Mecanica Fizica

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!
Formarea profesională a cadrelor didactice

din învăţământul preuniversitar
pentru noi oportunităţi de dezvoltare în carieră
MECANICĂ FIZICĂ
Corneliu Apostol STĂNESCU Simona TALPOŞ
Adrian DAFINEI
Program de conversie profesională la nivel postuniversitar

pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar
Specializarea FIZICĂ
Forma de învăţământ ID - semestrul I
2010
FIZICĂ
Mecanică fizică
Corneliu Apostol STĂNESCU Simona TALPOŞ
Adrian DAFINEI
2010
© 2010 Acest manual a fost elaborat în cadrul "Proiectului pentru Învăţământul
Rural", proiect co-finanţat de către Banca Mondială, Guvernul României
şi comunităţile locale.
Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
ISBN 973-0-04252-7
Introducere
INTRODUCERE
Ştim că adresăm cursul de "Mecanică fizică " unui grup (grupul ţintă) cu
o pregătire iniţială foarte diferită de aceia a unui "auditoriu" tradiţional.
În acelaşi timp, fiind un curs strict scris, respectiv fără participare în sala
de curs şi seminar (fără partea ascultată a lui), unele aspecte "vorbite"
nu pot fi transmise cu uşurinţă. Aceste motive au condus la structurarea
cursului pe trei nivele.
Un prim nivel îşi propune să răspundă exigenţei ca programa să fie
conformă programului facultăţii de fizică (de la Măgurele). Partea
construită la acest nivel nu îţi este de utilitate directă dacă urmează să
te adresezi unor elevi din clase de început în ale fizicii. Dar această
parte este utilă, totuşi, sub două aspecte: îţi asigură o legătură cu
materia care stă la baza predării fizicii şi totodată ţi-ar putea permite să
răspunzi la întrebările unui elev mai curios (sau mai îndrăzneţ). De fapt
acest mod arată calea ce ar trebui căutată pentru a putea răspunde
unor exigenţe ce îţi depăşesc necesarul imediat. Sub acest aspect,
cursul se înscrie în modul de prezentare "mecanică vectorială", cu
unele subcapitole şi chiar cu unele deduceri mai speciale, "cedate"
capitolelor de mecanică analitică sau de electrodinamică.
Un al doilea nivel conţine câteva "pachete" în care lucrurile

(cunoştinţele) sunt expuse mai aproape de cum ar putea fi ele predate
unor elevi. Cursul nu a putut să se axeze numai pe acest mod de
prezentare cel puţin din motivele expuse anterior. Am încercat în acest
mod şi unele exprimări mai moderne, mai la zi, inclusiv ale unor
cunoştinţe de bază care au rămas câte odată prea istorice. Pentru
cursanţii care vor dori să aleagă acest curs, sub conducerea celor care
l-au redactat, există pregătită o dezvoltare a acestui mod precum şi un
pachet de posibile lucrări practice foarte la îndemâna profesorului de
fizică. Aceste lucrări practice sunt gândite astfel încât să poată fi
realizate doar cu puţină iniţiativă, ceva entuziasm şi mijloace (materiale)
care se găsesc în apropierea noastră. Modulul de "mecanică" permite
din fericire acest lucru, care fără îndoială nu este la îndemâna
modulului de „ fizică nucleară"! Din acest punct de vedere apropierea
de cursant a mecanicii este mai mare, mai tot ce ne înconjoară la o
primă percepţie, fiind "mecanică". (Dar nu numai mecanică). Varietatea
de întrebări şi varietatea de probleme pe care o permite mecanica,
precum şi multe din răspunsuri, pot face din această ramură şcolară o
activitate prietenoasă. Prin caracterul intuitiv şi uşor de vizualizat, de
perceput, poate fi într-adevăr prietenoasă.
Un al treilea nivel a stat la baza redactării foarte detaliate a câtorva din

problemele propuse. Ştiind că "problemele" pun de regulă probleme şi
celor care rezolvă problemele şi celor care trebuie să convingă prin
soluţiile propuse, s-a încercat un fel de lecţie de rezolvare, poate unora
potrivită, poate altora departe de metoda pe care ar folosi-o. Oricum
acest mod ţi-ar putea da unele sugestii. Şi acest mod merită o
dezvoltare mai amplă prin participarea la activitatea propusă de curs. În
acest mod au fost introduse unele detalii care sunt legate de expunerea
orală a materialelor.
i
Introducere
Chiar dacă apar în mică măsură, cu ponderea posibilă a dezvoltării
materialului, am dorit să sugerăm o grijă pentru pronunţia unor noţiuni
sau nume proprii, o anume metodă de citire a unor expresii sau relaţii
etc. Chiar dacă unora pot părea "în plus", am încercat în absenţa
cursului vorbit şi ascultat, doar să sugerăm că şi la exprimarea celor
predate pot să apară probleme speciale. Dacă ai fost conştientizat, mai
departe poţi face apel la mentorul tău sau la un coleg mai vechi în
domeniu dar şi la informarea modernă prin "internet" sau prin
suporturile electronice ori digitale care îţi sunt la îndemână (casete
video ori audio, CD-uri, DVD-uri etc.).
Noi am încercat să te avizăm şi sub acest aspect. În paralel, ţi-au fost

sugerate unele date din istoria fizicii sau a descoperirilor respective. În
funcţie de auditoriu, accentuarea unor aspecte istorice (amplificate de
cel care predă) ar putea să capteze mai uşor atenţia unor elevi obişnuiţi
mai mult cu disciplinele umaniste.
Poate că unele din cele introduse în curs meritau să fie în cantitate

dublă ori triplă, dar cine s-ar mai fi apropiat de un curs cu un număr de
pagini triplu?
Pentru a da un aspect mai prietenos (mai simpatic), mai puţin

descurajant textului principal, au fost adăugate unele figuri pe banda
laterală, (marginea exterioară a paginii ). Această margine albă este
destinată, în principal, unor notiţelor şi observaţiilor tale şi le poţi face în
tot timpul parcurgerii modulului. Ca un îndemn la aceste însemnări
rapide, autorii au adăugat şi ei unele comentarii, sublinieri etc. De
asemenea au fost adăugate sau reluate unele desene care ar putea
deveni un fel de reflexe în modul cum trebuie făcute. Şi, pentru
decorarea textului au fost folosite tot figuri, desene, micşorate, preluate
din textul principal.
Spaţiile albe lăsate după întrebări şi după problemele propuse sunt

destinate rezolvării pe loc, soluţionării imediate a respectivei probleme.
Totuşi, atunci când o rezolvare ar fi putut ocupa o pagină sau chiar 2-3,
nu am mai lăsat locuri libere, pe măsură, ci te îndemnăm să apelezi la o
ciornă, alăturată.
De altfel dimensiunea spaţiilor însoţitoare unui răspuns este proiectată

pentru un scriitor care foloseşte „un font” obişnuit, şi guma şi un creion
de 0.5!!!. Cine se ştie că are un scris mare, cu un „zoom” exagerat, nu
va avea un reper corect în ceea ce priveşte amploarea unei rezolvări.
Dimensiunea acestor spaţii sau în alte sisteme indicaţia numărului de
cuvinte este o informaţie despre... cât de mult ar trebui să te „întinzi”.
Dar, fiind la fizică, un desen ori nişte calcule pe o foaie alăturată
reprezintă cel mai bun mod de a te apropia de învăţarea unui curs de
fizică.
Fiecare unitate de învăţare are o aceeaşi structură. La început sunt

prezentate (pe scurt) principalele obiective ale sale. La finalul
parcurgerii (studierii) unităţii de învăţare poţi să încerci să vezi dacă ţi-ai
atins obiectivele. Cele cuprinse în această casetă reprezintă puţin din
cele din textul principal. Imediat urmează o tablă de materii locală, a
unităţii de învăţare, modulul având şi o tablă de materii generală. În
fiecare unitate de învăţare vei găsi 1-2 teste de autoevaluare care îţi
ii
Introducere
permit să ai un control (un autocontrol) al nivelului intermediar de
percepere. Răspunsurile la aceste întrebări le găseşti în cadrul fiecărei
unităţi de învăţare împreună cu trimeteri la text, adică unde ar mai
trebui insistat.
Acelaşi mod de abordare există pentru problemele propuse. În cadrul

unităţii de învăţare găseşti 1-2 probleme rezolvate pe care le poţi lua ca
lecţii de soluţionare. Pentru cei mai avizaţi aceste rezolvări mai lungi
poate vor părea plicticoase, dar am dorit ca cititorul mediu pregătit să
aibă nu numai răspunsul dar şi unele detalii. Să nu uităm că este un
mod de învăţare lipsit de contactul faţă în faţă profesor-elev/student.
Adică lipsit de toate informaţiile care se transmit prin viu grai.
Fiecare unitate de învăţare are în cuprinsul său nişte sugestii de lucrări

practice, la care
ne-am gândit că le poţi realiza pentru tine şi viitorii tăi elevi, cu mijloace
„locale”. Suntem siguri că de la caz la caz poţi mult mai mult. Dacă
doreşti să faci mai mult în această direcţie, tutorele, poate să te
îndrume. Avantajul mecanicii şcolare este că poate fi asociată cu
fenomene şi întâmplări de zi cu zi şi astfel poate aduce elevul mai
repede, aproape de fizică.
Bibliografia recomandată, cu paginaţia asociată fiecărei unităţi de

învăţare, este numai în limba română. Sunt cărţi şi manuale relativ
răspândite în bibliotecile şcolare sau pe la cei mai vechi în acest
domeniu.
Formulele mai ample precum şi demonstraţiile mai lungi, sunt puse într-
un spaţiu (de)marcat. Acestea le poţi „sări”, omite la o primă parcurgere
a textului, dar îţi recomandăm să le asimilezi mai târziu la o a doua
parcurgere a textului, a unităţii de învăţare, dacă faci această
parcurgere! Altfel, un profesor „înghesuit” de întrebările elevilor mai
silitori, mai curioşi ori chiar răutăcioşi va fi, uneori, în dificultate. Desigur
că accentuarea acestei pregătiri nu se face doar prin citirea textului
unităţii de învăţare ci şi prin nişte ani de exercitare a aceste discipline.
Fiecare unitate de învăţare are o probă de verificare în relaţia cu

tutorele. Punctajul asociat problemelor sau întrebărilor este o bună
orientare a ponderii lor în tema respectivă. Am mers pe ideea de nota
10 cu un punct din oficiu, pentru că acesta este sistemul cu care
suntem cel mai mult obişnuiţi. Modulul este conceput, ca toate modulele
din acest pachet, independent. În cadrul modulului, am încercat şi o
evoluţie cantitativă de la unitate de învăţare la unitate de învăţare, ele
fiind oarecum în progresie aritmetică.
Avantajul modulului Mecanică Fizică este că se situează la începutul

studiului, dar fiind la fizică, este greu să ne lipsim de puţină algebră,
puţină geometrie, puţină trigonometrie sau chiar puţină analiză
matematică. Aceste noţiuni le regăseşti în celelalte module, dar şi în
manualele şcolare mai vechi (sau mai noi). Există (cel puţin) o unitate
de învăţare mai dificilă. Ca şi în cazul formulelor mai ample, poate fi
evitată la o primă parcurgere. Am încercat în cadrul unităţii de învăţare
o buclă: prezentarea unei idei, deduceri asociate şi revenirea la ideea
iniţială. Nu de fiecare dată s-a putut sau s-ar fi potrivit.
iii
Introducere
Şi mai intervine dimensiunea pe care ar fi putut-o lua modulul scris.
Dacă tot ce am fi dorit să-ţi transmitem ar fi fost pus în pagină, am fi
ajuns la, poate, 3-400 de pagini. Utile. Dar cine s-ar mai fi apropiat de
un curs de 400 de pagini
Forma de evaluare este de Examen. Tutorele va evalua activitatea din
întregul semestru, luând în considerare răspunsurile la testele de
evaluare propuse la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare. De asemenea,
la sfârşitul semestrului, vei prezenta un proiect pe care-l vei construi pe
o temă propusă de tutore. Lucrările de verificare de la sfârşitul fiecărei
unităţi sunt concepute astfel încât răspunsurile să constituie proiecte
care să îţi aparţină şi care se vor regăsi în proiectul final. În aprecierea
finală a activităţii, activitatea din timpul semestrului şi calitatea
proiectului, vor contribui în proporţii egale. Absolvirea acestui modul îţi
va aduce 6 credite.
Cursul conţine şapte Unităţi de învăţare . Fiecare Unitate de

învăţare are scopuri definite la început în cadrul Obiectivelor unităţii. Ţi
se spune ce competenţe se aşteaptă să capeţi prin parcurgerea fiecărei
Unităţi.
Această pictogramă marchează competenţele pe

care trebuie să la capeţi.
Încadrarea laterală a unor porţiuni de text sau de calcule, indică un grad
sporit, dar nu de neînţeles, de dificultate, fără de care înţelegerea
unitară a temei nu este posibilă.
Pagina este prevăzută cu o manşetă albă, în care cel mai adesea este
plasată o pictogramă sugestivă pentru subiectul tratat, sau vei găsi o
adnotare a autorilor, conţinând o precizare, o definiţie sau o
generalizare a problemei tratate. Nu te sfii, ca în această manşetă să
treci propriile-ţi adnotări, care să conţină demonstraţii, întrebări, obiecţii.
Acestea vor constitui pretextul contactului permanent cu tutorele.
La sfârşitul fiecărei Unităţi de învăţare ai teste de verificare, uşoare

dacă ai citit cu atenţie întregul capitol.
Pictograma alăturată este plasată în dreptul testului de verificare.

Fiecare test are răspunsuri corecte. Dacă răspunsurile tale nu coincid
cu acestea, trebuie să reciteşti întregul capitol, sau numai paragrafele
indicate de autor. La sfârşitul fiecărei. Unităţi ţi se propune o lucrare de
verificare, pentru care nu ai răspunsuri, deoarece trebuie să la găseşti
singur. După ce le-ai găsit şi eşti sigur de ele, trimite-le tutorelui pentru
verificare.
În zona Lucrării de verificare o să întâlneşti o pictogramă cu semnul

scrisorii electronice. Fiecare Unitate de învăţare se încheie cu o
Bibliografie, pe care o considerăm suficientă pentru obiectivele
propuse. Pentru lămuriri suplimentare, ca şi pentru dorinţa de a elucida
probleme care depăşesc cadru cursului, ne va face plăcere să oferim
consultaţii, dacă vom fi solicitaţi la adresele :
"Cornel Stănescu" apocas@yahoo.com,
"Talpos Simona" stalpos@yahoo.com,
„Adrian Dafinei” asdafinei@yahoo.com
iv
Bibliografie
Bibliografie generală
1.A. P. Hristev, Curs de Mecanică Fizică şi Acustică, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981 (paginaţia corespunde ediţiei a II-a)
2.A. P. Hristev, V. Fălie, D. Mande, Fizica, Manual pentru clasa a IX-a,

Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984
3.***, Probleme de Fizică pentru clasele IX-X, Ed. Didactică şi

Pedagogică, 1983
4. David J.McGill, Wilton W.King, Engineering MECHANICS, an
Introduction to Dynamics, PWS Engineering, Boston
5.Frank S. Crawford, Waves, BerkeleyPhysics Course, McGraw, Hill
6. Raymond Serway, Physics for Scientist and Engineers, Saunders
Golden Sunburst Series
7. OHanian, Physics, Norton Company
8. http://www.referat.ro/referate/fizica/
v
Cuprins
Cuprins
CINEMATICA 1
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1- Cinematica 2
1.2. Scalari şi vectori 2
1.3. Sistem de referinţă 6
1.4. Ecuaţia de mişcare 8
1.5. Viteza 9
1.6. Problemă rezolvată 13
1.7. Test de autoevaluare 1.1 14
1.8. Lucrare practică 15
1.9. Răspunsuri la testul de autoevaluare 15
1.10. Lucrare de verificare 1 16
1.11. Termeni şi expresii cheie. Formule cheie 17
1.12. Bibliografie 18
MIŞCAREA CURBILINIE 19
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 20
2.2. Acceleraţia 20
2.4. Mişcarea circulară 25
2.4.1 Mişcarea circulară uniformă 25
2.4.2. Mişcarea circulară neuniformă 26
2.6. Produsul scalar şi produsul vectorial 30
2.7. Derivata unui vector. Formulele Poisson 31
2.8. Pendulul conic 32
2.8.1. Problemă rezolvată 33
2.9. Aruncarea pe oblică 33
2.9.1. Probleme rezolvate 35
2.10. Cinematica solidului rigid 36
2.10.1.Translaţia şi rotaţia 37
2.10.2.Distribuţia vitezelor 37
2.13. Răspunsuri la testele de autoevaluare 41
PRINCIPIILE DINAMICII 45
3.2. Principiul I al dinamicii 46
3.3. Principiul II al dinamicii 49
3.4. Principul III al dinamicii 52
3.4.1. Problema rezolvată 1 53
3.5. Forţe de frecare 57
3.11. Termeni şi expresii cheie. Formule cheie. 70
vi
Cuprins
DINAMICA 71
4.1 Obiectivele unităţii de învăţare numărul 4 72
4.2 Teorema impulsului 72
4.3 Teorema momentului cinetic 73
4.4 Teorema energiei cinetice 75
4.5 Conservarea energiei mecanice 78
4.6 Sistemul mecanic 79
4.6.1 Dinamica sistemului mecanic 80
4.7 Test de autoevaluare 4.1 84
4.8 Ciocniri 85
4.9 Sistem cu masă variabilă 88
4.11 Lucrare practică 90
4.12 Răspunsuri la testele de evaluare 91
4.13 Termeni şi expresii cheie. Formule cheie 92
4.14 Lucrare de verificare 4 94
4.15 Bibliografie 94
SOLIDUL RIGID 95
5.1 Obiectivele unităţii de învăţare 5 96
5.2 Mişcarea plan-paralelă 96
5.3 Mişcarea elicoidală 98
5.4 Dinamica solidului rigid 99
5.4.1 Energia cinetică de rotaţie 99
5.4.2 Momentul de inerţie 100
5.5 Problemă rezolvată 101
5.6 Exemple de calcul al momentelor de inerţie 109
5.7 Test de autoevaluare 5.1. 115
5.8 Lucrări de laborator 116
5.9 Răspunsuri la testul de autoevaluare 117
ATRACŢIA GRAVITAŢIONALĂ 121

6.2 Forţa Coriolis şi rotaţia Pământului 122
6.2.1 Căderea corpurilor şi forţa Coriolis. Devierea spre est 125
6.3 Legea atracţiei gravitaţionale 129
6.3.1 Firul cu plumb 134
6.4 Interacţiuni. Introducere 138
6.4.1 Câmpul de forţe 139
6.4.2 Intensitatea câmpului 139
6.4.3 Câmpul gravific. 139
6.4.4 Masa gravifică, masa inerţială 140
6.4.5 Forţa masică 140
6.5 Statica 141
6.5.1 Compunerea forţelor paralele 142
6.5.2 Problemă rezolvată 142
6.6 Mişcarea pe planul înclinat 144
6.7 Sisteme echivalente de forţe 146
6.8 Mecanică relativistă 148
vii
Cuprins
6.9 Transformările lui Lorentz 150
6.9.1 Consecinţe ale transformărilor lui Lorentz: 153
6.10 Elemente de dinamică relativistă 154
6.12 Lucrări practice 156
OSCILAŢII, UNDE, ACUSTICĂ 161

7.1. Obiectivele unităţii de învăţare 7 Oscilaţii. Unde. Acustică 162
7.2. Oscilatori. Oscilaţii armonice simple 162
7.2.1. Descrierea oscilaţiilor 162
7.2.2. Mişcarea armonică simplă 168
7.2.3. Mişcarea armonică 171
7.2.4. Exerciţii 174
7.3. Oscilaţii amortizate 176
7.4. Oscilaţii forţate sau oscilaţii întreţinute 178
7.5. Rezonanţa 180
7.6. Compunerea oscilaţiilor armonice. 181
7.6.1. Test de autoevaluare 7.1 184
7.6.2. Lucrare practică 185
7.7. Unde elastice 186
7.7.1. Unda plană progresivă neatenuată 188
7.7.2. Deformaţia solidelor produsă de unde 189
7.8. Ecuaţia undelor 191
7.8.1. Viteza undelor în solide 192
7.8.2. Densitatea şi fluxul de energie al undelor 193
7.9. Interferenţa 195
7.9.1. Dispersia. Viteza de grup 197
7.10. Absorbţia undelor 198
7.11. Acustica 199
7.12. Coarda vibrantă 200
7.13. Tuburi sonore 202
7.13.1.Nivelul sonor 203
7.13.2.Intensitatea sunetului 204
7.13.3.Testul de autoevaluare 7.2 211
viii
Cinematica
Unitatea de învăţare 1
.CINEMATICA
Cuprins Pagina
1. 1.CINEMATICA 1
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1- Cinematica 2
1.2. Scalari şi vectori 2
1.3. Sistem de referinţă 6
1.4. Ecuaţia de mişcare 8
1.5. Viteza 9
1.9. Răspunsuri la testul de autoevaluare 1.1 15
Gândeşte-te cum se mişcă automobilul urmărit faţă de marginile şoselei; gândeşte-te

şi la mişcarea maşinii poliţiei. Gândeşte-te cum se mişcă cele două maşini una faţă
de alta. Gândeşte-te şi la felul în care se mişcă omul şi la modul în care se mişcă
umbra acestuia.
1
Cinematica
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1- Cinematica
Când vei termina de studiat acest capitol vei fi capabil :
să descrii o mişcare uniformă folosind limbajul adecvat
să defineşti viteza medie
să ştii ce este viteza momentană
să defineşti mişcarea accelerată
să poţi face măsurările necesare şi să calculezi viteza

medie a unui vehicul.
1.2. Scalari şi vectori

În practică (şi în fizică, desigur) se constată că unele noţiuni sau unele
efecte nu sunt suficient caracterizate prin "mărimea" mărimilor
respective. Este cazul cel mai evident al vitezei. Este important cât de
repede se mişcă un autoturism, dar nu ne este indiferent dacă vine spre
tine sau se îndepărtează. La fel cum nu este indiferent dacă vine direct
spre tine sau va trece pe alături.
Te va interesa deci - pentru o caracterizare completă a unor mărimi - şi

direcţia, dar şi sensul său (al vitezei în exemplificarea de mai sus).
Acest fel de mărimi fizice, caracterizabile neapărat prin modul (fără
modul restul discuţiei dispare, un vector zero nu are nici direcţie, nici
sens) dar şi prin direcţie şi prin sens, şi câteodată şi prin punctul de
aplicaţie, sunt mărimi vectoriale.
Scalarii sunt mărimi perfect caracterizate printr-un singur număr

– valoarea lor
Vectorii sunt mărimi fizice care sunt caracterizate prin modul
direcţie şi sens. Uneori descrierea presupune cunoaşterea
punctului de aplicaţie al vectorului
În fizica şcolară vectorii la care punctul de aplicaţie este important am

putea spune că nu apar. Totuşi greutatea este prin excelenţă un vector
2
Cinematica
care se aplică în centrul de greutate chiar dacă în mai toate
problemele este perfect reprezentat ca un vector alunecător. Vectorul
alunecător
Un vector alunecător este vector care poate fi aşezat oriunde pe poate
dreapta lui suport (dar nu pe o dreaptă paralelă cu aceasta - o aluneca pe
dreaptă translatată) fără a modifica efectul său. Greutatea este din dreapta lui
acest punct de vedere un perfect vector alunecător pentru problemele suport
din şcoală. Însă greutatea se aplică în acelaşi punct şi dacă rotim dar nu pe o
corpul, şi anume în centrul său de greutate, invariant pentru o dreaptă
anumită geometrie a corpului. paralelă cu
aceasta
Dar cel mai frecvent vector cu punct de aplicaţie, chiar dacă trece
nebăgat în seamă, este vectorul de poziţie, a cărui origine porneşte
din originea axelor alese.
În oricare domeniu de activitate există un „jargon specific”. Cuvintele

pot avea înţelesuri speciale. Scrierea este una dintre „sculele” cele mai

importante pentru meseria de profesor. Să nu pierzi niciodată din
vedere proprietatea cuvintelor pe care le foloseşti când vorbeşti sau
scrii.
V
Vector
În şcoala românească vectorii se notează cu săgetă superioară. Merită
Pentru
"un răgaz" pentru acest detaliu, care creşte eleganţa exprimării dar şi
caracterizare
impune o anumită ţinută. Pe de altă parte o simplă liniuţă deasupra
- Modul
înseamnă altceva, valoarea medie.
- Direcţie
- Sens
Pentru a evita multe confuzii dar şi din observaţia că prescurtările sunt
- Punct de
adeseori sursele unei învăţări mai dificile, am folosit indicii explicativi
aplicaţie
exprimaţi complet. Acolo unde am considerat util – dar neapărat numai
acolo – am pus paranteze însoţite de indicii explicativi, de exemplu
(v2) mediu sau altceva.
Adeseori în aceeaşi expunere sau în aceeaşi rezolvare apare T,

tensiunea în fir şi T, perioada de oscilaţie, dar poţi nota, fără jenă,
M
T tensiune respectiv T perioadă , aceasta pentru a nu strica unele notaţii
tradiţionale şi sugestive de altfel. Situaţii asemănătoare , care trebuie
semnalate pentru a elimina confuzia sunt numeroase. De exemplu L
Valoare
pentru lucru mecanic şi L pentru modulul vectorului moment cinetic, L medie
grecească rho ρ ; viteza luminii, căldura specifică şi viteza sunetului se
etc. (Densitatea şi rezistivitatea, sunt ambele notate de regulă cu litera
notează toate cu c, etc.) De regulă se acordă prioritate notaţiei proprii

capitolului respectiv iar celelalte mărimi se notează diferit ori cu indicii
explicativi până la eliminarea oricărei confuzii. Asigură-te
de fiecare
Abuzul de "o aceiaşi literă" repetată pentru diferite mărimi poate fi şi cu dată că ai
efecte negative. Trebuie o măsură, un echilibru. Chiar dacă ar putea fi clarificat
un "conflict" cu alte stiluri, stilul ermetic sau grăbit nu este pentru acest notaţiile
nivel de pregătire, încă! Scrierea cu calculatorul, în "office" aduce acest până la
stil, lax şi imprecis, foarte la îndemână. eliminarea
oricărei
În textele tipărite se foloseşte adesea litera îngroşată (bold, al din) confuzii
pentru vectori, dar acest mod este în mod evident un handicap pentru
scrierea cu creta pe tablă (şi la fel pentru cel care transcrie şi îşi ia
notiţe). Pentru eleganţa demonstraţiilor sau rezolvărilor, pentru
3
Cinematica
consecvenţă şi coerenţă, este preferabil ca şi pe figuri mărimile
vectoriale să fie desenate ca vectori. Astfel mărimile vectoriale vor fi
mai bine ancorate în cunoştinţele elevilor.
Mărimile scalare le operezi cu regulile de calcul algebric. Cu vectorii
lucrurile sunt un pic mai complicate. Îţi reamintesc că – de exemplu –
pentru vectori ai trei tipuri de înmulţiri.
 Înmulţirea cu un scalar – operaţie în care rezultatul multiplicării
vectorului v (care are modulul v )cu scalarul λ produce un vector

cu aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu vectorul multiplicat dar cu
modulul multiplicat.
v ⋅λ = v ⋅λ

( 1.1)
 Înmulţirea scalară a doi vectori – operaţie care la aplicarea între

vectorii v 1 şi v 2 ale căror direcţii fac unghiul θ produce un scalar
a cărui valoare este
v 1 ⋅ v 2 = v 1 ⋅ v 2 ⋅ cos θ ( 1.2)
 Înmulţirea vectorială a doi vectori - operaţie care la aplicarea
între vectorii v 1 şi v 2 având acelaşi punct de aplicaţie, ale căror
direcţii fac unghiul θ , produce un vector perpendicular pe planul
vectorilor înmulţiţi, cu sensul dat de regula burghiului drept şi cu
modulul
v 1 × v 2 = v 1 ⋅ v 2 ⋅ sinθ ( 1.3)
Regula burghiului drept

Roteşte primul vector din produs către al doilea vector
din produs pe drumul cel mai scurt. Sensul de
deplasare al unui burghiu obişnuit (sau şurub
obişnuit) rotit în acelaşi sens este sensul vectorului
produs vectorial
Produsul vectorial, acolo unde se poate aplica este un mod de tratare

foarte util, foarte "puternic". Pentru că oferă în formule răspunsul
referitor nu numai la mărimea cerută dar şi la direcţie şi sens. Dacă
"locul" o permite acest mod de învăţare poate fi util şi mai departe.
Produsul vectorial a fost definit de matematicieni pentru aşezarea
"coadă-coadă" a vectorilor. Pentru fizician este ceva mai comod
deoarece sensul de rotaţie pe care l-ar provoca forţa din momentul
forţei (prin momentul forţei) coincide chiar cu sensul produsului
vectorial. Sub acest aspect şi profitând de această "facilitate" produsul
vectorial poate fi mai uşor asimilat.
M = r ×F =b×F
 ฀ ฀ ฀ ฀
( 1.49
Totuşi, măcar la un moment dat, definiţia adevărată – integrală –

trebuie enunţată. Este cazul cu orice noţiune pe care o introducem şi o
folosim în formă prescurtată.
4
Cinematica
Elevul nu trebuie să rămână pentru mai târziu cu un izvor de confuzii. Şi
nici să creadă că a fost înşelat de cel care l-a instruit. Cu riscul să nu
înţeleagă imediat el trebuie să "audă" adevărata exprimare, desigur la
nivelul său sau cât mai pe limba lui.
Ia ca pildă momentul forţei – cauza rotirii volanului de automobil. Pentru
M = F ⋅ r ⋅ sinα
această situaţie produsul vectorial se defineşte ca acel vector de modul
de direcţie perpendiculară pe planul definit de vectorii r (vectorul de

poziţie al punctului de aplicaţie al forţe) şi forţa F (două drepte definesc
un plan) şi de sens dat de sensul de înaintare al şurubului (sau
burghiului) drept dacă rotim primul vector peste al doilea, pe drumul cel
mai scurt. Drumul cel mai scurt se referă la unghiul mai mic de 180
grade dintre vectori. Urmăreşte ilustrarea produsului vectorial din figura
de mai jos
Figura 1.1
Produsul vectorial este anticomutativ
A × B = −B × A ( 1.5)
Primul pest e al doi lea, se referă la ordinea în care sunt scrişi în

formula vectorială. Primul peste al doilea arată că altfel s-ar schimba
sensul vectorului produsul vectorial. Produsul vectorial este
anticomutativ şi deci este important să păstrăm şi în exprimarea orală
ordinea factorilor: momentul forţei este produsul (vectorial) dintre braţ
şi forţă.
5
Cinematica
Burghiu dr ept sau şurub drept se înşurubează la rotirea spre

dreapta. Este şurubul normal. Există şi burghiu st âng sau şurub
stâng care avansează la rotirea spre stânga. Caută un pix sau un
stilou şi înşurubează-i capacul . Obiectul tău este aproape sigur un
şurub drept
Burghiul stâng este mai rar, dar se întâlneşte în trusele pentru

extragerea şuruburilor rupte. Şurubul stâng este ceva mai răspândit, şi
poate fi exemplificat la întinzătoarele de la plasa de volei sau de tenis
dar şi ca piesă utilă în gospodărie. Dar cel mai sigur mod de exersare a
rotaţiei în sensul "drept” este permis de tirbuşon. Tirbuşonul stâng nu
există decât doar ca şotie.
În zilele noastre robinetul care era sursa principală de rotaţii drepte a
cam dispărut, dar a apărut butelia de apă minerală care poate fi iar o
sursă de a exersa rotaţia dreaptă. O definiţie lungă dar cu anumită
morală a ei. Permite implementarea unui mod riguros de exprimare sau
cel puţin mai atent.
Uite, că mai pot fi şi capcane!
1.3. Sistem de referinţă
Cinematica studiază mişcarea în spaţiu şi timp, abstracţie făcând de

cauzele mişcării. Deplasarea unui corp are loc în raport cu alte corpuri.
Fără aceste alte corpuri nu se poate vorbi de deplasare, care este
întotdeauna relativă. Nu se poate vorbi de poziţie într-un spaţiu absolut,
independent de corpurile aflate în el, ci numai de poziţie faţă de alte
corpuri. Corpul, care se consideră prin convenţie fix şi faţă de care se
studiază deplasarea altor corpuri, se numeşte corp de referinţă, de
exemplu, Pământul sau Soarele.
În figura 1.2 poţi observa mişcarea Pământului într-un sistem de
referinţă legat de Soare.
Figura 1.2
De corpul de referinţă este legat rigid un sistem de coordonate, de
exemplu, un sistem cartezian (ortogonal) de trei axe.
Punctul P din camera figurată în imaginea 1.3 are poziţia determinată
de cele trei coordonate carteziene ale sale.
6
Cinematica
Figura 1.3
Bornele unei şosele reprezintă un sistem de referinţă cu o singură
dimensiune. legat de Pământ .
Reţine că am imaginat un sistem în care putem analiza mişcarea
Pământului dar că pentru mişcarea automobilelor am considerat un
sistem de referinţă pentru care Pământul este referenţialul fix.
Figura 1.4
Sistemul de coordonate pentru măsurarea poziţiei şi ceasornicul pentru
măsurarea timpului constituie un sistem de referinţă sau reper.
Referenţial = Sistem de coordonate pentru determinarea

poziţiei + ceasornic pentru măsurarea timpului
7
Cinematica
Mişcarea unei corp arată diferit în sisteme de referinţă diferite, de
exemplu în sistemul de coordonate propriu, adică în sistemul de
coordonate legat rigid de corp, acesta este în repaus. Practic, se alege
întotdeauna un sistem de referinţă astfel încât fenomenul studiat să
arate cât mai simplu.
Din punct de vedere al dinamicii, se evidenţiază o clasă foarte
importantă de sisteme de referinţă, numite inerţiale.
O primă simplificare în studiul mişcării corpurilor materiale este

neglijarea deformării corpului, adică considerarea corpului rigid
(distanţele mutuale dintre părţile corpului sunt presupuse fixe). A doua
simplificare este neglijarea dimensiunilor şi rotaţiilor proprii. Acesta este
punctul material, caracterizat numai prin masa sa.
În cinematică, masa nu interesează, de aceea punctul material devine
mobil, adică un punct geometric în mişcare. Un corp oarecare poate fi
considerat ca un sistem de puncte materiale.
În mişcarea de translaţie, toate punctele corpului se mişcă identic, ca
pe nişte linii paralele între ele, de aceea mişcarea unui singur punct al
corpului caracterizează pe deplin mişcarea întregului corp, indiferent de
dimensiunile acestuia, deci poţi aplica modelul punctului material.
1.4. Ecuaţia de mişcare
Se numeşte traiectorie linia sau curba descrisă de mobil în timpul

mişcării sale, adică locul geometric al punctelor prin care trece mobilul.
Poziţia mobilului la un moment dat t este determinată de coordonatele
sale, de exemplu x, y, z într-un
 sistem de coordonate ortogonal sau
altfel, de vectorul de poziţie r , ale cărui proiecţii (componente) pe axele
Oxyz sunt tocmai coordonatele x, y, z:
r = xi + yj + zk ,
   
( 1.6)
r 2 = x 2 + y 2 + z2 ( 1.7)
  
unde i , j , k sunt versorii axelor - vectori cu direcţia şi sensul axelor şi
de modul unitar
i = j = k = 1.
  
( 1.8)
Conform principiului perfectei localizări, se presupune că punctul

material descrie o traiectorie continuă bine determinată, că în fiecare
moment ocupă pe traiectorie o poziţie bine determinată şi că aceasta
variază continuu în timp. Aceasta înseamnă că coordonatele punctului
material x, y, z sunt funcţii finite, uniforme şi continue de timp:
r = xi + yj + zk = f1 (t )i + f2 (t ) j + f3 (t )k = r (t ) .
       
( 1.9)
Ecuaţia de mai sus se numeşte ecuaţia cinematică a mişcării şi

reprezintă ecuaţia parametrică a traiectoriei, în care parametrul este
timpul. Mişcarea poate fi descrisă de asemenea de relaţia: s=f(t), unde
s este coordonata curbilinie a mobilului, adică lungimea arcului de
traiectorie.
8
Cinematica
1.5. Viteza
Viteza medie pe o porţiune de traiectorie de lungime ∆s, parcursă în

intervalul de timp ∆t, se defineşte prin raportul:
∆s
v =
∆t
. ( 1.10)
Viteza instantanee sau momentană la momentul t se obţine trecând la

limită:
∆s ds 
v = lim = =s,
def
∆t dt
( 1.11)
∆t →0
adică se obţine prin derivarea coordonatei curbilinii s în raport cu timpul.

Dacă pe o traiectorie oarecare se parcurg distanţe egale în intervale de
timp egale, mişcarea se numeşte uniformă pe traiectorie sau curbilinie
uniformă. În figura 1.5 este prezentată mişcarea uniformă a unei maşini
pe un drum cu dealuri şi văi
Figura 1.5
În figura 1.6 este prezentată o mişcare uniformă pe o traiectorie
rectilinie
Figura 1.6
În cazul mişcării uniforme :
⇒ ∫ ds = ∫ vdt ⇒ s(t) = s 0 + v (t − t 0 ) ,
∆s
= const = v =
ds
∆t
( 1.12)
dt
unde s 0 este coordonata la momentul iniţial t 0 .
Acest : (t + t 0 ) reprezintă durata efectivă a respectivei mişcări şi de cele
mai multe ori putem nota cu t.
Fixarea convenabilă a poziţiei unui punct material este legată de o

alegere bună a coordonatelor. Sistemele de coordonate nu sunt
neapărat carteziene, cu trei axe reciproc perpendiculare. Figurile 1.7 şi
sale carteziene (proiecţiile (x, y , z ) ale poziţiei sale pe cele trei axe
1.8 prezintă posibilitatea fixării poziţiei aceluiaşi punct prin coordonatele
9
( )
( )
Cinematica
  
cilindrice (r ,θ , z ) în sistemul cu versorii er , eθ , k

reciproc perpendiculare) care au versorii i , j , k dar şi în coordonate
Figura 1.7
Figura 1.8
Direcţiile axelor de coordonate alese, permit şi urmărirea altor
caracteristici ale mişcării unui punct material. În figura de mai jos este
prezentată traiectoria unei pietre pe care o arunci oblic. În imagine sunt
prezentate de asemenea
 Viteza pietrei (şi pe componente) la diferite momente ale mişcării
 Acceleraţia gravitaţională imprimată de Pământ pietrei în timpul
mişcării
10
Cinematica
Figura 1.9
Figura 1.10
În figura 1.10 este prezentat modul în care - grafic – sunt corelate
poziţia, distanţa parcursă şi viteza unui mobil aflat într-o mişcare
oarecare.
Vectorul deplasare este prin definiţie
∆r = r '−r .
  
( 1.13)

Vectorul viteză medie v se defineşte prin raportul:
 ∆r

v=
∆t
( 1.14)
şi are direcţia vectorului deplasare. La limită, obţii vectorul viteză

instantanee sau momentană:
∆r
 
v = lim = = r .
 def dr 
∆t →0 ∆t
( 1.15)
dt
Vectorul viteză este derivata vectorului de poziţie în raport cu timpul.
11
Cinematica
Vectorul viteză momentană are direcţia tangentei la traiectorie (este
tangent la traiectorie).
Figura 1.11
În desenul de mai sus ţi se sugerează o kinogramă a paşilor pe care îi
faci când studiezi o mişcare
 Alegi sistemul de referinţă pe care îl socoteşti potrivit
 Reprezinţi vectorul de poziţie al poziţiei de plecare şi cel al
poziţiei de sosire.
 Analizezi în ce măsură modulul diferenţei vectorilor de poziţie
coincide cu distanţa parcursă
 Defineşti vitezele utile
Pentru mingea care „ţopăie„ în figura 1.12, deplasarea pe orizontală
este complet diferită de distanţa parcursă.
Figura 1.12
Pentru bila care cade pe verticală reprezentată în figura 1.13 vitezele
determinate la momente diferite diferă între ele. Cu cât distanţa
parcursă este mai mare cu atât viteza are modul mai mare.
Figura 1.13
12
Cinematica
La limită lungimea arcului de curbă ds coincide cu lungimea coardei

subîntinse dr , De exemplu la cerc de raza R:
∆θ ∆θ
∆r
  2R sin
= lim = lim 2 = lim 2 = 1,
dr 2 sin
∆s R∆θ ∆θ
( 1.16)
ds ∆s →0 ∆θ →0 ∆θ → 0
unde ∆θ este unghiul la centru (în radiani) al coardei de lungime

∆θ
2R sin care subîntinde arcul de lungime R∆θ,. Din acest motiv
2

dr
rezultă că derivata , având modulul 1, trebuie să fie un versor notat
 ds
t , şi anume versorul direcţiei tangente la curbă în sensul creşterii
coordonatei s:
 
= 1, =t .
dr dr 
( 1.17)
ds dt
Prin urmare:
 
v = = = vt ,
 dr dr ds 
( 1.18)
dt ds dt
vectorul viteză este tangent la traiectorie şi îndreptat în sensul mişcării.

Viteza pe traiectorie s este componenta vectorului viteză v pe direcţia

tangentei t :
v = vt , unde v = s = ± v .
  
( 1.19)
1.6. Problemă rezolvată
În mişcarea rectilinie direcţia vectorului viteză este fixă. Fie mişcarea

rectilinie uniformă, v = const . Atunci:

⇒ dr = vdt ⇒ r = r0 + ∫ vdt = r0 + v (t − t 0 ) .

v=
 dr     t   
( 1.20)
dt t0
Aceasta este forma vectorială a legii de mişcare rectilinie uniformă. Pe

componente, proiectând ecuaţia vectorială pe axe într-un sistem de
 x = x 0 + v x (t − t 0 ),
coordonate cartezian, avem:
y = y 0 + v y (t − t 0 ),

z = z0 + v z (t − t 0 )
( 1.21)

care reprezintă ecuaţiile cinematice ale mişcării uniforme şi în acelaşi

timp ecuaţiile parametrice ale traiectoriei, o linie dreaptă în spaţiu, sau
în plan, după caz.
13
Cinematica
1.7. Test de autoevaluare 1.1
Răspunde la următoarele întrebări:
1. Ce este punctul material?
2. Cum defineşti traiectoria?
3. Defineşte viteza medie şi viteza momentană.
4. Care este unitatea de măsură a vitezei în SI? Ce unităţi

derivate mai cunoşti?
5.
Pietonul din figură se deplasează rectiliniu uniform . Umbra
capului lui se deplasează rectiliniu uniform? Are umbra lungime
constantă?
Răspunsurile le găseşti la pagina 15
14
Cinematica
1.8. Lucrare practică
Această lucrare o poţi realiza la tine acasă, pe câmp, pe şosea sau
într-un laborator. Scopul ei este să determini viteza medie a unui mobil
(un vehicul, o bicicletă, un tractor, un autobuz etc., un melc!!!).
Prin definiţie viteza medie este spaţiul total parcurs, aşa cum este el
făcut, din bucăţele, împărţit la durata totală a parcursului (la timpul
total).
A. Dacă eşti într-un vehicul, un mod eficient ar fi să te raportezi la

nişte distanţe cunoscute, - cele dintre bornele kilometrice.
B. Atunci viteza medie va fi distanţa parcursă împărţită la timpul
dintre două borne, consecutive sau nu.
C. În cazul când observi mişcarea din afară, - mişcarea melcului de
pildă, poţi alege noi repere. Două linii, doi copaci, Este esenţial
să poţi măsura distanţa dintre repere.
D. Cronometrul poate fi un ceas, un telefon mobil sau chiar un
cronometru.
E. O recomandare ar fi să calculezi viteza atât în metri pe secundă
cât şi în kilometri pe oră.
F. Care crezi că ar fi cea mai potrivită unitate în cazul melcului?
G. Care ar fi modul de a apropia viteza medie de cea instantanee?
1.9. Răspunsuri la testul de autoevaluare 1.1
1. Punctul material este un model utilizat în fizică, atunci când putem

neglija dimensiunile unui corp. Punctul material este un punct (deci
fără dimensiuni) care conţine întreaga masă a corpului
2. Se numeşte traiectorie linia sau curba descrisă de mobil în timpul

mişcării sale
3. Viteza medie pe o porţiune de traiectorie de lungime ∆s, parcursă

∆s
în intervalul de timp ∆t, se defineşte prin raportul: v =
∆t
. Viteza
instantanee sau momentană la momentul t se obţine prin derivarea
coordonatei curbilinii s în raport cu timpul: v = = = s .

def ds
dt
15
Cinematica
C
Coonnttiinnuuaarree
4. Unitatea de măsură în SI a vitezei este ms-1. O unitate de

măsură uzuală este kmh-1. prin derivarea coordonatei
curbilinii s în raport cu timpul. Transformarea dintr-o unitate
în cealaltă se face:
=
1 km 1=
1000m 1 m
.
h 3600s 3, 6 s
= 1 km 1= 1000m 1 m
.
h 3600s 3, 6 s
hstâlp
hstâlp − hom
5. Da. Viteza sa este v om
Nu. Lungimea umbrei creşte uniform după regula

l= v om ⋅ t
hom
hstâlp − hom
1.10. Lucrare de verificare 1

Rezolvă cerinţele de mai jos şi trimite tutorelui rezultatele pe care le
consideri corecte.
1. Pornind de la acceleraţia constantă, găseşte :

Legea de mişcare x = x(t); (1 punct)
Legea vitezei v = v(t) ; (1 punct)
Prin particularizare legea pentru mişcarea uniformă. (1 punct)
2. Un mobil, pornind fără viteză iniţială, parcurge in prima

secundă 1m, in a doua secundă 2m, … , în a n-a secundă parcurge n
metri. Este această mişcare uniform accelerată? (3 puncte)
3. Efectuează lucrarea practică. Redactează – folosind un

program de editare de texte – un protocol al lucrării tale în care
prezintă rezultatele măsurătorilor şi calculele asociate . (3 puncte)
Notă: Se va acorda un punct din oficiu

Total 10 puncte
16
Cinematica
1.11. Termeni şi expresii cheie. Formule cheie
Termeni şi expresii cheie
 Mărimi scalare;mărimi vectoriale;

 Sistem de referinţă;
 Solid rigid;punct material;
 Traiectorie;
 Ecuaţie de mişcare;
 Viteză medie; viteză momentană;
Formule cheie
 Produsul scalar a doi vectori v 1 ⋅ v 2 = v 1 ⋅ v 2 ⋅ cos θ ;
 Produsul vectorial a doi vectori v1 × v 2

v 1 × v 2 = v 1 ⋅ v 2 ⋅ sinθ ;
 Vectorul deplasare ∆r = r '−r ;
  
 ∆r

 Vectorul viteză medie v =
∆t
;
∆r dr
 
 Vectorul viteză momentană v = lim = = r ;
 def 
∆t →0 ∆t dt
17
Cinematica
1.12. Bibliografie
1.A. P. Hristev, Curs de Mecanică Fizică şi Acustică, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 (paginaţia corespunde ediţiei a II-a),
pag. 9-15
2. A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a

IX-a, Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 5-9
3. ***, Probleme de Fizică pentru clasele IX-X, Ed. Didactică şi

Pedagogică, 1983, pag. 3-4, 9-13
18
Mişcarea curbilinie
2. MIŞCAREA CURBILINIE
Cuprins Pagina
MIŞCAREA CURBILINIE 19
2.1. Obiectivele unită ii de învă are 2 20
2.2. Accelera ia 20
2.4. Mişcarea circulară 25
2.4.1 Mişcarea circulară uniformă 25
2.4.2. Mişcarea circulară neuniformă 26
2.6. Produsul scalar şi produsul vectorial 30
2.7. Derivata unui vector. Formulele Poisson 31
2.8. Pendulul conic 32
2.8.1. Problemă rezolvată 33
2.9. Aruncarea pe oblică 33
2.9.1. Probleme rezolvate 35
2.10. Cinematica solidului rigid 36
2.10.1.Transla ia şi rota ia 37
2.10.2.Distribu ia vitezelor 37
Trenule ul din montagne russe, bila atârnată de un fir sau un satelit care se roteşte în jurul
Pământului se află în cursul mişcărilor pe traiectorii circulare sau care pot fi asimilate unor
cercuri. Gândeşte-te la vitezele pe care le au obiectele desenate . Gândeşte-te la aceste
viteze ca la vectori – adică descrie i-le cu modul, direc ie şi sens
19
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2

să caracterizezi o mişcare circulară folosind un limbaj
fizic adecvat;
să determini perioada de rota ie, frecven a şi

viteza unghiulară în mişcarea circulară uniformă;
să cunoşti expresia matematică a accelera iei centripete;
să descrii mişcarea circulară neuniformă;
să deduci caracteristicile mişcărilor în câmp gravita ional

uniform, pe traiectorii parabolice, datorate aruncării
corpurilor;
să descrii diverse mişcări reale pe traiectorii curbilinii.
Viteza este tangentă la traiectorie . Pentru mişcarea pe traiectorii

liniare, o eventuală varia ie a vitezei nu se poate referi decât la modulul
acesteia. Dacă mişcarea unui mobil se face pe o traiectorie curbilinie ,
viteza variază chiar dacă – de exemplu – modulul său rămâne constant.
Mărimea care descrie varia ia vitezei, acceleraţia, devine esen ială
pentru descrierea mişcării.
2.2. Acceleraţia
Măsura varia iei, atât ca mărime cât şi ca direcţie, a vectorului viteză

este vectorul accelera ie. Analog vectorului viteză, se defineşte
accelera ia medie şi instantanee (momentană), astfel:
 ∆v ∆v dv 
  
a= ⇒ a = lim = =v
 def
∆t ∆t →0 ∆t
( 2.1)
dt
 dv d  d r  d 2 r 
  
a= =  = =r
dt dt  dt  dt 2
( 2.2)
sau
a x = v x = x,

a y = v y = y,

( 2.3)
a z = v z = z
adică accelera ia este derivata de ordinul întâi a vitezei sau derivata de
ordinul doi a vectorului de pozi ie în raport cu timpul t. În timp ce viteza
este întotdeauna tangentă la traiectorie şi are sensul mişcării,
accelera ia în mişcarea curbilinie este întotdeauna orientată spre
20
"interiorul" traiectoriei, adică spre partea concavă a traiectoriei, partea
spre care se roteşte vectorul viteză.
Numai în mişcarea circulară uniformă, acceleraţia este strict
perpendiculară pe traiectorie – şi spre interior, desigur; numele
său pentru această situaţie – acceleraţie centripetă – înseamnă
„orientată către centrul traiectoriei”.
Dacă viteza pe traiectorie v variază cu cantită i egale în intervale de
timp egale, mişcarea se numeşte uniform variată pe traiectorie sau
curbilinie uniform variată şi accelera ia atange ială este constantă; se poate
determina viteza, după cum urmează. Din
= at = cons
dv
( 2.4)
dt
∫ dv = ∫ a dt ⇒ v = v + at (t − t 0 )
rezultă
t 0 ( 2.5)
şi de asemenea
∫ ds = ∫ vdt ⇒ s = s + v 0 (t − t 0 ) + at (t − t 0 )
1 2
0 ( 2.6)
2
Eliminând timpul t, între expresiile de mai sus, vei ob ine formula
generală a lui Galilei:
v 2 = v 02 + 2a t (s − s 0 ) , ( 2.7)
Po i găsi o rela ie utilă eliminând accelera ia:
v +v v +v
s = s0 + 0 (t − t 0 ) = s 0 + v(t − t 0 ), v = 0 . ( 2.8)
2 2
Unitatea de măsură în S.I. pentru accelera ie este egală cu accelera ia
unui mobil în mişcare uniformă variată, a cărui viteză creşte cu o unitate
[v] = 1 m in SI .
(1ms-1) într-un interval de timp egal cu unitatea (1s):
⇒ [a ] =
∆v
a=
∆t [t ] s 2
( 2.9)
Figura 2.1
21
În figura 2.1 este reprezentat un mobil aflat pe traiectoria sa în două
pozi ii succesive , apropiate, caracterizate prin vectorii de pozi ie ra şi
respectiv rb . Tangentele la traiectorie în cele două puncte sunt figurate
ca vectorii t a respectiv t b . Pentru traiectoria curbă, prin defini ie,
curbura este:
, [C] =
∆θ dθ
C = lim = ⇒R= =
def 1 ds rad
∆s → 0 ∆s C dθ
( 2.10)
ds m
unde ∆θ este unghiul (în radiani) dintre două tangente duse în două
puncte aflate la distan a curbilinie ∆s între ele, iar R este raza de
curbură. Ai putea considera că dacă punctele de pe traiectorie sunt
foarte apropiate, există cu certitudine un cerc care se suprapune perfect
pe traiectorie – pentru zona celor două puncte. Cercul despre care se
poate spune că reprezintă local traiectoria se numeşte cerc oscilator.
Centrul cercului oscilator este centrul local de curbură al traiectoriei.
Raza acestui cerc este raza de curbură locală a traiectoriei. Nu
confunda punctul O cu centrul sistemului de axe de coordonate.
Originea sistemului este fixă. Pentru fiecare mică por iune din traiectorie
există o rază de curbură şi un centru local diferite de cele ale altor mici
zone de traiectorie.
Normala la curbă (adică perpendiculara pe tangenta  la curbă), se
numeşte normala principală (versorul normalei n fiind îndreptat spre
centrul de curbura C). Normala la curbă, perpendiculară pe planul
curbei, se numeşte binormală, versorul ei se alege conform produsului
vectorial:
b = t ×n .
 def  
( )
( 2.11)
  
Astfel, în fiecare punct al curbei po i defini un triedru ortogonal t , n, b
numit triedru principal, natural sau triedru Frenet.
Figura 2.2
Imaginează- i în figură două pozi ii succesive foarte apropiate ale

punctului P. Desigur, po i în elege că
22
∆θ ∆θ

∆t

= 2 = 2 → 1 cand ∆θ → 0 ,
2 t sin sin
∆θ ∆θ ∆θ
( 2.12)
2

dθ
dt
prin urmare derivata , având modulul 1, este un versor. Prin urmare,
în modul, direc ie şi sens:
∆t
 
= = n,

∆θ →0 ∆θ dθ
dt
lim ( 2.13)
dt d θ
  
= = Cn = .
 n
ds dθ ds
dt
( 2.14)
R
Rela ia este cunoscută ca prima formulă a lui Frenet.

