„Călătoria te face modest.

Vezi ce
loc minuscul ocupi în lume.” Gustave
Flaubert

„Călătoriile lui
Gulliver ”
de Jonathan
Swift

Au realizat elevii clasei a XI-a „U”:

Chitoroagă Rodrigo, Onța Silvia, Susarenco
Iana, Ursu Mihaela, Diaconu Vladimir
 Idei generale
„Călătoriile lui Gulliver" este
un roman în patru părți, ‌ artea este una din cele
C Autorul mărturisea că prin
capodoperă a scriitorului semnificative creații ale Călătoriile lui Gulliver și-a
anglo-irlandez Jonathan literaturii engleze din perioada propus mai degrabă „să
Swift, în care fantezia de început a iluminismului șocheze lumea decât să o
autorului se împletește cu o european. distreze".
aspră satiră socială.

Gulliver reușește să facă față

tuturor încercărilor,ajunge să
Stilul narativ direct și lipsit de
stăpânească fiecare limbă
ornamentații descrie patru
străină pe care o întâlnește,
călătorii remarcabile ale unui
observă cu conștiinciozitate, iar
chirurg pasionat de navigație.
după cum numele lui „gullible"
sugerează „credul".
Partea I - Călătorie în Lilliput

În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de

inconștiență, ca singur supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul
unei insule. Când își revine, constată că este prizonier al unei rase
de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine
Lilliput și Blefuscu (alegorie la Anglia și Franța), divizați până la
lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de
nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să
se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită
(aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici).
După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului
liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul
celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să observe
obiceiurile și moravurile locale.Dacă la început eroului i se par
toate neobișnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este
de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele
engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdității.
Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri
înalte" și cei cu "tocuri joase" (aluzie la partidele Whig și Tory).
Partea II - în Brobdingnag 

În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu

un alt mod de viață. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de
statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceștia
și prin puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de
guvernământ ideală, luminată. Regele acestei țări este
înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea
cetățenilor. Pe rege îl indignează la culme ideea de a
introduce în țară praful de pușcă, puștile și tunurile.
Descrierea războaielor din Europa îl îngrozește pe bunul
rege din Brobdingnag.
În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată
în ghiare de un vultur gigant și apoi abandonată, fiind salvat
de o corabie în trecere, și astfel se întoarce pentru a doua
oară în Anglia.
 Partea III -  Călătorie în Laputa,
 Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg și Japonia

Locuitorii din Laputa - aroganți și închipuiți

savanți - nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui,
pe o insulă zburătoare. Alegoria este
transparentă: autorul descrie știința ruptă de
realitate. "Învățații" din academia Lagado se
ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și absurde:
un proiect privitor la extragerea razelor de soare
din castraveți, o metodă de construire a caselor
începând cu acoperișul și terminând cu temelia
etc.
Partea IV – În țara cailor

În această ultimă călătorie
Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori
se împart în doua categorii: o parte
a populației este alcătuită din houyhnhnms,
 cai
înzestrați cu rațiune și având capacitatea
vorbirii, cealaltă parte din ființe
yahoo, asemenea oamenilor, însă
primitivi și brutali, care - spre
surprinderea cailor - mai au și defectul de a
merge pe două gambe.Yahoo-
ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați
 de cele mai josnice instincte de acaparare,
se ceartă și se
bat între ei pentru a strânge cât mai multe 
pietre strălucitoare inutile.
Legile lor nescrise se bazează pe
recunoașterea drepturilor egale
pentru toți, ei nu pot înțelege ce
este minciuna. 
 Ideile iluministe din operă

Rațiunea deschide calea progresului și libertății:

• „timpul și raţiunea învinge întotdeauna forţa brutală” ;
Are la bază mitul monarhului iluminat:
• „monarhii ţin îndeobşte atât de mult la obiceiurile ţării lor, și
ar fi cât se poate de dureros dacă părerile despre ce e bine
şi ce e rău ale unui monarh atât de îndepărtat ar trebui să
fie date drept pildă întregii omeniri” ;
Emanciparea oamenilor prin cultură și informare:
• "cultura liliputanilor cunoaşte o înflorire de secole. Felul lor
de a scrie e foarte ciudat, nici de la stânga la dreapta, ca al
europenilor, nici de la dreapta la stânga, ca al arabilor, nici
de sus în jos, ca al chinezilor, ci oblic, de la un colţ la altul al
hârtiei ca scrisul doamnelor din Anglia”.
 ‌Epitete:
• „slujitor credincios”;
• „spirit gospodăresc”;
• „aritmetică ciudată”; Hiperbolă:
• „ale cărui picioare ating
centrul globului și al cărui
creștet atinge soarele”;

Figurile de stil
regăsite în operă Comparații:
• „plăcut ca primăvara“;
• „liniștitor ca vara“;
• „roditor ca toamna“; ‌Metafore:
• „a fi o adevărată
comoară de știință și
înțelepciune”;
 Aprecieri critice:

Swift a considerat un gând ca pe o

„Prin satira sa neiertătoare și apelând
susținere periculoasă a lui Thomas
mereu la ironie și sarcasm, Swift a
Hobbes,,filozofie politică radicală şi din
demascat fără cruțare toate
acest motiv Gulliver întâlnește în mod
nedreptățile și viciile sociale,
repetat societăţi consacrate, mai
afirmându-se ca unul dintre cei mai
degrabă decât insule pustii. Căpitanul
mari umaniști ai tuturor timpurilor,
care îl invită pe Gulliver să servească
opunând civilizației instauratoare de
ca chirurg la bordul navei sale în cea
vicii starea patriarhală naturală, curată
de-a treia călătorie dezastruoasă se
și armonioasă.” Voltaire
numeşte Robinson.