DONALD ROBERTSON

ARTA DE
ţ/
A TRAI FERICIT
PONTURT ANTICE
PENTRU PRovocĂBI MoDERNE

Traducere din limba engleză de

DoRU cĂsTĂIAN

**
Bucureştj
2018
Stoicism and the Art of Happiness
Donatd Robertson
Copyright O 2013 Donatd Robertson
Toate drepturi[e rezervate
Ediţie pubtĺcată pentru prima dată înMarea Britanie în20]3
de Hodder & Stoughton. 0 companie Hachette UK
Donatd Robertson şi-a decLarat drepturi[e mora[e pentru a fi identificat ca
autor aI acestei cărţi, conform cu Copyright' Designs and Patents Act 1988.
N ici o parte a acestei cărţi nu poate fi reprodusă, stocată într-un sistem
de recuperare sau de transmitere a informaţiitorînorice formă sau prin
orice mijtoace' electronice, mecanice, prin fotocopiere, înregistraresau
prĺn alte mijloace, fără permisiunea înscris din partea editurii sau fără
permisiunea clară din partea legii' sau fără aprobarea din partea
unei organizaţii care deţine drepturi pentru reprografie.

*,*
Editura Litera
0-P.53; C.P.212, sector4, Bucu reştl, România
te[': 021 3'19 ó390; 031 425 1619l 0752 548 372;
e-maiL: comenzi6[itera.ro
Ne puteţi vizita pe

Arta de a trăi fericit.

Ponturi antice pentru provocări moderne
Donatd Robertson
Copyright @ 2018 Grup Media Litera
pentru versiunea în[imba română
Toate drepturite rezervate
Traducere din [ĺmba engleză:
Doru Căstăian
Editor: Vidrascu şi fiii
Redactor: Isabe[[a Prodan
Corector: Andrada Nistor
Copertă: Fl'ori Zahiu
Tehnoredactare şi prepress: Ana Vârtosu
Descrierea ClP a BibLiotecii Nationa[e a României
LANGLEY, MARTHA
Arta de a trăi fericit. Ponturi antice pentru provocări
moderne' DbnaLd Robertson; trad.: Doru Căstăian. -
B ucureşti: Litera, 20'l B

ISB N 978-ó0ó-33 -261 0 -3

l. Robertson, Donatd
ll. Căstăian, Doru [trad.)
159
CUPRINS

Mul'ţumiri
Metafora copacului
Prefată: Stoicismut modern

1. Catea stoică: ,'A trăi înarmonie cu natura" . 31

2. Etica stoică: natura binelui 57

3. Promisiunea fitosofiei [,,terapia pasiunitor"l B5

4. Disciptina dorinţei {acceptarea stoicăl . . . . ' 113

5. Dragoste, prietenie şiînţeLeptul'ideat .... . 135

ó. Disciptina acţiunii ĺfitantropia stoicăl 1ó5

7. Prevederea adversităţitor 187

8. Disciptina judecăţii tmindfutness stoicl . . . ' 213

9. Conştiinţa de sine şi ,,furcul'iţa stoică" . . . . . 237

10. Privirea de sus şi cosmologia stoică 265

Lecturi sup[imentare 290

Referinţe 292
MULŢUMlRl

Aş dori să dedic această carte soţiei me[e, Mandy' şi frumoasei

noastre f iice, Poppy Louise Robertson. Vă iubesc pe amândouă.
Aş dori să mu[ţumesc şi tuturor celor impLicaţi înproiectuI
Stoic Week şĺînproiectete iniţiate de proÍesoruI Christopher
Gil'L şi de Patrick Ussher, de [a Universitatea Exeter, pentru
sfaturi, sprijin şi idei.

ffi
METAFORA COPACULUI

De ce, atunci, te mirică oamenii buni sunt supuşi

încercărilor pentru a deveni mai puternici? Nici un copac
nu prinde rădăcini şi nu devine rezistent dacă nu î[bat
vânturi[e. Căci cu fiecare vijel'ie se prinde mai puternic
şiîşitrimite rădăcini[e mai adânc; copacii fragiti sunt
ceĺ care au crescut învăile însorite.Este' prin urmare,
chiar spre avantajuI oamenilor buni, cu scopul finaI
că nu [e va mai fi frică să trăiască mereu înmijtocut
vicisitudinitor şi să îndurecu răbdare întâmptăril'e care
sunt grele doar pentru cei care trec cu greu prin ele.
Seneca, Despre providenţă
PREFATĂ:
,
STOICISMUL MODERN

Voi ce-aţi sorbit cu nesaţiu povaţa stoicismului toată,

0, precept minunat scris pe sacra tăbLiţă!
Unic [iman Íericirii vĺrtutea-i' ce pavăză-n suf let
Vieţii umane îistă, cetei stata[e [a fe[.

Atţiiîşiiau Íără cumpăt drept ţet desfătărite cărniĺ,

Singură una [e-a ales doar din Íiiceie amintiriil
[Athenaios, poetuI de epigrame, citat înDiogene Laer-
tios, Despre vieţile şi doctrinele filosofiloł' Po[irom, laşi,1997,
trad. C.l. Batmuş}

Aş spune că nu este părerea mea fina[ă, dar ceea ce

zice lvechiut maestru stoĺc Epictet] este faptuI că sin-
gura posesiune pe care o poţi avea este caracteruI sau
..schema [ucruri[or>, aşa cum o numeşte e[. Zeus a pus
o fărâmă de divinitate înfiecare dintre noĺ, o fărâmă pe
care nU ţi-o poate lua nimeni, nici măcar e[, şĺdin care
provine caracterut tău. 0rice altceva este efemer şi Lipsit
de valoare pe termen l.ung, inclusiv trupuI tău. Ştiicum
numeşte e[ posesiuni[e ta[e? ,'Mărunţişuri." Ştiicum îţi
numeşte trupu[? ''0 mână de lut cu câţiva titri de sânge."
Dacă întelegiasta, nu vei mai cârti şi nu vei mai geme,
nu te vei mai p[ânge' nu-i vei mai învinovăţipe atţii pentru
necazurile tale şi nu-i vei mai fLata, de asemenea. Cred că
asta spune, Mr. Croker. [Wol'fe, 199B, p. ó83)
Despre ce este vorba înaceastă carte?
Această carte este despre stoicism, o f ilosof ie apărută [a Atena
înjuruI anu[ui 301 î.Hr.,care a supravieţuit, ca tradiţie activă,
Vreme de 500 de ani, continuând să fascineze oameniisi astăzi.
Este, de asemenea, şi un ghid de tipuL ',cum să?", care încearcă
să arateînce fe[uri ar putea contribui stoicismu[ [a o,'filosofie
a vieţiĺ"adaptată [umii moderne - o artă de a trăi si de a Íi Íericit
care aspiră să fie, simultan, raţiona!ă şi sănătoasă.
Dacă îivom întrebape filosofii moderni care este sensuI
vieţii' probabil că vor ridica din umeri şi Vor spune că este o
întrebarel.a care nu poţi răspunde. Cu toate acestea, principa-
[e[e şco[i de fĺ[osofie au propuS, toate, câte un răspuns specific
l.a această întrebare.Pe scurt' stoicĺi au spus că scopuI vieţii
Itelos-ut, finaIitatea] este ace[a de a trăiînarmonie şiînacord
cu natura universului şi de a face asta excelând înprivinta
caLităţiLor noastre de fiiÁ1e raţiona[e şi socia[e. Acest [ucru mai
este descris şi ca trai care concordă cu virtutea, sau areté, deşi
vei vedea că e mai bine ca acest termen să fie tradus prin ,,exce-
tenţă", mai degrabă decât prin sensuI comUn de ',virtute" - un
lucru asupra căruĺa voĺ reveni mai târziu.
Cuvântu[ ,.stoic" [cu minuscu[ă) este încăfol'osit azi cu sen-
suL de a fi ca[m sau de a aVea stăpânire de sineînfaţa necazU-
riLor. înmod straniu, adjectivuL ''fil'osof ĺc" este folosit pentru a
exprima mai mu[t sau mai putin ace[aşi [ucru. De exemp[u' ',a
făcut o boa[ă teribiLă, dar a dovedit o atitudine filosofică înpri-
vĺnta acestor evenimente". Dicţionaru[ Oxford cuprinde urmă-
toare[e două definitĺi virtua[mente identice:

filosofic, ad1., ca[m dinaintea necazuri[or.

stoic, ad1., care manifestă un serĺos control de sine
dinaintea unui necaz,

Nu esie surprinzător? E ca şi cum' atunci când vine vorba de

a trăifilosoÍic, şi nu doar de a vorbifilosofic, cel.e două cuvinte
înseamnă, virtua[mente, acelasi l"ucru.
Cu toate acestea, pentru majoritatea Íilosofĺloĺa trăi stoic
înseamnă a trăi l'ipsit de emoţii sau a fi îmbufnatmereu, în

12
sensul neexprimării emoţiil'or, şi, cu siguranţă' nu acesta este
sensuI originar. Cu a[te cuvinte, nu asta înseamnă stoicismu[,
ca fenomen însine.
Ca mai toate filosofiile antice' stoicismul a presupus că
scopul vieţii umane este fericirea Ígr. eudaimonial, referitor [a
care stoicii considerau că include o atitudine de dragoste raţi-
onată faţă de sine, combinată cu o atitudĺne de prietenie şi de
afecţiune îndreptatăcătre ceita[ţi, un sentiment descris uneorĺ
ca ,,fĺlantropie" sau dragoste faţă de umanitate. De exemplu,
împăratuIstoic Marcus Aurelius scria înjurna[uI său că trebuie
să iubească umanitatea din străfunduL inimii şi să se bucure,
pur şi simpLu, de bine[e făcut ce[orlaLţi, tratând virtutea ca pe o
recompensă însine. tMeditaţii, 7 :13ll
De aceea, vom putea spune că paradoxuI fundamentaI aI
stoicismu[ui este legat de faptul' că înţeteptu[,departe de a fi
Lipsit de inimă, trebuie să-i iubească pe ceiLaLţi şi să fie, înace_
Laşĺtimp, neafectat de inevitabi[e[e pierderi şi ghinioane care-i
aparînca[e. Deşiare emoţiişĺdorĺnţenaturale, nu este copleşit
de ele şi rămâne ghidat de raţiune.
De fapt, stoicismul livrează un instrumentar de strategii şi
tehnici pentru obţinerea echi[ibru[ui psihologic, prin abordarea
raţiona[ă şi natura[ă a prob[emeloą şi nu prin blocarea şi sto-
parea [or. lntr-un sens, stoicismuI a fost străbunicuI tuturor for-
melor moderne de autoajutorare lself-help], iar ideile stoice au
inspirat multe tehnici moderne de dezvoltare persona[ă saU care
ţin de terapia psihologică' Este îndeobştecunoscut că forma de
terapie modernă care aduce cel mai mul't cu reţetele stoice este
cognitiv-comportamentala [TCC}, precum şi precursoarea ei,
terapia com portamenta[ă raţiona lemotivă tTCRE).'|'ntr-adevă ç
fondatoruI acesteia, Atbert ELLis, si fondatorut terapiei cognĺtive,
Aron T. Beck, citează, amândoi' stoicismuI ca fiind una dintre
sursele majore de inspiraţie a[e abordărilor [or. Înprima carte
importantă despre terapia cognitivă, Beck şi colegii [ui au scris:
''RădăcinĺLe filosofice a[e terapiei cognitive pot fi identificate [a
filosofii stoici" lBeck, Rush, Shaw & Emery, 1979, p.B\"
Deşi TCC este o Íormă de terapie-remediu, căutând să tra-
teze anxietatea şi depresia, a fost adaptată şi ca metodă de pre-
venire a amplificării .,rezistenţei"' cum este numită, generic, în
psĺhologie. Aceasta a fost' mai degrabă' ',terapia" stoică antică'
o abordare pentru prevenĺrea rezistenţei, deşi putea fi foLosită,
[a nevoie, şi pentru a reg[a distresuI extrem. TCC se întâmpLă,
de asemenea' să fie bine susţinută de dovezi, mai multe decât
oricare altă formă de terapie psihotogĺcă. Aşadar, avem înfată
un sistem filosofic antic bazat pe echilibrare emoţĺona[ă, care
a inspirat o formu[ă modernă de terapie ce este bine susţinută
de dovezi stiintifice.
Aşadar, stoicismuI e încreştere ca popu[aritate. Cu toate aces-
tea, o obiecţĺecomună care poate fi adusă stoicilor moderni este
aceea că numai cineva care este peste măsură de înţeLeptşi are o
moralitate ieşită dĺn comun ar putea fi numit un ',stoic adevărat";
acesta este, practic, un ideal de neatins. Fapt evident încomen-
tarii[e făcute de stoicut Epictet:

De ce îtispui, atunci, stoic?... Arată-mi un stoic, dacă

poti! Unde sau cum î[vom putea găsi?... Arată-mi-L! Nu poţi.
De ce te amăgeştĺ, atunci, şi îiiei înrâs pe ceĺLaLţi? De ce
ne arăţi un personaj care nU eşti tu şi umbti precum hoţii
şi tâLharii, pe ascuns, cu fraze şi vorbe care nu-ţi aparţin?
íDiscursuri, 2:19)

Acestea sunt transcrĺeri a[e unor cursuri şi este posibiI ca

Epictet să fi fotosit intenţionat hiperboLe. într-adevăr' adepţii
curentu[ui au fost denumiţi ',stoici" pe tot parcursuI Antichi-
tătii. Cu toate acestea, Vom vedea că stoĺcismul antic are un
vocabular destuI de bogat, iar termenuL prokoptôn denumea
un învăţăcelcare se afla pe drumul desăvârşirii şĺaI ilumĺnării
fi[osofĺce, Spre a deveni un adevărat ',stoic", un înţe[ept.Noi
vom folosi sintagma de ''discipoli aĺ stoicismuluĺ" sau, uneori'
doar ,,stoici", pentru a UşUra sarcina citĺtoruLui.
Un alt aspect ai învăţăturilor[ui Epictet ţine de ideea că un
învătăcel nu are de ce a se făLi că studiază stoicismu[, trebu-
ind, maidegrabă' să ţină asta pentru e[, evĺtând orgo[iu[şialte
obstacole încalea Spre progres:

Cu nici un chip nu te numi pe iine fitosof şi nici nu vorbĺ

printre ceital'ţi despre princĺpii[e ta[e' ci fă, mai degrabă,
ceea ce decurge din principiite tate. [Encńlridion,4ó!

1Ą
 Cu toate acestea, dacă vrem să intrăm încontact cu alţi
oameni care studiază stoicismu[' să profităm de conversaţia şi
de exemp[u[ [or, atunci va trebui să dezvă[uim că ne preocupă
stoicismul. lnternetul oferă azi o cale pentru ca aceia care
studiază stoicismuI peste tot în[ume să comunice şi să for-
meze grupuri de dialog şi probabil că asta a ajutat [a revenirea
poputarităţii sate. Deşi stoicismul este, mai degrabă' despre o
bună practică decât despre vorbit, resurse[e din on[ine îipot
ajuta pe oameni să înţeLeagămai bine filosofia stoică şi să inte-
greze mai uşor elementele acesteia înviaţa [or. Poate că intrăm
înera cyber-stoicismul'uĺ?
A doua obiecţie majoră adusă stoicismului modern merge
dincoto de aceste chichiţe terminologice. Cum vom putea învăţa
dintr-o tradiţie care a dispărut cu mu[t timp înurmă' înAntichi-
tate' a[ături de atte şco[i creştine, imediat după apariţia creşti-
nismului? Şcoalastoică a fost o mişcare filosofică importantă'
care a rezistat Vreme de seco[e atât înGrecia' cât şi ta Roma,
devenind o filosofie vie. ÎmpăratuI Marcus Aure[ius, care a murit
în1B0 d.Hr., a fost ultima figură stoică pe care o cunoaştem.
Poate că aţi văzut fiLmuI Gladiatoru|, încare rolu[ [ui Mar-
cus Aure[ius este jucat de actoruI Richard Harrĺs. Nu se fac
prea multe referiri [a stoicism înf itm, deşi personajut jucat de
Russell Crowe SpUne, către fina[ut f i[mu[ui:
Am cunoscut un om care a spus cândva: ,.Moartea ne
zâmbeşte uneori. Şitot ce putem face este să-i zâmbim
şi noi."
Acesta nu este un citat din Marcus Aurelius, ci este, înmod
evident, inspirat din meditaţii[e sa[e, et fiind, probabi[, ceI mai
cunoscut dintre stoici, înzi[e[e noastre. Mul'ţi cititori moderni
îşibazează propria înţelegereaSUpra stoicismutui doar pe
acest text. Ln ciuda popuLarităţii |'or, Meditaţiile n-au constituit
decât un fel de jurnaI privat a[ împăratu[ui, nefiind niciodată
gândite ca o introducere înstoicism.
înrealitate, şcoata stoică originaLă a luiZenon s-a bazat pe
studierea unor argumente detatiate a multora dintre texte[e
fondatoare. Despre vechii stoici s-a spus că au scris peste

15
o mĺe de volume [deşi' probabit, unele dintre acestea erau
doar simpte comeniariiJ. 0ricum, această veche instituţie a
fost distrusă, l'ao[attă cu alte şcoIi filosofice, în8ó d.Hr', puţin
după prădarea Ateneide către dictatoruI roman Su[a' Cu toate
acestea, şcoaŁa stoică a supravieiuit vreme de maĺ multe
secole din perioada ĺmperia[ă romană' deşiîntr-oformă mu[t
mai fragmentară şi mai dispersată.
Cam din Vremea Marcus Aurelius, stoicii se pare că se întâ[-
neau înmici grupuri informate. Aveau acces l.a un număr mic
de texte stoice, cele maĺ multe aparţinând greci[or, deja pier-
dute întretimp. Marcus se pare că se baza doar pe DiscursuriLe
lui Epictet, din care aproximativ jumătate au supravieţuit până
astăzi. Prin contrast, nu face nici o referire [a Seneca, autoruI
stoic de [a care avem astăzi cele mai multe texte rămase. Având
acces greu [a textele-sursă a[e stoicismului, Marcus e compa_
rabil cu un student de azi, excepţie făcând Íaptut că e[ cunoştea
personal anumiţi maeştrĺ şiînvăţătoristoici şi beneficĺa de pe
urma acestor retaţii.
Va trebui să reconstruim imaginea stoĺcismu[ui din Írag-
mentele pe care [e avem [a îndemână, La 2 300 de anĺ după ce a
fost fondată şcoala. Dĺn fericire, spre deosebire de Marcus, noi
avem l.a dispoziţie nenumărate comentariĺ şi analize superbe
[Long,2002; Hadot, 1998) si exemp[e privind fetutîncare sto-
icismuI se ap[ică [a viaţa modernă ĺEvans, 20'l2; lrvĺne, 2009).
lntr-un anumit sens, nU stăm de[oc mai rău decât stăteau cei
din Antichitatea târzĺe care studiau stoicismut şi am putea avea
chiar avantaje care l'or [e [ipseau, ĺncusiv accesul. [a texte pe
care ei n-ar fi avut cum să [e citească.
Unii dintre stoicii antici au fost scrĺitori şi oratori protifici
care şi-au dedicat viaţa educării ce[ortatţi. Stoicii antici' se
spune, considerau că toti oamenii înţetepţisimt nevoia de a
scrie cărţi care să-i ajute pe semeni. Aşadaą poate că dis-
cĺpotii actua[i ai stoĺcismutui, fiind departe de înaLtutideaI aI
înţetepciunii,ar putea scrie cărţi sau bloguri dedicate propriei
ajutorări ţself_helpl, cu scopul de a-i ajuta pe ceitatţi şi de a
schimba idei cu privire [a relevanţa modernă a stoicismu[ui.
Nirneni n-ar trebui să se autoproclame ''înţeLept",deşi oricine aľ
trebui să îndrăznească zilnic să Íie.
 Rolul' pe care îl.are Un scriitor modern care se interesează
de stoicism poate că este ceI mai bine descris prin asemănarea
sa cu Seneca. E[îispuneînvăţăcelu[uistoic că se aflăînpostura
unuiinva[id care, dintr-un pat' discută cu un a[t inva[id, aflat pe
patuI alăturat' Nu s-a păstrat mai mu[t de un procent din litera-
tura stoică timpurie, însă,dacă ar f i să strângem într-osingură
ediţie toate textele care ne-au rămas, aceea ar avea, probabi[,
şapte sau opt volume - deci nu chiar o cantitate nesemnif ica-
tivă. Din nefericire, avem deseori nevoie de academicieni ca să
ne ajute să descifrăm sensuI textelor stoice greceşti timpurii.
Ei ne oferă, totuşi, o resursă importantă pentru a înţelegesis-
temul fi[osofic care stă [a baza gândirii unor stoici mult mai
bine cunoscuţi, precum Seneca sau Marcus Aurelius.
Cu toate acestea' trebuie să fim Íoarte atenţi ca stoicismul
să nu devină un subiect inert sau excesiv de livresc. 0 soluţie
[a această problemă este sugerată de primuI capitol din Medi-
ťaţiileiui Marcus Aurelius, unde filosoÍuI arată că omuI poate
contemp[a virtutea membri[or fami[iei, a colegĺ[or şi poate a
Unora dintre inamicii săi, pentru a se inspira, deşiva fi, proba-
bit, imposibit de găsĺt fie şi un singur exemp[u de persoană pe
deplin bună sau înţeleaptă.
ln această carte, voi face referire [a multe exemple concrete
de oameni' atât antici, cât şi moderni' ale căror vieţi au fost
schimbate de stoicism. lnteresuI meu pentru acest subiect s-a
dec[anşat l.a 17 ani, când un profesor din [iceu mi-a sugerat să
studiez filosofia. Am începutsă-i citesc pe clasici, înspeciaI pe
Platon, şi am absolvit Filosofia [a Universitatea din Aberdeen.
Eram, de asemenea' membru aL socĺetăţii budiste studenţeşti
şi practicam meditaţia înmod regu[at. Mă retrăgeam adeseori
însingurătate, cum fac budiştii, pentru că aveam nevoie de un
mod de viaţă care să însoţeascăstudiuL filosofiei.
După terminarea facultăţii' m-am specializat şi am început
să practic consilierea şi psihoterapia, simţind că asta constłtuia
o vocaţie practică şi_mi dubLa, cUmva, interesuI pentru filosofie.
Ţotuşi, mereu mi-am dorit să aduc împreună aceste treĺ lucrurĺ -
terapia, filosofia şi meditaţia _ şi abia după câ1iva ani am început
să iau aminte cum se cuvine [a exercitii[e din traditia fitosofĺcă

17
antică, datorită scrierilor unuĺ eminent savant Írancez, Pierre
Hadot, printre care se numără şi Filosofia ca mod de viaţă t1995].
Magnifica lucrare a lui Hadot mi-a aprins interesuI pentru
stoicism şi m-a făcut să public şi eu câteva articole despre
acest subiect. Am ajuns chiar să scriu un articol mai substan-
ţiaL ce a apărut înuna dintre cele mai prestigioase reviste de
psihoterapie [2005) şi, încete din urmă, am scris până şi o carte
despre stoicism şi psihoterapie, numită Filosofia terapiei cogni-
tiv-comporamentaLe: filosofia stoică sub forma raţionaLă a psiho-
terapiei cognitiv-compartamentale [2010]. Am încercatsă traduc
stoicismu[ într-opractică psihiatrică precum.şiîncoduI moraI
înbaza căruia îmiduc viaţa de mai bine de zece ani. Am trecut
prin multe alături de cLienţi anxioşi sau depresivi şiînca[itate
de practicant at TCC.
Sunt interesat, aşadaą de stoicism pentru că sunt' de fapt,
de acord cu doctrinele lui de bază şi pentru că, înopinia mea,
exerciţiĺ[epsĺhologice pe care l"e propune acest curent sunt
vatoroase pentru practica terapeutică modernă. înp[us, sunt
de părere că partea cea maĺ mare a literaturii stoice care a
supravieţuit este deopotrivă încântătoare şi profundă, iar un
motiv pentrU care a supravieţuit este frumuseţea l.iterară a
unor scrieri precum scrisorile [ui Seneca sau aforismete lui
Marcus Aure[ius.

De ce 5e cuvine sä ne coneentrăm
pe etica stoică şi pe psihotoľapie?
Această carte nu va da seama' înmod ega[, de toate aspectele
Íilosofiei stoice. După cum vom vedea, stoicii au împărţitîn trei
secţiuni zona [or de interes, numite ,,etica", .,Íizica" si ''[ogica"
[aceste cuvinte nu sunt cete mai bune traduceri, dar sunt cele
folosite de toată [umea]. Ne vom concentra înmod special pe
etica stoică. Există câteva motive pentru asta:
- Ştim cu mu[t mai multe despre etica stoică decât despre logica
sau fizica [oą si asta pentru că lucrările care ne-au rămas de
[a cei trei ',mari stoici" romanĺ - Seneca, Epictet si Marcus

ĺ8
Aurelius - Se preocupă, înprimut rând, de aceste sub|ecte,
care sunt şi teme[e predilecte a[e stoicismu[ui roman târziu.
Pubticul modern pare mult mai interesat de etica stoică, în
primuI rând prin prisma reLaţiei evidente dĺntre aceasta şi
se|f_help, plus terapiile psihologice, precum TCC, pe când
demersuri[e fizicii stoice, cu rădăcini înteoLogie, ar putea
părea mutt mai puţin relevante azi. Logica ar putea fi' l.a
rânduI ei, greu accesibi[ă cititoru[ui obişnuit.
Unii gândĺtori importanţi, deşi din afara curentu[ui princi-
pa[, s-au ocupat exclusiv de etică. De exemplu' ni se SpUne
despre unut dintre discipotii [ui Zenon, Aristo din Chios, că
',a abandonat complet fizica şi logica, spunând că una nu
este înputerea noastră şi că a doua nu are nici o tegătură
cu noi şi că singuruI subiect care ne-ar putea interesa într_o
oarecare măsură este etica".
Stoiciiîirecunosc, îngenera[, pe cinici ca peînaintaşiaitoą
văzând înviaţa so[icitantă şi austeră a acestora o scurtătură
către virtute, deşi evitau mereU discuţiil.e tehnice cu prĺvire
l'a [ogică şi f ĺzică; admiraţia pentru cinici transpare cu pre_
cădere înDiscursurile lui Epictet' singuruI vo[um complet
care ne-a rămas eÍectiv de [a un maestru stoic.
încazu[ încare cunoştinte[e tehnice privind fizica şi togica
stoice ar f i fost absolut esenţiale pentru a ajunge [a atinge-
rea scopu[ui suprem înviaţă, atunci aceştia nu ar fi apreciat
deopotrivă Íiguri istorice şi mĺtoLogice precum Hercu[e,
Socrate sau Diogene Cinicu[. Cu alte cuvinte, oamenii pe
care stoiciiîiconsiderau mode[e mora[e si pe care se stră-
duiau să-i urmeze înviaţa de zi cu zi nu erau, înprincipal,
[ogicieni sau filosoÍi ai naturii, ci, mai degrabă, oameni
virtuoşi şiînţetepţi.
Privind din afară, toţi stoiciĺ par să se fi pus de acord că
aspectul cet mai important a[ fitosofiei tor era etica; de
exemplu, Chrysipp, cel de-aI treitea conducător al' şco[ii
stoice, a spus că singuruI motiv pentru studiuI fizicii era
înţe[egereaeticii.
 Cicero, unut dintre cei mai importanţi comentatori antici ai
stoicismului, a indicat doctrina despre supremuI bine ca fiind
subiectuI centraI aI stoicismu[ui' f undamentu[ întregii[or f i[o-
sofii. Et a susţinut că principa[a doctrină stoică era aceea că
',singuruI bĺne este virtutea" şi numeşte această teorie verita-
bi[uI acoperiş aI căminu[ui stoic. Epictet şi-a avertizat elevĺi că
preocUparea excesivă pentru fizică risca să devină o diversiune
care să [e ia minţĺl'ede [a adevăratuI scop aI strădaniei stoice.
Vom vedea, totuşi, că există o SUprapUnere parţia[ă între
ce[e trei domenii, aşa că, uneori, îndiscuţii, vom folosi e[emente
care aparţin ce[orlalte domenii, aco[o unde ni se va părea util.'
ln partĺcul.aĘ Vom privi uti[izarea vie a stoicismu[uiîntermenĺi
a ,'trei discip[ine practice", pe care învăţaţiite-au core[at cu trei
subiecte a[e currĺculei teoretice.
Unii oameni simt că stoicismuI modern nu este pe depl'in
fideL traditiei antice, dar putem Spera Ca aceste remarci să ne
ajute să întelegem mai bine diferenţele. Pe de a[tă parte' a[ţi
oameni simt că se pune prea mare accent pe ceea Ce au spuS
anticii. Cu toate acestea, stoicismu[ ĺîncalĺtate de curent} este
o filosofie antĺcă. Chiar şi aceia care încearcă să o adapteze [a
ce se întâmplă înepoca modernă consideră, îngenera[, că au
un interes comun cu vechi[e tradiţii greceşti şi romane' încare
îşicaută inspiratia. Aceste texte sunt, încă'inf init de va[oroase
şi cotate extrem de bine. înanumite cazuri, sunt extraordinar
de frumoasel De fapt, Seneca [un stoic] şi Cicero [care nu e
stoic, dar e considerat o sursă importantă} sunt printre ceĺ mai
raf inaţi scriitori ai Antichităţii.
Prin urmare, am citat frecvent din vechĺĺstoici, înprimuI
rând, pentru a aduce dovezi legate de câte ceva discutabit, dar,
ca să fiu cinstit, pentru că ei sunt scriitori mu[t mai buni decât
aş putea Spera eu vreodată să fiu şi pentru că merită să fie
citiţi de cât mai mu[ţi oameni. într-adevăr,avem aicĺ de-a face
cu unele dintre cele mai profunde minţi filosoÍice şi cu uniĺ
dintre cei mai fini scriitori dĺn câţĺ au existat vreodată. Cu toate
acestea, chiar şi stoicii au dezbătut cu privire [a cât de mult sau
de puţin ar trebui să se bazeze discuţiil'e din cadrul şcotii pe
textel'e origina[e ate sectei. Scriind ta trei seco[e după ce a fost
fondată şcoal.a stoică, Seneca spUnea:

20
 Nu merg, aşadar, pe urmele ce[or de dinaintea mea?
Ba da, numai că îmiîngăduisă caut, să schimb, să las
deoparte ceva;împărtăşescĺdeite [oą dar nu [e sunt sclav.
ĺSeneca, Epistole către Lucilius, l_ll, Pol'irom, lasi, 2007,
trad. loana Costa)

Pentru a parafraza un vechi proverb latin, vom spune că

,,Zenon ne e prieten, dar adevăruI ne este încăşi maĺ prieten".
Avem astăzi acces [a un Volum impresĺonant de cercetări psiho_
logice care ne SpUn multe despre natura umană, lucruri pe care
stoicii nu l.e-arfi putut afla cu usurintă. Există o vastă [iteratură
psihotogică privind TCC care ne spune foarte multe cu privire [a
căile sănătoase şi nesănătoase de a reacţiona [a stresuI psihic.
Aceasta a fost o preocUpare constantă a stoici[or' iar ei au fost,
înmod traditiona[, percepuţi ca f iind şcoa[a fitosof ică ce S-a con-
centrat ceI mai mu[t pe ,'terapie". Cititorii de azi sunt preocupaţi
de ceea ce au avut stoicii de spus despre terapie si de cum se
leagă aceasta de ceea ce aU spus modernii despre acest subiect.
Stoicismul a avut mereu o miză terapeutică' a fost gândit ca
un leac la situaţiiLe de stres puternic, aŞacum se vede din multele
exemple de scrisori de consolare, elaborate pentru a l.e acorda
ajutor oamenilor după tot feluI necazuri şi de ghinioane înviată. în
orice caz, cum am spus şi mai sus, este mai bine să previi, decât
să tratezi, şi multe exérciţiipsihotogice sunt ceea ce am numi,
astăzi, exerciţĺide ,,consol'idare a rezi[ienţei emotionate". Aşadaą
se povesteşte despre Musonius Rufus, unuI dintre învăţătorii
stoici proeminenţi aĺ perioadei imperia[e romane, că ar fi spus
că, ',pentru a ne vindeca, trebuie să trăim mereu ca nişte doctori
şi să ne tratăm mereu prin vocea raţiunii". Se spune că îşisfătuia
studenţiĺ,printre ei fĺind şi Epictet, să nu folosească filosofia ca
pe o iarbă de leac, care este aruncată după ce a fost folosită. Mai
degrabă, să-i permĺtem fiLosoÍiei să rămână mereu cu noi pe tot
parcursul vieţii, păzindu-ne judecăţi[e, alcătuind hrana noastră
ziInică, [a feI ca a[imentaţia saU ca exerciţii[e înviorătoare.
ldeea unei fiiosofii practice care să constituie baza echiti-
bru[uĺ emotionaIsună bine pentru multi oameni modernĺ şi de
aici şi interesul general pentru acest subiect. La fet ca pe Vre-
murĺ, oamenii care nu sunt mu[tumiti de viaţa l.or şi au nevoie

21
de vindecare spirituată sunt atraşicătre stoicism, căutând deo-
potrivă pacea şi un sens înviaţă. După cum vom vedea' terapia
stoică a pasiuni[or era parte central'ă a doctrinei prin care nu
se urmărea nimic altceva decât transformarea caracterului şi
prosperitatea noastră, aşa cUm a intenţionat Natura, încon_
cordanţă cu virtutea şi cu înţeLepciunea.
Pe de aLtă parte, există şi aspecte ale stoicismului care sunt
extrem de provocatoare. Unele sunt legate de atitudinea stoi-
cilor de a nu face nicĺ un compromis legat de etică. Uniivor găsi
asta reconfortant şi provocatoĘ poate chiar radica[ şi entu-
ziasmant' Cu siguranţă, stoicii erau priviţi ca o forţă mora[ă
irnportantă înAntichitate. Chiar şi cei care nu au Íost de acord
cu ei au fost impresionaţi de forţa şi de coerenţa sistemului lor
f ilosoÍic' deşi stoicii au fost uneori criticaţi pentru obscuritatea

anumitor pasaje. C|cero s-a luptat cu stoicismuL şi s_a p[âns:

De aceea, voi renunţa [a orice replĺcă, fieîmĺvoi lua un
răgaz de gândire. Căci nu este uşor să pătrunzi o doctrină,
chiar dacă este atât de bine argumentată, deşi nu cores_
punde întrutotuI adevăru[ui _ încănu îndrăznesc s-o afirm
cu tărie - expusă cu atâia grijă şi totodată atât de solid
construită' ÍDespre supremul bine şi supremul rău, Editura
Ştiinţificăşi Encicl'opedică, Bucureşti' 1983, lV.1}
Această carte îşipropune să fie o introducere practică în
stoicism şi' de aceea, nu va urmăriînmod speciaI critici[e aduse
doctrinei. Cu toate acestea, Despre supremul bine şi supremul
räu, a lui Cicero, constituie o dare de seamă echi[ibrată aSUpra
principaLe[or puncte tari şi puncte slabe a[e stoicismu[ui. EseuI
l'ui Piutarh, ,,Despre contradicţii[e stoicĺtor"' este o a[tă sursă
cLasică de critică. 0 abordare critică modernă care încearcă
o apărare mai tehnică a doctrinei, înraport cu filosofia etică,
poate fi găsită încartea Lui Becket A New Stoicism ĺ199B}"
Deşi critica detaLiată asupra stoicismu[ui este dincolo de sco-
pul acestei cărţi, nu este intenţia mea să zugrăvesc stoicismul ca
pe o doctrină aflată dincol'o de critica filosofică sau ştiinţifică. Dim-
potrivă' îisÍătuiesc pe cititori să se apropie cu atenţie de aceste
idei şi să [e cântărească îndetung.Desigur, întâivor trebui să ştie
care au fost doctrinele susţinute de stoici. Aşa că.'. să începem!