Un vector variabil u , de modul constant, de exemplu un versor, nu se
poate decât roti, deci ducându-l dintr-un punct fix, vârful său descrie o
varia ia ∆u a vectorului de modul constant, devine d u , deci

curbă situată pe o sferă de rază egală cu modulul vectorului. La limită,
 
perpendiculară pe vector. Po i în elege afirma ia de mai sus dacă ai în
vedere că triunghiul isoscel care are două laturi de lungime u şi o latură
de lungime foarte : mică du are - practic – unghiul din vârf extrem de
mic şi , implicit la bază , unghiuri (ambele) drepte - ca în figura 2.3..
Figura 2.3
u ⋅ u = const → udu = 0, deci du ⊥ u .
     
( 2.15)

Analog demonstra iei date pentru versorul t rezultă că diferen iala
oricărui versor este egală în modul cu unghiul de rota ie a versorului
( dt = dθ ), iar ca direc ie este perpendiculară pe versor, adică derivata

unui versor în raport cu unghiul de rota ie este un versor perpendicular

pe versorul ini ial
 dt  

 = ⊥ t  .
 dθ
 
n ( 2.16)
Derivând, avem:
23

a = v = vt + vt = vt + v s = vt + n = at + a n
     dt   v2   
   ( 2.17)
ds R
Vectorul astfel definit este accelera ia instantanee care are
componentele figurate în imaginea de mai jos
Figura 2.4
at = v = s,


a n = , ab ≡ 0
v2 ( 2.18)
 R
Prin urmare, în fiecare moment vectorul accelera ie se află în planul
traiectoriei şi se descompune într-o componentă tangen ială, adică
paralelă cu vectorul viteză, şi o componentă normală la traiectorie,
îndreptată spre centrul de curbură, numită şi accelera ie centripetă.
Componenta at se datorează varia iei modulului vitezei, iar componenta
an se datorează varia iei direc iei vitezei. O mişcare curbilinie este
întotdeauna accelerată din cauza varia iei direc iei vitezei.
Raza care apare în formule

este raza locală de curbură a
traiectoriei. Traiectoria nu
este neapărat circulară
2.3. Problemă rezolvată
Încearcă să descrii mişcarea uniform încetinită a unui mobil care se

deplasează pe o traiectorie rectilinie, utilizând cunoştin ele dobândite în
studiul mişcării curbilinii.
24
i se propune o analiză a mişcării rectilinii uniform variate ca un caz
particular de mişcare curbilinie.
infinită ,R→∞ şi deci, anormala=0, astfel încât atangen iala coincide cu atotală.
În mişcarea uniform variată rectilinie traiectoria este un cerc cu rază
În cazul atangentiala<0 şi v0>0, mişcarea este uniform încetinită pe

traiectorie, existând un moment tmaxim şi o distan ă maximă parcursă
smaxim la care corpul se opreşte (v=0):

t m = − =
v0 v0

v = v 0 + at t = 0 ⇒ 
at at
s = s − 0 = s + 0
. ( 2.19)
 m
2 2
v v

0 0
2at 2 at
2.4. Mişcarea circulară

Dacă mişcarea studiată se desfăşoară astfel încât traiectoria este un
cerc, mişcarea este numită circulară.
2.4.1. Mişcarea circulară uniformă

Dacă viteza mobilului aflat în mişcare circulară este constantă în modul,
vei numi tipul de mişcare corespunzător mişcare circulară uniformă.
Figura 2.5
Deliberat, în figura 2.4 sunt marcate numai modulele vectorilor de
pozi ie şi ai vitezelor pentru mobilul aflat în mişcare circulară uniformă.
Figura 2.6
25
traiectoriei iar θ este măsurat în radiani):

Viteza pe traiectorie sau viteza liniară este (R=const, este raza
ds d (θR ) dθ
v= = = R = ωR , ( 2.20)
dt dt dt
unde
dθ
ω =
def
( 2.21)
dt
este viteza unghiulară instantanee sau momentană.
2.4.2. Mişcarea circulară neuniformă
Pentru cazul în care viteza mobilului aflat în mişcare pe o traiectorie

circulară nu are modulul constant, acceleraţia tangenţială este:
dv dω
at = = R = εR , ( 2.22)
dt dt
unde
dω d 2θ
ε = = 2
def
( 2.23)
dt dt
este acceleraţia unghiulară instantanee în mişcarea circulară
neuniformă.
Acceleraţia normală sau centripetă este:
an = = ωv = ω 2 R
v2
( 2.24)
R
şi , corespunzător, acceleraţia totală:
a = a 2t + a 2n = R ε 2 + ω 4 . ( 2.25)
Viteza şi accelera ia pot fi scrise vectorial dacă introducem vectorul

viteză unghiulară ω situat pe axa cercului – perpendicular pe planul

 dω
cercului – în sensul dat de regula burghiului, drept, a a cum am mai

comentat. Atunci, vectorul accelera ie unghiulară ε = va fi situat pe
aceeaşi axă, ε llω
 
dt
prin urmare
v = ω ×R
  
( 2.26)
şi
at = ε × R
  


an = ω × v = −ω R = − 2 R
   v2  . ( 2.27)

2
R
În cazul mişcării circulare uniforme mobilul parcurge arce egale în
intervale de timp egale, Figura 2.7. reia ideile ilustrate de figura 2.4
aplicându-le cazului mişcării pe traiectorie circulară.
26
∆s
= v = const .
∆t
( 2.28)
Atunci
ω= = const ,
v
( 2.29)
R
dω
ε= = 0, ( 2.30)
dt
at = εR = 0 , ( 2.31)
dar
an = ≠ 0:
v2
( 2.32)
R
dθ
= ω ⇒ θ = ∫ ωdt = θ 0 + ω (t − t 0 ) . ( 2.33)
dt
Figura 2.7
Unitatea de măsură a vitezei unghiulare este egală cu viteza unghiulară
a unui mobil care într-o mişcare circulară uniformă descrie un unghi la
[ω] = [θ] = s −1 in SI .
centru de 1rad într-o secundă:
[t ]
( 2.34)
Frecvenţa ν sau turaţia n se exprimă cu ajutorul lui ω prin:

ω
ν=n= ⇒ ω = 2πν ,
2π
( 2.35)
[ν] = 1s −1 ≡ 1Hz . ( 2.36)

Perioada (timpul unei rota ii complete) este:
, [T ] = 1s .
1 2π
T= =
ν ω
( 2.37)
27
În mişcarea circulară neuniformă ω este variabil, func ie de timp. De
exemplu, în mişcarea circulară uniform variată po i deduce uşor rela ii
dω
= ε = const ⇒ ω = ω 0 + ε (t − t 0 ),
analoge celor din mişcarea liniară uniform variată :
( 2.38)
dt
dθ
= ω ⇒ θ = ∫ ωdt = θ 0 + ω 0 (t − t 0 ) + ε (t − t 0 ) ,
1 2
( 2.39)
ω 2 = ω 02 + 3ε (θ − θ 0 ) ,
dt 2
( 2.40)
ω0 + ω ω0 + ω
θ = θ0 + (t − t 0 ) = θ 0 + ω (t − t 0 ), unde ω = . ( 2.41)
2 2
Numărul de rota ii efectuate este
θ − θ0
N=
2π
. ( 2.42)
Unitatea de măsură a accelera iei unghiulare este egală cu accelera ia

unghiulară a unui mobil aflat în mişcare circulară uniform accelerată a
[ε] = [ω] = 1s − 2 .
cărui viteza unghiulară creşte cu o unitate (1s-1) într-o secundă:
[t ]
( 2.43)
În mişcarea circulară oarecare, for a are componentele,

F = ma
 
( 2.44)
de unde
 dω d 2θ
Ft = mat = m = m 2 = mεR = m R=m 2 R
dv d 2s

dt dt dt dt
F = ma = m v = mω 2 R = mωv
( 2.45)
 n
2
n
R
iar vectorial:
Ft = mε × R
  


Fn = mω × v = −mω R = −m 2 R
   v2  ( 2.46)

2
R
şi
ε
tgβ = t =
a
a n ω2
. ( 2.47)
În mişcarea circulară uniformă v=const, dar v ≠ const , deci at=0 şi


Ft=0, dar
an = ≠ 0,
v2
( 2.48)
R
(β=0), accelera ia este centripetă, deci şi for a este centripetă.
Mişcările descrise până în acest moment nu epuizează nici de departe
situa iile posibile. Pentru amuzament , gândeşte-te cum sunt combinate
mişcări circulare şi liniare pentru furnicile din imaginile 2.8 şi 2.9.
28
Figura 2.8
Figura 2.9
Descrierea unor mişcări mai complicate cere aprofundarea câtorva
no iuni matematice referitoare la vectori.
2.5. Test de autoevaluare2. 1
1. Ce traiectorie descrie un mobil în mişcarea circulară?
2. Cum defineşti viteză unghiulară? Care este unitatea sa de

măsură în S.I.?
3. Defineşte perioada şi frecven a de rota ie. Care este rela ia

dintre ele?
4. Există accelera ie în mişcarea circulară uniformă?
5. Descrie accelera ia unghiulară pentru mişcarea circulară

uniform accelerată
29
2.6. Produsul scalar şi produsul vectorial
a) Expresia analitică a produsului scalar într-un sistem de coordonate
( )( )
ortogonal se ob ine astfel:
a ⋅ b = a x i + a y j + a z k b x i + b y j + b z k = a x b x + a y b y + a z b z , ( 2.49)
       
deoarece
i 2 = j 2 = k 2 = 1 si i j = j k = k i = 0 .
       
( 2.50)
Pe de altă parte, notând
a = a si b = b ,
 
( 2.51)
( ) ( )
po i scrie:
  a⋅b
 
a ⋅ b = ab cos a, b , de unde cos a, b =
   
. ( 2.52)
ab
Produsul scalar a doi vectori perpendiculari este nul.
b) Po i ob ine expresia analitică a produsului vectorial într-un sistem de
( )( )
coordonate ortogonal ca mai jos
a × b = a x i + a y j + a z k × b x i + by j + bz k =
       
a × b = (a y bz − a z by )i + (a z bx − a x bz ) j + (a x by − a y bz )k
     ( 2.53)
sau sub forma de determinant:

  
i j k
a × b = a x ay az ,
 
( 2.54)
( )
b x b y bz
a × b = ab sin ab ,
  
( 2.55)
deoarece:
i × i = j × j = k × k = 0 si i × j = k, j × k = i , k × i = j .
              
( 2.56)
Doi vectori paraleli au produsul vectorial nul.
c) Cu ajutorul formulelor de mai sus po i demonstra expresia

produsului mixt, care este simetric la permutări circulare:
( ) ( ) (
bz = b ⋅ (c × a ) = c ⋅ a × b = a, b, c )
ax ay az
a ⋅ b × c = bx
           
by ( 2.57)
cx cy cz
( ) ( )
a × b × c = b ⋅ (a ⋅ c ) − c ⋅ a ⋅ b .
şi dezvoltarea dublului produs vectorial:
        
( 2.58)
Produsul mixt este numeric egal cu volumul paralelipipedului construit
cu cei trei vectori.
30
2.7. Derivata unui vector. Formulele Poisson
Considera iile următoare îşi pot părea prea sintetice dar, dacă le vei
asimila, mai toate deducerile care se găsesc în primele 4-5 unită i de
învă are devin foarte simple.
Derivata unui vector variabil, dar de modul constant, este

perpendiculară pe vector:
  
u ⋅ u = u = const ⇒ = 2u =0⇒ ⊥ du .
  2 du 2  du du 
( 2.59)
dt dt dt
Într-adevăr, vectorul fiind constant, ca mărime, singura lui schimbare ar

putea să fie doar ca direc ie, ca orientare. Adică pe un cerc de rază cât
vectorul sau pe o sferă, în spa iu.

du 
Derivata are semnifica ia vitezei de varia ie a vectorului u sau a
dt

introduce viteza unghiulară momentană ω de rota ie a vectorului u :
vitezei de deplasare a vârfului vectorului u . De aceea se poate
 

= ω ×u
du  
( 2.60)
dt
Dacă

u = const ⇒ ω ⊥
  du
. ( 2.61)
dt
Vectorul ω nu este complet determinat, dar trebuie să fie situat într-un


du
plan perpendicular pe . inând seama că derivata unui vector de
dt
direc ie fixă, variabil doar în modul, este paralelă cu vectorul, putem
concluziona că derivata unui vector este în general oblică fa ă de vector
şi se descompune într-o componentă longitudinală, paralelă cu vectorul
dat, determinată de varia ia modulului vectorului şi o componentă
transversală, normală pe vectorul dat, determinată de varia ia direc iei
vectorului.
Derivatele versorilor unui sistem de coordonate ortogonal mobil se
exprimă în fiecare moment prin produsele vectoriale:
 di

 = ω × i = ωz j − ωy k
   
 dt
 dj
 = ω × = −ω + ω
   
 dt
j z i x k , ( 2.62)
 dk  
 = ω × k = ωy i − ωx j
 
 dt
unde ω este un vector unic determinat, adică rezultă dintr-o rota ie


infinitezimală cu viteza unghiulară momentană ω . Rela iile de derivare

a versorilor unui sistem de coordonate poartă numele de formulele lui
Poisson.
În paragrafele care urmează vor fi analizate, folosind cunoştin ele
acumulate, câteva mişcări observate în mod comun.
31
2.8. Pendulul conic
Un corp mic cu masa m, suspendat de un fir inextensibil de lungime L
se roteşte descriind un cerc orizontal cu raza r ca în figura 2.10. Dacă
firul este tot timpul generatoare a unei pânze de con, sistemul este
denumit pendul conic.
Figura 2.10
Aşa cum rezultă din figură, corpul se află în interac iune cu Pământul –
care-i imprimă greutatea mg, şi cu firul care-l sus ine cu tensiunea T.
Rezultanta acestor două for e, situată în planul traiectoriei şi orientată
către centrul cercului îndeplineşte rolul unei for e centripete. Pe
componente po i scrie că:
T cos θ = mg


 θ =
mv 2 ( 2.63)

T sin
r
Prin împăr irea celor două rela ii rezultă
tgθ =
v2
r ⋅g
( 2.64)
Din motive geometrice

r = L ⋅ sinθ ( 2.65)
şi prin urmare
v = r ⋅ g ⋅ tgθ = L ⋅ g ⋅ tgθ ⋅ sinθ ( 2.66)
Perioada revolu iei pendulului Tr ( care nu trebuie confundată cu
tensiunea din fir T) are expresia
2π ⋅ r 2π ⋅ r L cos θ
Tr = = = 2π
r ⋅ g ⋅ tgθ
( 2.67)
v g
Rela ia (2.66) î i arată că mărirea vitezei determină creşterea unghiului

dintre fir şi verticală. Prin consecin ă din prima rela ie (2.63) î i rezultă
că mărirea vitezei determină creşterea tensiunii în fir.
32
2.8.1. Problemă rezolvată
O bilă cu masa de 0,5 kg este legată de un fir de lungime 1,5 m . Bila
se roteşte într-un plan orizontal ca în figura 2.11. Dacă firul rezistă la o
tensionare maximă de 50N, găseşte viteza maximă pe care o poate
avea bila fără ca firul să se rupă.
Figura 2.11
For a centripetă este – în acest caz – tensiunea T din fir.
m ⋅v 2
T = ( 2.68)
r
Determinarea valorii vitezei din datele problemei conduce la
 Tmax im ⋅ r
v max im =

v
m ( 2.69)
 max im = 12,2m / s
2.9. Aruncarea pe oblică

O situa ie curentă de mişcare pe o traiectorie curbilinie, este aceea a
analiza mişcarea unei mingii de golf, lansată cu viteza v 0 sub unghiul θ

aruncării pe o oblică în câmp gravita ional uniform. În continuare vei
fa ă de orizontală . Vei neglija rezisten a aerului.
Figura 2.12
( )
  sistemul convenabil de referin ă este unul
Pentru rezolvarea problemei,
ini ial, mingea se află în originea acestui sistem. Dacă r = (x, y , z ) este
rectangular cu versorii i , j , k ; se poate presupune că, la momentul

33
vectorul de pozi ie al centrului de masă, accelera ia corpului are
expresia
xi + yj + zk = −gj
   
( 2.70)
Pentru mişcările pe cele trei direc ii po i scrie
 x = 0
 
 y = −g
z = 0
( 2.71)

şi prin integrare î i rezultă pentru viteze
 x = C1

y = −gt + C1
z = C
( 2.72)
 3
Dacă ii seama de condi iile ini iale vei ob ine

C1 = v 0 cos θ

C 2 = v 0 sinθ
C = 0
( 2.73)
 3
şi printr-o nouă integrare,
 x = v 0 t cos θ + C 4


y = − + v 0 t sinθ + C 5
gt 2

( 2.74)
z = C 6
2
Forma finală a legilor de mişcare în care ai inut seama de condi iile

ini iale este
 x = v 0 t cos θ


 = − + v 0 t sinθ
gt 2

y ( 2.75)
z = 0
2
Aceste rela ii descriu o parabolă în planul xOy determinat de viteza

ini ială şi accelera ia gravita ională verticală.
y =− + x ⋅ tgθ
gx 2
2v 02 cos 2 θ
( 2.76)
care y (t 1 ) = 0 ) rezultă
Dacă vei nota cu t 1 timpul la care se atinge înăl imea maximă (pentru
34


0 = −gt 1 + v 0 sinθ
 v 0 sinθ
t 1 =

( 2.77)

g
v 02 sin 2 θ
y max im = y (t 1 ) =
 2g
Dacă vei nota cu t 2 timpul la care mingea atinge din nou Pământul

0 = y (t 2 ) = − + v 0 t 2 sinθ
gt 2

 2v 0 sinθ
2
t 2 =

( 2.78)

g
2v 2 sinθ cos θ
 x max im = 0
 g
Po i uşor că, mingi lansate din acelaşi punct, sub unghiuri
complementare cad în acelaşi loc. „Bătaia” maximă se realizează
pentru lansarea sub un unghi de 450.
2.9.1. Probleme rezolvate

a. Cât de departe poate fi aşezată cutia din figura de mai jos, pentru ca
tunarul să poată trimite o ghiulea în ea? Consideră ca viteza ghiulelei la
ieşirea din tun este de 30m / s şi că accelera ia gravita ională este
g = 10m / s 2 .
Figura 2.13
cazul în care unghiul de aruncare α respectă condi ia

Distan a maximă la care poate fi trimisă ghiuleaua se realizează pentru
sin 2α = 1
Corespunzător, din ultima rela ie din ansamblul (2.78) rezultă
 2v 02 sin α cos α
 max im =

x
x
g ( 2.79)
 max im = 90m
b. Găseşte unghiul de lansare cu care este lansat proiectilul din figură

pentru a putea lovi în dreptul unui punct aflat la distan a d de tun
35
bombardierul care zboară cu viteza constantă v bomb la înăl imea
constantă H. Consideră că proiectilul nu poate urca mai sus de
înăl imea H. Determină, de asemenea, distan a pe orizontală dintre
avion şi tun la momentul în care se execută tragerea.
Figura 2.14
coordonatele (d , H ) .
Punctul de înăl ime maximă al traiectoriei proiectilului trebuie să aibă
Prin urmare
v 02 sin α cos α
 =d
 g
v 02 sin 2 α
 =H
 2g

d cos α
( 2.80)
 H = 2 sin α

tgα = 2H
 d
Se poate ine seama de rela ia
tgα
sin α =
1 + tg 2α
( 2.81)
dar se poate calcula şi direct timpul de zbor al proiectilului
t zbor =
2d
( 2.82)
g
În acest timp avionul parcurge distan a v bomb t
Distan a pe orizontală dintre tun şi avion este
D = d + v bomb
2d
( 2.83)
g
2.10. Cinematica solidului rigid

În mişcarea lor, majoritatea obiectelor din natură sunt departe de a
putea fi considerate puncte materiale. Ele sunt „colec ii de puncte”.
36
Fiecare punct al unui solid se mişcă după reguli proprii. Este esen ială
determinarea unor metode de descriere cât mai economică a
ansamblului. De exemplu, în mişcarea unei ro i de bicicletă în jurul
axului propriu toate punctele oricărei spi e au aceeaşi viteză unghiulară.
Apare o simplificare importantă a studiului dacă pozi iile relative ale
punctelor din solid rămân neschimbate în cursul mişcării adică dacă
obiectul este nedeformabil. Toate corpurile din natură sunt mai mult sau
mai pu in deformabile. Atunci când în problema considerată po i neglija
deformările corpului, te afli în aşa numita aproxima ie a solidului rigid.
2.10.1. Translaţia şi rotaţia
Mişcarea de translaţie a solidului reprezintă acea mişcare în care

orice dreaptă legată rigid de solid se deplasează paralel cu ea însăşi.
Toate punctele corpului au traiectorii, viteze şi accelera ii identice, de
aceea mişcarea de transla ie este complet determinată de mişcarea
unui singur punct arbitrar al corpului (deci se aplică modelul punctului
material).
Viteza şi accelera ia de transla ie sunt vectori liberi, ale căror puncte de
aplica ie pot fi alese în orice punct al corpului.
Mişcarea de rota ie a solidului este acea mişcare în care toate punctele
solidului descriu cu aceeaşi viteză unghiulară cercuri paralele ale căror
dθ
centre sunt situate pe o dreaptă numită axa de rota ie.
Viteza unghiulară ω = , aceeaşi pentru toate punctele rigidului, se
reprezintă printr-un vector de modul ω, situat de-a lungul axei de rota ie

dt
în sensul dat de regula burghiului. Vectorul ω este vector glisant sau


alunecător, al cărui punct de aplica ie poate fi ales în orice punct al axei
de rota ie.
2.10.2. Distribuţia vitezelor

În figura 2.15 este prezentată mişcarea punctelor unui disc care se
rostogoleşte de-a lungul unei linii drepte astfel încât viteza de transla ie
a centrului discului să fie constantă.
Figura 2.15
Mişcările unor puncte de pe circumferin ă sunt diferite, dar între vitezele
lor există corela ii. Pentru analiza unor mişcări complexe po i introduce
un sistem de coordonate S' legat rigid de corp şi care se mişcă deci
solidar cu corpul, numit sistem de coordonate propriu.
37
Figura 2.16
În aceste sisteme un vector de pozi ie se scrie
r = r0 + r ' , r ' = x' i '+ y ' j '+ z' k ' ,
      
( 2.84)

unde r ' este fix fa ă de S' (adică x', y', z' fixe), dar se mişcă fa ă de
sistemul de coordonate notat S, odată cu S'. Prin derivare vei ob ine:
 dr d r 0 dr '
    
 dt = dt + dt , iar dt = v , dt = v 0
dr  d r 0 
    

, ( 2.85)
= x' + y' + z'
 dt
d r ' d i ' d j ' d k '
dt dt dt
 
unde v este viteza punctului P, iar v 0 este viteza punctului O'. Dacă
aplici formulele lui Poisson, vei avea :

= x ' ω × i ' + y ' ω × j '+ z ' ω × k ' = ω × r ' ,
dr '        
( 2.86)
dt
v = v 0 + ω × r ' = v 0 + ω × (r − r0 ) = v 0 + v rot ,
Observă că ai ob inut în urma acestor calcule formulele lui Euler:
         
( 2.87)
v 0 = v tr
 
v rot = ω × r ' = ω × (r − r0 )
      , ( 2.88)
ceea ce înseamnă că deplasarea infinitezimală a solidului

dr = vdt
 
( 2.89)
dr0 = v 0 dt
se descompune în fiecare moment într-o transla ie infinitezimală

( 2.90)
şi o rota ie infinitezimală
dr ' = v rot dt
 
( 2.91)
în jurul unei axe trecând prin O', cu viteza unghiulară ω ( v 0 şi ω sunt în
  
general func ii de timp).

În fiecare moment viteza oricărui punct P al rigidului este egală cu

viteza unui alt punct oarecare O' al rigidului, v 0 , plus o viteză de rota ie
38
în jurul unei axe trecând prin punctul O' v rot = ω × r ' . Prin urmare
  
mişcarea rigidului se descompune în mişcarea de transla ie a unui

punct oarecare al acestuia şi o rota ie în jurul unei axe trecând prin acel
punct.
1) Viteza unghiulară ω este o caracteristică

corpului, adică modulul şi direc ia vectorului ω sunt independente de

intrinsecă a mişcării
sistemul de coordonate S' propriu ales, doar axa de rota ie se
schimbarea polului vectorul ω se deplasează echipolent în noul pol.

deplasează paralel cu ea însăşi în noul pol ales. Cu alte cuvinte, prin

Întâi rotim S' astfel încât axele să devină paralele cu S', atunci ω
Într-adevăr, putem trece de la S' ini ial la oricare altul S'' în două etape.

devine ω' fa ă de S' rotit, dar din condi ia

v = v 0 + ω × r ' = v 0 + ω '×r ' ,

      
( 2.92)
(ω − ω ') × r ' = 0 ⇒ ω = ω ' ,

rezultă
( 2.93)

printr-o transla ie, derivatele vectorilor nu sunt afectate şi deci ω = ω ' .
deoarece r ' este arbitrar. La trecerea sistemului rotit la cel final S'',
 
2) Toate punctele corpului au în fiecare moment aceeaşi proiec ie
S' propriu ales. Înmul ind rela ia de mai sus scalar cu ω şi inând
(componenta longitudinală) a vitezei pe axa de rota ie, independentă de

seama că v rot = ω × r ' este perpendicular pe ω şi deci produsul lor
   
scalar este nul, ob ii

ωv = ωv 0 ,
 
( 2.94)
v ll = v cos(ω,v ) = v 0 ll = v 0 cos(ω,v 0 ) .
de unde:
   
( 2.95)
Deoarece viteza de transla ie este viteza punctului ales drept pol şi
deoarece axa de rota ie se poate deplasa doar paralel, oriunde am
alege polul ob inem aceeaşi componentă longitudinală a transla iei,
Deci, putem deplasa vectorul ω paralel cu el însuşi schimbând polul şi

rota ia generând numai viteze perpendiculare

pe axa de rota ie.
longitudinală neputând fi schimbată. Produsul scalar ω ⋅ v este un

schimbând corespunzător doar componenta transversală a vitezei, cea

invariant al mişcării.
Determinarea perioadei unei mişcări de rotaţie.

Prin defini ie perioada este durata unei rota ii complete.
A. Po i determina perioada prin cronometrarea unei singure rota ii, o

tură cum s-ar zice dacă e vorba de un sistem mai lent ( un carusel
de pildă, roata mare la un tractor care merge la pas etc.)
39
B. Dacă rota ia este mai rapidă sau vrei să măsori mai exact,
cronometrează durata mai multor rota ii, (10, 20, 50 sau chiar 100)
şi împarte această durată la numărul de rota ii.
Po i alege o roată de fântână, o roată de la o bicicletă inută ridicată
pe care ai pus o pată de vopsea sau chiar un motoraş mai lent.
C. Folosind un editor de texte, scrie un protocol în care descrie
mişcările circulare pe care i-ai propus să le analizezi. Descrie
măsurările pe care le-ai făcut şi tabelează rezultatele acestor
măsurări. Analizează sursele de eroare şi estimează aceste erori.
2.12. Test de autoevaluare 2.2

1. Care este defini ia razei de curbură pentru un punct de pe

traiectorie?
2. Care este valoarea accelera iei normale pentru o mişcare

curbilinie în punctul în care viteza mobilului are valoarea de
10m / s iar raza de curbură este de 2m ?
( )
i ⋅ j × k
3. Calculează expresiile
( )
  
  
j ⋅ j ×k
( )
  
i ⋅ j ⋅ k
( )
  
i × j × k
4. Calculează unghiul sub care a fost lansat un corp cu viteza

ini ială v 0 şi care ajunge la distan a D de punctul de lansare.
Accelera ia gravita ională este g. Consideră ca acel corp pleacă de
la nivelul zero şi ajunge la nivelul zeroşi că accelera ia gravita ională
este g.
40
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 22..22 -- ccoonnttiinnuuaarree

5. Calculează distan a maximă la care poate stropi grădinarul
din figură, dacă apa iese din furtun cu viteza de 10m / s sub
un unghi de 450 ( g = 10m / s 2 ).
Răspunsurile le găseşti la paginile 42-43.
2.13. Răspunsuri la testele de autoevaluare
Răăssppuunnssuurrii
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree22.. 11 R
1. În mişcarea circulară, traiectoria unui mobil este un cerc.
def dθ
2. ω = este viteza unghiulară instantanee sau
dt
momentană şi reprezintă unghiul la centru parcurs de un
mobil în mişcare circulară în unitatea de timp. Ea se măsoară
în rad ·s-1.
unei rota ii complete. Frecven a de rota ie ν reprezintă

3. Perioada de rota ie T reprezintă timpul necesar efectuării
numărul de rota ii efectuate în unitatea de timp (secundă,

minut, oră). Rela ia dintre cele două mărimi este ν =
1
T
41
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 22..11 R
Continuare
4. Da. Accelera ia normală datorată schimbării direc iei

vitezei ce are modul constant an = ≠0
v2
5. Accelera ia unghiulară ε se datorează varia iei

R
dω d 2θ
modulului vitezei. Are direc ia tangentă la traiectorie în
punctul la care se referă. Expresia sa este ε = = 2
def
dt dt
dv dω
Accelera ia unghiulară este corelată cu accelera ia
tangen ială at = = R = εR
dt dt
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 22..22.. R
1. Raza de curbură este limita raportului arcului de curbă şi
, [C] =
unghiul tangentelor în capetele arcului când lungimea
arcului tinde spre zero R =
dθ
ds rad
m
2. Conform defini iei. a = , a = 50m / s 2 - de mai mult de
2
v
( )
R
i ⋅ j × k = 1
5 ori mai mare ca accelera ia gravita ională.
( )
  
  
j ⋅ j ×k = 0
( )
3.   
i ⋅ j ⋅ k = 0
i ( )
  
× j × k = −

k
42
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 22..22.. R
ccoonnttiinnuuaarree
4. Din expresia traiectoriei y = − 2 + x ⋅ tgθ , pentru

gx 2
2v 0 cos 2 θ
punctul de cădere care are coordonatele (D,0 ) în sistemul
de coordonate cu originea în punctul de lansare se poate
scrie

 = − + tgθ ⋅ D; 0 = − 2 + sinθ
gD 2
2v 0 cos θ 2v 0 cos θ
gD

0

2 2
 gD  = 2 sinθ cos θ ; θ = 1 arcsin gD 

 v 2   v2 
 0  2  0 
5. Ecua ia traiectoriei pentru situa ia descrisă este
y =− + x,
x2
şi pentru punctul de cădere de
coordonate ( x,−1) se poate scrie
10
x 2 − 10 x − 10 = 0 adică
x ≈ 11m / s
Trimite tutorelui răspunsurile pe care le consideri corecte
1. Pornind de la reprezentarea grafică găseşte expresia accelera iei

centripete. (1 punct)
2. Un mobil se mişcă uniform variat pe un cerc de rază R=10cm. Află
accelera ia normală an a mobilului după t=20s, ştiind că după N0=5 rot de
la pornire viteza mobilului este v0=10cms-1. (2 puncte)
3. Găseşte viteza la cădere şi unghiul format de direc ia acestei viteze cu
orizontala pentru ghiuleaua din problema 2.9.1. (2 puncte)
4. Descrie mişcarea unui pendul conic într-o navă cosmică în care atrac ia
gravita ională este neglijabilă. (1 puncte)
5. Efectuează lucrarea practică propusă. Protocolul redactat adaugă-l
acestei lucrări. (3 punct)
Notă: Se va acorda un punct din oficiu Total 10 puncte
43
 ∆v
Formule

cheie
 Acceleraţie medie a =
∆t
;
∆v dv 
 
 Acceleraţie momentană a = lim = =v ;
 def
∆t → 0 ∆t
∆θ dθ
dt
 Curbură C = lim =
def
∆s →0 ∆s
;
ds
 Raza de curbură R = =
C dθ
1 ds
;
 dω

 Acceleraţie unghiulară ε = ;
 Acceleraţie tangenţială a t = ε × R ;
dt
  
 Acceleraţie normală an = ω × v = −ω R = − 2 R ;
   2
 v2 
 Acceleraţie totală a = at + a n ;
R
  

= ω × i = ω z j − ω y k , etc
   
 Formulele lui Poisson
di
dt
 Formulele lui Euler
v = v 0 + ω × r ' = v 0 + ω × ( r − r0 ) = v 0 + v rot ;
         

 Acceleraţie medie; acceleraţie momentană;
 Acceleraţie tangenţială; acceleraţie normală;
 Acceleraţie unghiulară;
 Mişcare circulară uniformă; mişcare circulară
neuniformă;
 Frecvenţa mişcării circulare; perioada mişcării
circulare;
 Aruncare pe oblică;
 Mişcarea de translaţie a solidului rigid; Mişcarea de
rotaţie a solidului rigid;
2.16. Bibliografie
şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 (pagina ia corespunde edi iei a II-a),
pag. 41-49
2.A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-
a, Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 34-59, 96-107
Pedagogică, 1983, pag. 25-26
44
Principiile dinamicii
3. PRINCIPIILE DINAMICII
Cuprins Pagina
3. PRINCIPIILE DINAMICII 45
3.2. Principiul I al dinamicii 46
3.3. Principiul II al dinamicii 49
3.4. Principul III al dinamicii 52
3.5. Forţe de frecare 57
3.11. Termeni şi expresii cheie. Formule cheie. 70
În Principiul 1 apar 0 forţe
În principiul 2 apare 1 forţă
În principiul 3 apar 2 forţe
45
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare

să enunţi principiile dinamicii;
să enunţi legile frecării;
să explici într-un limbaj fizic adecvat fenomenele mecanice

studiate;
să aplici noţiunile, legile şi principiile studiate în rezolvarea

de probleme;
să realizezi conexiuni între fenomenele mecanice din mediu

şi noţiunile studiate;
Dinamica clasică (newtoniană) se bazează pe trei principii, formulate de

Isaac Newton în anul 1687.
3.2. Principul I al dinamicii
Experienţa îţi arată că un corp în repaus sau în mişcare rectilinie

uniformă faţă de Pământ rămâne în repaus sau în mişcare rectilinie
uniformă atât timp cât asupra lui nu acţionează alte corpuri, care să-i
modifice această stare. Prin abstractizare, se ajunge la principiul sau
legea inerţiei (prima lege a lui Newton), cunoscută încă de Galilei
(1632): un punct material rămâne în repaus sau în mişcare
rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează alte
corpuri care să-i schimbe această stare de repaus sau de mişcare
rectilinie uniformă.
Proprietatea unui corp de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare

rectilinie uniformă, în absenţa acţiunilor exterioare, sau de a se opune
la orice acţiune exterioară care caută să-i schimbe starea de mişcare,
se numeşte inerţie. Astfel, corpurile sunt inerte în sensul că nu-şi pot
schimba de la sine starea lor de repaus sau de mişcare rectilinie
uniformă. În virtutea inerţiei, corpurile se mişcă rectiliniu uniform în
absenţa acţiunilor exterioare şi datorită inerţiei tind să-şi menţină
această stare de mişcare, opunându-se sau reacţionând la acţiunile
exterioare.
Inerţia este o noţiune calitativă, dar se obişnuieşte a se spune că
masa corpurilor este o măsură a inerţiei. Dar evident, masa
este...masa.
46
Conform principiului inerţiei, mişcarea rectilinie uniformă se
autoîntreţine, adică nu necesită nici o acţiune exterioară pentru
menţinerea ei. Dimpotrivă, orice acţiune exterioară strică o astfel de
mişcare, curbând traiectoria sau modificând valoarea vitezei, adică
produce o mişcare accelerată.
Figura 3.1
Galileo Galilei 1564-1642. Matematician, astronom şi fizician italian
profesor al Universităţilor din Pisa şi Padova. A demonstrat
experimental că acceleraţia este identică la căderea tuturor corpurilor.
Este evident că, mişcarea rectilinie uniformă faţă de un sistem de

referinţă nu mai este astfel faţă de alte sisteme de referinţă care se
mişcă accelerat faţă de primul.
Dacă principiul inerţiei este valabil într-un sistem de referinţă dat, atunci
el va fi valabil în toate sistemele de referinţă care se mişcă rectiliniu
uniform faţă de acesta.
Sistemele de referinţă în care este valabil principiul inerţiei se
numesc sisteme de referinţă inerţiale.
Cunoşti că un sistem de referinţă legat de "planeta" Pământ nu este
riguros inerţial, din cauza rotaţiei diurne a Pământului, dar într-o primă
aproximaţie poţi considera sistemul de referinţă legat de Pământ ca
fiind practic inerţial. Din punct de vedere al principiului inerţiei toate
sistemele de referinţă inerţiale sunt absolut echivalente, nici unul nu
poate fi considerat fix sau absolut.
Figura 3.2
Sir Isaac Newton,1642-1727. Matematician şi fizician englez, profesor
la Cambridge, preşedinte al Royal Society. A stabilit legile mişcării şi ale
atracţiei gravitaţionale aplicându-le şi în astronomie.
47
O formulare generală a principiului inerţiei este următoarea: corpurile
suficient de îndepărtate unele de altele (izolate între ele) se mişcă unele
faţă de altele rectiliniu uniform.
Există multe formulări ale acestui principiu, depinzând de traducere dar

şi de nivelul de adresare.
O formulare uzuală este cea care conţine afirmaţia „dacă asupra lui nu
acţionează alte corpuri”, dar să remarcăm că este suficient ca
acţiunea acestor corpuri să se anuleze reciproc, respectiv forţa
rezultantă să fie nulă.
Este important să stabileşti legătura dintre coordonatele unui eveniment

faţă de diferite sisteme de referinţă, adică transformările de coordonate
care exprimă trecerea de la un sistem de referinţă la altul. Astfel, poţi
stabili care aspecte ale fenomenelor şi legilor sunt relative, adică depind
de sistemul de referinţă ales, şi care sunt absolute sau invariante, adică
Ceea ce vrei să deduci este legătura dintre coordonatele (r , t ) ,

independente de alegerea sistemului de referinţă. 
poziţie/timp, măsurate în sistemul S şi coordonatele (r ' , t ') măsurate


într-un alt sistem S', aflat în mişcare rectilinie şi uniformă faţă de S.

Consideră două sisteme de referinţă notate cu S şi S'. Presupune că S'

se mişcă faţă de S rectiliniu uniform cu viteza constantă u . Faţă de
sistemul S, aplicând regula adunării vectoriale, vei avea: r ' = r − r0 − ut ,
   
t ' = t − t 0 , unde ut reprezintă distanţa OO' dintre originile celor două

sisteme de referinţă şi toate mărimile sunt măsurate în sistemul S. În
mecanica clasică newtoniană se consideră că distanţele şi intervalele
de timp, măsurate în diferite sisteme de referinţă, sunt aceleaşi, adică
au un caracter absolut sau invariant.
Figura 3.3
determinarea coordonatelor (r ' , t ') ale unui eveniment din sistemul S'
Relaţiile de mai sus se numesc  transformările lui Galilei şi îţi permit
dacă se cunosc coordonatele (r , t ) ale aceluiaşi eveniment în sistemul


S, care se deplasează rectiliniu uniform faţă de S.
48
r = r '+r0 + u (t '+t 0 ) ,
Scriind
  transformările inverse, de trecere de la sistemul S' la S,

( 3.1)
t = t '+ t 0 , ( 3.2)
diferenţiindu-le
dr = dr '+udt ' ,
  
( 3.3)
dt = dt '
şi împărţindu-le membru cu membru
dr dr '+udt ' dr ' 
   
= = +u, ( 3.4)
dt dt ' dt
vei obţine legea clasică de compunere a vitezelor:
v = v '+u ,
  
( 3.5)
Viteza unui corp faţă de sistemul S este egală cu viteza "relativă" faţă
de sistemul S' plus viteza de "transport" a sistemului S' faţă de S. acceleraţia
este
Diferenţiind relaţiile de compunere a vitezelor şi împărţindu-le la dt=dt', aceeaşi în
vei obţine legea de compunere a acceleraţiilor: toate
 dv dv '
  sistemele
 dt = dt ⇒
de referinţă
  
a = a' ,
care se
, ( 3.6) mişcă
deoarece

uniform
u = const si du = 0
 unele faţă
de altele
Acceleraţia este aceeaşi în toate sistemele de referinţă care se
mişcă uniform unele faţă de altele, adică acceleraţia este invariantă
faţă de sistemele de referinţă aflate în translaţie relativă uniformă. Dacă
acceleraţia este nulă într-un sistem S ( corpul este în repaus sau se
mişcă rectiliniu uniform faţă de S), atunci acceleraţia va fi nulă în orice
sistem care se mişcă rectiliniu uniform faţă de primul.
Dacă principiul inerţiei este valabil faţă de un sistem de referinţă, deci
acesta este inerţial, atunci acest principiu este valabil în toate sistemele
de referinţă aflate în mişcare de translaţie uniformă faţă de primul, şi
care vor fi de asemenea inerţiale. Reciproc, dacă două sisteme de
referinţă sunt inerţiale, atunci ele se află în translaţie.
3.3. Principiul II al dinamicii
Noţiunea de forţă are la origine senzaţia de efort care apare atunci când
ridici sau susţii o greutate, când tragi sau împingi un corp pe o
suprafaţă. Totodată poţi indica direcţia şi sensul în care îndrepţi efortul,
precum şi punctul unde aplici acest efort.
De aici vei obţine noţiunea/conceptul de forţă ca vector. Forţele pot
produce efecte statice de deformare a corpurilor sau de echilibrare a
altor forţe şi efecte dinamice de modificare a vitezei, adică de producere
a acceleraţiei. Măsurarea forţelor se face pe baza efectelor lor.
Instrumentul utilizat pentru măsurarea forţelor se numeşte
dinamometru.
49
Dinamometrele cele mai simple sunt nişte resorturi elastice prevăzute
cu riglă gradată pentru măsurarea alungirilor, şi deci indirect, a forţelor
respective. Dinamometrele moderne pot folosi alte fenomene fizice şi
se numesc în general traductoare. În acest caz este vorba de
traductoare forţă – deformaţie.
Un obiect elastic poate fi folosit foarte bine ca di namometru, dacă
este etalonat.
Figura 3.4
Experienţele arată că forţele se compun după regula
paralelogramului, adică sunt mărimi vectoriale. De aici se poate
enunţa principiul independentei acţiunii forţelor: un corp, sub
acţiunea simultană a două forţe, descrie diagonala unui
Regula paralelogram având ca laturi aceste forţe în acelaşi timp în care ar
paralelo- descrie separat fiecare latură sub acţiunea forţei corespunzătoare.
gramului Regula p aralelogramului est e un post ulat car e pr ovine di n
este un matematica vectorilor.
postulat
care
provine
din
matematic
a
vectorilor.
Figura 3.5
 
Vectorii A şi B (a) sunt adunaţi cu regula triunghiului (b) şi cu regula
paralelogramului (c).
Principiul 2 
Dacă aplicăm unuipunct material diferite forţe F , punctul material
capătă acceleraţii a coliniare şi proporţionale cu forţele aplicate:
50
 F

a =

m
, ( 3.7)
F = ma = m d v


dt
Masa este o caracteristică a corpurilor care exprimă

proporţionalitatea dintre acceleraţia pe care o capătă un
corp şi forţa care acţionează asupra corpului ( masa
inerţială)
F = m ⋅a
Masa este o caracteristică a corpurilor care determină

mărimea interacţiunii gravitaţionale. Pentru corpuri cu
dimensiuni mici în comparaţie cu distanţa dintre ele, modulul
forţei de atracţie este direct proporţională cu masa acestora
şi invers proporţională cu distanţa dintre acestea . (masa
gravitaţională).
m ⋅m
Fgravitaţra = k 1 2 2
r
unde m este un parametru pozitiv, caracteristic punctului material, numit

masă.
Ecuaţia (3.7) reprezintă legea fundamentală a dinamicii. Masa este o
mărime scalară, o caracteristică internă a corpului, o măsură a cantităţii
de substanţa conţinută de corp. Cu cât masa unui corp este mai mare,
cu atât acceleraţia produsă de o forţă dată, este mai mică. De aici
rezultă că masa unui corp este o măsură a inerţiei sale, adică o măsură
a gradului de opunere sau reacţiune a corpului la acţiunea forţelor
exterioare care îi schimbă starea de mişcare rectilinie uniformă sau de
repaus. În aceasta calitate de măsură a inerţiei, masa m se numeşte
masă inertă sau inerţială şi se manifestă deci, sub dublu aspect: în
absenţa forţelor exterioare corpul îşi păstrează mişcarea rectilinie
uniformă, conform principiului inerţiei, şi sub acţiunea unei forţe
exterioare admite o acceleraţie invers proporţională cu masa sa inertă,
conform principiului II.
Figura 3.6
51
Măsurarea masei se face cu ajutorul balanţei. Unitatea de măsură în a
masei, numită kilogram (kg), este egală cu masa prototipului de platina-
iridiu păstrat la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi de la Sevres
(Franţa).
Figura 3.7
În SI masa este mărime fundamentală, forţa fiind atunci o mărime

derivată. Unitatea de măsură a forţei este:
[F ] = [m][a] ⇒ [F ] = 1kg m2 = 1N in SI . ( 3.8)

s
Reţine că 1N reprezintă valoarea unei forţe care aplicată unei mase
egale cu 1kg îi imprimă acesteia o acceleraţie egală cu 1ms-2.
Te poţi gândi că de fapt nu se măsoară mase ; de fapt, cu ajutorul

balanţelor nu faci altceva decât să compari forţele produse de acele
mase sau şi mai exact, momentele acelor forţe !!!
3.4. Principul III al dinamicii
Experienţa îţi arată că acţiunea unui corp asupra altui corp are
întotdeauna caracterul unei interacţiuni - corpurile acţionează unul
asupra celuilalt. Principiul III afirmă că fiecărei acţiuni i se opune
întotdeauna o reacţiune, egală în modul şi de sens contrar, sau
altfel, acţiunile reciproce a două corpuri (puncte materiale) sunt
întotdeauna egale în modul şi orientate în sensuri opuse.
Cele două forţe, acţiunea şi reacţiunea, se aplică simultan, dar la
corpuri diferite.
Figura 3.8
Cele trei principii ale dinamicii sunt suficiente pentru studiul mişcării
mecanice. Principiul I (al inerţiei) este valabil în toate sistemele inerţiale,
fiind folosit la definirea acestor sisteme. Al doilea principiu (al acţiunii
forţei) este de asemenea valabil în toate sistemele de referinţă inerţiale.
52
Deoarece acceleraţia este un invariant al mişcării, iar în mecanica
clasică masa unui corp se consideră independentă de sistemul de
referinţă, forţa F = ma este un invariant. Deci, ecuaţia fundamentală a
 
dinamicii are aceeaşi formă în toate sistemele de referinţă inerţiale.
Principiile mecanicii newtoniene fiind aceleaşi în toate sistemele de
referinţă inerţiale, rezultă că toate l egile m ecanicii (care sunt
consecinţe ale acestor principii) sunt aceleaşi în toate sistemele de
referinţă inerţiale. Acesta este conţinutul principiului relativităţii în
mecanică, stabilit de Galilei în 1632.
Cu ajutorul transformărilor lui Galilei, acest principiu se poate enunţa

astfel: legile mecanicii clasice sunt invariante la transformările lui
Galilei, pe scurt sunt G-invariante. De aici rezultă că din punct de
vedere mecanic toate sistemele de referinţă inerţiale sunt absolut
echivalente. Prin urmare, nici o experienţă mecanică efectuată în
interiorul unui sistem de referinţă inerţial nu ne permite să determinăm
mişcarea sa rectilinie uniformă faţă de alte sisteme de referinţă inerţiale.
Lucrurile se schimbă radical într-un sistem de referinţă neinerţial. În
acest caz, legile lui Newton nu mai sunt valabile şi cu ajutorul
experienţelor mecanice efectuate în interiorul sistemului putem
determina acceleraţia acestuia faţă de sistemele de referinţă inerţiale.
3.4.1. Problema rezolvată 1
Pe cât este cu putinţă, enunţul unei probleme trebuie să descrie clar o

situaţie fizică „reală”. Studiază cu atenţie enunţul de mai jos.
Pe un plan înclinat cu unghiul α faţă de orizontală se află două corpuri,

mici, practic două puncte materiale de mase diferite. Coeficienţii de
frecare dintre cele două corpuri şi suprafaţa planului înclinat sunt µ1 şi
respectiv µ2.
Află cât timp durează mişcarea şi viteza cu care corpurile ajung la baza
planului înclinat.
Nu este clar din enunţ dacă cele două corpuri pleacă de la aceeaşi
distanţă de bază şi dacă se mişcă sau nu pe o aceeaşi dreaptă şi dacă
se mişcă simultan sau nu.
Textul problemei ar putea fi mai precis exprimat astfel:
Pe un planul înclinat de unghi α=450 se află două corpuri, primul la

distanţa L=2m de bază, având coeficientul de frecare cu planul înclinat
µ 1 < µ 2 iar cel de al doilea la distanţa L/2=1m de bază, având
coeficientul de frecare cu planul înclinat µ 2 =0,6. Să se afle vitezele cu
care corpurile ajung la baza planului înclinat, dacă, la capătul cursei,
ambele corpuri plecate simultan în mişcare, fără viteze iniţiale, ajung la
baza planului în acelaşi moment, fără să se fi ciocnit pe drum.
Acceleraţia gravitaţională este g=10ms-2.
.
53
În forma detaliată a problemei, cele două corpuri se aflau la distanţe
bine definite de baza planului înclinat şi se precizează că cel mai rapid
se află mai jos.
Să urmărim împreună "inconvenientele" problemei primare.

