prins în febra admiterii în mediul academic
superior, Goma înmatriculându-se la Universitatea din București, specialitatea filologie română,
și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar l-a ales
pe ultimul.
Ostentativ, regimul de atunci l-a admis în rândurile sale, în speranța unei autocorecții forțate,
dar după înfrângerea Revoluției Maghiare din 1956, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul
Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru al Uniunii Tineretului Muncitoresc,
după care, în toamna aceluiași an a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de
manifestație ostilă”. Lungul său periplu a luat turnura a doi ani de închisoare, în temnițele cele
mai de temut: Jilava și Gherla. Starea de nelibertate îl obligă pe om la inventivitate, la găsirea
unor soluţii indirecte.
În activitatea sa literară s-a resimțit o ură vădită împotriva nedreptăților acelei perioade, astfel
încât în 1971, a fost propus pentru a fi exclus din Partidul Comunist Român, în care se
înscrisese în august 1968. Cauza era romanul „Ostinato”, amplu cenzurat în România, dar care
fusese publicat integral în Germania Federală. Autorul afirma: ”starea de nelibertate îl obligă pe
om la inventivitate, la găsirea unor soluţii indirecte”, astfel că Goma a ajuns și la cele mai
importante stații radio, de unde a vociferat ideile sale principale. La Radio Europa Liberă
fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma ”Ușa noastră, cea de toate zilele”, iar în 1977 la
același radio reușește să trimită o scrisoare deschisă, în care cerea guvernului României
respectarea drepturilor omului în România, pentru care a fost urmărit, arestat și maltratat de
Securitate.
Deși scriitorul era tutelat în acea perioadă de organizația Amnesty International, repercusiunile
nu s-au lăsat prea mult așteptate. La 20 noiembrie 1977, lui Goma, soției și copilului său le-a
fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din țară. În consecință, aceștia au cerut azil
politic statului francez. Acolo, Paul Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la
București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al
Oamenilor Muncii din România. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac
cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București. Cert
este că Paul Goma reprezintă și o controversă, deoarece se înscrie printre cei care neagă
Holocaustul din spațiul românesc, publicând în 2002 eseul „Săptămâna roșie: 28 iunie – 3 iulie
sau Basarabia și Evreii”, în care descrie „atrocități comise de populația neromână, în special,
întreaga minoritate evreiască în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia
și Bucovina, ca urmare a ultimatumului sovietic din iunie 1940”. A stârnit prin această lucrare un
val de nemulțumiri, în rândul istoricilor, care au catalogat acest eseu drept un pseudo-studiu.
Dincolo de toate aceste dificultăți, de nemulțumirile pe care le-a trezit anumitor demnitari ai
vremii, Paul Goma rămâne un exilat în uitare, un nomad al dreptății, care a pus pe hârtie
chinurile unui popor.