?2
Gustul pa radoxurilor stoice
Deşi stoicismuI a fost un sistem fitosofic care se baza pe înţete-
gerea raţională, argumenteLe iniţial'e ale luiZenon erau extrem
de subţiri şi au rămas neconvingătoare pentru majoritatea
criticilor l.uĺ. Zenon a produs nenumărate paradoxuri, cuvânt
ce înseamnăliteralmente ''idei Care merg împotrivaa ceea Ce
cred cei mai mu[ţi", care Se opUneaU opiniei popu[are. Astfet,
a creat o imagine despre lume ĺmpresionantă şi coerentă care
i-a atras pe mutţi dintre cei care voiau să vadă dacă puteau să-i
apere opinii[e cu maĺ mu[tă vigoare.
Cel de-aI treilea şef a[ şcolii stoice, Chrysipp, unuI dintre cei
mai importanţi intelectua[i ai tumii antice, a încercatsă facă
întocmaisi a conceput sute de volume încare desfăşura argu_
mentej togice detaliate prin care apăra doctrina stoică, înspe-
ciaI pentru a răspunde critici[or sceptici[oą care reprezentau o
şcoa[ă rival"ă, Academia [ui PLaton. E[ este, practic, cet care a
transformat micuţa mişcare fi[osofică a lui Zenon înuna dintre
ce[e mai mari şĺmai respectate şco[i filosofice ate Antichităţii.

Singur doar e[înţetepte;înjuru_ĺ se învârtca fantome.

N-ar f ĺ nici PortĺcuI măret fără Chrysippos. Í'Despre vie-
|ile'.., Vlĺ' 1B3l

Este cunoscut pentru răspunsul pe care L-a dat maestrului

său, C[eanthes, că vrea să fie instruit numaĺîndoctrine[e de
bazá Ídogmaŕal ate stoicismului şi că va descoperi singur argu-
mentele pro şi contra. Mutţi cĺtitori modernivorfi, de asemenea'
atraşi de promisiuni[e ispititoare a[e stoici[oĘ care promit să [e
schimbe [a o sută optzeci de grade filosofia moral.ă' pentru a
o evalua, după aceea, înpropriĺi termeni raţionaLi. Unii stoicĺ
chiar s-au referĺt [a această schimbare a viziunii despre tume şi
a sistemului de valori ca [a o conversie fitosof ică, epistrophé, ca
[a o ',întoarcere" efectivă' ca [a o,,sucire". Înaceastă privinţă,
stoiciĺau fost infl'uenţaţide către cinĺci, despre care s-a spus că
mergeau invers faţă de mutţimea care ieşea de [a teatru sau că
se deplasau cu spatele' pentru a ĺlustra, paradoxal, dorinţa l.or
de a nu urma înviată căile cunoscute.

23
 Astfet, stoĺcii susţineau lucruri despre care erau conştienţi
că nu aveau să fie acceptate fără reţineri de ceil'alţi oameni, deşi
susţineau că, înmod fundamental, fiLosofia lor se baza pe raţi-
une şi pe postulate de bun-simţ, care erau accesibile oricui prin
reftecţie. De exemp[u, Cicero apără şase paradoxuri stoice noto-
rii, într-ocărticică intitulată chiar aşa, Şaseparadoxuil stoice:
1. Virtutea sau exce[enţa mora[ă constituie singuruI bine
ĺ''bunuril.e" convenţionąl.e, precum bogăţia, sănătatea sau
reputaţia, nu înseamnă titera[mente nimic' înraport CU sco-
puI unei vieţi bune).
2. Virtutea este pe depLin suficientă, pentru a fĺ fericit şi împl'init;
unui om virtuos nu-i tipseşte nimic pentru a duce o ''viaţă bună".
3. Toate formele de virtute sunt, de asemenea, forme de viciu
[întermenide beneficiisau de neajunsuri pe care [e pricinu-
iesc oameni[or).
4. Toţi cei cărora Le tipseşte înţetepciuneadeplină sunt nebuni
[ceea ce se referă, de fapt, [a toată [umea care esteînviaţă;
suntem cu toţii nebuni).
5. Numai cel' înţe[epteste cu adevărat Liber, toţi ceil'al'ţi sunt,
de fapt, robi [chiar şi atunci când înţeteptuleste închissau
condamnat [a moarte, precum Socrate, eI este virtuatmente
mai l"iber decât ceiLaLţi oameni, inclusiv decât opresorii l'ui}'
6. Numai ceLînţeLepteste cu adevărat bogat' chiar dacă, precum
Diogene, nU are nimic ce nu poate fi dus cu sineîntr-o boccea.

Aceste aforisme au nevoie de oareşice expLicaţii' după cum

vom vedea imediat. Mufonĺus Rufus [e cerea elevilor săi să
rămână înLinişte, după preLegerile [ui, înloc să-[ aplaude.
Aceştia percepeau mesajuI transmis de e[ ca difuz, dar puter-
nic, şi adesea nu ştiau, [a început,ce era de făcut cu învăţăturile
primite' Aş spune că acelaşi tucru este va[abi[ şi pentru cititorii
rnoderni. Dacă nu vă simţiţi măcar puţin tulburaţi de ceea ce
au de spus stoicii, atunci probabit că vă scapă ceva important
[egat de filosofia [or.
Şi'cu toate acestea, înpofida paradoxurilor, stoicismul a
fost, probabi[, cea mai reaListă dintre şco[i[e filosofice ateniene,

2t+
întemeindu-sepe experienţa de zi cu zi a oamenilor. Ştimcă fito_
sofuI Cteanthes, ce de-aI doilea şef at şcolĺi, obisnuia să spună:

Poate că fitosofii susţĺn ceva ce merge împotrĺvaopinĺei

[şi este paradoxaU, daĘ cu siguranţă, nu ceva ce este con-
trar raţiuniĺ' ĺEpictet' Discursuri|

EI sTupĺu ĐE c,Ąz
Proiectul Universităţii din Exeter privind stoicisrnul
Stoicismul a fost descris ca principala sursă de inspi-
raţie pentru terapia cognitiv-comportamenta[ă tTcC],
întrucât ambe[e interpretează emoţiil'e ca fiind cauzate
de convinger_i şi de tipare de gândire. De asemenea,
ambe[e împărtăşesccredinţa că, prin modificarea
convingerilor relevante, putem depăşi stresuI emo_
ţional'. 0 cantitate impresionantă de dovezi ştiinţifice,
de [a teste c[inice [a cu totuI a[tfe[ de dovezi, susţin
eficacitatea TCC, înspecia[înceea ce priveşte trata-
rea anxietăţii şi a formelor de depresie.
ln particu[aç putem spune că aceasta livrează dovezĺ
indirecte pentru ,,terapia stoică"' Până de curând, însă'
nu au existat încercăride a furniza dovezi ďirecŕe pen-
tru terapia stoică'
ln noiembrie 2012,Patrick UssheĘ un doctorand care
studia stoicismut [a Universitatea dĺn Exeter [Ussher,
2012l, a organizat un studiu-pilot numĺt ''Săptămâna
stoică'', sub supravegherea profesorul'ui Cristopher GiLL'
un c[asicist, care a scris şi a contribuit [a redactarea
câtorva cărţi despre stoicism [Gil't, 200ó; 2010;2011J.
0 echipă academică multidisciplinară de filosofi,
clasicişti, fil'ol'ogĺ şi psihoterapeuţi a fost impLicată
înproiect [inclusiv eu). A fost scris un manuat care
exp[ica conceptele stoice de bază pe care participan-
ţii să Le folosească Vreme de o săptămână învieţĺte
[oą pe post de test de fezabilitate. [Am scris o parte
din acest manual, iar cartea pe care o aveti înfaţă
este inspirată de unele dintre descoperirile făcute în

25
cadruI acestui proiect.] A generat foarte mutt interes
şi au apărut câteva artico[e pe această temă înlhe
lndependent şiînlhe Guardian. Site-uI afiLiat proiec-
tului, numit Stoicism Ţoday, a avut peste 14 000 de
accesări îndecurs de o săptămână.
Peste B0 de oameni au participat fa proiect ontine
şi au fost culese date de La 42 de participanţĺ. Psi-
hol'oguL şi fiLosofut Tim LeBon, autoruI cărţii Terapia
înţelepciunii{Wise Therapy, LeBon, 2011}' a scrĺs un
raport care este încădisponibiI pe website'
Aşadaą ce am descoperit? Trebuie precizat de [a
bun început că acesta a fost doar un studiu-piLot şi că
sunt necesare multe alte cercetări forma[e. înraport
stă scris: ,,Rezultate[e provocatoare, extrem de intere-
sante, ar putea sta [a baza unor cercetărĺ viitoare, mai
bine focalizate". Datele au arătat o creştere medie de
Zece procente încazuI a trei măsurători diferite privind
starea de bine raportată de participanţii ta studiu, după
numai o săptămână de urmat sfaturile din manual,
ceea ce reprezintă, desiguç o perioadă foarte mică
pentru a aştepta, înmod normal, o creştere vizibită în
parametri. S-a constatat, de asemenea, o scădere cu
Zece procente a emoţiilor negative, deşi emoţiite pozi-
tive au crescut cu numaĺ cinci procente' Participanţii au
fost rugaţi să aleagă dintre mai multe strategii stoice şi
[e-au raportat pe următoarele ca fiind cele mai utite:
. mindfu[nessuI stoic Íprosoche|;
o meditaţia retrospectivă de seară;
r perspectiva obiectĺvă, din afară.
Aşadar, vom exp[ora aceste trei strategii stoice
clasice îndeta[iu, încapito[e[e următoare. Ce[ mai
important rezultat at studiu[ui se referă [a faptuI că
pare utiI să fie produs ş| editat un manuaI stoic sim-
plu, pentru uzuI oamenilor moderni" Participanţii au
părut fericiţi să facă exerciţii[e pe Care [e considerau
folositoare şi au cerut să [ucreze înplus. Studiut nu
a Íost controlat foarte riguros din punct de vedere

2ó
 ştiĺnţific,însărezultate[e au arătat că până şi o sin-
gură săptămână de ap[icat tehnici[e stoice poate
produce rezultate cuantificabi[e, măsurabil.e cu sca[e
va[idate ştiinţific. Pentru mai multe informaţii, acce-
saţĺ:hhtp://blogs.exeter.ac.uk/stoicsmtoday. Puteţi,
de asemenea, să urmăriţi ßstoicweek, pe Twitter,
pentru a aÍla informaţii despre v|itoare[e proiecte.

5ţoicismu1 astäzi, în[umea modernä

Ce putem spune despre stoicism, azi? Putem SpUne că există o
comunitate tot mai mare de oameni care-l studiază, pe întri:gut
g[ob, oameni uniţi prin intermediuI internetu[ui. Dacă veţi scrie
cuvântu[ ,'stoicism" înmotoruI de căutare GoogLe, probabit că
nu va dura mutt până să descoperitistoicipracticanţi, pentru că
sunt, îngenera[, activi pe forumuri, îndiscuţii on[ine ş.a.m.d. De
exemplu, grupul lnternational Stoĺc Forum este activ onlĺne, a
fost fondatîn199B şiare, actualmente, aproape o mie de membri.

The lnternationaI Stoic Forum

http://g ro u ps.ya h oo.co m/g rou p/stoics

Bloggerul şi filosoful" Jules Evans a publicat, de asemenea,

o carte, numită Filosofie pentru viaţă (Philosophy for Ĺŕe], care dă
multe exemp[e concrete despre cum putem apl.ica fitosofia stoică
înviaţă, dar şi fitosofia diverse[or şco[i socratice IEvans, 2012).
Stoicismul a Íost, îngenera[, popu[ar printre militari. De exempl.u,
maiorul Thomas Jarrett, fostă beretă verde, a predat un curs de
rezi[ienţă psiho[ogică pentru mĺi de cadre a[e armateiamericane'
folosindu-se, înspecia[, de elemente de filosofie stoĺcă şi de TCC.
Datete adunate din chestionare completate de 900 de participanţi
Care au luat parte [a programuL stoic ''Reziiienţă pentru război-
nici", a[ [ui Jarrett, au prezentat rezultate pozitive. De exemptu,
statistici[e au arătat că particĺpanţii au simţit că programut chiar
i-a ajutat să devină mai hotărâţi, atât întimpul' misiuniLor, cât
şi [a întoarcereaacasă Uarrett, 2008]. 0 carte recentă, numită
Războinicii stoicĺ: filosofia antică de Ia baza gândirii mititare ÍStoic
Warriors: The Ancient Philosophy behind the Military Mindl şi scrisă
de prof. Nancy Sherman, fost şef aI Catedrei de etică din cadruI
Academiei Navale, a relevat, iarăşi, afinităţiîntreÍilosofia stoică
si va[ori[e miLitare contemporane ĺSherman, 2005].
Mul.ţi oameni, pe de aită parte, vor fi învăţatprincipiile
stoĺcismu[ui din romanuI celebru a[ lui Tom Wolfe, A Man in
FuLI Í1998j. Două dintre personajele principa[e se convertesc
ta stoicĺsm îndouă momente cruciale, iar această convertire
devine esenţia[ă pentru intriga poveştii. Cea de-a doua parte a
Ćărţiie pl'ină de zĺceri[e [ui Epictet. Un personaj, Conrad, dă din
întâmp[are peste scrierile stoici[or, pe când era închis.lntrebat
dacă se consideră un stoic' acesta spune:
Nu fac decât să citesc despre asta, a spus' însămi-aş dori
să existe cineva azi, cineva [a care oamenii să poată merge,
precum Epictet. Lumea se gândeşte azi [a stoici ca [a nişte
oameni cu caracteĘ care tolerau durerea şi suferinţa. Dar
asta nU e totul' E vorba despre faptut Ť ei pot rămâne senini
şi încrezători,orice te_ar aduce viaţa. ln situaţia încare îivei
spune unuia dintre ei ''dacă nu faci ceea ce îţispun, te voi
ucide", te va privi cu calm şi va spune, ''fă ce ai de făcut şi
voi face şi eu ce am de făcut... şi' apropo, când am spus eu,
vreodată, că aş fi nemuritor?" [Wotfe, 1998, p. óó5}

Un bun ghid pentru aplicarea principiitor stoice în[umea

rnodernă este cartea Lui Keith Seddon, Seninătatea stoică ÍStoic
Serenity|, care se bazeazá pe un curs [a domicil.iu privind arta
stoică de a-ţi trăi viaţa [Seddon' 200ó)' Descrierea simplă pe
care o face stoicismu[ui sună înfelut următor: ,,Un stoic poate fi
privit ca Un om careîşiSpUneînfiecare cLipă că situaţia [ui nu
este atât de rea precUm pare şi că abiLĺtăţite noastre de a face
faţă neajunsuri[or şi necazuri[or vieţii sunt [cu ajutoruI f iloso-
fiei) mai importante decât ne imaginăm". [Seddon, 200ó, p. 78)
Cu toate acestea, introducerea ceI mai bine vândută este'
probabit' cartea Lui Wittiam lrvine, Un ghid pentru o viaţă bună
ÍA Guide to a Good Ĺiŕe, lrvine, 2009J. Cu toate acestea, există
rnai multe puncte sub care fe[u[ încare Vede lrvine lucruri[e
se îndepărteazăde moduI tradiţiona[. EI sugerează că ţetut
principal at cărţii sal'e este obţinerea păcii, mai degrabă decât
a virtuţii Ilrvine' 2009).

28
 Versiunea de stoicism pe care o susţin, deşi derivă din
viziunea vechi[or stoici' nu poate fi asimilată nici uneia din_
tre viziuni[e stoice particu[are. De aSemenea, pot spune că
forma de stoicism pe care o susţin diferă de ceea ce ar fi
studiat cineva înşcoa[a antică sub acest nume. [lrvine, 2009]

Stoicii mai conservatorĺ ar fi rep[icat că pacea, sal atara-

xia, este, mai degrabă, un efect secundar aI dobândirii virtuţii,
decât un scop însine a[ vieţii. Cu alte cuviinte, dacă Liniştea
este adevăratul tău scop învĺaţă'atunci ar trebuĺ să iei, pur
şi simpl"u, tranchilizante. Stoĺcii argumentau că adevăratuI
bine trebuie să fie ceva care este bun însine, dar este bun şi în
sens ''instrumenta[''' adĺcă are consecĺnţe bune. Liniştea este
văzută,în genera[, ca un lucru bun, dar nu duce nicăieri' nu are
consecinţe bune - poate fĺ folosită gresit sau se poate abuza
de ea. Un psihopat poate să se simtă tinistit atunci când cĺo_
pârţeşte trupu[ victimei sa[e. Căutarea virtuţii şĺa înţeiepciunii
este, însă,acel tip de bĺne care Se susţine pe sine şi care aduce
cu sine si alte l.ucruri benef ĺce, inc[usiv l"inişte.
De aceea, înaceastă carte' vom fol'osi şi ne Vom referi [a
o viziune modernă asUpra stoicĺsmul'ui care se bazează pe
concepţiile vechilor stoici. Vom plasa stoicismu[ încontextul
istoric care îiaparţine si îivom examina fundamentele fĺl"oso-
fice' înspeciaI doctrine[e etĺce de bază, ce[e care eraU privite,
învechime, ca reprezentând miezuIdoctrinei. Aşadaą concen-
trându-ne înspecial asupra tradĺţiiloristorice, vom încercasă
răspundem [a întrebarea:ce face ca Un om să f ie numit stoic?

lmnul stoic către Zeus:

Condu-mă, Zeus, condu-mă, soartă'
pe calea pe care mi-ai hărăzit-o
sunt gata s-o urmez! Chiar de n-aş Vrea
şi mult de-aş suferi, tot va trebui s-o Urmez
Vrerile sunt făcute de soartă' iar cei ce ezită sunt târâţi de ea.
Fragment dintr-un imn către Zeus.
Cleanthes' conducător secund a[ şcolii stoice

Dona[d Robertson
î.CALEA sTolCĂ: ,,A TRĂl
înĺnMoNIE cU NATURA'

Din acest capito[, veţiînvăţa:

" cine erau stoicii şi care era esenţa filosoÍiei
[or: anume că scopuI vieţii noastre era acela
de a trăiînarmonie cu natura;
. despre structura genera[ă a stoicismu[ui
şi despre celelalte ,'materii" a[e curricu]ei
filosofice: fĺzica' etica şi logica;
c cum reuşesc acestea să informeze cele trei dimensiunj
a[e practicării stoicismu[ui: aşa-zisele disciptine ate
',dorinţei",,'actiunii" şi,,judecăţii";
. cum să contemplăm natura Binetuişicum să creştem
controlul înviaţă.
Durata vieţii omeneşti e un punct' substanţa sa - un
punct, senzaţia_obscură; întreagaatcătuire a trupu[ui -
sortĺtă unei rapide putrefacţii; suÍletu[ - un vârtej; soarta -
greu de ghicit; faima - nesigură; pe scurt' tot ce ţine de trup
e un f [uviu' iar tot ce ţine de suf let - un vis şi o vanitate, viaţa
este un războĺ si un popas Íăcut de un străin, iar renumele,
peste ani - uitare.
Cine poate, aşadaą să ne însoţeascăînviaţă? Un sĺngur
şi unic[ucru: filosofia. Dar aceasta preSupUne păstrarea
daimonu[ui interior [a adăpost de orice dezordine şi nea-
juns, mai puternic decât p[ăceri[e şi suÍerinţeie, nefăcând
nimic [a întâmptare, înmod fats şi ipocrit, fără să aibă
nevoie ca attul să facă sau nU ceva; Şichiar capabit să
primească tot ce se întâmpLă şi tot ce e sortit ca venit din
aceLaşi loc din care şi e[ a venit; şi, mai ates, capabil să
astepte moartea cu suf|etu[împăcat, considerând_o nimic
altceva decât o descompunere a elementelor din care este
aLcătuită f iecare vieţuitoare.
Şidacă pentru aceste elemente nu este nimic înspăi-
mântător, iar faptuI că fiecare se transformă' fără întreru-
pere, unulîna[tu[, din ce cauză ar trebui cineva să se teamă
de transformăriLe şi de descompunerĺ[e tuturor [ucruri[or?
Căci este un lucru potrivit naturii şi nimic din ceea ce se
întâmptă potrivit naturii nu este un rău. IMarcus Aure[ius,
Gânduri către sine însusi,2.17, Humanitas, Bucureşti' 2013,
trad. Cristian Bejan)

B AUTaţVALUARř ".
Atitudini stoice şi doctrine de bază
Înaintesă citiţi acest capito[, acordaţĺ un punctaj pen-
tru cât sunteţi saU nU de acord cu următoarele enun-
ţuri, fotosind o scară de [a 1 ta 5' apoi reevaluaţi-vă
atitudinil'e, odată ce aţi citit şi aţi asimiiat conţinutu[.
1 - puternic dezacord;2 -îndezacord;3 - nu sunt
nici de acord, nici îndezacord; 4 - sunt de acord;
5 - acord puternic.
1. ScopuI vieţii este să trăim înarmonie cu natura,
acceptând de bună voie lucrurile care nu sunt în
puterea noastră.
2. Trebuie, de asemenea, să trăim înarmonie cu
natura noastră umană, încercând să cultivăm
raţiunea şi să progresăm către înţeLepciuneşi
virtute.
3. Trebuie să trăim înarmonie cu restul omenirii,
văzându-ne asemănătoriîn mod f undamentaI cu
ceil'al'ţi, din moment ce posedăm raţiune.
lntroduceľBl CB este stoieismu1?
Ce este stoicismu[? Să recapitutăm: este o importantă şcoa[ă
de filosofie a Antichităţii, fondată [a Atena înanu[ 301 î.Hr.,de
un comerciant fenician pe nume Zenon, care a venit aici din
cetatea Citium, din Cipru. Daą după cum Vom vedea, stoicismul
a fost privit drept una dintre cele câteva şco[i af late încompe-
tĺţiecare s-au inspirat din existenţa [uĺ Socrate, proeminentut
filosoÍ atenian care fusese executat cu un secol înainte.
lniţial', filosofĺa a fost cunoscută sub nume[e de zenonism,
dar a ajuns să fĺe numită stoicism pentru că Zenon şi discipotii
săi se întâ[neau înStoa Pokitô' sau Porticul Pictat, o colonadă
faimoasă decorată cu un amestec de scene mitice şĺĺstorice,
situată [a nord de Agora, piaţa centra[ă a Atenei. Uneori stoi-
cĺsmul' sau şcoala stoică de filosofie, mai este numĺtă, simplu,
şcoa[a Stoa sau chiar ''fi[osofia Porticu[ui". La feL ca erouI tor,
Socrate, dar spre deosebire de alte şcol.i de filosofie mai for-
mate, stoicii se întâ[neau într-un[oc pub[ic, [a [umina zi[ei, sub
portic, unde putea veni oricine şi asista [a dezbateri. întimp
ce îşiţinea discursurile, Zenon se plimba încoLoşi încoace,
ceea ce îiîmpiedicape oameni să se aşeze îndiferite [ocuri.
Expresia ''filosofie stoică" ajunsese' aşadar, să desemneze un
feI de ''filosofie a străzi[or", o filosofie pentru oamenii obisnuiţi,
departe de tradiţiona[uI turn de fil'deş. Într-adevăr,până de
curând, stoicii au fost, mai degrabă, negLijati de departamen-
tele moderne de filosofie. Wi[ĺ.ĺamlrvine, profesor de f ĺlosofie şi
autor aI unui bestseller recent privind stoicismu[, spune:

înaintede secoluI XX' să Íii educat într-atefilosofiei

însemna să-ifi citit pe stoicĺ. înseco[uI XX, însă,filosofii si-au
pierdut interesuI nu doar fată de stoicism, ci şi faţă de fito-
sofiil'e vieţii, îngenera[. Era posĺbiL' după cum demonstrează
chiar experienţa mea, să predaif ilosof ie vreme de un deceniu
fară să-i fi citit pe stoicĺ şi fără a lua înconsiderare filosofiite
vieţiĺ,cu atât mai putin să adopţĺ una. Ilrvine, 2009, p.222)

De fapt, stoicismuI a începutsă crească înpopu[aritate

începând cu anii 1970, parţiat graţie succesului avut de TCC'

JJ
 Cu toate acestea, înlumea antică, după cum am văzut, a
fost de [a bun începutşi apoi fără întrerupere, Vreme de cinci
secole, una dintre cele mai importante şi mai bĺne privite scoli
de filosofie' Ni s-a spus că atenienii î[admirau foarte mu[t pe
Zenon' dându-i chei[e oraşului şi turnându-i o statuie de bronz,
încontrast puternĺc cU ceea ce se întâmplase cu predecesoruI
[ui, Socrate. Se ştie că au votat înfavoarea acordării unui dis-
tincţii pubtice pentru ,'vĺrtutea şi autodiscip[ina" exemplare a[e
acestuia, o coroană de aur şĺun mormâni pe cheltuiată pubLică.
Toate acestea încercausă răsplătească număruI mare de ani
pe care i-a devotat f ilosof iei [a Atena. A fost descris ca .,un om
vrednic întoate privinţe[e' îndemnând [a virtute si cumpătare
pe tĺnerii Care Veneau [a el' ca să-i înveţe,îndreptându-i spre ce
era mai bine şi dând tuturoĘ prin propria [ui purtare, un model
de urmat, îndepl'ină armonie cu învăţăturape care o propăvă-
duia" IDespre vieţiIe si doctrinele fiIosofilor,Vll.10J.
ExempluI pe care L-a stabilĺt Zenon a fost important pentru
că discipoLiĺ au considerat că urmarea înţeLepţil'orşi a celor bunĺ
era ca[ea adevărată înfilosofie. lniţial'' a adoptat ca[ea simp[ă
şi austeră a f ĺlosofi[or cinici, care a exercĺtat, astfe[, o influenţă
serioasă asupra filosofiei stoice. Deci, reputaţia tui de a se
autostăpâni Íenkrateial a devenit aproape legendară. Oamenii
se [ăudau atunci când autostăpânirea lor era comparabilă cu
aceea a lui Zenon. Cinicĺĺerau recunoscuţi pentru felu[ încare
înduraugreutăţĺle politice, iar Zenon însuşis-a descris drept
un filosof întăritde toate acestea. De exemp[u, un poet antic
rămas anonim scria despre e[:
Aprig, nici geruI iernatic, nici ploaia nemaistăvilită
însăşidogoarea so[ară nu-i frâng, cum nici boLiştea cruntă
VeseluI praznĺc aI străzii nu-[ clatin; veghind zi şi noapte,
Pagină nouă-i destină ceaslovu[ înţe[epciunii'ÍDespre
vieţile..., vll.27)
Punctu[ încare Zenon se îndepărta de atianţa sa iniţiată cu
cinĺsmuIa fost faptul că insista ca, pe lângă studĺerea modutui
încare am putea trăi, sau aI etĺcii' să f ie rea[izat şi studiut f izicii
şi al' Logiciĺ. După cum vom vedea, cinicii vedeau, şi ei, natura

34
uLtimă a [ucruri[or ca fiind, înceI maĺ mare grad, indiferentă,
întimp ce stoiciĺ adoptau o poziţie mai subtilă' permiţându-şi
să apĺ:ecieze anumite [ucruri convenţionaLe, fiind, înacel.aşi
tĺmp, oarecum detaşaţi înraport cu e[e. Stoicii erau, oricum,
preocupaţi să-şi apl'ice filosofia [a provocărite zil.nice, punând
înspeciaL întrebarea socratică: Cum să duci o viaţă bună? Se
vedeau pe ei înşisica pe nişte veritabili războinici aĺ minţĺişi
probabĺ[ că ar fĺ desconsiderat filosofia modernă academică, în
care n-ar fi văzui mai mult decât sofistică.

$ DE ŢţNUT MĺNTE .
Fitosofia ca mod de viaţă
S-ar putea să vă suprindă să constataţi că filosofia
antică era o chestiune destuI de practică. Ea subti-
nia, adesea, necesitatea Unor exerciţii psiho[ogice
sau a adoptării unui stiL de viaţă so[icitant, practică
ce anticipează, pe undeva, monahismu[ creştĺn. Unii
filosofi, înspeciat cinicii, chiar au întorscu totuI spa-
tel.e dezbateri[or teoretice şi specu[aţiei abstracte, în
care nU vedeau nimic altceva decât distrageri de [a
adevă rate[e sarcin i a[e cu[tivări i înţe[epciunii practice
sau a autostăpânirii.
Prin urmare, cinicii i-au ridicu[izat pe Ptaton şi pe
discipotii [ui pentru sti[u[ ,.academic" de fi[osofare. Ei
credeau că sărăcia vo[untară şi îndurarea greutăţilor
erau profesori mai buni într-alefiLosofiei decât căr-
ţite şi preLegeri[e. Zenon a fost, iniţial', un cinic, deşi
siudia' de asemenea, [ogica şi Íizica, iar stoicismuI a
crescut din această tradiţie. ErouI stoiciloĘ Socrate,
nu a scris, nici el., nimic si se [ansa îndezbateri doar
pentru a adresa interlocutori[orîntrebări prin care te
chestiona convingerite.

într-adevăt fiLosofiĺ antici, înspeciaI cinicii, puteau fi uşor

recunoscuţi după fetuLîncare se purtau. Aceştia cerşeau adesea
mâncare, luau mese simple constând din seminţe de [upin sau
supă de linte şi beau numai apă. Se îmbrăcauînmantii ieftine,
din care îşipuneau câte două iarna, aveau aSUpra lor tot ce deţĺ_
neau, într-oboccelută, aveau [a ei şĺcâte un beţigaş de răscolit
cenuşa, poate pentru a se apăra, şi dormeau pe câte o grămadă
de paie SaU pe jos, învreo clădire pubtică. Zenon a adoptat, [a
început,un stit de viaţă asemănător şi câteva aspecte ale com-
portamentu[ui său au fost pre[uate de discipotii tui, deşi stoicii
au fost, îngenera[' mai puţin austeridecât cinicii. Musonĺus [e-a
spus elevi[or săi că, atât timp cât au virtute interioară, '.nU Va
trebui să îmbraceo mantie veche, să se ptimbe fără cămasă,
să poarte păruI Lung sau alte forme excentrice, precum cinicii"
lCursuri,1ó}. ÎnaLte cazuri' însă,e[ îisfătuieşte pe învăţăceisă
umb[e fără cămaşă şi cu picioare[e goa[e, ceea ce sugerează
că stoiciĺ considerau aceste manifestări cinice drept opţional'e.
De l'a celelalte şcoli de filosofie, stoicii au Luat şi au fo[o-
sit o gamă l'argă de exerciţii psihotogice, inclusĺv tehnici de
contemplare meditativă, care aU fost explorate îndetatiu de
diferite cărţi dedicate subiectu[uĺ, cum ar fi cartea [ui Pierre
Hadot, Fi\osofia ca mod de viaţă ÍPhilosophy as a Way of Life,
1995J. Astfel, pe parcursul acestei cărţi ne Vom concentra
asupra dimensiunii practice a stoicismutui, asupra stoicis-
rnu[ui înţelesdrept mod de viaţă care promite eudaimonia,
fericirea sau împlinireasupremă.

Đ Ë îNţ E R cAŢ t M ËĐ l AT: Să a prof undăm problema...

Să începemprin a contemp[a natura binetui. Încerca1i
să evaluaţi următoarele afirmaţii până când începe
să vă doară capul:
1. Ce înseamnă,înmod f undamental, că un lucru
este bun, din punctuI de vedere aI oamenilor?
2. Ce ca[ităţiîtfac pe om să fie bun? [Compară cu:
''Ce catităţi î[fac pe caI să fie bun?"]
3. Ce anume face viaţa unui om să fie bună?
4. Să fii bun te ajută să ai o viaţă bună? [Stoicii şi aLţi
fiLosofi greco_romani credeau că da.}

3ó
 5' Să fii bun este suficient pentru a avea o viaţă
bună, chĺar şi încontextuI ghinioane[or venite
din afară, precum persecuţia din partea
ce[ortatţi? [A fost viaţa l.ui Socrate mai rea
pentru că a fost sărac şi persecutat? Ar fi avut
o viaţă mai bună, dacă ar fi avut noroc înaceste
aspecte externe' dacă ar fi dus o viaţă mai
uşoară şĺmai confortabi[ă?)

Să numim acest punct ,.prob[ema grea a stoicis-

mu[ui". Adepţii [ui s-au distins de alte şco[i de Íilosofie
prin aceea că au susţinut că a fi înţeLept,a avea virtute
şi onoare era singurul lucru cu adevărat bun.
Cu toate acestea, iată câteva probleme fundamen-
ta[e a[e eticii stoice. într-adevăr,ele reprezintă şi câteva
dintre întrebări[e fundamenta[e a[e filosof iei antice, în
general. Aşa că nu vă sperĺaţi dacă nu găsiţi încărăs-
punsuri[e, oamenii discută aceste chestiuni de mai
bine de 2 500 de ani. Unii ar spune că lucruIcu ade-
vărat important este [upta însine cu aceste întrebări,
chiar dacă nu putem af [a răspunsuri[e. Stoicii credeau
că este posibit' să ajungem [a o anume certitudine în
aceste chestiuni, deşi nu fără studiu şi strădanie.

gI sŢu0,u DE cAz .

