Jonathan Swift

Jonathan Swift (30 noiembrie 1667, Dublin- 19 octombrie 1745, Dublin),

renumit scriitor irlandez, a debutat ca eseist și pamfletar. Satirele sale, cu
precădere împotriva dogmatismului și a intoleranţei religioase, etnice și
naţionale, Povestea unui poloboc și Bătălia cărţilor au atins punctul culminant
în cea mai cunoscută satiră din lume, Călătoriile lui Gulliver. În 1726, când
manuscrisul a fost iniţial publicat, a apărut sub titlul de Călătorii în mai multe
ţări îndepărtate ale lumii. Scrisă de Lemuel Gulliver, mai întâi chirurg, apoi
căpitan al câtorva nave. Cartea a avut parte de un succes fulminant încă de la
prima sa apariţie și până în ziua de astazi, când încă reușește să atragă milioane
de cititori la nivel mondial.

Călătoriile lui Gulliver

Având la bază evenimentele istorice experimentate în perioada unei etape agitate
din punct de vedere economic, geniul lui Swift a transformat o călătorie
imaginară într-una din cele mai puternice satire cu o fantezie uluitoare și cu
nenumărate nuanţe alegorice. Universul imaginar al cărţii este organizat într-o
structură narativă parabolică, în care povestea se desfășoară pe două planuri
interdependente: unul real și celălalt fictiv. Anglia secolului 18 este criticată și
ridiculizată sub masca unui regat imaginar de creaturi minuscule. Mai mult de
atȃt, prin descrierea uriașilor iluminaţi din Brobdingnag, a cailor înţelepţi
Houyhnhnms și a celor degradaţi yahun, Swift face referinţă la multiplele faţete
ale condiţiei umane.
Cartea este scrisă în patru părţi, fiecare conţinȃnd o descriere a călătoriei
imaginare a doctorului Gulliver: (1) Călătorie în Lilliput, (2) Călătorie în
Brobdingnag, (3) Călătorie în Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg
and Japu, (4) Călătorie în țara cailor.

Rezumatul Călătoriilor lui Gulliver

Partea I- Călătorie în Lilliput

Conform trendului epocii, cartea se deschide cu prezentarea lui Gulliver, care se

adresează prietenește cititorului, expunȃndu- și viaţa și călătoriile făcute până
atunci. În prima călătorie, Gulliver este naufragiat pe coasta Lilliputului, un
tărȃm imaginar, locuit de oameni nu mai înalţi de 15 centimetri. Mai întȃi
prizonier al acestor creaturi minuscule, Gulliver descoperă că micii locuitori ai
acestui tărȃm, în ciuda unei aparente fragilităţi fizice, sunt răi, ambiţioși,
răzbunători, perfizi, cruzi și războinici. Locuitorii din Laputa și cei din Blefescu,
cele două comunităţi din ţara piticilor, s-au separat din cauza unei contraziceri
legată de cel mai potrivit mod de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai
largă sau de la cea mai ascuțită. Această contrazicere este o alegorie la disputele
religioase dintre anglicani și catolici. Cele două partide politice, sub numele de
purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" și cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele
Whig și Tory), recurg la tot felul de intrigi pentru a ajunge la putere. Pe lȃngă
toate atacurile sale împotriva guvernului și a politicii contemporane britanice,
Swift creionează și o descriere utopică a sistemului legislativ și educativ din
Lilliput, zugrăvind această lume minusculă ca fiind idealul raţional al
Iluminismului.

Partea a II-a- Călătorie în Brobdingnag

Swift continuă să se folosească de alegoria unei lumi răsturnate și în cea de-a

doua parte a cărţii în care Gulliver este expus unui alt mod de viaţă în țara
uriașilor din Brobdingnag, unde este iarăși capturat, fiind, de această dată,
animalul de companie al fetei unui fermier. Gulliver este vȃndut reginei
regatului care le cere doctorilor și filosofilor să îl studieze ca pe o ciudăţenie a
naturii. Aspectul fizic uriaș al locuitorilor din Brobdingnag, de aproximativ 22
de metri, simbolizează standardele morale înalte, fiind în opoziţie totală cu
nimicnicia locuitorilor de pe tărȃmul anterior. Regele acestei ţări este un monarh
luminat, ce răsplătește bunătatea și pedepsește răul. Dar lui Gulliver nu îi este
dat să locuiască prea mult nici aici, deoarece în timpul unei călătorii pe mare un
vultur gigant ia barca în care se află eroul nostru și o abandonează în larg.
Partea a III-a- Călătorie în Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg and
Japu

Salvat de o corabie în trecere, Gulliver este uimit să descopere o insulă

zburătoare, Laputa. De această dată Swift sugerează că Insula Laputa este
asemănătoare cu conducerea absolută din Anglia. Gulliver află că locuitorii din
Laputa au fel de fel de preocupări inutile și absurde, fiind complet pierduţi în
speculaţii filosofice anormale, cum ar fi dorinţa de a transforma gheaţa în praf
de pușcă, o metodă de construire a caselor începând cu acoperișul și terminând
cu fundaţia, un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveți,
plăcerea de a da forme geometrice atȃt mȃncărurilor cȃt și conceptelor abstracte
etc.