Dacă nu considerăm o greşeală de exprimare, întrebarea referitoare la
"viteza" corpurilor (ca şi cea referitoare la "timpul") la singular,
reprezintă
• fie o licenţă de limbă care include un plural colectiv distribuibil
fiecărui corp, evident un caz nefericit de exprimare
• fie o afirmaţie deliberată a autorului care a ştiut ce întreabă – (şi
este regula care trebuie luată ca ipoteză principală) - şi anume
cele două corpuri ajung jos cu o singură viteză, adică după o
ciocnire plastică undeva pe parcurs.
Constatăm că în enunţ s-a strecurat o aserţiune implicită, fără de care
problema nu este rezolvată corect, şi anume că cele două corpuri se
vor ciocni - şi anume plastic.
O ciocnire elastică ar implica o ricoşare şi cele două corpuri ar ajunge
separat jos, deşi ar mai fi o posibilitate care face problema şi mai
complicată.
Tot din textul primar reiese, dat fiind că nu se specifică lungimea
planului, că avem µ 1 < µ 2 şi că spaţiul de alunecare este suficient
pentru ca punctul material de sus să îl ajungă din urmă pe celălalt.
Deoarece eşti la o lecţie de rezolvare atât "citirea" atentă a textului cât
şi luarea în seamă a tuturor variantelor fac parte din obiective. Acest
mod de gândire şi de analiză, cu firul despicat în patru, este şi o lecţie
de viaţă unde nu toate sunt simple, clar explicate sau cu un profesor
alături care să dea sfaturi ori să facă el analiza problemei.
În continuare vei rezolva problema clară, cu aplicaţie de calcul numeric.

Întotdeauna, înainte să începi să rezolvi problema va trebui să faci un
desen şi să apoi să răspunzi la întrebările simple ale problemei.
Figura 3.9
Odată antrenaţi cu "problema simplă" îţi va fi uşor să vezi faţetele
ascunse ale unor probleme complicate de care poate că te-ai feri,
preferând o anumită citire, convenabilă, simplificatoare a textului.
Este adesea mai sugestiv să lucrezi cu componentele greutăţii - în
probleme de genul corp pe planul înclinat.
54
Trebuie să remarci că, în mod deliberat, nu am mai desenat şi vectorul
"Greutate" deoarece este substituit de prezenţa celor două componente
ale sale.
Totuşi, acest procedeu (cu componente) dublează numărul de "săgeţi"
pe desen ceea ce la o problemă mai complicată ar putea fi tare greu de
urmărit (dar dacă ai păstra şi vectorul nedescompus şi componentele -
s-ar tripla numărul de "săgeţi" ).
În rezolvarea sugerată nu vei desena forţele pentru ambele corpuri,
diagrama fiind aceeaşi.
După aceste desene şi alegerea axelor este evident că cea mai simplă
alegere a axelor este cea folosită, respectiv axa Ox paralelă cu direcţia
de mişcare, direcţia planului, iar axa Oy perpendiculară - alegeri care
conduc de altfel şi la reprezentarea cu G normal (G n ) şi G tangenţial (G t ).
În continuare trebuie să scrii ecuaţiile de mişcare pentru fiecare direcţie.
Vei prefera o ecuaţie "master", vectorială pentru început, aşa, să fie şi
imediat proiecţiile acestei ecuaţii (acestora după caz) pe axele de
coordonate.
Pentru corpul 1, poţi scrie:
G1 + N1 + Ffrecare,1 = m1 ⋅ a1

( 3.9)
sau
G1n + G1t + N1 + Ffrecare,1 = m1 ⋅ a1

( 3.10)
Viteza unui corp care alunecă accelerat cu frecare (sau fără frecare) pe
un plan înclinat se poate determina ca pentru orice mişcare accelerată,
fie direct din formula lui Galilei fie considerând cinematica mişcării,
calculând şi timpul în care se realizează această viteză. În ambele
cazuri este necesară calcularea acceleraţiei fiecăruia din corpuri.
Proiectând relaţiile pe axele de coordonate alese, vei avea:

pe Ox, direcţia de mişcare, direcţia tangenţială cum se mai spune -
observând că unghiul vectorului G cu Ox sau cu planul, este
complementul lui α - şi deci:
G1,t = G1 sin α = m1g sin α

G1,n = G1 cos α = m1g cos α
( 3.11)
Din relaţia „pe componente” pentru direcţia normală va rezulta

N1 = m1g cos α

Ffrecare,1 = µ1N1 = µ1m1g cos α
( 3.12)
şi prin urmare, pentru direcţia de mişcare”tangenţială”

m1g (sin α − µ1 cos α ) = m1a1
a1 = g (sin α − µ1 cos α )
 ( 3.13)
Legile de mişcare pentru corpul 1 sunt
55

a = g (sin α − µ cos α )
 1
v 1 (t ) = a1 ⋅ t
1
( 3.14)

 x1 (t ) = a1 ⋅ t

2
2
Timpul în care corpul parcurge o distanţă dată este
t=
2 x 1 (t )
( 3.15)
a1
Relaţii absolut asemănătoare, dar indiciate cu 2 se pot obţine pentru al
doilea corp.
Pentru datele problemei

a2 = 10 ⋅
2
(1 − 0,6)
 ( 3.16)
a ≅ 2,82 m / s 2
2
 2
Timpul în care corpul al doilea ajunge la baza planului este

t 2 =
L
 ( 3.17)

a2
t 2 = 0,84 s
v 2 (t 2 ) = L ⋅ a2 = L ⋅ g ⋅ cos α ⋅ (1 − µ 2 )
Viteza corpului al doilea la baza planului va fi

v 2 (t 2 ) =

2 ⋅4
v (t ) ≅ 2.37m / s
( 3.18)
 2 2
Pentru ca ambele corpuri să ajungă la baza planului în acelaşi interval

de timp,
 L 2⋅L
 =
 a2 a1

 2⋅L
=
 g ⋅ cos α ⋅ (1 − µ 2 ) g ⋅ cos α ⋅ (1 − µ1 )

L
( 3.19)
 1
 =
 (1 − µ 2 ) (1 − µ1 )
2
prin urmare
µ1 = 2µ 2 − 1

µ1 = 0,2
( 3.20)
În consecinţă
56

a1 = 10 ⋅
2
(1 − 0,2)
 ( 3.21)
a ≅ 5,65 m / s 2
2
 1
v 1 (t 2 ) = 4,74 m / s
Viteza primului corp la baza planului înclinat va fi
( 3.22)
3.5. Forţe de frecare
Deja, în problema anterioară, am început să vorbim despre foarte

cunoscuta frecare. La contactul dintre două solide apar forţe de frecare.
Chiar dacă cele două corpuri nu alunecă unul faţă de celălalt există
forţe de frecare între solide, numite forţe de frecare statică sau de
aderenţă. În cazul alunecării ele se numesc forţe de frecare cinetică sau
de frecare la alunecare. Forţă de frecare statică sau de aderenţă
maximă, f s , este mai mare decât forţa de frecare cinetică sau la
alunecare, adică f c <f s .
Figura 3.10
Fata din figură nu se deplasează pe direcţia pe care este trasă
deoarece forţa de frecare este egală cu forţa de tracţiune în modul şi de
sens opus acesteia.
Experienţele conduc la următoarele legi ale frecării:

1. Forţă maximă de aderenţă f s şi forţa de frecare la alunecare f c între
două corpuri nu depind de aria suprafeţei de contact dintre corpuri.
2. Forţă maximă de aderenţă f s şi forţa de frecare la alunecare f c sunt
proporţionale cu forţa de apăsare normală care se exercită între corpuri
la suprafaţa lor de contact:
57
fs = µ s N,

f c = µ c N , ( 3.23)
f > f ⇒ µ > µ
s c s c
unde µ s este coeficientul de aderenţă, iar µ c este coeficientul de frecare

la alunecare.
Dacă aşezăm un corp pe un plan înclinat, atunci unghiul maxim de

echilibru ϕ s este dat de
tgϕ s = µ s ( 3.24)
şi se numeşte unghi de aderenţă. La fel, unghiul planului înclinat pentru
care corpul alunecă uniform ϕ c este dat de
tgϕ c = µ c ( 3.25)
şi se numeşte unghi de frecare la alunecare. În probleme de statică
(echilibru cu frecare) sau de rostogolire fără alunecare intervine µ s , iar
în probleme de cinematică în care apare alunecare intervine µ c .
Problemele cu frecări trebuie analizate cu atenţie. Lucrul mecanic al

forţelor de frecare este negativ şi contribuie la diminuarea energiei
mecanice .
Cum urcă un automobil pe un plan înclinat (pe o şosea în pantă)?
Figura 3.11
În acel caz ridicarea este asigurată de, forţa de tracţiune (care este
reacţiunea planului - şoselei asupra vehiculului sau altfel spus frecarea
statică).
Ftracţracţ + N + G + Ffalunecare = ma
    
( 3.26)
Forţa de frecare la alunecare provine din frecarea părţilor ne-tractoare

ale vehiculului (remorci, puntea din spate etc.). În absenţa acestora,
Fflunecare nu mai există. Frecarea are roluri diferite în deplasarea maşinii.
Dacă tracţiunea maşinii este „pa faţă”, realizată de roţile din faţă,
frecarea roţilor din faţă pe şosea este forţa care „agaţă” maşina de
58
şosea şi reacţiunea şoselei face maşina să urce. Forţa maximă de
tracţiune nu poate depăşi frecarea la nivelul roţilor din faţă. Aşa cum
ştii, dacă se încearcă o accelerare prea mare a maşinii la plecare, roţile
motoare patinează, scârţâie.
Frecarea roţilor din spate pe şosea „împiedică” maşina – se opune
urcării acesteia. Pe direcţia paralelă cu direcţia de deplasare, mişcarea
este descrisă de ecuaţia
Ftracţracţ − G sinα − µG cos α = madeal ( 3.27)
După determinarea acceleraţiei poţi scrie legile de mişcare ale maşinii

(t ) = v 0,tan gent + adeal ⋅ t


= + ⋅ +
( 3.28)

adeal t 2

x ( t ) x 0 v 0,tan gent t
2
Relaţii similare vei scrie şi pentru coborâre. În cazul coborârii însă
trebuie să ai în vedere faptul că greutatea tangenţială nu se mai opune
mişcării ci o ajută . Modalitatea naturală de alegere a axelor de
coordonate este una în care o direcţie este paralelă cu direcţia de
mişcare şi are sensul acestei mişcări, iar cealaltă direcţie este
perpendiculară pe prima. Acest mod de tratare face însă ca expresiile
acceleraţiilor pentru urcare şi coborâre să nu poată fi comparate direct
deoarece se referă la sistem de axe diferite. Este totuşi preferabil să
deducem, rapid, de fiecare dată acceleraţia corespunzătoare problemei
propuse.
Figura 3.12
Ftracţracţ + G sinα − µG cos α = mavale ( 3.29)
Legile de mişcare corespunzătoare sunt

(t ) = v 0,tan gent + avale ⋅ t


= + ⋅ +
( 3.30)

avale t 2

x ( t ) x 0 v 0,tan gent t
2
59
Pe o suprafaţă plană, orizontală, se află un stâlp cilindric de rază R ,

aşezat vertical. De acest stâlp este ataşată o sfoară lungă (un fir, întins)
de lungime iniţială  0 fir a cărui lungime curentă o vom nota cu  , pe
măsură ce firul se va înfăşura pe stâlp. La capătul depărtat de stâlp se
află un corp (mic, de masă m ), care poate aluneca fără frecare pe
suprafaţa orizontală. Corpul este lansat cu o viteză iniţială
v 0 perpendicular pe direcţia firului şi corpul începe o mişcare de rotaţie,
în acelaşi timp firul înfăşurându-se pe stâlp.
Figura 3.13
Analizează puţin enunţul încercând să obţii cât mai multe informaţii din
enunţul acestei probleme. Rezolvarea problemei trebuie să-ţi permită
să determini traiectoria corpului de la capătul firului, să calculezi cu ce
viteză se mişcă acesta şi cum evoluează în timp, şi - în particular -
când, (după cât timp) se înfăşoară integral pe stâlp.
Dacă pe parcursul rezolvării se vor apare alte întrebări încearcă să le
rezolvi
Prin acest mod de a începe o problemă, cu o situaţie

poate mai puţin suficient descrisă, cu întrebările formulate
mai vag, îţi propun o metodă interactivă, care ar putea
deveni şi o sugestie pentru modul de lucru cu elevi sau cu
alţi cursanţi. Aspectul interactiv constă în faptul că pe
măsură ce rezolvarea avansează ar putea să survină şi
alte idei sau şi alte întrebări.
60
Întrebarea î ntâi: dacă viteza iniţială v 0 nu ar fi orientată perpendicular
pe direcţia firului care ar fi continuarea "problemei", respectiv, cum ar
începe să se mişte corpul?
Întrebarea 2: în poziţia iniţială de pornire firul este tangent la cilindru?
Un fir întins ar putea să fie "altfel"? Pe măsură ce se "roteşte" şi se
înfăşoară firul rămâne oare, tangent?
Întrebarea 3: ("cu efecte mai târzii") Care din datele problemei ar fi
afectate ori modificate, dacă mişcarea ar avea loc cu frecare? Am putea
rezolva problema? Sau, care părţi ale problemei ar avea aceeaşi
rezolvare?
Pentru o bună vizualizare a problemei vei considera un desen "văzut de
sus". Asupra corpului acţionează următoarele forţe: greutatea, G , o
reacţiune, normală din partea planului suport, N ,- aceste forţe sunt
orientate pe direcţia verticală, deci nu sunt evidente, vizibile în desenul
"văzut de sus"- apoi, din partea firului de legătură o tensiune (în fir), T ,
care are rolul de forţă centripetă pentru mişcarea corpului, şi – în funcţie
de cum ne decidem să continuăm rezolvarea problemei – o forţă
centrifugă de inerţie, Fcf ,inertie (sau nu). (Acest "sau nu" depinde de faptul
dacă în rezolvarea unor probleme dorim să folosim forţele de inerţie.
Din punct de vedere sintetic, teoretic acest lucru nu este necesar,
întotdeauna existând o rezolvare fără forţe de inerţie. Din punct de
vedere didactic, autorul (şi evident, nu numai el) consideră că forţele de
inerţie şi rezolvările într-un sistem de referinţă neinerţial pot fi mai
sugestive, mai uşor de asimilat, de vizualizat, mai potrivit scopului
didactic al realizării unui cadru cât mai "prietenos" rezolvărilor.
Ori de câte ori o soluţie "clasică", fără forţele de inerţie, este la

îndemână, aceasta va fi prezenta în paralel, pentru a compara
cele două căi şi pentru a consolida introducerea forţelor de
inerţie.
Este mişcarea corpului uniformă pe traiectorie? Adică modulul

vectorului viteză rămâne constant? (Pentru că, în mod evident viteza ca
vector nu rămâne constantă, schimbând permanent direcţia). Dacă nu
există frecări, şi am convenit să examinăm pentru început această
posibilitate, în decursul mişcării nu există forţe disipative, nu există
pierdere de energie mecanică. Atunci energia mecanică se conservă, şi
dacă vei scrie că o eventuală variaţie a energiei cinetice este dată de
lucrul mecanic al tuturor forţelor care acţionează asupra corpului rezultă
∆E cinetica = Lforte
În cazul aflat în discuţie, forţele care acţionează asupra corpului de
masă m sunt:
greutatea, G , normala din partea planului suport, N , aceste forţe fiind
orientate pe direcţia verticală, şi, din partea firului de legătură,
tensiunea T . Dar greutatea şi normala sunt perpendiculare pe planul
mişcării deci unghiul făcut de fiecare din ele cu deplasarea (cu viteza)
este de π/2, cosinusul acestui unghi este zero, şi lucrul mecanic al
acestor forţe (sau contribuţia lor la modificarea energiei potenţiale) este
nul.
61
π

= ⋅ s = G ⋅ s ⋅ cos = 0
 
 G
L G

π
2
L = N ⋅ s = N ⋅ s ⋅ cos = 0
 
 N 2
dar şi
π
LT = T ⋅ s = Ts cos
 
2
deoarece deplasarea este perpendiculară pe fir şi deci şi tensiunea pe
viteza corpului. Aceasta înseamnă că variaţia de energie cinetică este
zero. Energia cinetică se conservă, rămâne constantă, atunci şi
"pătratul" vitezei rămâne constant, respectiv viteza ca modul.
Răspunsul este, da, viteza este constantă, mişcarea este uniformă pe
traiectorie.
Şi avem şi un al doilea răspuns, dacă sunt frecări, energia mecanică şi
energia cinetică nu se mai conservă şi mişcarea nu mai este uniformă,
viteza o să scadă, corpul ar putea să se oprească înainte de
"terminarea" firului, înainte de a ajunge la stâlpul central. Dacă am
cunoaşte traiectoria şi o modalitate de a aprecia lungimea traseului
parcurs pe această spirală, (pentru că aşa pare să arate traiectoria), am
putea spune unde se opreşte corpul. Şi cu şi mai multă strădanie, după
cât timp se opreşte corpul.
Observă că firul se scurtează (cu d ) pentru că se înfăşoară pe axul
central, deci porţiunea înfăşurată (notată db ) coincide cu scăderea
lungimii firului şi, pentru un interval de timp scurt, dt:
d = −db ( 3.31)
dar
db = R ⋅ dα ( 3.32)
dα fiind unghiul la centru măturat în timpul, scurt, dt. Semnul minus ne
arată că în timp ce unghiul măturat, unghiul la centru α creşte, lungimea
 a firului scade. Între direcţiile firului , după trecerea timpului dt unghiul
este de asemenea dα .
Înseamnă că spaţiul parcurs de mobil (în timpul dt, scurt) este identic cu
cel descris pe un arc de cerc de rază  , un cerc cu centrul în punctul
de "desprindere" a firului
ds =  ⋅ dα ( 3.33)
dar ds este parcurs cu viteza v = v 0 , deci
ds = v ⋅ dt ( 3.34)
descriu mişcarea. Egalând expresiile pentru dα rezultă

viteza ori timpul. Astfel ai reuşit să introduci timpul în ecuaţiile care
d v ⋅ dt
− = ( 3.35)
R 
pentru început o relaţie diferenţială, o ecuaţie diferenţială care mai
poate fi scrisă sub forma
−  ⋅ d = Rvdt ( 3.36)
care "integrată" conduce la
62
= −R ⋅ v ⋅ t + ℘
2

( 3.37)
2
unde ℘ este o constantă de integrare. Dar la momentul iniţial t = 0
 = 0 ( 3.38)
şi deci
℘=
 20
( 3.39)
2
rezultă rearanjând că
 20 −  2 = 2R ⋅ v ⋅ t ( 3.40)
(t total ) = 0
Prin urmare, durata totală a mişcării ”până când se consumă firul”
( 3.41)
este:
t total =
 20
( 3.42)
2Rv
Dacă frecările există? Forţa de frecare de alunecare este constantă,
Ffrecare = µ ⋅ N = µ ⋅ G ( 3.43)
Şi în acest caz, este îndreptată împotriva mişcării producând o
acceleraţie:
− Ffrecare = m ⋅ a tan gential

− µ ⋅ m ⋅ g = m ⋅ a tan gential ( 3.44)

a tan gential = − µ ⋅ g
atunci durata totală a mişcării în ipoteza că firul nu reuşeşte să se
v (t ) = v 0 − µ ⋅ g ⋅ t
înfăşoare integral, este timpul scurs până la anularea vitezei. Dar
( 3.45)
şi deci timpul până la oprire este:
Toprire =
v0
µ ⋅g
( 3.46)
iar spaţiul, de-a lungul traiectoriei, se poate obţine cu ajutorul formulei

lui Galilei (aplicabilă dacă acceleraţia este constantă şi în această
problemă aceasta este situaţia) sau, cu ajutorul teoremei energiei
cinetice.
63
∆E cinetica = Lforta de frecare

∆E cinetica = − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ Soprire

 m ⋅ v 02 
0 −  = − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ Soprire ( 3.47)
 2 

S =
v 02
 oprire 2µ ⋅ g
Soluţia este corectă numai după ce se confirmă că T oprire este mai mic
decât t total , şi anume t total pentru cazul mişcării cu frecare.
−  ⋅ d = Rvdt = R (v 0 − µgt )dt

Ecuaţia (3.36)se rescrie,
( 3.48)
care după desfacerea parantezei se poate integra la fel de uşor ca
aceea din situaţia cu frecare neglijabilă şi:
R ⋅ µ ⋅g ⋅t2
= −Rv 0 t + +℘
2
( 3.49)
2 2
sau
 20 −  2 = −2Rv 0 t + R ⋅ µ ⋅ g ⋅ t 2 ( 3.50)
anularea lui  , lungimea firului, conducând la t total .
Ori de câte ori întâlneşti o ecuaţie de gradul doi, în t, ar trebui

să te întrebi care din soluţii este cea a problemei-sau dacă nu
cumva amândouă au sens. Acest „amândouă” este totuşi
destul de rar, mai ales la mecanică.
În cazul despre care vorbim, soluţia corectă ar fi aceea care pentru µ =

0, (absenţa frecărilor), conduce la soluţia 3.46.
Rezolvă şi vei constata că "alegerea" nu este chiar imediată.

Te-ai descurcat?
Această problemă, dincolo de rezolvarea ei, poate fi un model al
discuţiei care să te conducă la concluziile privind mişcarea uniformă.
Adică pornind de la teoreme.

t = 2Rv 0 ± 4R v 0 + 4 0 Rµg
2 2 2
 1,2 2Rµg

( )
 −  20 Rµg
 1,2 =
Rµg Rv  R 2v 02 +  20 Rµg
t ( 3.51)


( )
t =  20
 1,2 Rv  R 2v 2 +  2 Rµg
 0 0
Pentru µ = 0 Soluţia devine
t 1,2 =
(Rv  Rv )
 20
( 3.52)
64
Evident, soluţia corectă este
t 1,2 =
(Rv + )
 20
R 2v 02 +  20 Rµg
( 3.53)
În activitatea şcolară această problemă se poate întâlni pornind de la un

stâlp central prismatic, adică având ca secţiune transversală un poligon
regulat: pătrat ca primă figură, dar de ce nu şi un triunghi echilateral, ca
a doua opţiune, şi apoi pentagon, hexagon - până la generalizarea
poligonului cu un număr infinit de laturi – cercul .
A rămas de discutat câte ceva despre traiectorie, ecuaţia (ecuaţiile) ei,

şi poate şi altele. Desenele care însoţesc problema, "au pregătit
terenul" pentru o descriere a traiectoriei. Preferabile ar fi o descriere
 x = x (t )
carteziană – cu două ecuaţii
y = y (t )
 ( 3.54)
dar acestea nu sunt imediate. Descrierea foarte potrivită este o

descriere parametrică, folosind coordonate polare – lungimea firului şi
unghiul la centru, unghiul α, care se "leagă" şi cu poziţia firului şi cu
poziţia punctului de contact. Ar fi ar fi de căutat de asemenea
 x = x (α )
descrierea
y = y (α )
 ( 3.55)
Figura 3.14
Când raza vectoare a punctului de contact al firului cu cilindrul este T,
lungimea firului PT are expresia
 =  0 − R ⋅α ( 3.56)
Din considerente geometrice evidente,
65

OM = cos α
R

TM = R ⋅ tgα ( 3.57)
 PM = R ⋅ tgα +  − R ⋅ α


0
Prin urmare
QM = PM ⋅ sin α

QP = PM ⋅ cos α
( 3.58)
şi coordonatele carteziene ale punctului P în care se află corpul mic
 x = R − (R ⋅ tgα +  0 − Rα ) ⋅ sin α
sunt
y = (R ⋅ tgα +  0 − Rα ) ⋅ cos α
 ( 3.59)
3.6. Test de autoevaluare 3.1.

1. Ce este inerţia?
2. Care este enunţul principiului II al dinamicii?
3. Cum se enunţă principiul III al dinamicii?
4. Care este relaţia de definiţie a forţei de frecare?
5. Punctul B al blocului se deplasează în sus cu acceleraţia

constantă de 10m/s2. În situaţia prezentată în figura din
stânga, între nivele punctelor A şi B sunt 30m. În acest
moment vitezele corpurilor sunt nule. Determină vitezele
corpurilor când trec unul prin dreptul celuilalt
66
Verificarea principiului trei al dinamicii.
Figura 3.15 Peşte şi pescar

Principiul trei, al acţiunii şi reacţiunii, spune că dacă un corp
acţionează cu o forţă asupra altui corp, acesta la rândul lui
reacţionează cu o forţă egală dar de sens contrar.
Ia două „dinamometre” care pot fi foarte bine două cântare de piaţă

din cele cu resort, fie cu ac rotativ sau cu cursor. Agaţă cele două
dinamometre unul de celălalt, în serie am zice, şi trage de ele. Cu
ajutorul celorlalţi participanţi, notează indicaţiile celor două
dispozitive.
Dacă cele două cântare sunt bine etalonate cum vor fi indicaţiile?
Dar dacă legi trei sau patru cântare?
Găseşte arcuri identice – de exemplu de la pixuri identice. Verifică

faptul că se deformează la fel sub aceeaşi acţiune.
Imaginează experimente cu resoarte înseriate sau puse în paralel.
Figura 3.16
67
Figura 3.17 Emisferele de Magdeburg, închise şi apoi vidate, nu au

putut fi desfăcute deşi s-a tras de ele cu multe perechi de cai.
3.8. Răspunsuri la testul de autoevaluare3.1.
1. Inerţia este proprietatea corpurilor de a-şi păstra starea de

echilibru sau de mişcare rectilinie uniformă atât timp cât asuprea lor
nu acţionează forţe externe. 
2. Dacă aplicăm unui punct material diferite forţe F , punctul
material capătă acceleraţii a coliniare şi proporţionale cu forţele
 
aplicate: a = ⇒ F = ma = m
 F   dv
, unde m este un parametru
m dt
pozitiv, caracteristic punctului material, numit masă.
3. Fiecărei acţiuni i se opune întotdeauna o reacţiune, egală
în modul şi de sens contrar, sau altfel, acţiunile reciproce a două
corpuri (puncte materiale) sunt întotdeauna egale în modul şi
orientate în sensuri opuse.
4. Ff=µN Forţa de frecare este proporţională cu apăsarea
normală şi depinde de natura corpurilor în contact.
5. m2 = 8m1 ; v A = 20m / s; v B = 10m / s
68
consideri corecte.
1. Arată cum se pot deduce prevederile principiului unu din aplicarea

principiului doi. (1 punct)
2. Formulează un comentariul propriu privitor la principiul 3.

(1 punct)
3. Formulează comentariul propriu privitor la principiul 2 în sisteme
neinerţiale (1 punct)
4. Scrie expresia matematică a principiului 2 explicând semnificaţiile

mărimilor folosite (1 punct)
5. Un corp de masă m=100 kg este tras de o forţă F = 400 N sub un

unghi α=300 faţă de orizontală. Care este acceleraţia corpului, dacă
unghiul de frecare este φ=150? Sub ce unghi trebuie să tragem corpul
astfel încât acceleraţia să fie maximă? (2 puncte)
6. Efectuează lucrarea practică. Folosind un editor de texte scrie un

protocol al observaţiilor şi măsurărilor efectuate. Notează datele
numerice şi comentează-le. (3 puncte)
Notă: Se va acorda un punct din oficiu

Total 10 puncte
3.10. Bibliografie

şi Pedagogică, Bucureşti, 1981 (paginaţia corespunde ediţiei a II-a),
pag. 52-90
2.A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-

a, Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 60-100
3,***, Probleme de Fizică pentru clasele IX-X, Ed. Didactică şi

69
3.11. Termeni şi expresii cheie. Formule cheie.

 Inerţia;
 Sisteme de referinţă inerţiale; sisteme de
referinţă neinerţiale;
 Efectele statice ale forţelor; Efectele dinamice
ale forţelor;
 Coeficient de aderenţă; coeficient de frecare la
alunecare;
 Unghi de aderenţă; unghi de frecare;
Formule cheie
 Transformarea lui Galilei r = r '+r0 + u (t '+t 0 )

   
t = t '+ t 0
 Expresia matematică a legii clasice de compunere a
vitezelor v = v '+u ;
  
 Expresia matematică a legii clasice de compunere a

acceleraţiilor a = a ' ;
 
 Expresia matematică a principiului fundamental al


dinamicii F = ma = m
  dv
dt
Principii şi legii cheie
 Principiul I - principiul inerţiei;

 Principiul al II-lea - principiul fundamental;
 Principiul al III-lea – principiul acţiunilor
reciproce;
 Legile frecării;
70
Dinamica
4 DINAMICA
Cuprins Pagina
4 DINAMICA 71
4.1 Obiectivele unităţii de nvăţare numărul 4 72
4.2 Teorema impulsului 72
4.3 Teorema momentului cinetic 73
4.4 Teorema energiei cinetice 75
4.5 Conservarea energiei mecanice 78
4.6 Sistemul mecanic 79
4.6.1 Dinamica sistemului mecanic 80
4.8 Ciocniri 85
4.9 Sistem cu masă variabilă 88
4.11 Lucrare practică 90
4.12 Răspunsuri la testele de evaluare 91
71
Dinamica
4.1 Obiectivele unităţii de învăţare numărul 4
Cnd vei termina de studiat acest capitol vei fi capabil :

s deduci şi s enunţi teoremele de variaţie pentru impuls,
energie cinetic şi moment cinetic pentru un punct material şi
pentru un sistem de puncte materiale;
s enunţi legile de conservare a impulsului, energiei şi
moment cinetic pentru sistemele de puncte materiale;
s aplici teoremele de variaţie, legile de conservare studiate
şi relaţiile derivate din acestea n studiul unor procese mecanice;
s explici ntr-un limbaj fizic adecvat fenomenele de ciocnire;
s aplici noţiunile, legile şi teoremele studiate n rezolvarea de
probleme;
s utilizezi cunoştinţele dob ndite n analiza unor sisteme
tehnologice şi biologice;
s realizezi conexiuni ntre fenomenele mecanice din mediu şi
noţiunile studiate;
Dinamica studiază mişcarea corpurilor ţinând seama de forţele care o

produc. Din legea fundamentală a dinamicii
r r
F = p& ( 4.1)
rezultă trei teoreme privind mişcarea mecanică: teorema impulsului, a
momentului cinetic şi a energiei cinetice.
4.2 Teorema impulsului
Legea fundamentală a mecanicii:

r d (m vr ) d pr r def r
F = = ,p = m v , ( 4.2)
dt dt
r r
unde p = m v este impulsul punctului material (cantitatea de mişcare),
afirmă că forţa aplicată punctului material este egală cu derivata
impulsului punctului material n raport cu timpul. Din această ecuaţie
rezultă:
r r r
F dt = d (m v ) = d p , ( 4.3)
H = ò F dt = p 2 - p 1 = Dp = D(m v ) = m 2v 2 - m 1v 1 .
r def t 2 r r r r r r r
( 4.4)
t1
În mecanica clasic , masa este constant , de aceea:
H = ò F dt = m v 2 - m v 1 .
r t2 r r r
( 4.5)
t1
72
Dinamica
r
Integrala H se numeşte impulsul forţei.
Teorema impulsului.
Impulsul forţei rezultante aplicate punctului material este
egal cu variaţia impulsului punctului material.
r
Conform principiului III, forţa F este efectul interacţiunii punctului
r r
material cu alte corpuri, asupra c rora se exercit acţiunea F ' = -F din
- F ' = F Þ - ò F ' dt = ò F dt = Dp ,
partea
r rpunctului r material.r Putem astfel scrie:
r
( 4.6)
prin urmare, creşterea vectorială a impulsului punctului material se

obţine pe seama scăderii corespunzătoare a impulsului corpurilor cu
care interacţionează. Avem deci un transfer de impuls n procesul
interacţiunii, de la un corp la altul, realizat prin intermediul forţei.
Impulsul este o măsură vectorială a mişcării. Teorema impulsului
exprimă o lege de conservare a mişcării materiei. Existenţa mărimii
fizice impuls şi a legii fizice de conservare a impulsului este legată de
proprietatea de omogenitate a spaţiului (simetria la translaţii).
În S.I. impulsul se măsoară n

m
Ns = kg ,
s
4.3 Teorema momentului cinetic
Dacă un rigid are un punct fix (o articulaţie) n jurul căruia se poate roti
liber, atunci aplicând o forţă rigidului, el se va roti n jurul unei axe ce
trece prin articulaţie, perpendiculară pe planul definit de articulaţie şi
forţă.
Figura 4.1
Dacă suportul forţei trece prin articulaţie, rigidul nu se roteşte. Efectul

de rotaţie este determinat de forţă şi de distanţa suportului său până la
articulaţie, numit braţul forţei – (notat cu b n figura 4.1). inând seama
73
Dinamica
de direcţia axei şi sensul rotaţiei, putem spune că efectul de rotaţie este
dat de momentul forţei faţă de polul O, definit de produsul vectorial:
M = r ´ F , M = rFsina = Fb ,
r def r r
( 4.7)
r
unde r este vectorul de poziţie al punctului de aplicaţie al forţei, iar b
este braţul forţei, adică distanţa de la articulaţie la dreapta de acţiune a
forţei. Momentul forţei se măsoară n Nm. Momentul forţei nu se
schimbă dacă forţă alunecă pe suportul său. Dacă rigidul are o axă fixă
n jurul căreia se poate roti liber, atunci o forţă paralelă cu axa de rotaţie
sau concurentă cu aceasta nu produce rotaţie. Efectul de rotaţie este

produs numai de componenta transversală pe axă a forţei, nmulţită cu
braţul ei, adică momentul forţei n raport cu axa:
def
M ll = F ^ b . ( 4.8)
În mod analog definirii momentului forţei, se defineşte momentul
oricărui vector, de exemplu momentul impulsului, numit moment cinetic:
J = r ´ p = r ´mv .
r def r r r r
( 4.9)
Momentul cinetic se m soar n SI n J.s.
Mişcarea unui titirez de exemplu este determinată de momentul său

cinetic
Figura 4.2
Dac derivezi relaţia (4.8) n raport cu timpul şi nlocuieşti derivata
impulsului
r prin forţ , conform ecuaţiei fundamentale, vei obţine:
r r
´p+ r´ = r´F = M ,
d J d r r r dp r r r
= ( 4.10)
dt dt dt
deoarece
r
´ p = v ´mv = 0,
dr r r r
( 4.11)
dt
fiind vectori paraleli şi deci:
74
Dinamica
r
= r ´ p = (r ´ p ) =
r r r d r r dJ r&
M =J , ( 4.12)
dt dt Pol.
r r& Punct fix
M =J . ( 4.13) faţ de care
Momentul forţei este egal cu derivata momentului cinetic n raport cu ntr-un
timpul. Momentul forţei şi momentul cinetic se consideră faţă de acelaşi sistem
punct fix (pol), ntr-un sistem de referinţă inerţial. inerţial se
consider
momentul
Teorema momentului cinetic. forţei şi
momentul
Impulsul momentului (sau momentul impulsului) forţei cinetic
aplicate punctului material este egal cu variaţia momentului
cinetic al punctului material
K = ò M dt = ò r ´ d H =J 2 - J 1 = DJ .
r def t 2 r r r r r r
( 4.14)
t1
Dacă nu există o forţă care să determine un moment care să acţioneze

asupra unui corp, momentul cinetic al acestuia este invariabil.
Observaţie. În mecanica cuantică se arată, şi experienţa confirmă, că n
domeniul atomic se manifestă caracterul discret, cuantificat al
momentului cinetic.
Modulul acestui vector nu poate avea ca valori decât multipli ai unei
cantităţi elementare
J = jh . ( 4.15)
unde
ì j = 0,1,2,K,
ï
ï
íh = = 1,0545 × 10 -34 Js
h
ï
( 4.16)
2p
ïî(h - constanta Planck)
4.4 Teorema energiei cinetice
O măsură a efectului util al forţei care produce deplasări este dată de

lucrul mecanic, definit de produsul dintre deplasare şi componenta forţei
pe direcţia deplasării, deoarece componenta normală a forţei nu poate
contribui la deplasarea dată (fapt observat ncă de Euler). Astfel, lucrul
mecanic este definit prin produsul scalar dintre forţa care acţionează
asupra punctului material şi deplasare:
ì def r r r r
ïdL = F d r = F v dt ,
í def r r
ïL = ò F d r = ò (F x dx + F y dy + F z dz ) = ò (F x v x + F y v y + F z v z )dt
. ( 4.17)
î
75
Dinamica
În cazul forţei constante:
L = ò F d r = F ò d r = F (r 2 - r 1 ) = F Dr = Fd cos F , d , F = const . ( 4.18)
r r r r r r r r r r r r
( )
Într-o mişcare curbilinie numai componenta tangenţială a forţei
efectuează lucru mecanic şi nu, componenta normală.
Pentru unitatea de lucru mecanic rezultă:
m2
[L ] = [F ][d ] = 1kg = 1J in SI . ( 4.19)
s2
Unitatea de lucru mecanic n SI, (1J) este

egal cu lucrul mecanic efectuat de o forţ
unitate (1N) pe un drum egal cu unitatea
(1m) n direcţia forţei.
O unitate des folosită este kilowattora (kWh):

1kWh = 1kW × 1h = 3.6 × 10 6 J . ( 4.20)
Figura 4.3 Forţele interne nu au rol n accelerarea sistemului. C nd

baronul Munchhausen se trage de p r acţiunea m inii şi reacţiunea
p rului sunt forţe interne. Nu exist acceleraţie chiar dac cele dou
forţe ar face lucru mecanic
Definim puterea medie n intervalul de timp Dt prin raportul dintre lucrul
mecanic L efectuat n acest interval şi intervalul Dt:
L
P = ( 4.21)
Dt
şi puterea instantanee sau momentana:
def
L dL
P = lim = . ( 4.22)
Dt ®0 Dt dt
inând seama de relaţia de definiţie a lucrului mecanic, rezultă:
dL r d rr r r
P = =F = Fv , ( 4.23)
dt dt
76
Dinamica
adică puterea dezvoltată de o forţă este egală cu produsul scalar dintre
forţă şi viteză. Pentru unitatea de putere rezultă:
[P ] = [L ] = 1kg m2 J
= 1 = 1W , in SI . ( 4.24)
[t ] s 3
s
Figura 4.4 Forţa extern de interacţiune cu copacul, dublul forţei cu

care omul trage de funie are rol n accelerarea sistemului. Se face lucru
mecanic
r r
Înmulţind scalar formula fundamentală (4.1) cu d r = v dt , obţinem:
ì r r d (m vr ) r
ïdL = F d r =
r r
v dt = v d (m v )
í
ïdL = vr 2 dm + m vrd = v 2 dm + mvdv
dt ( 4.25)
î
r
unde
r rr
v 2 =vv =v 2, ( 4.26)
care prin diferenţiere dă
r r
v d v = vdv ( 4.27)
şi cu m=const, rezultă:
æ1 ö
dL = F d r = mvdv = d ç mv 2 ÷ = dE c ,
r r
è2 ø
( 4.28)
L = ò F d r = DE c = E c 1 - E c 2 ,
2 r
r
( 4.29)
1
unde:
1
def
2 p2
E c = mv = , ( 4.30)
2 2m
se numeşte energia cinetică a punctului material.
Teorema energiei cinetice.

Lucrul mecanic efectuat de forţa rezultant , aplicat punctului
material, este egal cu variaţia energiei cinetice a punctului
material.
77
Dinamica
Energia cinetică este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a aduce

Lucrul mecanic corpul din repaus până la viteza v sau altfel spus, cu lucrul mecanic
al forţelor restituit de corp la oprirea sa de la viteza v. Energia cinetică este o
conservative mărime scalară a mişcării. Existenţa mărimii fizice energie cinetică şi a
- este legii fizice de conservare a energiei cinetice este legată de proprietatea
independent de omogenitate a timpului (simetria la translaţii temporale).
de drum
- este egal cu Mişcarea mecanică se transmite de la un corp la altul n procesul
diferenţa dintre interacţiunii lor prin intermediul forţei. Impulsul forţei
H = ò F dt ,
valorile finale
şi iniţiale ale r 2 r
( 4.31)
unei funcţii
1
numit energie
potenţial impulsul momentului forţei
K = ò M dt = (ò rr ´ Fr )dt
- este complet r 2 r
recuperabil ( 4.32)
1
Forţele
neconservative şi lucrul mecanic al forţei
L = òFdr
se numesc 2r r
disipative ( 4.33)
1
măsoară cantitativ mişcarea mecanică transmisă, fiindr egale respectiv

cu variaţia impulsului p = m v , a momentului cinetic J = r ´ p = r ´ m v
r r r r r r
mv 2
şi a energiei cinetice E c = a punctului material.
2
4.5 Conservarea energiei mecanice
Consideră mişcarea particulei ntr-un câmp de forţe conservativ. Atunci,

aplicând teorema energiei cinetice, obţii:
ò
ìL = F d r = DE c = - DU Þ
r r
ïï
íD(E c + U ) = 0 Þ
ïE + U = E = const
. ( 4.34)
ïî c
Relaţia ultimă din acolada de mai sus exprimă teorema conserv rii
energiei mecanice. Într-un câmp de forţe conservativ are loc n timpul
mişcării o transformare reciprocă a energiei cinetice şi potenţiale, suma
lor rămânând constantă.
Pentru un câmp de forţe neconservativ (disipativ), când lucrul mecanic
depinde de traiectorie şi de modul de mişcare, nu există energie
potenţială, şi atunci energia mecanică nu se conservă, ci se transformă
n alte forme de energie. De exemplu, n cazul forţelor de frecare, când
lucrul mecanic depinde de lungimea drumului şi nu este nul pe un drum

nchis, energia mecanică se transformă n căldură.
78
Dinamica
şi Q pe drumurile P ® 1 ® Q sau P ® 2 ® Q variaţia energiei potenţiale

Figura 4.5 La evoluţia ntr-un c mp de forţe conservativ ntre punctele P
nchis P ® 1 ® Q ® 2 ® P (imaginea(b)) energia potenţial nu variaz

a corpului este aceeaşi( Imaginea (a)). La evoluţia corpului pe drumul
- lucrul mecanic se consum şi se recupereaz .
Poţi presupune r r
că punctul material se află
ntr-un câmp de forţe
r
conservativ F (r ) care derivă deci dintr-un potenţial U (r ) şi este supus
r
n acelaşi timp la o forţă neconservativă (disipativă) F ' . Aplicând din
nou teorema energiei cinetice, obţii pentru acest caz:
òr ò ò
ìL = (F + F ' )d r = DE c = F d r + F ' d r = - DU + L ' Þ
r r r r r r r
ï
í
ïîL ' = ò F ' d r =D(E c + U )
r ( 4.35)
deci, lucrul mecanic al forţelor neconservative (disipative) aplicate

punctului material este egal cu variaţia energiei mecanice a punctului
material.
Pentru câmpul gravitaţional terestru
n apropierea r suprafeţei
pământului, lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate m g
ntre două
puncte P1 i P2 depinde numai de diferenţa de nivel:
U = - ò ( -mg )dz = mgz .

z
( 4.36)
0
Câmpul gravitaţional este conservativ. Suprafeţele echipotenţiale sunt

plane orizontale, liniile de forţă sunt drepte verticale, iar forţa de
greutate este
ndreptată
n jos,
n sensul descreşterii energiei potenţiale
U.
4.6 Sistemul mecanic
Prin sistem mecanic vei

nţelege un sistem de puncte materiale, care nu
sunt independente, ci supuse la legături reciproce, astfel
ncât formează
un "
ntreg" mai mult sau mai puţin deformabil. Principiile şi legile
mecanice pentru sistemul de puncte materiale se deduce din principiile
formulate pentru punctul material.
79
Dinamica
4.6.1 Dinamica sistemului mecanic
Asupra fiecărui punct mk din sistem se exercită, pe de o parte, forţe

r
interne F kl din partea celorlalte puncte materiale ml ale sistemului şi, pe
r
de altă parte, forţe externe Fk din partea corpurilor externe, care nu fac
r
parte din sistem. Conform principiului III, forţa (acţiunea) F kl exercitată
de particula ml asupra particulei mk este egală n modul şi de sens opus
r
cu forţa reciprocă (reacţiunea) F lk exercitată de particula mk asupra
particulei ml:
F kl = - F lk Þ F kl + F lk = 0, ( F kk º 0) ,
r r r r r
( 4.37)
adică forţele interne sunt ntotdeauna perechi, două câte două egale n
modul şi de sens opus (forţe de interacţiune), de aceea nsumate fiind
F = å F kl = 0 .
pentru ntregul sistem dau rezultanta nulă:
r r
( 4.38)
k, l
Forţa internă rezultantă asupra particulei mk este:
F k = å F kl ,
r N r
( 4.39)
l
unde N este numărul total de particule din sistem, şi prin nsumarea
F = å F k =å F kl = 0 .
asupra tuturor particulelor din sistem regăsim:
r r r
( 4.40)
k k, l
M = å rk ´ F k = å rk ´ F kl = 0 .
Momentul rezultant al forţelor interne este de asemenea nul:
r r r r r
( 4.41)
k k, l
Într-adevăr, ultima sumă este formată din perechi de termeni nuli:

r 1 ´ F 12 + r 2 ´ F 21 = r 1 ´ F 12 - r 2 ´ F 12 = (r 1 - r 2 ) ´ F 12 = 0 ,
r r r r r r r r r r r
( 4.42)
deoarece
r 1 ´ F 12 = r 2 ´ F 12
r r r r
( 4.43)
r
reprezintă momentul aceleiaşi forţe F 12 faţă de acelaşi pol, sau
r r r
deoarece r1 - r2 este paralel cu F 12 .
Teorem .
Rezultanta forţelor interne şi momentul rezultant al forţelor interne
faţ de orice pol sunt nule.
Lucrul mecanic al forţelor interne nu este, n general, nul:

ì F kl d r k + F lk d r l = F kl d (r k - r l ) = F kl d r kl
r r r r r r r r r
ï
ï L = å F k d r k = 2 å F kl d r kl
í r r 1 r r . ( 4.44)
î k k ,l
80
Dinamica
În cazul corpurilor rigide (nedeformabile), distanţele reciproce rkl sunt
constante:
r kl = 0 Þ d r kl = 0 Þ L = 0 .
r r
( 4.45)
Pentru corpurile rigide, nedeformabile, lucrul mecanic al forţelor interne
este nul. Pentru corpurile deformabile, forţele interne pot face lucru
mecanic.
Poţi aplica ecuaţia fundamentală fiecărui punct material al sistemului:
r r
d r dpk r
(m k v k ) = = F k + Fk . ( 4.46)
dt dt
Prin nsumare asupra tuturor punctelor materiale din sistem, obţinem:
å = å F k + åFk = åFk = F ,
r
d r dP r r r r
pk = ( 4.47)
dt k dt k k k
deoarece, suma forţelor interne este nulă.

r
Teoremă. Derivata n raport cu timpul a impulsului total P al
r
sistemului este egal cu rezultanta F a forţelor externe
aplicate sistemului.
Dacă rezultanta forţelor externe este permanent nulă, impulsul total al

sistemului se conservă. Sistemul nu-şi poate schimba impulsul total
decât sub acţiunea unei forţe exterioare. Forţele interne pot doar
redistribui impulsul ntre părţile componente ale sistemului. Sub formă
integrală poţi scrie:
H = ò Fdt = DP ,
r r r
( 4.48)
analog teoremei impulsului pentru punctul material.