AutocontroluI socratic
Suntem obłşnuiţisă ne gândim [a Socrate ca [a un fi[o_
sof înţelept,dar câ1i dintre noi ştiu că era, de aseme-
nea, un erou mititar decorat, fiind considerat un model
de curaj şi de autodiscipl'ină înlumea antică? Aparent,
Zenon s-a convertit [a fil'osofie citind rânduri[e scrise
de genera[uI atenian Xenofon despre Socrate. Conform
[ui XenoÍon' Socrate era ',omuI care Se controla cet mai
bine dintre ioţi cei pe care_i CUnosc , atât înprivinţa
nevoi[or fizice, cât şi a to[eranţei înfaţa greuiăţil.or
vieţii, incl'usiv înfaţa unor neajunsuri precum ÍriguI
sau căldura eXCesiVă, Un om care Se obĺşnuise să aibă
nevoi modeste şi să fie mulţumit cu cele mai mărunte
posesĺuni. Deşi era, înmod evident, şi et un caracter
puternic, este clar că Xenofon a fost impresionat de
tăria de caracter a l.ui Socrate şi de capacitatea [ui de
a se autocontrola, care seamănă îndeaproape cu vir-
tuţiLe şi practici[e care Vor deveni miezuI stoicismu[ui'
Ştimcă Socrate îşiantrena atât mintea, cât şi
trupuI prin intermediutvieţĺi sa[e filosoÍice. A af irmai,
paradoxa[, că discipLina de sine este cea care aduce
plăcerea. Prin constrângerĺLe [a care ne SUpunem
prin exercitii, vom învăţasă mâncăm doar când ne e
foame, să bem doar când ne este sete s.a'm.d. PoÍta
de mâncare şi setea sunt ,,condimentu[" obişnuit at
vieţii, cet care Va face ca pâinea obişnuită şi apa sim-
ptă să pară del'icioase. Stăpânirea de sine este mai
sănătoasă şĺduce [a mai muttă ptăcere decât a nu_ţi
refuza nimic, înspecial înlegătură cu lucruri[e care,
înmod obişnuit, produc ptăcerĺ înviată. înschimb,
spune Socrate, ceea ce ne împinge să mâncăm atunci
când nu ne e foame sau să bem atunci când nu ne e
sete distruge ,,sănătatea, mintea şi caracteru[". Ţoate
acestea paą mai degrabă, [ucruri de bun simt, decât
forme de autof lagelare, deşi s-ar putea să nu trans-
pară ca evidente pentru contemporanii noştri mereu
bombardaţi cu rec[ame [a produse apetisante, daą
ceI maĺ adesea, nesănătoase'
Socrate îşiîndemna,de asemenea, elevii să-şi
menţĺnătrupu[ înformă prin intermediut exercitiiloą
pentru că trupuI este impl'icat întoate' activităţite
noastre, inclusiv înactuI de a gândi. Oricine ştie că
oamenii nu pot gândi bine atunci când au o suferinţă.
Se pare că filosofuI prefera dansu[ însolitudine' în
zori, pentru că era un exerciţĺu care solicita întregul
corp, şi nu doar părţi ate lui - acesta era, însă,un
lucru ce l.i se părea excentric celor care îl'însoţeau.
Ştiusigur că era convins de faptutcă toţi oamenii ar
trebui să se îngrijească de sănătatea Lor, învăţândde

38
 La experţi tot ce trebuia, dar şi studiindu-şi propria
constituţie înfiecare zi şi observând ce hrană şi ce
băuturi [e fac bine şĺcare nu. Pentru că Íiecare dintre
noi este diferit, credea că, încele din urrnă, fiecare
trebuia să devină propriuI medic' învăţânddin expe-
rienţă ce e sănătos încazul' lui' Xenofon credea, şi e[,
că oamenii care nu reuşesc să-şi antreneze corpuI au
minţil'e sl'abe şi că' înace[aşi fe[, cei ca[e nU reUşesc
să-şi ame[ioreze caracterete prin autodiscip[ină,
devin slabi din punct de vedere moral.. Stoicii au fost
de acord cu aceste [ucruri şi de aceea găsim că pun
mare preţ pe exerciţiile psihotogice şi morate"

Scopul vieţii: a trăiînacord cu natura

Aşadar, ce credeau stoicii? Ei, exact despre asta este cartea
de faţă. Mai toate şcolil'e de filosofie au fost de acord că scopul
ul'tim al' vieţii era fericirea, sau eudaimonia. Vom explora con-
ceptuI stoic de fericire mai îndetaliu încapitolele următoare.
Zenon a scris: ,'Fericirea e o viaţă care curge Lin" Íeuroia biou|,
o definiţie ce a fost adoptată şĺde al'ţi membrĺ ai şcotii stoice.
Desiguą de aici Se nasc noi întrebări.Cum credeau stoicii că
putem duce o viaţă care să curgă [in?
Zenon a încercatsă-şi exprime convingerile filosofice prin
scurte enunţuri laconice şĺprin silogisme comprimate, care aU
trebuit, apoi, e[aborate de discipotii săi. Cea mai bună definiţie
a scopu[ui stoic aI vieţii, atribuită l'ui Zenon sau l'ui Chrysipp'
era' pur şi simp[u, traiu[ înacord cu natura şĺcâteva variante
pot fi găsite apoiînliteratura stoică. '.Fără îndoial.ă, scopuI nos_
tru este să trăim respectându-ne Íirea." lSeneca, Episto|e catre
Lucitius,l,5J Se ştie, de asemenea, că Zenon a scris o carte
numită Traiu!înconformitate cu natura, aşa că acest deziderat a
devenit scopul şi sLoganul' preferat a[ stoicismu[uĺ de-a [unguI
seco[el.oą alteori prescurtat' sup[imentar, înforma: ,,Urmează
natura!" Oricum, cinci secole mai târziu, î[regăsim pe stoicul
Epictet expIicându-[e elevi[or tui că' deşi crezuri[e stoice sunt

39
exprimate' de obiceĺ, înmaxime scurte, discutarea Lor ridĺcă
p robleme suplimentare, cum ar f i: ,,Ce este natura într-unindi-
vid şi ce este natura Universu[ui?", asa că expticaţiite erau' în
principiu, mutt mai [ungi.
Ce înseamnă,aşadar, să trăiestj înacord cu natura? Pe tot
parcursul acestei cărţi, vom încercasă descifram acest slogan
criptic. Pentru început,este utiĹ să expLicăm că stoicii aU spus,
de asemenea, că scopu[ vieţii este aceia de ''a trăi înacord cu
virtutea" sau cu excelenţa umană. Cu alte cuvinte, ei credeau că
ne-am născut cu toţii având responsabilitatea de a încercasă ne
aducem [a perfecţiune propria natură. Aceasta însemna să com-
ptetăm ceea ce Natura însăşia Lăsat incomplet, folosĺndu-ne de
cea maiîna[tă dintre facul'tăţil'e noastre: raţiunea. înmod crucia[,
pentru stoici, oameniĺ sunt, înprimuL rând, fiinţe raţional.e, iar
''pentru vieţuitoruI raţĺona[' acţiunea înconÍormitate cu natura
e şiînconformitate cu raţiunea" [Marcus Aurelius, Gânduri către
sineînsuşĺ,Vll, 11]. Aşadar' a Urma natura nu înseamnăa acţiona
ca un animat nătâng, ci, mai degrabă, a ne atinge potenţialut de
animale umane.0 vorbă atribuită tui Chrysipp este aceasta:

AsadaĘ de unde voi începe? Şicare voi considera că este

principiuI acţiunii corecte şi care vor fi fundamente[e vir-
tuţiĺ,dacă voi renunţa [a natură şi [a ceea ce este natura[?
lCitat înPl'utarh, Despre concepţiile comune]

Stoicii au sub[iniat, astfe[, nevoia de a înţetegecum ar arăta

o fiinţă umană' cineva a cărui viaţă ar fi deopotrivă onorabi[ă
şi folositoare vĺeţii ce[orl"a[ţi. Prin asta, ei se reÍeră [a cineva
care a dobândit întreagaînţelepciunepractică prin intermediuI
''virtuţii". lar prin virtute, eĺ înţeLegeauînflorirea sau dobân-
direa excelenţei înceea ce priveşte natura noastră raţional'ă'
maĺ degrabă decât ceea ce am înţel'egeazi prin virtute. După
cum Vom vedea, stoicii au subliniat că natura umană este prin
excelenţă raţiona[ă şi sociată si, astfe[, înţe[epciuneaşi justiţĺa
sunt roadele ei cele mai de seamă.
ScopuI fiecărei vieţ| umane este să facem progrese volun-
tare spre dobândirea ce[or de mai sus. AsadaĘ stoicismuI este
o filosofie care ne învaţăcum să excelăm înviaţă, cum să deve-
nim fiinţe umane mai bune şi cum să ducem o viaţă mai bună.

I+O
Stoicismul poate aduce, aşadaą cu o religie, chiar dacă e bazat
mai degrabă pe raţionalitate, decât pe credinţă, iar oamenii au
comparat stoicismuI cu budismut, din acest punct de vedere.
A găsi un echivalent european pentru rel"igiite orientale este un
fapt ce [i se pare atractiv multor cititori moderni.
Reiese de aici că daruI nostru cel mai mare este natura raţio-
na[ă' iar răul prin excelenţă care trebuie evitat este nebunia sau
ignoranţa. OmuI are darul de a fi conştient înmod natural, sun-
tem invitaţi de natură să-i fim spectatori şi interpreţi' iar stoicii
credeau că scopuI nostru fundamentaL înviaţă este să facem
[ucrul acesta cât mai bine, să cunoaştem şi să înţel'egemcât mai
bine ce e important înviaţă. Aceasta s-ar putea rezuma [a scopul
de a dobândiînţelepciunea înviaţă sau de a dobândi ''prudenţa",
pentru a folosi un termen mai bun. lntr-adevăĘ îngreacă cuvân-
tul.,,fiLosofie" înseamnă,etimo[ogic,',drago'ste de înţe[epciune".
ScopuI vieţii este, aşadar' scopuI filosofiei: a iubi şi a obţine
înţelepciune,înspeciaI cu privire [a feluri[e încare ne trăim
viaţa, înţelegândprin asta înţelepciuneapractică sau morală.
De fapt, înţetepciuneapractică, cunoaşterea privind Ceea ce
este bine şi ceea ce este rău, era considerată de către stoici
baza tuturor celorlalte forme de excelenţă morală, care erau,
înmod obişnuit, subsumate virtuţilor cardina[e ale înţelepciu_
nii, justiţiei, curaju[ui şi autodiscip[inei. După cum Vom vedea,
stoicii credeau că aceste virtuţi cardina[e erau, deopotrivă, abĺ-
Lităţi practice şĺforme de cunoaştere.
Epiciet a stabil"ĺt drept temă centrată a întregiisa[e filosofii
ideea că trebuie să distingem cu mu[tă atenţie între[ucruri[e
care sunt înputerea noastră şi cele care nu sunt. Aceasta
pentru că lucrurile cele mai bune înviaţă sunt situate însfera
noastră de control, însfera acţiunilor şi a judecăţilor noastre,
întimp ce toate cele[alte [ucruri sunt caracterizate ca fiind indi-
ferente înraport cu scopuI de a duce o viaţă bună. Aceasta este
hrană pentru gândire şi este o hrană căreia îiva tua un timp
până va fi ingerată şi dĺgerată cum trebuie.
Concluzia fiLosofică potiivit căreia binele suprem' cel mai
important lucru din [ume, trebuie să depindă de noi şi să se afte
sub controluI nostru este una dintre cele mai şocante şi mai atră-
gătoare idei din stoicism. Ne face să fim responsabi[i şi pentru cel
mai mărUnt [ucru înviaţă, l'ăsându-ne fără scuza pentru a nu fi
avut cea mai fericită dintre vieti, pentru că ea este întotdeauna[a
îndemâna noastră. Această dihotomie fundamentală întreceea
ce este si ceea ce nu este înputerea noastră a fost denumită de
stoici ,,principiuI suveran", fiind príncipiuI cel mai caracteristic.
Vom reveni [a eI de mai multe ori, înce[e ce urmează.

ĐE ŢINUT MÍNTE '

ß
A trăi înacord cu natura
StoicismuI defineşte scopuI uLtim aI vieţii ca fiind ''în
acord cu natura" sau urmând natura. CuvântuI gre-
cesc ťelos se traduce, de obicei, prin ,'scop" sau ,,fina-
[itate", şi aduce destuI de mu[t cu ceea ce, înmod nor-
ma[, numim ,,scopuI vieţii". Aceasta nu înseamnă că
trebuie să ne mutăm [a ţară şi să îmbrăţişămcopaci!
Urmându-[ pe Chrysipp, Vom SpUne că viaţa stoică
înseamnăa trăiînarmonie cu Natura [a două nive[e.
Pe de o parte, stoicii încearcă să trăiască înacord cu
natura [or umană raţiona[ă si socia[ă şi să exceleze
înceea ce priveste înţetepciunea,dreptatea, virtutea
sau arte[e autostăpânĺrĺi. Stoicii credeau că natura
evoluează înspreUn scop şi că abititatea noastră de a
raţiona sugerează posibilitatea atingerii perfecţiunii,
adică a atingerii înţe[epcĺunii'
Pe de attă parte, a trăi conform naturii presupune
a ne accepta ro[u[ de parte a Universului şi de a ne
accepta soarta, înmăsura încare ne este imposibiL s-o
controlăm. 0ricum, aceste două sarcini sunt comple_
mentare, pentru că avem nevoie de virtute pentru a ne
ridĺca deasupra adversităţii si a primi orice ne oferă
viaţa. Promisiunea fil'osofiei stoice este aceea că, tră-
ind înconformitate cu natura şi acceptându-ne soarta,
vom ajunge |'a eudaimonĺa, împ[inirea persona[ă totaLă,
starea de bine, fericirea. Vom reveni imediat asupra a
ceînseamnă aceste lucruri, maĺîndetal"iu...

4Z
DEîNCERâAT lMEĐ\AT: Luaţimasa ca un stoic!
lată o idee nouă...! Ce-ar fi să încercaţisă mâncaţi
ceva mai sănătos săptămâna viitoare? Asta e, oricum,
o sarcină demnă de un stoic. Când implementaţi
acest plan, încercaţisă n-o faceţi pentru cine ştie ce
a[t rezultat' cum ar fi sLăbitut sau ame[iorarea stării
de sănătate, ci având învedere doar valoarea inerentă
acestui comportament, şi anume autodisciplinarea"
A sLăbi sau a optimiza starea de sănătate nu este un
lucru garantat de nici un ÍeL de dietă, pentru că se
afl"ă parţiaL înmâinĺle sorţii, şi nu se află cu totu[ în
mâini[e noastre. Mai mu[t, este ceva ce sperăm să
se întâmpte înviitor, o consecinţă a acţiunilor noas-
tre, mai degrabă decât ceva ce se întâmpLăaici şi
acum. Prin contrast, autodiscipl'ĺnarea este ceva care
merită preţuit însine şi este un [ucru bun, oricare ar
fi consecinţe[e, pe termen l.ung.
Nu e cazul să imitaţi dieta unui cinic sau pe a unui
stoic antic, Limitaţi-vă doar să mâncaţi mai sănătos
o săptămână sau două, cam înfelu[ încare vă spune
bunuI simţ s-o faceţi. Ca să fie [impede, stoicii urmau,
de obicei, sfatul lui Socrate, că ,,trebuie să mâncăm ca
să trăim", mai degrabă decât '.să trăim ca să mâncăm".
î'
ln pre[egerea sa privind aIimentaţia, Musonius Rufus
spunea că stăpânirea apetitu[ui este însuşifundamen-
tuI autocontro[u[ui. E[ spune că stoicii trebuie să bea
doar apă şĺsă evite mâncăruri[e prea gustoase, să se
orienteze mai ales pe hrana vegetariană, Care e ieÍtină
şi hrănitoare, u.şor de obţinut şi de preparat ĺde exem-
plu, laptel'e, brânza, mierea, anumite fructe şi iegume}.
Spune că stoicii ar trebui să mănânce încetşi concen-
trându-se cu totu[ asupra a ceea ce fac, cu moderaţie şi
autocontrol. Pentru cititorii moderni' până şi faptuI de a
bea apă Vreme de o săptămână arfi o bună provocare.
Amintiţi-vă că scopuI este acela de a vă îmbunătăţĺ
autodiscip[ina, virtuţi[e asociate şi caracteru[, şi nu
sl'ăbitut sau ameliorarea sănătătii. Dacă vetĺ exersa

l+3
 autodiscip[ina şi perseverenţa, atunci are SenS S_o
faceţi într-odirecţie sănătoasă, nu? Stoicii se referă
[a sănătate şi ta situetă ca [a [ucruri dezirabite, dar,
înfond, irelevante sau indiferente. A-ţi cu[tiva un
caracter sănătos este mu[t mai important decât a-ţĺ
cultiva Un corp sănătos. Cu toate acestea' ne dezvo[-
tăm capacitatea de a ne autoguverna exact prin aceea
că facem tucruri sănătoase şi potrivite, chiar dacă e[e
nu ies exact cum ne-am fi dorit.

n AMINŢËSTE-ŢI! . .
Are natura umană un scop?
Unii cititori moderni s-ar putea să aibă probleme îna
accepta asumpţia stoică potrivit căreia natura umană
are Un scop. Cu toate acestea, atunci când vorbim
despre,'a răni sau a fi rănit", luăm de bună natura
umană. De ce să ne plângem, dacă nu ne asumăm
că există o stare mai bună încare ne-am putea af [a?
După cum Spune Seneca: ,'Ceea ce e conform cu
natura este binecuvântat înviaţă şi este evident pen_
tru simturile noastre ce este înacord cu natura, pre-
cum atuncĺ când ştim dacă ceva este vătămat sau nu"
tScrisori către LuciLLius, 124). Asadaq atunci când se
vorbeşte despre a fivătămat, cei mai mutţĺpresupun
că scopuI vieţii este plăcerea, viaţa [ungă' sănătatea
sau bunurile exterioare. Pentru stoici, acestea sunt
indiferente, iar adevărata vătămare se referă strict [a
afectarea facul'tăţii noastre raţiona[e, a minţii noas-
tre, care poate fi lezată prin aceea că poate cădea
pradă viciu[ui sau a[te[or asemenea.

Dubtut scop at vieţii

înţetepciuneastoică se referă,în principat, La a şti să deosebeşti
bine[e de rău' iar asta înseamnăa înte[ege ce este înputerea

lţ4
noastră şi ce nU. Astfe[, dictonuI de i.a Detfi, ,,Cunoaşte-te
pe tine însuţi!"'care î[inspirase atât de mu[t pe Socrate, era
interpretat de stoici ca o invitaţie [a a ne cerceta înpermanenţă
sufletele. Ne cunoaştem cu adevărat atunci când putem Separa
ce este unic înnatura umană de ceea ce este extern sau de
ceea ce avem încomun cu alte animale. Cunoaşterea de sine
înseamnă, de asemenea, a distinge ce este înputerea noastră
de ceea ce nu este. A ne contempLa şia neîntelegeexĺstenţa este
un efort continuu' conform stoĺci[oĘ care presupune o Íormă de
midfutness. Mindfutness-uI este un concept asociat adeseori
unei forme de meditaţie budistă, dar care are precedente clare
înfĺlosofia greco-romană.Pe de o parte' este o formă de con-
templare fiLosofică privind natura existenţei Umane înseşi,dar
şi o meditaţie referitoare [a această distincţie întreceea ce este
şi ceea ce nu este înnatura noastră, si deopotrivă un remediu
extraordinar pentru suferinţa emoţiona[ă. Aceste [ucruri sunt
ctar exprimate în,'Serenity Prayer", o formulă binecunoscută
din seco[uI XX, foLosită de Al'cooticiiAnonimi şi de alte tipuri de
terapie IPietsch, 1990):

Doamne, dă-mi seninătatea de a putea accepta tucruri[e

pe care nu [e pot schimba,
Curajul' să l'e schimb pe ce[e pe care te pot schimba
ŞiînţeLepciuneade a şti diferenţa dintre e[e.

Acest îndemneste, de obicei, interpretat' simplu, ca o invi-

taţie de a distinge întreanumite tipuri de situaţii externe, dintre
care pe unele [e putem schimba, iar pe altele nu. întimp ce
stoiciiinsistă, de fapt, pe ideea că singuru[ [ucru asupra căruia
avem realmente control" dep[in este reprezentat de propriiLe
noastre dorinţe şi roade a[e voinţe' ĺaĘdĺntre acestea, înpartĺ-
cu[ar de judecăţite şi de acţiunite noastre voluntare.
Chrysipp pare Sa fie primul stoic care a SpuS că viaţa trebuie
înţeleasăca o sarcină cu două aspecte:,,De aceea, scopuI poate
fi definit ca o viaţă... înacord cu propria noastră natură, ca şi
cu aceea a Universu[ui" [Despre vieţile şi doctrinele fiĺosofilor,
Vll.BB)' Această subdiviziune poate fi apoi urmărită înîntreaga

45
[iteratură stoică, până [a Gândurile către sine însuşi,de Marcus
Aurelius [V|.58; Xll.1 1]:
1. Natura noastră internă: nimeni nu ne poateîmpiedica să
trăim înconformĺtate cu propria noastră natură, ca fiinţe
raţiona[e' înmod înţeleptsi virtuos.
2. Natura l'umii: nu te poţi întâtnicu nimic din exterior care
să fie contrar tegĺĺNaturii, pe care înţel'epţĺĺ o acceptă
cu uşurĺnţăca f iind determinată de soartă sau, înLimbaj
teologic, de vrerea lui Zeus.

înstoicismul roman târziu al. tui Epictet, această idee pare

să ia forma distincţiei fundamenta[e formulate anterioą între
ceea ce '.depinde de noi", după cum am SpUs mai devreme, şi
ceea ce nu depinde. 0 distincţie ce pare să ajungă o împărţireîn
trei, deosebind, mai departe, între[egi a[e naturii şiactiuni a[e
altor oamenĺ, printre evenimentele externe. Aşa că ne putem
gândi ta a trăi înarmonie cu natura ca [a a trăiînarmonie cu
trei dimensiuni ale vieţii'
1. Sine[e: armonie cU natura noastră esenţiată, cu noĺ
înşineînca[itate de fiinţe raţiona[e, Care presUpUne
perfecţionarea naturii noastre prin perfecţionarea vir_
tuţii şi a ratiunii.
2. Lumea: armonĺe cu natura privită ca întreg,ceea ce
înseamnăacceptarea sorţii înmăsura încare nu este
sub controluI nostru, ca şi cum ne-am dori şi noi ceea ce
se întâmpl'ă,în[oc să tuptăm sau să protestăm.
3. 0menirea: armonia social'ă saU concordia cu ceiLaLţi
oameni, văzuţi drept fiinţe raţiona[e de ace[aşi feI cu noi,
şi extinderea afecţiunii noastre natura[e pentru ceitaLţi
într-oatitudine,,fi[antropică" universa[ă.

Este tentant să vedem această împărţireca fiind Legată

cumva de cealaltă împărţireîntrei care poate fi găsită în
stoicĺsm, spre care ne Vom îndreptaacum atenţia, care leagă
arrnonia cu sinele nostru cel mai proÍund, cu lumea şi cu restul
omenirii' de logică, fizică şi etică.

46
EI Stoicismul
DE ŢINUT MINTE .

ca fitosofie perenă
Eminentut savant Pierre Hadot a concluzionat, după
studiul amănunţĺt al. aândurilo| de Marcus Aurelius,
că stoicĺsmuI a dat g[as unei atitudini Íilosofice ''uni-
versal.e şi perene", Care a îmbrăcatdiferite forme de_a
[ungut timpuLui şi aL Lumii IHadot, 1998, pp. 311_31A.
Ca muLţi a[ţii, observă şi et simitarităţi întrestoicism
şi forme orientate de spiritualitaie. Din acest punct de
vedere, stoicismul, tradiţia fondată de Zenon şi care
a ajuns până l'a Marcus Aurelius' nu este decât una
dintre cele câteva ramuri arhetipa[e pe care l.e putem
regăsiînistoria umană. Hadot recapitulează atitudini-
le-cheie pe care [e regăsim înmiezuI acestei doctrine
''perene pe care o numeşte ''stoicismuI etern":
1. Conştientizarea faptuLui că oamenii nu sunt
creaturi izolate, f ragmentare, ci sunt părţi
esenţia[e dintr-un întregmai cuprinzător, parte
a întregiiomeniri şi a Cosmosu[uiînsuşi.
2. SentimentuI fundamentaI de serenitate, [ibertate
şi nevulnerabititate, care vine din a accepta că nu
există rău cu excepţia răului moral şi că singurul
[ucru care contează înviaţă este excel.enţa moral.ă
sau ceea ce stoicii numesc ,,onoare şi ''virtute".
3' Credinţa învaloarea absolută a fiinţei Umane,
care este văzută, după vorbele [ui Seneca, ,,sacră
pentru celelalte fiinţe umane - Un anume senti-
ment a[ înfrăţiriicu toate cetelalte fiinţe umane,
ceea ce face din binele umanităţii principa[uI
ţeI aL acţiunii mora[e.
4. ExerciţiuL f izic şi psihol"ogic a[ ',concentrării pe
ctipa prezentă", care impl'ică a trăi ca şi cum
am vedea lumea prezentă pentru prima şi
ultima oară, fiind conştienţi că Íiecare c[ipă ne
conectează cu totalitatea spaţiu[ui şi a timpuLui.
 Cei mai mutti oameni sunt atraşi către fĺtosofia sto-
ică fără a avea şansa de a cunoaşte compLexităţite
vastei literaturi care însoţeştecurentu[. De cele mai
multe ori, ei descoperă anumĺte fragmente cU Care
rezonează, pentru că [e găsesc ca forme mai funda-
menta[e a[e unor atitudini stoice esenţia[e, una dintre
formele perene de fitosofie.

Cele trei subiecte teoretice abordate

de stoicism
După cum am spus mai devreme, fiLosofia stoică a fost dĺvizată
întrei subiecte importante, numite '.fizica",,.etica" şi ''togica".
Această distincţie a Íost propusă de Zenon însuşi,într-ocarte
numită Expunerea doctrinei. Cum seîntâmptămai mereu, e util
să cunoastem aceşti termeni, întrucât ne Vom întâtnĺcu ei mai
târziu. Cu toate acestea, e posibiL ca ei să fie întrucâtvaînşelători:
1. FizicăÍphysikel mai este numită şi ''fitosofia natura[ă", dar se
ocupă cu ceea Ce, înmod normal, am numi metafizică sau
teo[ogie, ca si cu stiinţeLe propriu-zis natura[e; stoicii erau
panteişti şi determinişti, pentru ei Natura ca întreg,,'Soarta"'
,.Zeus" sau ,,Divinitatea" erau sĺnonime. Acest aspect a[ stoĺ-
cismul'ui a fost inf luenţat de Heraclit, precum şi de aLţi fitosofi
aĺ Naturii, înceea ce putem numĺ
''tradiţia ioniană".
2. Etica [eŕhlke] este studiuI naturii binetui, at virtuţii si aI sco-
putui vieţii, dar şi studiut tuIburăritor emotiona[e [at pasiu-
nilor iraţional'el şi îmbunătăţirea caracteruluĺ uman [eŕńosJ
într-unmod care aduce cu practicile de setf-hetp şi de tera-
pie moderne. Această parte a f ilosofiei stoice este' probabit,
cet mai mu[t influenţată de Socrate şĺde cinici'
3' Logica este studiuI deÍiniţiei si aI regul.i[oą at diatecticii [dez-
baterii fitosoficeJ, un domeniu încare stoiciĺ, înspeciaI Chry_
sipp, au excelat. A vizat si retorica' deşi aceasta e o parte
care nU i-a interesat pe stoiciînmod special', şia cuprins, de
asemenea, ceva ce noi asociem înmod normal cu psiholo_
gia sau cu teoria cunoasterii [epistemoLogĺaJ. Această parte

48
 a filosofiei stoice este, probabit, legată de faptut că Zenon
a frecventat, [a un moment dat, două şcolĺantice, precum
megaricii şi dial"ecticii, despre care azi mai ştim foarte puţin'

Dacă e să ne [uăm după o metaforă stoică timpurie, filosof ia

este ca o Livadă 5au ca o grădină. Logica este ca un gard care
proiejează tot ce creşte înăuntru.Fizica corespunde solului
fertiL şi copacilorîn sine, s_ursa fructelor care vor creşte şi se
Vor coace, până La urmă' înLivadă, acestea corespunzând eticii
şi simbol'izând, probabiL, virtuţiLe. 0ricum, aceste trei subiecte
erau cumva legate întree[e. Stoicii au avut păreri diferite des-
pre ordinea încare ar trebui predate şi, probabit, şi despre
importanţa lor relativă. După cum am spus maĺ sus, stoicii
romani din perioada târzie, cei de [a Care avem ce[e mai multe
texte, au acordat o importanţă majoră eticii.

n AMiNTEşTE-ŢI! .'.
Stoicism vs eclectism
Studenţii de azi preocupaţi de stoicism probabit că
sunt mai interesaţi de anumite aspecte a[e curentu[ui
decât de attele, negLijând doctrine pe care Zenon şi
discipol'ii săi [e-ar fi considerat esenţia[e. 0ricum,
mul'ţi dintre fitosofii antici, stoici sau nonstoici, erau,
de asernenea, eclectici, aşa că nu e nimic nou înasta.
Cicero este un bun exemplu de filosof care a luat
stoicismuI foarte înserios, dar nu a fost de acord cu
toate aspectele [ui, aşa că a'intrat, înce[e din urmă'
înAcademĺa Platonică.
înaceLaşi fel'' probabit, cititorii moderni sunt
împărţiţiîndouă categorii: oameni care cred în
doctrine[e fundamenta[e a[e stoicismu[ui şi care ît
acceptă înîntregimeşi oameni care Se aseamănă
mai mutt cu platonicienii, cu aristote[icii sau chiar cu
epicureicii şi vor să asimileze doar anumite e[emente
al'e filosofiei stoice. 0ricum, trebuie să specificăm că
există etemente a[e fitosofiei stoice, care ţin de fizică
 Sau de teologie, ce ar părea stranii încontextul actuaI
şi pe care putini [e-ar mai accepta azi.

ffi ţ)ţ îNâER1AT ţMEDţATĺExersaţi ca un stoic!

Una dintre cele mai cunoscute maxime ale tui Epictet
era ',îndurăşi renuntă". Am văzut cum renunţarea [a
hrana nesănătoasă saU nenecesară poate servi drept
ca[e către autodiscipl.ină sau moderaţie. A îndura
este o posibiLitate Legată de virtutea curaju[ui şi poate
fĺ dezvoltată până La o anumită Limită prin simptuL
exerciţĺu aI to[erării oboselĺi sau aI efortutui fĺzic.
Musonius SpUne că, întrucâtavem şi minte' şi trup,
trebuĺe să fim atenţĺ la ambe[e, acordând totuşi prio-
ritate minţii: ,.Vom antrena atât mintea, cât şĺtruput,
atunci când vom învăţasă trăim cu foamea' frigu[,
că[dura, setea' Iipsa hraneĺ, patut tare, [ipsa pLăceri-
[or şi suportarea durerii" ÍPrelegeri,9l.
Nu trebuie să umblăm înpieiea goală sau să
îmbrăţişămstatui de gheaţă înmĺezuI ierniĺ pentru
a ne că[ĺ, aşa cUm făceau stoicii. Dar putem alerga,
merge pe jos înritm al'ert sau putem face exerciţii
sĺmple de yoga. Toate sunt forme simpte de exercitiu
care ne pot mări to[eranţa [a efort f izic sau psihic.
De exemp[u, Zenon, fondatoru[ şco[ii stoice' era
renumit pentru rezistenţa sa f izică. întoc să stea jos
şi să predea, prefera să se ptimbe prin toată zona
porticului unde se adunau învăţăceiisăi. Cleanthes'
cel de-aI doilea cap a[ şcotii stoice, a fost, iniţĺat,
boxer. Chrysipp, cel' de-aI treilea şef, a fost a[ergător
de cursă [ungă. Cu alte cuvinte' fondatorii şcol'ii sto-
ice erau destuI de atenţi cu exerciţii[e fizice. Cu toate
acestea, am văzut că' înprivinţa opinĺiLor l.or privind
dieta, a existat o modĺf icare stoică asupra viziunii tra-
diţionale. 0amenii vor astăzi să tină dĺete şi renunţă
l.a anumite mâncăruri pentru că vor să s[ăbească sau

50
 să-şi îmbunătăţească starea de sănătate; pe de altă
parte, stoicii vedeau aceste l.ucruri ca dezirabĺl.e' dar
indiferente. AdevăratuI motiv stoic aI renunţării [a
anumite forme de hrană şi aI practicării exerciţii[or
Íizice era întărireavirtuţi[oą Cum ar fi autodiscip[ina-
rea, curajul sau capacitatea de a îndura'

e ele trei disçipline trăitc

Epictet, cel mai important dintre stoicii perioadei imperia[e
romane' a formulat o al'tăîmpărţireîntrei categorii a[e educaţiei
stoice, pe care Marcus Aurelius Le aplică şĺ[e citează adesea în
Gânduri către sine însuşi'Pierre Hadot spune, bazându-se pe o
analiză savantă a texteloą că autoruI intenţionează ca acestea
să fie înţeleseîn[umina celor trei subiecte teoretice descrise
mai sus, adĺcă înmăsura încare se apLică artei de a trăi [Hadot,
1998, pp' 73_100J. Aceste trei discipline au ajuns să semnifice
trei căi prin care stoicii speră să ajungă a duce o viaţă coerentă
şi unitară, înarmonie cu propriul sine, cu umanitatea şi cu
întregut Naturii.
1. Disci ptinarea dorinţei lorexis| şi a aversiun ii ÍekkLisisl, adică a
,,pasiuni[or", presupune să ne dorim şi să avem capacitatea
de a obţine binele, de a nutri aversiune şi a ne feri de rău şi
de a vedea [ucruri[e indiferente cu indiferenţă. Binel'e va fi
definit ca a te menţine însfera [ucruril.or ce stau înputerea
ta, fie că e vorba de dorinţe sau de acţiuni, făcând din
înţelepciuneşi virtuţi ce[e mai înalteforme de bine. Hadot
formulează chiar un argument elaborat înfavoarea ideii sur-
prinzătoare că aceasta este o formă trăită a fizicii stoice şi
că are legătură cu virtutea de a trăiînarmonie cu UniversuI
şi cu ceea ce este stabitit de soartă. Acestea pot fi' înspecial,
[egate de virtuţi precUm curaju[ şi autodiscip[ina, care sunt
corelate, înprincipat, cu autocontro[uI dorinţelor iraţionate
sau nesănătoase [tânjireal ori a aversiunii [fricĺi) şi a alinării
suferinţei emoţiona[e prin terapia stoică a pasiuni[or.
 2. Disciplina acţiunii Íhormôl ne cere să acţionăm înraport cu
datorii[e şi cu ''acţiuni[e care ni se potrivesc" [kathekonta),
să facem ceea ce trebuie înmaterie de retatii umane, în
serviciuI umanităţii, adăugând si ce[ebra ,,c[auză a reZer-
vei" stoică, un fel de avertisment de tipuL ,,dacă soarta va
permite să se întâmpLe". Hadot concluzionează că aceasta
este forma aplicată a eticii stoĺce si se traduce prin impera-
tivuI de a duce o viaţă sub semnuI fitantropieĺ şiînarmonie
cu întreagaumanitate. Apare pe deptin tegată de vĺrtutea
justiţiei care include echitatea şi bunăvoinţa faţă de ceil'atţi.
3. Disciplina asentimentuLui Ísynkatatńesls) ne cere să iden-
tificăm impresii[e iniţiaLe, să te l'uăm drept ceea ce sunt şi
să [e eva[uăm drept ',bune" sau ,,re[e" întermenii doctrine-
[or esentia[e a[e stoici[oą înaintede a [e da asentĺmentu[.
Hadot spune că aceasta este, înmod evident, forma stoică
a doctrinei [ogicii care se ocupă cu traiulînacord cu natura
noastră raţiona[ă. Poate f ĺ Legată de virtutea stoică a înţe-
iepciunii, care presUpune perfecţionarea raţionamentu[ui,
ĺar această discipiină este importantă, pentru că l.e prote-
jează pe celeŁalte două.

Simptu spus, cele trei au de-a face cu ,,sentimentele", cu

''acţiuni[e" şi cu ''gânduri[e noastre" - ce[e trei domenii a[e
acţiunii constiente, înprivinţa cărora putem învăţasă avem
un anumit control conştient. Epictet a spUS că, din cele trei,
prima, discipl'ina dorinţei, este cea de care învăţăceĺiar trebui
să se ocupe mai înaintede orice, pentru că pasiuni[e iraţionate,
excesive sau nesănătoase sunt, pur şi simpLu, incompatibite cu
o viată bună şi ne împiedicăsă facem progrese înmaterie de
etică sau de l'ogică.
Vom putea, de asemenea, descrie primuL stadiu aL pregătirĺi
stoice ca pe o discip[ĺnare a fricii si a dorinţei prin una dintre
practici[e autostăpânirii. Aşa ni se spune că şi_a început Zenon
cariera' încalitate de discipot a[ l.ui Crates, care [-a învăţatsă
înduregreutăţi şi să renunţe [a dorinţa pentru bunurĺ convenţi-
ona[e, adoptând ca[ea cinică. Probabit că abia mai târziu a înce-
put să studieze logica si Íizica maiînprofunzime' frecventând
a[te şco[i ateniene de fiLosofie.