Partea a IV-a- Călătorie în țara cailor

În ultima călătorie Swift ajunge la concluzia că omul ar trebui și ar putea fi

guvernat de raţiune, dar fundamentul existenţei sale l-a adus la starea degradantă
de yahun, o bestie răutăcioasă dominată de instinct. Pe de altă parte,
houyhnhnms, caii înzestrați cu rațiune, a căror nume înseamnă perfecţiunea
naturii, sunt prezentaţi ca și creaturi perfecte, organizate într-o societate ideală.

La finalul cărții Gulliver se întoarce în ţara sa natală, Anglia, dar nu este crezut
de nimeni și prin urmare este declarat nebun iresponsabil. Un miel adus din
Lilliput modifică însă decizia judecătorilor.

Repere critice

Călătoriile lui Gulliver este una dintre cele mai semnificative creaţii ale
literaturii engleze din perioada de început a iluminismului european: „Într-o
perioadă de eflorescenţă a utopiilor literare optimiste, scriitorul irlandez creează
o operă proiectată pe un fundal filosofic sumbru, din care rezultă că omul este o
fiinţă degradată de propriile sale vicii (...) Swift construiește o aparentă operă de
aventuri printr-o lume imaginară, care urmărite la mod direct sunt extrem de
amuzante pentru copii, dar citite prin semnificaţiile la care subtextul enunţului
narativ trimite în permanenţă, evenimentele aventuroase pun în lumină o viziune
profund tragică asupra condiţiei umane” (Munteanu, 1998, p. 56)

Cartea Călătoriile lui Gulliver este considerată o capodoperă a prozei satirice,

Thomas Carlyle considerȃndu-l pe Swift cel mai mare satirist al epocii sale: „De
departe cel mai mare om al epocii este Jonathan Swift. S-a văzut într-o lume
confuză și falsă, niciun alt ochi nu putea să vadă mai clar decȃt a făcut-o
el.”(Adams, 1983, p. 269)
Samuel Johnson, de altfel deloc pasionat de Swift și de scrierile sale, a
considerat manuscrisul „o operă atȃt de nouă și de ciudată încȃt îi dă cititorului
un sentiment de uimire amestecat cu veselie.”(Case, 1945, p. 203)

Revista Europeană a apreciat cartea lui Swift ca fiind atȃt de „simplă în

naraţiune și animată în descriere” că a reușit să atragă în egală măsură atȃt pe
bărbaţi cȃt și pe femei. A devenit imediat subiect de conversaţie; toată lumea o
admiră, toată lumea se miră, toţi sunt în căutare de semnificaţii ascunse”.
(Schakel, 1992, p. 331)

Film

Călătoriile lui Gulliver

Filmul Călătoriile lui Gulliver, distribuit de 20th Century Fox, a apărut în anul
2010, fiind regizat de Rob Letterman și produs de John Davis și Gregory
Goodman. Scenariștii Joe Stillman și Nicholas Stoller, avȃnd drept sursă de
inspiraţie prima parte a romanului lui Swift, au reușit să creeze o epopee
cinematografică ce a depășit doar în Statele Unite cifra de încasări de 200 de
miliane de dolari. Filmul combină realitatea secolului 21, prin prezenţa unui
angajat insignifiant al unui ziar newyorkez cu magia unui tărȃm de poveste în
care acesta este aruncat cȃnd îi este încredinţată misiunea de a călători în
celebrul Triunghi al Bermudelor.

Integrarea cărţii în activităţi didactice

 Club de lectură
 Vizionare de secvenţe de film și discutarea acestora

 Proiect în perechi sau în grup pe baza filmulul sau a cărţii citite

 Ilustrarea anumitor părţi din carte/ film

 Jocul dramatizat

Bibliografie:

Adams, P., 1983, Travel Literature and the Evolution of the Novel, Lexington, U
of Kentucky

Case, A., 1945, Four Essays on Gulliver’s Travels, Princeton, UP

Munteanu, R., 1998, Iluminismul și romantismul european, Casa Editorială

Odeon, București

Schakel, P., 1992, Critical Approaches to Teaching Swift, New York, AMS

Swift, J., 2010, Călătoriile lui Gulliver,Corint Educaţional