Poţi aplica ecuaţia fundamentală fiecărui punct material al sistemului:
r
(r k ´ p k ) = = r k ´ F k + r k ´ Fk = M k + M k .
d r r dJ k r r r r r r
( 4.49)
dt dt
Însumând după toate punctele sistemului rezultă:
ìd
ï å k åk k k ,
r
´
r dJ r r r
ï
J = = r F = M
dt dt
ïr def
íJ = å J k
k
r
ïr k r
( 4.50)
ïM = M
ï åk k
î
deoarece momentul forţelor interne este nul.
Teorem .
r
Derivata n raport cu timpul a momentului cinetic total J al
sistemului faţ de un punct dat (pol) este egal cu momentul
r
rezultant M al forţelor externe faţ de acelaşi punct (pol).
81
Dinamica
Forţele interne pot doar redistribui momentul cinetic ntre particulele

componente ale sistemului. Prin integrare se obţine:
K = ò Mdt = DJ ,
r r r
( 4.51)
analog teoremei momentului cinetic pentru punctul material.
Figura 4.6 Mişcarea rotit a mingiei de rugbi pe traiectoria pe care este

aruncat
Se poate scrie teorema energiei cinetice pentru fiecare punct material al
sistemului:
æ1 ö
d ç m k v k2 ÷ = F k + F k d r k = d L k + dL k .
r r r
( )
è2 ø
( 4.52)
Însumând pentru toate punctele sistemului şi integrând, obţinem:

æ1 ö
d å ç m k v 2k ÷ = å F k + Fk d rk = L + L , DE c = L + L .
r r r
( )
k è2 ø k
( 4.53)
Teorem
Variaţia energiei cinetice totale a sistemului este egală cu
lucrul mecanic efectuat de toate forţele, atât externe, cât ş
interne.
În cazul solidului rigid, lucrul mecanic al forţelor interne este nul şi

numai forţele externe pot schimba energia cinetică a sistemului.
Un alt caz important este acela când forţele interne sunt conservative,
atunci se poate introduce energia potenţială a sistemului, funcţie numai
de poziţiile tuturor punctelor materiale ale sistemului, adică funcţie
numai de configuraţia sistemului:
L = å ò F k d rk = - DU .
r r def
( 4.54)
k
Teorema energiei cinetice devine n acest caz:
DE c = - DU + å ò F k d rk = - DU + L Þ D(E c + U ) = L .
r r
( 4.55)
k
82
Dinamica
Prin urmare, variaţia energiei mecanice, cinetice şi potenţiale, a unui
sistem conservativ este egală cu lucrul mecanic al forţelor externe
aplicate. De aici rezultă teorema conservării energiei mecanice (cinetice
şi potenţiale a unui sistem conservativ izolat.
Se numeşte centru de masă a unui sistem mecanic punctul definit prin

vectorul de poziţie:
åm åm
r def 1 N r N
r CM = k k r , unde m = k , ( 4.56)
m k =1 k =1
sau pentru o distribuţie continuă a masei:
r CM = ò r dm = ò r r dV .
r def 1 r 1 r
( 4.57)
m m
Dacă sistemul se descompune n părţi cu masa Ms şi cu centrele de
r
masa R CMs , atunci grupând sumele pentru aceste părţi, rezultă:
åM åM
r def 1 r
r CM = s R CMs , unde m = s . ( 4.58)
m s s
Centrul de masă (CM) este un anumit punct geometric asociat

sistemului mecanic. În acest punct pot să nu existe particule sau masă
distribuită, de exemplu cazul CM al unui inel sau a unei pături sferice.
Derivând formula de mai sus obţii:
m r&CM = m v CM = å m k v k = å p k = P .
r r r r r
( 4.59)
k k
r C.M.
Teorem . Impulsul total P al sistemului este egal cu masa m a
r
sistemului nmulţită cu viteza v CM a centrului de masă, ca şi
Acronim
cum ntreaga masă a sistemului ar fi concentrată n CM şi s-ar pentru
mişca cu viteza acestuia.
centru
de mas
În raport cu un sistem de referinţă inerţial, centrul de masă al unui
sistem izolat se mişcă rectiliniu uniform sau este n repaus. Aceasta
este legea inerţiei pentru un sistem.
Derivând relaţia de definiţie a impulsului sistemului, obţii:
m r&&CM = m v&CM = m a CM = P = F = å F k .
r r r r& r r
( 4.60)
k
Teorem . r
Rezultanta forţelor externe F este egală cu masa sistemului
nmulţită cu acceleraţia CM.
CM al sistemului se mişcă ca un punct material cu masa egală cu masa

sistemului şi asupra căruia se aplică rezultanta forţelor externe
(teorema de mişcare a CM), ca şi cum toate forţele externe s-ar aplica
83
Dinamica
n CM ; ntreaga masă a sistemului ar fi concentrată n CM şi s-ar mişca
cu acceleraţia acestuia. Forma integrală a enunţului este
H = ò F dt = m Dv CM .
r r r
( 4.61)
Impulsul forţelor externe este egal cu masa sistemului nmulţită cu

variaţia vitezei centrului de masă, deci forţele interne nu pot schimba
mişcarea CM. Un cuplu de forţe, oriunde ar fi aplicat, nu poate schimba
mişcarea centrului de masă, ci doar roteşte corpul n jurul CM.
4.7 Test de autoevaluare 4.1
R spunsurile la acest test le g seşti la pagina 91
1. Ce este centrul de masă?
2. Care sunt cele trei teoreme ale mecanicii pentru puncte

materiale?
3. Scrie teorema impulsului.
4. Ce este momentul cinetic?
5. Când se conservă momentul cinetic?
84
Dinamica
4.8 Ciocniri
Figura 4.7 Ciocnire complex ntre dou solide rigide

Prin ciocnirea a două sau mai multe corpuri se nţelege, n general, un
proces de interacţiune n care atât nainte cât şi după interacţiune
corpurile se găsesc la distanţa mari unele faţă de altele, adică nu
interacţionează, deci interacţiune durează un timp finit. Dacă n urma
ciocnirii starea internă a fiecărui corp nu se schimbă, ciocnirea se
numeşte elastică.
Vom considera ciocnirea corpurilor macroscopice. În momentul atingerii
corpurile ncep să se deformeze, viteza lor relativă se reduce la zero,
energia cinetică relativă se transformă n energie de deformare şi n alte
forme de energie. Ciocnirea este plastică
Figura 4.8 Berbecul de asediu este folosit pentru „deformarea”

ncuietorilor porţii
În ciocnirea elastică, n final, deformaţiile se anulează şi energia
cinetică relativă se restituie integral, fără a se transforma n alte forme
de energie.
Figura 4.9 Ciocnire „aproape elastic ”, unidimensional a 2 maşini
85
Dinamica
În ciocnirea total inelastică (plastică) corpurile se cuplează, formează
Peretele este un singur corp şi continuă mişcarea cu o viteză comună.
un corp plan
cu mas mult
mai mare
dec t masa
obiectului
care l
ciocneşte.
Peretele
unei clădiri
este perete
pentru o
minge de
tenis şi nu Figura 4.10 Ciocnire bidimensional , inelastic , a dou maşini
este perete
pentru bila
imensă, Dacă faci descompunerea vitezei relative
balansată cu r r r
v r = v1 - v 2 ( 4.62)
macaraua a
unei maşini (a corpului 1 faţă de corpul 2) după linia de ciocnire, atunci ambele
de dărâmat componente se schimbă n general prin ciocnire, deoarece corpurile nu
case . sunt nici perfect elastice şi nici absolut rigide. Componenta vitezei
relative, normală pe planul de contact, vrn, şi schimbă semnul prin
ciocnire, deoarece nainte de ciocnire corpurile se apropiau unul de
altul, iar după ciocnire se ndepărtează unul de altul. Componenta
vitezei relative, vrt, reprezintă viteza de alunecare a unui corp peste
celălalt n momentul ciocnirii. Dacă linia de ciocnire trece n momentul
ciocnirii prin centrele de masă ale celor două corpuri, ciocnirea se
numeşte centrală. Dacă nainte de ciocnire corpurile se mişcă după linia
de ciocnire (vrt=0), ciocnirea se numeşte frontală, n caz contrar, oblică.
În procesul de ciocnire se exercită forţe de interacţiune ntre corpuri,

deci forţe interne, care nu pot schimba impulsul total şi momentul
cinetic total al sistemului. De aceea, impulsul total şi momentul cinetic
total ale corpurilor care se ciocnesc, imediat nainte de ciocnire sunt
egale cu impulsul total şi momentul cinetic total ale corpurilor imediat
după ciocnire, adică impulsul total şi momentul cinetic total ale
sistemului de corpuri care se ciocnesc se conservă n procesul ciocnirii.
Pentru fiecare corp separat poţi scrie:
ìP = å P s = m Dv CM
r r r
ï
ír
ïK = å rs ´ P s = DJ
s
r r r . ( 4.63)
î s
În cazul ciocnirii total inelastice (plastice) a două corpuri, ele se

cuplează astfel ncât conservarea impulsului total dă:
ìm 1v 1 + m 2v 2 = (m 1 + m 2 )v '
r r r
ï
í r m 1v 1 + m 2v 2
r r
ï
, ( 4.64)
î
v ' =
m1 + m2
86
Dinamica
r r
unde v 1,2 , v' sunt vitezele centrelor de masă. Energia cinetică pierdută,
adică transformată n alte forme de energie (căldură) va fi:
ì
ïï- DE c = Q = 2 m 1v 1 + 2 m 2v 2 - 2 (m 1 + m 2 )v '
1 2 1 2 1 2
í
ïQ = 1 m 1m 2 (v 1 - v 2 )2 = 1 m v r2
( 4.65)
r r
ïî 2 m1 + m 2 2
unde
ì
ïm =
m 1m 2
í
ïv = vr - vr
m1 + m2 ( 4.66)
î r
r
1 2
r
sunt respectiv m masa redusă a celor două corpuri şi v r viteza relativă
a corpului 1 faţă de corpul 2.
În cazul ciocnirii perfect elastice, pe lângă impulsul total se conservă şi
energia cinetică totală. Considerând ciocnirea centrală şi frontală,
corpurile nainte şi după ciocnire se mişcă n aceeaşi direcţie (cazul
unidimensional) şi ai:
ìm 1v 1 + m 2v 2 = m 1v '1 + m 2v ' 2
ï
í1
ïî 2 m 1v 1 + 2 m 2v 2 = 2 m 1v '1 + 2 m 2v ' 2
2 1 2 1 2 1 2
( 4.67)
un artificiu matematic care evită rezolvarea sistemului ca sistem de

gradul al doilea, este de a muta tot ce este cu corpul unu n stânga şi
corpul doi n dreapta egalului şi:
ìm 1 (v 1 - v '1 ) = m 2 (v ' 2 -v 2 )
í
îm 1 v 1 + v '1 = m 2 v ' 2 +v 2
( 4.68)
( 2 2
) ( 2 2
)
şi mpărţind membru cu membru:
v 1 + v '1 = v ' 2 +v 2 Þ v ' r = v '1 -v ' 2 = -v r , ( 4.69)
adică viteza relativă şi schimbă doar semnul.
Din sistemul de ecuaţii de mai sus rezultă:
ì
ïv ' = 2v '-v
ïï 1
ív' 2 = 2v '-v 2 ,
1
ï
( 4.70)
ïv' = 1 1
m v + m 2v 2
ïî m1 + m2
În cazul ciocnirii perfect elastice centrale şi frontale cu un perete, adică
un corp de masă foarte mare, m2>>m1,
v '1 = 2v 2 - v 1 si v' 2 = v 2 ( 4.71)
În particular, pentru un perete n repaus, v2=0 şi
v '1 = -v 1 si v' 2 = v 2 ( 4.72)
adică corpul 1 se ntoarce cu aceeaşi viteza, n modul. În cazul ciocnirii
perfect elastice oblice cu un perete n repaus, avem:
87
Dinamica
 
v' = v ( 4.73)
r r
adică viteza incidentă v şi viteza reflectată v ' sunt n acelaşi plan cu
normala şi unghiul de reflexie a' este egal cu unghiul de incidenţă a.
Dacă notăm cu t durata ciocnirii, atunci forţa medie exercitata de perete
asupra particulei va fi:
r D(m vr ) m vr'-m vr
Þf =
2mv cos a
f = = , ( 4.74)
t t t
perpendiculară pe perete.
4.9 Sistem cu masă variabilă
Dacă ntr-un timp infinitezimal dt un corp câştigă sau pierde o cantitate

infinitezimală de masă dm, forţele de alipire sau de expulzare sunt forţe
interne şi nu pot schimba impulsul total al sistemului.
Figura 4.11 Racheta din figur are masa variabil , n sc dere. Impulsul
gazelor ejectate determin forţa care propulseaz racheta n sus
r r
Notând cu F forţa externă asupra corpului de masă m, cu v viteza CM
r
a acestuia şi cu u viteza masei dm, aplicând teorema impulsului total n
cazul alipirii (dm>0), obţinem:
F dt = (m + dm )(v + d v ) - (m v + u dm ) Þ
r r r r r
r d (m vr ) r dm r
d v r dm r r r, ( 4.75)
F = -u =m -v ' , unde v' = u - v
dt dt dt dt
r
unde v ' este viteza relativă faţă de corp a particulelor alipite. Termenul
r
infinit mic de ordinul doi dmd v este neglijabil. Aceeaşi ecuaţie se obţine
şi n cazul expulzării, dm<0:
88
Dinamica
Figura 4.12Vagonul din figur are masa variabil , n creştere. Variaţia

componentei orizontale a impulsul materialului care curge n vagon
determin o forţ care acţioneaz pe orizontal asupra acestuia.
ìr
ïF dt = (m - dm )(v + d v ) - (m v - dm u )
r r r r
ïr
ïF dt = (m + dm )(vr + d v ) - u dm - m v
r r r r
ïï r r dm d (m v )
íF + u Û
ï
= ( 4.76)
dt dt
ï r r dm
r
ïF + v ' dt = m dt ,
dv
ïr r r
ïî v' = u - v
4.10 Test de autoevaluare 4.2
Răspunde la ntrebările:
1. Prin ce se deosebeşte ciocnirea plastică de cea elastică?
2. Ce legi de conservare sunt valabile n cazul ciocnirii elastice?
3. Dar n cazul ciocnirii plastice?
89
Dinamica
TTeesstt ddee aauuttooeevvaalluuaarree 44..22 –– CCoonnttiinnuuaarree

4.Prin ce se caracterizează ciocnirea elastică cu un perete?
5.Cum este propulsat un avion cu reacţie sau o rachetă?
R spunsurile le g seşti la
pagina 92
4.11 Lucrare practică

1.
¨ Dintr-o planşetă sau o scândură sau– cel mai bine– dintr-o riglă
transparentă mai lungă (50 cm) alcătuieşte un plan nclinat, rezemând
capătul superior, pe un teanc de cărţi sau altfel.
¨ Lasă să alunece un corp mic, o gumă de pildă sau o monedă,
şi cu un cronometru sau un ceas, determină timpul, momentele
când trece prin dreptul unor anume diviziuni (n cazul că te-ai
hotărât pentru o riglă).
¨ Este bine să repeţi experimentul de mai multe ori (10 ori) .
¨ Notează toate rezultatele măsurărilor
¨ tiind că mişcarea este uniform accelerată, determină
acceleraţia Folosind rigla află şi valoarea atracţiei gravitaţionale
2.
¨ Reia experimentul precedent, dar modifică nclinarea planului,
scoţând sau introducând cărţi. Poţi afla nclinarea planului cu un
raportor mai mare sau măsurând cu o altă riglă catetele triunghiului
dreptunghic şi calculând tangenta.
¨ Dacă determini durata alunecării şi ştii spaţiul, poţi afla

acceleraţia dar şi viteza medie (spaţiul pe timp).
¨ Încearcă să confirmi formula care dă acceleraţia ca funcţie de

nclinarea planului şi coeficientul de frecare.
¨ Cu puţină strădanie se poate calcula coeficientul de frecare

din datele a cel puţin 2 nclinări.
90
Dinamica
3.
¨ Modifică nclinarea planului astfel ncât guma sau mai
bine moneda să alunece uniform (aprecierea uniformităţii mişcării
este la latitudinea ta). Tangenta unghiului pentru care alunecarea
este uniformă, este chiar egală cu coeficientul de frecare la
alunecare. Acest unghi se mai numeşte unghi de frecare.
¨ Determină astfel coeficientul de frecare pentru mai multe

perechi de suprafeţe. Compară cu valorile obţinute prin altă
metodă. Compară preciziile metodelor propuse.
¨ Întocmeşte un protocol al lucrării. Foloseşte un editor de

texte şi descrie metodele alese. Tabelează rezultatele. Descrie
prelucrările pe care le-ai făcut şi rezultatele pe care le-ai obţinut.
Adaugă toate detaliile pe care le consideri importante.
4.12 . Răspunsuri la testele de evaluare
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 44..11 RRăăssppuunnssuurrii
1. Se numeşte centru de masă a unui sistem mecanic punctul

definit prin vectorul de poziţie:
å m k rk , unde m = å m k .
r def 1 N r N
rCM =
m k =1 k =1
2. Cele trei teoreme pentru puncte materiale sunt: teorema

impulsului, teorema energiei cinetice şi teorema momentului cinetic.
3. Impulsul forţei rezultante aplicate punctului material este

egal cu variaţia impulsului punctului material.
4. Momentul impulsului, numit moment cinetic:
J = r ´ p = r ´ mv , este o mărime fizică egală cu produsul vectorial

r def r r r r
dintre braţul impulsului (distanţa dintre centrul de rotaţie şi punctul
de aplicaţie al vectorului impuls) şi impuls.
5. Momentul cinetic se conservă când momentul forţei

aplicate este zero.
91
Dinamica
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 44.. 22 RRăăssppuunnssuurrii
1. În timpul ciocnirii a două corpuri ele se deformează. La

ciocnirea elastică deformarea dispare după ce procesul de
interacţiune (ciocnirea) ncetează, la ciocnirea plastică deformarea
nu dispare.
2. La ciocnirea elastică se conservă şi energia cinetică şi

impulsul.
3. La ciocnirea plastică se conservă numai impulsul, variaţia

energiei cinetice fiind egală cu lucrul mecanic de deformare a celor
două corpuri.
4. La ciocnirea elastică cu un perete modulul vitezei corpului

după ciocnire este egal cu modulul vitezei nainte de ciocnire, iar
unghiul dintre direcţia vitezei incidente şi direcţia normală la perete
este egal cu unghiul dintre direcţia vitezei după ciocnire şi direcţia
normală la perete.
5. Un avion cu reacţie sau o rachetă reprezintă un sistem cu

masă variabilă. Prin expulzarea gazelor de ardere a combustibilului
cu viteză extrem de mare şi datorită conservării impulsului total al
sistemului, avionul este propulsat n direcţie opusă direcţiei de
expulzare.
4.13 Termeni şi expresii cheie. Formule cheie

v Impulsul forţei;
v Forţe interne; forţe externe;
v Energie cinetică; energie potenţială;
v Momentul forţei în raport cu un pol; momentul
cinetic;
v Centrul de masă al unui sistem de particule;
v Ciocniri plastice ;ciocniri perfect elastice;
92
Dinamica
Teoreme şi legi cheie
v Teorema de variaţie a impulsului pentru un

punct material şi pentru un sistem de puncte
materiale;
v Legea conservării impulsului;
v Teorema de variaţie a energiei cinetice pentru un
punct material şi pentru un sistem de puncte
materiale;
v Legea conservării energiei mecanice;
v Teorema de variaţie a momentului cinetic pentru
un punct material şi pentru un sistem de puncte
materiale;
v Legea conservării momentului cinetic;
Formule cheie
v Expresia matematică a teoremei de variaţie a
impulsului unui punct material
H = ò F dt = m v 2 - m v 1 ;
r t2 r r r
t1

momentului cinetic al unui punct material
K = ò M dt = ò r ´ d H =J 2 - J 1 = DJ
r def t 2 r r r r r r
t1

energiei cinetice a unui punct material
L = ò F d r = DE c = E c 1 - E c 2
2 r
r
1
v Expresia matematică a vectorului de poziţie a
centrului de masă
r CM = ò r dm = ò r r dV
r def 1 r 1 r
m m
v Expresia matematică a căldurii degajate într-o
ciocnire plastică
Q = (v 1 - v 2 ) = m × v r2
1 m 1m 2 r r 2 1
2 m1 + m2 2
93
Dinamica
1. Găseşte poziţiile centrelor de masă pentru con, emisferă şi

placă semicirculară. (3 puncte)
2. Găseşte momentul de inerţie al unui cilindru faţă de axa
proprie şi faţă de o generatoare (2 puncte)
3. Explică de ce creşte viteza de rotaţie a patinatorilor când şi
strâng mâinile pe lângă corp (1 punct)
4 Răspunde la cele trei cerinţe ale lucrării de laborator.

Redactează protocolul şi adaugă-l lucrării. (3 puncte)
Not : Se va acorda un punct din oficiu Total 10 puncte
4.15 Bibliografie

Pedagogică, Bucureşti, 1981 (paginaţia corespunde ediţiei a II-a), pag.
145-157
2. A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-a,
Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 101-148
Pedagogică, 1983, pag. 13-25, 27-30, 35-51
94
Solidul rigid
5 SOLIDUL RIGID
Cuprins Pagina
SOLIDUL RIGID 95
5.2 Mişcarea plan-paralelă 96
5.3 Mişcarea elicoidală 98
5.4 Dinamica solidului rigid 99
5.4.1 Energia cinetică de rotaţie 99
5.4.2 Momentul de inerţie 100
5.5 Problemă rezolvată 101
5.6 Exemple de calcul al momentelor de inerţie 109
5.7 Test de autoevaluare 5.1. 115
5.8 Lucrări de laborator 116
♦ Bicicliştii, militarul, maimuţa şi bananele se translatează liniar

♦ Scripetele maimuţei se roteşte
♦ Roţile bicicletelor şi cele ale tancului se rototranslează în plan
paralel
♦ Gândeşte-te la mişcarea punctelor de pe şenila tancului.
Compară mişcarea şenilei cu mişcarea lanţului bicicletei. Găseşte
asemănări şi deosebiri
95
Solidul rigid
5.1 Obiectivele unităţii de învăţare 5
Să identifici un solid rigid şi tipul mişcării sale

Să descrii cu termenii potriviţi mişcarea plan paralelă şi de
alte tipuri a solidului rigid
Să defineşti şi să calculezi momente de inerţie faţă de
diferite axe de rotaţie
Să înţelegi care este efectul rezultantei forţelor asupra unui
corp rigid
Să înţelegi care este efectul momentului rezultant asupra
unui corp rigid
Să utilizezi viteza şi acceleraţia unghiulară pentru
descrierea mişcării soldului rigi
Să determini energia cinetică a unui corp solid
5.2 Mişcarea plan-paralelă
În această mişcare traiectoriile punctelor solidului sunt paralele cu un

plan fix. Toate punctele solidului situate pe o normală la acel plan se
mişcă identic. De aceea mişcarea plan-paralelă se reduce la
mişcarea unei figuri plane în planul său. Condiţia suficientă pentru
ca solidul rigid să aibă o mişcare plan paralelă este ca trei puncte
necoliniare care-i aparţin să rămână într-un plan fix în tot timpul
 
mişcării. Vectorii r , v, a sunt conţinuţi în planul figurii (OXY), iar
vectorii ω şi ε sunt perpendiculari pe plan. Dacă alegi axa de rotaţie
 
pe direcţia Oz ωz =ω, ε z =ε., o convenţie firească este ca ω>0 să
însemne rotaţia în sens trigonometric. Un sistem mobil solidar cu solidul
rigid, foarte convenabil este cel care are originea din O’ şi axele O’X’ şi
O’Y’ conţinute tot timpul în planul XOY ( Figura 5.1).Dacă vectorul de
poziţie al originii sistemului mobil este
OO' = r0 = x 0 i + y 0 j + z0 k
   
( 5.1)
cunoaşterea mişcării corpului revine la cunoaşterea dependenţelor
 x 0 = x 0 (t )
temporale
y 0 = y 0 (t )

z0 = z0 (t )
 ( 5.2)
θ = θ (t )
96
Solidul rigid
Deoarece direcţia O’Z’ rămâne tot timpul perpendiculară pe planul
O’X’Y’ , vectorii viteză şi acceleraţie ai centrului sistemului mobil faţă de
sistemul fix sunt conţinuţi în planul O’X’Y’ iar viteza unghiulară ω şi

acceleraţia unghiulară ε au direcţia OZ Prin urmare

v 0 = r0 = x 0 i + y 0 j
   

a0 = r0 = x0 i + y0 j
  

ω = θ ⋅ k
 ( 5.3)
   
ε = θ ⋅ k
în sistemul fix şi respectiv
v 0 = v 0 x i '+v 0 y j '
  

a0 = a0 x i '+a0 y j '
 

ω = θ ⋅ k '
 ( 5.4)
   
ε = θ ⋅ k '
în sistemul mobil.
Figura 5.1
Pentru punctul oarecare al corpului rigid notat cu P, al cărui vector de
poziţie în sistemul mobil este
r ' = R '+PP '
 
( 5.5)
se pot scrie - folosind notaţiile din figură – relaţiile
r (t ) = r 0 (t ) + r ' (t )
  
( 5.6)
Deoarece PP ' ⊥ XOY rezultă că mişcarea punctului P ' este identică

mişcării punctului P. Viteza lui este
v = v 0 + ω × R'
   
( 5.7)
97
Solidul rigid
Din analiza situaţiei alese, rezultă câteva observaţii.
• Există puncte aparţinând corpului ale căror viteze instantanee
sunt nule. Aceste puncte se află pe o dreaptă paralelă cu OZ . Această
dreaptă se numeşte axă instantanee de rotaţie
• Distribuţia vitezelor punctelor corpului aflat în mişcare plan-
paralelă este identică distribuţiei vitezelor de rotaţie în jurul axei
instantanee de rotaţie
• Punctul în care axa instantanee de rotaţie înţeapă planul X ' O'Y '
se numeşte centru instantaneu de rotaţie.
Relaţia (5.7) se poate rescrie sub forma
v = v0 + ω × r '
   
( 5.8)
din derivarea căreia rezultă acceleraţia punctului solidului rigid în
a = a0 + ω × r '+ω × (ω × r ')
mişcare plan paralelă sub forma
      
( 5.9)
Pot exista puncte pentru care acceleraţiile instantanee în raport cu
sistemul fix sunt nule. Aceste puncte sunt situate pe o dreaptă paralelă
cu OZ . Punctul în care această axă înţeapă planul XOY este numit
polul acceleraţiilor.
5.3 Mişcarea elicoidală

În fiecare moment mişcarea solidului rigid se descompune într-o rotaţie
infinitezimală în jurul unei axe instantanee şi o translaţie infinitezimală
de-a lungul acestei axe. (mişcare elicoidală instantanee).
Componenta translaţiei, conţinută în planul perpendicular pe axă, poate
fi desfiinţată, mutând axa convenabil într-un punct C numit centru
instantaneu de rotaţie (în sistemul fix) sau centrul vitezelor (în sistemul
mobil).
Vectorul de poziţie sau coordonatele centrului instantaneu C sunt date
de:
 
 = + ω ×v0
1  
ω2
r r

c 0
, ( 5.10)
 r' = 1 ω × v
 c ω 2 0
Figura 5.2
98
Solidul rigid

deoarece viteza acestui punct v c , în cazul mişcării plane, este nulă
( ω ⋅v 0 = 0 ). Luând pe C drept pol, ai
 
v rot = ω × r ' ( r ' = CP ),

   
( 5.11)
adică vitezele tuturor punctelor figurii sunt în fiecare moment
perpendiculare pe razele care le unesc cu centrul instantaneu C şi au
modulul ωr'= ωCP, ceea ce corespunde rotaţiei momentane a figurii în
jurul centrului C cu viteza unghiulară ω.
Formula acceleraţiilor devine în cazul plan:
a = a0 + aε + aω = a0 + ε × r '−ω 2 r ' ,
       
( 5.12)
unde ω si ε sunt perpendiculari pe plan, deci aε este perpendicular pe

  
 
r ' , iar aω este centripet către pol. În fiecare moment acceleraţia oricărui

punct este egală cu acceleraţia polului ales arbitrar ( a 0 ) plus
acceleraţia datorita rotaţiei momentane în jurul polului
aε + aω = at ' + an ' .
   
( 5.13)
Există în fiecare moment un punct W a cărui acceleraţie este nulă în
acel moment, numit centrul acceleraţiilor. Din relaţia de mai sus rezultă
pentru acest punct:
a = 0 ⇒ a0 = −aε − aω ⇒ a0 = ε × r '−ω 2 r ' = r ' ε 2 + ω 4 ⇒

       
ε ω 2 a0 + ε × a0 .
  
⇒ r 'w = si tgβ = = 2 ⇒ r 'w =
a0 aε  ( 5.14)
ε 2 +ω4 aω ω ε 2 +ω4
În cazul rostogolirii uniforme (ε=0) centrul acceleraţiilor se numeşte
centrul geometric al acceleraţiilor (G). Cele două centre, ale vitezelor şi
acceleraţiilor sunt distincte (C≠W).
5.4 Dinamica solidului rigid
Mişcarea solidului rigid se descompune într-o mişcare de translaţie şi o

mişcare de rotaţie în jurul unei axe momentane:
v = v 0 + v rot = v 0 + ω × r ' .
     
( 5.15)
Dinamica mişcării de translaţie coincide cu dinamica punctului material.

Vei studia dinamica mişcării de rotaţie.
5.4.1 Energia cinetică de rotaţie
Alegând un sistem de coordonate cu originea O pe axa de rotaţie,

calculăm energia cinetică de rotaţie a rigidului, ca suma energiilor
cinetice ale părţilor:
E rot = ∑2m v ⇔ E rot = ∫ 2v

1 1
k
2
rotk
2
rot dm . ( 5.16)
k
Ţinând seama că vitezele particulelor sunt:
99
Solidul rigid
v rotk = ω × rk = ω × R k
    

v rotk = ωR k ⇔ v rot = ωR
, ( 5.17)

unde rk sunt vectorii de poziţie şi R k distanţele particulelor mk până la
axa de rotaţie, obţinem:
Erot = ∑ mk Rk2ω 2 = Iω 2 ,
1 1
( 5.18)
k 2 2
unde
I = ∑m R
def
k
2
k ( 5.19)
k
este momentul de inerţie al rigidului faţă de axa de rotaţie.
În cazul distribuţiei continue de masă, suma de mai sus se înlocuieşte

cu integrala (integrală de volum):
I = ∫ R 2 dm = ∫ R 2 ρdV, (dm = ρdV ) ,

def
( 5.20)
unde R este distanţa elementului de masă dm până la axa de rotaţie.
5.4.2 Momentul de inerţie
Momentul de inerţie este o mărime aditivă în sensul că este egală cu

suma momentelor de inerţie ale particulelor/părţilor componente ale
corpului. Momentul de inerţie al unui punct material faţă de o axă este
egal cu produsul dintre masa punctului material şi pătratul distanţei sale
I k = mk R k2 ⇒ I = ∑ I k .
până la axa: mR2:
( 5.21)
k
Pentru a obţine un moment de inerţie cât mai mare pentru aceeaşi

masă, aceasta trebuie distribuită la distanţă cât mai mare faţă de axă,
de exemplu momentul de inerţie al unui cilindru gol este mai mare decât
momentul de inerţie al unui cilindru plin, cu aceeaşi masă.
Se numeşte raza de inerţie sau de giraţie faţă de o axă, distanţa R,
definită conform relaţiilor de mai jos ( pentru o configuraţie discretă de
puncte materiale şi respectiv pentru o distribuţie continuă)
I = ∑ mk R k2 = mR g2 , (m = ∑ m k )


I = ∫ R dm = mR g
k k
( 5.22)

2 2
R g = m ∑ mk R k
 2 1 2

R g = ∫ R dm
 2
k
1
( 5.23)

2
m

R g =
def
I
 m
100
Solidul rigid
adică raza de inerţie R g este distanţa de la axa dată unde ar trebui
concentrată, aşezată, toată masa corpului pentru a da acelaşi moment
de inerţie faţă de acea axă.
Dacă cunoaştem masele părţilor componente M j şi razele lor de giraţie

r gj faţă de o axă, atunci momentul de inerţie al corpului faţă de acea axă
I = ∑ I j = ∑ M j rgj2 .
este:
( 5.24)
j j
[ ]
[I ] = [m] R 2 = kgm 2 in SI .
Dimensiunile momentului de inerţie sunt:
.
Aşa cum pentru mişcarea de translaţie masa unei corp este măsura
inerţiei sale, momentul de inerţie faţă de o axă este măsura inerţiei
corpului în mişcarea de rotaţie în jurul acelei axe.
Momentul de inerţie al unui corp depinde de axa faţă de care se

calculează, de aceea momentul de inerţie faţă de un sistem de
coordonate este un tensor. Pentru a calcula momentele de inerţie faţă
de un sistem de coordonate cu originea pe axa de rotaţie, să deducem
expresia analitică a energiei cinetice de rotaţie faţă de acest sistem de
coordonate. Pentru distribuţia discretă respectiv continuă ale masei
E rot = ∑ 2 mk v rotk = ∑ 2 mk (ω × rk )

 1 2 1   2

( )
 rot ∫ 2 v rot dm = ∫ 2 ω × r dm
k k
. ( 5.25)
E = 1 2 1   2
5.5 Problemă rezolvată
Doi cilindri – iniţial în contact – din acelaşi material, plini, omogeni, cu

aceleaşi dimensiuni dar cu o prelucrare a suprafeţelor diferită, se pot
rostogoli pe un plan înclinat. Studiază mişcarea celor doi cilindri. Vei
nota cu α unghiul de înclinare al planului.
1. Un prim caz, banal pentru problemele celor doi cilindri, dar existent
pentru rezolvarea completă, este acela când cilindrul din faţă, cilindrul
aflat mai jos, se rostogoleşte mai repede (decât celălalt).
2. Poate că, înainte chiar de studiul mişcării s-ar putea pune problema
unei posibile poziţii (sau condiţii) de echilibru, care, dacă este evident
că nu se poate realiza în cazul unui singur cilindru, nu mai este atât de
evident imposibilă în problema cu doi cilindri. În sprijinul acestei
abordări se poate aduce imaginea a două rotiţe dinţate, angrenate şi
aflate pe o cremalieră (şină dinţată), înclinată - modelare care poate
duce cu gândul la existenţa unei poziţii de echilibru.
101
Solidul rigid
3. O altă discuţie va trebui făcută în legătură cu alunecarea,

rostogolirea fără alunecare respectiv rostogolirea cu alunecare a celor
doi cilindri, separat sau în tandem.
4. În sfârşit, trebuie să-ţi pui problema mărimilor fizice care ar

caracteriza răspunsul la întrebarea, cum se mişcă cilindri? În mod sigur,
fiind vorba de o rostogolire, deci rotaţie şi translaţie, trebuie să afli
acceleraţiile celor doi cilindri şi acceleraţiile lor unghiulare. Alte mărimi
interesante se vor contura, poate, pe parcursul rezolvării.
În continuare va trebui să examinezi cazurile în care cei doi cilindri se

mişcă în contact, cu toate variantele care se întrevăd deja, respectiv
amândoi nu alunecă, unul alunecă iar celălalt nu şi în sfârşit cazul când
alunecă amândoi. Am considerat că-ţi este cunoscută rezolvarea unor
probleme de rostogolire cu şi fără alunecare
Deoarece problema presupune mai multe cazuri - neenunţate explicit -
este necesar să fie alcătuit un plan al abordării situaţiilor previzibile de
la început, urmând ca alte cazuri care se conturează pe parcursul
rezolvării să fie examinate ulterior. Deoarece prelucrarea mecanică,
desigur, a suprafeţelor laterale - căci numai acestea intervin în decursul
rostogolirii, este diferită vom avea trei coeficienţi de frecare diferiţi:
pentru frecarea dintre fiecare cilindru şi planul înclinat respectiv pentru
frecarea dintre cilindri.
De ce atât de multe precauţii ? Pentru că problema are câteva variante
de evoluţie a mişcărilor cilindrilor şi este preferabil să le luăm în seamă
întâi gândind şi apoi muncind.
Pentru început rezolvă cazul mişcării separate a celor doi cilindri, adică
de două or mişcarea unui cilindru pe un plan înclinat - în aşezarea unei
posibile rostogoliri, după cum precizează enunţul. (Nu exagerăm cu
analiza dincolo de menţiunile enunţului, nefiind nici necesar şi nici
eficient).
Figura 5.3
Cei doi cilindri se deplasează separat. Pentru fiecare este corectă o
reprezentare de tipul celei prezentate în Figura5.3. În acest caz este
deci suficient să studiezi mişcarea unui singur cilindru. Deoarece este o
102
Solidul rigid
mişcare de translaţie şi de rotaţie simultană, vei aplica prima teoremă a
lui Euler pentru mişcarea rigidului conform căreia acceleraţia centrului
de masă a corpului (rigid sau nu - dar şi a unui sistem de puncte
materiale ori de puncte materiale şi corpuri) este dată de suma
vectorială a forţelor externe. După cum se ştie suma vectorială a
forţelor interne este nulă.
Cea de a doua teoremă Euler, restrânsă la mişcarea de roto-translaţie a
unui rigid, respectiv a unui corp al cărui moment de inerţie nu se
schimbă în timpul acestei mişcări, mişcare denumită şi mişcare plan-
paralelă, ne dă acceleraţia unghiulară - a rigidului – care , multiplicată
cu momentul de inerţie este egală cu suma momentelor forţelor
externe. Suma vectorială a momentelor forţelor interne este, de
asemenea, zero.
Factorul de proporţionalitate, în prima teoremă, este masa corpului sau

a sistemului. Era necesar să insistăm asupra cărei acceleraţii se aplică
teorema, deoarece un corp în rotaţie are mai multe acceleraţii (un
câmp, vectorial, al acceleraţiilor). În cea de a doua teoremă, pentru
rigid, factorul de proporţionalitate este momentul de inerţie, I, al
corpului. În acest caz, acceleraţia unghiulară este un invariant al
mişcării, adică avem o singură valoare pentru tot corpul. Viteza
unghiulară ω,este, de asemenea, un invariant. În schimb, să remarcăm,
că atât momentele forţelor cât şi momentul de inerţie depind de punctul
(polul) respectiv prin care trece axa faţă de care sunt calculate. Pentru
a evita alte teoreme şi pentru că nu există un câştig major în evoluţia
calculelor, vom prefera să luăm ca referinţă centrul de masă şi axa care
trece prin centrul de masă.
Deci, produsul dintre masă şi acceleraţia centrului de masă este dat de

rezultanta forţelor iar produsul dintre momentul de inerţie şi acceleraţia
unghiulară este egal cu momentul rezultant.
∑ Fi = m ⋅ aCM
 

FREZ = m ⋅ aCM
 ( 5.26)
şi
∑ M i = I ⋅ ε
 

M REZ = I ⋅ ε
 ( 5.27)
De asemenea
a tan g = aCM = R ⋅ ε
  
( 5.28)
Presupunerea noastră implicită - prin relaţia dintre acceleraţia centrului

de masă şi acceleraţia tangenţială, dar şi indirect, prin relaţia cu
acceleraţia unghiulară - a fost că nu avem alunecare sau altfel spus,
cilindrul înaintează pe măsură ce se rostogoleşte, întocmai ca o roată
dinţată pe o şină dinţată (pe o cremalieră). Acest tip de abordare
implică, prin inexistenţa oricărei alunecări, că nici forţa de frecare
introdusă nu este produsă de o frecare de alunecare. Dacă facem apel,
din nou, la imaginea cu roata dinţată - pe cremalieră - simţim că totul
este ca şi cum roata se propteşte în dinţii (în asperităţile suprafeţei)
cremalierei, care împing roata (cilindrul). Această forţă este deseori
103
Solidul rigid
numită impropriu dar sugestiv, frecare statică şi o regăsim ca forţă de
tracţiune la propulsarea vehiculelor cu roţi. De fapt nu este decât banala
reacţiune definită de legea a treia a dinamicii. Dar pentru ca această
forţă să nu devină forţa de frecare la alunecare este necesar să fie mai
mică decât µN, valoarea forţei de frecare la alunecare. Condiţia aceasta
implică, în cazul cilindrului pe plan înclinat,
G sinα − F1 = G ⋅ sinα − µ1 ⋅ N1 = m ⋅ acm ( 5.29)
şi
R ⋅ F1 = I ⋅ ε ( 5.30)
dar
µ1 ⋅ R ⋅ N1
ε= ( 5.31)
I
şi deci
 2g sin α
aCM =

ε = 2g sin α
3
( 5.32)
 3R
Cum
F1 = µ1mg cos α


F1 = 3 mg sin α
1 ( 5.33)
îţi rezultă
1
 sin α ≥ µ1 cos α
3 ( 5.34)
tgα ≥ 3 µ1
sau altfel spus, trebuie să nu existe o înclinare prea mare a planului. În
alunecare. Pentru unghiul de alunecare tgα = µ , )5.32) se rescrie

caz contrar, rostogolirea nu mai este solidară cu înaintarea şi apare o
 2g ⋅ tgα 2g ⋅ µ1
a0,max = =
 3 1 + tg 2α 3 1 + µ12

 2g ⋅ tgα 2g ⋅ µ1
ε 0,max = =
3R 1 + tg 2α 3R 1 + µ12
( 5.35)


F1,0,max,( alunecare ) = 2m ⋅ g ⋅ tgα = 2m ⋅ g ⋅ µ1
 3 1 + tg 2α 3 1 + µ12

Depăşind cadrul problemei pe care o rezolvăm, putem imagina situaţiile
în care cilindrul se poate roti mai repede decât înaintează - este cazul
roţilor de maşină iarna pe gheaţă, sau se poate roti mai lent ori deloc -
cum se petrece la o frânare prea bruscă, atunci când un automobil
patinează.
104
Solidul rigid
Dacă în cazul nealunecării forţa de frecare este o necunoscută, inclusiv
sensul ei, la alunecare sensul forţei de frecare este opus mişcării
relative a celor două suprafeţe în contact. În acelaşi timp valoarea forţei
este dată de relaţia lui Coulomb (Amonton): F = µ x N. Această relaţie
este necesară, deoarece s-a pierdut o ecuaţie, aceea care stabilea
legătura dintre acceleraţia tangenţială şi acceleraţia unghiulară. În acest
fel în locul necunoscutei F apare ฀a cce le ra ฀ ia unghiulară, celelalte
relaţii rămânând practic aceleaşi.
Este important să verificăm dacă sensul forţei de frecare a fost bine

propus, chiar dacă în acest caz nu există prea mari îndoieli. Ne mai
propunem să vedem valoarea raportului dintre acceleraţia liniară şi cea
unghiulară, raport care ne va spune cine alunecă mai repede. De
asemeni vom calcula valorile (maxime ale) necunoscutelor, la limita
trecerii în alunecare. Ceea ce confirmă sensul forţei de frecare. O
relaţie Rε>a, ar fi însemnat o rotaţie rapidă, “în loc“, cu frecarea spre
înainte.
a sin α − µ1 cos α tgα 1 3 1
= = − ≥ − =1
2µ1 cos α 2µ1 2 2 2
( 5.36)
R
Deoarece acceleraţia centrului de masă este mai mare decât
acceleraţia tangenţială (ωR) rezultă clar sensul forţei de frecare –şi
anume spre în sus, adică cilindrul alunecă la vale, mai mult decât se
rostogoleşte, ceea ce era oarecum previzibil deoarece odată cu o mai
mare înclinare a planului apare alunecarea.
Tratarea tuturor situaţiilor în care cei doi cilindri sunt în contact se poate
face folosind reprezentarea grafică din Figura 5.4.
Figura 5.4
Chiar dacă va părea evident după rezolvare că echilibrul nu este
posibil, merită să verifici acest detaliu, mai ales că impresia este aceea
a unei şanse ca cele două corpuri să rămână în repaus, dacă înclinarea
nu este prea mare. Ecuaţiile în acest caz sunt mai simple, respectiv
105
Solidul rigid
condiţia pentru echilibrul forţelor şi cea pentru echilibrul momentelor, cu
restricţia ca cele trei (patru) forţe de frecare să fie mărginite de valorile
respective de alunecare. Vei avea şase necunoscute, trei forţe normale
şi trei forţe de frecare.
G cos α + F − N1 = 0

G sin α − F1 + N = 0
G cos α − F − N 2 = 0

G cos α − F2 − N = 0
R (F1 − F ) = 0

R (F − F ) = 0
( 5.37)

F < µN
2

F1 < µ1 ⋅ N1
F2 < µ 2 ⋅ N 2
Şi similar pentru al doilea cilindru.