52
N DË ŢINUT MINTţ .

Cele trei discipline stoice ale lui Epictet

Din câte ştim, Epictet a fost primuI stoic care să dis_
tingă întrece[e trei discipIine a[e ''dorinţei şi aversiu_
nii", ''acţiunii" şi ',asentĺmentu[ui". Marcus Aurelius şi,
probabi[, şi aLţi eLeviai şcotii tui Epictet au adoptat din
nou această distincţie tripartită. După o analiză minu-
ţioasă, atât textua[ă, cât şi filosofică, savantut francez
Pierre Hadot [199B] a concluzionat că aceste grupe de
exerciţii practice erau menite să corespundă celortrei
dĺscipIine stoice a[e f izicii, eticii şi l'ogicii.
Al'ţi savanţi, precum A.A. Long, unuI dintre prin-
cipalii experţi înEpĺctet, sunt înmare de acord cu
această interpretare ILong, 2002,p.117}' Hadot suge-
reazá, de asemenea, că aceste trei forme de disciptĺ-
nare se af tă încorespondenţă cu virtuţĺLe cardinate şi
cu ,,viaţa înacord cu natura" [a mai multe nivele. Ce[e
trei ,,subiecte" a[e stoicismu[ui şi, înmod particul.aą
aceste trei discipIine furnizează structura înjuruI
căreia este construită această carte. Deşi ne Vom
concentra maĺ mu[t pe etica stoică' decât pe fizică
şĺpe Logică' vom subtinia anumite elemente care
privesc aceste subiecte teoretice, prin discutarea
tehnĺci[or de discip[inare şi a exerciţii[or psiho[ogice
ce pot f i găsite în[iteratura stoică.

n AMINTEşŢE-ŢI! ..
Stoicismut nu este,'tipsit de emoţii"
Este o eroare comună că stoicii îsireprimau emo-
ţiil"e. ProbabiI că este o eroare tegată de traducere
şi de interpretare' ,,Pasiuni[e" pe care îşipropun să
[e depăşească sunt definite ca iraţiona[e, excesive
şi nenaturaie [adică ',nesănătoase"}, forme de frică
şi de dorinţă, taotattă cu senzaţiile de durere care
provin din ele [adică de suÍerĺnţăemoţionată) şi de
 p[ăcere [însensuI superficia[' ''hedonist"). Remarca
tui Marcus Aurel'ius despre ,,a fi tipsit de pasiune, dar
ptin de dragoste", sau ceea ce am putea numi ,,afec-
ţiune natura[ă", sintetizează frumos idea[uI stoic.
tGânduri..., XĺX} Stoicii timpurii au exprimat clar ideea
că scopuI nu este ca stoicuI să devină lipsĺt de senti-
mente, să fĺe de piatră sau asemenea unei statui, ci
că' dĺmpotrivă, comunitatea idea[ă va trebui cLădită
pe dragoste şi peînţel'egerereciprocă',,Dragostea'' şi
,'afecţiunea natura[ă" au Íost' după cum vom vedea în
curând, foarte preţuite de stoici, care [e vedeau ca pe
forme raţiona[e, moderate şi sănătoase a[e ,,pasiunii"
Íeupatheiai), ce denotă un sentiment cuprinzător de
bucurĺe raţiona[ă, un sentiment aI discreţĺei,de bene-
vo[enţă afectuoasă îndreptatăasupra cel'or[a[ţi. Stoi-
cii voiau să folosească exerciţii[e şi ratiunea pentru a
depăşi dorinţele şi emoţiiLe nesănătoase şi pentru a
face loc ce[or sănătoase.

B pUNţTE PRlNcĺąALE
' StoicĺsmuI este o doctrină veche, cu o istorie
de peste 500 de ani, dar doctrina sa f undamen-
ta[ă a rămas neschimbată: a trăiînconformi-
tate cu Natura.
. A trăiînconformitate cu Natura înseamnăa
acţiona conform virtuţii' înmăsura încare anumite
lucruri sunt sub contro[uI nostru, şi să acceptăm
evenimentele externe, care nU suntînputerea
noastră, ca fiind determinate de întreguINaturiĺ.
" Doctrina stoică a fost împărţităîntrei domenii
teoretice care se Leagă, fiecare, de câte o
discipl'ină teoretică. Vom exp[ora ce[e trei
discipLĺne înpagĺnil"e următoare.

54
D PASUL URMĂToR

ln mod tradiţional', filosofia a reprezentat promisiu-

nea unei împLinirimai adânci şi a unei căi spre feri-
cire, ceea ce ĺ-a motivat pe toţi cei care au vrut să
o studĺeze să-şi continue eforturile pentru a dobândi
virtutea' UrmătoruI capitoI se Va ocupa de acest scop
at Íitosofiei şi va explora scopul ultim a[ stoicismului,
acea magnifică stare a înţeteptutui,numită eudaimo-
nl'a, adevărata fericire sau stare de bine.

ffi
2, ETICA ST0ICA: NATURA BINELUI

Din acest capito[, veţi învăţa:

. esenţa eticii stoice: definiţia stoică a binelui
suprem ca,,înţelepciunepractică", cunoscută
şi sub numele de virtute;
ł felu[ încare stoiciiînţelegeauvirtutea
ca fiind deopotrivă necesară şi suficientă,
nu doarpentru a fi ,,o persoană bună"' ci
şi pentru a avea o ,'viaţă bună" şi pentru
a atinge fericirea supremă leudaimonial:
. modu[ încare stoicii clasif icau anumite lucruri
drept indiferente înraport cu fericirea' dar
ca având o anume valoare practică;
. cum să practicăm o şedinţă modernă de
meditaţie, adaptată scopu[ui stoic de
contemplare a binelui suprem.

Puteţiîncepechiarînacest moment cu următoarea între-

bare:','Unde pot fi găsite, înnatură, bĺne[e şi răut?" IEpĺctet,
Discursuril
Prĺncipal.ul' scop, înviaţă, este să distingem întrelucruri
si să [e cântărim şi să ne spunem însinea noastră: ,.Lucrurile
exerne nu sunt sub controlul meu' voinţa este sub controlul
meu. Unde să mă uit după bine şi rău? îninteriorul meu, căci
aco[o se află ce este aI meu! DaĘ înceea ce priveşte ches-
tiuni[e care ţin de attut, nu folosi niciodată cuvintele <bine>
 şi <rău> sau <ajutor> şi "vătămare> sau altele de acest fe["
ĺEpictet, D iscu rsu rij.
întrucâtstoicuI merge printre voi şiîisfătuieşte pe tĺneri
să nu preţuiască trupuI sau bogăţia mai mu[t sau [a fel' de
mu[t precum sufletu[, vă spune că ''nu virtutea se naşte din
avere, ci din virtute vin şi averea şi ce[etaLte bunuri pentru
fiecare om înparte'' [Ptaton, Apărarea Iuĺ Socrate,în Platon,
0pere, l, Editura ŞtiintĺficăşĺEncictopedică, Bucureşti, 1975,
trad. Francisca Bă[tăceanu].

B AVTaţVALaARF . "

Atitudini stoice înmaterie de etică

lnainte de a citi acest capitol, încercaţisă evaluaţi
următoarele enunţuri, ÍoLosind o scară de ta 1 ia 5, apoi
căutaţi să [e reevaluaţi, după ce aţi meditat asupra [or.
1. lnte[epciunea practică se referă la a şti ce
înseamnă Ca un l.Ucru să f ie ''bun"' ,,rău'' sau
,'indĺferent", atunci când vine vorba despre
fericire şi împ[inire.
2. 0rĺce este exterior voĺnţei mele este indiferent în
raport cu fericirea ultimă.
3. Deşi, înce[e din urmă, sunt [ucruri indiferente,
este, oricum, natura[ şi rationaI ca anumite [ucruri
externe să fie preferate înraport cu a[te[e.

0e este atât de important cu privire

[a etiea stoică?
Care este, până l'a urmă, sursa ultimă a fericirii şi a împLinirii?
La ce se referă, până ta urmă, stoĺcii, atunci când spun că anu-
mite persoane sunt bune şi altel.e re[e? Ce voą oare' să spună
atuncĺ când af irmă că lucrurile externe şĺbunuril"e corpora[e [e
sunt indiferenŕe? Cum vor reusi să împacedorinţa de a trăi în
[urne, de a avea proprietăţi şi de a ĺnteracţiona cu atţi oameni

58
cU pretenţia l.or radical"ă că singuruI bine este virtutea? Acestea
suni întrebări[epe care [e Vom pUne înacest capitol vechii etici
stoice' urmând ca ele să deschidă calea către discutarea celor
trei discipl'ine practice a[e [uĺ Epictet.
Aşadaą Ce anume vor să spună stoiciĺ când vorbesc despre
''etică"? Pentru a răspunde acesteiîntrebări, va trebui să exami-
năm câteva cuvinte din greaca veche. înprimut rând, cuvântul
,'etică" Íéthikélla avut semnificaţii foarte diferite pentru diversi
filosoÍi. TermenuI trimite [a ideea de formare a caracteru[ui
ĺétńos]şĺ,aşadaą sensuI atinge anumite semnificaţii moderne
tegate de dezvoltare personală şi de terapiiLe psiho[ogice. Stoi-
cii priveau etĺca lor ca fiind asemănătoare cu un antrenament
miLitar sau atletic şi, totodată, ca pe o ramură a medĺcinei care
tratează depotrĺvă mintea si trupu[.
Înacest capitot, neVom concentra asupraîntrebării centra[e:
care este natura bineLui? Cicero SpUne că aceasta este doctrina
fundamenta[ă a stoicismului. Doctrina conform căreia esenţa
unei vieţi bune stă învirtute, înţe[easăca un feI de înţe[epciune
practică, este, într-adevăr,caracteristica fundamenta[ă a stoi-
cismu[ui' Atunci când ĺstoricii fiLosofiei aU comparat stoicismuI
cu alte doctrine, s-au referit, înprimuI rând, [a riguroase[e [or
doctrine etice, mai degrabă decât [a fizica sau [a [ogĺca [or.
Esenţa eticii stoice este aserţiunea că ''înţe[epciuneaprac-
tică" sau virtutea, termeni prin care stoiciĺ înţel'eg,de fapt,
acetaşi tucru, este singuruI bine adevărat. ScopuI f undamentat
aI stoici[or devine, atunci, ''a trăi înconformitate cu virtutea",
expresie care a fost echivalată cu a trăi înconformitate cu
Natura şi, înmod simi[ar, ''a trăiînţeLept",asemenea unui fi[o-
soÍ. Virtutea este, înacelaşi timp' necesară şi suf icientă pentru
a trăĺ o viaţă bună şi a atinge fericirea, indiferent de condiţiite
exterioare sau de greutăti[e politice. După cum a scris Cicero:

Credinţa stoicilor este simp[ă. Bine[e suprem, dacă este

să ne luăm după ei, este de a trăi conform cu natura, în
armonie cu ea. Acest lucru este datoria înţeteptutui.Si este,
de asemenea, ceva ce se află înputerea tui. De aici urmează
gânduL că omuI ca[e are binele supremîn puterea sa posedă,

59
 de asemenea, capacitatea de a fi fericit' Înconsecintă, viaţa
înţeteptutuĺeste una fericită. ĺTusculanae Disputationes, 5.28)

Am putea exprima viziunea stoică spunând că nu este nevoie

decât de a fi un om bun pentru a te bucura de o viaţă bună şi
pentru a te simţĺfericit şi împLinit, oricare ar fi evenimente[e
externe care se întâmptă. Viaţa unui înţetepti[uminat nu este
Lĺpsită de cele ce au importanţă intrinsecă, chiar dacă e[ nu
are sănătate, avere sau reputaţie' Viaţa hedonistă şi oputentă
a regelui Persiei nU e cU nimic mai bună; de fapt, este cu mu[t
mai rea, decât bunuri[e simple alese de eroul stoĺci[oą Diogene
Cinicu[' care dormea înlocuri incomode şi nu ducea cu sĺne
decât o boccea şi foarte puţin de mâncare. Mai mu[t, viaţa tui
Diogene nu ar Íĺfost mai ferĺcită dacă soarta i-ar fi dat mai
mu[tă avere şi mai mu[tă putere însocietate. Astfet, comenta-
torii modernĺ ai stoĺcismu[ui au putut spune că ''bastionut eticii
stoice este teza că virtutea şi viciuI sunt singure[e constituente
aIe fericirii şi nefericĺrĺi" ILong & Sedl'ey, 19B7).
Aceste păreri radicale sunt însăinutĺl"e, dacă nu ne schĺmbă
efectiv vieţite' Epictet, cu stĺ[ul' său brut, îşiavertizează studen_
ţii să nu se mulţumească cu simpta studiere a naturii bineLuişi
să-t înţeteagăca pe un set de prĺncipii abstracte, ci să încerce
să_[ pună înaplĺcare întot felui de situatii specĺfice si să se
antreneze sistematic pentru asta, pentru că trebuie să anu[ăm
ani întregiîncare am acţionat şi am gândĺt aLtfet. Trebuie să
asimĺ[ăm aceste idei şi să [e permitem să ne pătrundă vieţite,
o acţiune pe care stoicii o compară cu aceea prin care oile
mănâncă iarbă, iar ea se transformă înl'ână. Attfet, nu suntem
filsosof i, suntem doar comentatori ai opiniitor altora. Orice idiot
poate face un discurs ca acesta, ne spune Epictet, după ce a
încercatsă rezume esenţa eticii stoice:

Dintre [ucuri[e care există, une[e sunt bune, alte[e sunt

re[e, iar a[te[e sunt indiferente: bine[e este reprezentat de
virtuti şi de [ucrurĺ[e care partĺcipă [a virtute; [ucruri[e re[e
reprezintă opusu[; lucruri[e indiferente sunt bogăţia, sănă-
tatea, reputaţia. (Dĺscu rsu ri, 2.9j
 Totuşi, imaginaţi-vă că, înmijLocuI acestei prelegeri despre
bine, chiar înaceastă cl.ipă, s-ar auzi un zgomot puternic' iar
audienţa arîncepe să facă zgomot sau să ne rĺdiculizeze. Desi-
gUr, ne vom supăra pentru că filosofia noastră se află doar pe
buze şi nu vine din centruI fiinţeĺ. Din acest motĺv, stoicĺi accen-
tuează nevoia de pregătire zi[nică pentru filosof ie, folosindu-ne
de exerciţii de tiput celor descrise înaceastă carte.

qI sTuĐlu ĐË cŁz .

Jutes Evans şi stoicismul modern

Ju[es, care conduce Proiectul Wetl,-Being [a CentruI
pentru lstoria Emoţiilor de ta Universitatea Queen
Mary, coordonează London Phitosophy C[ub şi a fost
angrenat înproiectele din ',Săptămâna stoică", de [a
Universitatea din Exeter. lntr-un artĺcol recent numĺt
,'Cum mi-a salvat viaţa filosofia antică", pubticat pe b[o-
guL săuşiînNew YorkTimes [B mai 2012J' descrie căde-
rea nervoasă care [-a făcut să se intereseze de TCC şi
de fitosofia stoică. Întimp ce studĺa [iteratură [a univer-
sitate, Jules a experĺmentat atacuri de panică, depresie
şi anxietate. Frecventând apoi un grup de suport TCC,
a ajuns să-şi stăpânească mai uşor atacuriLe de panică
si să facă faţă mai bine problemelor emoţionale.
lnspirat de acest succes, a călătorit [a New York, în
calitate de jurna[ĺst, pentru a-l' întâl'nipe ALbert Etl'is,
fondatoruI terapiei comportamenta[e raţiona[-emo-
tive [ŢCRE], precUrsoarea curentu[uiŢCC. Jules a rea-
lizat ultimuI interviu cu ELlis, chiarînainteca acesta să
moară. Ettis i-a povestit cUm a fost influenţat înmod
direct de fĺlosoÍiaantică înmunca sa de pionierat în
psihoterapie, din anii 1950' A fost înspeciaI inspirat
de faimosul citat din ManualuL Lui Epictet: ..Pe oameni
îitul'bură nu Ĺucrurile însine, ci părerile pe care şi
[e fac cu privire [a lucrurĺ" ÍManualul şi fragmente,
Saeculum Vizua[, Bucureşti' 2002, trad. C. FedeLeş şi
D. Burtea}. Aceasta a fost inspiraţia centra[ă pentru
TCRE si pentru formele de TCC care au urmat.

61
 După cum arată Ju[es, maitoate şcotiLe greco-ro_
mane de fiLosofie aU propuS o anumită abordare cog-
nitivă a emoţii[or. Aceste abordări interpretează tu[-
burarea emoţiona[ă ca f iind, înprĺncipa[, provocată
de opiniiLe individua[e şide tiparete de gândire, ce pot
f i schimbate prin reflecţie filosofică şi prin antrena-
ment susţinut din punct de vedere psihologic.
Jules a concluzionat că propriile probleme aU pro-
venit din valorile sate personale - de exemptu, accent
prea mare pUS pe obţinerea aprobării din partea celor-
taLţĺ. Una dĺntre tecţiiLe primite de la fił.osofii antici a fost
aceea că ,'putem să redevenim propriii noştri stăpânĺ
punând accent pe va[ori interioare şi intrinseci, înloc de
unele extrĺnseci, precum puterea sau statutuI socia[".
Pentru stoĺcĺ'singurul lucru care este cu adevărat
important înviaţă e virtutea, înspecial' înţe[epciunea,
iar lucrurile externe au o importanţă absoLut Secun_
dară, pentru că sunt neimportante când vine vorba de a
obţine fericirea sau elĺberarea de suferintă.
Ca bl'ogger şi ca scriitor, încartea sa, Filosofie pen-
tru viaţă şi alte situaţii periculoase ÍPhĺlosophy For Life
and )ther Dangerous Situations, Evans, 20121, JuLes a
scris despre relevanţa fil"osofiei antice pentru viaţa
moderniloą înspecial ca mijloc de creştere a sol'idi-
tăţii emoţiona[e şi pentru dobândirea stării de bine.
Rezumă' astfel, câteva dintre lecţiile pe care [e-a
desprins din stoicism şĺdin alte ramuri ate filosoÍiei
e[enistice, după cum urmează:
1. Concentraţi-vă pe ce puteţi controla, şi nu pe ce
nu puteţi.
2. ALegeţi-vă cu grijă modele[e, o tecţie pe care a
desprins-o dinVietile paralele, a [ui Ptutarh.
3. 0bservaţi-vă comportamentu[ şi gândurite, de
exemp[u, ţinând un jurnaI de terapie.
Et scrie: ,.Socrate a arătat că avem cu toţii puterea
de a ne vindeca şi de a ne schimba caracterul. înorice
moment aL vieţii. Probabit nu Vom deveniîntelepţi,ca el',
dar am putea deveni ceva mai echi[ibrati şi mai fericiţĺ."

62
$ pţ ŢINVT MłNTË.
,,ÎnţeLepciuneapractică" şi virtutea
Stoicii credeau că oamenii sunt, înmod inerent' animale
raţionale şi, înacelaşi timp, departe de Zeus. Aşa că au
definit scopuI intrinsec aI naturii Umane drept perÍec-
ţionarea raţiunii, numită şi înţetepciuneĺsopŕlia} sau,
mai adesea, phronesis, prudenţă, înţelepciunemora[ă
sau înţelepciunepractică. Fiĺnţa umană perfectă, care
este simultan bună şi raţĺonală, este num|tă înţeLeaptă
lsophoďl. Cei care aspiră să devină înţetepţivor f i numiţi,
de aceea, ''fil'osofi" sau iubitori de întelepiciune.

lnţe[epciunea practică este esenţa virtuţii, conform stoicitor.

Ea constă încunoaşterea cU privire [a natura binelui, aplicată
diferĺtelor aspecte al.e vieţii - aşadar, toate virtuţi[e sunt, înmod
esenţĺa[, aceeaşi virtute. După cum am observat, termenuI gre-
cesc areŕéeste foarte dif icit de tradus. De obicei, este tradus ca
',virtute'', dar se referă mai ales l"a îndeptinirea funcţiei natura[e
Sau a caracteru[ui esenţiaI aI cuiva într-omanieră care este, în
acelaşi timp' sănătoasă şi demnă de [audă. Un caI puternic şi
rap]d are areŕé,deşi n-am spune că este ''virtuos".
ln acelaşi fe[, termenuI grecesc kakia, tradus adeseori prin
,,viciu"' se referă, mai degrabă, [a ',răutatea" sau [a ,'s[ăbiciunea"
unui cal firav şi bolnăvicios. Cum oamenii sunt, înmod inerent,
fiinţe raţiona[e şi sociale, cele mai importante două trăsături a[e
noastre sunt înţelepciuneaşi justiţia' perfecţionarea raţiunii şi a
retaţiei cu cei[a[ţi' VirtuţiLe cardina[e a[e curaju[ui şi a[e autodiscĺ-
plinei sunt necesare pentru a depăşi Írici[e si dorinţele iraţiona[e
ĺ''pasiuniLe")' care, altminteri, ar interfera cu viaţa înţeLeaptă.
lnţelepciunea practică sau virtutea constă, astfel, înmare,
îna face judecăţi de valoare corecte. Mai mu[t, înseamnăa
judeca virtutea însine ca fiind bună, iar lucruri[e corporale
şi externe ca fiind indiferente. Stoicii mai târzii au definit, de
asemenea, prudenţa ca însemnând ',a raţiona bine înceea ce
priveşte acceptarea sau respingerea [ucrurilor după criteriut
armoniei lor cu natura". Aceasta presupune, probabil, a alege
întrelucruri indiferente pe baza vaiorii [or natura[e şi a şti pe
care să [e preferi, Un aspect mai ,'[umesc" alînţeiepciunĺi.
Prin contrast, conform legendei, Pyrrho din Etis, fondatoruI
scepticismu[ui grecesc, era indiferent [a l.ucruri[e exterioare,
încâta fost văzut mergând pe stânci foarte înaltesau prin faţa
unor atelaje cu cai, de către discipotii săi. Este, probabiL, o exage-
rare, darînprivinţa stoicilor chiar nu este o glumă: erau recunos-
cuţi drept nigte filosofi mai pragmatici şi cu interes sporit pentru
viaţa real.ă. lntr-adevăĘ detaşarea stoĺcilor faţă de lucruri[e indi-
ferente [e permite utitizarea acestora maijudicioasă. Conform l.ui
Seneca, Chrysĺpp ar fi spus că omul înţeleptnU are nevoie de
nĺmic, dar se poate folosĺ de orice, întimp ce ,,nebunu[" are nevoie
de toate tucruri[e, dar nu se poate folosi de nici unuI dintre e[e.

n AMINTEşTE-ŢI!." .:.".
Lucruri[e exterioare nu sunt tipsite de valoare
Deşi ciniciĺ obişnuĺau să creadă că lucrurile exterioare
sunt complet Indiferente, stoiciĺ au adoptat o poziţie mai
apropiată de viziunea majorităţii oamenilor şi au atribuit
[ucrurilor exterioare o valoare timitată pentru scopuri[e
pl.anif icării acţiuni[or noastre în[ume. Lucruri[e externe
sunt complet neutre şi indiferente prin raportare [a
scopul de a trăi o viaţă bună sau vizând faptul de a fi
fericit şi împl'inĺt.Totuşi' e natural să [e preferăm pe
une[e sau să l.e căutăm, aşa cum facem cu înţetepciu-
nea saU virtutea' CeiLatţi oameni sunt exteriori mintii
noastre, inc[usiv prietenii noştri sau oamenii ''virtuoşi şi
înţel'epţi'',iar a dori prosperitatea întregiiomeniri este
esenţa fi[antropieĺ stoice. Aşadar, virtutea înseamnăa [e
dori bine[e ce|orta[ţi, cu avertismentul de ''a [ăsa soarta
să fie", după cum vom vedea încapitol'ele următoare.

Natura binelui
Musonius spune că natura ne_a stabilit scopuI de a prospera'
de a deveni oameni ,'buni", şi că a fi buni este acelaşi lucru cu

64
a fi fitosofi' iubitori ai înţel'epciunii. Aşadar, pentru stoici, a fi
înţeteptsau a fi bun este, înmod esenţiaL, unu[ şi acelaşi lucru.
Care este, aşadaą natura binelui pe care îl'contemplă înţe_
teptuL şi care corespunde stării minţii Lui? Ce vrem să spunem
atunci când spunem că un lucru este ,,bun", ',rău" sau .'indiferent"?
Se zice că Zenon a dat initiaI aceste răspunsuri, care pot fĺ un
bun punct de pLecare pentru studiuI eticii greceşti tradiţionate:
" Lucuri[e bune includ ''înţe[epciunea,moderatia, justiţia,
curaju[ şi tot ceea ce este virtute sau partĺcipă [a virtute".
ł Lucruri[e re[e inc[ud ,'nebunia, tipsa de moderaţie, injus-
tĺţia,Lasitatea şi tot ceea ce este viciu sau partĺcipă La et".
. Lucrurile indiferente [e cuprind pe toate celela[te, daą
cel mai notabil, ''viaţa şi moartea, reputaţia bună sau
reputaţia rea, pl.ăcerea şi durerea, bogătia şi puterea'
sănătatea şi boa[a".

Bine[e şi răuI sunt virtuţi[e cardina[e a[e filosof iei socratice,

l'ao[aLtă cu cele patru vicii cardina[e. Despre toate s-a conside-
rat că sunt forme ale înţelepciuniipractĺce |phronésis), lucrul
bun înmod esenţial pentru om. După cum Vom vedea, cuvân-
tu[ ''indiferent" poate fĺ uşor nec[ar [a stoici, prin comparaţĺe
cu cinicii' întrucâtei consideră că unele [ucruri au mai mu[tă
vaĹoare decât alte[e şi că trebuie ,,preferate''' învederea p[ani-
ficării acţiuni[or vĺitoare.
Totuşi, acest tip de va[oare a [ucruri[or este ĺncomensurabil.ă
cu .'bine[e''. Înţet'epciunea şi ce[e[aLte virtuţi nu pot fi comparate
înprivinţa caracteru[ui ',bun" cu lucruril.e externe şi corporat.e,
întrucât posedarea [or perfecţionează natura umană şi ne
permite să ne urmărim scopuI fundamentat înviaţă, întimp
ce alte aşa-zise ',bunuri" nu contează deloc înaceastă privinţă.
Lucruri[e indiferente cuprind ceea ce oamenii ar cataloga în
mod normal drept ',bun'' sau ,'rău", lucruri cum ar fi sănă-
tatea, averea sau reputaţia. Cinicii şi stoicii erau de acord că
umanitatea suferă înprincipat de o mare |LuzieÍtuphos, care se
traduce' litera[, prin ''ceaţă" sau ,,fum"), asumpţia că [ucruri[e
superficiate sunt bune sau rele.
A,ceste câteva exempl.e se bazează pe câteva sugestii a[e
stoici[or cu privire [a caracteristici[e esentia[e a[e binelui si
răului, care 5e completează mereu unele pe a[ie[e şi indică,
toate, înaceeaşi direcţie. Poate însensuI cel mai fundamental,
stoicii definesc ceea ce este bine pentru noi drept lucrurile
care ne împtinescpotenţialut, care ne perfecţionează natura.
Conform [uĺ Cicero, stoicuI Diogene din Babiton a definit binele
drept ,,ceea ce este complet prin natură",'iar pe Cato î[portre-
tizeazá astfe[: ''Cei ce sunt întel.epţi,toţi îtcaľacterizeazá a Íl
unul şi compĹet" ÍDespre supremul bine...,lV.37).
Primii stoicĺ au definit bine[e ca ,'perÍecţiunea natura[ă a
unei fiinţe raţiona[e ca atare" ÍDespre vieţile..., Vll.94}. Binele
pentru toate lucruri[e vĺi, pentru plante şi animale deopotrivă'
cuvântuI grecesc areŕé, tradus de obicei prin virtute, se referă
mai degrabă ta a excela conform propriei naturi. Oamenii sunt
înmod inerent fiinţe raţionale şi socia[e, cu scopuI natural de
a-şi perfecţiona capacitatea pentru înţelepciuneşi dreptate.
Pentru stoici, acesta este scopuI pe care ni [-au fixat Natura
singură si porunca [ui Zeus, tatăl. omenirii: de a-i duce l'a per-
Íecţĺuneopera neterminată. Cato descrie, de asemenea, binele
pentru om prin adjectivel.e ''chibzuinţă" şi ''indiferenţă faţă
timp''. Virtutea, precum chibzuinţa, nu creşte învaloare de-a
[ungut timpul'ui, pentru că este doar natura care îşiatinge sco-
puL şi atinge perfecţiunea. De aceea' după cum spune Cicero,
.,stoicii nu consideră că viaţa fericită de l'ungă durată este
preÍerabi[ă unei vietĺ fericite ScUrte" ÍDespre supremul bine...,
lll"4óJ. A atinge eudaimonia excelând înraport cu natura noas-
tră esenţia[ă, a perfecţiona raţiunea şi a dobândi înţelepciunea
înseamnăa te coace precum un fruct.
Acesta este un precept stoic important, pentru că duce [a
ideea că a prelungi viaţa cuiva nu înseamnăneaparat a stuji
sporirii virtuţii l"ui si că' de asemenea, moartea este indiÍerentă
înceea ce priveşte dobândirea celui mai mare bine. Ca răspuns
[a obĺecţia celor care spun că a prelungi viaţa cuiva este un
lucru bun pentru că măreste perioada pe care este exercitată
virtutea, Cato va răspunde într-unmod cât se poate de direct
şĺoarecum crĺptic: ''Acest argument nu mă poate convinge,
pentru că valoarea sănătăţii se măsoară prin durată, pe când
va[orea virtuţii, prin chibzuinţă"' Aceasta este o a[tă afirmaţie
stoică [a care vom reveni mai târziu, încapitolul despre moarte.

66
 Stoicii timpurii se referă [a multe al'te ca[ităţi sup[imentare
binetui, pe care Diogene Laertios şi Stobaios [e descriu în
moduri destuI de similare. ..Toate lucruri[e bune sunt benef ice,
folositoare' avantajoase, profitabile, virtuoase, potrivite şi ono-
rabi[e; există o afinitate întree[e"' [Antologie, 2.5 d) Stoicii au
susţinut că aceste caracteristici a[e binelui sunt preconcepţii
pe Care te împărtăşeşte,prin raţiune, întreagaomenire, pe
care Natura [e-a pus înnoi dincolo de orice contradicţie.
Care dintre noi nu găseşte că un lucru bun este avan-
tajos, demn de a fi ales şi ceva ce trebuie căutat si alesîn
orice ocazie? Cine nu găseşte că dreptatea este un lucru
onorabi[ şi potrivit? ÍDĺscursuri, 1.22l

De asemenea, împărtăşimpreconcepţia asupra ''răuiui,

care este conceput drept ceva vătămător' care trebuie evitat,
ceva ce trebuie evitat înorice situaţĺe" {Discursuri' 4.1l. Epictet
spUne că întrenoi apare conf[ictuI atunci când încercămsă
apl'icăm preconcepţii abstracte l.a situaţii real.e, cum ar fi să
judecăm dacă anumite acţiunĺsunt bune sau juste ori dacă nu
sunt. 0ricum, probabiL ce[e mai importante două catităţi ate
bine[ui se leagă de faptul' că este:
1. Benefic sau de ajutor [opŕlelimos, de unde derĺvă ''Ophe-
tia"), mai degrabă decât vătămător sau injurios, pentru că
prin sine este alcătuĺt astfelîncât să fie benefic pentru noi
înceea ce prĺveşteFericirea Íeudaimonial, pentru că este
sănătos şi bun însine, ca stare a minţĺi; binele este propria
Lui răsptată' singuru[ [ucru cu adevărat benefic pentru
om, aşa cum absenţa lui este singurul rău veritabil.
2. 0norabil şi frumos Íkalosl, pentru că este însine demn
de [audă, perÍect armonios şi consistent cu sine, ',cu
toate trăsături[e cerute de Natură", şi este suficient prin
sine însuşipentru o viaţă perfectă şi împiinită.

Atunci când stoiciĺ numesc virtutea onorabilă, înţelegemcă,

înmod necesar, o Lăudăm când o regăsim [a a[ţi oameni şi, prin
urmare, ne mândrim când o regăsim [a noi. Atunci când spun că
este benefică, înţel'egcă virtutea este, practic' proprĺa ei recom-
'Este
pensă. prin ea însăşiperfecţiunea naturii umane şi cea mai
înaltăformă de bine [a care putem aspira, pentru că tinde, de
asemenea, să aducă şi alte avantaje înviaţă, dacă soarta permite.
A fi ''onorabit" şi ''benefic" sunt, cu siguranţă, două dintre
caracteristiciie binelui, aşa cum este conceput de către stoicĺ,
iar ei arată destul de limpede că etica stoică echivalează cu
valoarea mora[ă şi terapeutică a înţełepciuniĺ practice şi a altor
virtuţi. Ceea ce este ,'bun din punct de vedere moraI saU ono-
rabiI este ace[aşi [ucru cu ceea ce este bun şi sănătos pentru
noi". Pe [ângă aceste cal"ităţi, Epictet înparticu[aą et însuşi
fost sc[av, se referă [a înţe[epciuneşi [a virtute prin sinonimuI
'.tibertate"' atât însensuIjuridic, cât şi însensuI de a fi liber de
robia faţă de friciLe şi de dorinţele iraţiona[e, iar rău[ şi viciut
sunt asociate stării de sclavie, însensuI ataŞamentu[ui afectiv
faţă de [ucruri[e externe.

s! ţ)E ŢINUT MłNTE .