 − −1
3 6µ
2 2
F1 = F2 = mg sin α

 1+
µ
1
( 5.38)

 mg sin α
F1 = −
 3
Se observă destul de uşor că cele trei F - uri (forţele de frecare) sunt
egale– din relaţiile privind momentele – şi
N1 = G cos α + F

N 2 = G cos α − F
( 5.39)
dar
G sinα = 0 ( 5.40)
presupune o înclinare zero.
Deci, o poziţie de echilibru nu există pe planul înclinat.
Impresia, să spunem experimentală, provine din, pe de-o parte,
idealizarea acestei frecări statice împreună cu prezumţia unei totale
nedeformabilităţi a celor două suprafeţe în contact, prezumţie ireală,
căci implică un contact - pe o linie fără dimensiuni - pe o suprafaţă zero
deci cu o apăsare de presiune (efort unitar sau tensiune) infinită (!) iar
pe de altă parte din desconsiderarea frecării tehnice la rostogolire,
bazată tocmai pe deformabilitatea suprafeţelor în contact.
Dacă cilindri se rostogolesc astfel încât rămân în contact - dar fără
alunecare, faţă de plan desigur, căci între ei avem neapărat alunecare,
se impune evaluarea valorii normalei dintre cilindri care condiţionează şi
existenţa unei forţe de frecare, asociată acestei apăsări. Să remarcăm
că avem o singură acceleraţie liniară, comună şi, datorită nealunecării o
singură acceleraţie unghiulară.
Deoarece pentru cilindru
I=
mR 2
( 5.41)
2
106
Solidul rigid
rezultă

 N + G sin α + F1 = m ⋅ aCM

− N + G sin α + F2 = m ⋅ aCM ( 5.42)

R (− F1 − µ ⋅ N ) = I ⋅ ε = mR ε = maR

2
2 2
şi rezolvând în continuare:
F1 = F2
m ⋅a
N= −
F1
µ 2µ
 1  1 
F1 1 −  + G sin α = ma1 + 
( 5.43)
 µ  2µ 
 1  1 
F2 1 +  + G sin α = ma1 − 
 µ  2µ 
din care poţi deduce că

 − −1
3 6µ
2 2
F1 = F2 = mg sin α
 1+
 µ
1

 mg sin α
F1 = − ( 5.44)


3
 1 1
N = mg sin α  −  = 0
µ
1
 3 3



dar mai ales că această constatare se putea reţine şi din observaţia că
întruna din relaţii acceleraţia avea un coeficient (factor) care conţine un
semn minus, deci s-ar fi putut anula, ce a ce este absurd. Constatare
care se întrevedea fie din egalitatea acceleraţiilor cu valoarea de la
rostogolirea unui singur cilindru, fie din ultima pereche de relaţii.
Deci cei doi cilindri nu se jenează, reciproc, deloc.
a= g ⋅ sin α
2
( 5.45)
3
Dacă amândoi cilindri alunecă în timpul rostogolirii, din examinarea
soluţiilor obţinute deja, se remarcă necesitatea ca cilindrul înaintaş să
fie cel care prezintă o frecare mai mare. Într-adevăr, acceleraţia mai
mare apare la corpul cu frecare mai mică, deci numai aşa vor rămâne
în contact. Reluând ecuaţiile, cu o normală, ca interacţiune între cilindri,
vom avea drept necunoscute o acceleraţie şi două acceleraţii
unghiulare care ne dau valorile normalelor. Şi după înlocuiri succesive,
folosind:
107
2 + µ (µ1 + µ 2 )
Solidul rigid

N1 = G cos α 2 − µ (µ − µ )

N = G cos α − 2 + µ (µ1 + µ 2 )
1 2
2 − µ (µ1 − µ 2 )
 2 ( 5.46)

R (F1 − F ) = I ⋅ ε 1
R (F2 − F ) = I ⋅ ε 2

vei avea
 µ1 + µ 2
N = G cos α
 2 − µ (µ1 − µ 2 )
 µ1 + µ 2
F = µ ⋅ G ⋅ cos α
 2 − µ (µ1 − µ 2 )

 2µ + µ ⋅ µ1 (µ1 + µ 2 ) − µ (µ1 + µ 2 )
ε 1 = cos α 1
2 − µ (µ1 − µ 2 )
g
( 5.47)

− 2µ 2 + µ ⋅ µ 2 (µ1 + µ 2 ) − µ (µ1 + µ 2 )
2R

ε 1 = cos α
2 − µ (µ1 − µ 2 )
g
 2R
  cos α
a = g ⋅ sin α ⋅  − 1 −
 µ (µ1 − µ 2 ) 
 µ
2

Se remarcă unele dificultăţi, care fac problema, oarecum, neliniară, în

sensul mai modern al fizicii neliniare (dinamică neliniară )- căci aceste
expresii de la numitor care se pot anula, din jocul valorilor coeficienţilor
de frecare, obligă la reluarea problemei. De fapt, regăsim soluţiile de la
cazurile când cei doi cilindri se mişcau la fel.
În încheiere ar mai trebui examinate cazurile când numai unul din

cilindri alunecă - şi celălalt nu - sau cazurile în care mişcarea cilindrilor
este de natură să schimbe sensul uneia din forţele de frecare. În
aparenţă 2+8 cazuri, în fapt mult mai puţine
Câteva observaţii finale:
La alunecare, centrul instantaneu de rotaţie - centrul vitezelor ar putea
să nu mai fie în punctul de contact.
Deoarece factorul acceleraţiei conţine un minus la numitor, puteam
anticipa că normala dintre cilindri este nulă la o rostogolire identică a
S-ar putea pune şi întrebarea dacă al doilea µ ar putea să fie negativ -

acestora.
dar să remarcăm că în această situaţie sensul forţelor de frecare nu se

schimbă! Reţine că rezolvarea detaliată a unei probleme referitoare la
un solid rigid real poate fi extrem de delicată. Şi reţine de asemenea că
înainte de a începe –tehnic - rezolvarea problemei este necesară o
bună modelare a fenomenelor şi o analiză detaliată a tuturor situaţiilor
imaginabile.
108
Solidul rigid
5.6 Exemple de calcul al momentelor de inerţie
Aşa cum ai constatat din problema anterioară, în studiul dinamicii
solidului rigid cunoaşterea momentului de inerţie este esenţială.
Momentele de inerţie pot fi calculate, din aproape în aproape, pornind
de la formele cele mai convenabile, pentru care intuiţia permite o
rezolvare imediată.
Putem spune direct, fără nici o sumare sau i ntegrare cât este
momentul de inerţie al unui cerc subţire, faţă de o axă care trece prin
centrul său şi este perpendiculară pe planul cercului. Într-adevăr,
toate părţile cercului se află la aceiaşi distanţă (R), de axa aleasă (de
centrul cercului, prin care trece axa), astfel că dacă l-am imagina făcut
din particule (elemente de masă, mase elementare), toate vor contribui
la Izz , momentul de inerţie axial, faţă de axa Oz, cu:
Figura 5.5
dI = (dm )R 2 ( 5.48)
şi deci I zz nu poate fi decât
I zz = mR 2 ( 5.49)
Atunci îţi poţi imagina că un disc este realizat din multe inele
concentrice, aşezate unul lângă altul (o mulţime de coroane circulare),
toate de aceiaşi lăţime, dr, şi a căror masă o poţi deduce pornind de la
masa discului, prin regula de trei simplă.
Dacă la o suprafaţă a discului S =π R2 corespunde masa m, atunci la o
suprafaţă dS, a unei coroane circulare foarte înguste corespunde dm.
lungimii sale (2πr) cu lăţimea (dr). Prin urmare aria coroanei circulare
Aria unei coroane circulare se poate calcula simplu din produsul
elementare este
dS = 2π ⋅ r ⋅ dr ( 5.50)
109
Solidul rigid
şi atunci, regula de trei simplă te conduce la
Figura 5.6
2m ⋅ r ⋅ dr
dm = 2π ⋅ r ⋅ dr =
m
πR
( 5.51)
2
R2
cu un moment de inerţie, (parţial) al coroanei circulare, dI
2m ⋅ r 3 ⋅ dr
dI = dm ⋅ r 2 = ( 5.52)
R2
Sumarea aceasta se poate face, la mare nevoie şi prin mijloace
elementare, dar totuşi o "integrală" este mai la locul ei.
Calculul momentului de inerţie presupune deci o integrală definită, de
unde încep inelele şi până unde se termină, adică pentru raze ale
coroanelor circulare elementare în domeniul [0,R], respectiv astfel încât
coroanele circulare să "acopere" integral suprafaţa discului. În concluzie
I=∫
2m ⋅ r 3 ⋅ dr 2m ⋅ R 4 m ⋅ R 2
= =
R
4⋅R2
( 5.53)
0 R2 2
Expresie care reprezintă momentul de inerţie al unui disc, plin, faţă de o
axă care trece prin centrul său şi este perpendiculară pe planul discului.
Deoarece grosimea discului nu a intervenit în calcul putem trage
concluzia că dacă punem mai multe discuri de aceiaşi rază, unul peste
altul, astfel încât să constituie un cilindru (ca la un teanc de monezi!),
momentul total (momentul de inerţie al unui cilindru), va fi suma
momentelor de inerţie ale discurilor, care au aceleaşi raze, R:
J cilindru plin =
1
mR 2 ( 5.54)
2
110
Solidul rigid
desigur, masa, m fiind acum masa acestui disc "gros" care este
cilindrul nostru . Figura 5.7.
Figura 5.7
Din aproape în aproape, am putea calcula momentul de inerţie al unui
con, drept, faţă de axa lui de simetrie, axa conului. O idee ar fi să "tăiem
acest morcov" în feliuţe transversale (cam cum se taie în mod uzual un
morcov!), care înseamnă un teanc de discuri, dar de raze diferite şi deci
de mase diferite. Câteva indicaţii: masele feliilor, sunt proporţionale cu
suprafaţa lor, πr2. Razele "feliilor", r, sunt proporţionale cu distanţa
feliilor la vârful conului. Dacă vizualizăm conul ca un morcov cu vârful în
jos, asemănarea triunghiurilor care se formează, este mai uşor de
urmărit.
Figura 5.8
111
Solidul rigid
Cu aceste indicaţii şi folosind metodica deja aplicată pentru disc, poţi
încerca un calcul al momentului de inerţie al conului faţă de axa proprie
de simetrie. Vei obţine dacă lucrezi corect, valoarea
I con =
3
mR 2 ( 5.55)
10
Volumul unui con este: aria bazei ori înălţimea supra trei, de altfel orice
formă "piramidală", fie piramidă, fie con, fie chiar şi sferă (considerată
ca un ansamblu de piramide cu vârful spre interior, cam cum este
alcătuit ananasul!!!): V con = πR2 h /3; I con = 3m R2 /(10).
Cine se mai încumetă la un calcul, după atâtea detalii ?
Momentul de inerţie al unei bare se poate calcula (în raport cu o axă

perpendiculară pe bară), faţă de o axă care trece prin capăt, prin mijloc
sau printr-un punct oarecare de pe bară– ori din afara ei!
Figura 5.9
Cu regula de trei simplă, masa porţiunii elementare din bară va fi
m ⋅ dx
dm = ( 5.56)
L
astfel că momentul de inerţie al porţiunii elementare de bară este
dI = x 2 ⋅ dm =
m 2
x dx ( 5.57)
L
Integrala care permite calculul momentului de inerţie integral al barei
faţă de un capăt ( ca în imaginea din dreapta în Figura 5.9) este
I=∫
L
m 2
x dx ( 5.58)
0
L
astfel că valoarea acestui moment este
I=
mL2
( 5.59)
3
Ce ar trebui modificat ca să obţii momentul de inerţie faţă de o axă care

trece prin centrul barei şi este perpendiculară pe bară? Poate alte limite
de integrare?
112
Solidul rigid
Într-adevăr, noul moment de inerţie corespunzător situaţiei barei din
imaginea din stânga din Figura 5.9. este
m (x )
I = ∫ x 2 dx =
L L
=m =
3 2
2
m L2 2 1
mL2 ( 5.60)
L L L 3 −
8 3 12
−
L
2 2
Observaţie. În mod tradiţional axele de rotaţie se desenează punctat,

cel mai des în succesiunea "liniuţă punct liniuţă punct" etc.
Figura 5.10
113
Solidul rigid
Înseamnă că momentul de inerţie al unei plăci plane are aceeaşi
expresie cu cel al unei bare. Dar în cazul unei sfere, cum ar trebui să
procedăm? Poate să "tăiem" sfera în discuri subţiri, paralele– ca pe o
lămâie – (perpendicular pe axa de simetrie) felii de grosimi "dz", de raze
diferite "r", de mase "dm" şi, evident de momente de inerţie "dI".
Ce alte momente de inerţie am mai putea calcula? Poate o placă
dreptunghiulară?
(Pentru momentele de inerţie există tabele şi culegeri de expresii
pentru diferitele forme mai răspândite sau mai frecvent întâlnite în
aplicaţiile tehnice. Tabelele din Figurile5.10 şi 5.11 cuprind date despre
momente de inerţie la cele mai diferite obiecte
Figura 5.11
114
Solidul rigid
5.7 Test de autoevaluare5.1.
Răspunde la întrebările testului de mai jos
1. Prin ce se caracterizează mişcarea plan-paralelă?
2. Care este energia cinetică de rotaţie a unui solid rigid?
3. Cum se defineşte momentul de inerţie al unui punct material?
4. Calculează momentul de inerţie al unui sfert de cerc faţă de centrul

cercului din care a fost tăiat. Firul din care este făcut sfertul de cerc are
masa m şi raza r
5 Calculează momentul de inerţie al unui sfert de disc cu masa m şi

raza r faţă de centrul cercului din care a fost tăiat
Răspunsurile la întrebările testului le găseşti la pagina 117
115
Solidul rigid
5.8 Lucrări de laborator
A. Conservarea impulsului
Caută o planşetă cu rotile, sau ceva similar. Caută o maşinuţă de
jucărie, cu arc sau chiar electrică, în stare de funcţionare!
Aşează„vehiculul” la marginea planşei şi porneşte-l.
• Planşeta ar trebui să se deplaseze în sens opus. De ce ?
• Măsoară deplasarea planşetei, şi a maşinuţei faţă de un reper
exterior planşetei precum şi lungimea planşetei.
• Cu o balanţă cântăreşte cele două obiecte. Deplasările şi masele
intră într-o relaţie astfel încât centrul de masă la început şi la
sfârşit trebuie să fie în acelaşi loc. De ce ?
• Verifică afirmaţia de mai sus.
• Dacă ai putea dispune de două maşinuţe, identice ai putea

face o experienţă pornindu-le de la capetele opuse de-o dată,
una spre cealaltă. Ce se va întâmpla?
B. Determinarea coeficientului de frecare la rostogolire.
• Caută un cilindru, o cutie de bere, un deodorant, un spray sau

o cutiuţă de vitamina C umplută cu nisip ca să fie mai grea. Cutia
de bere va fi mai utilă, la fel, umplută cu nisip şi sigilată cu ceva
(un leucoplast sau bandă adezivă).
• Caută o foaie de burete de la un ambalaj pentru mobilier.
• Aşează foaia buretoasă pe un plan înclinat şi modifică înclinarea

planului până obţii rostogolire uniformă. Atunci: tgα = coeficientul
de frecare la rostogolire, α fiind unghiul la care începe
rostogolirea. Ţi-am sugerat aceste materiale deoarece coeficientul
de frecare la rostogolire este mic şi doar pe o suprafaţă
deformabilă creşte astfel încât unghiul să aibă valori mai uşor de
măsurat.
• Dacă aşezi corpul cilindric cu generatoarea în lungul planului,

putem prin aceeaşi metodă să aflăm coeficientul de frecare la
alunecare.
• Compară cele două rezultate . Discuţie.
• Refă experimentul cu mai multe suprafeţe deformabile dar şi cu un

corp deformabil – o minge mai dezumflată sau o minge
medicinală sau altceva.
C. Determinarea centrului de greutate
• Ia o riglă mai lungă şi aşeaz-o pe muchia unei prisme

triunghiulare sau pe generatoarea unui semi cilindru, astfel încât
să fie în echilibru. Poţi folosi un corp cilindric dar ţinut fix pe
masă.
• Notează diviziunea riglei care se află pe linia de sprijin.
116
•
Solidul rigid
Pentru o riglă omogenă ar trebui să fie la mijloc. De ce?
• Aşează la capetele riglei două gume la fel sau mai bine două
bucăţi de cretă egale astfel încât să realizezi echilibrul.
• Apoi, păstrând una din crete nemişcată, pune două crete în
cealaltă parte şi notează noua poziţie care realizează echilibrul.
• Apoi trei crete etc.
Dacă ai efectuat cu grijă echilibrările, produsul dintre distanţele
cretelor la linia de echilibru cu numărul de crete, ar trebui să fie
•
constant. De ce ?
Verifică această presupunere.
5.9 Răspunsuri la testul de autoevaluare
Răăssppuunnssuurrii llaa TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 55..11

R
1. În această mişcare – plan paralelă – traiectoriile punctelor solidului
sunt paralele cu un plan fix. Toate punctele solidului situate pe o
normală la acel plan se mişcă identic. De aceea mişcarea plan-
paralelă se reduce la mişcarea unei figuri plane în planul său.
2. Energia cinetică de rotaţie a unui solid rigid este
E rot = ∑ m k R 2k ω 2 = Iω 2 , unde I = ∑ m k R 2k este momentul de

1 1 def
k 2 2 k
inerţie al rigidului faţă de axa de rotaţie.
3. Momentul de inerţie al unei punct material faţă de o axă este egal
cu produsul dintre masa punctului material şi pătratul distanţei sale
până la axa: mR2.
4. Masa porţiunii elementare din arc este dm = r ⋅ dθ . Momentul
2m
rπ
de inerţie este J = ∫ r 2
π /2
dθ = mr 2 . Firesc, nu?
2m
π
5.Masa „dreptunghiului elementar de laturi x ⋅ dθ şi dx
0
este dm = 2 x ⋅ dx ⋅ dθ . Momentul de inerţie „elementar” este

4m
πr
dJ = x ⋅ dx ⋅ dθ iar momentul sfertului de disc este
4m 3
πr 2
π ⋅ r 2 ∫0 ∫0
π /2
j= θ =
r
4m mr 2
x 3
dx d
2
117
Solidul rigid
Dacă n-ai ales răspunsurile corecte, ar trebui să reciteşti paragrafele
5.1, 5.2 şi 5.6
 Solid rigid.
 Mişcare plan paralelă
 Centrul vitezelor, centrul acceleraţiilor
 Mişcare elicoidală instantanee
 Efectul forţelor şi momentelor asupra mişcării solidului rigid
 Moment de inerţie
Formule cheie
 v = v 0 + ω × R ' viteza în sistemul mobil

   
 Erot = ∑ mk Rk2ω 2 = Iω 2 Energie cinetică de rotaţie

1 1
I = ∑ mk R k2 = mR g2 , (m = ∑ m k )
k 2 2

 
I = ∫ R dm = mR g
k k
Moment de inerţie

2 2
 I=
1
mL2 Momentul barei faţă de centru
12
118
Solidul rigid
5.11 Lucrare de verificare 5
Rezolvă problemele de mai jos.

Fiecare din aceste probleme îşi are răspuns în materialul expus în
această Unitate de învăţare. Pentru detalii suplimentare sau lămuriri,
consultă Bibliografia sau contactează autorii la adresa de e-mail
oferită în Introducere. Răspunsurile corecte la această lucrare nu
trebuie să depăşească două pagini A4.
Trimite tutorelui soluţiile pe care le consideri corecte.
1. Calculează momentul de inerţie al unui cilindru faţă de axul propriu

(1 punct)
2. Calculează momentul de inerţie al unui cilindru faţă de o
generatoare (1 punct)
3. Calculează momentul de inerţie al unui con. Faţă de axul propriu
(1 punct)
4. Calculează momentul de inerţie al unei pânze de con faţă de axul
propriu (1 punct)
5. Calculează momentul de inerţie al unei sfere faţă de un diametru
(1 punct)
6. Determină poziţiile centrelor de masă pentru con, emisferă şi placă
semicirculară (2 puncte)
7. Împlineşte cerinţele lucrării practice din 5.8. Descrie într-un protocol

măsurările făcute şi prezintă rezultatele obţinute. (2 puncte)
din oficiu, (1 punct)

Total (10 puncte)
119
Solidul rigid
5.12 Bibliografie

94-134
2.A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-a,

Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 172-220

120
Atracţia gravitaţională
6 ATRACŢIA GRAVITAŢIONALĂ
Cuprins Pagina
ATRACŢIA GRAVITAŢIONALĂ 121
6.2 Forţa Coriolis şi rotaţia Pământului 122
6.2.1 Căderea corpurilor şi forţa Coriolis. Devierea spre est 125
6.3 Legea atracţiei gravitaţionale 129
6.3.1 Firul cu plumb 134
6.4 Interacţiuni. Introducere 138
6.4.1 Câmpul de forţe 139
6.4.2 Intensitatea câmpului 139
6.4.3 Câmpul gravific. 139
6.4.4 Masa gravifică, masa inerţială 140
6.4.5 Forţa masică 140
6.5 Statica 141
6.5.1 Compunerea forţelor paralele 142
6.5.2 Problemă rezolvată 142
6.6 Mişcarea pe planul înclinat 144
6.7 Sisteme echivalente de forţe 146
6.8 Mecanică relativistă 148
6.9 Transformările lui Lorentz 150
6.9.1 Consecinţe ale transformărilor lui Lorentz: 153
6.10 Elemente de dinamică relativistă 154
6.12 Lucrări practice 156
121
6.1 Obiectivele unităţii de învăţare 6
Când vei termina de studiat acest capitol vei fi capabil să:
identifici mărimile şi noţiunile specifice câmpului

gravitaţional;
identifici noţiuni şi concepte necesare formulării teoriei

relativităţii restrânse;
explici unele elemente de cinematică şi dinamică relativistă

rezultate din postulatele teoriei relativităţii şi transformările
Lorentz;
stabileşti corelaţii între mărimile fizice caracteristice

fenomenelor studiate,în scopul rezolvării unor probleme sau
al unor aplicaţii teoretice şi/ sau practice;
utilizezi cunoştinţele dobândite în analiza unor sisteme

tehnologice;
6.2 Forţa Coriolis şi rotaţia Pământului
Imaginează-ţi un eschimos care şi-a construit igloo-ul exact deasupra

polului nord. Dimineaţa, înainte să plece, face să oscileze un pendul pe
direcţia intrării în coliba sa din blocuri de gheaţă. Oare ce găseşte la
întoarcere după "o jumătate de zi" (6 ore)?
Pendulul are o mişcare circulară, în planul lui de oscilaţie şi, în absenţa

unor momente ale forţelor externe, îşi va conserva momentul cinetic.
Dar singura legătură a pendulului cu "exteriorul" este firul, care, perfect
flexibil, nu poate să transmită un moment al vreunei forţe. Prin urmare
momentul cinetic se conservă atât ca mărime cât şi ca orientare,
iar planul de oscilaţie va rămâne acelaşi.
(Pentru cârcotaşi. Există la capetele "cursei" respectiv la capătul

fiecărei semioscilaţii un moment – de timp – de viteză zero, când şi
momentul cinetic este zero, dar atât de scurt timp încât nu poate
influenţa problema!
În realitate există un moment al forţelor externe care influenţează

mişcarea, cel al forţelor de frecare cu aerul , dar pentru discuţia noastră
este neimportant, deoarece el este perpendicular pe planul de oscilaţie,
122
respectiv paralel cu momentul cinetic "de bază". Frecările vor influenţa
doar amplitudinea oscilaţiilor, micşorând-o.
Mai există un moment al unei forţe externe care influenţează mişcarea,

cel al greutăţii, aici – la pol — identificabilă cu forţa de atracţie
universală din partea Pământului. Dar şi acest moment cinetic este
neimportant discuţia noastră, pentru că este tot perpendicular pe planul
de oscilaţie.
Prin urmare, dacă planul de oscilaţie rămâne acelaşi, eschimosul va
regăsi pendulul oscilând pe o direcţie perpendiculară celei de
"dimineaţă". Ar putea crede că cineva, ca să îl necăjească, a oprit
pendulul şi l-a făcut să oscileze altfel!
Dacă însă este conştient că se află într-un sistem în rotaţie, un sistem
de referinţă neinerţial, îşi va spune că, probabil, există o forţă de
inerţie – şi nu greşeşte!
Forţa de inerţie care apare în sistemul neinerţial prezentat mai sus, aflat
în rotaţie, poartă denumirea de forţă Coriolis, de la numele inginerului
francez Coriolis.
În exemplul prezentat mai sus poţi considera, fie că pământul s-a rotit
şi odată cu el tavanul casei, pendulul păstrându-şi planul de oscilaţie şi
deci modificându-şi poziţia relativă în casă, fie că în sistemul
neinerţial a acţionat o forţă din familia forţelor de inerţie, forţa Coriolis.
Perioada de rotaţie a pendulului este de aproximativ 24 de ore, cât
perioada de rotaţie a Pământului de sub casă, mai exact 23 ore 56
minute şi 4 secunde.
neinerţial, care se roteşte cu viteza unghiulară ω faţă de un sistem de

Reţine că pentru un observator aflat într-un sistem de referinţă

referinţă inerţial, asupra unui punct material de masa m şi viteză relativă

v rel acţionează o forţă complementară numită forţă Coriolis
FCor = −2mω × v rel

  
( 6.1)
Dacă notezi cu ω viteza unghiulară de rotaţie a Pământului, iar cu θ

latitudinea locului (la pol, θ = 90 grade),atunci asupra corpurilor aflate în
mişcare relativă faţă de Pământ acţionează o forţa Coriolis care are
modulul:
FCor = 2m ⋅ ω ⋅ v rel ⋅ sinθ ( 6.2)
Inginerul francez Gaspard Coriolis nu a realizat experimentul de la polul
nord, dar compatriotul lui Leon Foucault, a realizat un pendul, lung de
La Bucureşti,
67 m, cu o bilă de circa 28 kg, suspendat de tavanul cupolei
cât ar fi
Pantheonului din Paris, pendul care de altfel s-a numit „pendulul lui
această
Foucault” . La Paris, locul experimentului, perioada cu care planul de
perioadă ?
oscilaţie se învârte în jurul verticalei locului este ceva mai complicat de
Dar în
Expresia perioadei la o latitudine θ ca funcţie de perioada la pol este :
dedus, dar este de 31 ore şi 47 minute.
localitatea în
care este
Tlatitudineaθ =
T pol şcoala în care
sinθ
( 6.3) lucrezi?
în care θ are aceeaşi semnificaţie de latitudine a locului.

123
Crezi că ai putea construi un pendul Foucault, care să facă
experimentul posibil şi în şcoala ta?
Consideră un punct material ce se deplasează de-a lungul unui

meridian ca în figura următoare şi observă orientarea forţei Coriolis în

funcţie de sensul lui v rel şi de emisfera în care se deplasează acel punct
material.
Figura 6.1
Concluzia ta va fi că:
- în emisfera nordică, indiferent de sensul mişcării forţa Coriolis este
mereu orientată spre dreapta în raport cu sensul mişcării
- în emisfera sudică, indiferent de sensul mişcării forţa Coriolis este
mereu orientată spre stânga în raport cu sensul mişcării
De aceea râurile şi fluviile din emisfera nordică erodează întotdeauna

malul lor drept (în raport cu sensul de curgere), la fel cum toate trenurile
uzează mai mult şina din dreapta căii lor de rulare. În schimb, în
emisfera sudică râurile şi fluviile erodează întotdeauna malul lor stâng
(în raport cu sensul de curgere)
Traiectoriile proiectilelor cu bătaie lungă sunt şi ele deviate, suficient de

mult, cât să nu nimerească ţinta.
Crezi că acest fel de deviere de la planul

traiectoriei teoretice, ar putea fi motivul mingiilor
şutate care parcă ocolesc portarul de la fotbal?
124
6.2.1 Căderea corpurilor şi forţa Coriolis. Devierea spre est
Atunci când un corp cade liber, acesta are o mişcare relativă faţă de
sistemul în rotaţie solidar legat de Pământ şi deci, asupra corpului
acţionează o forţă Coriolis. Deoarece această forţă provine dintr-un
produs vectorial este perpendiculară pe vectorul viteză din timpul
căderii. Această forţă transversală faţă de direcţia iniţială de mişcare, va
implica o acceleraţie ce va devia corpul de la o cădere strict verticală:
a = 2ω rotatie Pamant ⋅ v cadere = 2ω rotatie Pamant ⋅ g ⋅ t ( 6.49
În aceste condiţii, viteza de deviere laterală este

 g ⋅t2 
v deviere = 2ω rotatie Pamant ⋅  
 2 
( 6.5)
şi devierea propriu-zisă apare din integrarea relaţiei de mai sus sub

forma
1 g ⋅t3   g ⋅t3 
D = 2ω rotatie Pamant ⋅   = ω rotatie Pamant ⋅  
3 2   3 
( 6.6)
Întrucât spaţiul de cădere este

g ⋅t2
h= ( 6.7)
2
poţi scrie D în forma:
D = 2ω rotatie Pamant ⋅
h
(2g ⋅ h )1/ 2 ( 6.8)
3
deviaţie care la căderea în emisfera nordică, este conform produsului
vectorial, îndreptată spre est. Acestei deviaţii i se spune scurt „devierea
spre est”.
Dar în emisfera sudică? Dacă avem deviere spre est, vom avea şi o deviere
la deviere? Şi aşa mai departe!
Dar la lansarea unei rachete pe verticală?
Figura 6.2
Ce cântărim? Este o discuţie la care sunt implicaţi mereu profesorii.
125
Dacă foloseşti o balanţă de piaţă gen dinamometru, este evident că vei
măsura forţa deformatoare de la capătul resortului – fie el liniar sau de
torsiune. Dar această forţă este chiar greutatea corpului !
Dacă foloseşti o balanţă cu un taler, cum sunt cele moderne cu afişaj
(cu cristale lichide), aceasta are în construcţia sa tot un dinamometru
Dacă foloseşti o balanţă cu două talere, fie cea de „farmacie, de
laborator” , fie cea de „piaţă” , Robertwall, fie cea „romană” cu
contragreutate compari momentul forţei de greutate a corpului de
cântărit cu momentul forţei corespunzător greutăţilor marcate.
În toate aceste exemple, la cântăririle de zi cu zi se măsoară direct sau
indirect greutăţile corpurilor.
Figura 6.3
Masa se măsoară greu. Cele două moduri de definire a masei, ca
inerţie a corpurilor sau ca sursă a atracţiei universale între corpuri pot
sta la baza metodelor de a măsura masele.
Masa care se opune accelerării poate fi măsurată cu dispozitive numite
accelerometre.
Masa care intervine în forţa de atracţie universală se poate măsura cu o
balanţă foarte specială şi foarte sensibilă, dat fiind că forţa produsă
asupra unor corpuri „pământeşti de mici” este mică.
Savantul englez Cavendish a propus un mod de a măsura direct efectul
forţei atracţiei universale. Cavendish a folosit o balanţă de torsiune, o
bară orizontală, cu două bile la capete, suspendată la mijloc cu o
panglică subţire de cuarţ. Rotirea barei produce un moment de torsiune
în panglica de cuarţ.
Figura 6.4 Balanţă de torsiune
126
Figura 6.5 Balanţa Cavendish

Dacă de bilele balanţei de torsiune se apropie, simetric, două mase
mari, (de plumb, pentru că este mai dens dar şi mai ieftin decât aurul
sau uraniul) de circa 5 kg, masele mici vor fi atrase şi pendulul se va
roti până când cuplul forţelor de atracţie este echilibrat de momentul
produs de torsiunea firului. Cu destul de multe precauţii, acest sistem
poate permite măsurarea constantei atracţiei universale k. Sau cel puţin
ar permite vizualizarea atracţiei universale. "Astăzi" devierea sistemului,
se poate urmări trimiţând fasciculul unui laser (fie el şi de jucărie) pe o
oglinjoară ataşată sistemului mobil, anume bara cu cele două corpuri
mici. De ce mici, pentru ca să putem utiliza un fir subţire şi deci cu
constantă de torsiune mică. Un fir de plastic poate servi la fel de bine ca
şi firul de cuarţ. Te încumeţi să construieşti o astfel de balanţă?
Coulomb, aproximativ un secol după Newton şi Cavendish, a considerat

că între sarcinile electrice, forţa electrostatică trebuie să aibă o expresie
similară atracţiei universale, soluţie care s-a confirmat. Forţele
electrostatice sunt mai mari, ele sunt vizibile la electrizări de zi cu zi, şi
o măsurare similară celei propuse de Cavendish nu ar fi la fel de dificilă.
Câteva date "geometrice" despre planeta Pământ:

Distanţele la Soare:
Maximă – 152.109 m
Minimă – 147.109 m
Medie – 149,2.2.109 m
Excentricitatea orbitei eliptice – 0,017
Viteza medie pe orbită – 29.800 m/s
Viteza de scăpare (a doua viteza cosmică) 11,3 km/s
Perioada de rotaţie (evoluţie) – 365,26 zile
Perioada de rotaţie (revoluţie în jurul axei proprii) – 23,93 ore
Masa – 5,972.2.1024 kg
Densitatea medie – 5520 kg/m3
Înclinarea axei faţă de normala la planul orbitei – 23,45 grade de arc

Acceleraţie gravitaţională la ecuator – 9,78 m/s2
Depărtarea polilor magnetici faţă de polii geografici – aproximativ 1.600
km
Deschiderea conului de precesie al axei pământului 53 grade de arc
Durata precesiei, perioada de precesie, 222.000 ani
127
Efectul Soarelui în "precesie" aproximativ 1/3, (16 secunde de arc
anual)
Contribuţia Lunii la precesia Pământului aproximativ 2/3 (34 secunde de
arc anual, ca viteză unghiulară de precesie)
Perioada nutaţiei aproximativ 305 zile
Pământul se mişcă în jurul Soarelui pe o elipsă (ecliptica). Totodată,

Pământul se roteşte în jurul propriei axe de rotaţie – notată R în Figura
6.6. Dar axa proprie de rotaţie a Pământului nu rămâne paralelă cu ea
însăşi în de cursul mileniilor, ci execută o mişcare care descrie o pânză
conică. În figură. „drumul” axei de rotire este marcat cu litera P. Această
mişcare se numeşte mişcare de precesie sau precesia axei Pământului.
Pentru această modificare de moment cinetic sunt necesare momente
ale unor forţe externe şi "responsabilitatea" revine atât Soarelui cât şi
Lunii şi, dat fiind raportul distanţelor, mai mult Lunii. Pe acest con de
precesie axa terestră are o tendinţă de a descrie un al doilea con, mult
mai mic ca deschidere la vârf , mişcare care poartă numele de nutaţie
marcată în imagine cu N. Acest fel de comportare se poate sesiza şi la
un titirez care este ceva mai bine construit, mai mare şi mai echilibrat.
Totul seamănă cu folia obţinută la ascuţirea unui creion cu o ascuţitoare
clasică.
Figura 6.6 În Figură proporţiile NU sunt respectate
Câteva date "geometrice" despre Lună :

Distanţele la Pământ:
Maximă – 402.2.697 km
Minimă – 352.2.410 km
Medie – 384.000 km
Viteza medie pe orbită – 3680 km/oră

Viteza de scăpare (a doua viteza cosmică) – 2,38 km/s
128
Perioada de rotaţie în jurul axei proprii – 27 zile 7 ore 43 minute 11,5
secunde
Perioada de rotaţie pe orbită în jurul Pământului – 27 zile 7 ore 43
minute 11,5 secunde
Perioada de repetare a fazelor Lunii– 29 zile 12 ore 44 minute 2,8
secunde
Masa – (1/81) 5,972.2.1024 kg
Densitatea medie – (0,6) 5520 kg/m3
Înclinarea axei faţă de normala la planul orbitei – 1,53 grade de arc
Înclinarea planului orbitei faţă de cea a Pământului – 5,15 grade de arc
Acceleraţie gravitaţională la ecuatorul lunar – (1/6) din 9,78 m/s2
Unghiul sub care se vede Luna de pe Pământ – 0,518 grade de arc
Unghiul sub care se vede Pământul de pe Lună – aproximativ 0,987
grade de arc
6.3 Legea atracţiei gravitaţionale
Fizicianul englez Isaac Newton a fost preocupat de ideea că dacă pe

Pământ acţionează o forţă asupra oricărui corp, acelaşi fel de forţă
trebuie să existe atât în apropierea Pământului cât şi mai departe de
acesta . Newton a considerat că forţa gravitaţională se exercită atât

asupra unui măr care cade cât şi asupra Lunii pe orbita ei staţionară.
Lucrările lui Newton datează din anii 1667, dar publicarea lor a întârziat
deoarece Newton a ezitat asupra ipotezei sale că atât Pământul cât şi
un corp mic pot fi considerate puncte materiale, sau altfel spus, că
Pământul poate fi considerat ca şi cum toată masa lui este concentrată
în centrul său.
Isaac Newton, a determinat pe baza observaţiilor anterioare existente la
acea epocă, că forţa de atracţie dintre două corpuri suficient de
depărtate pentru a fi considerate puncte materiale este are modulul:
F =k
m1m2
( 6.9)
r2
relaţie în care constanta k, constanta atracţiei universale ale valoarea
k= 6,67 ⋅ 10-11unităţi S.I., r este distanţa dintre punctele materiale de
mase m 1 şi m 2 , iar forţa F se află pe dreapta suport care trece prin cele
două puncte materiale.
Figura 6.7 Mişcarea Pământului în jurul Soarelui determinată de atracţia

gravitaţională
129
Vectorial relaţia o poţi scrie:

F = −k
 m1me r
( 6.10)
r2 r

r
unde este un vector orientat în lungul dreptei care trece prin cele
r
două puncte, orientat spre exterior. Deoarece
 
= = = 1,
r r r
( 6.11)
r r r

r
este vector unitar
r
Dacă vrei să fii mai explicit vei scrie:

Fatractia lui 2a sup ra lui 1 = k
 m1m 2 r12
( 6.12)
r122 r12
şi

Fatractia lui 1a sup ra lui 2 = k
 m1m2 r21
( 6.13)
r212 r21
şi este evident că
r 21 = −r12
 
( 6.14)
Scrierea este corectă
F21 = −F12 ,
 
( 6.15)
cele două forţe reprezentând acţiunea-reacţiunea.
Urmărind imaginea de mai jos, reţine că:
Forţa de atracţie universală dintre două corpuri punctiforme are
modulul direct proporţional cu produsul masele acestora şi invers
proporţional cu pătratul distanţei dintre centrelor lor.
Legenda spune că I. Newton stătea la umbră sub un măr şi a avut
inspiraţia referitoare la această lege atunci când i-a căzut unul din mere
în cap.
Istoriografii lui Newton spun că legenda cu mărul nu este reală, dar că
lui Newton i-a plăcut foarte mult şi a lăsat-o să circule fără să o nege!
Figura 6.8
130
Pentru corpuri sf erice această prezumţie se dovedeşte adevărată.
Newton a publicat în 1687 studiile sale asupra forţei gravitaţionale
exprimând în cuvinte ce a ce astăzi se scrie
m1 ⋅ m2 r m ⋅m 

F = −k ⋅ = −k 1 2 2 ⋅ e r

( 6.16)
d 2
r d
sau scalar
m1 ⋅ m2
F = −k ( 6.17)
d2
La acea vreme erau cunoscute rezultatele lui Galileo Galilei asupra
căderii corpurilor (aproximativ anul 1600) dar şi lucrările lui Johanes
Kepler (1571-1630) care în 1609 publicase " legile lui Kepler".
Kepler s-a bazat pe datele "experimentale" ale astronomului danez

Tycho Brahe (1546-1601), care după 20 de ani de măsurători
astronomice cu ajutorul unui telescop, strânsese suficiente date cât,
mai târziu să îi permită lui Kepler să stabilească faptul ca planetele se
mişcă pe orbite eliptice (prin "fitarea", cum am zice astăzi, a datelor
astronomice).
Kepler a făcut aceste afirmaţii şi calcule în opoziţie cu modelul mai
simplu al lui Nicholaus Copernic (din 1543) care fixa Soarele în centrul
"sistemului solar" şi considera orbitele planetelor strict circulare.
Modelul lui Copernic a fost contestat la vremea lui de către biserica
catolică şi în 1633 Galilei a trebuit să retracteze afirmaţiile despre o
posibilă mişcare a Pământului.
Dacă pentru Lună şi Soare rezolvarea este mai simplă, încercaţi să

vedeţi care ar fi traiectoria – faţă de pământ – a unei planete oare
care? Tare complicat!
Modelul lui Copernic se potriveşte foarte bine Pământului a cărui orbită

este practic circulară. Fitarea datelor astronomice dar şi calculele
astronomice s-au făcut doar cu răbdare, adică fără nici-un fel de
mijloace de calcul moderne. Astăzi cu sprijinul principiilor dinamicii lui
Newton şi a legii atracţiei universale, legile lui Kepler sunt obiect de
studiu la clasa a 9-a .
Legea întâia a lui Kepler spune că orbitele planetelor sunt

elipse – plane, având Soarele într-unul din focare.
Această lege se deduce ceva mai greu, mai ales faptul că traiectoriile
sunt strict eliptice, bucle închise. Dacă masa nu ar fi constantă,
respectiv dacă masa planetei ar depinde de viteza pe orbită, atunci
buclele eliptice nu s-ar mai închid perfect şi axa mare a elipsei s-ar roti
încet.
Această rotire se mai numeşte avansul per iheliului planetei
respective.
Avansul periheliului planetei Mercur, bine cunoscut de astronomi, a
servit drept unul din "experimentele" capabile să susţină teoria
relativităţii a lui Einstein.
131
Periheliu este punctul cel mai apropiat de Soare pentru o planetă, pe
orbită.
Apheliu este punctul cel mai depărtat de Soare pentru o planetă, pe
orbită (se citeşte "afeliu”).
Perigeu este punctul cel mai apropiat de Pământ pentru un satelit pe
orbită în jurul Pământului.
Apogeu este punctul cel mai depărtat de Pământ pentru un satelit pe
orbită – eliptică – în jurul Pământului sau, privind lucrurile de la
suprafaţa planetei noastre, punctul cel mai înalt.
Legea a doua a lui Kepler spune că vitezele ar eolare pe

orbite ale planetelor sunt constante
.
Prin viteze areolare sunt înţelese ariile măturate de razele vectoare ale
planetei într-un anumit timp, scurt. Aceste viteze areolare diferă de la
planetă la planetă.
Figura 6.9 Viteza areolară

Legea a doua a lui Kepler evidenţiază faptul că mai aproape de Soare
planetele au viteze liniare mai mari şi se vor mişca mai repede, iar la
apheliu acestea au viteze mai mici. Aceleaşi concluzii se aplică oricăror
corpuri care respectă acest fel de legitate, inclusiv electronilor pe orbite
în jurul nucleului, dacă un asemenea model este acceptat.
Legea a treia a lui Kepler spune că pătratul anului planetelor

(anul pl anetei) variază ca şi cubul distanţelor la soare (raza
vectoare).
Dacă vei considera teorema momentului cinetic, care precizează că

∆L = M extern ⋅ ∆t ( 6.18)
132
respectiv că variaţia momentului cinetic este determinată de momentul
forţelor externe, poţi remarca faptul că în cazul mişcării planetelor, forţa
de atracţie gravitaţională are o direcţie ce trece prin centru – focarul,
ales ca pol – şi, având braţ zero, va determina ca momentul forţei să fie
de asemenea zero.
Dacă momentul forţei este zero se conservă momentul cinetic
∆L = 0 ( 6.19)
atât ca modul/mărime cât şi ca orientare( direcţie, sens).
Păstrarea aceleiaşi direcţii pentru vectorul moment cinetic, implică o
 
traiectorie plană, pentru că doar astfel produsul vectorial dintre r şi v
ar putea rămâne constant.
Astfel poţi demonstra o parte a primei legi a lui Kepler. Dacă se
L = m ⋅ r ⋅ v ⋅ sinα
conservă momentul cinetic, inclusiv ca modul atunci
este constant şi cum unghiul lui r cu v este un unghi drept, cel puţin la
periheliu şi apheliu, produsul rv este constant.
r ⋅ v ⋅ dt = r ⋅ ds
Dar
ds fiind deplasarea pe arc, şi pentru timpi scurţi, de două ori aria
L ⋅ dt = m ⋅ r ⋅ v ⋅ dt = 2m(1/ 2)r (ds ) =

"măturată" de raza vectoare.
L ⋅ dt = 2m(aria maturata ) = 2m(viteza areolara ) ⋅ dt

 ( 6.20)
L = 2m(aria maturata ) = 2m(viteza areolara ) ( 6.21)

Cea de a treia lege o vei deduce prin particularizarea la cazul unui
satelit terestru, artificial şi anume satelitul geostaţionar.
Revenind la legea lui Newton a atracţiei universale, generalizarea lui
Newton a constat în aceia ca a considerat că între orice două corpuri se
exercită o forţă de atracţie a cărei expresie este cea din relaţia propusă
de el sau mai modern scrierea ei vectorială.
Expresia forţei de atracţiei universală poate fi considerată sursa
greutăţii, în "zona " planetei Pământ. Atunci
⋅m
m ⋅ g = k Pamanat
M
R 2
sau
g = k Pamanat
M
R2
Dacă un corp se află la suprafaţa pământului atunci
R = R0
iar dacă ne aflăm la o înălţime oarecare, h, atunci
R = R0 + h
Variaţia acceleraţiei gravitaţionale cu altitudinea devine:
gh = k
(R0 + h )2
M Pamanat
( 6.22)
g h = g 0 ⋅ (R o )
(R0 + h )2
2 M Pamanat
( 6.23)
exprimare care nu te mai obligă să iei în considerare masa Pământului.
133
6.3.1 Firul cu plumb
Locul în care Firul cu plumb este un fir flexibil, care are la capătul său inferior o
"verticala bucăţică dintr-un corp greu, în mod tradiţional plumb, dar tot atât de
locului" bine rolul plumbului poate fi luat de o piuliţă de oţel. Firul cu plumb se
înţeapă bolta orientează după direcţia verticală, "verticala locului".
cerului se Verticala ar trebui să reprezinte normala la suprafaţa terestră,
numeşte considerând forma geometrică a "locului" respectiv. Dat fiind forma de
"zenit" iar cel "geoid" a Pământului, „raza” sau vectorul de poziţie în sistemul de
opus l ui referinţă cu originea în centrul Pământului, nu coincide cu normala
"nadir". (perpendiculara pe planul tangent) decât cel mult la poli şi la ecuator!
Dar este firul cu pl umb o rientat r ealmente pe vr euna di n acest e

direcţii?
Figura 6.10 În figură proporţiile nu sunt respectate. De firul prins la

capătul de sus este suspendat „plumbul” reprezentat prin discul negru
Asupra "plumbului" pentru  a fi în echilibru, acţionează forţa de atracţie
din partea Pământului, Gade var at şi tensiunea din fir T . Rezultanta lor

trebuie să fie forţa centripetă Fcentripet [ care să egaleze centrifuga

Fcentrifuga datorată rotirii firului cu plumb împreună cu Pământul pe un
cerc de rază r corespunzător latitudinii ϕ . Între direcţia razei locale
(care ar fi direcţia verticalei „adevărate” – în absenţa rotaţiei
aparente apare o înclinare caracterizată de unghiul α .