Definiţia stoică a bineluí principaI
Toate şco[i[e antice de filosofĺe au ajuns [a concluzia
că principa[uI bine înviată este eudairnonla, pe care
l-am tradus prin .'împlinire" sau ,,fericire". Aceasta
însemna o viaţă cu adevărat bună, căreia să nu-i
[ipsească nimic' [iberă de orice lucru rău. Totuşi,
fil'osof ii nU s-au pus de acord cu privire [a adevăratul
sens a[ ideii de eudaimonia şi nici cu privire [a cea mai
bună ca[e de a o atinge. Stoicii au fost singurii care
au susţinut că a fi Un om bun este' însine, suficient
pentru a trăi o viaţă bună şi a atinge eudaimonia.
Stoicii credeau că, prin reflecţie, oamenii pot ajunge
să împărtăşeascăcu toţii preconcepţia că acel lucru
care este întrutotuI bun înviaţa noastră trebuie să
fie deopotrivă benefic pentru noi, sănătos, onorabil
însine şi demn de [audă' MuLţi fiLosofi antici au fost
de acord că ceea ce este bun este' de asemenea,
benefĺc. Acest sĺmţa|'eudaimoniei înţeLesca stare de
bine interioară însemna'înmod necesaĘ că noţiuniLe
stoice imp[icau înmod necesar tehnici şi concepte
terapeutice. Totuşi, stoicii defineau binel.e inc[usiv

ó8
drept ,,onorabit" şi ,,frumos" tkalos|. Doar persoana
bună sau onorabilă este cu adevărat Írumoasă' pen_
tru că adevărata Ír_umuseţe este aceea a caracteru-
lui. Binele este, de asemenea, ceea ce este demn de
[audă însine, ceea ce admirăm [a noi şi l"a aiţii.
Mai mu[t, stoicii cred că ne asumăm cu toţiiînmod
naturaI că scopuI nostru sUprem înviaţă este ceea ce
este dezirabiL şi că suntem sortĺţisă căutăm acest
bine atunci când îiînţetegemcu adevărat natura' Cu
toate acestea, cei mai mulţi oameni judecă eronat
bunurile externe ca fiind bune şi, prin urmare, au
sentimente de dorinţă pentru tucruri care sunt în
afara capacităţii ior de a [e obţine' provocându-şi'
astfe[' frustrare şi suferinţă.
Înţelepciuneapractică sau virtutea, excelenţa în
termeni de natură umană, este identificată drept sin-
guruI bine necondiţionat şi cheia cáIre eudaimonia,
pentru că îndep[ineştecriteriuI de a fi intrinsec bene-
fică' onorabi[ă, frumoasă, dezirabită, demnă de taudă
etc' Virtutea, înacest sens, este înţeleasăca fiĺnd un fel
de aptitudine practică si de cunoaştere morată, o ca[i-
tate a minţii noastre |hegemonikonJ sau, mai specific, a
gâ nd u ri [o r şi a d ecizii l.or noastre vo [u nta re íp roh aĺ resi sl.
Acţiunile noastre externe pot fi' de asemenea,
numite bune atât timp cât întrupează virtutea' ALţi
oameni pot fi numiţi virtuoşi, deşi însens complet nu
pot fi numiţi aşa decât Zeus sau înţeLeptutldeal'. Doar
proprĺa virtute este bună pentru noi, dar starea de
bine şi virtutea ce[or pe care îiiubim poate f i preţuită
de asemenea. lntr-adevăĘ virtutea ''justiţiei" constă
îna dorica a[ţiisă prospere şi să atingă o viaţă bună'
cu aceeaşi rezervă a sorţii care trebuie să permită
asta. Conform stoiciloţ afecţiunea naturală faţă de
ceitaLţi este parte integrantă a Fericirii noastre, iar
interesul propriu este sĺnonim cu altruismul sau cu
interesuI ca lificat pentru trebu ri [e ce[orla[ţi.
n AMINTËŞTE-ŢI!., ....9
SitogismuI care arată că binele este virtute
Cicero descrie un argument stoic tipic, un sitogism de
tip sorit, provenit de [a Zenon, Care Uneşte maĺ multe
premise una după altai pentru a arăta că bine[e, pen-
tru oameni' este, de fapt, sinonim, înmod esenţĺal,
cu virtutea. A funcţionat, probabi[, ca un scurt alde
memoire, ţinut La îndemână pentru situaţii so[icitante'
prin care sunt sĺntetizate argumente maĺ complexe:
1. Ceea ce este bun merită ales [merită avutJ.
2. Ceea ce merită ales merită căutat [sau dobândit}.
3. Ceea ce merĺtă căutat este demn de Laudă'
4' Ceea ce este demn de laudă este onorabil şi virtuos.
5. Prin uTmare' Ceea ce este bun este onorabĺl si
vi rt u os.

Argumentul' [ui Zenon conţine miezuI a Ceea ce Va

deveni esenţa stoicismu[ui Lui Epictet: că, finalmente,
numai ceea ce este înputerea noastră este bun în
raport cu Fericirea şi împlinireanoastră' Când ceea
ce este bun este, prin definiţie, ceea ce merită să fie
căutat, acest [ucru poate Íi întelesca impticând în
mod raţional că numai ceea ce se afiă sub controlul
nostru poate f i considerat .'bine[e" si datoria noastră.
După cum Va Spune mai târziu fitosoÍul" Kant, ,,a trebui
impLică a putea". Acesta este un argument ĺmportant
atât dĺn perspectivă Íil"osofică, cât şi psihol'ogică,
întrucât oamenii pun, uneori, foarte mare preţ pe
ceea Ce se af [ă înafara control'u[ui [or direct, iar asta
duce [a o cantitate mare de suferintă.

Virtuţite şi vieiite
Conceptele de ,'virtute" (aréte) şi viciu ţkakia) sunt absotut cen-
tral'e înstructura filosofiei stoĺce. Deşi aréŕe este tradus, de
obicei' prin ,.vĺrtute", ,'exce[enţă" este, probabit, o traducere maĺ

70
bună. Este Un sens mai aproape de ceea ce înţelegemînmod
normaI când ne referim [a puterile cuiva, calităţiLe bune care îi
fac pe oameni să exce[eze... Ambii termeni impLică ceea ce este
onorabi[' ca opus l.a ceea ce este ruşinos' si ceea ce arată tărie
de caracteĘ prin raportare [a stăbiciunea si boa[a sufletească.
Stoicii credeau că Natura le-a sădit oameniĹor îninterior
viaţa bună sau Fericirea pe care fe obţinem progresând spre
virtute. Astfel', Cleanthes a spUs că toţi oameniiînctină naturaI
către virtute şi că sunt precum ',jumătăţi de versuri iambice",
rămânând incompleţi fără ea. Virtutea este cea care comp[e-
tează natura umană şi, fără ea, [ipseşte mereu ceva esenţĺa['
tăsând vieţite noastre incomplete şi neîmpLinite. Virtutea poate
fi, de asemenea, înteleasădrept armonĺe şi înţelegerepe trei
paliere: cu sine, cu raţiunea şi cu omenirea. Prin contrast,
viciuI este întotdeaunao chestiune de Lipsă de armonie, a[ie-
narea de sinele adevărat, de restuI omenirĺĺ şi de umanitatea
înmijLocui căreia trăim. Cum natura umană este intrinsec
raţională, rezultă că forma de virtute sau de excelenţă cea mai
înaLtă este perfecţionarea raţiunii sau înţelepciunea,aşa cum
cel mai mare viciu este nebunia sau igoranţa. ÎnţeLeptuIeste,
literalmente, omuI bun şi toţi oamenii răĺ sunt nebuni:

Deci înţelepciunea trebuie să-[ desăvârşească pe om

înfuncţie de felut încare [-a începutnatura. Dar cum este
om'u[începutde natură? Şice îndatorire, ce operă trebuie
să termine şi să desăvârşeascăînţetepciunea? Dacă nu tre-
buie să desăvârşească nimic altceva decât o anume mĺş_
care a mintii, adică raţiunea' scopuI ei va f i rea[izarea unei
vieţi conforme cu virtutea' Căci virtutea este desăvârşirea
raţiunii. lDespre supremuI bine...', lV. 35J

Stoicii au acceptat, îngenera[' că diferite[e forme de virtute,

feIuri[e încare oamenii excelează pot fi clasificate înpatru
categorii [argi.
Dedesubt regăsim virtuţi[e subordonate, aşa cum au fost
identificate de stoĺcii timpurii, pentru a ne ajuta să înţe[egem
ce au vrut să spună.
. Înţel'epciunea Ísophĺalsau prudent a {phrônesis), care se opu-
ne viciu[ui nebuniei şi Lipsei de consideraţie ÍaphrousunéJ;
- include de[iberarea excelentă, bunuI simţ, un simţ aI sco-
pului si at capacĺtăţii de a rezolva problemele;
. Dreptatea, justiţia sau integritatea ÍdikaiosunéJ, care se
opUne facerii de re[e sau injustitĺeiÍadikia);
_ include pietatea faţă de zei, bunătatea şi bunăvoinţa,
servicĺuI pubtic şi echitatea;
. CurajuI sau robusteţea [andreia înseamnă, literalmente,
''bărbătie") care Se opune l"aşităţii tdeiĺ.iaJ;
- include capacĺtatea de a îndura,încredereaînsine' cura-
jul' şi dragostea de muncă;
. Autodisciplina sau temperanţa (sôphrosuné, tradus uneorĺ
prin ,'discreţie") care se opune Lipsei de temperantă sau
excesul.ui Íakolasial;
_ inc[ude organizare, ordine, modestie şĺautocontro[.
Seneca vede, de exemp[u, aceste trei virtuti ca însemnând
,,a prevedea ceea ce trebuie făcut"' ,'a renunta [a ceea ce tre-
buĺe dat", ,'a renunta [a temeri" şi ''a verifica dorinte[e" ÍScrisori,
120). Epictet avea, de asemenea, un slogan faimos, ,'îndurăşi
renunţă" ţ,amoechou kai apechou, sau ',vezĺ şi prevezi"}' care
ar putea corespunde îndeaproape celor două virtuţĺ cardinale
înrudite, curaju[ şĺautodiscipLina.
Este posibil' ca unĺi stoici să fi crezut că acestea erau cele
două aspecte ate virtutii care trebuie deprinse de către disci-
pol'i înperioada de pregătire înmaterie'de etică, când încearcă
să dobândească vĺrtuţil"eînţel.epciuniişi ate dreptăţii. Totuşi,
Zenon accepta ideea socratică potrivit căreia toate virtuţi[e
sunt una: '.Stoicii susţin că virtuţiie se ĺmptică Una pe aita şi că
posesoruI uneia [e impl'ică pe toate" ÍDespre vieţiLe..., Vll.125].
A spus că virtuţil'e sunt forme de cunoaştere privind ceea ce
este cu adevărat bun sau rău, pe când viciuI este o formă de
ignoranţă. Stoicii [-au urmat pe Socrate îninterpretarea viciu[uĺ
ca pe eşecuI de a descoperi adevărata natură a bine[ui şi de a
ap[ica conceptuI ta situaţiĺ specifice.

72
B D E îN c E RcAŢ I M ËD I Aţ: Co ntem p [a rea vi
Strict vorbind, stoiciĺ credeau că numai înţeleptulper-
fect este cel care a atins virtutea. Cu toate astea, avem
rtuţi to r!

cu toţii potenţĺatpentru înţe[epciune: ,,Seminţe[e

virtuţii stau înfiecare", a spus Musonius. Aşadaą îi
vom regăsi pe stoici, înspecia[ înlmperiuI Roman,
referindu-se [a contemptarea virtutii, înf iecare zi, ta
cei care încearcăsă obţină perfecţiunea morală. Va
trebui decĺ să vă gândiţi ce fărâme de virtute puteţi
întâiniînviaţa personală sau înviaţa altora. Gân_
diţi-vă câteva cIipe [a următoarete idei:
1. Ce virtuţi potential.e şi ce puteri v-a oferit viaţa şi
cum anume Le apLicaţi [a provocările particu[are?
2. Ce catităti personal'e sau trăsături de caracter
găsiţi a fi ce[e maĺ demne de admiraţie şi de
laudă [a alte persoane?
3. Cum se compară aceste virtuţi unele cu a[te[e?
Sunt oarecum înrudite?
4' Care credeţi că ar f i cea mai importantă virtute
pentru înţeteptulidea[, ca să ducă o viaţă
completă şiîmpLinită?
5. Luaţi-vă câteva clipe pentru a vă gândi [a ziua de
ieri, ce aspecte şi frânturi de virtute aţi foLosit?
Au existat oportunităţi pentru a dovedi şi alteLe?

Privind înansamblu, asupra căror aspecte ale vir-

tuţii faceti pro9rese şi cum aţi putea beneficia de pe
urma dezvol.tă rii ca racteru [ui d u mneavoastră?

lndiferenţa stoicä faţă de lucruri indiferente

Dacă un lucru nu este nici bun, nici rău însensuI stoic, atunci
va fi catalogat drept indiferent. Prin asta înţelegemcă e[ nu
poate nIci ajuta, nicĺ dăuna dezvo[tării noastre încalitate de
fiinţe raţiona[e şi nu constituie parte necesară a ''vieţii bune".
Stoicii au SpUS că un lucru ''indiferent'' nu poate avea aport
nici la fericire Íeudaimonia), nici l'a nefericire şi orĺce poate fi
catalogat drept bun sau rău. Ar trebui' prin urmare, să învăţăm
să fim indiferenţi faţă de [ucrurĺ[e indiferente ÍGânduri..',Xl.16J.
După cum am spUS mai devreme, printre exemple[e clasice de
[ucruri indiferente date de Zenon erau:
. viaţa şi moartea;
. reputaţia bună şi rea;
n plăcerea şi durerea;
. bogăţĺa şi sărăcia;
. sănătatea si boala.

Sănătatea, averea si reputaţĺa nu pot, prin ele însele,să

ajute un om nechibzuit să dobândească o viaţă bună' Nici
boa[a, sărăcia SaU persecuţia nu pot afecta fericirea omul'ui
virtuos. Această [istă inc[ude [ucruri[e referitor [a care teoria
stoică a dezvo[tăriI consideră că sunt preţuite înmod naturaI
de oamenĺîncăde [a naştere. Sănătatea fizĺcă şisupravieţuirea
sunt căutate de orĺce animal., mai presus de orice, şi preţuite
ca scopuriînsĺne. Totusi, după cum zice Seneca: ''Viaţa nU este
nici bună, nici rea;este spaţiul.încare găsim atât bine[e, cât si
răuL" [Scn'sori,99l.
După cum am văzut' ceea ce este bun pentru mĺne este ceea
ce este, de asemenea, demn de [audă. Cu toate acestea' ori-
câte bunuri exterioare adună Un om rău, asta nu-[ face demn
de taudă înochii noşiri. De exemplu, un tiran notoriu precum
înrpăratuINero poate avea toate bogăţiiLe [umii, asta nu-l. va
aduce înochii noştri mai aproape de a fi un om bun şi, de fapt,
bogăţia şĺputerea lui nu fac decât să-i dea şi mai multe posibi-
tităţi de a se adânci înviciu'
La Íet, un om bun şiînţel'eptprecum Socrate poate fĺ redus
[a sărăcie, închis,ridiculizat, dar chiar dacă ar pierde toate
[ucruri[e pe care majoritatea [e consideră bune, inclusiv viaţa,
şi dacă f iecare ghinion s-ar abate asupra [ui, tot nu [_ar face mai
puţin demn de laudă. De fapt, faptut că şi-a menţinut virtuţile în
m ijlocuI urgiei îl'va face mai admirabil. şi cu un suf let mai mare.
Dacă lucrurile externe nu pot adăuga sau lua nimic din ceea ce

74
considerăm bun sau rău înraport cu virtutea, atunci ele nu sunt
înmod intrĺnsec [ucruri bune, ceI puţin nuînace[asi sens, si nu
contează înecuaţia vieţii bune sau a stării noastre de bine sau
a eudaimoniei. Pentru a prelua metafora [ui Seneca, dacă un cat
este slab şi cu o fire proastă, chiar dacă ar fiîmpodobit cu ce[e
mai de seamă lucruri, tot nu îl'vom considera un caI bun' din
pricina naturii sa[e' Astfe[, conform stoici[oĘ bunuri[e exterĺ-
oare nU se leagă de natura noastră esenţia[ă, încalitate de f iinţe
raţiona[e şisociale, şi nu fac decât să creeze confuzieîn rândut
neştiutori[or, cu privire [a adevăratuI caracter aI oameni[or.

Aşadaą acesta [virtutea n.m.} este singuruI bine at

omu[ui: cet care î[are, chĺar dacă îi[ipsesc cele[alte bunuri,
merită să fie preţuit; cine nu î[are este condamnat şi res-
pins, chiar dacă are din betşug toate ce[e[alte fe[uri de bine.
(Epistole..., 1,76)

Bunuril.e exterioare nu sunt de valoare mai mică înraport

cu virtutea: ele nu pot Íi comparate, nu contează înraport cu
aceasta. 0muI care este pe dep[in bun siînţeteptva trebui, de
aceea, să se expună pe sine [a perico[e, [a Lipsurisau [a osti[i-
tatea ce[or[aLţi' dacă va fi nevoit, întrucâtaceste [ucruri nu pot
conta mai muLt decât virtutea. De aceea, stoĺcii spun că omuI
înţe[eptva evita, cu orice preţ, viciuL şi va căuta virtutea.
Cicero il'ustrează acest lucru prin imaginea a două talgere
de batanţă, pe care o preia de [a filosoÍui peripatetic Crito[aus
dĺn Phaselis. Dacă Vom pune virtutea pe unuI dintre talgere,
niciodată ea nu Va f i contraba[ansată de celă[aLt braţ, ĺndiferent
câte bunuri externe am pune acoto. Epictet chiarîşisfătuieste
eleviĺ să exerseze si să-şĺspună mereu înminte: ,'Nu înseamnă
nimic pentru rnine!", cu referire [a [ucrurĺ[e exterioare. Desiguą
un asemenea nivel de detaşare ar putea părea utopic, de aceea
este important pentru stoicĺ să poată evoca figuri exemplare,
care aU demonstrat o asemenea înţelepciunepractică, virtute
şi indĺferenţă faţă de l.ucruri[e exterioare. înparticu[ar' Diogene
Cinicul este un om care a preţuit mai mu[t vĺrtutea decât orice
posesiune. Secole mai târziu' Cato a fost văzut de romani drept
varianta proprie de om virtuos:

75
 ln ochii [ui, festin era să cucerească foamea,
să înfrângă iarna doar cu Un acoperiş deasupra capului
era ca şi cum ar fi [ocuit într-unpalat
şi să-şi treacă mâinile peste veşmântul aspru, precum
romanii din vechime,
era ca şi cum arfi purtat o robă preţioasă... ILucan, Räz-
boiul civil)

Abititatea de a percepe [ucruri[e indiferente ca fiind indife-

rente şi de a fi mu[ţumit cu puţinuI pe care î[cere natura este
parte a înţetepcĺuniişi a virtutii SUpreme. De aceea, Chrysipp
a spu-s că un om bun care îşipierde toată proprietatea e ca şi
cum ar pĺerde un singur ban, iar cel ce s-a îmboLnăviteste ca şi
cum S-ar fiîmpiedicat.

EI ĐE ŢlNuT MINŢE -
ConceptuI stoic de ,,lucruri indiferente"
Aristotelienii au propus o distincţie ierarhică întretrei
tipuri de lucruri considerate bune intrinsec:
1- Bunuri ate minţii' cUm ar fivirtutea.
2. Bunuri ale trupu[ui, cUm ar f i sănătatea.
3. Bunurĺ externe sau accidenta[e, precum bogăţia
sau reputaţia.
Fericirea şi împLinireateudaimonial înseamnă a
trăi o viaţă efectiv bună, o viaţă completă şi căreia
nu-i [ipseşte nimic, despre care aristotel"ienii, [a feI
ca aLţii, credeau că trebuie să reprezinte o combinaţie
a acestor tipuri de bunuri,
Conform acestei viziuni, virtutea poate fi impor-
tantă sau chiar esenţĺa[ă, dar cineva nu poate avea o
viaţă bună şi nu poate fifericit dacă nu are parte şide
bunuri exterioare, precum bogăţia sau reputaţia bună.
Fitosofii antici vedeau această poziţie ca fiind apro-
piată de modu[ încare văd majoritatea oamenilor ches-
tiunea fericirii' diferit de aceia care vedeau plăcerea ca
fiind ceL mai important [ucru înviată. Totuşi, dacă vom

76
avea o viaţă bună şi Íericită e un lucru care nu este
oarecum înputeri[e noastre, pentru că două [ucruri
dĺn trei nu se află, de fapt, sub contro[uI nostru direct.
Astfet' Teofrast, ceI maĺ inf [uent discipol a[ [ui Aristotet,
a SpUs: ,,întâmpl'area,şi nu înţetepciunea, conduce viaţa
oameni[or", propoziţie pe care Cicero a calificat_o drept
cea mai depresivă zicere a unui filosof din câte au exis-
tat vreodată. Prin contrast, Epicur a SpUs: .'asupra celui
înţe[ept,întâmp[area are puţină putere".
Totuşi, urmându_i pe cinici, stoicii au adoptat pozi-
ţia radica[ă potrivit căreia toate [ucruri[e aÍlate înafara
virtuţii si a viciu[ui sunt indiferente [ŕa adiaphoral, ire-
levante pentru a atinge eudaimonia. Pentru înţeteptut
stoic' a fi o persoană pe depl'in bună este suficient pen-
tru a avea o viaţă bună. Sănătatea, averea, reputaţia nu
contează deloc înaceastă privĺnţă. Dar aceste lucruri
au, totuşi' o a[tÍel' de valoare pentru stoici. într-adevăr,
unele sunt preÍerate înmod naturaI altora - doar că
acestui tip de preferintă nu trebuie să i se asocieze
eudaimonia. Sănătatea este, îngenera[, preferabiLă
botii şi bogăţia' sărăciei, înfuncţie de cum sunt fo[o-
site, dar nici una nu e importantă atunci când încercăm
să evaluăm dacă un om a dus SaU nu o viată bună.

D E îNcERcAT ţM ED IAT: Meditatia stoică

despre virtute
înliteratura stoĺcă ce a supravieţuit, nu există referiri
explicĺte [a exerciţii de acest fe[" Totuşi, Le-aţi putea
găsi utĺte ca anexe l'a practici[e stoice obisnuite. Her-
bert Benson, profesor de medicină [a Medical Harvard
School, a elaborat o tehnică simptă de meditatie care
s-a dovedit eficientă înceea ce priveşte relaxarea
psihică, conform unui numlr serios de studii. Aceasta
constă înrepetarea a câte unui cuvânt înminte, de
fiecare dată când expirăm. Aţi putea Spune, de fiecare
 dată când expiraţi, cuvântu[ ,'unu". Dar aţi putea foLosi şi
câte un cuvânt [egat de practica stoică. Stoicii preţuiau
înspeciaI contemp[area naturii bĺnelui, aşa că aţi putea
folosi cuvântu[ '.bine" sau cuvântuI grecesc '.areté",
care să devină centruI meditaţieivoastre' noţiunea pe
care să vă concentraţiîntimput practicii meditaţieĺ.
1. lntr-o poziţie confortabi[ă, închideţiochii şi
acordaţi-vă câteva mĺnute pentru a vă relaxa,
de exemplu' aşezaţi-vă pe Un scaun, cu picioa-
rele relaxate şi cu mâini[e înpoaLă.
2. Când sunteţi gata, concentraţi-vă asupra
respiraţiei, inspiraţi norma[ şi repetaţĺ cuvântuI
ales de fiecare dată când expiraţĺ.
3. Repetaţi pentru 10-20 de minute sau chiar mai
mult dacă vreţi.
Nu încercaţisă blocaţi eventual.e[e evenimente din
afară, ci doar să remarcaţi momentele încare gându-
ri[e sau sentimente[e intră înfluxuI dumneavoastră
mental sau momentele când mintea începesă rătă-
cească' apoi reveniţi uşor l"a starea dinainte, ca şi cum
aţiîntreba:,'Si ce?" Cercetarea [ui Benson a arătat că
această practică a acceptării detaşate a întreruperiior
este unuI dintre factorii cei mai importanţiînmeditaţie.
ÎntimpuL acestui exerciţiu, încercaţisă înţel'egeţi
ce aspecte ale experienţei conştiente sunt sub con-
troluI dumneavoastră direct şi care nU. Practicaţi
acceptarea, cu ''indiferentă" stoică, a oricăror gân-
duri sau sentimente [''impresii") care vă vin înminte.

Lucruri indiferente preferate

şĺvalori primare
Deşi [ucruri[e ''indiferente" nu sunt, prin definiţie, l'ucruri
intrinsec bune' Zenon a spUs că unele pot fi preferate altora şi
că sunt mai .,va[oroase" decât alte[e. Stoicii au spus mereu că

78
înţeteptuIva prefera să aibă cu sine cele trebuincioase pentru
a se îngriji,mai degrabă decât să nu aibă. Si, totuşi, aceste
lucruri nu fac nici măcar cu un strop ca viaţa să merite mai
mu[t să fie trăită. Jargonut stoic devine, aici, mai proeminent
ca niciodată, mai ales că timba obişnuită ascunde această dis-
tincţie. Stoiciĺ spun că [ucruri[e indiferente au va[ori se[ective
{axia eklektikó}' dacă sunt înacord cu natura si ,,sunt tipsite
de valoare" Íapaxia|, dacă sunt împotrivanaturii, deşi multe
sunt neutre înaceastă privinţă. Lucrurile evaluate pozitĺv sunt
''preferabi[e" tprôegmenal, întimp ce acelea care sunt evaluate
negativ sunt ,,evitabi|,e" Íapoprôegmena). Practic, stoicii fac o
distincţie subtiLă întredouă tipuri de valoare:
1. Prima este valoarea lucruril'or cu adevărat bune care
contribuie înmod direct [a a duce o viată bună: doar vĺr-
tuţile au această valoare absolută.
2. înai doilea rând, valoarea poate ÍiînţeLeasă',ca o facu[-
tate sau o folosinţă mediatoare", aici intrând sănătatea,
bogăţia sau reputaţia' care pot fi folositoare înţeteptu[ui
atunci când sunt utilizate cu înţelepciune.[Despre vie-
ŕile..., Vll.105)

De exemp[u, ni se spUne că Zenon p[asa viaţa şĺsănătatea

prĺntre [ucruri[e indiferente preferate. Cu alte cuvinte, sănă_
tatea e mai bună decâi boala şi este înregu[ă să o căutăm, în
timitele rezonabil.u[ui, dar nu cu preţutînţelepciuniişi aL virtuţii.
Se spune că stoicii au afirmat că, deşi [ucruri[e preţuite încă
de [a naştere sunt indiÍerente înraport cu obţinerea fericirii
Íeudaimonia) şi cu traiu[ înacord cu virtutea, înmod empatic'
putem afirma că nu sunt indiferente când vine vorba despre
acţiuni care se cuvin înanumite sĺtuaţii legate de supravieţui-
rea şide starea noastră de bine ÍAntologia,2J,al.
Plăcerea si durerea sunt cu totuI indiferente, nici preferabi[e,
nici evitabi[e, întrucât nu sunt decât efecte colaterale, decât
lucruri substanţia[e care ar fi indispensabite fericirii. Epictet îşi
avertizează mereu elevii să nu folosească termenii ''bun" sau
,.rău", precum şi''util." sau .,inuti[", cu privire [a [ucruri[e indiÍe_
rente. Chrysipp a fost, însă,de acord ca' atunci când cineva vor-
beşte mai co[ocvia[' să [e spună lucrurilor preferabi[e şi evitabi[e

79
,'bune" sau ,'re[e", atât timp cât rămânem atenţi [a [ucruri[e
despre care vorbim si nu devenĺm conÍuzi cu privire [a adevărata
[or natură, chiar dacă folosim [ĺmba pe care o utilizează înmod
obişnuit majoritatea oameni[or.
ConceptuI de ,,indiferente preferate" se leagă, de asemenea,
de ceea ce Zenon nUmea kathôkonta, acţĺunĺl'epotrivite pentru
un stoic sau datoria sau Ceea ce este rezonabil de făcutînorice
situaţie. Nu este suf icient să spunem că ar trebui, îngenera[, să
acţionăm înmod virtuos, cu dreptate' curaj sau autodisciplĺnă.
Cum ne orientăm şĺcum ştim exact ce să facem într_unanumit
moment? Epictet numeşte anumite zone ale acţiunii potrivĺte,
discutate de stoiciînfetuI următor:
1. Să mănâncĺ şi să beiînchip potrivit pentru o f ĺinţă umană.
2. Să te îmbracipotrivit pentru o fiinţă umană.
3. Să te căsătoreşti şi să aĺ copii.
4. Să duci vĺaţa unui cetăţean.
5. Să înduricu înţelepciuneinsu[te[e şi comportarea pros_
tească din partea altor fiinţe umane, chiar dacă sunt
neînţe[epteşi re[e.

Profesorii stoici au considerat că este de datoria [or să ofere

că uzire îna n umite situaţii. ÎnD iscu rsuri,Epictet a încercatsă -i
l'ă
sf ătuiască pe oamenii care îicereau sfaturi privind problemele
concrete. Totuşi, a da sfaturi foarte specifice presupune raţi-
onamente complexe de probabilitate, care introduc un anume
sentiment de nesiguranţă, pe când inima doctrinei stoice este
aceea că virtutea este singuruI bine care poate fĺ obţinut cu
siguranţă absolută. AstfeL, există o variaţie întreopinii[e stoice
înprivinţa sfaturil'or etice practice.
Vom vedea că, după părerea lui Marcus Aurelius, aceasta
înseamnăsă ne asumăm cu toţii acţiunite proprii, nu numai în
ceea ce priveste caiităţiLe [or natura[e, ci şiînprivinţa acceptării
cu uşurinţă a urmări[or [or, indiferent că [ucruril'e ies sau nu
cum am ,,preferat", aceasta este baza virtuţii. Desiguą valoarea
,.selectivă" se apLică doar viitoru[uĺ, unde există încăo opor-
tunitate să schimbăm lucrurile. Nu putem decât să acceptăm
[ucruri[e care s-au întâmpLat deja; nu are nici Un SenS să spui
că aifi ',preferat" să nu fii bolnav, pentru că acum lucruri[e nu
mai pot fi schimbate. Stoicii se străduiesc să înlătureaceastă
frământare Lipsită de sens pentru lucruri[e aflate înafara
puteriĺ noastre şi, deci, complet ,,indĺferente". AstfeL, înţeteptul'
preferă, de obicei, sănătatea şi nu boa[a, dar, dacă se întâmptă
să se îmbolnăvească, atunci va accepta de voie noUa sa condiţie.
După cum se zice că ar f i spus Chrysipp, dacă picioarele noastre
ar putea dobândi înţelepciune,atunci şi-ar dori să meargă prin
noroi ca şi cum aceasta arfi soarta şi menirea Łor natura[ă.

m ĐE îNcERcAŢ IMEDIAT: Scrieti o scrisoare stoică

de consolare
Ne conso[ăm mereU prietenii atunci când păţesc un
necaZ, spunându-[e că este totu[înregulă şi că nu e
sÍârşitul lumii. Dar oare e aşa? Ce argumente filoso-
fice avem pentru a susţine asta? Citĺţi câteva dintre
scrisori[e de consolare întocmite de Seneca pentru
Polybius' Marcia sau mama sa, Helvia. Câteva dintre
scrisoril.e către Lucilius sunt, de asemenea' de acest
ÍeLÍEpĺstole,ó3, 93, 99). Încercaţisă faceţi o scurtă
listă cu argumentele pe care aceştia [e folosesc pen-
tru a conso[a, a încurajasau a-şiîmputerniciprietenii.
Cum veţi folosi raţionamentele tui şi forţa persuasivă
a remarci[or sa[e?
Dacă este posibiL, încercaţisă redactaţi o scri-
soare de consolare către un prieten imaginar. încer-
caţi să-i daţĺ o formă fitosofică folosindu-vă de ceea
ce aţi citit înacest capitol sau de orice alte lecturi
pe care [e-aţi mai făcut cu privire [a stoicism. Ar fi
utit să recitiţi scrisoarea după ce veţi fi terminat de
citit volumul de faţă, pentru a vedea dacă aţi schimba
ceva [a ea' Pentru moment, încercaţisă vă concen-
traţi doar pe argumentuI stoic că o viaţă bună vine
doar din virtute şi că [ucruri[e exterioare sunt ire[e-
vante [indiferente) înceea ce priveşte desfăşurarea
unei vieţi fericite şi împl'inite.Cum veţi convinge de
 acest lucru pe cineva care a suferit un mare nenoroc,
precum o răpire, persecuţii, pierderi de tot fe[u[ sau
trădărĺ? Dacă vi Se pare dificit, gândiţi-vă cum aţi
putea parafraza anumite argumente din scrisori[e [ui
Seneca, eventuaI adaptându-[e Unor situaţii simi[are
din vĺaţa modernă.

[J AMĺNTţŞTË-Ţr!".
Stoicii s-au contrazis asupra acestui subiect
Doctrina .,indiferentelor preferate" este unuI dintre
subiecte[e înprivinţa cărora stoicii s-au contrazis între
ei, unii susţinând că anumite lucruri sunt valoroase în
mod intrinsec, al'ţii că valoarea [ucruri[or exterioare
variază înfuncţie de circumstanţe. Unii stoici, pre-
cum Aristo din Chios, aparent înclinatmai mult către
cinĺsm, vedeau toate aceste [ucruri ca fiind indiferente.
Atţii, precum Panaetius sau Poseĺdonius, înclinaumai
mu[t asupra viziunii aristote[ĺce potrivit căreia anumite
bunuri exterioare erau importante pentru eudaimonia.
Totii stoicii respingeau ferm epicureismu[' întrucât
vedeau p[ăcerea trupu[ui şi absenţa durerii ca fiind
absolut ,'indĺferente" pentru atingerea virtuţii. Cei mai
mutţi dintre stoicii clasici au fost de acord că virtutea
era singuruI bine veritabi[ şi suÍicient însine pentru o
viaţă bună, indiferent de sănătatea noastră' de avere
sau de reputaţie' Înmod norma[' ei vor accepta că
este natural si firesc să preferăm ceea ce contribuie
[a binele nostru şi a[ prieteniloą precum şi a[ celor
iubiţi, atât timp cât căutarea acestor [ucrurĺ este în
acord cu înţe[epciuneaşi virtutea. FiLosofii care s-aU
îndepărtat prea mu[t de viziunea clasică, au devenit,
înanumite cazuri, discipoLi ai attor şco[ĺ.
u PuNcŢË pRtNcIPALE
n ScopuI filosofiei este Fericirea Íeudaimonial,
dar aceasta este atinsă înprincipaI prin
înţelepciunepractică sau virtute' care aduce
armonia îninterioruI cuiva, armonia cu Natura
şi cu întreguI Univers.
n Fĺ[osof ia este înmod esenţia[ ''iubire de
înţelepciunesaU cUnoaştere a ceea ce este bun'
rău sau indiferent cu privire ia o viaţă fericită'
. Ce[ mai mare bine pentru om este înţelepciunea
practică sau virtutea' care este bună însensul
de a f i, înace[aşi timp, ,'onorabiLă" si ''benefică".
. Unele lucruri indiÍerente sunt,,preferabi[e"
altora, dar nici unul dintre ele nu contează în
vreun fel când vine vorba despre dobândirea
fericirii sau a uneivieţi bune, conform stoicĺ[or.

E[ PASUL URMĂToR
După ce am examinat natura ''binelui" şi a lucrurilor
,.indiferente", va trebui să explorăm mai îndeaproape
ce se înţe[egeprin eudaim onia, sau.'fericĺre", iar urmă-
toruI pas este, înmod tradiţiona[, acela de a explora
teoria stoică a pasiuniloą pentru că se credea îndeob-
şte că nu putem experimenta fericirea dacă suferim
din punct de vedere emoţional. Aceasta ne duce în
domeniuI psihoterapiei stoice sau a[ ,,terapiei pasiuni-
lor" care era parte integrantă dĺn vechea etică şĺpro-
mĺsiunea ubicuă a filosofiei, motivaţia pe care studioşii
stoicismului o au înmod obişnuit pentru a Urma Un
drum atât de [ung şi de solicitant către înţelepciune.
3. PROMISIUNEA FILOSOFIEI
ĺ,,TERAPlA PAsl UN I LoR"|

Din acest capitol, veţi învăţa:

. despre vechiul concept stoic de fericire perfectă
sau eudaimonla, promĺsiunea filosofiei;
. că stoicii au încercatsă în1ocuiascăpasiunite
,,nesănătoase" sau fricite pato[ogice, tuLburărite
de tot felul, cu pasiuni sănătoase' precum bucuria
raţiona[ă, bunăvoinţa şi sentimentele pline de
afecţiune faţă de ceitaLţi;
. că pasiunile nesănătoase sunt bazate, încele
din urmă' pe judecăţi şi pe acţiuni voluntare,
care urmează reacţiite iniţial'e pe care stoicii
[e numesc,,protopasiuni".