Pământului) şi direcţia firului cu plumb – care este direcţia verticalei
Dacă, ţii seama şi de rotaţia Pământului, atunci trebuie să consideri că

toate corpurile de pe Pământ şi din apropierea lui care se mişcă solidar
cu Pământul, au mişcare de rotaţie şi deci acceleraţie centrifugă care
compusă cu atracţia gravitaţională le determină o greutatea aparentă
.
134
În cazul sateliţilor geostaţionari, forţa de atracţie gravitaţională şi forţa
centrifugă sunt coliniare, egale în modul şi de sensuri opuse. Greutatea
este zero. Şi nu pentru că ne-am depărtat prea mult ci pentru că cele
două forţe opuse sunt egale.
Atunci, înseamnă că firul cu plumb se va orienta după rezultanta

dintre forţa atracţiei universale şi forţa centrifugă de inerţie. Cum cele
două forţe nu sunt coliniare, firul cu pl umb, va devia de la direcţia
razei terestre.
Forţa care este efectivă asupra corpurilor, pe Pământ, poartă numele
de greutate. Greutatea este rezultanta dintre forţa atracţiei universale
şi forţa centrifugă de inerţie. Se foloseşte adeseori apelaţiunea "forţa
de gr eutate", dar deoarece este cea mai importantă forţă pentru
percepţia noastră, i se cuvine un nume "propriu", greutatea, de altfel
mai scurt, mai direct.
Rezultă că şi acceleraţia gravitaţională va îngloba aceleaşi consideraţii

 G

g =

m ( 6.24)
g = G
 m
Greutatea unui obiect de masă dată se va modifica la deplasare a
pe suprafaţa Pământului. Schimbarea latitudinii determină
modificarea forţei centrifuge şi schimbarea altitudinii locului în
care se face măsurarea greutăţii determină modificarea atracţiei
gravitaţionale
Dacă am dori să construim un turn de televiziune foarte înalt, care să

permită acoperirea unei mari părţi de teritoriu, eventual mai multe
continente?
O soluţie ar fi să lansăm un satelit care, ca şi vârful turnului să stea
mereu deasupra aceluiaşi punct de pe pământ, pentru ca beneficiarii să
nu îşi reorienteze mereu antenele de recepţie. Acest satelit, deci,
trebuie să aibă aceiaşi perioadă de rotaţie cu cea a pământului şi va
purta numele de "satelit geostaţionar" sau geosincron.
O primă întrebare ar fi "unde deasupra Pământului" să fie plasat. Cel

mai convenabil şi firesc pentru noi, ar fi deasupra României. Dar ca să
fie fix, în repaus în sistemul neinerţial pământ, suma forţelor trebuie să
fie zero, adică rezultanta dintre forţa atracţiei universale şi forţa
centrifugă de inerţie să fie zero, adică greutatea lui trebuie să fie
zero!
Cele două forţe, forţa atracţiei universale şi forţa centrifugă de inerţie
trebuie să fie coliniare şi egale. Există un singur plan unde cele două
forţe sunt coliniare şi anume planul ecuatorial şi numai acolo!
Toţi sateliţii geostaţionari formează o centură (centura Clarck) în jurul

Pământului, longitudinea lor putând fi aleasă în funcţie de interesele
telespectatorilor vizaţi, respectiv de aria de acoperire dorită.
135
Figura 6.11 Poziţionarea unui satelit geostaţionar de comunicaţii S în

planul ecuatorial al Pământului
La ce distanţă trebuie instalat, astfel încât şi cea de a doua condiţie să

fie îndeplinită?
Fatractie universala = Fcentrifuga de inertie ( 6.25)
Sau:
= m ⋅ ω 2 ⋅ (R 0 + h )
M Pamant ⋅ m
(R0 + h )
K 2
( 6.26)
adică
 2π 
= 
2
(R0 + h )3
M Pamant
T 
K ( 6.27)
 Rotatie Pamant 
sau
 R2 ⋅M  2π 
K 0 =  
2
 R 0 ⋅ (R 0 + h )  
Pamant
 TRotatie Pamant 

2 3
( 6.28)
  π 
g 0 = 
2
( )
R 02
 
2
 0 +  Rotatie Pamant 
R h
3
T
care după înlocuirea datelor "geometrice" conduce la o "înălţime"

turnului de televiziune astfel constituit de circa 36.000 km. Aproape 6
raze terestre. Distanţa la centrul pământului va fi circa 42.000 km!
Centura Clarck are o lungime de aproximativ 265.000 km, deci ar mai fi
loc pentru ... câţiva sateliţi, chiar fără să se înghesuie!
136
Greutatea scade cu depărtarea de pământ. Dar ce se întâmplă cu cei
care „călătoresc” spre centrul pământului? Ce se întâmplă cu firul cu
plumb dintr-un tunel care merge spre centrul Pământului? La prima
vedere forţa atracţiei universale creşte, îngrijorător chiar, datorită
scăderii razei de la numitor!
Dar, o teoremă sau o proprietate a câmpurilor de forţe care depind de
1/r2 este aceea că numai masele interioare sferei imaginare pe
suprafaţă căreia se află punctul material atras, produc efecte .
Toate forţele datorate maselor exterioare sferei imaginare pe care se
află punctul în discuţie se compensează, reciproc. Într-adevăr,
consideră o pătură sferică, exterioară punctului material, şi masele
aflate în unghiul de deschidere a două conuri opuse la vârf, adică
cuprinse în acelaşi ungi solid.
dS1
dΩ
dΩ
dS2
Figura 6.12
m ⋅ M s tan ga
Fs tan ga = K ( 6.29)
R s2tan ga
m ⋅ M dreapta
Fdreapta = K ( 6.30)
R dreapta
2
Dar masele sunt proporţionale cu volumele, şi la aceeaşi grosime a

păturii sferice cu suprafeţele
M s tan ga = ρ ⋅ d ⋅ Ss tan ga


M dreapta = ρ ⋅ d ⋅ Sdreapta
( 6.31)
Dar prin însăşi definiţia unghiului solid


Ω =
Ss tan ga


R s2tan ga
( 6.32)
Ω = Sdreapta

 R dreapta
2 Imagine
meteo din
cele două unghiuri solide centrate în vârful comun al conurilor fiind satelit
egale ca opuse la vârf.
Rezultă că forţele datorate celor două elemente de masă ale păturii
sferice sunt egale, şi de sens opus şi pe aceiaşi dreaptă suport şi au
rezultantă zero. Numai masele interioare vor avea efect în valoarea
137
rezultantei forţei atracţiei universale din partea "Pământului" în acest
exemplu.
Atunci, cum masa interioară este proporţională cu volumul sferei
interioare
4π ⋅ r 3
M int erior = ρ ( 6.339
3
greutatea în interiorul pământului va fi
m ⋅ M int erior 4π ⋅ r
G=K⋅ = k ⋅m ρ ( 6.349
r 2
3
o forţă proporţională cu depărtarea la centrul Pământului, şi dat fiind că
este de atracţie, respectiv îndreptată spre originea axelor, este o forţă
de tip "elastic". Toate acestea, desigur, presupunând că densitatea
Pământului nu variază spre interior.
Firul cu plumb aflat la centrul Pământului va fi în echilibru

indiferent deoarece şi forţa de atracţie universală şi forţa
centrifugă de inerţie sunt zero.
Cea mai mică greutate se realizează la ecuator. Înseamnă că este cel

mai potrivit să cumperi aur dintr-o localitate ecuatorială şi să îl vinzi la
eschimoşi ! Dacă găseşti cumpărător, disponibil. La o tonă de aur poţi
câştiga valoarea a trei kilograme de aur, minus cheltuielile cu
transportul, desigur. Totuşi, o corecţie de 0,3 % nu este de loc
neglijabilă la măsurători mai precise.
6.4 Interacţiuni. Introducere
Ai întâlnit în paragrafele precedente forţe datorate mai ales acţiunii

“directe” dintre corpuri:
- un fir de legătură produce asupra punctului material o forţă centripetă;
- contactul unui corp cu suprafaţa de sprijin produce o reacţiune
(normală) asupra corpului;
- deplasarea unui corp pe o suprafaţă aspră , rugoasă dă naştere unei
forţe de frecare la alunecare.
Observaţia arată încă să există şi alte feluri de forţe - forţe care se
manifestă la distanţă, forţe care acţionează şi produc reacţiune, chiar
dacă corpurile sunt depărtate.
Astfel, se ştie de la lecţiile de geografie, că pământul se învârte pe o

orbită aproape circulară în jurul soarelui. Forţa centripetă necesară
curbării traiectorii sau aşa cum se menţiona în capitolul precedent, forţa
necesară pentru a produce o modificare a vectorului viteză este
acţiunea Soarelui asupra Pământului.
138
6.4.1 Câmpul de forţe
Înseamnă că oriunde, în apropierea unui corp (de masă M) este

suficient să aducem un alt corp pentru a constata existenţa unei forţe
(de atracţie între cele două câmpuri). Un corp foarte mic, care ne
serveşte spre a evidenţia prezenţa unei forţe (în acest caz) se numeşte
corp de probă (sondă). Pentru a descrie efectul prezenţei corpului M,
care ar putea fi evidenţiat prin corpul de probă, se introduce noţiunea
de câmp de forţe. Corpul de probă este foarte mic, pentru ca prezenţa
lui acolo să nu producă la rândul ei alt câmp.
Legenda spune ca Newton a descoperit atracţia gravitaţională privind

un măr căzând din pom. Aşa, între noi, crezi că dacă îţi cădea un obiect
în cap – ai fi putut descoperi legea atracţiei universale?
6.4.2 Intensitatea câmpului
(masice), Γ este definită astfel încât


Intensitatea câmpului de forţe

oricând să putem afla forţa F.
F = mΓ ,
 
( 6.35)
m fiind masa corpului aflat în câmp.
Noţiunea de câmp (de forţe) precum şi intensitatea Γ ,a câmpului

permite să analizezi efectele făcând abstracţie de sursa (corpul) care
creează câmpul.
4.3. Liniile de câmp
Curba care are drept tangente forţele (sau intensităţile câmpului) în

fiecare punct se numeşte linie de câmp. Linia de câmp reprezintă
traiectoria unui punct care s-ar deplasa lăsat liber în câmp.
Voi vedea în continuare că şi alte acţiuni ale corpurilor pot fi
caracterizate cu ajutorul noţiunii de câmp.
6.4.3 Câmpul gravific.
Intensitatea într-un punct al câmpului gravitaţional este mărimea fizică

exprimată prin forţa care acţionează asupra unităţii de masă a corpului
de probă adus în acel punct al câmpului gravitaţional .

Γ= = −k 1
 F m r
( 6.36)
m2 r1 r
m 2 - masa corpului de probă plasat în câmpul gravitaţional
m 1 - masa care creează câmpul gravitaţional
Cunoscând intensitatea unui câmp de forţe care acţionează asupra

maselor, poţi oricând să reconstitui forţa asupra unui corp
F = mcorp ⋅ Γ
 
139
indiferent de modul cum a fost creat Γ , sau indiferent de faptul dacă ştii
unde se află sursa (masa, masele) care creează câmpul.
Reţine că intensitatea câmpului este o mărime vectorială. Expresia
matematică a intensităţii câmpului poate să difere în funcţie de corpul
care
 generează câmpul, dar expresia
F = m corp aflat în câmp Γ

rămâne aceeaşi.
Noţiunea de câmp se referă la proprietăţile spaţiului în care se
manifestă intensitatea câmpului Γ.

La modul general, câmpul reprezintă un continuu, o prezenţă punct cu

punct a unei mărimi. Într-un solid care se roteşte avem un câmp al
vitezelor. În fiecare punct avem definită o viteză care poate fi diferită de
a punctului vecin. Aceeaşi proprietate este mai sugestivă la curgerea
unui lichid.
În cazul câmpului de forţe din apropierea pământului vei avea câmpul
greutăţilor
 corpurilor.
Γg = ≡ g
 G 
m 
Intensitatea câmpului greutăţilor este chiar acceleraţia gravitaţională g .

Remarcă însă că în această expresie g îşi are ca sursă atracţia dintre
Pământ şi corp, în timp ce denumirea ei (acceleraţie gravitaţională)
provine din considerarea principiului doi al dinamicii (acceleraţia
produsă de greutate asupra unui corp în cădere liberă).
Şi, ca să fii consecvent, acest g conţine şi efectul rotaţiei Pământului.
6.4.4 Masa gravifică, masa inerţială

Cele două moduri de a defini sau istoric vorbind, de a introduce masa
ca noţiune sunt complet distincte.
Masa introdusă de legea atracţiei universale, - masa care
interacţionează - se numeşte masa gravitaţională sau masă gravifică;
Masa introdusă prin principiul doi al dinamicii - masa care se opune
accelerării corpurilor - se numeşte masă inerţială (masă inertă). Nu
există încă nici un temei ştiinţific, încă, să concludem că cele două
mase sunt identice. Din punct de vedere experimental cele două mase
= 10 −11
1
sunt egale până la o abatere mai mică decât
100.000.000.000
mi − mg
adică < 10 −11. , conform unui experiment efectuat la începutul
mi
anilor 70.
6.4.5 Forţa masică

Noţiunea de câmp se poate aplica şi altor feluri de forţe: forţe care
acţionează asupra unor mase (numite forţe masice) cum ar fi forţa
centripetă, forţele de inerţie, dar şi forţele care depind de alte mărimi
decât masa corpului.
Ce alte forţe masice
cunoşti?
140
Reţine următoarele relaţii referitoare la câmpul gravitaţional:


 =
m1m2
F k

r2

Γ = k
m1
 r1

V = k
m1

( 6.37)
r

E pot = k r
m1m2


 cin =
mv 2

E
2
6.5 Statica
Statica studiază echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor.

În continuare vei separa problemele staticii punctului material de cele
ale a solidului rigid. Dar pentru început ar trebui să examinezi axiomele
şi noţiunile specifice acestui domeniu.
Principalele probleme practice de statică se referă mai ales la echilibrul
în câmpul gravitaţional terestru.
Vom profita de „simplitatea” – aparentă a acestui capitol, în care nimeni
nu se mai mişcă, şi îl vom încărca cu câteva concepte care trebuiau,
poate, lămurite mai înainte
Axiome.
1. Pentru ca două forţe aplicate unui solid rigid să fie în echilibru este
necesar şi suficient să: fie de modul egal, de sensuri contrare şi să aibă
ca dreaptă suport dreapta care uneşte punctele lor de aplicaţie.
Corolar - ca să echilibrăm o rezultantă avem nevoie de o forţă egală şi
opusă ca vector.
2. Putem adăuga unui sistem de forţe al unui rigid oricâte forţe care
sunt în echilibru.
Corolar - putem deplasa pe dreapta suport punctul de aplicaţie
3. Două solide interacţionează conform principiului III al lui Newton.
4. Dacă un sistem de forţe este în echilibru asupra unui solid, atunci
este asupra oricărui alt solid rigid.
5. Dacă un corp este în echilibru fiind deformabil, atunci este şi după
solidificare. Nu şi invers neapărat.
Regula paralelogramului postulează că rezultanta a două forţe egale

aplicate în acelaşi punct este în planul forţelor pe direcţia bisectoarei şi
în acelaşi punct.
La mai mult de două forţe se aplică regula paralelogramului încă odată,
ca o iteraţie sau poligonul funicular.
Consecinţă - trei forţe în echilibru trebuie să fie coplanare, neparalele şi
concurente. Dacă un corp este în echilibru sub acţiunea a trei forţe
coplanare şi neparalele atunci ele trebuie să fie concurente.
Există şi inversul compunerii forţelor, descompunerea forţelor.
141
Axioma legăturilor. Orice solid cu legături îl putem presupune liber

înlocuind legăturile cu reacţiuni (şi bineînţeles păstrând forţele
existente).
Exemple de legături - reazem, contact cu suprafeţe, articulaţie axială,
articulaţie sferică, tije, fire, încastrări.
1. Deplasarea unei forţe pe dreapta suport prin introducerea unei
perechi acţiune - reacţiune. F a şi F c cel mult deformează rigidul (îl
( )
alungesc).
 
2. Paralel cu ea însăşi (echipolent), astfel încât Fa , - Fb formează un
cuplu.
( ) ( )
3. Momentul unui cuplu (R F =0) este, indiferent de polul ales:
M = ra × Fa + r b × Fb = ra × F − r b × F
        
M = (ra − r b ) × F ≡ ∆r × F
      ( 6.389
M = (∆r ) sin αF = bF , ( 6.399

unde b este braţul forţei, perpendicular pe forţă
6.5.1 Compunerea forţelor paralele

Regula paralelogramului pare neputincioasă la compunerea unor forţe
paralele fie ele de acelaşi sens sau de sens opus.
Într-adevăr, acestea nu pot fi aduse/reduse în acelaşi punct !!!
Cu ajutorul axiomelor precedente putem aduce problema la a folosi
regula paralelogramului.
Introducem − f , f , şi rezultantele sunt concurente, şi le putem deplasa
 
pe dreapta lor suport şi în mod evident dau rezultanta F1 + F2 .

 
= 1 si = 2 ⇒ b1F1 = b2 F2
f F f F
( 6.40)
b1 h b2 h
a) sau folosind concluzia din relaţia precedentă: le mutăm
echipolent într-un pol în care cuplurile să se anuleze, adică în locul cu
b 1 F 1 =b 2 F 2 . Se observă că cele două momente rotesc invers.
Acest mod de rezolvare grafică este valabil şi la forţele paralele, dar
opuse ca semn.
6.5.2 Problemă rezolvată
Care este forţa cu care pământul acţionează asupra unui corp mic
(punct material) aflat la suprafaţa pământului?
Soluţie propusă
Consideră un corp mic (un punct material) pe suprafaţa Pământului,

considerat ca sistem de referinţă neinerţial. Într-adevăr, un sistem de
referinţă solidar legat de suprafaţa Pământului are permanent o
acceleraţie centripetă.
142
În acest sistem de referinţă neinerţial vei lua în considerare forţa
centrifugă de inerţie.
Fefi = =
mv 2 mv 2
R cos α
( 6.41)
r
dar
v = ω ⋅ r

v = ω ⋅ R cos ρ
( 6.42)
deci
Fefi = mω 2 ⋅ R ⋅ cos ρ ( 6.43)
(Fau ) este:
Proiecţia

forţei centrifuge de inerţie în lungul forţei de atracţie universală
Fefi ,r = Fefi cos ρ = mω 2 ⋅ R ⋅ cos 2 ρ ( 6.44)

Iar devierea de la direcţia către centrului Pământului, O, a greutăţii (a
firului cu plumb cu plumbul în punctul M) este dată de:

gθ =
componenta perpendiculară pe MO

t
componenta de lungul lui MO
tgθ = mω R sin ρ cos ρ
2
( 6.45)
 mg 0 − mω 2 R cos 2 ρ
unde ρ este latitudinea geografică a locului, iar ω viteza unghiulară a

Pământului:
2π 2π
ω= =
24 ⋅ 3600
rad / s ( 6.46)
T
Pentru latitudinea României (aproximativ 45o nord), modificarea
greutăţii datorită rotaţiei pământului:
( ) 
G = m g 0 − ω 2 R cos 2 ρ = mg 0 1 −
ω 2 R cos 2 ρ 

 g0 
∆G ω R cos ρ
( 6.47)
= ≈
2 2
1
G0 g0 289
devierea este θ ≈ 11' ≈

1
grade de arc
6
143
6.6 Mişcarea pe planul înclinat
Planul înclinat poate fi considerat un dispozitiv simplu, deoarece, de

exemplu, serveşte la ridicarea corpurilor (rampa) sau la distanţarea a
două corpuri (pana) ori la apropierea lor (şurubul). În acelaşi timp,
planul înclinat este un mod de deplasare pentru a urca sau coborî
gradat, treptat, la sau de la o înălţime: coborârea cu sania, cu schiurile,
sau urcarea unei pante pe şosea sunt, astfel de exemple ale aplicaţiilor
planului înclinat ca mod de deplasare.
Ce alte aplicaţii ale planului înclinat ca dispozitiv simplu cunoşti?
Dacă un corp alunecă liber pe un plan înclinat fără frecări, atunci poţi să
afli acceleraţia de mişcare. Asupra corpului acţionează două forţe: 

greutatea sa G şi o reacţiune (normală) din partea planului (înclinat) N.
Indicatorul rutier care arată o pantă de 7% ne spune că la fiecare 100 m
parcurşi urcăm cu 7 m, respectiv sin α = 0,07. 
Deoarece rezultanta lor (şi deci şi acceleraţia a ) este în lungul planului
înclinat vei alege un sistem de axe de coordonate cu una din axe
paralelă la plan şi cu cea de a doua axă, perpendiculară pe planul
înclinat. Atunci:
N + G = ma
  
( 6.48)
pe direcţiile Ox respectiv Oy
N x + G x = m ⋅ a x

N y + G y = m ⋅ a y
( 6.49)
dar a y = 0, corpul nu se desprinde de plan şi deci a = a x ,

G sin α = ma mg sin α = ma
 ⇒
N − G cos α = 0 a = g sin α
( 6.50)
Mişcarea este uniform accelerată, spre în jos.

Dar dacă lansăm un corp în lungul unui plan înclinat? Poţi constata cu
uşurinţă că în absenţa frecărilor ai exact acelaşi sistem de ecuaţii, deci
N = G ⋅ cos α

a = g ⋅ sin α
( 6.51)
cu observaţia că acceleraţia va fi opusă sensului de mişcare (şi vitezei),

deci mişcarea este uniform încetinită.
Considerând sensul de mişcare ca sens pozitiv poţi scrie relaţiile din
Tabelul prezentat în Figura 6.13.
la urcare la coborâre
V = V 0 – (g sin α) t V = V 0 + (g sin α)
t
s = S 0 + V 0 t – (g sin α) s = S 0 + Vot +
t2
2
t 2
2
Figura 6.13
144
Dacă vei considera un singur sistem de axe, care să descrie de
exemplu o lansare spre în sus, până când corpul se opreşte şi apoi
revine spre baza planului înclinat, sistemul (1) poate descrie şi urcarea
şi coborârea. Poziţia până la care ajunge corpul (şi se opreşte) este
dată de
0 = v 0 − (g ⋅ sinα ) ⋅ t oprire
V final = 0. ( 6.52)
( 6.53)

Soprire = 2g sinα
v0

 ( 6.54)
t
oprire =
v0
 g sinα
Constaţi că la revenirea în punctul de plecare
V coborâre = V 0 , ( 6.55)
deoarece energia mecanică totală se conservă (nu există lucru mecanic
al forţelor disipative).
E total initial = E total final

E cinetic total = E cinetic final
( 6.56)
Dar dacă apar forţe d frecare ? În primul rând, mai apare o forţă
orientată împotriva mişcării (forţa de frecare la alunecare F frecare la
alunecare ) care însă pentru cele două cazuri va avea sens diferit raportat
la acelaşi sistem de axe.
La urcare
N + G + Ffrecare de alunecare = maurcare
   
( 6.57)
La coborâre
N + G + F * frecare de alunecare = macoborâre
   
( 6.58)
sau, pentru axele cu orientare în sus:
− G x − Ffrecare = mau

N y − G y = 0
x
( 6.59)
− G x + Ffrecare = mac



N y − G y = 0
x
( 6.60)
Dacă ţii cont că

Ffrecare la alunecare = µ ⋅ N = F * frecare la alunecare ( 6.61)
componentele forţelor fiind aceleaşi.

Ffa = Ffa* = µ ⋅ G ⋅ cos α ( 6.62)
au = −g (sinα + µ ⋅ cos α ) ( 6.63)

mişcare încetinită spre în sus
145
ac = −g (sin α − µ ⋅ cos α )
( 6.64)
mişcare cu acceleraţia orientată spre în jos, mişcare accelerată.
Un caz aparte este dacă mărimea forţei de frecare la alunecare

µ ⋅ N = µ ⋅ G ⋅ cos α ( 6.65)
este mai mare decât componenta Gx
G x = G ⋅ sinα ( 6.66)
Acceleraţia de coborâre ar putea deveni pozitivă (adică spre în sus)?
Concluzia ar fi absurdă pentru că ar însemna că după oprire corpul ar
continua să urce! Rezultă că după oprire, corpul nu mai poate coborî.
deoarece forţa activă, G sin α, nu poate determina alunecarea. Forţa de
frecare capătă semnificaţia frecării statice şi este mai mică decât F fa ,
deci mai mică decât µ G cos α şi egală, evident, cu G sin α.
Ff ,static = G ⋅ sinα ( 6.67)
în această aplicaţie.
6.7 Sisteme echivalente de forţe
Dacă forţa rezultantă are ca efect accelerarea sistemului (translaţie), iar

momentul rezultant are ca efect rotaţia corpului sau a punctului material
- în jurul unei axe, înseamnă că pentru a înlocui mai multe forţe cu o
rezultantă aceasta trebuie să producă acelaşi rezultat atât la translaţie
cât şi la rotaţie.
Două sisteme de forţe sunt echivalente dacă au aceeaşi

rezultantă şi acelaşi moment rezultant (calculat faţă de
acelaşi pol ).
Consideră un sistem de (două sau mai multe) forţe paralele, cu acelaşi

sens. Rezultanta este :
R = F1 + F2 + 
  
( 6.68)
şi deoarece forţele sunt paralele cu aceeaşi axă:
R = F1 + F2 +  ( 6.69)
Momentul rezultantei respectă relaţiile
M R = M F 1 + M F 2 + M F 3 + 

M R = b1 ⋅ F1 + b2 ⋅ F2 + b3 ⋅ F3 + 
( 6.70)
Echivalenţa a două sisteme de forţe presupune aceeaşi rezultantă şi

acelaşi moment rezultant indiferent de felul sau orientările forţelor.
146
9. Centrul forţelor paralele. Centrul de greutate. Centrul de masă

Dacă vei considera un punct de referinţă, şi două forţe paralele plasate
în poziţiile x 1 respectiv x 2 faţă de O, atunci relaţia dedusă pentru aflarea
poziţiei acestui suport al rezultantei, devine:
 x1F2 + x 2 F2
x R = F + F


 x = x1F1 + x 2 F2 + x 3 F3 = Σx i Fi
( 6.71)
1 2
 R F1 + F2 + F3 + ... ΣFi
Dar, acesta este şi cazul greutăţilor părţilor unui sistem de corpuri (sau
corpuri şi puncte materiale), care pot fi glisate astfel încât să aplicăm
relaţia de mai sus:
Σx i G i Σx i n i g Σ x ∫ i m i
= = =
ΣG i Σm i g Σm i
x centru de greutate ( 6.72)
Relaţie care se scrie mai elegant

Σm i x i Σm i x i
x c greutate ≡ x c masă = =
Σmi
( 6.73)
masa totală
Dacă vei considera şi poziţia referitoare la o axă Oy
Σ m i y i Σm i y i
y c greutate ≡ y c masă = =
Σm i
( 6.74)
m
Centrul forţelor paralele este acelaşi indiferent de sistemul de axe
considerat. Centrul de greutate respectiv centrul de masă se află în
acelaşi loc, pentru acelaşi corp sau sistem de corpuri fixe.
Stewin, pe la 1600, fără să cunoască noţiunile de funcţii trigonometrice,
sinus or cosinus sau proiecţiile forţelor, descompunerile, a imaginat
echilibrul acestui lanţ, pornind de la ... catetele triunghiului dreptunghic.
Este poate , prima experienţă mentală exceptând un posibil raţionament
mintal al lui Arhimede
147
Figura 6.14
Figura 6.15 Echilibristul din imagine poate sta pe o singură roată pentru
co centrul său de greutate cade în interiorul suprafeţei pe care roata se
sprijină.
6.8 Mecanică relativistă
Conform principiului inerţiei, mişcarea rectilinie uniformă se

autoîntreţine, adică nu necesită nici o acţiune exterioară pentru
menţinerea ei. Dimpotrivă, orice acţiune exterioară strică o astfel de
mişcare, curbând traiectoria sau modificând valoarea vitezei, adică
produce o mişcare accelerată.
Reaminteşte-ţi transformările „Galilei”!
Dacă principiul inerţiei este valabil într-un sistem de referinţă dat, atunci
el va fi valabil în toate sistemele de referinţă care se mişcă rectiliniu
uniform faţă de acesta. Sistemele de referinţă în care este valabil
principiul inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale. Un sistem de
referinţă legat de "planeta" Pământ nu este riguros inerţial, din cauza
rotaţiei diurne a Pământului, dar într-o primă aproximaţie putem
considera sistemul de referinţă legat de Pământ ca fiind practic inerţial.
Din punct de vedere al principiului inerţiei toate sistemele de referinţă
inerţiale sunt absolut echivalente, nici unul nu poate fi considerat fix sau
absolut.
O formulare generală a principiului inerţiei este următoarea: corpurile
suficient de îndepărtate unele de altele (izolate între ele) se mişcă unele
faţă de altele rectiliniu uniform.
Este important de stabilit legătura dintre coordonatele unui eveniment

faţă de diferite sisteme de referinţă, adică transformările de coordonate
care stabilesc trecerea de la un sistem de referinţă la altul. Astfel, poţi
stabili care aspecte ale fenomenelor şi legilor sunt relative, adică depind
de sistemul de referinţă ales, şi care sunt absolute sau invariante, adică
independente de alegerea sistemului de referinţă. Ceea ce doreşti să
148
stabileşti este legătura dintre coordonatele (r , t ) măsurate în sistemul S

şi coordonatele (r ' , t ') măsurate în sistemul S', aflat în mişcare rectilinie


uniformă faţă de S.
Consideră două sisteme de referinţă notate cu S şi S'. Presupune că S'

se mişcă faţă de S rectiliniu uniform cu viteza constantă u . Faţă de
sistemul
  S, aplicând regula adunării vectoriale, vei avea:
r ' = r − r0 − ut , t ' = t − t 0 ,

unde ut reprezintă distanţa OO' dintre originile celor două sisteme de

referinţă şi toate mărimile sunt măsurate în sistemul S.
În mecanica clasică newtoniană consideri că distanţele şi intervalele de
timp, măsurate în diferite sisteme de referinţă, sunt aceleaşi, adică au
un caracter absolut sau invariant.
Relaţiile de mai sus se numesc transformările lui Galilei şi dau relaţiile

de trecere de la un sistem de referinţă la altul care se mişcă rectiliniu
(r ' , t ') ale unui eveniment din sistemul S' dacă se cunosc coordonatele
uniform faţă de primul. Aceste relaţii permit determinarea coordonatelor
(r , t ) ale aceluiaşi eveniment în sistemul S.

z
∆r
z l
r
r0
r’
r 0’ yrel
x
y xrel
Figura 6.16
Scrie transformările inverse, de trecere de la sistemul S' 'a S,

r = r '+r0 + u (t '+t 0 )
   

t = t '+t 0
, ( 6.75)
şi diferenţiază-le
dr = dr '+udt '
  

dt = dt '
( 6.76)
Dacă împarţi relaţiile de mai sus termen la termen

dr dr '+udt ' dr ' 
   
= = +u ( 6.77)
dt dt ' dt
vei obţine foarte uşor legea clasică de compunere a vitezelor
v = v '+u ,
  
( 6.78)
149
adică viteza unui corp faţă de sistemul S este egală cu viteza "relativă"
faţă de sistemul S' adunată vectorial cu viteza de "transport" a
sistemului S' faţă de S.
Diferenţiind relaţiile de compunere a vitezelor şi împărţindu-le la dt=dt',
vei obţine legea de compunere a acceleraţiilor:
 dv dv '
 
 = ⇒
 dt ( 6.79)
a = a' ,
dt


deoarece
u = const si du = 0
 
( 6.80)
adică acceleraţia este aceeaşi în toate sistemele de referinţă care se
Albert mişcă uniform unele faţă de altele. Acceleraţia este invariantă faţă de
Einstein sistemele de referinţă aflate în translaţie relativă uniformă. Dacă
acceleraţia este nulă într-un sistem S, adică, corpul este în repaus sau
se mişcă rectiliniu uniform faţă de S, atunci acceleraţia va fi nulă în
orice sistem care se mişcă rectiliniu uniform faţă de primul. Dacă
principiul inerţiei este valabil faţă de un sistem de referinţă, deci acesta
este inerţial, atunci acest principiu este valabil în toate sistemele de
referinţă aflate în mişcare de translaţie uniformă faţă de primul, şi care
vor fi de asemenea inerţiale. Reciproc, dacă două sisteme de referinţă
sunt inerţiale, atunci ele se află în translaţie uniformă unul faţă de
celălalt.
În 1863 J.C. Maxwell a formulat legile electromagnetismului şi teoria
electromagnetică a luminii. Ecuaţiile lui Maxwell nu sunt invariante la
transformările lui Galilei, deci legile fenomenelor electromagnetice şi
optice ar trebui să difere de la în sistem de referinţă inerţial la altul.
Numeroase experienţe au pus în evidenţă că nici prin mijloace optice,
nici electromagnetice nu se poate determina mişcarea unui sistem
inerţial şi că viteza luminii în vid este independentă de mişcarea
inerţială a sursei sau observatorului. Aceasta contrazice legea clasică
de adunare a vitezelor şi transformările lui Galilei.
Contradicţia a fost rezolvată în 1905 de Albert Einstein (1879-1955) prin
formularea teoriei relativităţii. Pe baza rezultatelor experimentale,
Einstein a enunţat postulatele teoriei relativităţii:
1) Toate legile fizicii, nu numai cele mecanice, sunt aceleaşi în toate

sistemele de referinţă inerţiale.
2) Viteza maximă de propagare a interacţiunilor sau a energiei este

finită şi aceeaşi în toate sistemele de referinţă inerţiale, deci o
constantă universală. Această viteza absolută coincide cu viteza luminii
în vid.
Din al doilea postulat rezultă inexistenta corpurilor absolut rigide,

deoarece cu o bară absolut rigidă, prin simpla ei împingere, s-ar
transmite instantaneu energie altui corp.
6.9 Transformările lui Lorentz
150
Consideră sistemele de coordonate din Figura 6.17 y şi z nu sunt
afectate de mişcarea reciprocă a sistemelor, fiind transversale pe
direcţia de mişcare, deci y'=y şi z'=z. Pentru coordonatele x' şi x trebuie
să existe o relaţie liniară de forma:
x ' = α (x − ut )
Figura 6.17
( 6.81)
unde α nu depinde de coordonate, ci eventual de viteza u de transport
x = α (x '+ut ') .
dintre cele două sisteme de referinţă. Analog, vei avea:
( 6.82)
Coeficientul α trebuie să fie acelaşi, în virtutea echivalenţei sistemelor
inerţiale şi a primului postulat al teoriei relativităţii. În cazul
transformărilor lui Galilei α=1.
Foloseşte postulatul al doilea pentru determinarea lui α. Presupune că
în momentul iniţial, când originile celor două sisteme de referinţă
coincid, se emite un semnal luminos din origine în direcţia axei Ox. Un
punct oarecare în care ajunge semnalul are coordonata x=ct în sistemul
S şi x'=ct' în sistemul S'. Aplicând transformările de coordonate pentru
acest punct, vei obţine:
ct ' = α (c − u )t

ct = α (c + u )t '
, ( 6.83)
de unde, înmulţind membru cu membru:
c 2 = α 2 (c 2 − u 2 ) ⇒ α = =
1 1
1− β 2
( 6.84)
1− 2
u 2
unde β =
u
, deci:
c
 x − ut
x' =
 1− β 2

x '+ut '
( 6.85)
x =
 1− β 2

şi
151

 t−
ux
t ' =
c2
 1− β 2
 ( 6.86).
 t '+ 2
ux '

t =
c
 1− β 2
Relaţiile de mai sus se numesc transformările Lorentz,
Transformările lui Galilei se obţin la limita c→∞ sau când u<<c.
Conform primului postulat, toate legile fizicii sunt invariante la
transformările lui Lorentz. Viteza maximă c, egală cu viteza luminii în
vid, nu poate fi depăşită.
Diferenţiind transformările lui Lorentz, vei obţine:
 dx '+udt '
dx = , dy = dy' , dz = dz'
 1 − β 2

dt'+ 2
( 6.87)

udx'
dt =
1− β 2
c

Împărţind primele trei ecuaţii la ultima, poţi obţine relaţiile de compunere
a vitezelor în mecanica relativistă
dx dx '+udt ' v ' x +u
vx = = = ( 6.88)
dt '+ 2 1 + x2
dt udx ' v' u
c c
dy dy ' 1 − β v ' y 1− β 2
vy = = =
2
( 6.89)
dt '+ 2 1 + x2
dt udx ' v' u
c c
dz dz' 1 − β v' 1 − β 2
vz = = = z
2
. ( 6.90)
dt '+ 1+
dt udx ' v' x u
c2 c2
sau relaţiile
vx −u
v'x = , ( 6.91)
1− 2
v xu
c
v y 1− β 2
v'y = , ( 6.92)
1− 2
v xu
c
v z 1− β 2
v 'z = . ( 6.93)
1− 2
v xu
c
152
Pentru cazul limită, u<<c, vei regăsi formulele de compunere a vitezelor
din mecanica clasică. Compunerea vitezelor în mecanica relativistă
arată că viteza c nu poate fi depăşită.
6.9.1 Consecinţe ale transformărilor lui Lorentz:
1) Contracţia lungimilor. Un acelaşi corp are lungimi diferite dacă

sunt măsurate în sisteme de referinţă diferite. Fie o riglă aşezată în
direcţia axei Ox în repaus în sistemul de referinţă S, având lungimea
( )( )
l 0 =x 2 -x 1 . Lungimea riglei, măsurată în S', va fi dată tot de diferenţa
coordonatelor capetelor riglei luate în acelaşi moment de timp t':
l = (x ' − x ' ) = x 1 − β 2 − ut ' − x 1 − β 2 − ut ' =


l = (x 2 − x1 ) 1 − β 2 = l 0 1 − β 2 < l 0
2 1 t' 2 1
( 6.94)
Deci, lungimea măsurată în sistemul de coordonate propriu (faţă de

care rigla este în repaus) este maximă. Acelaşi rezultat se obţine şi
dacă se consideră rigla în repaus faţă de sistemul S'.
Deoarece coordonatele transversale nu se modifică (y=y' şi z=z'),

volumul se contractă în acelaşi raport ca şi lungimea, adică:
V = V0 1 − β 2 .
2) Dilatarea duratelor. Duratele aceluiaşi proces au valori diferite
dacă sunt măsurate în sisteme de referinţă diferite. Fie un proces care
are loc în sistemul S, într-un punct de abscisă x, ce are durata τ 0 =t 2 -t 1 .
Durata aceluiaşi proces, măsurată în S', în acelaşi punct de abscisă x
este:
t2 − t1 − 2
c = t 2 − t1 = τ 0
ux ux
τ = (t ' 2 −t '1 ) x = c − >τ0
2
1− β 2 1− β 2 1− β 2 1− β 2
( 6.95).
Deci, durata măsurată în sistemul de referinţă propriu este minimă.

Acelaşi rezultat se obţine şi dacă procesul are loc în punctul x' din
sistemul S'.
Rezultă astfel caracterul relativ al simultaneităţii, adică două
evenimente simultane în sistemul S, nu mai sunt simultane în sistemul
S'.
Din relaţiile de mai sus rezultă că produsul dVdt este un invariant faţă
de transformările Lorentz:
dVdt = dV0 1 − β 2 = dV0 dt 0

dt 0
1− β 2
( 6.96)
153
6.10 Elemente de dinamică relativistă
Primul postulat al mecanicii relativiste afirmă că toate legile fizicii sunt

invariante, deci şi legea conservării impulsului definit prin p = mv . Prin
 
urmare, dacă impulsul este definit de produsul dintre masă şi viteză şi
în mecanica relativistă, la fel ca în mecanica clasică, atunci, pentru ca
legea de conservare a impulsului să fie invariantă la transformările
Lorentz, masa trebuie să depindă de sistemul de referinţă faţă de care
o măsurăm, adică: mv = m' v' . Dacă relaţia este valabilă vectorial, atunci
 
ea trebuie să fie valabilă şi pentru fiecare componentă în parte.
Scrie această relaţie pentru componenta în direcţia axei Oy a unui corp
de masă m în sistemul S şi masa m' în sistemul S' şi să ţine seama de
relaţiile de compunere relativistă a vitezelor:
v ' y 1− β 2 1− β 2
m' v ' y = mv y = m ⇒ m' = m . ( 6.97)
1+ 2 1+ 2
v'x u v'x u
c c
Consideră sistemul de referinţă S' ca fiind sistemul de referinţă propriu,
adică sistemul în care corpul este în repaus: v' x =0. Atunci masa
corpului în sistemul de referinţă S' este m'=m 0 şi se numeşte masă de
repaus. Cu aceste presupuneri, relaţia de mai sus devine:
m0 = m 1 − ⇒m=
u2 m0
. ( 6.98)
1− 2
c2 u2
c
Deci, masa unui corp este minimă în sistemul propriu de referinţă.
Atunci când u=c, m 0 =0, adică un corp care se mişcă cu viteza luminii
are masă de repaus nulă.
În continuare vei considera sistemul S ca fiind sistemul de referinţă
propriu şi viteza de transport a sistemului S' fiind egală cu v. În acest
caz, vei utiliza indicele "0" pentru sistemul de referinţă propriu. Cu
aceste notaţii, impulsul relativist se va scrie:
p = mv =
  m0 
v. ( 6.99)
v2
1− 2
c
 m(va )v
Legea a doua a dinamicii pentru mecanica relativistă este:
 dp d m0v    
F= = = ma + 2 = ma + 2
 m0v va
c −v2
, ( 6.100)
1− 2  v 
dt dt c 3
1 − 2 
v2 2 2
 c 
c
deci forţa nu este coliniară cu acceleraţia. Dacă particula se mişcă cu

viteză apropiată de viteza luminii, atunci forţa aplicată produce o
acceleraţie mai mică decât în cazul clasic şi deviată spre normala la
traiectorie. Este din ce în ce mai greu de modificat modulul vitezei în
comparaţie cu direcţia vitezei.
154
Teorema de conservare a energiei cinetice, trebuie să fie aceiaşi şi în
mecanica relativistă, adică lucrul mecanic al forţei aplicate punctului
d (mv ) 
material trebuie să fie egal cu variaţia energiei cinetice:
vdt = d (mv )v = v 2 dm + mvdv


dL = Fdr = Fvdt =
    
( 6.101)
dt
unde s-a utilizat legea a doua a dinamicii în exprimarea forţei.
( )
Dar,
dm = ⇒ mvdv = c 2 − v 2 dm ,
mvdv
c −v
2 2
( 6.102)
( )
astfel încât
dL = v 2 dm + c 2 − v 2 dm = c 2 dm = dE c ( 6.103),
de unde după integrare vei obţine:
E c = mc 2 − m0 c 2 , ( 6.104)
unde E 0 =m 0 c2 este energia de repaus, iar E=mc2 este energia totală.
Prin urmare, orice variaţie de energie este însoţită de o variaţie
corespunzătoare a masei, şi reciproc, adică legea de conservare a
energiei este şi o lege de conservare a masei.
În mecanica clasică, energia totală se defineşte până la o constantă
arbitrară, în mecanica relativistă energia de repaus precizează această
constantă în mod univoc.
Cunoşti că în mecanica clasică E =
p2
şi vrei să determini relaţia
2m
analogă în cazul mecanicii relativiste.
Din relaţiile de definiţie ale impulsului şi energiei, poţi determina viteza
particulei în funcţie de impuls şi energie:
p = mv 
  
⇒v =
 pc 2
E = mc 2 
. ( 6.105)
E
Înlocuind această valoare în expresia energiei, vei obţine
E = mc 2 ⇒ E = c p 2 + m02 c 2 . ( 6.106)
Pentru particule cu masă de repaus nulă, E=pc.

Teoria relativităţii a fost verificată şi se aplică în cazul particulelor
elementare (electroni, neutroni, protoni, etc.) accelerate la viteze mari,
în cazul reacţiilor nucleare, în cazul fotonilor, etc
155
6.11Test de autoevaluare 6.1
1. Ce este forţa de atracţie gravitaţională?
2. Ce este energia potenţială gravitaţională?
3. Cum se compun două forţe concurente?
4. Care sunt postulatele teoriei relativităţii?
5. Cum variază masa la viteze mari?
6.12 Lucrări practice
1. Foloseşte un lănţişor de pus la gât, ori un fir flexibil sau chiar un

lanţ subţire, cu zale mai mici. Dacă aşezi lanţul pe masă acesta
este în repaus. Dacă o porţiune din lanţ atârnă peste marginea
mesei, există o situaţie când lanţul începe să alunece. Măsoară
şi notează lungimile porţiunilor din lănţişor aflate pe verticală şi
pe masă.
2. Raportul lor, în această ordine, este chiar coeficientul de frecare

la alunecare, dintre lanţ şi suprafaţa de pe masă. Repetă
experienţa cu altă suprafaţă, o faţă de plastic, o pătură, o faţă de
masă şi calculează de fiecare dată coeficientul de frecare la
alunecare, dintre lanţ şi suprafaţa de pe masă.
3. Lăsă lanţul să alunece, cronometrează durata mişcării până la

desprindere şi calculează viteza medie. A fost mişcarea
uniformă? A fost mişcarea uniform accelerată ?
156
4. Ai putea face un semn la jumătatea porţiunii de pe masă şi dacă
mişcarea nu e prea rapidă şi lanţul prea lung, poţi cronometra
timpul de parcurgere a primei jumătăţi şi al celei de a doua (sau
treimi, sau sferturi – dacă alunecarea e pe o pătură mai aspră).
Din compararea timpilor menţionaţi vei putea eventual aprecia ce fel
de mişcare este mişcarea lanţului.
6.13 Răspunsuri la testul de autoevaluare
Răăssppuunnssuurrii llaa TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 66..11

R
1. Forţa de atracţie dintre două corpuri suficient de depărtate pentru a

fi considerate puncte materiale este: F = k 1 2 .
mm
r2
2. Energia potenţială gravitaţională este energia unui corp în câmpul
gravitaţional numeric egală cu lucrul mecanic necesar ridicării unui
corp în câmpul gravitaţional.
3. Două forţe concurente se compun după regula paralelogramului.
4. Toate legile fizicii, nu numai cele mecanice, sunt aceleaşi în toate

sistemele de referinţă inerţiale.
Viteza maximă de propagare a interacţiunilor sau a energiei este finită

şi aceeaşi în toate sistemele de referinţă inerţiale, deci o constantă
universală. Această viteza absolută coincide cu viteza luminii în vid.
5. m =
m0
1−
u2
c2
157

 Forţa Coriolis;
 Câmp gravitaţional;
 Intensitatea într-un punct al câmpului gravitaţional;
linii de câmp
 Masă gravifică; masă inerţială;
 Sisteme echivalente de forţe;
 Centrul forţelor paralele; centru de greutate; centru
de masă;
 Contracţia lungimilor; dilatarea duratelor;relativitatea
simultaneităţii;
 Masă de repaus; masă de mişcare;
 Energie de repaus; energie totală;
Formule cheie
 F = −k
 
m1me r
r2 r
 x − ut
x ' =
 1 − β2
 
x = x '+ ut '

 1 − β2

 t−
ux
t ' = c2
 1 − β2

 
 t '+

ux '
t =
c2
 1 − β2
 m= ; p = mv =
m0   m0 
v
1− 1−
u2 v2
c2 c2
 E c = mc 2 − m 0 c 2
158
Legi cheie
 Legea atracţiei universale
 Legile lui Kepler
 Postulatele teoriei relativităţii restrânse
6.15 Lucrare de verificare 6

consideri corecte.
Rezolvă problemele propuse. Efectuează lucrarea de laborator.

Folosind un editor de texte redactează o scrisoare cu răspunsurile pe
care trimite-le tutorelui.
1. Cum se compun vitezele în mecanica relativistă? (1 punct)
2. Cum variază masa în mecanica relativistă? (1 punct)
3. Care este deosebirea – cantitativă – dintre greutate şi forţa

de atracţie universală. (1 punct)
4. Calculează durata traversării pământului, printr-un tunel imaginar,

prin centrul pământului, în cădere liberă (3 puncte)
5. Efectuează lucrarea practică. Redactează – folosind un program

de editare de texte – un protocol al lucrării tale în care prezintă
rezultatele măsurătorilor şi calculele asociate (3 puncte)
Notă: Se va acorda un punct din oficiu (1 punct)
Total 10 puncte
159
6.16 Bibliografie
1. P. Hristev, Curs de Mecanică Fizică şi Acustică, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1981 (paginaţia corespunde ediţiei a II-
a), pag. 161-175
2. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-
a, Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 113-122
3. ***, Probleme de Fizică pentru clasele IX-X, Ed. Didactică şi
160
Oscilaţii, unde, acustică
7. OSCILAŢII, UNDE, ACUSTICĂ

Cuprins Pagina
OSCILAŢII, UNDE, ACUSTICĂ 161
7.1. Obiectivele unităţii de învăţare 7 Oscilaţii. Unde. Acustică 162
7.2. Oscilatori. Oscilaţii armonice simple 162
7.2.1. Descrierea oscilaţiilor 162
7.2.2. Mişcarea armonică simplă 168
7.2.3. Mişcarea armonică 171
7.2.4. Exerciţii 174
7.3. Oscilaţii amortizate 176
7.4. Oscilaţii forţate sau oscilaţii întreţinute 178
7.5. Rezonanţa 180
7.6. Compunerea oscilaţiilor armonice. 181
7.6.1. Test de autoevaluare 7.1 184
7.6.2. Lucrare practică 185
7.7. Unde elastice 186
7.7.1. Unda plană progresivă neatenuată 188
7.7.2. Deformaţia solidelor produsă de unde 189
7.8. Ecuaţia undelor 191
7.8.1. Viteza undelor în solide 192
7.8.2. Densitatea şi fluxul de energie al undelor 193
7.9. Interferenţa 195
7.9.1. Dispersia. Viteza de grup 197
7.10. Absorbţia undelor 198
7.11. Acustica 199
7.12. Coarda vibrantă 200
7.13. Tuburi sonore 202
7.13.1.Nivelul sonor 203
7.13.2.Intensitatea sunetului 204
7.13.3.Testul de autoevaluare 7.2 211
161
7.1. Obiectivele unităţii de învăţare 7 Oscilaţii. Unde. Acustică
Când vei termina de studiat acest capitol vei fi

capabil :
să identifici şi să descrii cu cuvinte potrivite mişcarea
oscilatorie simplă.
să faci deosebirea dintre oscilaţiile armonice simple
oscilaţiile forţate şi cele amortizate
să descrii rezonanţa şi efectele ei
să determini perioada unui pendul gravitaţional şi
a unui pendul elastic
să identifici şi să descrii cu cuvinte potrivite undele .
să descrii producerea, recepţionarea şi calităţi
le sunetelor
să foloseşti cunoştinţele acumulate pentru descrierea
fenomenelor oscilatorii şi a undelor din jurul tău.
7.2. Oscilatori. Oscilaţii armonice simple

În 1581, după studiul mişcării „ de legănare” a unui candelabru în
catedrala din Pisa,Galileo Galilei a descris pentru prima dată o mişcare
de oscilaţie. El a făcut observaţia că mişcarea se repetă. Măsurând
intervalul de timp al unei curse complete a candelabrului, a observat că
acesta rămâne constant chiar dacă lungimea cursei mişcării
candelabrului se micşorează lent.
Figura 7.1 Mişcarea descrisă de imagine este un exemplu tipic de

oscilaţie.
7.2.1. Descrierea oscilaţiilor
Ce este o oscilaţie? Sau, când vom spune că un corp sau un sistem,

oscilează?
162
Un leagăn oscilează, o creangă în vânt oscilează, apa dintr-un vas
clătinat oscilează, şi putem găsi sute de exemple de sisteme care
oscilează : pendulul, coarda vibrantă, un diapazon, un pod , o clădire
înaltă etc. Primul gând în realizarea unei definiţii a oscilaţiilor ar fi că
sistemul, corpul care oscilează se depărtează de o poziţie iniţială pentru
ca apoi să revină spre acea poziţie iniţială, şi după aceea reluând acest
ciclu . Un al doilea gând ar fi că duratele mişcărilor care se repetă sunt
sau trebuie să fie egale. Şi ar mai fi ideea că şi „cursa” mişcării trebuie
să fie aceiaşi. Totuşi leagănul care oscilează se opreşte în cele din
urmă , dacă nu este ajutat, ce a ce ne duce cu gândul că amplitudinea
mişcării se modifică, scade.
Dacă am cronometra atent, am vedea şi că duratele mişcărilor diferă de
la oscilaţie la oscilaţie.
Mai jos poţi urmări o trecere succintă în revistă a principalelor noţiuni cu
care vei opera în această unitate de învăţare.
Sistem oscilant.
Un sistem este oscilant sau oscilează dacă după ce se depărtează de
o poziţie de echilibru revine spre aceasta şi, eventual, reia mişcarea
(oscilatorie).
Nu am cerut ca mişcările să fie întocmai, să se repete identic şi, prin
acest „eventual”, subliniem că o oscilaţie, o „oscilare”, nu presupune
nici măcar reînceperea unei a doua oscilaţii !!!
Elongaţie.
Depărtarea la un moment dat de la poziţia de echilibru poartă numele
de elongaţie. Elongaţia, (depărtarea), trebuie considerată de a lungul
drumului parcurs şi nu neapărat ca depărtare sau distanţă în sensul de
la geometrie
Amplitudine.
Amplitudinea este elongaţia sau depărtarea maximă pe traiectorie, de la
poziţia de echilibru. Elongaţia ca şi amplitudinea sunt definite pentru
oscilaţia unidimensională, pe o singură direcţie.
Deci, distanţa între extremele oscilaţiei este de două ori amplitudinea!
Perioada.
Durata unei oscilaţii complete, (adică dus şi întors), de la poziţia de
echilibru, la cele două extremităţi şi înapoi până în poziţia de echilibru,
dus şi întors se numeşte perioadă. Semiperioada se mai denumeşte
"oscilaţie simplă".
Este bine să exprimăm perioada ca durata mişcării de la o extremă Oscilaţie
până la revenirea în acea poziţie extremă.
Dacă duratele la care diferite poziţii ale mobilului în mişcare se repetă Elongaţie
sunt egale, mişcarea este periodică. Matematic vorbind, înseamnă că Amplitudine
funcţiile care descriu mişcarea sunt funcţii periodice. O funcţie Perioadă
periodică, f, având perioada T respectă pentru orice valoare a variabilei Frecvenţă
sale x relaţia
f (x + T ) = f ( x ) ( 7.1))
163
Inversul perioadei este frecvenţa. De regulă, frecvenţa este notată cu
litera grecească niu ν .
ν=
1
( 7.2)
T
Pulsaţia, marcată cu litera grecească omega, ω , definită ca în relaţia
de mai jos, serveşte de asemenea pentru descrierea temporală a
oscilaţiei.
2π
ω = 2 π ⋅ν = ( 7.3)
T
Dacă duratele care se repetă nu sunt egale mişcarea este cuasi-
periodică sau în traducere liberă - aproape periodică. Dacă mişcarea se
rezumă la un fragment de oscilaţie, adică nici măcar nu reuşeşte să
revină în poziţia iniţială, mişcarea este aperiodică.
Între mişcarea periodică şi aperiodică există o situaţie "critică", (este o
uzanţă în fizică de a denumi astfel, critic/critice, diverse "praguri" care
schimbă un comportament).
Figura 7.2 Arcele BA sau BC sunt amplitudinea oscilaţiei copilului. Arcul

corespunzător oricărei alte poziţii – măsurat faţă de B- este elongaţia
corespunzătoare poziţiei. Timpul în care copilul plecat din punctul A
ajunge din nou în acest punct este perioada oscilaţiei
Oscilator armonic. Există nenumărate funcţii periodice care să descrie
poziţia unui mobil ca funcţie de timp. În Figura 7.3 sunt reprezentate
câteva. Vei numi oscilator armonic (şi respectiv modul de a oscila,
oscilaţie armonică) un sistem a cărui elongaţie urmează o lege
sinusoidală.
Figura 7.3 Mişcări periodice

x = A ⋅ sin( ω ⋅ t + ϕ ) ( 7.4)
164
adică este funcţie periodică aşa cum este funcţia sinus (sau cosinus),
având perioada 2π . În expresia ω este pulsaţia, ω = 2πν , ν- frecvenţa.
Ansamblul
ωt + ϕ ( 7.5)
este numit fază, iar „unghiul” ϕ (marcat cu litera grecească fi - faza
iniţială).
Deşi oscilaţia armonică nu presupune o definire naturală, de multe ori
sistemele care oscilează se apropie de comportarea armonică.
Pendulul elastic, este format dintr-un corp cu masa m aflat la capătul
unui resort, (care, desigur, este fixat la celălalt capăt) şi care poate
oscila fără frecări pe orizontală.
Pendulul elastic se identifică cu oscilatorul armonic.
Esenţială pentru mişcarea oscilatorie, este existenţa în cursul mişcării a
unei „forţe de revenire” , o forţă care să tindă să readucă obiectul în
„centrul mişcării”, poziţia pe care sistemul ar adopta-o la echilibru.
Cum forţa determină acceleraţia, specificul mişcării oscilatorii este că
poziţia şi acceleraţia sunt de semne opuse.
În Figura 7.4 sunt prezentate două poziţii ale unui sistem arc – corp de
masă m . Aşa cum se vede atât la comprimarea cât şi la întinderea
arcului forţa elastică
Figura 7.4 Forţa elastică, de revenire, are sensul opus direcţiei

deformării.
Fsp = −k ⋅ x
 
( 7.6)
este o forţă de revenire îndreptată tot timpul spre poziţia de echilibru de
sens opus direcţiei în care s-a făcut deformarea.
Dacă poziţia corpului legat de arc este descrisă de relaţia (7.4), atunci
ca pentru orice altă poziţie dependentă de timp, viteza v sau acceleraţia
a se obţine printr-o derivare succesivă a poziţiei în raport cu timpul
adică:
v (t ) = = x = A ⋅ ω ⋅ cos (ω ⋅ t + ϕ )
dx
( 7.7)
dt
a(t ) = = = x = − A ⋅ ω 2 ⋅ sin (ω ⋅ t + ϕ )

dv d 2 x
( 7.8)
dx dt 2
Aşa cum este uşor de observat, pentru cazul pendulului elastic,
acceleraţia şi poziţia sunt proporţionale şi de semene opuse.
165
Pentru descrierea completă a mişcării pendulului elastic ai putea
calcula şi energia mecanică a sistemului.
Energia potenţială acumulată în arc, este o energie potenţială elastică a
kx 2 kA 2 sin 2 (ωt + ϕ )
cărei expresie este
E potentiala elastica =
= ( 7.9)
2 2
iar energia cinetică a corpului de masă m depinde de timp conform
mv 2 mA 2 ω 2 cos 2 (ωt + ϕ )
relaţiei
E cinetic [ == ( 7.10)
2 2
Energia potenţială este maximă atunci când deformaţia este maximă, la
capetele cursei corpului. În aceste poziţii elongaţia este maximă şi
egală cu amplitudinea. În aceleaşi puncte corpul „stă”. Viteza lui este
schimbată de sens şi are valoare instantanee nulă.
Pentru capetele cursei,

E potentiala elastica (capatul cursei ) =
kA 2

 cinetica (capatul cursei ) = 0
( 7.11)
E
2
Când trece prin centrul mişcării, poziţia de echilibru a resortului
E potentiala elastica (centrul miscarii ) = 0

nedeformat, corpul are viteza sa maximă şi deci

 mA 2 ω 2
E cinetica (centrul miscarii ) = =
mv max 2 (7.12)

im
2 2
Sistemul fiind izolat, energia sa totală , suma dintre energia potenţială şi
cea cinetică, se conservă.
E totala (capatul cursei ) = E potentiala elastica (capatul cursei ) +

Scriind energiile în poziţiile descrise mai sus,
+ E cinetica (capatul cursei ) =

kA 2 ( 7.13)
E totala (centrul miscarii ) = E potentiala elastica (centrul miscarii ) +

2
mA 2 ω 2
+ E cinetica (centrul miscarii ) = =
2
mv max ( 7.14)
im
2 2
şi luând în considerare conservarea energiei mecanice rezultă
 kA 2 mA 2 ω 2
 =
 2

2
( 7.15)
ω = k
 m
Cu o foarte mică strădanie poţi să demonstrezi că energia se conservă
pentru oricare poziţie intermediară a sistemului.
166

 totala = + = + =
kx 2 mv 2
E E E

kA 2 sin 2 (ωt + ϕ ) mA 2 ω 2 cos 2 (ωt + ϕ )
potentiala elastica cinetica
2 2

 totala
E = + = ( 7.16)
 2 2

E totala =
kA 2
 2
În Figura 7.5 sunt prezentate corelaţiile dintre mărimile care descriu
mişcarea pendulului elastic la diferite momente
Figura 7.5
Observaţie. Studiul oscilatorului armonic şi a oscilaţiilor armonice este
foarte justificat de posibilitatea – demonstrată matematic – a
reprezentării oricărei funcţii, altfel decât armonică, prin o sumă de funcţii
armonice, (reprezentare prin serii Fourier). O mişcare oarecare poate fi
descrisă ca o sumă de oscilaţii armonice ceea ce permite folosirea
tehnicilor de analiză pentru oscilaţii armonice în situaţii care la prima
vedere par să nu aibă nici o legătură cu acest tip de mişcare.
Pentru că în cazul mişcării oscilatorii mărimile variază în timp, se

folosesc adeseori valori medii, medii temporale, pentru toate mărimile
mecanice de interes: energie cinetică, impuls, moment cinetic etc. De
exemplu, se poate calcula forţa medie care acţionează asupra
pendulului elastic.
167
∫
τ2
⋅ ∫ f ( t )dt = ⋅ ∫ − k ⋅ x( t )dt .
τ2 τ2
=
f ( t )dt
1 1
∆τ ∆τ
∫
F mt = τ1
τ2
τ1 τ1
dt
τ1
Pentru o perioadă

Fmedie = ∫ − kA sin(ωt + ϕ )dt
T
1
 T0

cos (ωt + ϕ )
F 1  kA 
= −
T
 medie T ω 0
 ( 7.17)

Fmedie =−
kA
(cos (ωT + ϕ ) − cos ϕ )
 ωT

Fmedie =−
kA
(cos (2π + ϕ ) − cos ϕ ) = 0
 ωT
7.2.2. Mişcarea armonică simplă
Dacă asupra unui punct material acţionează o forţă de tip elastic, F = –

kx), principiul doi al dinamicii permite să scriem

F = ma

− kx = ma ( 7.18)

a + x = 0
k
 m
Scrisă sub forma
x + ω 2 x = 0 ( 7.19)
ultima relaţie din (7.18) este cunoscută sub denumirea de „ecuaţia
oscilatorului armonic”. Soluţia evidentă a ecuaţiei este poziţia dată de
ecuaţia (7.4). Esenţial, soluţia ecuaţiei oscilatorului este descrisă de
două constante : amplitudinea A şi faza iniţială ϕ . Valorile celor doi
parametri ai soluţiei sunt fixate de datele iniţiale ale problemei.
Un alt tip de mişcare armonică simplă este mişcarea pendulului
Figura 7.6 Pendulul gravitaţional
168
gravitaţional – pendulul matematic simplu – aşa cum este el prezentat
în figura de mai jos. El este alcătuit dintr-un fir inextensibil cu lungimea
 ,legat fix la unul din capete şi care are la celălalt capăt un corp mic,
greu, cu greutatea mg În câmp gravitaţional, dacă i se aplică un mic
impuls, ansamblul oscilează armonic.
Asupra corpului acţionează greutatea şi tensiunea din fir. Componenta
„de-a lungul firului” a greutăţii îşi anulează efectul datorită tensiunii din
fir. Rămâne să acţioneze asupra corpului componenta „perpendiculară
pe fir” a greutăţii, componentă care, se scrie (pentru unghiuri suficient
de mici pentru ca sin α ≈ α ) sub forma
F⊥ = m ⋅ g ⋅ sin α = m ⋅ g ⋅ α ( 7.20)
Forţa descrisă de relaţia (7.20) are caracterul unei forţe de revenire

deoarece este proporţională cu deplasarea faţă de centrul mişcării şi
îndreptată către acest centru. Lungimea s a arcului descris pe
traiectorie de corp este
s =  ⋅α ( 7.21)
astfel că acceleraţia tangenţială a corpului se poate scrie
a = s =  ⋅ α ( 7.22)
Legea a doua a dinamicii se scrie pentru situaţia analizată
T + mg = ma
  
( 7.23)
sau, pentru componenta de interes , de-a lungul traiectoriei

ma = −mgα

a + gα = 0 ( 7.24)

α + α = 0
g
 
Comparând ultima relaţie din (8.24) cu relaţia (7.19) rezultă că unghiul
făcut de fir cu verticala este o mărime care oscilează armonic cu
pulsaţia
ω=
g
( 7.25)
l
T = 2π
m
Perioada pendulului elastic
k
Perioada pendulului gravitaţional T = 2π

l
g
169
7.2.2.1. Determinarea parametrilor oscilaţiei armonice simple din condiţiile iniţiale
Încearcă să descrii mişcarea pendulului elastic dacă la momentul iniţial
corpului aflat în origine i se imprimă viteza iniţială v 0 . Din relaţiile (7.4)
şi (7.7) rezultă
 x( 0 ) = A sin ϕ = 0

 x( 0 ) = Aω cos ϕ = v 0
( 7.26)
Din prima relaţiile din ansamblul de mai sus rezultă ϕ = 0 şi deci
A=
v0
ω
( 7.27)
Mişcarea pendulului elastic, aşa cum este ea determinată de condiţiile

iniţiale, se desfăşoară după legile
sin (ωt )

 =
v0
ω
x ( t )

v ( t ) = x = v 0 cos (ωt )
a( t ) = x( t ) = −v ω sin (ωt )
( 7.28)


0
Dacă la momentul iniţial pendulului elastic se află în repaus la distanţa

x 0 de poziţia de echilibru, relaţiile /7.4) şi (7.7) conduc la
 x( 0 ) = A sin ϕ = x 0

 x( 0 ) = Aω cos ϕ = 0
( 7.29)
Relaţia a doua din ansamblul de mai sus conduce la
cos ϕ = 0

 π
ϕ = 2
( 7.30)
şi în consecinţă,
A = x0 ( 7.31)
Mişcarea pendulului elastic, aşa cum este ea determinată de noile

condiţiile iniţiale, se desfăşoară după legile
  π
 x( t ) = x 0 sin ωt + 2 
  
  π
v ( t ) = x = x 0 ⋅ ω ⋅ cos  ωt + 
 2
( 7.32)

  π
a( t ) = x( t ) = − x 0 ⋅ ω ⋅ sin ωt + 
  2
2
170
7.2.3. Mişcarea armonică
Mişcare rămâne armonică (dar nu simplă armonică) şi atunci când

asupra corpului nu acţionează numai o forţă elastică ci şi o forţă
constantă sau . de exemplu – o forţă proporţională cu viteza. Aceasta
este situaţia unui corp suspendat pe verticală de un resort, supus
acţiunii greutăţii (constante) şi unei forţe de rezistenţă la deplasarea
prin aer(forţă Stokes). Forţele de rezistenţă, de tip Stokes, proporţionale
cu viteza, şi având sensul opus vitezei de deplasare se scriu
FStokes = −r ⋅ v ( 7.33)
Poţi scrie ecuaţia de mişcare pentru sistemul din figura de mai jos –
folosind notaţii evidente sub formele succesive
ma = −kx − kv + mg

  r  k
x + x + x = g ( 7.34)
 m m
 x + γx + ω x = g
2
Oscilatorul armonic simplu oscilând pe orizontală apare pentru

γ = 0 , g = 0 iar pentru oscilaţia pe verticală - γ = 0 .
Rezolvarea presupune fie calea matematică de rezolvare a acestui tip
de ecuaţie diferenţială, fie o cale intuitivă, şi anume să găseşti acea
soluţie care, derivată (o dată, respectiv de două ori) şi înlocuită în
expresie, să satisfacă ecuaţia ultimă din (7.34). Rezolvarea acestei
ecuaţii presupune găsirea soluţiei generale a ecuaţiei omogene care i
se poate ataşa.
x + γx + ω 2 x = 0 ( 7.35)
Soluţia generală a ecuaţiei de oscilaţie este suma dintre soluţia

generală a ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară a ecuaţiei
neomogene.
Ecuaţia (7.35) este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi, omogenă, cu
coeficienţi constanţi, care admite ca soluţie o exponenţială depinzând
de parametrul p
x( t ) = Ae p⋅t ( 7.36)
Evident,
 x ( t ) = Ape p⋅t

 x( t ) = Ap 2 e p⋅t
( 7.37)
şi ţinând seama de relaţia (7.35) rezultă că p trebuie să satisfacă

ecuaţia (numită ecuaţie caracteristică)
p 2 + γp + ω 2 = 0 ( 7.38)
171
Ecuaţia (7.38) are soluţiile
− γ ± γ 2 − 4ω 2
p1,2 = ( 7.39)
2
astfel că putem admite că soluţia (7.36) are de fapt forma unei sume a
celor două soluţii posibile adică
−γ + γ 2 − 4 ω 2 −γ − γ 2 − 4 ω 2
x( t ) = A1 e + A2 e
t t
2 2
( 7.40)
Expresia (7.40) este evident „neprietenoasă” dar sensul său poate fi

uşor revelat analizând câteva situaţii particulare.
Dacă nu există frânare a oscilatorului, adică dacă γ = 0 , soluţia de mai
sus se scrie ( i este unitatea imaginară, i = − 1 )
x( t ) = A1 e i ⋅ω ⋅t + A2 e −
i ⋅ω ⋅ t
( 7.41)
Aşa cum probabil îţi aminteşti de la cursul de matematică,

exponenţialele imaginare sunt corelate cu funcţiile trigonometrice
elementare prin relaţiile Euler
 e ix − e − ix
 sin x =

2i
cos x = e + e
ix − ix
( 7.42)
 2
respectiv
e ix = cos x + i sin x

 −ix
e = cos x − i sin x
( 7.43)
Ţinând cont de relaţiile Euler şi de faptul că A1 , A2 sunt nişte constante

încă nedeterminate soluţia (7.41) se scrie
 x( t ) = C1 cos ωt + C 2 sin ωt

 x( t ) = C  C1 cos ωt + sin ωt 
 2 
 C2 

 x( t ) = C 2 (tgϕ ⋅ cos ωt + sin ωt ) ( 7.44)

 x( t ) =
C2
(sin( ωt + ϕ ))
 cos ϕ
 x( t ) = A sin( ωt + ϕ )

Ultima relaţie din (7.44) ne indică faptul că, trebuie să corelăm

exponenţiala imaginară parte a soluţiei (7.40) de comportamentul
oscilator. Exponenţiala reală, cu exponent negativ, exprimă evident o
diminuare a amplitudinii oscilaţiei.
Prin manipulări matematice simple poţi arăta că soluţia generală a
ecuaţiei (7.35) se scrie
172

 x( t ) = Ae 2 (sin (ω' t + ϕ ))
γ
− t
 ( 7.45)
ω' = ω 2 − γ 2 / 4
Reprezentând o oscilaţie cu amplitudine variabilă, modulată de pre

exponenţiala reală e −γt / 2 care determină scăderea amplitudinii.
În lipsa completă a frânării, pentru y = 0 este regăsită oscilaţia
armonică simplă a pendulului elastic sau a pendulului gravitaţional.
Trebuie să-ţi reaminteşti ca la studierea oscilaţiilor pendulului
gravitaţional ai plecat de la condiţia oscilaţiilor de foarte mică
amplitudine pentru care sin α ≈ α ceea ce revine la a cere ca unghiul
αsă fi de maxim 5o. Dacă această condiţie nu este satisfăcută, forţa de
revenire nu ,ai este „elastică” ci are modulul mg sin α - ca în figura de
mai jos
Figura 7.7
Pentru acest caz, la amplitudini unghiulare mai mari perioada
pendulului are expresia
l  α α 
T = 2π 1 + 2 sin 2 max + 2 2 sin 4 max + 
1 1 32
g 
( 7.46)
2 2 2 4 2
Dacă frecvenţa (sau perioada) de oscilaţie nu depinde de amplitudine

oscilaţiile se numesc izocrone, de aceeaşi durată.
Încercă să calculezi (folosind relaţia (7.46)) perioadele pentru
amplitudini variind din grad în grad de la 10 la 60 . Vei constata că,
practic, oscilaţiile rămân izocrone. Pentru unghiuri mai mari apar
diferenţe astfel că pentru 150 perioada creşte la valoarea
 T = 1,005Tizocron


Tizocron = 2π g
l ( 7.47)

173
. Apare deci o diferenţă de o perioadă la 200 de oscilaţii – evident dacă
reuşim să menţinem amplitudinea la 15o.
7.2.4. Exerciţii
1. Încearcă să regăseşti ecuaţia pendulului gravitaţional şi perioada
acestuia corelând momentului M care acţionează asupra corpului cu
momentul de inerţie J, al acestuia respectiv cu acceleraţia sa
unghiulară ε printr-o relaţie de tipul
Jε = M ( 7.48)
Soluţie propusă
Pentru pendulul simplu, pendulul matematic momentul forţei care
acţionează asupra corpului suspendat este
M a = −mgl sin α , ( 7.49)
astfel că o relaţie de tipul

Iε = −mgl sin α , ( 7.50)
momentul de inerţie I, al punctului material aflat la capătul firului, l fiind,

aşa cum este cunoscut
I = ml 2 ( 7.51)
rezultă
ml 2 α + mgl sin α = 0 ( 7.52)
adică aceiaşi ecuaţie de oscilator ca şi în expresia (7.24).
2.Încearcă să găseşti ecuaţia de oscilaţie pentru pendulul fizic (pendulul

compus) care este constituit de orice corp cu posibilitatea să oscileze în
jurul unei axe fixe, de obicei orizontală. Determină şi perioada oscilaţiei
dacă momentul de inerţie al obiectului faţă de axa de oscilaţie este I.
Soluţie propusă
Scriind momentul forţei de greutate care determină mişcarea corpului şi
ecuaţia variaţiei momentului cinetic rezultă
Iε = −mgl CM sin α ( 7.53)
deci:
α + sin α = 0
mgl CM
( 7.54)
I
astfel că pentru mici oscilaţii,
T = 2π
I
( 7.55)
mgl CM
3. Încearcă să găseşti ecuaţia de oscilaţie şi perioada unui pendul

elastic pe un plan înclinat.
174
Figura 7.8
Soluţie propusă
Ecuaţia de mişcare pentru un resort oscilând pe un plan înclinat se
scrie:
mx = −kx + mg sin α



 x + m x = g sin α
k ( 7.56)
O soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale cu coeficienţi constanţi care

apare în (7.56) este constanta dată de
x particular ( t ) = sin α
mg
( 7.57)
k
Conform principiului deja enunţat mai sus, soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale neomogene( cu termen liber) este suma dintre soluţia
generală a ecuaţiei omogene (fără termen liber, x + x = 0 ) i o soluţie
k
m
particulară a ecuaţiei neomogene. Ţinând seama de afirmaţie de mai
sus, poţi scrie soluţia generală a ecuaţiei de oscilaţie a pendulului
elastic sub forma
x( t ) = A sin (ωt + ϕ ) + sin α

mg
( 7.58)
k
Expresia descrie o oscilaţie care se petrece în jurul unei noi poziţii de
sin α datorată deformării resortului
mg
echilibru, definită de alungirea
k
în câmp gravitaţional. Dacă resortul aflat pe planul înclinat ar fi adus
foarte lent în starea în care de el este atârnat corpul de masă m poziţia
de echilibru a sistemului ar fi una în care resortul ar fi alungit cu
sin α . Oscilaţia pendulului elastic în jurul acestei poziţii de echilibru

mg
k
se face cu pulsaţia ω =
k
identică celei de la oscilaţia pe orizontală.
m
175
De altfel, cu notaţia
 k
− y = − x + g sin α
k
 m
y = x
m ,
ecuaţia ultimă din (7.56) devine:

y + y = 0 ,
k
m
relaţie formal identică celei care descrie pendulul elastic orizontal.
Deducerea ecuaţiilor care caracterizează oscilaţiile pendulului elastic,
pentru diferite situaţii arată că modul de oscilare şi perioada de oscilaţie
nu depind de faptul că pendulul este pe o suprafaţă înclinată că este
orizontal sau vertical.
7.3. Oscilaţii amortizate
Dacă r≠0, adică dacă există o rezistenţă la deplasarea în mediul

respectiv şi deci şi o pierdere de energie, atunci amplitudinea scade.
Rescriind ecuaţia oscilaţiei în acest caz sub forma
x + 2bx + ω02 x = 0 ( 7.59)
în care se foloseşte notaţia oarecum tradiţională
2b =
r
( 7.60)
m
soluţia (7.45) se poate rescrie
 x = A0 e − bt cos( ω' t + α )

ω' = ω0 − b
, ( 7.61)
2 2
A, amplitudinea, este, acum variabilă şi are expresia
A = A0 e ≡ A0 e
−
r
−bt
t
2m
( 7.62)
scăzând după o lege exponenţială;i observă că pentru două oscilaţii

succesive, la interval de o perioadă (pseudo-perioadă):
A0 e − bt cos( ω' t + α )
= = e bT '
x( t )
x( t + T ' ) A0 e e cos( ω' t + ω' T ' +α )
− bt − bT '
( 7.63)
D = bT ' ( 7.64)
este numit decrementul logaritmic iar timpului
2π
T' =
ω'
( 7.65)
i se spune pseudo-perioadă (iar lui ω' pseudo-pulsaţie). Evident

176
D=
1 x( t )
n x( t + nT ' )
ln ( 7.66)
Dacă
b << ω'

T ≈ T '
( 7.67)
2π 2πr π ⋅r
D = bT = b= = << 1
ω
( 7.68)
k mk
2m
m
elongaţiile şi respectiv amplitudinile evoluând după un grafic de tipul
celui de mai jos
Figura 7.9
Energia totală a oscilatorului amortizat dependentă de timp, este

= + = + = kx + mx 2

1 2 1 2 1 2 1
E E E kx mv

T cin pot
2 2 2 2 ( 7.69)
E = mω' 2 A 2 = mω' 2 A 2 e −2 bt = E e −2 bt
1 1
 T 2 2
0 0
Această energie rămâne constantă numai în absenţa disipării adică

numai dacă b = 0.
În discuţiile referitoare la tipul mişcării rezultate din integrarea unei
ecuaţii de mişcare de tipul (7.59) a rămas neatinsă situaţia în care
ω 2 − b 2 = 0 adică situaţia în care ecuaţia caracteristică de tipul (7.38)
are soluţie dublă. În conformitate cu teoria ecuaţiilor diferenţiale, în
această situaţie ( numită uneori situaţie de degenerare), ω'=0,
k  r 
ω =b ⇒ = 
2
m  2m 
2 2
0 ( 7.70)
şi soluţia ecuaţiei diferenţiale ( expresia care dă poziţia în funcţie de

timp )se scrie:
177

= ( ⋅ + )
−

t
τ

x C1 t C 2 e ,
. ( 7.71)
τ =
1
 b
Un alt caz care trebuie detaliat puţin este acela al soluţiilor p 1,2 ale
ecuaţiei (7.38) reale. În acest caz soluţia conţine numai exponenţiale
reale şi are forma
x( t ) = e −bt  C1 e + C2 e − 

b 2 −ω 2 ⋅t b 2 − ω 2 ⋅t
 
( 7.72)
Această soluţie nu reprezintă o oscilaţie.

Dacă forţa de rezistenţă depinde de altă putere a vitezei decât puterea
întâia ecuaţia
mx = −kx − r * v 2 ( 7.73)

nu mai este accesibilă o soluţie analitică dar se poate rezolva numeric,
utilizând calculatorul.
7.4. Oscilaţii forţate sau oscilaţii întreţinute

Dacă vrem să ajutăm pe cel care se dă în leagăn, e bine să ne decidem
să intervenim la momentul potrivit, adică în fază. Este evident că nu
putem „întări” o oscilaţie acţionând cu o excitare periodică de perioadă
foarte diferită de perioada sa. Dacă alegem o forţă periodică, F0 cos Ω ⋅ t
care să compenseze (prin lucrul mecanic efectuat) pierderile de energie
(o mişcare ideală nu are nevoie de ajutor - pentru că nu pierde energie),
ecuaţia de mişcare se scrie
mx = −kx − rx + F0 cos Ω ⋅ t

 
mx + kx + rx = F0 cos Ω ⋅ t
( 7.74)
pentru care încercăm soluţia:

x( t ) = B cos( Ω ⋅ t + β ) ( 7.75)
pentru care
  π
 x = −Ω ⋅ B sin( Ω ⋅ t + β ) = Ω ⋅ B cos  Ω ⋅ t + β + 
  2 ( 7.76)
 x = −Ω 2 ⋅ B cos( Ω ⋅ t + β )

Ecuaţia (7.74) devine astfel
 π
− Ω 2 B cos( Ω ⋅ t + β ) + 2 bΩB cos  Ω ⋅ t + β +  +
 2
( 7.77)
+ ω02 B cos( Ω ⋅ t + β ) = 0 cos( Ω ⋅ t + β )
F
m
178
sau
 
 − Ω 2 B + ω02 B − 0 cos β  cos( Ω ⋅ t + β ) +
F
 m 
 
( 7.78)
+  − 2 bΩB − 0 sin β  sin( Ω ⋅ t + β ) = 0
F
 m 
Întrucât cos( Ω ⋅ t + β ), sin( Ω ⋅ t + β ) sunt funcţii linear independente,
relaţia de mai sus are loc numai dacă

 (
B ω 2
− Ω 2
=
F0
cos β )

0
m
B (− 2 bΩ ) = F0 sin β
( 7.79)
 m
şi prin urmare
2 bΩ
tgβ = −
ω −Ω2 2
( 7.80)
0
F0
(ω )
B= m
−Ω + 4b Ω
( 7.81)
2 2 2 2 2
0
Ţinând cont de (7.79) şi (7.1) soluţia generală a oscilaţiei „forţate” de

sursa exterioară este
 
cos  Ω ⋅ t + arctg
( )
x( t ) =  ( 7.82)
F0 r
m ω02 − Ω 2
2
+ 4b Ω
2 2  Ω ⋅ m − k / Ω 
Astfel că soluţia generală completă este dată de suprapunerea

oscilaţiilor proprii şi a oscilaţiilor forţate adică
x( t ) = A0 e − bt cos (ω' ⋅t + α ) + B cos (Ω ⋅ t + β ) ( 7.83)
Intervalul de timp când există atât oscilaţiile proprii cât şi oscilaţiile

forţate, numit regim tranzitoriu, este finit; datorită amortizării oscilaţiile
proprii devin neglijabile după un timp
τ=
1
( 7.84)
b
(În acest interval de timp amplitudinea oscilaţiilor proprii se diminuează
de e ori)
După stingerea oscilaţiilor proprii în sistem rămân numai oscilaţiile
forţate de sursa exterioară.
179
7.5. Rezonanţa
În funcţie de frecvenţa de excitare Ω , amplitudinea B poate varia.
[ ]
Maximul său apare dacă
( ) (ω −Ω2 ) + 4b 2 Ω 2 = 0
d
dΩ
2 2
2 0 ( 7.85)
( )
adică pentru
− 2 ω 02 − Ω 2 + 4 b 2 = 0 ( 7.86)
de unde rezultă că amplitudinea este maximă pentru
Ω 2 = ω02 − 2b 2 ≡ ω' ' 2 . ( 7.87)
Situaţia amplitudinii maxime a oscilaţiei forţate este numită „rezonanţa

elongaţiilor”. Curbele prezentate în Figura 7.10 se numesc curbe de
rezonanţă. Cu cât curbele dependenţei de frecvenţă a amplitudinii
(având atenuarea ca parametru) sunt mai înalte cu atât sunt mai
ascuţite.
Figura 7.10
Valoarea maximă a amplitudinii are expresia
Bmax =
F0
2 mbω'
( 7.88)
Este interesant de comparat această amplitudine „de rezonanţă” cu

elongaţia statică Bstatic produsă de forţa F0 . Raportul
ω2
= = 0
Bmax (rezonant) F0 k
2 bmω' F0 2 bω'
( 7.89)
Bstatic
poate fi enorm în anumite condiţii pentru că b este de regulă puternic

subunitar iar ω ≈ ω' ;acest raport mai poartă numele de factor de
calitate Q,
180
Q=
B max
( 7.90)
Bstatic
Deoarece amplitudinea în apropierea rezonanţei poate fi foarte mare,

rezultă că uneori, ducerea la rezonanţă a sistemului poate duce la
distrugerea acestuia.
În 1860 la Auger, în Franţa, un pod s-a prăbuşit după ce a intrat în oscilaţii la

rezonanţă, ca urmare a marşului unei trupe de soldaţi. De la acest accident, soldaţii
care mărşăluiesc pe poduri sunt lăsaţi în pas "de voie" pentru ca tropăitul aleatoriu
să evite fenomene la rezonanţă. În 1940 un pod a intrat în oscilaţii de torsiune
datorită vântului (autooscilaţii), şi s-a rupt, în SUA, la Tacoma Bay.
7.6. Compunerea oscilaţiilor armonice.
Specificul descrierii oscilaţiilor este că pentru caracterizarea lor sunt

necesare două cantităţi: amplitudinea şi faza.
Orice tratament matematic apt să manevreze simultan aceste două
caracteristici este util pentru descrierea şi operarea (compunerea)
oscilaţiilor.
Imaginează-ţi situaţia în care, pe un vagon care oscilează pe orizontală
se află un alt vagon, mai mic, aflat de asemenea în oscilaţie pe o
direcţie paralelă cu direcţia de oscilaţie a vagonului. Şi imaginează-ţi că
pe vagonetul mic stai tu. Nu este interesant să compari oscilaţii cu
perioade foarte diferite. Restrângând problema, imaginează-ţi că ai de
comparat oscilaţii cu perioade identice – dar cu faze iniţiale diferite.
Evident că dacă amplitudinile şi fazele celor două oscilaţii sunt diferite,
rezultatele sunt foarte diferite. Dacă – de exemplu – amplitudinile
mişcării vagonului şi vagonetului sunt identice, să zicem 1metru – dar
oscilaţiile se fac în opoziţie de fază (unul pleacă într-o direcţie şi celălalt
în direcţia opusă) tu rămâi pe loc faţă de Pământ . Transporturile pe
care ţi le fac vagonul şi vagonetul sunt de lungimi egale dar pe direcţii
diferite şi se anulează reciproc. Dacă însă vagonul şi vagonetul se
deplasează în fază „transporturile” pe care ţi le asigură vagonul şi
vagonetul se sumează iar tu vei oscila cu amplitudine de doi metri.
sin(α + β ) = sinα ⋅ cos β + cos α ⋅ sin β

Reaminteşte-ţi!
A ⋅ sin x + B cos x ≡ 0 pentru orice x numai dacă

A=0 şi B=0
Consideră două oscilaţii pentru care poziţiile depind de timp după legile
x1 (t ) = A1 sin(ωt + ϕ1 ) = (A1 cos ϕ1 ) sin ωt + (A1 sinϕ1 )cos ωt ( 7.91)
181
x 2 (t ) = A2 sin(ωt + ϕ 2 ) = (A2 cos ϕ 2 ) sin ωt + (A2 sin ϕ 2 )cos ωt
( 7.92)
Dacă cele două oscilaţii se compun ( ca în exemplul de mai sus)

rezultatul trebuie să fie o oscilaţie cu aceeaşi perioadă dar cu
amplitudine şi fază diferite
x (t ) = A sin(ωt + ϕ ) = (A cos ϕ ) sin ωt + (A sinϕ )cos ωt ( 7.93)
Evident, pentru oscilaţia rezultantă trebui ca la oricare moment t

x (t ) = x 1 (t ) + x 2 (t ) ( 7.94)
(A cos ϕ )sin ωt + (A sinϕ )cos ωt =

ceea ce revine la
(A1 cos ϕ1 )sin ωt + (A1 sinϕ1 )cos ωt +

(A2 cos ϕ 2 )sin ωt + (A2 sinϕ 2 )cos ωt
( 7.95)
adică
(A cos ϕ − A1 cos ϕ1 − A2 cos ϕ 2 )sin ωt +
(A sinϕ − A1 sinϕ1 − A2 sinϕ 2 )cos ωt = 0
( 7.96)
Deoarece ωt poate lua orice valoare, relaţia (7.96) conduce la
 A cos ϕ − A1 cos ϕ1 − A2 cos ϕ 2 = 0


 A sin ϕ − A1 sin ϕ1 − A2 sin ϕ 2 = 0
( 7.97)
Dar dacă asociem fiecărei oscilaţii un fazor (un vector) cu lungimea

egală cu amplitudinea oscilaţiei şi cu unghiul de înclinare faţă de
orizontală egal cu faza iniţială a oscilaţiei, corespondenţa dintre
oscilaţie şi fazor este bijectivă – Figura 7.11.
Figura 7.11
Mai mult, compunând cu regula de compunere vectorială (regula
triunghiului) fazorii corespunzători oscilaţiilor (7.91)şi (7.92), rezultă un
fazor care corespunde reprezentarea de mai jos ne arată că vectorul,
(fazorul) rezultant, desenat cu linie dublă, corespunde , ţinând seama
de relaţiile (7.97), oscilaţiei (7.93). Afirmaţiile de mai sus sunt ilustrate
de Figura 7.12.
182
Figura 7.12
Pentru mai multe oscilaţii relaţia (7.97) se scrie
 A cos α + B cos β + C cos χ + D cos δ = R cos ρ


 A sin α + B sin β + C sin χ + D sin δ = R cos ρ
( 7.98)
Aşa cum rezultă din Figura 7.13, procedura de găsire a unei oscilaţii
rezultate din compunerea mai multor oscilaţii de frecvenţe egale este
echivalentă cu sumarea vectorială a fazorilor ataşaţi şi pentru mai multe
oscilaţii.
Figura 7.13
Aşa cum ştii, şi numerele complexe sunt apte să poarte prin partea lor
reală respectiv imaginară, două informaţii „care nu se amestecă”.
Între numerele complexe şi vectori există o legătură pe care imaginea
din Figura 7.14 o ilustrează
183
Figura 7.14
Un număr complex Z se poate scrie
Z = Re Z + i ⋅ Im Z = x + iy

Z = A cos ϕ + i ⋅ A sin ϕ
( 7.99)
Un vector de lungime A şi înclinat cu unghiul ϕ faţă de Ox are proiecţia

pe Ox identică părţii reale a numărului complex de modul A şi argument
ϕ ; proiecţia pe Oy a vectorului este identică părţii imaginare a aceluiaşi
număr complex. Reprezentările matematice pentru oscilaţii cu
sinusoide, fazori sau numere complexe sunt echivalente.
7.6.1. Test de autoevaluare 7.1

Răspunsurile le găseşti la pagina 212 .
Pentru itemii 1-5 găseşte răspunsul corect :

1. Ce este amplitudinea unei oscilaţii?
2. Cum defineşti perioada unei oscilaţii?
3.Un bloc ataşat de un resort de constantă elastică necunoscută

oscilează cu perioada de 2s. Care este perioada oscilaţiei dacă masa
corpului se înjumătăţeşte
184
TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 77.. 11 -- C

Coonnttiinnuuaarree
4.Un corp de masă necunoscută suspendat de un fir de lungime l
oscilează cu perioada de 2s. Cât devine perioada dacă masa corpului
este dublată. Dar dacă lungimea firului este dublată?
5. Un corp paralelipipedic poate oscila orizontal fără frecare ca un

pendul elastic cu perioada de 1,5s. Deasupra lui se aşează un alt corp.
Determină coeficientul de frecare dintre cele două corpuri dacă
alunecarea corpului de deasupra începe atunci când amplitudine
oscilaţiei pendulului elastic este de 40cm. g ≈ π 2 m / s 2
7.6.2. Lucrare practică
• Confecţionează un pendul, aproape de cel matematic, dintr-un fir

lung, fixat de tavan dacă se poate, având la capătul liber de jos un corp
mic, un inel sau ceva similar.
• Determină perioada de oscilaţie, a oscilaţiilor complete (dus şi
întors) cronometrând în cât timp sunt efectuate, să zicem 10 oscilaţii
sau chiar 50 ori 100 şi împărţind la numărul de oscilaţii complete.
• Compară acest rezultat cu cel dat de formula perioadei
pendulului gravitaţional
• Încercă să modifică lungimea firului şi compară perioada
experimentală cu aceea dată de formula.
• Pentru o aceiaşi lungime, cea mai mare de preferat, agăţă de
inel mase suplimentare şi de fiecare dată determină perioada. Verifică
afirmaţia că, în limitele erorilor experimentale pendulele au aceeaşi
perioadă.
• Pentru firul cel mai lung, determină perioada pentru diferite
deviaţii iniţiale (amplitudini) mici. La un fir de 2 m îţi propunem 5 cm, 10
cm, 15 cm, 20 cm iar la un fir de 3m îţi propunem 5 cm, 10 cm, 15 cm,
20 cm, 25 cm, 30 cm.
Perioadele ar trebui să fi cam egale, în limitele erorilor experimentale.
De ce ar putea să nu fie? Ce criteriu stă la baza alegerii amplitudinii
celei mai mari, pentru această verificare.
185
7.7. Unde elastice
Într-un mediu de oscilatori cuplaţi într-un fel oarecare starea de oscilaţie
a unui oscilator se transmite celorlalţi. Evident „trecerea” stării de
oscilaţie de la un oscilator la altul, de la un punct al mediului de
oscilator la alt punct necesită timp. Din acest motiv diverşi oscilatori din
mediu vor oscila cu faze diferite.
Undă
Propagarea stării de oscilaţie a unor oscilatori dintr-un mediu de
oscilatori
La propagarea undei se deplasează starea de oscilaţie şi nu oscilatorul

sau orice alt obiect material.
Există două direcţii caracteristice pentru o undă
• Direcţia de oscilaţie – care este direcţia pe care se petrece
oscilaţia oscilatorului
• Direcţia de propagare – care este direcţia pe care se propagă
unda
Undele pentru care cele două direcţii coincid sunt unde longitudinale.
Undele pentru care cele două direcţii sunt perpendiculare sunt unde
transversale.
Figura 7.15 Filmul propagării unei unde longitudinale într-un resort

Imaginează-ţi un arc netensionat având un capăt fixat la un perete (cel
din dreapta în figură) şi un capăt prins de un piston. Situaţia este
prezentată pe rândul de sus al figurii 7.15. Imaginează-ţi ca aplici o
lovitură scurtă pistonului din stânga, producând o comprimare a arcului
(care rămâne liniar şi orizontal) pe o lungime e – situaţie prezentată în
rândul 2 din figura de mai sus. Zona comprimată se va deplasa de-a
lungul arcului aşa cum se vede în ultimele trei rânduri din desen.
186
Direcţia de propagare şi direcţia de oscilare a porţiunilor de arc
comprimate sunt paralele. Arcul nu se deplasează. Propagarea stării de
oscilaţie pentru porţiuni de arc este o undă mecanică longitudinală.
Figura 7.16
Imaginează-ţi o coardă elastică pe care o ţii întinsă – ca în imaginea de
pe rândul unu din figura 7.16. Dacă faci o mişcare verticală bruscă,
producând astfel o oscilaţie a capătului coardei ( ca în imaginea din
rândul doi al figurii de mai sus), vei constata că un puls de oscilaţie
transversală se va deplasa de-a lungul coardei – ca în rândurile trei,
patru şi cinci ale figurii.
Figura 7.17
Dacă vei mişca încontinuu pe verticală capătul coardei elastice, vei
constata apariţia unei unde transversale pe coarda elastică. Situaţiile
coardei elastice la momente diferite sunt prezentate în Figura 7.17.
Punctele de pe coardă oscilează transversal, cu defazaje faţă de
oscilaţia capătului coardei.
187
Mediile continue, gaze, lichide şi solide, sunt sisteme de particule care

interacţionează între ele. Oscilaţiile se vor propaga în mediu de la
particulă la particulă sub forma unei unde, numite unde elastice.
Propagarea undei nu se face instantaneu, ci cu o viteză finită c. O undă
este o perturbaţie care se propagă.
Şoricelul, de la desene animate, care intră sub covor şi înaintează, este

poate cel mai plastic exemplu de undă. Umflătura covorului, care
înaintează este o undă singulară. Viitura care provoacă inundaţiile este
de asemenea o undă, singulară. Valul tsunami, este o undă, dar dat
Kinograma fiind că este însoţit de unde mai mici, de valuri mai mici, reprezintă un
propagării tren de unde. Undele provenite din epicentrul unui cutremur, undele
unui puls seismice, aşa cum le arată şi numele, sunt trenuri de unde de durate
de undă mai lungi sau mai scurte. În modul ideal, unda înseamnă propagarea
transversal stării de oscilaţie într-un mediu de oscilatori presupus nesfârşit. Foarte
adesea însă infinitul este conceput (neadevărat) doar ca ceva foarte
mare. Când privim marea, spunem că e vălurită şi vorbim despre unde
de suprafaţă chiar dacă vedem valuri (unde de suprafaţă) numai până
la orizont. Dacă între două valuri sun 10 metri, în cei 12 kilometri sunt
cam 1200 de bucle. Suntem uşor dispuşi să admitem 1200 este infinitul
şi că valurile reprezintă o distribuţie infinită de unde de suprafaţă ceea
ce nu este corect.
7.7.1. Unda plană progresivă neatenuată
Dacă toate particulele situate într-un plan perpendicular pe direcţia de

propagare a undei oscilează identic, unda se numeşte plană. Fie o
undă plană care se propagă fără atenuare în direcţia axei Ox cu viteză
constantă c. Dacă în originea x=0, elongaţia χ a particulei urmează o
anumită lege:
χ(0, t ) = f ( t ) , ( 7.100)
atunci în orice punct x de pe axa Ox elongaţia χ(x,t) a particulei,

măsurată de la poziţia de echilibru, va parcurge aceleaşi valori ca în
origine, dar cu o anumită întârziere
t=
x
, ( 7.101)
c
dată de timpul necesar undei ca să ajungă din punctul de origine în
punctul x considerat. Prin urmare, în punctul x la timpul t elongaţia
trebuie să fie aceiaşi ca în origine în timpul t − :
x
c
 x  x
χ ( x, t ) = χ  0, t −  = f  t −  = F ( x − ct ) ,
 c  c
( 7.102)
188
reprezintă ecuaţia undei plane progresive care se propagă fără
atenuare în sensul pozitiv al axei Ox cu viteza c. Elongaţiile χ(x,t) pot fi
atât în direcţia de propagare a undei – pentru undă longitudinală, cât şi
într-o direcţie perpendiculară pe direcţia de propagare – pentru undă
transversală. Particulele situate într-un plan perpendicular pe direcţia de
propagare a undei oscilează identic, de aceea unde se numeşte plană.
În unda plană monocromatică, oscilaţiile în fiecare punct sunt sinusoide
de o anumită frecvenţă ω:
 χ (0, t ) = A cos ωt = f (t )

  x  x.
χ =  −  = ω  − 
( 7.103)

  c  c
( x, t ) f t A cos t
Elongaţia este periodică în timp cu perioada

2π
T=
ω
( 7.104)
şi în spaţiu cu perioada spaţială λ

2πc
λ= = cT =
c
ω ν
, ( 7.105)
numită lungime de undă. Lungimea de undă este egală cu distanţa

parcursă de undă în timpul unei perioade T. Numărul de undă este egal
cu numărul de unde care se cuprind în 2π unităţi de lungime, adică:
2π ω
k= = = 2πν .
λ
( 7.106)
c
Orice undă poate fi descompusă în unde plane monocromatice.
7.7.2. Deformaţia solidelor produsă de unde
În mediul continuu reprezentat de solid, este posibilă propagarea d

unde longitudinale şi transversale. Propagarea undelor mecanice în
solide se produce datorită proprietăţilor elastice ale acestora.
Unda plană longitudinală.
Din cauza deplasării particulelor în direcţia propagării, mediul elastic

este în fiecare moment deformat. Vei calcula deformaţia relativă ε(x,t) în
punctul P(x) la momentul t. Pentru aceasta consideră un punct infinit
apropiat Q(x+dx)- ca în Figura 7.18. Coordonatele x, x+dx reprezintă
poziţiile de repaus ale punctelor în discuţie, astfel încât PQ=dx este
lungimea nedeformată a stratului dintre cele două puncte. La momentul
t particula din P(x) are elongaţia χ(x,t) şi deci se află deplasată în
P'(x+χ), iar particula Q(x+dx) se află atunci deplasată în
 ∂χ 
Q'  x + dx + χ + dx  , deoarece elongaţia acestui punct este
 ∂x 
189
∂χ
χ( x + dx , t ) = χ( x , t ) +
∂x
. Lungimea segmentului PQ devine deci, la
momentul t, egală cu
Figura 7.18
∂χ
P ' Q' = dx +
∂x
dx . ( 7.107)
Alungirea absolută va fi
∂χ
P ' Q'−PQ =
∂x
dx , ( 7.108)
iar deformaţia relativă:

∂χ
ε ( x, t ) =
∂x
. ( 7.109)
Derivata în raport cu timpul a elongaţiei este evident viteza particulei:

∂χ
v ( x, t ) =
∂t
( 7.110)
Unda plană transversală.
În acest caz, particulele au deplasări perpendiculare pe direcţia de

propagare, Ox. Două puncte infinit vecine cu poziţiile de echilibru P(x),
Q(x+dx) se vor afla deplasate la momentul t în poziţiile P'(x,χ) şi
 ∂χ 
respectiv Q'  x + dx, χ + dx  . Unghiul de forfecare γ al planului Q faţă
 ∂x 
∂χ
de planul P, este: γ ( x, t ) ≈ tgγ =
∂x
- ca în Figura 7.19. Deformaţia
elastică produsă de undele longitudinale şi de cele transversale este
egală cu derivata parţială a elongaţiei în raport cu coordonata.
190
Figura 7.19
7.8. Ecuaţia undelor

Ecuaţia undelor şi mai general proprietăţile undelor mecanice, în medii
materiale, nu diferă de undele din alte domenii ale fizicii .
Undele mecanice sunt cel mai adesea unde longitudinale, adică
oscilaţia se face în lungul direcţiei de propagare.
Fenomenelor referitoare la unde se regăsesc în mecanică la fel ca şi în
celelalte capitole. A scrie ecuaţia unei unde înseamnă a găsi legea
după care oscilează un anumit punct din mediul de oscilatori –
cunoscând eventual modul în care oscilează oscilatorul din origine.
Ecuaţia undelor se obţine derivând parţial în raport cu coordonatele x, y
sau z funcţia f care descrie elongaţia oscilatorului generic din mediul
descris. Unidimensional,
∂ 2f ∂  ∂f  1  ∂f  1 ∂ 2f 1 ∂  ∂f  1  ∂ 2f 
=  =−  =− =−  =   , ( 7.111)
∂x 2 ∂x  ∂x  c  ∂t  c ∂x∂t c ∂t  ∂x  c 2  ∂t 2 
sau
∂ 2f 1  ∂ 2f 
−   = 0 .
∂x 2 c 2  ∂t 2 
( 7.112)
Această expresie reprezintă ecuaţia undelor unidimensionale. Prin

urmare, undele
 x
χ ( x, t ) = f  t ± 
 c
( 7.113)
verifică această ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale, şi reciproc,

soluţia generală a acestei ecuaţii este o suprapunere a celor două
soluţii,
 x  x
f1  t −  + f 2  t +  ,
 c  c
( 7.114)
unde semnul "-" se referă la unda care se propagă în sensul invers al

axei Ox.
191
În cazul propagării undelor într-o direcţie oarecare în spaţiu, ecuaţia
undelor se obţine prin însumarea derivatelor după cele trei coordonate,
şi anume:
1 ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
= + + = ∆f ,
c 2 ∂t 2 ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
( 7.115)
unde ∆ este operatorul lui Laplace sau laplacean.
7.8.1. Viteza undelor în solide
Poţi calcula viteza undelor longitudinale într-o bară. Legătura dintre

tensiunea elastică
σ( x , t ) =
F
( 7.116)
S0
şi deformaţia longitudinală ε(x,t) este dată de legea lui Hooke

∂χ
σ ( x, t ) = = Eε ( x, t ) = E
F ( x, t )
∂x
. ( 7.117)
S0
Un strat infinit de subţire dx cu masa

dm = ρS0 dx ( 7.118)
(ρ- densitatea corpului în absenţa undei) va fi supus la forţa rezultantă

∂σ
dF =
∂x
dxS 0 . ( 7.119)
Conform legii fundamentale a mecanicii:

 ∂2χ ∂σ
dm 2 = dF = dxS0 ⇒
∂t ∂x
 2
 ρ ∂ χ = ∂σ
, ( 7.120)
 ∂t 2 ∂x
de unde:
∂χ ∂ 2 χ ∂σ ∂2χ
σ = Eε = E ⇒ρ 2 = =E 2 ,
∂x ∂t ∂x ∂x
( 7.121)
Din relaţia de mai sus, în virtutea ecuaţiei undelor, rezultă viteza

undelor longitudinale în bară:
cl =
E
ρ
( 7.122)
(formula lui Newton).