- Totuşi, Socrate, cred că fericirea e neîndoioso bine-

facere.
- Da, dacă numai şi ea n-ar fi rezultatul unor bunuri
îndoieInice.
- Cum, Socrate' cum să fie şi fericirea întemeiată pe
bunuri nesigure?
- Nu, fericirea n-ar fi nestatornică dacă n-ar consta din
frumuseţe, putere, bogăţie, gtorie şi alte[e de acest fe[.
[Xenofon' Amintiri despre Socrate, Hyperion, Chişinău, 1990'
trad. Grĺgore Tănăsescu, lV.2]

- Ce vrei tu, pasiune? Spune-mĺ asta.

 _ Ce vreau, raţiune? Să fac ce Vreau.

- 0 dorinţă regată, dar mai spune-mi o dată.

- Orice doresc' poftesc să se întâmplel[Galenus, Despre
Hippocrate şi doctrinele lui Platon,5.6|

H AUTOţVAI-UAßE . "
Atitudini stoice privind Fericirea Íeudaimonial
înaĺntesă citiţi acest capitot' eval'uaţi cu un punctaj de
l'a 1 [a 5 înce măsură sunteţi de acord cu următoare[e
enunţuri, apoi reevaluaţi-vă răspunsurĺle, după ce
veţi fi terminat capitotu[:
1. Fericirea saU ce este mai bun înviaţă este ceea
ce e conform cu natura.
2. Tuiburări[e emotionale vin din faptuI că acordăm
prea mu[tă importanţă unor lucruri care nu sunt
sub controtuI nostru direct.
3. Chĺar dacă primele noastre reacţii pot fi
automate, avem capacitatea de a alege dacă să
continuăm cu ele SaU nu.

Care este veťhea pľomigiune a filosofiei?

Ce ne cere filosofia stoică? Care sunt cauzele tulburării emo-
ţĺona[e si a[e dorinţelor irationale pentru care oamenii caută
un leac înfitosofie? Ce putem spune despre afectele pozitive,
precum bucuria, pacea şi dragostea?
lnainte de a merge mai departe cu teorĺa şi practica, se
obisnuieşte să se cerceteze ce îidetermină pe oameni să devină
studenti ai stoicismutui. StoicismuI este o cate greu de urmat,
dar, niSe SpUne, beneficii[e [uiartrebuisă ţină de dreapta jude-
cată sau, ceL puţin, ar trebui să [e putem măcar întrezări. Deşi
numai lnţeleptuL perfect se bucură de eudaimonl'a' Seneca spUne
că, dacă nu Vom viza f ilosof ia, dragostea de înţelepciune,viaţa nu
este suportabi[ă, pentru că tulburările emoţionale sunt lăsate

8ó
să se manifeste învoie. Într.adevăąprĺmuI motiv pentru care
oamenii au căutat să studĺeze stoicismu[, de [a bun început, a
fost ame[iorarea proprii[or suferinţe, desi scopuI ul'tim rămânea,
până La urmă, excelenţa ca fiinţă umană.
Aşadaą promisiunea filosofiei constă atât înFericirea si în
împ[inirea Íeudaimonia| înţeLeptuLui,cât şiîndepăşirea p.og."-
sivă a suferinţei provocate de dorĺnţe şi emoţii tutburătóare
',terapĺa stoică a pasiunitär"_ î;-;";;;i
(apatheial, denumiiă si
priveşte pe vechii stoici: ',Şcoa[a unui filosof e precum c[inĺca
unuĺ medic" ÍDĺscursuri, 3.23l.
înmod curios, stoicii par să pună această pledoarie pentru
filosofie pe seama [ui Zeus însuşi,care ne promite eliberarea
de suferinţă. Musonius Rufus a scris că Zeus ,'ne ordonă
şi ne
încurajează" să studiem fĺLosofia. Conform filosofuLui, putem
spune pe scurt că legea [ui Zeus [e ordonă oamenilor să fie
buni, ceea ce înseamnăsă fim fĺl'osoÍi' să apreciem înţetep-
ciunea' să fim mărinimoşi şi virtuoşi, să ne ridicăm deasupra
durerii şi ptăceriĺ şi să ne etiberăm de animozitate.
Epictet îşĺurmează proÍesoru[ şi pune cuvinte asemănă-
toare îngura lui Zeus' începând chiar cu primele sale prelegeri.
Chiar se întrerupedin preLegeriLe obişnuite pentru . pune în
scenă un dialog cu Zeus, care spune că ne_a dat o parte din el'
însuşi,Íacultatea de a ne conduce singuri, care ne dă puterea
de a face alegeri şi de a Lua decizii eficiente înviaţă. Este de
datorĺa noastră să avem grijă de această facultate mai presus
de orice' întrucât este singura noastră posesĺune şi ne garan-
tează [ibertatea concretă. Dacă vom învăţasă preţuim virtutea
mai mu[t decât orice attceva, Zeus ne asígură că nu vom mai
întâLniobstacole, nu Vom maifi supăraţi şi nu vom mai avea de
ce ne plânge şi nu ne Vom mânĺa înfaţa altor persoane.
ldeea pe care încercasă o susţină este aceea că principi-
i[e fundamenta[e a[e stoicismu[ui pot fi învăţateprin reftecţie
asUpra naturii Umane. Aceste adevăruri ţin, înmare parte, de
bun simţ, întrucât Zeus a p[antat înn_oi seminţeLe virtuţii, aşa
că scopuI vieţĺise află ascuns înnoi' înattă parte, îşiîntreabă
elevii dacă Zeus sau Natura nu [e-au dat deja ordinele, destul de
timpede, din ziua încare s-au născut. Natura ne-a dat ce este a[
nostru' judecata şivoinţa, pentru a le util'iza înmod Libeą după

87
propria Voinţă. Natura a plasat orice altceva dinco[o de controtuI
nostru, SupUS obstacolelor şi interferenţelor: ''Apără prin orice
mijLoc ceea ce este aI tău şi nu lua ceea ce este aI altuia".
Deşi formu[ăriLe pot varia, Epictet îLînfăţişeazăpe Zeus
tunând mereu acelaşi mesaj stoic: ,'Dacă doreşti lucrurile bune'
ia-Le de l"a tine!" ÍDiscursuri' 1.29} Natura neînvaţăcă, dacă vrem
Fericirea sau să avem o viaţă bună, atunci ar trebui să [e [uăm
de [a noiînşine,şi nu să [e căutăm înl.ucruri[e exterioare. Doar
dacă vom reuşĺsă facem asta înmod sistematic, vom dobândi
[ibertatea şi ne vom e[ibera de suferinţa emoţiona[ă.
Fericirea sau împl"inirea,eudaimonia, erau cunoscute învre-
m urile vechi drept .,promisiunea f ilosof iei''. După cum am văzut'
toate şcolile de filosofie au căzut de acord că acesta era lucruI
pe care-l căutau, dar nu se puteau pune de acord ce anume
însemnaasta. De Íapt, diferite[e înţelesuripe care [e dădeau,
referitor La eudaimonia, deosebeau şcoIi[e une[e de alte[e. Zenon
descria fericirea drept o viaţă care '.curge uşor" şi este senină,
o viată încare nu întâmpinăm obstacote şi greutăţi cu prĺvire [a
ceea ce încercămsă obţinem. A arătat clar că putem spera să
obţinem asta trăind înarmonie cu natura şi înacord cu virtutea'
Cu toate acestea, ',viaţa este război", iar stoicii se pregătesc
pentru a suporta orice s-ar întâmpiasă se abată asupra [oą
prin capricii[e sorţiĺ. Promisiunea fil'osofieĺ este, aşadaą promi-
siunea fericirii dubtată de promisiunea [inistii emoţional.e care
să ne permită să înfruntăm greutăţite vieţii.
La ce se reduce promisiunea asta? La aceasta: că, dacă
ceruI va permite, filosofia va face ca omuI care îirespectă
legi[e nu va cădea vreodată înbraţele nenorocu[ui sau a[e
sorţii. Că Va avea cu sine sĺ însine toate garanţiiLe posibiLe
pentru o viaţă fericită şi satisfăcătoare. Cu alte cuvinte, că va
fi din nou un om fericit. [Cicero, Ţusculanae disputationes,Y.7)

Îna[t toc, Cicero portretizează Fericirea numind-o ,'citadeta

stoicismu[uĺ": ,'Vrem ca omuI ferĺcit să fie adăpostit, gata să
înveţe'protejat de ziduri şi fortifĺcaţii, încâtsă nu_i fie teamă
doar pe jumătate' ci întotalitate". Unu[ dintre cele mai bune
argumente ale stoicilor este acela că este imposibil să ne ima-
ginăm pe cineva care este, înacelaşi timp, bun şiînţelept,care

88
a atins eudaimonia şi care să fie, totodată, tulburat din punct
de vedere emoţionaI sau de dorinţe patologice. Stoicii au numit
toate acestea ,,pasiuni" Ípathél;credeau că sunt sursa tuturor
suferinţelor Umane si un obstaco[încalea spre eudaimonia.
Capacitatea de a depăşĺ fricile şi dorinţele nesănătoase se
numeşte apatheia, a trăi '.tipsit de pasiuni" sau' mai degrabă,
Íără pasiuni prob[ematice" De aici vine cuvântul. ,,apatie", dar
nu înseamnăceea ce aţi crede. După cum spune Keith Seddon,
un autor stoic modern: ,.StoicuI va ti apathes [nu Lipsit de pasi-
unĺ, ci netulburat de e[e}' dar nu l'ipsit de orice sentimente"
ĺSeddon, 200ó]. Seddon se referă, totodată, l'a înţeLeptca ta
acel.a care a atins iiniştea Íataraxial şi eliberarea Íeleutherial
din sclavia pasiunĺ[or.
Aceste strădanii de a depăşi pasiunile au dus, însă,[a muttă
confuzie şi [a neînţeĹegereafoarte răspândită că stoicii sunt
cumva ''tĺpsiţide sentimente'' sau că se străduĺesc să nu aibă
pasiuni de vreun fe[. Aceasta este, pur si simp[u, o neînţelegere
bazată pe dif icuLtăţi[e legate de traducerea înl'imbi[e moderne,
dar stoicii efectiv nu au vrut să spună ce [i se atribuie. Această
interpretare greşită a fost respinsă înmod repetat de stoici.
Să ne oprim puţin şi să vedem ce au avut de spus:

După ei' înţeteptute tipsit de pasiuni, din cauză că nu

cade înasemenea slăbicĺuni' dar adaugă că termenuI de
apatie e aplicatîna[t sens omu[ui rău siînseamnăcă acesta
e aspru şi neînduplecat.lDespre vieţile..., Vll.117}

Zenon a vrut să spună că omuĹînţeleptnu este robit de sen-

timentele sale de teamă sau de dorinţă, dar ni se spune clar că
aceasta nu înseamnăcă e ,,de fier" sau ''tipsit de sensibi[ĺtate",
care este falsa impresĺe pe care o au oamenii azi înlegătură cu
stoicismul. StoicuI roman Laelius a fost descris, secole mai târ-
ziu, într-undiaLog de Cicero, ca spunând că este cea mai mare
greşeală cu putinţă să încercămsă eliminăm sau să înăbuşim
sentimente[e natura[e precUm ce[e de prietenie, pentru că şi
animalele simt afectiune pentru odraslete [or, pe care stoicii o
vedeau ca pe fundamentul dragosteĺ si al. prieteniei Umane.

89
 Nu doar că ne-am dezumaniza dacă am elimina asemenea
trăiri natura[e, dar ne-am şi coborîsub niveluI animale[oĘ [a
nivelul unor plante sau aI unei pĺetre. Aşa că am face bine să
nu dăm ascultare celor care spun că înţelepciuneaînseamnă
dobândirea unei ''tării de fier" înmaterie de emoţii. Epictet şi_a
învătat mereU elevii că nu ar trebui să încercesă se e[ibereze
de pasĺunĺÍapathé), însensuI de a fi tipsiţi de emoţii' ca o sta-
tuie, pentru că stoici[or [e pasă de famiLiite [or şi de concetăţenii
[oą pentru care continuă să aibă o ',afecţiune natura[ă", un simţ
aI fraternităţii şi '.afinitate". încele din urmă, Seneca spune:

Există nenorociri care î[lovesc pe înţeLept- fără a-t tipsi

de orice putere, desiguą - precum durerea fizică, infirmita_
tea, pierderea prieteni[or sau a copiil.or sau catastrofele prin
care trece ţara sa atunci când este devastată de război. Sunt
sigur că va fi sensibi[ [a aceste [ucruri pentrU că nu-i putem
cere să f ie ca o piatră sau ca fieru[. Nu există virtute îna tupta
cu ceea ce nu poţi simti. [Despre constanţaînţeleptuLui,X.4l

După cum arată aici Seneca, e o problemă cu ideea că

înţeteptutstoic ar fi, pur şi simplu, l'ipsĺt de emoţii. Ne amin-
teşte o poveste despre Diogene Cinicu[, care a fost întrebatde
un spartan dacă îieste frig atuncĺ când umb[ă dezbrăcat sau
când îmbrăţişeză,înmiezuI iernii, o statuie de bronz' [a care
Diogene i-a spus că nu îie frig, aşa că spartanu[ Ł_a întrebat:Ce
este, atunci' aşa de impresionant înceea ce faci?
După cum sugerează Seneca, virtuţi[e stoice a[e curaju-
l.uĺ si autodiscĺptinei pi-eSUpUn că înţeleptuIsimte reaImente
ceva asemănător cu frica şi dorinţa - altfeL, nu ar avea nimic
de depăşit. Un om curajos nu este un om care nU are nici un
fel de sentiment de teamă, ci unuI care acţionează cu curaj, în
ciuda sentĺmente[or de anxietate. Un om care dă dovadă de o
rnare disciptină sau de capacitatea de a se înfrâna nu este un
om care nu simte dorinţă, ci unuI Care reUşeşte să-şi domine
impulsuri[e, să se abţină de [a a [e pune înpractică.
lnţel"eptul' îşicucereşte emoţiiLe devenind mai puternic decât
e[e, şi nu eliminând orice urmă de emoţie din viaţa lui. ldea[ul'
stoic nu constă, înacest caz, îna fi .'tipsit de pasiuni"' nu în
sensul de a fi inert,,.cu inima de piatră", ''insensibĺl'' sau 'ca

90
o Statuie". înseamnă,mai degrabă, a avea o afecţiune naturală
pentru sine si pentru atţiişia ne preţulvieţileînacord cu natura,
ceea ce putem susţine că ne pune uneori însituaţia de a avea
anumite reacţĺiiemoţional.e înÍaţa pierderi[or sau a l.ipsuri[or.
Stoicii nUmesc acestea protopasiuni şi, după cUm Vom
vedea mai târziu, Înţeteptut[e simĹe, dar nu urmează calea [or.
ln al.t [oc, Seneca arată că epicureicĺi sunt cei careînţel'egprin
apatheia o minte imună [a afecte, dar nu acesta este sensuI stoic
aI termenu[uĺ' ci dimpotrivă. ''lată deosebĺrea întrenoi şi aceia:
înţeLeptuIstoic învingeorice greutate, dar o simte; înţel'eptut
[or nicĺ măcar nu o simte." ţEpistole...' 9) Vĺrtutea înţeteptutui
constă înabilitatea de a suporta trăirite dureroase şi de a se
ridica deasupra [or, întimp ce păstrează ĺnteracţiunĺ[esa[e
obĺşnuite cu [umea, întimp ce îipasă de sine şi de ceital'ţi, dar
nu se îngrijorează pentru nimĺc.
De fapt, scrieri[e timpurii ate stoicil'or definesc pasiunite ca
f iind forme nesănătoase, iraţiona[e şi excesĺve de teamă şĺdorinţă.
Se spune că sunt nenatura[e' prin aceea că afectează căutarea
noastră naturală a Fericirii. Este îndeobştemai puţin cunoscut
că aceste pasiuni aU corespondente sănătoaseÍeupatheiai], care,
deşi nu sunt căutate direct de către stoici, erau văzute ca un soi
de recompensă sup[imentară pentru o viaţă vĺrtuoasă.
După cum au arătat mai mu[ţi capi ai scolii stoice: ',lnclude-
rea sentimentelor bune înrepertoriuI mental a[ stoicilor arată
că f ĺtosofia [or nu presupune extirparea tuturor emoţiilor" ĺLong,
20o2l. lntr-adevăr, sentimente[e natura[e' precum dragostea
sau afecţiunea fĺrească pentru ceital'ţi, joacă un roI important,
chĺar dacă adesea negLijat, înstoicism' Atunci când Marcus
Aure[ius a descris ideatuI stoic ca ,,a fi Lipsit de pasiuni, dar ptin
de dragoste", s-a referit înmod timpede [a ace[e afecte care
sunt rele sau nesănătoase, a[te[e decât ceea ce stoicii nUmesc
',afecţiune natura[ă" sau dragoste raţiona[ă pentru ceiLal'ţi'
Problema pasiuni[orînsemna,inevitabiL, că o anumită formă
de terapie era intrinsecă stoicismului, întelesca mod de viaţă'
Intr-adevăç eudaimonia teagă închip firesc etica stoică de
terapia psihotogică. Multe Íilosofii antice au echivalat .'binel'e în
viaţă" cu ''ceea ce este bine pentru noi", ''benefic" sau ,,de ajutor''
Íôphelimosl, însensuI acelor e[emente care contribuie [a starea

91
noastră de bine' nu fizic, ci menta[ şi caracteria[, întermenii
caracteru[ui. Aţi putea spune că tehnici[e de setĹhelp erau parte
integrantă a stoicismului, iar varianta stoică nu seamănă doar
cu terapia modernă, ci a Íost prezentată expl'icit ca o formă de
medicină si de terapie pentru minte, de către autorii antĺci.
Stoicii, aşadaą maĺ mult decât oricare aLţii' s-au concentrat
asupra filosoÍiei înţeleseca mod de vĺaţă şĺasupra căilor spe-
cifice prin care se puteau depăşi pasiunite nesănătoase şi se
putea progresa pe calea anevoioasă către ideatul ales aI virtu_
tii' Unii critici au argumentat că stoicismut este, pur şi simp[u,
o filosofie, Cu Un anumit accent etic, şi nu trebuie confundat
cu Vreo formă de terapie. Totuşi aceste două înţe[esurierau
văzute ca echivalente de către Zenon şi discipoLii săi. Putem
spune, astfel, că stoicismul combină cu măiestrie etica, auto-

g
discipLina şi terapia psihologică.

sTaDlU ĐE cAz
,,Alegerea [ui Heracle"
Zenon, fondatorul stoicĺsmu[ui, a fost determinat să
studieze filosof ia după ce a citit cea de-a doua carte
a AmintiriIor despre Socrate' Aceasta începecu un
capitol încare Socrate discută celebra alegorĺe a [ui
Prodicos, numită ,,Alegerea lui Herac[e". Ca şi înain-
taşii tor, cinicii, stoicii vedeau înHerac[e, f iu[ [ui Zeus,
un adevărat model, care demonstra autodiscipLină
şi capacitate de rezĺstentă, caLităţi necesare pentru
a deveni un adevărat filosof. Zenon a fost e[ însusi
comparat cu Herac[e, iar urmaşuI său, C[eanthes,
a fost supranumit ''a[ doilea Socrate", prĺn prisma
capacităţii sa[e de autocontrol. Povestea simboli-
zează adevărata noastră provocare de a decide cine
vrem să fim, ce feL de viaţă vrem să trăim, promisiu-
nea filosofiei şi tentaţia viciu[ui'
Afl'ăm că HeracLe, pe când era tânăĘ a ajuns [a o
răspântie înpustiu' unde s-a oprit să-sĺ contemple
soarta. Neştiind ce cale să urmeze înviaţă' s-a trezit
[a un moment dat înfaţă cu două zeiţe. Una dĺntre e[e,

92
o femeie foarte f rumoasă şi apetisantă, care se nUmea
Kakia, pretinde că i Se spUne Fericirea ÍEudaimoniaJ.
S-a bagatînfaţă, pentru a se asigura că va vorbi prima,
promiţându-i lui Heracle că poteca sa va fi mai uşoară
şi mai pLăcută şi că reprezintă o scurtătură către feri-
cire. Dacă o va lua pe acolo' va fi ferit de greutăti si
se va bucura de lux dinco[o de puterea de imaginaţie
a unui murĺtor şi va trăi ca Un rege' din munca altora.
Apoi, de Herac[e s-a apropiat cea de-a doua zeiţă,
numită Aretë, o Íemeie îmbrăcată modest, deşi fru-
moasă închip natura[. Spre surprinderea [ui, ea i-a
spus că poteca ei va necesita mu[tă muncă din partea
Lui şi că va fi [ungă şi dificită. Heracle se va confrunta
cu perico[e de tot felu[, va înfruntamulte greutăţi,
probabil mai multe decât orice om dinaintea l'ui, şĺcă'
pe drum, va exper|menta mu[tă durere şi suferinţă.
''Nimic din ceea ce este cu adevărat bun şi admirabiL",
spune Aretô, ,,nu [e este hărăzit de zei oamenĺLor, fără
efort şi dăruire."
Totuşi, Heracle Va avea posibilitatea de a înfrunta
fiecare adversitate cu curaj şi stăpânire de sine şi să
arate înţelepciuneşi dreptate, înciuda marelui peri-
co[' Va afla adevărata Fericire împlinindu-şĺpotenţi-
a[uI naturaI de erou si reflectând asupra propriil'or
reusite demne de laudă şi cinste.
Heracle, desiguą a arătat spre calea lui Aretô, sau
a Virtuţii, şi nu a fost sedus de Kakia, sau vĺciu. S_a
confruntat cu persecuţii din partea zeiţeĺHera şi a
fost nevoĺt să îndep[ineascăce[e douăsprezece munci
legendare, inclusĺv uciderea Hydrei şi pătrunderea în
Hades, [umea subterană, pentru a ucide Cerberu[' cu
mâinile goal'e. A murit închinuri groaznice, otrăvit de
cămaşa care fusese înmuiată însângele Hydrei.
Totuşi, Zeus a fost atât de impresionat de măreţia
suf letu[ui său, încâtla înviatşi t-a înăLtat'ridicându-t
ta rang de zeu. lndiferent dacă această poveste [-a
întorspe Zenon către filosofie sau nu, cu sigurantă a
exercitat influenţă asUpra generaţii[or ulterioare de

93
stoici. Au tratat-o ca pe o metaforă a vieţii bune; este
mai bine să înfrunţinecazuri, să te ridĺcĺdeasupra
[or şi să excelezi, decât să urmezi calea vieţii Uşoare
şi a indolenţei şi să [aşi, astfel, ca sufletu[ să ţi se
scufunde si să se deterioreze'

DEîNCËRâATlMEDtAT: Ceea ce este demn de laudă

şi ceea ce este dorit
Acesta este un exerciţĺu de clarif icare a va[ori[oĘ îna-
inte să începeţisă ref[ectaţi asupra propriei fitosofii
de viaţă. Presupuneţi că nu există răspunsuri care să
f ie inerent bune sau re[e; aceste întrebărisunt menite

să vă ajute să vedeţi lucrurile înmanieră diferită.

1. Luaţi o bucată de hârtie şi desenaţi un tabe[ cu
două cotoane.
2. încapul' primei coloane, scrieţi ,,demn de Laudă".
Dedesubt faceţi o listă cu lucrurĺle pe care [e
credeţi demne de l'audă [a alţi oameni, ce anume
admiraţi cu adevărat l.a ei' Gândiţĺ-vă [a eroii
voştrĺ' reaIi sau f icţionaLi' care trăiesc sau nu, [a
familia, [a prietenii, [a colegĺi pe careîiaveţi etc.
3. După ce aţi terminat, scrieţi cuvântu[ ,,lucruri
dorite" încapuI celei[alte coloane. Notaţi [ucruri[e
pe care vi te doriţi cel mai mu[t înviaţă, cele care vă
aduc cea mai mare ptăcere' cele pe care vă e teamă
să nu [e pierdeţi, cete pentru a căror obţinere
cheLtuiţi cel mai mult timp şi cea mai multă energie.
4. La sfârşit, întrebaţi-văînce măsură aceste coloane
diferă una de alta. Sunt lucuri[e pe care vi [e doriti
cel mai mu[t înviaţă cele pe care Le găsiţi cele mai
demne de l'audă La al'ţii? De ce nu sunt aceleaşi?

Cum va afecta percepţia de sine faptul că doriţĺ

şi, poate, şi obţineţi alte lucruri decât cele pe care
Le găsiţi demne de [audă? Dacă veţi descoperi că

94
 lucrurile pe care te doriţi înviaţă nu sunt cete pe
care [e admĺraţi efectiv, aţi putea reflecta [a ce s-ar
întâmp[a, dacă aţi începesă căutaţi lucruril'e pe care
Le găsiţi demne de laudă.

Ferieirea: conceptuI stoic de euďaimonia

Eudaimonia este, aşadaą vechea promisiune a filosofiei. CuvântuI
este tradus adesea prin termenul. de ',fericire", deşi această tra-
ducere nu-i suprinde sensul foarte bine. Et se referă mai mult [a
calitatea gLobată a vieţii cuiva, decât [a o stare de moment. A[te
variante moderne de traducere ar putea fi ,.prosperitate", .,bine-
cuvântare", .,stare de bine", ''înf[orire"etc. Un dicţionar antĺc de
filosofie atribuit [ui Platon, dar care a Íost, cet mai probabi[, scris
de discipoLii săi imediaţi, ĺnc[udea următoare[e sensuri:
. Bĺne[e compus din toate ce[e bune.
. 0 abilitate care este suf icientă pentru a trăi bine.
. Perfecţiunea înraport cu virtutea.
. Lucruri benefice suficiente pentru o f iinţă.
Cu toate acestea, putem Spune că se referă ta conditĺa bine-
cuvântată a cuiva care duce o viaţă bună. întimp ce, pentru
alte şcoli fĺ[osofice, aceasta ar putea imptica a te bucura de un
anumĺt noroc extern, [a stoicĺ a fi un om bun şi a avea o viaţă
bună sunt sinonime. Lucruril.e corpora[e sau externe sunt'
prĺn urmare, irelevante [indifeľente) cu privire |'a eudaimonia.
Fericirea şi nefericirea se leagă de fetutîncare reacţionăm [a
evenimente şi de fel'ut încare ne folosim de e[e.
Luată literaI, eudaimonia înseamă,,a avea un daimon bun",
o scânteie divină sau o fărâmă de spirit înăuntru - vorbim şi
azi de oamenii care aU ',o urmă de divinitate" înei. Chrysipp
vorbea întermeni teologici despre faptul' că o viaţă care curge
tin provĺne din a aduce daimonuI interioą spiritut nostru, în
armonie deptină cu voinţa lui Zeus, prin aducerea judecăţitor
propriiîndepLin acord cu soarta ce ne-a fost hărăzită. Secole
mai târziu, Marcus Aurelius a interpretat termenu[ înaceeaŞi
manieră, referindu-se [a perfecţiunea fărâmei divine dinăuntru
sau [a facultatea conducătoare înacord cu natura
Eudaimonia ilosofică este o stare încare o persoană
f

cu un caracter excepţionaI trăieşte cât se poate de bine,

prosperând, dezvo[tându-se admirabi[ şi bucurându-se
mereu de cea mai bună stare mentală care [e este facilitată
oameni[or. Stocii, înparticu[aą au considerat că o astfeI de
stare este imposibiLă, daĘ înace[asi timp, demnă de dorit,
astfe[încât nici o fiinţă umană care i-a înţelesrostuI nu va
dori, pentru sine, mai puţin' ILong, 2002)

De fapt' aU Spus ca Înţel'eptul'perfect, care a atins eudaĺmo'

nia, este, probabil', l'a fel de rar ca şoimuI ethiopian, Care este,
într-adevăç foarte rar. Pe de altă parte, după cum ar spune
Pierre Hadot, [umea însăşieste ,'o maşină de produsînţetepţi".
IHadot, 1998)
Stoĺcĺicredeau că Natura Vrea ca noi să ne perÍecţionăm şi
că viaţa ne_a fost dată peniru a ne aduce l'a un nivel de com-
pletitudine, exce[ând înraport cu virtutea. Natura a p[antat
înÍiecare dintre noi puterea de a visa si de a urmări un ideal
uman, numit ''lnţeleptu[" sau ',l[uminatu[", iar noiînaintăm spre
dobândĺrea acestui idea[.
Ce diferenţă este, atunci, întreeudalmonia şi virtute, înfito-
sofia stoică? Stoicii fac fĺlosofia deopotrivă necesară şi sufici-
entă pentru eudaimonia. Totuşi, se zice că înţeleptul'Chrysipp
a spus că' şi încazu[ încare cineva acţionează cu înţelepcĺune
şi virtute, eI nu va fiîncăfericit, iar fericirea va apărea atunci
când aceste acţiuni vor deveni fixe şi sigure, fundamentate de o
cunoaştere sigură.
După cum vom vedea, stoicii se referă adesea [a ,,pasiuni[e
sănăioase", care vin, de regulă, odată cu virtuţite. Zenon a spUS
că l.ucruri[e bune includ diferite virtuţi şi, în'anurnite feluri, pasi-
unile sănătoase [eupaŕńel'ai}, precum ',bucuria şi stări[e de bine,
încrederea şi bunăvoinţa". Secole mai târziu, Musonius Rufus ne
SpUne că, atunci când acţionăm virtuos şiînacord cu natura, vom
obţine ''o dispoziţĺe veselă şi o bucurie [ină, care vor acompania
aceste atribute''. Poate e o supriză pentru unii că stoicismuI este,
până ta urmă' o fi[osofie a bunăvoinţei şi a bucurĺei de a trăi.
BI Dţ ŢINaT MINTţ .
StoicismuI ca artă a fericirii Íeudaimonial
Cartea aceasta discută stoicismu[ înţeiesca artă
filosofĺcă de a trăi. ,,Fericirea" nu este un cuvânt pe
Care oamenii sunt obisnuĺţi să-[ asocieze cu stoi-
cismu[, aşa că s-ar putea să-i suprindă că aceasta
este una dintre promisiuni[e fĺl'osoÍiei stoice, scopuI
fundamental al.întregu[ui sistem stoic. După cum am
văzut, e Íoarte greu de tradus eudaimonia, deşi majo-
ritatea filosofilor antici au căzut de acord că acesta
este scopuI vieţii. Eudaimonia este Fericirea supremă
sau maximul de mulţumire care poate fi atins de
ÍiinţeLe umane, o stare de excelenţă asemănătoare
cu a zei[or. Folosim litera mare pentru că ,'ferĺcire'',
sĺmplu, nu este un sinonim perfect, iar acest cuvânt
este incredibit de greu de tradus. î[vom [ăsa uneori
netradus, cam înÍetut încare cuvântu|' nirvana nu
este tradus înbudism. Analogia cu ',nirvana" este
una potrivită, pentru că are încomun cu eudaĺmonia
sensuI de condiţie umană unică, achiziţia supremă în
viaţă şi scopu[ întregiifilosofii"
E mai mult decât un sentiment, iar stoicismuI cu
greu ar putea Íi numit o Íilosofie distractivă. Eudai-
monia a fost, înmod tradiţiona[, înteleasăca sumă
a tuturor lucrurilor bune, lucruri[e necesare pentru
a duce o viaţă bună. Totuşi, stoicii au insistat că,
odată ce am trecut prĺntr-un soi de conversie fil.o-
sofică [eplsŕrophô), vom vedea prin perdeaua de fum
a valoril.or convenţionate ltupńos} şi vom învăţasă
echivalăm eudaĺmonia întrutotul cu viaţa înacord cu
virtutea, ridicându-ne atât deasupra ghinioanel.o1
cât si a norocu[ui, deopotrivă. Am văzut că Zenon s-a
referit [a această stare ca l"a starea de curgere lină
a vieţii, o viaţă a seninătăţii dep[ine şi a tibertăţii' pe
care o poate atinge înţeleptul.Pentru stoici, a fi un om
bun şi înţetepteste, deopotrivă, necesar şi sufĺcĺent
pentru a te bucura de o viată pe depiin bună, chiar
dacă soarta nu te menajează. Am putea spune că
adevărata Fericire vine dĺn interior sau' după cum a
spus Epictet, ''dacă vrei ceva bun, ia-l. din tine".

ĐË ĺNCËROATţMEDÍAŢ: Evaluare pe două coloane

Să încercămun mic experiment, pe care [-am putea
numi ',evaluarea capacităţii de control". Să ne amin-
tim că stoicii erau înmod deosebit preocupaţi cu
aspecte[e vieţii care se află sub contro[uI nostru
direct, acelea care ne stau întotdeauna înputere, în
privinţa cărora decizii[e noastre nu pot f i întoarse:
1' ALegeţi o anumită situaţie sau problemă care vă
deranjează.
2. Desenaţi două coloane cu titluri[e ,,sub contro[uI
meu"' .,înafara controlului meu".
3. Acum încercaţisă faceţi o listă cu aspectele pe
care [e consideraţi sub contro[uI dumneavoastră,
înco[oana corespunzătoare.
4. Faceţi o listă cu lucuri[e pe care nu [e controlaţi
şi puneţi-Le încoloana a doua'
5. Gândiţi-vă cu atenţie [a aceste lucruri!
Revizuiţi-[e, dacă este nevoie. Stoicii ar spune că
singuru[ [ucru aftat efectiv sub controluI nostru
ĺcare depinde de noi} sunt gânduri[e şi intenţĺiLe
voluntare de a acţiona' 0rice altceva se poate
întoarce împotrivadorinţe[or noastre.

lmaginaţi-vă că desenăm un cerc înjurul zonei pe

care credem că o putem controla' definind iĺmĺtete
voinţei noastre - acolo se află mereu libertatea şi
puterea noastră. cât timp petreceţi îngrijorându-vă
pentru lucruri care nU se af [ă sub controlul dumnea-
voastră sau făcând tot ce puteţi încel mai bun mod
cu putinţă? Cum ar fi să acceptaţi că lucrurile care nu
sunt sub contro[uI dumneavoastră pot decurge uneori

98
 aşa cUm doriţi şi alteori nu? lncercaţi să faceţi acest
exerciţiu cât mai des şi cu raportare [a diferite situatii.