Pentru undele transversale forţa rezultantă asupra elementului de masă
dm este perpendiculară pe direcţia propagării, fiind dată de efortul
elastic tangenţial datorat forfecării:
192
∂τ
dF =
∂x
dxdS . ( 7.123)
Scriind legea fundamentală a mecanicii pentru elementul de masă dm,

obţinem analog undelor longitudinale
 ∂ 2 χ ∂τ
 ρ 2 =
∂t ∂x ,

τ = Gγ = G ∂χ
( 7.124)
 ∂x
de unde rezultă
∂2χ ∂2χ
ρ =
∂t 2 ∂x 2
G ( 7.125)
Corespunzător, viteza undelor transversale:
ct =
G
ρ
, ( 7.126)
unde G este modulul de forfecare.
7.8.2. Densitatea şi fluxul de energie al undelor
Energia cinetică a particulelor care oscilează raportată la unitatea de

volum nedeformat este
wc = = ρv
dm v 2 1 2
( 7.127).
dV0 2 2
Energia elastică de deformare pe unitatea de volum într-un solid este

w p = Eε 2 .
1
( 7.128)
2
Ţinând seama de expresia vitezei undei elastice
c2 =
E
ρ
( 7.129)
şi de expresia deformaţiei
ε =−
v
( 7.130)
c
în unda progresivă, energia elastică sau potenţială de deformare pe
unitatea de volum, devine:
wp = Eε = ρv = w c ,
1 2 1 2
( 7.131)
2 2
şi deci coincide cu energia cinetică a unităţii de volum. Prin urmare,
energia cinetică şi cea potenţială a undei plane progresive variază în
193
concordanţă de fază. În cazul undei plane monocromatice, energia
totală medie pe unitatea de volum este:
w = ρA ω .
1 2 2
( 7.132)
2
Unda transportă energie, dar fără a fi însoţit de transport de masă. Să
calculăm energia transportată de undă progresivă într-un interval de
timp dt printr-un element de arie dS ⊥ aşezat perpendicular pe direcţia
de propagare a undei. În intervalul de timp dt vor fi deplasate din
poziţiile lor de echilibru toate particulele cuprinse într-un cilindru cu aria
dS ⊥ şi lungimea cdt, prin urmare:
dW = wdS ⊥ cdt = wdScdt .


( 7.133)
Fluxul de energie reprezintă energia care trece printr-o suprafaţă

oarecare în unitatea de timp,

dΦ = w c dS = i dS
dW    

dt
, ( 7.134)
[Φ ] = J
=W
 s
Densitatea fluxului de energie, adică fluxul de energie prin unitatea de
arie perpendiculară pe direcţia de propagare este

i = wc ⇒ i = dtdS wc = ρcv
 dW 2
: ⊥
, ( 7.135)
[i ] = J
=
W
 m 2s s
Valoarea medie a densităţii fluxului de energie se numeşte intensitatea
undei:
I = i = ρcv 2 = ρcv ef2 , ( 7.136)
unde v ef este viteza efectivă a undei. Vom numi presiune a undei (sau
presiune sonoră în cazul sunetelor) valoarea efectivă a variaţiei de
presiune:
ps = ρcv ef . ( 7.137)
Atunci intensitatea undei se rescrie
I = ρcv ef2 = ps v ef . ( 7.138)
194
7.9. Interferenţa
Dacă în mediu există mai multe surse de oscilaţii, atunci în mediu se
propagă mai multe procese ondulatorii. După cum arată experienţa,
elongaţia rezultantă a particulei se compune vectorial din elongaţiile
produse separat de fiecare oscilaţie. Acesta este principiul suprapunerii
undelor, adică a suprapunerii independente a proceselor oscilatorii.
Principiul suprapunerii este o consecinţă matematică a liniarităţii
ecuaţiilor diferenţiale care descriu procesele ondulatorii. Fenomenul
suprapunerii undelor se numeşte interferenţa undelor. Interes deosebit
îl prezintă cazul a două surse care oscilează cu aceeaşi frecvenţă şi au
diferenţa de fază a oscilaţiilor constantă, numite surse coerente.
Presupunem de asemenea că elongaţiile sunt pe aceeaşi direcţie. În
acest caz tabloul de interferenţă este staţionar, adică amplitudinile
oscilaţiilor în diferite puncte sunt constante în timp.
Ecuaţia undei este o expresie care descrie legea de oscilaţie a unui
oscilator aflat la distanţă x de sursă. Dacă sursa oscilează după regula
χ = A cos(ωt ) ( 7.139)
oscilatorul din mediul de oscilatori aflat la distanţa λ de sursă oscilează

în fază cu aceste adică este defazat cu 2π . Putem scrie că proporţia
defazaj – distanţă se păstrează pentru orice situaţie, adică defazajul ϕ
al oscilaţiei oscilatorului aflat la distanţa x de sursă are expresia
 2π ϕ
 λ = x

ϕ = 2π ⋅ x
( 7.140)
 λ
Ecuaţia de oscilaţie pentru oscilatorul aflat la distanţa x de sursă este
2πx
χ = A cos(ωt − ) = A cos(ωt − kx )
λ
( 7.141)

dacă ai defini un „vector de undă” k având direcţia de propagare a undei
şi modulul
2π
k=
λ
( 7.142)
Figura 7.20
195
Fie două surse S 1,2 care oscilează în fază şi un punct P situate la
distanţele r 1,2 de surse ca în Figura 7.20. Elongaţiile χ 1,2 produse de
fiecare undă şi presupuse pe aceeaşi direcţie se adună atunci algebric:
χ = χ 1 + χ 2 = A1 cos(ωt - kr1 ) + A2 cos(ωt - kr2 ) , ( 7.143)
Din relaţii analoge cu (7.97) rezultă că amplitudinea rezultantă va fi:
A = A12 + A22 + 2 A12 A22 cos k (r2 − r1 ) . ( 7.144)
Mărimea amplitudinii depinde de diferenţa de fază

∆φ = k (r2 − r1 ) ( 7.145)
sau de diferenţa de drum

∆r = r2 − r1 ( 7.146)
a celor două oscilaţii care se suprapun. Amplitudinea este maximă când

diferenţa de drum este un multiplu întreg de lungimi de undă sau un
multiplu par de semiunde şi minimă când diferenţa de drum este un
multiplu impar de semiunde.
 λ
 Amax ⇒ ∆r = 2n 2 , n - intreg

λ
. ( 7.147)
 A ⇒ ∆r = (2n + 1) , n - intreg
 min 2
Dacă de Rezultatul este extrem de interesant. Două surse de oscilaţii de

exemplu ai să amplitudini egale, vor determina în unele puncte din mediul de oscilatori
arunci o oscilaţii cu amplitudini de două ori mai mari decât amplitudinile surselor
albină cu în timp ce alte puncte nu vor oscila.
aripile în jos
pe apă, Un caz interesant de interferenţă este suprapunerea undei incidente cu
bătăile aceeaşi undă după o reflexie pe aceeaşi direcţie Ox. În general unda
aripilor vor reflectată va fi defazată faţă de undă incidentă cu unghiul β, dependent
determina pe de condiţiile în care se realizează reflexia. Considerând amplitudinile
suprafaţa celor două unde egale,
 χ ( x, t ) = A cos(ωt − kx ) + A cos(ωt + kx + β )
apei o situaţie

  β  β
de valuri cu
 χ ( x, t ) = 2 A cos kx + 2  cos ωt + 2 
( 7.148)
    
amplitudini
foarte mari în
unele poziţii Se obţine astfel o undă staţionară. Fiecare particulă oscilează armonic,
 β
sinusoidal, conform factorului temporal cos ωt +  ,
în timp ce în
alte zone apa  2
va fi netedă.
dar cu amplitudinea
 β
A' = 2 A cos kx + 
 2
( 7.149)
variabilă de la punct la punct. În punctele în care
196
 β
cos kx +  = ±1,
 2
( 7.150)
amplitudinea este maximă (ventre) şi egală cu 2A, iar în punctele pentru

care
 β
cos kx +  = 0 ,
 2
( 7.151)
amplitudinea este nulă (noduri). Particulele situate în noduri nu

oscilează, cele situate între două noduri succesive oscilează în fază, la
traversarea unui nod faza oscilaţiilor se schimba cu π.
În unda staţionară, locurile în care oscilaţia are amplitudine maximă sau
minimă sunt fixe în spaţiu.
Pentru fixarea comportamentului undei la „peretele” pe care se reflectă

reţine că dacă mediul pe care se reflectă unda este mai dens decât
mediul în care se propagă unda, atunci unda îşi schimba prin reflexie
faza cu β = π , obţinându-se un nod în punctul de reflexie. Dacă mediul
pe care se reflectă unda este mai puţin dens decât cel prin care se
propagă, atunci faza undei nu se schimbă prin reflexie, obţinându-se un
ventru în punctul de reflexie.
7.9.1. Dispersia. Viteza de grup
Dacă viteza de propagare a undei depinde de lungimea de undă sau de

frecvenţă, se observă fenomenul de dispersie: undele de diferite
frecvenţe se propagă cu viteze diferite.
Dispersia înseamnă că un mediu se poartă

diferit pentru unde cu frecvenţe diferite.
Gândeşte-te la un om şi la o pasăre ca la
două unde de frecvenţe diferite. Deplasarea
lor prin aer se face evident diferit
Semnalele, formate dintr-un grup de unde cu frecvenţe ω apropiate


între ele şi vectori de undă k apropiaţi între ei, limitate în timp şi spaţiu
datorită fenomenului interferenţei, se propagă cu viteza de grup v g . Fie
un grup de unde cu frecvenţele într-un interval infinitezimal ∆ω şi
vectorii de undă cuprinşi în intervalul ∆3 r . Raţionează asupra unui

mediu izotrop, în care proprietăţile nu depind de direcţie pentru care
deci k = k . Maximul amplitudinii se va găsi la momentul t 0 în punctul r0
 
pentru care trebuie să ai:
197
dϕ = t 0 dω − r0 dk = 0 . ( 7.152)
La momentul t 0 +dt, centrul grupului se va găsi deplasat în r0 + dr

 
( dr = v g dt ), unde de asemenea fazele coincid
(t 0 + dt )dω − (r0 + dr )dk = 0 . ( 7.153)
Prin urmare avem condiţia:

dt ⋅ dω − dr ⋅ dk = 0 ⇔ dt ⋅ dω − v g dt ⋅ dk = 0 , ( 7.154)
atunci viteza de grup este:

dω
vg = . ( 7.155)
dk
7.10. Absorbţia undelor

În procesul propagării undelor are loc întotdeauna o transformare
ireversibilă a energiei undei (disipare), adică a energiei mecanice a
oscilaţiilor particulelor, adică intensitatea undei scade pe măsura
propagării ei – Figura 7.21. Pe o porţiune infinitezimală dx, amplitudinea
undei A
Figura 7.21
scade cu o cantitate proporţională cu distanţa parcursă în mediu şi cu
amplitudinea. Altfel spus, scăderea relativă a amplitudinii undelor este
proporţională cu grosimea dx a stratului străbătut:
= −κdx ,
dA
( 7.156)
A
unde κ este constanta de atenuare, măsurată în m-1. Prin integrare
rezultă:
A = A0 e −κx , ( 7.157)
unde A 0 este amplitudinea iniţială, iar x este distanţa străbătută de
undă. Intensitatea undei, fiind proporţională cu amplitudinea la pătrat,
se va atenua după legea:
I = I 0 e −2κx . ( 7.158)
198
7.11. Acustica
Toate „dispozitivele” din Figura 7.22 vibrează, dar pasărea nu se aude

bătând din aripi iar lama numai în anumite condiţii. De ce ?
Figura 7.22
Sistemele acustice sunt sisteme oscilante, care generează unde sonore
percepute de urechea umană sau de a altor vieţuitoare (ca sunete).
Undele sonore sunt unde mecanice care se propagă în medii elastice,
şi de regulă sunt unde longitudinale, vibraţiile sunt în lungul direcţiei de
propagare, "un fel de du-te vino care şi înaintează!". (Urechea
omenească este un receptor, care analizează sunetul făcând o
descompunere a sa în oscilaţii armonice simple). Urechea umană
detectează un spectru de frecvenţe de la câteva zeci de herzi la câţiva
kiloherzi. Evident, frecvenţele auzite depind de calitatea urechii celui
care ascultă.
Vei vedea în continuare cum lucrează două feluri de "dispozitive simple,

surse sonore" coarda şi tuburile, care pot fi un model pentru
instrumentele cu coarde (vioară, violă etc. dar şi pian, ţambal) respectiv
pentru cele de suflat (nai, orgă dar nu numai, fluier,).
199
7.12. Coarda vibrantă
Într-o coardă de lungime l întinse de o forţă F. apar vibraţii. Vei

presupune că oscilaţiile tuturor punctelor coardei se produc într-un
acelaşi plan fix, Oxχ. Presupune coarda elastică, omogenă şi absolut
flexibilă, adică forţa F, nu este altcineva decât tensiunea din fir şi este în
lungul firului şi deci este tangentă în fiecare punct al coardei. De
asemenea presupune că este valabilă legea lui Hooke. (7.117)
Vei considera numai oscilaţiile mici, astfel încât unghiul dintre tangenta
la coardă şi axa Ox este mic, adică
tgα ≈ α , sinα ≈ α , cosα ≈ 1


 ∂χ ( x, t )
 ∂x ≈ α
( 7.159).
Consideră forţele în direcţia transversală pe coardă care acţionează

asupra elementului de coardă de masă dm şi de lungime ds, forţe care
tind să readucă coarda în poziţia de echilibru. (În aproximaţia făcută,
ds≈dx, F'≈F, adică tensiunea este aceiaşi de-a lungul coardei).
Rezultanta forţelor pe direcţia transversală corzii, direcţia de revenire,
Figura 7.23
F ' sinα '−F sinα ≈ F (α − α ') ≈ F  ∂x χ (x + dx, t ) − ∂x χ (x, t ) =

 ∂ ∂ 
  

= F ∂ [χ (x + dx, t ) − χ (x, t )] = F ∂ χ dx
( 7.160)

2
∂x ∂x 2
va fi conform ecuaţiei fundamentale a dinamicii (F rezultantă = ma):
∂2χ ∂2χ ∂2χ ρS ∂ 2 χ ∂ 2 χ

= = ρ ⇒ =
∂x 2 ∂t 2 ∂t 2 F ∂t 2 ∂x 2
F dx dm S dx , ( 7.161)
care reprezintă ecuaţia diferenţială a vibraţiilor transversale ale undei,

cu viteza de propagare
200
σ
c= = =
F F
Sρ ρl ρ
( 7.162)
unde ρ l = ρ liniar = ρS este densitatea liniară a coardei.

Observaţie. Să remarcăm că nu este vorba de o viteză de propagare în
mod explicit ci mai curând de o constantă care apare în ecuaţia
undelor, în acea "poziţie " în care se găseşte, de regulă, viteza undelor!
Ecuaţia undelor admite soluţii atât unde progresive, cât şi unde

staţionare:
χ ( x, t ) = A cos(kx + β ) cos(ωt + α ) , ( 7.163)
iar constantele A, α şi β se determină din condiţiile iniţiale şi la limită, la

capetele corzii. Pentru o coardă vibrantă fixată la capete, adică cu
noduri la ambele capete, trebuie satisfăcute condiţiile
λ
sin kl = 0 ⇒ kl = nπ ⇒ l = n ⇒ν n = n = nν 1 ,
c
( 7.164)
2 2l
(şi, subînţeles, la capătul cu x = 0, sin 0 = 0) adică lungimea corzii
atunci când oscilează la rezonanţă, adică cu o amplitudine maximă
pentru condiţiile date, cuprinde un număr întreg de jumătăţi de lungimi
de undă. Frecventele ν n se numesc frecvenţe proprii, iar ν 1 este
frecvenţa fundamentală. În Figura 7.24 sunt prezentate câteva dintre
undele staţionare stabilite pe o coardă de lungime L.
Figura 7.24
201
7.13. Tuburi sonore
Analog coardei vibrante şi tuburile sonore, fluierele, au un şir infinit de

vibraţii proprii. Dar numărul de frecvenţe proprii auzibile este finit, şi nici
prea mare de altfel. Frecvenţele proprii se obţin din condiţiile la
margine. La tuburile sonore obişnuite excitarea undei sonore staţionare
în coloana de aer se face la un capăt al tubului cu ajutorul unei surse,
diapazon, difuzor, lamă vibrantă etc, deci la acest capăt avem un
şi ecuaţia undelor este:
χ ( x, t ) = A cos kx cos ωt . Celălalt capăt al tubului poate fi închis sau
maxim respectiv un ventru
deschis.
La tuburile închise (nod la capăt):
cos kl = 0 ⇒

kl = (2n − 1) π ⇒


 λ
2
l = (2n − 1) 4 ⇒
( 7.165)

ν = (2n − 1) c = (2n − 1)ν
 4l
1
deci lungimea tubului închis este egală cu un număr impar de sferturi

de lungimi de undă şi se formează armonice impare. În Figura 7.25 sunt
prezentate câteva dintre situaţiile care apar în tuburile închise
Figura 7.25
La tuburile deschise (ventre la capete ):
cos kl = ±1 ⇒ kl = nπ ⇒

 λ λ
l = n 2 = 2n 4 ⇒ ν n = n 2l = 2ν 1
c , ( 7.166)
202
deci lungimea tubului deschis este egală cu un număr par de sferturi de
lungimi de undă, un număr întreg de semilungimi de undă, ca şi la
coarda vibrantă, şi se pot forma toate armonicele.
Figura 7.26
Observaţie. Obişnuim să reprezentăm undele în tuburile sonore ca şi la
coardă, adică printr-o geometrie proprie undelor transversale, deşi
undele din tuburile sonore sunt unde longitudinale.
7.13.1. Nivelul sonor
În afară de caracteristicile calitative ale sunetului, avem şi mărimi fizice

caracteristice. Dar, varietatea proprietăţilor şi interpretărilor sunetelor,
de asemenea şi subiectivitatea aprecierilor, îşi pun amprenta asupra
acestor mărimi.
Legea lui Weber şi Fechner. Modificarea răspunsului la schimbarea
excitaţiei este invers proporţională cu excitaţia anterioară schimbării.
∆R ct
= ct ⋅ ⇒ = .
d (raspuns ) 1
∆E E
( 7.167)
d (excitatie ) (excitatie ) 0
Această lege spune că senzaţia sau percepţia sunetului variază în

progresie aritmetică, în timp ce valorile fizice sunt în progresie
geometrică. Această lege este o aproximaţie convenabilă şi
acceptabilă. Dacă mărimea fizică creşte de 10 ori semnalul perceput se
dublează.
Pentru studierea senzaţiei auditive se ia pentru I 0 valoarea acceptată ca
minim al sensibilităţii urechii la 1000 Hz, I 0 = 4,5 ⋅ 10 −13

W
şi pentru
m2
presiunea corespunzătoare a undei sonore
203
∆p0 = 2 ⋅ 10 −5 = 0,000πbar ,
N
m2
Nivelul intensităţii sonore este nivelul presiunii acustice care se referă la
o valoare standard . Expresia matematică pentru nivelul intensităţii este
L( i ) = 10 lg
I
, ( 7.168)
I0
Nivelul intensităţii sonore se măsoară în dB (decibeli - de la numele lui

Bell, Graham Bell, inventatorul telefonului). Scris în funcţie de presiunea
undei sonore şi măsurat tot în dB, nivelul intensităţii are expresia
( ∆p ) 2 ∆p
= 10 lg = 20 lg
( ∆p0 ) ∆p0
L( p ) 2
, ( 7.169)
7.13.2. Intensitatea sunetului
I ≡ i mediu = ρc v 2( ) mediu ≡ ρcv efectiv

2
,
unde
= v efectiv =
1 2
v mediu
2 2
v max im
2
dar coeficientul ½ determină valoarea efectivă numai pentru
dependenţe sinusoidale.
Când valorile lui ∆p şi v sunt în fază, avem un câmp acustic sau sonor
π
real. Când sunt defazate cu avem un câmp imaginar, iar dacă sunt
2
defazate aleator avem un câmp difuz. Zgomotele sunt câmpuri difuze.
Undele staţionare sunt câmpuri imaginare, deoarece au mereu un
π ∂χ
defazaj constant ( ) între viteză şi deformaţie ( ∆p ~
∂x
).
2
Vei numi sunet alb, o distribuţie de amplitudini egale pentru toate
frecvenţele. Un zgomot "alb" este cel pentru care media defazajelor
este zero. Pentru cei familiarizaţi cu televizoarele ar fi echivalentul
albului de la ecranele color.
Caracteristicile sunetelor sunt: frecvenţa sau înălţimea sunetului,

amplitudinea - descrisă de intensitatea sunetului (sau tăria), timbrul -
care reprezintă distribuţia armonicelor pe întreg spectrul auzibil,
desigur. În plus, mai avem: durata sunetului, lărgimea benzilor de
emisie, curba de atac a trenului de unde sau a pulsului, excitaţia
sunetului. Aceste aspecte calitative participă la formarea spectrului şi
devin "tuşele" ce caracterizează un instrument muzical sau o sursă
sonoră în general.
204
Sursele "sintetice " pot genera sunete care să imite diferite instrumente,
pornind de la refacerea acestor caracteristici specifice. Aceste surse pot
fi analogice dar mai modern digitale şi se regăsesc în mai orice
program de acest fel, pentru calculatoare.
Pentru receptorul uman ne mai interesează: durata minimă a sunetului,
distanţa dintre două frecvenţe vecine sau rezoluţia şi defazajul
∆ν
= 0,02 , dar variază cu ν,
ν0
sunetelor. Selectivitatea în frecvenţă este
adică sensibilitatea urechii variază cu ν. În intensitate,
∆S = 1phon = 10 lg = 1 ⇒ I = 10 I 0 ≅ 1,3I 0 , adică sensibilitatea la care

1
I 10
I0
putem distinge doua sunete distincte. Astfel, I distinct = 1,3I 0 ⇒ ∆I = 0,3I 0 .
Iar pentru presiune, ∆p = 0,15∆p0 . Dacă sunetele nu sunt separate de
un interval de minim 0,05s-0,1s, nu le percepi ca sunete distincte. Ecoul
nu apare decât în aceste condiţii. Dar, putem percepe sunete distincte
dacă variază frecvenţa cu 0,003 (0,3%) pentru sensibilitatea maximă
(2000 Hz). Această acuitate scade la 1,2% pentru 20 Hz şi la 0,7% la
20000 Hz. Dacă avem două sunete, ele se disting din ce în ce mai greu
dacă sensibilitatea descreşte.
Limitele de 20 Hz şi 20000 Hz – considerate naturale pentru urechea

umană - sunt foarte dificil de perceput şi depind de vârsta, de sănătatea
urechii şi de antrenamentul ascultătorului. Limita superioară de
audibilitate ca tărie este o limită dureroasă (pragul dureros deasupra
căruia sunetul nu mai este sunet ci o percepţie ca durere), deasupra ei
sunetele sunt atât de puternice încât provocă dureri care împiedică
percepţia. Distrugerea timpanului se produce la frecvenţe şi tării mai
mari. Limita inferioară, foarte variabilă în funcţie de subiect, marchează
absenta senzaţiei.
Urechea umană – şi a altor vieţuitoare – nu este capabilă să perceapă

o oscilaţie singulară! De altfel este şi foarte puţin probabil ca o sursă
sonoră obişnuită să "emită" un sunet care nu are o durată adică nu e
făcut din o singură undă. Şi să adăugăm că orice sunet emis este
însoţit/acompaniat de armonice şi de sunete secundare parazite.
Puritatea unui sunet, în limbajul muzicienilor nu se referă la un sunet
izolat ci la calitate "armonizării" lui cu armonice superioare (ca
frecvenţe).
Din aceste spectre sonore pentru fizicieni, într-o anume distribuţie,

rezultă câte un instrument de calitate. Un sunet ca să existe pentru noi
trebuie să îndeplinească anumite condiţii, din care o parte sunt
"tradiţionale" adică mai cunoscute, dar mai există şi altele. Deci, pe
lângă:
205
Frecvenţă (sau înălţimea sunetului) şi domeniul de frecvenţe audibil,
Intensitate (sau tăria sunetului) sau mărimea ei asociată, presiunea
sonoră (de fapt suprapresiunea produsă de sursa emitentă raportată la
presiunea aerului în acel moment) şi domeniul/intervalul limitat inferior
prin prag inferior de audibilitate, şi superior, – prag superior de
audibilitate, pragul dureros,
Timbrul, altfel spus "compoziţia spectrală",
Mai intervine durata "sunetului" mai precis spus: durata minimă a
pulsului sonor.
Ai putea Noi nu percepem o undă ci un tren de unde care are o "lungime"

să minimă, de fapt o durată minimă sau un număr minim d e oscilaţii, de
identifici şi unde pentru a fi auzit. Acest număr minim depinde de tărie şi de
alte frecvenţă dar şi de ascultător. Se spune, când ne referim la testări
moduri de "audio","ascultător tânăr şi odihnit", deoarece urechea îşi pierde din
obosire a performanţe cu vârsta (dar şi cu boala, oreionul fiind cunoscut că ar
"urechii" / putea afecta auzul, - dar şi din motive genetice). Să remarcăm, acest:
auzului? "şi odihnit", care ne sugerează că urechea oboseşte ascultând, în
Sau să special programe cu tărie/intensitate mare, dar oboseala depinde şi de
detaliezi natura programului: zgomot sau muzică, muzică modernă sau muzică
cele din repertoriul clasic, ş.a.m.d.
afirmate Necesitatea căştilor de protecţie pentru urechi la tir sau în atelierele
mai sus? zgomotoase, răspunde acestei nevoi de protecţie a urechii la oboseală,
şi pe durată mai lungă de expunere la afecţiuni cronice ale auzului. Iar,
"protezele auditive" sunt răspunsul tehnic la apariţia îmbătrânirii urechii,
mai general pentru suplinirea deficienţelor de auz.
Să revenim la ideea "trenurilor de unde". Ceea ce este necesar urechii

este un minim de energie care să parcurgă urechea. Orice aparat are
nevoie de un minim de energie pentru a sesiza ceva măsurabil. Pulsuri
foarte scurte vor trece nebăgate în seamă. Acest minim necesar, prag
inferior de sensibilitate, îl regăsim la greutatea/masa minimă care mişcă
acul unei balanţe – şi care depinde de model, de clasa de realizare.
Sau, un voltmetru nu mişcă acul sub o anumită tensiune ori un
ampermetru sub un anumit curent etc.
Poţi găsi alte exemple de situaţii asemănătoare?

Concluzia referitoare la prag este foarte importantă pentru înţelegerea
multor fenomene fizice dar şi a numeroase fapte de viaţă. Poate fi acea
picătură care "umple paharul" şi declanşează reacţii neobişnuite.
206
"Waţi muzicali, waţi sinus". Puterea sonoră, puterea acustică produsă
de o sursă (un difuzor, mai multe difuzoare, o boxă) provine din
transformarea energiei (puterii) electrice în vibraţii mecanice, în acest
caz unde sonore. Randamentul acestei transformări este mic, şi
depinde foarte mult de calitatea producătorului şi de pretenţiile
ascultătorului. Un sunet "de calitate" va fi obţinut cu preţuri mai mari, şi
cu randament electrico – acustic mic. Un randament 0,02 -0,07 adică
2% până spre 7% nu este neobişnuit de mic. Desigur există şi valori
mai mari, dar de obicei se consideră numai ce ace sursa emite spre "în
faţa" ei, într-un anume unghi (solid, spaţial), unghi în care se află în
mod firesc auditoriul.
Pe anumite dispozitive acustice apar inscripţionări cum ar fi 2x300 W

sau chiar 2x1200 W. Fără îndoială că 2x se referă la sistemul
stereofonic, dar numărul de watt adăugat, ne duce cu gândul la puterea
electrică a instalaţiilor şi nicidecum la performanţele acustice. Dar, dacă
am considera că instalaţia poate absorbi de la reţea cei 2400 de watt,
ar însemna un curent de cca. 11 amperi, curent care ar pune în
dificultate multe siguranţe electrice din locuinţe. Un asemenea consum,
o asemenea putere se întâlneşte doar la unele ceainice electrice
moderne menite să încălzească apa în câteva zeci de secunde.
Observaţie. Unităţile de măsură a căror denumire provine de

la personalităţi din fizică sau din alte domenii, se scriu, după
cum se ştie, cu majusculă (literă mare) atunci când scriem
simbolul (aici, W, watt, de la James Watt). Când menţionăm
unitatea cu apelaţiune extinsă "watt", de pildă, "newton" etc.,
se scrie ca orice substantiv comun, cu literă mică.
De multe ori ne întrebăm dacă o audiţie în sala

de spectacole este mai avantajoasă decât o
audiţie realizată acasă. Din punctul de vedere
al comodităţii audiţia acasă, realizată şi cu
dispozitive moderne este, poate, mai
avantajoasă. Din punct de vedere al implicării în
atmosfera de spectacol fără îndoială, nu.
207
Figura 7.27
În Figura 7.27 este prezentat un lanţ, prescurtat, de înregistrare –
redare, pe care îţi propunem să-l analizezi şi să tragi unele concluzii, în
funcţie de factorii sau parametrii pe care doreşti să-i atingi în ascultare.
Înregistrările (sau preluările de sunet în vederea transmisiei directe –
"live") încep prin "traducerea sunetelor" din oscilaţii mecanice ale
aerului în semnale electrice. Dispozitivele care pot fi, de regulă,
microfoanele, poartă o denumire globală de traductori acustico-electrici.
În istoria tehnicilor de înregistrare a sunetelor au existat preluări direct
mecanice, pornind de la Fonograful lui Edison, şi alte realizări
ulterioare, care transformau vibraţiile acustice în vibraţii ale unei lame
(membrane) care prevăzută cu un ac (vârf) înţepa cu periodicitatea
sunetului o placă de ceară şi "modela" o înregistrare. Redarea era strict
mecanică, un "palpator" explorând înţepăturile făcute la înregistrare şi
făcând să vibreze, acustic, o lamă (membrană) care mima actualele
difuzoare.
Tehnicile ulterioare au introdus în lanţul de înregistrare – redare
avantajele amplificării electronice, deoarece tăria sunetelor redate era
foarte modestă. Iar uzura suprafeţelor înregistrate foarte rapidă. Prin
preluarea semnalului electric, acesta poate fi amplificat, corectat,
modificat (cu un egalizator, de pildă) adică trecut prin filtre care pot
atenua anumite frecvenţe (anumite domenii de frecvenţe) şi în acest fel
să asigure pentru redare un semnal mai puternic şi mai apropiat de
sunetul original. Deoarece orice preluare, traducere, trădează sunetul
original.
208
În sistemele mai moderne se preferă "stocarea" informaţiei în mod
digital. În sistemele clasice, dar electronizate, "stocarea" informaţiei se
face în mod analogic, adică aşa cum soseşte semnalul. Păstrarea
sunetului se face pe un suport care a putut fi, succesiv, ceara, apoi
replici mai dure, mai rezistente ale înregistrărilor pe "ceară", discurile
din ebonită. Discurile din ebonită au fost înlocuite de discuri din "vinil"
de regulă un polimer din familia PVC, iar acele de patefon, grosolane
(palpatoarele), cu ace din safir sau alte materiale dure. Primele
traductoare pentru redare erau, evident strict mecanice, ajutate de
celebra pâlnie de gramofon, care era în esenţă un difuzor mecano –
acustic. Primele traductoare de redare în lanţul electric, foloseau
traducerea vibraţiilor mecanice prin mişcarea unei bobine şi într-un
câmp magnetic, prin legea inducţiei a lui Faraday, primele doze
magnetice, apăreau semnale electrice ce urmau a fi preluate de
amplificarea electronică.
Aproape orice radio avea o cale care permitea conectarea unui pick-up
şi mai târziu şi a unui magnetofon. Primele doze magnetice erau grele,
apăsau pe placa de patefon şi prin frecare o uzau repede la numai
câteva zeci de treceri, de audiţii. Ulterior au fost înlocuite cu "doze
cristal", doze miniaturizate, care folosesc efectul piezoelectric. Este
foarte instructiv ca pagină de istoria tehnologiilor, cele mai moderne
doze de redare după discuri vinil sunt dozele magnetice miniaturizate
de cca. 100 de ori mai sensibile şi mai ales mai fidele, mai performante.
Toate aceste variante de înregistrare au fost suplinite în paralel de

înregistrarea magnetică. Pe un suport flexibil, o bandă, o panglică, se
depune "echivalentul unei pilituri de fier", şi se trece prin faţa unui
electromagnet alimentat de curentul de la preluarea înregistrării (capul
de înregistrare). Magnetizarea porţiunilor succesive trecute prin faţa
electromagnetului, se modelează după semnalul electric la rândul lui
modelat după semnalul sonor iniţial. La redare, deplasarea acestor
magneţi în faţa unei bobine (capul de redare), produce prin inducţie
semnal electric care poate fi amplificat etc.
Dar indiferent de modul analogic sau digital, remarcăm că începutul şi

sfârşitul este analogic.
Revenind la întrebarea (dezbaterea) iniţială, care audiţie este mai

avantajoasă, să subliniem că o preluare care se face cu un microfon
sau chiar cu 10 microfoane, transformă pachetul de sunete provenit de
la un ansamblu de 30 - 100 de muzicieni în cele câteva semnale
electrice. Acestea la rândul lor, trecute pe suport magnetic, vinil sau
digital, nu pot păstra multitudinea de sunete şi armonice, provenite de la
orchestră, câteva mii sau zeci de mii, decât sub forma unor suprapuneri
209
care la redare pot cel mult simula ceva mai mult sau mai puţin apropiat
de sunetul primar.
La rândul lor, chiar difuzoarele nu fac decât să "citească" acest semnal

de suprapuneri într-o singură vibraţie, dar nicidecum cele câteva mii de
armonice. Noroc cu urechea care având "unele defecte" este "păcălită"
şi crede că participă la adevărata audiţie. Aceste consideraţii ne învaţă,
pe de o parte că nu trebuie căutată perfecţiunea – a unei realizări
tehnice, în aceste exemple – ci că realizarea trebuie corelată cu
performanţele adresantului. Iar pe de altă parte, că aceste performanţe
ţin şi de cultură şi de educaţie – un ascultător educat va remarca mai
uşor defecţiuni sau imperfecţiuni în lanţul audio.
Într-o sală de concerte, s-ar putea ca spectatorii aflaţi pe locurile mai

depărtate de scenă să "asculte" un program puţin diferit faţă de
spectatorii aflaţi pe locurile mai apropiate de scenă. Într-adevăr,
deoarece sunetele se atenuează cu distanţa pe parcursul propagării,
unele componente mai slabe ca tărie ("pianissimo") se pot atenua într-
atât încât intensitatea lor să coboare sub pragul minim de audibilitate.
Deoarece acest prag minim depinde de frecvenţa sunetelor, dar şi
pentru că atenuarea datorată propagării depinde de asemenea de
frecvenţa sunetelor – sunetele joase, de frecvenţă mai mică, deci de
energie mai mică, se atenuează mai mult, unele componente dispar în
timp ce altele rămân dar cu alte intensităţi.
Aceasta revine la o altă compoziţie spectrală a programului sunetelor

emise, (o altă distribuţie a armonicelor), faţă de ceea ce percepe (aude)
un ascultător aflat mai în faţă. O supraamplificare, cum se practică la
programele realizate în spaţii mari, poate suplini acest neajuns.
Există experienţe care dovedesc că unele infrasunete pot fi dăunătoare

persoanelor care le suportă. Dincolo de unele legende, este demonstrat
că infrasunetele din jurul frecvenţei de 13 Hz, pot fi foarte dăunătoare la
intensităţi mari sau la expuneri prelungite.
Frecvenţa de 13 Hz corespunde (780 rotaţii / minut) cu turaţia la ralanti

a unor motoare termice (de maşină), sau cu vibraţiile provenite de la
unele motoare electrice asincrone.
210
7.13.3. Testul de autoevaluare 7.2
Răspunde la întrebările testului de mai jos
Pentru itemii 1-5 alege răspunsul corect :

1. Ce este o undă elastică?
2.Ce sunt undele staţionare?
3.Ce sunt sunetele?
4. Care este lungimea de undă a unor sunete aflate la limitele

audibilităţii? Dar a unui sunet de 500Hz din „mijlocul” domeniului
audibilităţii?Viteza sunetului este de 340m/s.
5.Elongaţia unei unde care se deplasează în direcţia pozitivă a axei Ox

este dată de D( x, t ) = (3,5cm ) sin(2,7 x − 124t ) cu x în m şi t în s. Care
sunt: frecvenţa, lungimea de undă şi viteza de propagare a undei.
Răspunsurile la întrebările testului le găseşti la pagina 212
211
7.14. Răspunsuri la testele de autoevaluare
7.1 – 7.7
Răăssppuunnssuurrii llaa TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 7

R 17
1..11
1. Amplitudinea este elongaţia/depărtarea maximă, pe traiectorie, de

la poziţia de echilibru.
2. Durata
Durata unei oscilaţii complete, adică dus şi întors până în poziţia de
unei oscilaţii
echilibru se numeşte perioadă.
3. 2s ;Perioada pendulului elastic este 2π m / k
4. 2s(neschimbată); 2 2s . Perioada pendulului simplu este 2π m l / g/ k
5.
5. Acceleraţia
Acceleraţia maxim(din
maxim(din capătul
capătul cursei)
cursei) trebuie
trebuie să să imprime
imprime o o forţă
forţă de
A ⋅⋅ ω m ⋅⋅ µ g ;; µ
de
inerţie egală
egală cu
cu forţa
forţa de
de frecare.
frecare. A ω ⋅⋅ m
m==m µ ⋅⋅ g µ==0
2
inerţie 2
0,,17
17

7.8 – 7.12
Răăssppuunnssuurrii llaa TTeessttuull ddee aauuttooeevvaalluuaarree 77.. 22

R
1.Oscilaţia care se propagă în mediu de la particulă la particulă
datorită interacţiunilor elastice dintre acestea
2.Suprapunerea undei incidente cu unda reflectată pe aceeaşi direcţie
care generează în spaţiu oscilaţii cu amplitudine constantă în timp.
3.Undele sonore sunt unde mecanice care se propagă în medii
elastice.
4.Domeniul audibilităţii se întinde de la 20Hz la 20kHz.Pentru
frecvenţa minimă, λmax = c /ν min im = 17m , pentru frecvenţa
maximă λmin = c /ν max = 1,7cm . Pentru valoarea medie, λ = 0,69m
5. Elongaţia se scrie D( x ) = 0,032 cos(124t − 2,7 x + π / 2) şi deci
2π
ω = 124; = 2,7 . Frecvenţa este de 19,7Hz, perioada este 0,05s,
λ
lungimea de undă este 2,3m şi viteza de propagare este de 46ms-1.
212
 Mişcare armonică simplă, o oscilaţie sinusoidală cu

perioada T şi amplitudinea constantă A
 Forţa de revenire, proporţională cu distanţa faţă de poziţia
de echilibru şi îndreptată către centrul mişcării
 Pendul gravitaţional, pendul elastic
 Oscilaţii forţate şi oscilaţii amortizate
 Rezonanţa
 Compunerea oscilaţiilor, fazori
 Unde elastice. Unde transversale şi unde longitudinale
 Interferenţa undelor
 Dispersie
 Amortizarea undei
 Unda sonoră
 Coarde sonore, tuburi sonore
 Caracteristici ale sunetelor
Formule cheie
 Frecvenţa, inversul perioadei ν = 1/ T

 Pulsaţia (frecvenţa unghiulară) ω = 2π ⋅ν
 Poziţia x (t ) = A ⋅ cos(ω ⋅ t + ϕ )
 Viteza x (t ) = v (t ) = − A ⋅ ω ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ )
 Acceleraţie x(t ) = a(t ) = − A ⋅ ω 2 ⋅ cos(ω ⋅ t + ϕ )
 Ecuaţia de oscilator x + γx + ω 2 x = 0
cos(ω ⋅ t + ϕ )
γ⋅
 Amplitudinea oscilaţiei atenuate x (t ) = A ⋅ e
− t
2
 Perioada pendulului gravitaţional T = 2π l / g

 Perioada pendulului elastic T = 2π m / k
 Viteza undei transversale v = Tm / µ
1 ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
 Ecuaţia undelor = + + = ∆f
c 2 ∂t 2 ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
 Nivelul intensităţii sonore L( i ) = 10 lg

I
I0
213
7.16. Bibliografie
1. A. P. Hristev, Curs de Mecanică Fizică şi Acustică, Ed. Didactică şi
210-214, 310-313
2. A. P. Hristev, V. Fălie, D. Manda, Fizica, Manual pentru clasa a IX-a,

Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1979, 1981, 1984, pag. 35-37, 51-52, 255-
302
Rezolvă problemele de mai jos.

Fiecare din aceste probleme îşi are răspuns în materialul expus în
această Unitate de învăţare. Pentru detalii suplimentare sau lămuriri,
consultă Bibliografia sau contactează autorii la adresa de e-mail
oferită în Introducere. Răspunsurile corecte la această lucrare nu
trebuie să depăşească două pagini A4.
Trimite tutorelui soluţiile pe care le consideri corecte.
1.Descrie unele dintre cauzele care pot duce la neperceperea unui

sunet. (1 punct)
2. Care sunt diferitele tipuri de propagare de unde pe care le poţi
descrie? (1 punct)
3.Ce ar putea fi o auto oscilaţie; exemplifică. (1 punct)
4.Un corp este atârnat de două resorturi legate în serie, de constante
elastice k1=1,0N/cm, k2=2,0N/cm. Care este raportul energiilor
potenţiale ale resorturilor ?
5. Împlineşte cerinţele lucrării practice din 7.62. Descrie într-un
protocol măsurările făcute şi prezintă rezultatele obţinute. (3 puncte)
6.O undă sonoră de 100 Hz se propagă cu 340m. Care este diferenţa
de fază a oscilaţiilor pentru două puncte aflate la 60 cm unul de altul
pe direcţia de propagare a sunetului (1 punct)
7. Un difuzor aflat în originea axelor de coordonate emite unde

sonore într-o zi în care viteza sunetului este de 340m-s. Doi
ascultători aflaţi în poziţiile (0m,40m) şi respectiv (30m,0m) aud
simultan un maxim sonor. Care sunt cele două cele mai joase
frecvenţe pe care sunetul emis de difuzor le poate conţine? (2 puncte)
din oficiu, (1 punct)

Total (10 puncte)
214
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!
Formarea profesională a cadrelor didactice

din învăţământul preuniversitar
pentru noi oportunităţi de dezvoltare în carieră
Unitatea de Management al
Proiectelor cu Finanţare Externă
Str. Spiru Haret nr. 12, Etaj 2,

Sector 1, Cod poºtal 010176,
Bucureºti
Tel: 021 305 59 99

Fax: 021 305 59 89
http://conversii.pmu.ro
e-mail: conversii@pmu.ro
IS
BN
97
3-
0-
04
25
2-
7

Mecanica Fizica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mecanica Fizica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Formarea profesională a cadrelor didactice

Program de conversie profesională la nivel postuniversitar

Corneliu Apostol STĂNESCU Simona TALPOŞ

Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al

Un al doilea nivel conţine câteva "pachete" în care lucrurile

Un al treilea nivel a stat la baza redactării foarte detaliate a câtorva din

Noi am încercat să te avizăm şi sub acest aspect. În paralel, ţi-au fost

Poate că unele din cele introduse în curs meritau să fie în cantitate

Pentru a da un aspect mai prietenos (mai simpatic), mai puţin

Spaţiile albe lăsate după întrebări şi după problemele propuse sunt

De altfel dimensiunea spaţiilor însoţitoare unui răspuns este proiectată

Fiecare unitate de învăţare are o aceeaşi structură. La început sunt

Acelaşi mod de abordare există pentru problemele propuse. În cadrul

Fiecare unitate de învăţare are în cuprinsul său nişte sugestii de lucrări

Bibliografia recomandată, cu paginaţia asociată fiecărei unităţi de

Fiecare unitate de învăţare are o probă de verificare în relaţia cu

Avantajul modulului Mecanică Fizică este că se situează la începutul

Cursul conţine şapte Unităţi de învăţare . Fiecare Unitate de

Această pictogramă marchează competenţele pe

La sfârşitul fiecărei Unităţi de învăţare ai teste de verificare, uşoare

Pictograma alăturată este plasată în dreptul testului de verificare.

În zona Lucrării de verificare o să întâlneşti o pictogramă cu semnul

1.A. P. Hristev, Curs de Mecanică Fizică şi Acustică, Ed. Didactică şi

2.A. P. Hristev, V. Fălie, D. Mande, Fizica, Manual pentru clasa a IX-a,

3.***, Probleme de Fizică pentru clasele IX-X, Ed. Didactică şi

ATRACŢIA GRAVITAŢIONALĂ 121

OSCILAŢII, UNDE, ACUSTICĂ 161

Gândeşte-te cum se mişcă automobilul urmărit faţă de marginile şoselei; gândeşte-te

Când vei termina de studiat acest capitol vei fi capabil :

să descrii o mişcare uniformă folosind limbajul adecvat

să defineşti viteza medie

să ştii ce este viteza momentană

să defineşti mişcarea accelerată

să poţi face măsurările necesare şi să calculezi viteza

1.2. Scalari şi vectori

Te va interesa deci - pentru o caracterizare completă a unor mărimi - şi

Scalarii sunt mărimi perfect caracterizate printr-un singur număr

În fizica şcolară vectorii la care punctul de aplicaţie este important am

În oricare domeniu de activitate există un „jargon specific”. Cuvintele

Adeseori în aceeaşi expunere sau în aceeaşi rezolvare apare T,

notează toate cu c, etc.) De regulă se acordă prioritate notaţiei proprii

 Înmulţirea scalară a doi vectori – operaţie care la aplicarea între

Regula burghiului drept

Produsul vectorial, acolo unde se poate aplica este un mod de tratare

Totuşi, măcar la un moment dat, definiţia adevărată – integrală –

de direcţie perpendiculară pe planul definit de vectorii r (vectorul de

Produsul vectorial este anticomutativ

Primul pest e al doi lea, se referă la ordinea în care sunt scrişi în

Burghiu dr ept sau şurub drept se înşurubează la rotirea spre

Burghiul stâng este mai rar, dar se întâlneşte în trusele pentru

1.3. Sistem de referinţă

Cinematica studiază mişcarea în spaţiu şi timp, abstracţie făcând de

Referenţial = Sistem de coordonate pentru determinarea

O primă simplificare în studiul mişcării corpurilor materiale este

1.4. Ecuaţia de mişcare

Se numeşte traiectorie linia sau curba descrisă de mobil în timpul

Conform principiului perfectei localizări, se presupune că punctul

Ecuaţia de mai sus se numeşte ecuaţia cinematică a mişcării şi

Viteza medie pe o porţiune de traiectorie de lungime ∆s, parcursă în

Viteza instantanee sau momentană la momentul t se obţine trecând la

adică se obţine prin derivarea coordonatei curbilinii s în raport cu timpul.

Fixarea convenabilă a poziţiei unui punct material este legată de o