Teorĺa stgică â pâsiunitor

Stoicii au avut o teorie psihoLogică proprie, aşadar' înacest
punct, o întâlnire cu jargonuI grecesc este inevitabiLă' Cato at
l.ui Cicero, străduindu-se să traducă termenii specifici stoicis-
mu[ui grecesc înlatină, spune că '.pasiuni[e" fac viaţa oameni[or
mĺzerabĺ[ă şi că a fost tentat să traducă acest termen simp[u
prin .'boa[ă", dar crede că ''tu[burări suf teteşti" este un termen
generaI mai potrivit ÍDespre supremu\ bine...,lll.35J. De Íapt, ter-
menuI nostru modern de ''patol"ogie",,studiul suferinţei, provine
din aceeaşi rădăcină grecească precum ,,pasiune" sau ,,patimă",
termen care încădenotă suferinţa, ca în,'patĺmite Lui Hristos".
Atunci când stoiciĺ vorbesc despre ''patimil'e" obişnuite
experimentate de majoritatea oameniloą ei admit că acestea
sunt dorinţe care ne tu[bură şi emoţii de factură sensibil'ă şi
iraţional.ă. Acestea sunt puseîncontrast cu pasiuni[e sănătoase
încercatede înţel'ept.Totuşi, înspeciaI prinire stoicii romani,
se pare că stoicii aspiranţi, făcând progrese pe calea aleasă,
pot experimenta frânturi de pasiuni sănătoase, de ÍeluI celor
rezervate înţeLepti[or. Cu toate acestea, cei mai mu[ţi oameni
sunt numiţi ',nebuni" şi ''bolnavi" de către stoici pentru că îşi
duc viaţa înrobiţide frici şi de dorinţe toxice" Aşa după cum în
trupuri există bo[ĺ de tot fe[u[, [a feI există suferinţe al'e minţii
care, cred stoĺcii, provin din false judecăţi de valoare. De exem-
plu, stoiciĺ credeau că a judeca greşit [ucruril.e superÍicia[e ca
fiĺnd intrinsec bune, de ajutor sau demne de dorit este baza
unei înclinaţiiexagerate spre p[ăcere' bogăţie, reputaţie etc.
Putem' de asemenea, produce judecăţĺ iraţionale cu privire
[a ce este vătămătoą rău sau demn de dispreţ, cum ar fi frica
SaU Ura faţă de l.ucruri care sunt, de Íapt, ,,indiferente" cu pri-
vire l.a starea noastră de bine sUprem, precum durerea, greu-
tăţil_e de tot fe[ul., sărăcĺa, a fi ridicutizat etc. Cu alte cuvinte, cei
mai mu[ţi oameni nU sUnt imptiniţi şi l'e [ipseşte Liniştea minţii

99
pentru că sUnt confuziînprivinţa valorilor pe care te adoptă şi
sunt sfâşiaţĺde conf[icte interioare. Ne petrecem vieţi[e a[er-
gând după o fericire iluzorie, un amestec de hedonism' materi-
alism şi egoĺsm _ valori nebuneşti, preluate de [a lumea tipsită
de iraţionalitate din juruI nostru.
Aceste ,,pasiuni" sunt imediat conectate, sunt poate chiar
identice, cu judecăţi[e şi cu încLinaţĺitenoastre comporta-
menta[e. De exemplu, ni se spUne că patima avariţiei, dorinţa
neobosită de bani, este rezultatuL judecăţii că banii sunt buni
înmod intrinsec, combinată cu strădania de a_i obţine. Stoicii
timpurii au descris trei aspecte intim [egate întree[e, a[e pasi-
uni[or tuIburătoare:
1. Judecăţi iraţiona[e privind ceea ce este bine sau rău.
2. 0 actĺvitate intelectua[ă nenatura[ă sau nesănătoasă.
3. lmpulsuri excesive spre acţiune sau intenţii de a obţine
''bine[e" şi de a evita ,'rău[".
Oamenii încearcă să scuze tot soiuI de acţiuni morbide şi
demne de ocară, motivând că sunt natura[e. Prin contrast'
stoicii descriu pasiunile ca fiind înmod Íundamental împotriva
naturii noastre esenţia[e de f iinţe raţiona[e şi, astÍel, înconftict
cU sUpremuI scop stoic de a trăiînconformitate cu natura.
încartea sa, Despre pasiuni, Zenon a clasif icat pasiunile în
patru categorii: durerea, teama, dorinţa şi plăcerea. Pasajele
anto[ogate de comentatorĺi antici Diogene Laertĺos şi Stobaios
adaugă şi atte precĺzări' pe Care [e enumărăm maijos' pentru a
clarif ica ce a vrut să spună:
1. Durerea [llpé), tradusă uneori prĺn ,.suferinţă": o ',con-
tracţie" dureroasă a sufletu[ui din prĺcina neputinţei de a
evita ceva ce este consĺderat,.rău" sau de a obtine ceva
considerat..bun",
Durerea iraţiona[ă ia forma sentimenteLor nesănătoase
ate mitei; invidiei, resentimentu[ui, durerii, angoasei etc.
2. FricaÍphobos): asteptarea iraţionaLă a ceva rău sau vătă-
mător. Frica iraţiona[ă ĺa forma groazei, a nervozităţii,
nel.iniştii, rusinii, a socuLui, paniciĺetc.

100
 3_ Dorinţa tepithimial, însemnând ''foame" sau ,,jinduire": o
înc[inaţienesănătoasă către ceva ce este judecat înmod
greşit ca fiind beneÍic sau va[oros. Această pasiune ia
forma unei dorinţe inuti[e, a urii' mâniei, dorinţei sexu-
a[e' dar şi a dorinţei de avere, p[ăcere, reputaţie etc.
4. Plăcerea ÍhedonëJ, ca înhedonism: o exaltare iraţĺonal'ă
provocată de ceea ce pare să f ie demn de a fi ates' de ceea
ce este judecat înmod fa[s ca fiind util' sau benef ic. P[ă-
cerea iraţional'ă [nesănătoasă] ia forma automu[ţumirii,
a decadenţeĺ, a f[ecăre[ii [încl'inaţieide a fi sedus de [in-
guşeLi}, a p[ăcerii sadice înfaţa necazu[ui altcuiva etc.

Teama şi dorinţa ldorinţa iraţionată)sunt, aparent, mai impor-

tante, pentru că durerea apare atunci când nu obţinem sau
când pierdem ceva după care am tânjit şi când nu reuşim să
evităm lucrurile de care ne temem; pe de attă parte, plăcerea
apare atunci când obţinem ceea ce ne dorim sau când evităm
lucurile de care ne temem.
Atunci când stoicii vorbesc despre patima numită ,'durere"
au înminte, înmod evident, tulburarea emoţiona[ă, ,'suferinta
suÍletească", mai degrabă decât senzaţia fizică de durere.
Cicero arată că, pentru stoici, termenuI hedoné ĺpl'ăcere} se
poate referi fie [a senzaţiiLe ptăcute aLe minţii sau [a cele a[e
trupu[ui. Pasiunea iraţiona[ă a '.p[ăcerii" este cu adevărat
'delectarea senzuală a minţii care maĺ rămâne", pentru a folosi
expresia [ui, care este rea sau iraţională, pentru că se bazează
pe o eva[uare excesivă a vatorii pl"ăcerii trupeşti.
Prin contrast, senzaţiile pur trupeşti de plăcere şi de durere
sunt c[asate printre [ucruri[e indiferente şi inofensive. Puteti
observa că exemp[e[e de p[ăcere şĺde durere pe care [e amin-
tesc stoĺcĺisunt, de regu[ă, exemp[e de pasiuni nesănătoase,
decât de plăceri pe care [e-am putea numi sănătoase. Amintim,
aici, p[ăcerea egoistă care provine din [inguşire, pl.ăcerea sadică
şi maLiţioasă de a vedea răul altora sau plăcerile autoindulgente
care ne corup şi ne stăbesc minţil'e. Seneca [e numea pe acestea
pLăceri ',goa[e'', iar noi [e-am numi toxice sau patol'ogice.
La sfârşit, să observăm că dorinţele ĺraţionale sau jinduirea
includ şi dorĺnţe[e sexua[e, dar şi sentimente[e de ură şi de furie

101
pe care stoicii l.e interpretează ca pe o dorinţă ca atţiisă sufere.
De fapt, mânĺa pare să fĺe pasiunea de care stoiciĺ sunt cei mai
preocupaţi. De fapt, avem chiar o întreagă carte scrisă pe acest
subiect, de Seneca, numită Despre mânie, care detaliază mani_
era stoică de a aborda şi de a rezolva această pasiune.

ts DE TINAT MINTE .

Pasiuni ,,bune" şi ',rele"

Stoicii caută, aşadaą să depăsească .,pasiunĺ[e" Ípathe-
iai)' dorinţete si emoţĺiie pe care [e consideră iraţiona[e,
excesive şi nesănătoase. Aceste pasiuni sunt, literał.-
mente, îndreptateasupra naturiĺ noastre esentiale de
fiinţe raţĺona[e, pentru că se bazează pe ignoranţa în
privinţa naturii esenţiał'e a binel'ui. Cato a[ [ui Cicero
traduce termenuI stoic ,,pasiune" prin ,,tul'burare sufle-
tească" sau ',boa[ă" - aşadaą vorbim de trăiri şi de
dorinţe pato[ogice. Zenon [e-a trecutînce[e patru cate-
gorii numite ,'frica", ''dorinţa"' ,,durerea" şi .'ptăcerea".
Majoritatea oamenil.or sunt înrobiţide aceste pasiuni,
înmăsura încare se tem sau doresc lucruri exter|oare,
care se află dincolo de controtul nostru direct.
Cu toate acestea, stoicii se străduĺesc să [e în[o-
cuiască prin pasiuni bune sau sănătoase ţeupatheiail.
Acestea presupUn, mai degrabă, prudenţă conştientă,
decât f rică; bucurie [uminată' şi nu p[ăceri nesănătoase
şi ĺndu[gente; dorinţa de a obţine adevăratuI bine, şi nu
jinduirea [a [ucruri care sunt' înce[e dĺn urmă, indife-
rente. Conform stoicil.oą nu există alternativă rationa[ă
[a cea de-a patra pasiune, suferinţa voluntară emoţio-
na[ă. Desi foarte mu[1i oameni fie se tem, fie jinduiesc
[a [ucruri diverse învĺaţă, înţeteptuLdoreste un singur
[ucru. El. resimte doar o dorinţă raţional.ă sub forma
unei nevoĺ de virtute, toate virtutil.e fiĺnd, înmod esen-
tia[, forme de înţelepciunepractică. De asemenea, e[
resĺmte aversiune raţiona[ă sub forma prudenţeĺsau a
grijii de a nu cădea pradă nebuniei şi viciuLui'

102
o DE îNcËReAţ
MËDlAŢ: Eval'uaţi procentuaI controluţ!
Aceasta este varĺanta rapidă a eva[uării capacităţii de
control pe care am făcut-o mai devreme, [a care s-ar
putea să descoperiţi că este mai uşor de răspuns
raportându-vă l.a experienţa cotidiană.
1. Din nou, 9ândiţi_vă ta o situaţie care vă supără.
2. Evatuaţi cât controI aveţi asupra întregĺisituaţii'
pe o scară procentua[ă de l'a 0 [a 100o/o.
3. Dacă nu aţi dat 100o/o, de ce nu? Ce aspecte nu se
afl'ă sub control.uI dumneavoastră?
4. Dacă nu aţi evaluat cu 0%, de ce? Ce
aspecte consideraţi că se afLă încontro[uI
dumneavoastră?
5. Ce se va întâmpla dacă vă veţi concentra mai
mu[t pe a face tot ce puteţiînprivinţa aspectelor
care se af Lă încontroluI dumneavoastră, întimp
ce acceptaţi că există şi lucruri pe care nu [e
puteţi contro[a?

Ce mai puteţi învăţadin acest exerciţiu? Încercaţisă

apticaţi cunoştinţele dobândite ta o gamă cât mai targă
de situaţii de viaţă şi să deveniţi' astfel, mai conştient de
graniţe[e vointei şi al.e tibertăţii dumneavoastră. înfie-
care situaţie, răspunsuI e destuI de asemănător, pentru
că doar acţiunile şi gândurile noastre voluntare se află
sub contro[uI nostru depiin si înputerea noastră.

Reacţii gmoţĺonâ[e automate

Stoicii ştiau că pasiunile debutează cu o mişcare ,,involuntară"
a sufletului' un reflex emoţĺonaI pe care nu-[ putem efectiv con_
troLa. Seneca afĺrmă că nimic din ce stimulează mintea înmod
spontan, fără asentimentuI ce[ui afectat, nu poate fi numit pasi-
une, însens stoic. lmbujorarea, [acrimĺ[e' respiraţia sacadată
nu sunt decât reacţii emoţiona[e [a anumite impresii contin-
gente, si nu pasiunĺînsine, iar stoicĺi [e numesc protopasiuni'

103
odată iniţiate, nu avem ce face, decât să acceptăm că se afLă în
afara contro[u[ui nostru, dar putem alege să nu [e intensĺficăm.
înscrierea sa de conso[are către Potybĺos, încare depLângea
moartea frate[ui acestuia, Seneca scrie:

Natura ne cere ceva durere, iar mai mu[t de atât este

rezultatuI vanităţii. Dar nu-ţĺvoi cere niciodată să nu jeteşti'
tPolybios, XVlll,4-5)

Raţiunea ne îndrumă către un răspuns echilibrat, care este

marca afecţiunii natura[e' mai degrabă decât spre un răspuns
emoţionaI imediat, permĺţându-ne să-[ depăşim pe acesta din
urmă fără a întoarce pe toate feţeLe' înmanieră morbidă, eve-
nimentele ce au trecut. Seneca adaugă: ''Lasă-ţi lacrimite să
curgă, dar lasă-l.e şisă se oprească, lasă suspinele să iasă din
răsuf[area ta, dar Ĺasă-[e şi să dispară" ÍPolybius, XVlll.óJ.
Un a[t exemp[u bun de reacţie emoţionată automată este
îrnbujorarea. Seneca SpUne că un tânăr fiLosof, dacă se va ivi
ocazia, va rosĺ chiar dacă va atinge înţetepciuneaabsolută
SaU Va deveni întelept. '.Nicĺ o cantitate de înţelepciunenU Va
permite cuiva să scape de s[ăbiciunea fizică sau menta[ă care
apare din cauze natura[e; orice este înnăscut sau scris înnoi
poate fi îndu[cit'dar nu aruncat afară." tEpistole...,11) Fil'osofia
nu poate avea stăpânirea absotută asupra naturii noastre Íĺzice
şi chiar şi un înţeteptar putea roşi sau s-ar putea bâlbâi înanu-
rnite condiţii, indiÍerent că îşiva redobândi ca[muI mai târziu.
lnţelepciunea nU ne oferă nici un remediu pentru toate acestea,
întrucâtnu sunt acţiuni vo[untare.
Una dintre cete mai c[are discuţii privind ro[uI protopasiu-
ni[or poate fi găsită înlucrarea [ui Seneca, Despre mánie, unde
descrie stadii[e pasiunii, după cum urmează:
1. Protopasĺunea, prima mişcare a mĺnţii,apare invol'un-
taĘ ca ',o pregătire pentru emoţie", o reacţie automată
provocată de evenimente externe sau de senzaţiĺCorpo-
ra[e, cum ar fi reacţia de şoc, ca răspuns [a un zgomot
neaşteptat şi puternic; nu putem evita aceste reacţii, aşa
cum nu putem evita să cLipim când un pumn esteîndrep-
tat spre ochii noştrĺ,deşi Seneca crede că o anumită

104
 perioadă de antrenament ar putea sl'ăbi, eventua[, unele
dintre reacţiile acestea"
2. Încadrut ce[eĺ de-a doua mişcări, ne dăm acceptuI asu-
pra impresiei tu[burătoare, contopind-o cU o judecată de
valoare cu privire l.a ceea ce este ',bun",,'rău", ',uti[" sau
'.vătămător", şi apoi emĺtem şi alte judecăţĺ cu privire ta
ceea ce este potrivit să Íacem [''Este potrivit să fiu răz-
bunat, din moment ce am fost rănit"J - înmod norma[,
acest acord vo[untar se petrece atât de automat, încât
nici nu-[ observăm, dar poate fi contracarat prin avansa-
rea unei judecăti opuse, cum ar fi gânduL [a ce ar face un
înţe[eptînaceastă situaţie.
3. încet de-aItreilea moment, ne pierdem controlul, ,,pasi-
unea se aprinde, înăbuşăraţiunea şi ne face să cădem
pradă dorinţe[or şi emoţiil.or excesive' nesănătoase, ira-
ţiona[e, care caută a se împ[inicu orice preţ' chiar şi pe
seama înţeLepciuniişĺa virtuţii.

Un autor vechi numit Aulus Gellĺus spune o poveste înrudită

înlucrarea sa, Nopţiaťice, scrisă înseco[uI at ll-Lea d.Hr. După
o călătorie pe mare cu peripeţii, un anumit filosof stoic a fost
văzut pal'id si nervos. 0dată ajunşi ta ţărm, GeItius [-a întrebat
Cum se face că un stoic, care ''se preSUpUne că nu ar trebui să
aibă emoţii", a devenit atât de paLid înmijlocuL furtunii. StoicuI
a răspuns scoţând un exemp[ar al' Discursurilor Lui Epictet şi
citind un pasaj din cartea a cincea, astăzi pierdută' Conform lui
Gell'ius, Epictet a spuS că, atunci când un sunet îngrozĺtorne
suprinde, ca acela generat de un tunet sau de o c[ădire care
cade, sau când aflăm de un pericol iminent care ne paşte, chĺar
şi mintea înţeleptutuieste înmod necesar tulburată, pentru
că prima impresie ne afectează, asa că înţeleptutpoate deveni
patid şi se poate ghemui automat, pentru o ciipă. Acest lucru nu
se întâmpl.ă din pricina judecăţii că urmează să se întâmple ceva
rău, ci din pricina unor reacţii corpora[e rapide' invo[untare.
Totuşi, înţeteptul'nu-şiva ,,da acordu[' asUpra acestor impre-
sii terifiante, prin crearea Unor judecăţi care să [e corespundă.
E[ [e va respinge cu totul, considerând că nu există nici un
motiv pentru care să continue să se teamă. Ni-[ putem imagina

105
spunându-şi siesi: ,Chiar dacă simt că devĺn pal'id, ştiu că acesta
este doar corpul meU care răspunde va[uri[or furioase, sĺ nu
există pericoI reaI de care să mă tem". Aceasta este diferen-
ţa-cheie dĺntre înţe[eptşi oamenii obişnuiţi. 0muI fără minte
consĺmte [a impresia iniţiată de pericoI sau de vătămare şi ,'o
conf ĺrmă cu judecata", autoconvigându-se că e un lucru bun să
se cufunde înteamă. ÎnteteptuL, dimpoirivă' este afectat doar
superficia[ şi momentan, dar rămâne fidel' aprecieri[or sa[e
filosofice, care spun că lucruri[e de care se tem oarnenĺi sunt,
îngeneral' ',indiferente" şi nu trebuie privite cu teamă. Teama
este doar o emoţĺe goa[ă, ca atuncĺ când cineva poartă o mască
şi ne poate sperĺa [a început,până când ne dăm seama că este
o rnască şi că nu e nimic de speriat.

gľ DE TINUT MINTE "

Terapia stoică a pasiunitor

Stoicii aU a19Umentat că este imposibit să-L vedem
pe înţeleptuLideaL suferind de tulburare sufletească
din pricina frici[or iraţiona[e şi a dorinţe[or nesănă-
toase. EI a reuşit să obţină apatheia, sau e[iberarea
de ''pasiuni[e" iraţiona[e, deşi ar putea să mai aibă
scurte reacţii afective automate, fără a Le urma apoi.
De aceea, o anumită formă de terapĺe a pasiuni[oą pe
care Epictet o numeşte ''disciptina dorĺnţeişi a aver-
siunii'', este esentia[ă pentru practica stoicismu[ui.
Aceasta i-a mirat pe uniĺ cititori care sunt obişnuiţi
să creadă că noţiunea de psihoterapie este complet
modernă. De Íapt, practicarea filosofiei înţeleasăca
formă de terapie a minţii era comună majorităţii şco-
Ii[or antice de f i[osofie şi' înparticu[aą stoicĺ[or.
Un bun exemp[u este dat de forma l.iterară antică
a scrĺsorilor de consolare. Acestea erau eseuri fi[o-
sofice şi retorĺce structurate cU mare atenţie, a căror
intenţie este aceea de a-[ face pe cel care a suferit
o mare pierdere să treacă mai uşor peste suferinţa
Lui. E[e oferă încurajărişi consolare, dar şi strategii
terapeutice' exerciţiĺ contemp[ative şi argumente

10ó
 persuasive a[ căror rol este de a modera stresul
emoţĺona[. Deşi scrisori[e de fe[uI acesta au fost
întocmitede fil.osoÍi din toate şco[i[e, e[e au Íost, ceI
mai adesea, asociate cu stoicii şi mai avem şi astăzi
câteva care s-au păstrat de ta Seneca. Totuşi, terapia
stoică a fost apticată şi înalte contexte.
. Seneca a scris mai multe scrisori unui discipol
ĺposibiL f ĺctiv) pe nume Luci[ius, pentru care joacă
ro[u[ unui posibil' mentoĘ cam înfelul.încare
interrelaţionează u4 antrenor saU Un terapeut
modern cu c[ientuI său.
. Epictet a ţinut Discursurile unui grup de studenţĺ,
dĺscursuri care au fost apoi transcrise şi din
care putem vedea cum fitosofuI dădea sfaturi
cu privire [a probleme specifice într-unfel care
poate Íi cu uşurinţă comparat cu cel aI unui
terapeut sau aI unui consĺ[ier modern.
. Marcus Aurelius a scris un jurnaI personal
încare descrie exerciţii persona[e, cum ar fi,
de exemp[u, contempl.area virtuţi[or altora şi
a propriei mortalităţi. Lucrarea se numeşte
Gâ ndu ri către si n e însuşi.

Acestea se întâmptăsă fie cele trei mari părţi ate

corpu[ui stoic de texte care au supravieţuit, toate venind
din perioada târzie imperială romană, denotând for-
me[e diferite pe care [e poate lua terapia stoică.

n AMINTE9TE-ŢI! . "

Reacţiite noastre iniţiate pot fi automate

ĺ',protopasiuni"i
Deşi înţeteptulperfect trebuie să se elibereze de pasi-
uni[e nesănătoase, el' ar putea, ocaziona[, să experi-
menteze automat anumite emoţii' ca atuncĺ când se
aude un zgomot brusc. Pasiunile ,,nesănătoase" sunt
bazate pe judecăţi de valoare care se aftă sub controlul
 nostru Vo[Untar, sUnt Sentĺmente asupra cărora ne dăm
asentimentu[, pLecând de [a impresiĺte iniţiate.
Prin contrast, stoicĺi se referă l'a anumite reacţii
emoţio.na [e a utomate, n u m ite,' p rotopasiu n l" Íp ropath e -
lai}, reacţii emoţiona[e patologice de tiput dorinţe[or sau
aI f ricil.or nesănătoase. Stoicĺi acceptă aceste afecte de
tip reftex, care sunt dincolo de controlul lor direct si
care nU sunt nĺci ,,bune", nici ''re[e" însine. Exemp[e[e
includ p[ânsuI involuntar' tremuratu[, aplecatuI reflex,
cLipĺtut, transpiratu[, căscatuI sau nervozitatea spon-
tană. Acestea se datorează stimulilor externi sau fizici
cărora [e asociem vo[untar tot feluI de judecăţi.
Totuşĺ' avem capacitatea potenţiaLă de a controla ce
se întâmptă după reacţia emoţiona[ă automată, dacă îi
dăm curs şi consimţim [a ea sau ne depărtăm de e[e'
mai degrabă' înţeLeptuLpoate resĺmţi un şoc, dar nu
va continua să-şi facă grijiînaceastă prĺvinţă, pe când
cei mai mu[ţi oameni se vor lăsa duşi de acest ftux de
impresii anxioase. Stoicii au observat că'încazuI anima-
[e[oĘ anxietatea îşiurmează cursuI firesc. După ce trec
prin emoţii serioase, anima[e[e se [iniştesc, iar după o
pierdere' durerea lor se dimĺnuează întimp. Reacţiile
noastre automate vor păti, de asemenea, treptat, odată
ce impresii[e iniţiaLe nu mai sunt proaspete înminţi[e
noastre, atât timp câte nu perpetuăm sentimente[e
nesănătoase' dându-ne asentimentuI asupra lor prin
intermediuI unor false judecăţi de valoare.

AMINŢËşTE-ţI! ..
13 Nebunii au nevoie de tucruri peste lucruri
Cei maĺ mulţi oameniîşidoresc şi se tem de prea multe
[ucruri' lnţeteptuL doreşte un singur [ucru' virtutea, şi
este precaut cu privire [a un singur [ucru, viciu[. EI este
acelaşi înorice situaţie, pentru că averea tui cea mai
de preţ se află îninterioruI său şi nu se leagă de eveni_
mentele externe. De exemplu, ducele de Shaftesbury,

108
 un discipol modern a[ stoicismutui, descrie afectete
nesănătoase ale p[ăcerii şi beţĺei, care sunt impulsive
şi agitate' insatiabĺ[e, duc adesea l'a remuşcare şi chiar
[a dezgust' şi pentru care
''o mie de lucruri sunt nece-
sare"' întrucât depind de nenumărate cauze externe.
Toate acestea sunt puse înbatanţă cu bucuria rati-
ona[ă a înţeleptu[ui,care este bLândă sĺ serenă' pură
şi simpLă, incapabilă de exces, ducând ta mulţumire şi
[a autonomie, şi pentru Care ,'nU sunt necesare decât
lucrurile care provin de [a noi", fiindcă vin din încre-
derea înfaptui că Un om este bun când acţionează în
conformitate cu natura. ĺShaftesbury, 2005)

Ce putem spune despre pasiunile

bune şi sănätoase?
Este important să subliniem ro[u[ pasiunilor bune şi sănătoase
înstoicism, pentru că aceasta ajută La corectarea concepţiei
greşite că stoicii ar f i tipsiţi de emoţii. De fapt, vechii stoiciîncer-
cau să în[ocuiască pasiuni[e rele şi nesănătoase, aşa cUm aU
fost definite mai sus, cu emoţii ,'bune" şi ''sănătoase" asociate
cu înţelepcĺuneas| cu virtutea. Diogene Laertĺos spune că
''pasi-
unile bune" sunt bucuria şi starea de bine şi că nu sunt, prin
eLe înse[e,vĺrtuţi, ci numai niste efecte a[epracticării acestora.
Deşi, strict vorbind, doar înţe[eptuIperfect posedă ,'pasiuniLe
bune", stoiciĺ vorbesc despre faptut că aceia care fac progrese
pe calea doctrĺnei pot întrezărifrânturi din eLe. Acestea pot fi
grupateîntreicategorii, pentru că nu există nicio formă votun-
iară, raţiona[ă sau sănătoasă de durere sau de suferintă:
1. Bucuria sau ,.delecta rea" bháral este un afect ie betie
{emoţie pozitivă) tegată de virtute, care este atternativa
[a ptăcere; bucuria ,,sănătoasă" poate lua forma delec-
tării, a veselĺei moderate sau a stării de pace a minţii
[tra nch ititate].
2. Precauţia sau discreţla Íeulabeial este sentimentuI de
aversiune raţiona[ă faţă de viciu, văzut ca o formă de rău
 şi de vătămare, care este alternativa [a frica iraţiona[ă;
prudenţa sănătoasă poate lua forma unui simţ aI demni-
tăţiĺşĺaIrespectu[uide sine sau a puritătii şisanctităţii.
Dorinta sau voinţa Íboulésisleste un sentiment de dorintă
raţiona[ă a virtutii, văzută ca un [ucru cu adevărat bun
şi benef ic' care este alternatĺva jinduirea irationa[ă;
[a
dorinţa sănătoasă poate lua forma afecţiunĺi,a măreţiei
şi a bunăvoinţei, dorinţa vizând prosperitatea personată
sau a aitora.

Seneca explică faptuI că bucuria stoică vine din a reflecta

asUpra proprĺi[or acţiuni virtuoase, ceva ce putem experimenta
fie si numai sub forma unor f rânturi, încomparaţie cu bucuria
absolută care este rezervată doar înţeteptului[Eplsŕo Ia 7ój.
Cu toate acestea, prin comparaţie cu epicureicii, care fac din
p[ăcere [sau din absenţa dureriiJ binele sUprem, sentimentele
de bucurie nu sunt motĺvuI pentru care stoĺcĺiacţĺonează cum
acţionează. Nu este garantat că vom simţi asta înorice situa-
ţie, mai ales atunci când reacţia rapidă nu ne dă timp pentru
ref lecţie, ĺar trăiri simi[are pot izvorîdin atte caUZe, nevirtu-
oase. Chiar şi fără recompensa acestor sentimente, înţeteptuI
nu va ezita să primească necazuril'e cu onoare, văzând acţĺunil'e
potrivite ca f iind de datoria l'ui şi o recompensă însine'
lntr-adevăr, stoicii au arătat destuI de c[ar că virtutea tre-
buie să Íie o recompensă însine, a[tfe[ vor apărea f isuri însfera
moratităţii, care facîntreagaconstrucţie pasĺbită să se dărâme
sub presiune. Sentimente[e p[ăcute sau ',pasĺunĺ[esănătoase"
sunt un bonus, dar ele nu pot f i motivuI principaL pentru a acţi-
ona, fiindcă nu sunt cu totu[ înputerea noastră. Stoicii trebuie
să fie dispuşisă actioneze cu curajşiintegritateîn ciuda senti-
mentelor [or, decât pentru e[e, şi chiar atunci când temerile şi
dorinţe[e îiîndreaptă încea[a[tă direcţĺe.
Cu alte cuv|nte' atunci când se aude chemarea [a luptă, sto-
icu I nu rămâne să aştepte un vaI cald de emoţie pozitĺvă pentru
a se implica înluptă. Deşi un anumit sentiment de bucurie
pLină de gratitudine urmează, de obicei, mari[or [upte, virtutea
este o recompensă însine şi singurul lucru pe care putem să-[
dorim pentru noi.

110
a ţĄMINTEŞTE'ŢI! " "
Bucuria stoĺcă şi tranchilitatea
Stoicii spun că pacea ĺnterioară trebuie să fie parte din
eudaimonia, dar ea este, mai degrabă, parte a dobân-
dirii înţetepciunii, decât un bine care poate fi urmărit
însine. Prin contrast, lrvine face din ob1inerea bucu-
riei raţionale un Scop fina[, pentru că el. crede că este'
până La urmă, neobişnuit pentru un modern să urmă-
rească atingerea virtuţii însensuI antic aI termenu[ui.
Ilrvine, 2009]
Totuşi, vechii stoici defineau virtutea ca pe o formă de
înţe[epciunepractică, ceva despre care 5e poate spune
că este La fet de relevant astăzi, aşa cum era şi acum
2 300 de ani. Filosofia înseamnă,.dragosie de înţetep-
cĺune", şi nu ,,dragoste de tranchilitate" sau ',de bucurĺe"'
Bucuria şi pacea acompaniază automat înţelepciuneaşi
virtutea înţeleptuluĺ,după cum a spUS Musonius Rufus'
Pericolul stă înaceea că oamenii care preţuiesc sen-
timentele plăcute mai mu[t decât virtutea riscă să [e
caute pe căi simpte si să cadă, astfe[, pradă viciu[ui.

Mai direct, sentimentele de bucurĺe şi de pace sunt bune

doar atâta Vreme cât sunt consecinţe[e înţelepciuniipractice
si a[e virtuţii, şi nu când provĺn din alte CaUZe. Cum ar fi dacă
aţi obtine tiniştea pe viaţă îndopându-vă cu tranchilizante sau
făcându-vă o lobotomie? Probabit că nu aţi aprecia drept bună
o astfeI de viaţă, chiar dacă atţii ar face-o.
Pacea este, de asemenea, ceva de tipul unui ,.punct mort",
pentru că nu duce [a alte lucruri bune şi nici nu poate dura în
acel fel încare poate s-o facă înţeLepciunea practică. Înţetep-
ciunea este capacitatea de a utiliza totu[înmanieră benefică şi
care se poate chiar evalua pe sine. Totuşi, dacă a trăi înacord
cu natura şi cu virtutea este scopuIvieţii, asta trebuie să presu-
pună anumite forme de terapie pentru friciLe şi dorinţete pato-
logice. Stoĺcĺsmutinclude, deci, o anumită formă de terapie, o
precursoare a tehnicĺi TCC, deşi scopuI reaI rămâne virtutea,
iar l.iniştea nu mai mu[t decât un premiu suplimentar.

111
g PUNcTE pRINcIPALţ
. Promisiunea fitosofiei, conform stoici[or, este
aceea că, trăind înacord cu virtutea şi cu natura,
putem atinge Fericirea şi împtinirea.
. Deşi eudaimonia include anumite sentimente
pozitive de bucurie şi de tinişte' acestea sunt
mai degrabă efecte colatera[e a[e virtuţĺi,
şi nu scopuri însine.
. ÎnţeteptuLstoic experimentează',pasiuni[e
sănătoase" care sunt ancorate înînţe[epciunea
practĺcă' precum bucuria' prudenţa, bunăvoinţa
şi afecţiunea.
. Vechii stoĺcĺerau de acord că reacţii[e emoţionale
automate Iprotopasiuni l'e]' precum fâstâcea [a sau
îmbujorarea,trebuie acceptate, întrucât se află
dinco[o de capacitatea noastră de contro[, dar
credeau că putem schimba ceea ce se întâmpLă
mai departe' nedându-ne acceptuI tegat de
impresiĺl.e initia[e care ne-au supărat.

EĐ PASUL URMĂToR

După ce am învăţatdespre etica stoică şi despre

teoria pasiunilor' a venit timpul să privim mai atent
instrumentarul stoic înmaterie de exerciţii psiholo-
gice, începândcu disciptinarea dorinţei si a aversiunii,
aspectuI practicii stoice ceI mai legat de studiuI f izicii,
fundamentaI pentru terapia pasiuni[or.
Ą.DlsclPLlNA D0RlNŢEl
tAccEPTAREA sTolcĂl

Din acest capito[' veţiînvăţa:

. că ,'disciplinarea dorinţelor" a fost o formă
de terapie a pasiunilor bazată pe tot felul de
exerciţii psihologice provenite din fizica stoică;
. cum să contemplăm momentul prezent şi,
de asemenea, că stoicismut este o fiLosofie
a lui ',aicişiacum";
. cum să practicăm atitudinea acceptării
numită amor fati sau ,,dragostea faţă
de propria soartă", înacord cu teoria
stoică a determinismului cauzat.

Nu-mi pasă decât de ce este a[ meu, de ceea ce nu

întâlneştepiedici şi este liber prin natură. Aceasta este
adevărata natură a Binelui şi pe aceasta o am;orice altceva
poate fi pe cât de bun a hotărât Zeut, nu contează pentru
mĺne. ĺDiscursurl, lV.13}
Orice mi se potriveşte mie, o, [ume, ţi se potriveşte
şi ţie; nimic nu mi se întâmpLă prea devreme sau prea
târziu din ceea ce pentru tine se întâmpLă[a timpul potrĺ-
vit. Pentru mine e fruct orice produc anotimpurite ta[e,
o, naiură: de [a tine vine orice lucru' întine există orĺce
tucru, întine se întoarceorice lucru. ÍGânduri către sine
însuşi,lY.23l

i'ł:ła:lj
-,lr
B AuTaţVALUAŕ?Ë',".
Atitudini stoice privind disciptina dorinţei
înainte de a citi acest capitol' evaluaţi cât de mu[t sunteţi
de acord cu următoarele enunţuri' apoi reveniti şi ree-
valuaţi, după ce aţi citit si aţi meditat asupra subĺectu[ui.
1. Toate lucrurile sunt determinate exclusiv de
necesitatea cauza[ă, inclusiv de acţiunil'e mele.
2. Atunci când ne concentrăm pe ceea Ce Se
întâmpLă aici şi acum, greutăţite devin mai
uşor de îndurat'
3. întoc să vrem ca evenimentete din afara
controlului nostru să se petreacă aşa cUm ne
dorim noi, ar trebui să [e Luăm ca atare.

Ge este discĺptina dorinţei?

De ce am accepta orice ni se întâmptă înviaţă si ce au vrut stoicii
să spună cu asta? Care este diferenţa dintre această atitudine
şi resemnarea pasivă înfaţa [ucuri[or re[e? Aceste prob[eme
sunt formulate de teoria ce[or ''trei disciptĺne stoice" a tui Epic_
tet, discipLina dorinţei Íorexis} şi a aversiunii (ekk]isis). Aceasta
poate fi descrisă, de asemenea, drept o formă de disciplinare
sau de terapie a pasiuni[oą pentru că presupune prevenirea
şi tratarea dorinte[or nesănătoase şi a fricitor iraţiona[e. De
aceea, ne Vom referi [a această practică cu termeni ,'discipLina
dorinţei'' sau,,terapia pasiuni[or".
După spuse[e [ui Epictet, scopuI acestei discipl'ine nu este
să Íim Írustraţ|înfaţa imposibil'ităţii de a ne satisface dorinţel'e,
nici să fim absorbiţi de ceea ce Vrem să evităm, acestea putând
fi prevenite învăţândsă ne acceptăm soarta cu inima uşoară.
Această atitudine filosoÍică este cuprinsă într-unuIdintre
manuale[e stoice. lată o maximă remarcabilă:

Nu căuta ca evenimentele să se petreacă după cum

doreştĺ,ci, mai degrabă, ia-[e ca atare, iarviata ta Va curge
tiniştit. ÍM a n u alul, 8)

114
 Acest pasaj pare să se refere [a '.cursuI Lin'' aivieţii, Ceea ce
Zenon a definit iniţiaL drept ''scop înconformitate cu natura".
Discip[inarea dorinţei se asociază astfel cu dobândirea senĺnă-
tăţi i, ceea ce înseamnădepăşirea tul'bu rări i suf leteşti Ía patheial.
Hadot descrie, de asemenea, disciplinarea dorinţeĺcape un
refuz de a Vrea altceva decât este hărăzit de natură, altceva
decât soarta proprie ĺHadot, 199BJ. 0 interpretează ca pe vir-
tutea de a trăi înarmonie cu întreguInaturii, prin acceptare
stoică. Marcus Aurelius spune că disciplinarea are de-a face
cu sfatul Lui Epictet de a se abtine complet de [a a dori sau de
l'a a se teme de [ucruri care nU se află sub contro[uI nostru. Ea
pare să aibă astÍeL tegătură cu faimosuI slogan aI tui Epictet
'.îndură şĺrezistă''. Voia să spună că novĺcii stoici vor trebui să
se antreneze zilnic:
1. Să îndurelucruri[e de care [e e teamă înmod iraţional
saU pe care [e găsesc respingătoare, înmod curajos şi
cu perseverenţă.
2. Să renunţe, să se abţină de [a lucruriLe după care jindu-
iesc înmod iraţiona[, prin discreţie şi autodiscipLină.

Majoritatea oameni[or tânjesc după pl"ăceri senzoria[e'

sănătate, avere, reputaţie şi alte lucruri ''indiferente" care sunt
naiv evatuate drept lucruri .,bune" si necesare pentru Fericire;
şi se tem de opusele lor şi le evită: durerea fizică, disconfortul,
boa[a, sărăcia şi ridĺculizarea. Dorinţa de bogăţie şi teama de
moarte sunt mentionate uneorĺ ca fiind ce[e maĺ importante
pasiuni ce trebuie depăşite. Seneca formulează toate acestea
într-unLimbajsocant atuncicând ne asigură că filosofia ne pro-
mite că nU Vom fi tu[buraţi de sc[ipirea auru[ui mai mu[t decât
de sc[ipirea unei săbĺi şi că vom putea ,,înfruntacu mu[t curaj
[ucruri[e pe care şi l.e doresc sau de care se tem" IEplsŕo Ie, 48).
După cum am maĺ spus, cinicii au adoptat o viaţă extrem de
modestă, trăind însărăcie vo[untară, căutând ce[e mai mari
greutăţi. Deşi stoicii credeau că acest [ucru este admirabi[,
chiar o ca[e directă către virtute, ei au simţit că această ca[e nu
este potrivită pentru cei mai mu[ţi oamenĺ. Ei credeau că anu-
mite etemente ale practicii stoice ar putea deveni probtematice
atu nci când sunt făcute doar din dorinţa de ',spectaco['', aşa că

115
stoicii sunt sfătuiţi de Epictet să ascundă anumite aspecte ale
practicii [oą atunci când este posibil'. De asemenea' din per-
spectivă stoică, nu trebuie să renunţăm complet [a tucruri[e
,,indiferente'', dacă rămânem detaşaţi emoţionaI de e[e.
Epĺctet nU Vrea să spună că ar trebui să ne torturăm pe
noi însine.Doar că, dacă vrem să trăim înţetept,trebuie să
ne întărimcapacitatea de autocontrol, antrenându-ne, într-o
rnanieră mai rezonabĺ[ă, pentru a face fată greutăţiLor şi
pentru a renunţa ta pLăceri care sunt sănătoase şi de care
suntem atasaţi înmod excesiv. Totuşi, stoĺcii precum Seneca
recomandă să trăim, cât de des, cât maĺ simptu cu putinţă şĺ
să ducem măcar ocazional o viaţă mai aspră' să dormim pe o
suprafaţă tare' bând numaiapă şi consumând cele mai simple
mâncăruri, pentru a ne că[i. El îisfătuieşte pe discipoLiĺ stoici
să trăiască măcar trei, patru zile cât se poate de sărăcăcios,
reducând nevoi[e [a,'o rogojină de paie, [a pătura unui soldat
şi La o bucată de pâine neagră" |Epistole,1B]. ÎnAntichitate,
destui oameni trăiau înmod constant aşa, iar soLdaţii aftaţiîn
campanĺi mi[itare se întâlneau mereu cu aceste conditii. Dacă
asta pare o formă de autopedepsire, gândiţi-vă că' pentru sto-
icii moderni, simpLa practicare a Unor exerciţii fizice, tinerea
unei diete stricte sau chiar mersuI Vreme de o săptămână cu
cortul înnatură reprezintă o ca[e ,'normal.ă" şi '.sănătoasă" de
a ne creşte rezistenta si capacitatea de abst|nenţă.
Epictet a sub[iniat că această discipLină initiaLă este esenţia[ă
pentru novicii stoici, fiindcă se ocupă de pasiuni[e care ne tu[-
bură atunci când ni se pare că suntem tovĺţi de ghinion, pentru
că dorinţele sau aversiunile noastre intră înconflĺct cu soarta
noastră. Nu putem gândi clar când suntem prinşĺînstrânsoarea
unor dorinte SaU a unor emoţii vioLente, aşadar f ilosofia practică
trebuie săînceapăcu un soide terapie a pasiuniloç ca să cureţe
terenuI pentru logică sau etică.
StudenţiişcoLii Lui Epictet erau, de aceea, sfătuiţisă se abtină
de [a studiul celorlalte două discipLine, până când nu vor fi
făcut progrese înraport cu discip[inarea dorinţei' După cum
arn remarcat mai devreme, acestea sunt ecouri a[e carierei
timpurii a lui Zenon, care a începutca cinic si s-a concentrat
aproape excl'usiv pe dobândirea autocontro[u[ui. FaptuI că

11ó
 sUntem tulburaţi şi vĺaţanU cUrge uşoą dĺn pricĺna supărătoa_
relor dorinţe şi emoţiĺ, este un Semn Care ne avertizează că nu
am digerat pe depIin doctrina etică a stoici[or: aceea că virtutea
este singuruL bine şĺcă tot ceea ce nu depinde de noi este, în
cele din urmă, indiferent. Atât timp cât am sentimentuI că lucru-
ri[e se desfăşoară împotrivamea, că nU reUşesc să obţin ceea
ce îmidoresc sau să evit [ucruri[e faţă de care am aversiune,
înseamnăcă sunt încăînrobitpasiuni[or mete şi că sunt încă
novice. Prin contrast, înţeleptutse bucură de [ibertate deptină,
pentru că e[ doreşte numai ceea ce se afLă sub controlul [uĺ, asa
că nu este vreodată cop[eşit, iar viaţa îicurge tin.
Hadot a numit scopuI acestei discip[ine preliminare amor
ŕaťi, adică a-ţi accepta cu dragoste soarta' cu o expresie împru-
mutată de [a filosofuI de secol a[ XlX-[ea, Nietzsche. El. a scris
celebruI aforism: ,,De [a şcoala militară a vieţii _ ceea ce nu mă
ucide mă face mai puternic", acest aforĺsrn care poate rezuma,
de asemenea, disciptina stoică a dorinţei. A trăĺ înarmonie cu
soarta proprie înseamnă să nu mai fiĺînstrăinatde natură, înţe-
leasă ca întreg,şi să devii un adevărat ',cetătean aI Cosmosu[ui".
o persoană care Urmează, astfel', disciptina dorĺnţei si care
acceptă ro[uI ce i-a Íost prescris de viaţă, ,'va fi un om demn de
[umea încare s-a născut" ÍGânduri către sine' Xll'1]. Fie că înţe-
legem asta, fie că nu, cu toţii trăim vieţĺtepe care ni le rezervă
soarta, fie că vrem, fie că nu. Zenon a ilustrat acest lucru
printr-o metaforă şocantă:înţeleptuIe ca Un câine l.egat [a un
atelaj, care aleargă a[ături şi tine pasul' cu e[, întimp ce nebunuI
e ca Un câine care se zbate întoate părţite, deşi este tegat şi
este nevoit să meargă încotroajunge atelajut. Seneca a spus că
Zeus este asemenea unui generaI at unei armate si trebuie să_t
urrnăm oricând, dar ',nu este un bun soldat cel care-şi urmează
comandantuI mormăind si bombănind" lEpßtole, 10B).
o aLtă metaforă atribuită tui Chrysipp spunea că viata ome-
nească este asemenea cuiva care merge prĺn nămolînpĺcioa-
rele goa[e sau însanda[e. Dacă piciorut ar putea gândişişi-ar
înţel'egeroluI pe acest pământ, atunci s-ar afunda voluntar în
nămo[, tin şi fără ezitare. încel'e din urmă, faimosu[ ,,lmn către
Zeus", compUS de Cleanthes, spunea: .,Cei care vor sunt conduşi
de soartă, iar cei care refuză sunt târâti". Epictet îşiîncuraja

117
elevii să mediteze frecvent [a tâtcuI acestei rugăciuni. Totuşi,
după cum remarcă jurnalistuI si autorul. 0liver Burkeman,
într-odiscuţĺeprivind relevanţa stoicismului pentru moderni'
această acceptare nu înseamnă resemnare pasivă şi nici că un
stoic care s-ar întâmp[a să se găsească într-osituaţie abuzivă
nu ar accepta-o, pur şi simpl.u, ci arîncercasă iasă dĺn ea.
Vom învăţamai multe despre discipIina stoică mai târziu,
dar, încuvĺnte simp[e, stoicii preferă ,'înmod natura[" să iasă
din situaţiiLe abuzive sisă ia măsuri[e potrivite pentru a se pro-
teja, întrucâtviitorul e nesigur. Totuşi, odată ce abuzuI a fost
comis, înţelepciuneava consta îna accepta faptete, realitatea
situaţiei, fără a ne dori înmod bolnăvicios ca tucrurile să fie
diferĺte, pentru că n-am putea totuşi schimba trecutul.
După cum vom vedea, ''discip[ina dorinţei'' şi ''terapia pasiuni-
[or" sunt, până La urmă, legate de fizica stoică. La o primă vedere,
[ucruI ar putea părea straniu, dar există multe exemple de exer-
ciţii contemplative înliteratura stoică care par să fie bazate pe
filosofia natura[ă si pe teologie şi care joacă un roI important în
raport cu modelarea dorinţe[or şi a aversiuni[or noastre. Conform
analizei pe care o face Hadot referitor l.a discip[ina dorinţei, regă-
sim câteva exerciţii importante care sunt legate de fizica stoică:
1. Concentrarea asupra a ceea ce este ''aicĺ şi acum", adică
asupra [ocul.ui si momentul'uiîn care se af [ă ceea ce putem
controla si încare se află, prin urmare, binele 5Uprem.
2. Def iniţia ,'fizicá" a evenimente[or externe şi ''metoda divi_
ziunii" sau analiza pe elemente.
3. Acceptarea evenimentelor ca fiind legate de necesitate
cauza[ă sau de soartă sau întâmpinarea [or cu bucurie
raţiona[ă, ca reprezentând Voinţa [ui Dumnezeu.
4. ',Privirea de deasupra" şi meditaţiil.e cosmologiceînrudĺte.
5. Contemp[area omogenitătii [a caracteruLui de a fi ta fel'J
şi a tipsei de permanenţă a tuturor lucrurilor.
ó. Poate şi contemp[area eternei reîntoarceria tuturor
[ucruri[oĘ ca încazu[ l.ui Nietzsche.

Vom reveni mai târziu [a câteva dintre aceste exerciţii, pentru

că sunt legate de câteva practici cosmologice mai complexe. în

118
acest capitol ne vom concentra mai degrabă pe practica stoică
fundamenta[ă a concentrării pe ceea ce este aici şi acum
şi pe
amor fati, ca atitudĺne de acceptare a sorţii care este stabitĺtă
prin necesitate cauzaĺ'ă.

gI sTaDIu ĐE cAz
Naufragiu[ [ui Zenon
Zenon, fondatorul stoicismului, era un comerciant
fenician care provenea din portuI Citium din Cipru.
Pe când avea treizecĺ de ani, sau ceI putin asa spune
legenda, călătorea dĺn Fenicia către portul grecesc
Pireu cu o încărcătură de purpură (porphural, făcută
din melcuI marin murex, dar nava a eşuat, iar e[ şi-a
pierdut încărcătura. A ajuns înAtena unde a devenit
discipo[uI faimosu[uĺ cinic Crates şi şi_a petrecut
următorii douăzeci de ani studiind cu cei mai impor-
tanţi fil'osof i ai [ocul.ui. Fără să-şi vadă nauf ragiut ca
pe o catastrofă' ni se spune că ar fĺ mulţumit sorţii
că [-a îndreptat către filosofie {',Bravo, noroace, că
mă împingiastfeI către fĺtosofie!"J şi chiar ar fi g[u-
mit: ,,Am făcut o călătorie fericită când am suferit
na uf ra giu['' tDe s p re vieţi le şi d octri nele...,Vl l. 5J. Pentru
stoici, înţe[epcĺuneamoral.ă de fetuł. ce[ei dobândite
de Socrate sau Zenon este nepreţuită şi cu atât mai
preţioasă decât orice noroc.
Unii autori antici pun ta îndoiaLăautenticĺtatea
acestei poveşti, dar, indiÍerent că este corectă din
punct de vedere istoric saU nU, este importantă prin
exemp[u[ pe Care îLdă înceea ce priveşte
''dragostea
de înţetepciune" şi atitudinea de indiferenţă fitosof ică
înfaţa sorţii potrivnice. Cinĺcii trăiau aidoma Unor
cerşetori şi poate că lui Zenon i s-a părut normaI ca'
nemaiavând nimĺc, să adopte stilut tor de viaţă sim-
pl'u, iĺpsit de orice posesiuni, cu excepţia unei haine,
a unui baston şi a unui săcu[eţ pentru mâncare' După
cum Spuneau cinicii, sărăcia ar putea fi un mai bun
profesor de fi[osofie decât că11iLe sau pre[egeri[e.

119
 De aceea, metafora vasu[ui care naufragiază a
fost adesea folosită înliteratura stoică simbolizând
nevoia de a face faţă necazuri[or vieţii. De exemp[u,
făcând trimitere [a un nauÍragiu precum ace[a suferit
de Zenon' Epictet ie spune elevĺlor săi că ar trebui să
se antreneze pentru a răspunde unor impresii precum
aceea legată de faptul că ''vasuI s-a scufundat"' pur şi
simplu, remarcând că vasuI s-a scufundat, fără a adă-
uga judecăţi de valoare şi fără a se plânge. Valurĺle
metaforice ale sorţii ne pot afecta trupul şi ne pot lua
toate posesiunĺ[e, dar nu pot afecta capacitatea raţi-
ona[ă a minţii noastre, [ocu[ înţe[epciunĺişi al. virtuţii,
înafară de situaţia încare [e permitem să facă asta.

EI ĐË ŢţNUT MINTE .

Voinţa tiberă şi determinismu[ ĺcompatibil'ism)

Cicero ne asigură că stoicii nU eraU superstitioşi când
vorbeau despre ,'soartă", ci, mai degrabă, foloseau
un concept al. filosofiei Naturii sau Fizicii. Soarta sto-
ică este, propriu-zis, conceptuI unui [anţ cauzaI care
produce totu[ înunivers: ''Nu s-a întâmpLat nimic din
ce nU Va fi şi' înacelaşi fe[, nu va exista nimic pentru
care Natura să nu conţĺnă cauze care [ucrează pentru
a produce exact ace[[ucru" |Despre divinaţie,|.125_16l.
De fapt, stoicii erau ceea ce se numeşte ''compatibi-
l'işti'' fitosofici: credeaU că evenimente[e sunt confi-
gurate strict de un lanţ de cauze ce merge până La
începutuIuniversului, dar aceasta nu e incompatibiLă
cu [ibertatea umană.
Poate părea un e[ement de confuzie, însăeste o
poziţie filosofică inÍluentă azi, pentru că se argumen-
tează că [iberul arbitru şi determĺnismuI par incom-
patibiLe, din pricina unor probleme de timbaj. Atunci
când vorbim despre Un om spunând că ar avea liber-
tate înviaţa obisnuită, ne referĺm l.a faptuI că nimic
nu-l'împiedică să-şi urmărească dorĺnţete. Nu există

120
nici o incongruenţă întrenoţiunea cotidiană asupra
Libertătii şi noţiunea mai e[aborată care susţine că
dorinţele şĺcaracteruI nostru sunt produse[e unor
cauze, bazată pe asumpţia că toate lucrurile sunt
determinate de necesitate cauza[ă.
Doar când ajungem până acolo încâtsă susţinem
nu doar că suntem Liberi să acţionăm, cĺ pretindem să
fim independenţi de orice cauză anterioară, abia atunci
introducem înscenă noţiunea problematică de voinţă
metafizică, care este ceva ce stoic|i resping. Liber_
tatea de care sunt preocupaţi stoicii este aceea care
provine din discĺptina practică sau aceea care provine
din capacitatea de a înduragreutăţi, prin intermediul
căreia ne putem depăşişi domina pasiuni[e iraţiona[e.

ţ) EîNcËRcATt M EDtAT:Aici şi acum

Mai târziu, vom [ucra maiîndetaliu exerciţii care pre-
sUpun mindfulness şi concentrarea atenţieĺ aici si
acum. Pentru moment, să încercămsă dăm mai multă
atenţie momentu[ui prezent înfeluril'e următoare:
. De mai multe ori pe parcursuI zĺlei, încercaţisă
vă readuceţi atenţia ta momentul prezent, înl.oc
s-o lăsaţi să hoinărească înreverie, să rumege
amintiri sau să-şi facă griji pentru viitor.
. Dacă este necesar să vă gândiţi [a altceva,
este înregul.ă, dar păstraţi momentul prezent
înatenţia voastră, încercând să vă daţi
Seama cum funcţionează mĺntea şi trupuI
dumneavoastră -încercatisă fiti conştienţi
de fiecare secundă care trece.
. Dacă vă ajută, încercaţisă vă imaginaţi că vedeţi
l.umea pentru prima dată sau că este uLtima
dumneavoastră zi de viaţă şi concentrati-vă
atenţia asupra felu[uiîn care actionaţi şi gândiţi
moment de moment.

121
 " Reamintiţi-vă că trecutuI si viitoruI sunt indiferente
si că supremul bĺne sau eudaimonl'a pot exista doar
îninterioą aici şi acum, înacest moment'
începeţiprin a face un efort pentru a petrece mai
mu[t timp ziInĺc concentraţi pe ceea ce se întâmp[ă
aici si acum, înspecĺaI pe gândurile şi aciiuni[e voas-
tre' Evaluaţi acest proces. Care sunt motivele pro
şi contra pentru a face acest lucru? Cum aţi putea
obţine maĺ multe avantaje sau cum aţĺputea afl'a şi
preveni dezava ntaje[e?

n AMINTËŞTE-Ţţ!. .

Argumentu[''teneşului"
Majoritatea oameni[or răspund teoriei stoice a deter-
minismului - ideea că absolut totul înviaţă se întâm-
ptă ''înmod necesar aşa CUm seîntâmplă - spunând:
,,Ce rost mai are, atunci, să facem ceva, dacă totul
este determinat?" Chrysipp a respins acest argu-
ment considerându-|. eronat, numindu-[',argumentuI
[eneşu[ui", pentru că justifĺcă, de fapt, [enea, atât a
trupu[ui, cât şi a minţii. Evenimente[e nu sunt deter-
minate să se producă indiferent de ceea ce faci, ci,
maĺ degrabă, odată cu ceea ce faci. Gânduril.e şi acţi-
uni[e ta[e sunt necesare ca elemente trebuincĺoase
înLanţuL cauzal care formează universul. RezultatuI
evenĺmentelor depinde şi de acţiunile tale"
Evenimentete sunt sortite ca efect a[ cauzetor ce
[e-au precedat, înfe[u[încare Un chibrit e sortit să se
aprindă, dacă faci ce trebuie şi dacă nu-l' împiedică
nimic să se aprindă. Stoicii vor să spună că soarta
lucĺ_ează prin noi' aşadar chiar dacă există [ucruri
înviaţă pentru care trebuie să facem mari eforturi,
faptuI de a face sau nu ace[e eforturi este unuI dintre
factorii care ne determină soarta. Cititi acum aceste
rânduri, ar spune stoicii, pentru că aţi fost aduşi aici
de necesitatea cauza[ă.

122
 Ceea ce sďîntâmplă mai târziu depinde de ceea ce
se întâmp[ă acUm, pentru că nu sunteţi decât o mică
rotĺţăîntr-oimensă masinărie a universu[ui' Totuşi,
alegeri[e dumneavoastră sunt ele înselerezultatuI
unor [anţuri cauzale masive care aU începutcu mĺ[i_
arde de ani înurmă, când universut abia Iua nastere.

Contemptând ceea ce este

,,aici şi acum''
înanaliza pe care o face MeditaţiiLor [ui Marcus Aure[ius' Hadot
se referă [a o scenă din binecunoscutu[ Íilm CercuL poeţilor dispă-
ruti Í1989),încare personajuI principaL, un profesor de literatură
engleză, jucat de Robin WilLiams, îiface pe elevii săi să observe
cu atenţie o fotograÍie veche care prezintă câtiva dintre foştii
elevi aişco[i, acum morţĺdemu[t [Hadot, 1998).îiroagă pe unuI
dintre ei să citească cu voce tare poemul 'To the Virgins, to Make
Much of Time", de Robert Herrick, care a fost inspirat de temete
morţii şi a[e trecerii, preluate din poezia antică romană.

Să culegi mugurĺĺrozei cât mai poţi

Căci timput, iată curge,
Şiaceastă floare ce zâmbeşte azi
Mâine de tot se stinge.

EI compară aceste versuri cu dictonuI Carpe diem [''Trăieste

cĺ.ĺpa!"}, un citat din poetuL roman Horaţiu, care a fost inf l'uenţat
atât de stoicism, cât şi de epicurianism. Contemp[area ce[or
morţi si meditaţia [a caracteruI trecător aL vieţii era o strategie
comună pentru gânditorii şi poeţiĺe[enistici, pentru a ne face să
ne concentram mai bine pe ,.aici si acum .

Acest accent pus pe ceea ce este aici şi acum era un impor-

tant exerciţiu psihologic înstoicism, înspecia[ înGândurile Lui
Marcus Aurelius. Se leagă de toate cete trei discipline stoice'
întrucâttoate judecăţĺ[e noastre curente, dorinţete şi acţiuniLe
noastre ne sunt, înrealitate, [a îndemânăînorice moment.

123
 Cât despre inte[ect' îisunt indiferente toate ce[e care nu
reprezintă activitătĺLe [ui; iar ce[e ce sunt activităţi[e lui sunt
toate înputerea sa. Şi,dintre acestea, de fapt, eI acţionează
numai asupra ce[or prezente, căci activităti[e sal.e, fie vii-
toare, fĺe trecute, sunt şi ete, încl.ipa de faţă' indiferente.
tGâ nd u ri către si ne..., Y l.32J

Oricum' conceptul de ''aici şi acum" pare să fie înmod

deosebĺt legat de fizica stoică şĺde retaţia cu Natura pe Care
o imptĺcă. Hadot notează două benef icii particu[are ce decurg
din fetul'încare stoicii se concentrează pe momentuI prezent.
1. GreutăţiLe devin mai suportabi[e, fiĺnd reduse [a o suc-
cesiune de momente trecătoare şi făcândU-ne să ne
acceptăm soarta mai usor.
2. O mai mare conştiintă de sine |mindfulness} este rapor-
tată [a calitatea [virtuoasă sau vicioasă) acţiuni[or noas-
tre curente. IHadot, 1998)

Marcus redă explicit prima metodă spunând: ''Aminteşte-ţi

apoi că nici viitoru[ şi nici trecutuI nu te copleşesc' ci întotdeauna
numai prezentu[; şi că acesta se reduce, numai să îLdeł'imitezi
si să-ţi convingi intelectuI de greşeala sa, dacă nu reuseşte să-[
înfrunte,aşa, simpLificat" ÍGânduri către sine..., Vlll.3ó}. E ca şi
cum aţi spune: trebuie să trec prin greutăţile acestea cu fĺecare
cl.ĺpă' Concentrându-ne asupra momentu[ui prezent şi refuzând
să ne facem grijĺ pentru viitor, putem rezolva lucrurile pas cU pas
şi putem depăşi obstacole care ar părea, altfel, copteşitoare.
Strategia stoică de a privi izolat momentuI prezent pare să fie
tegată îndeaproapede ceea ce Hadot numeşte ''definitia Íizică".
Aceasta înseamnăcu[tivarea detasării ca[me a unui filosof aI
naturii sau a unui om de stiinţă. Va trebui să descriem o situaţie
saU un obiect făcând referire ia caLităţĺte [or obiective' dincolo de
orice retorică emoţiona[ă sau judecăţi de valoare, şi să ajungem
[a o ',reprezentare obiectivă", phantasia kataleptiké. [Vom discuta
într-una[t loc înlegătură cu ''discip[ina judecăţii".) Totuşi, înspe-
cia[înscrierile lui Marcus Aurelius, aceasta presupune un fel de
',metodă a divizĺunii", care înseamnădescompUnerea situaţiei de
analizat înaspecte şiîncomponente individua[e.

12Ą
 Acesta este unul dintre aspecte[e fundamenta[e care privesc
transformarea fizicii sau a ,.Íil'osofiei natura[e" într_oformă de
terapie psihoLogică. Marcus observă că, dacă l.uăm si dĺsecăm
un dans seducător şi îtdespărţim înpărţiLe componente, îşi
pierde puterea de a ne vrăji. Atunci când ne trezim copleşiti de
îngrijorare sau de greutăţi' putem, înace[aşifet, să ne ocupăm
de dificu[tăţi[e cu care ne-am întâtnitpe rând, privĺndu-[e mai
obiectiv. într-adevăr, ar trebui să ne îndreptămcu mare atentie
către toate procese[e pe Care l'e întâ[nim, cu exceptia virtuţii şi
a aĹtor bunuri, şi să l'e divizăm înpărţil'e componente până ajun-
gem [a punctulîncare putem privi lucrunile înmanieră detaşaiă.
Un'aL doiLea avantaj pentru care cineva ar dorĺ să se concen-
treze asupra prezentului este acela că, astfel, îşipoate spori
experienţa faptu[ui de a fĺ conştient de sine. A[tÍe[, tindem să Íĺm
copteşĺţide gândurite noaStre despre trecut şi viitor şi să pier-
dem legătura cU momentul prezent. Seneca rezumă acest lucru
într-unpasaj superb încare observă, cu profunzime, că cea mai
mare parte a suferĺnţei umane vine din rUmegarea continuă a
gânduri[or despre trecut şi din îngrijorări[e cu privĺre [a viitor si
că nimeni aproape că nu-şi limitează grijile La momentuI prezent:

Fiare[e să[batice_fug de primejdiite pe care te văd; după

ce au fugit se simt însiguranţă; noi însăne temem şi de
viitoą şi de trecut. tEpisto\e'.., V, p. 45)

Pentru stoici, binele nu poate exista decât ''aici si aCUm ,

pentru că aici începacţiuni[e noastre vo[untare. Cu toate aces-

tea, totul înviaţă conspiră ca să ne facă gânduriLe să hoină-
rească. Cu cât se întâmplăasta maĺ des, cu atât suntem mai
puţin conştienţi de noiînsine ÍmindfuIll şi cu atât mai Lipsiţi de
minte devenim ÍmindLess). Majoritatea oameni[or încearcăsă
obţină fericirea pe căi ocolite, prin intermediut unor [ucruri
exterioare pe care speră să l.e obtĺnă înviitor. Prin contrast,
stoicii vor să obţină fericirea încercândsă devină buni acum,
pentru că aceasta este singura cale şi cea mai directă către
eudaimonia. Bazându-ne atenţia pe ceea ce se află aici şi acum,
putem face fată cU succes provocării de a accepta lucrurile
,,indiferente" cu bunăvoinţă, întĺmp ce cu[tivăm întel.epciunea

125
şi dreptatea prin acţiuni[e noastre. Terapia stoică a pasiuni[or
cere, prin Urmare, o atenţie continuă şi intensă pentru experi_
enţa noastră de f iecare ctipă"

HB ĐE,,Aicişiacum"
.
ŢlNuT MINTE

Stoicismul antic a fost, cât se poate de limpede, o

filosofie a l'ui ''aĺci şi acum", deşi modernii asociază
mu[t mai des această atitudine cu fi[osofii[e orienta[e,
înparticu[ar cu budismu[. De altfe[, expresia ,'aici
şi acum" provine dintr-un echivalent latinesc: hic eŕ
nunc. ExerciţiuL de a trăi f iind atenţi [a momentul pre-
zent este subliniat şi susţinut de-a l.unguI Gândurilor
[ui Marcus AureIius. Pentru stoici, trecutu[ şi viitoruI
sunt ĺndiferente, pentru că nu sunt sub controtuI
nostru' deci ''bine[e" şi ''răut" se pot găsi numai în
prezent. Oamenii depăşesc anima[e[e prin capacita-
tea lor de se gândi [a trecut sau de a planifĺca viito-
ru[, prĺn intermediuI gândirii şi at tĺmbajul'ui. Totuşi,
făcând acest lucru putem ajunge uşor să negtijăm
[ocuI natural' al' voinţei noastre, care este înprezent,
unde îşiare originea virtutea.
Stoicii se antrenează, aşadaą să_şi mentină aten-
ţia asupra momentu[ui prezent, de regu[ă încercând
să-şi amĺntească faptuI că ar putea muri a doua zi si
căutând să f ie înprezent şi să-şi obţină Fericirea ,,aici
şi acum". Cu alte cuvinte, cel mai important lucru din
Univers este îninterioruI tău.

D E îNcERcAT I M ËD IAT: Divide şi cucereşte!

încercaţisă faceţi acest exerciţiu încâteva situaţii

diferite' pentru a vedea dacă puteţi să vă modificaţi
răspunsurile emoţionale defalcând lucrurile înpăr-
ţile Lor componente şi privindu-Le mai detaşat.

126
 1. lnchideţi ochii şi gânditi-vă [a o situaţie recentă în
care aţi avut emoţii puternice despre care credeţi
că ar fi mai sănătos să [e schimbaţi.
2' Descrieţi experienţa verba[, fără a face judecăţĺ
de valoare şi fără a folosi un timbaj emoţiona[;
imaginaţi-vă că sunteţi asemenea unui om de
stiintă care încearcă să observe situaţia dintr-o
perspectivă imparţia[ă şĺdetaşată.
3' Divizaţi situaţia înpărţi componente şi încercaţi
să vă gândiţi [a ele una câte una' separat'
defa[când [ucuri[e înelemente individua[e; de
exemp[u, mirosuI unei mâncări, diferiteLe feturi
de pe o farfurie, cu[oril"e etc.
4. Analizaţifiecare dintre aceste elemente luate
separat si puneţi-vă apoi întrebareadacă se
justĺÍicăfelu[încare vă simteati?
5. Concentraţi-vă să consideraţi fiecare element ca
fiind absolut .,indiferent" pentru eudaimonia.

Dacă e[emente[e componente a[e unei sĺtuatĺi,

luate unul câte unu[, sunt suportabiLe, de ce ar trebui
să fie copleşitoare aceste elemente puse [a un [oc?
Continuaţi să practicaţi analiza lucrurilor înacest fet,
menţinând practica mai mu[t, dacă este cazu[, până
când acest exerciţiu va deveni mai usor si mai familiar.

n AMINTEŞTE-Ţ'! ..
Conceptul stoic de libertate
Este un paradox stoĺc larg răspândit că înţeleptuLeste
[iber indiferent dacă este închissau exilat de un tiran
puternic. Acest dicton era verificat Írecvent pentru că
f ilosof ii antici erau adesea închişi,exiLaţi
şi chiar execu-
taţi! Libertatea omu[ui cu adevăratînţe[eptstăînaceea
că îşiurmează natura raţionată' face ce se află sub
controlul său şi e înacord cu înţelepciunea şi virtutea'
E[ nu vrea decât să trăiască înţelept,adaptându_se [a
 evenimente într-omanĺeră congruentă cu înţelepciu-
nea şi nimic nu-[ poate împiedica să facă asta. Este
doar o a[tă oportunitate de a exersa vĺrtutea, care este
singuru[ lucru pe care şi-[ doreşte înviaţă.
AstÍel, conform stoici[or' Un om este liber dacă nu
este robuI dorĺnţe[or sa[e. Totuşi, dacă nu vom dori
decât lucrurile care se află sub controlul nostru,
atunci nU Vom simţi niciodată Írustrare' ĺar [ibertatea
noastră va fi garantată indiferent de circumstanţe.
Dacă vom dori, dimpotrivă, [ucrurĺ care nU sunt sub
contro[uI nostru, atunci vom deveni sc[avii dorinţe[or
şi pasiunilor noastre. Mai rău' dacă cineva va controla
ceea ce ne dorim, atunci vom deveni literatmente
sclavii acetor oameni. Majoritatea oameni[or pot fi
controlaţi de tĺrani, care [e pot ameninţa vieţil.e sau
[e pot [ua proprietăţite şi toate [ucruril.e pe care şi-ar
dori să [e păstreze. Totuşi, înţeLeptuLperÍect înţetege
că aceste [ucruri sunt ''indiferente"' aşa că tĺranii nu
pot lua nimic din ceea ce îşidoreşte înţeLeptuLşi nici
nu-[ pot expune [a ceva de care să se teamă.

Đragostea de soartă şi acceptarea

bucuroasă
Epictet descrie pentru elevii săi Un proces întrei stadii privind
discip[ina dorinţei. Et sub[iniază necesitatea ca stoiciĺ să se
antreneze serios sĺsă adere [a principiile doctrinei, bazându-se
pe anumite fraze preconcepute pe care să Le aibă La îndemână
zi şi noapte. Ar irebui scrise, anatizate şi dĺscutate până ajung
să fie memorate şiînţelese.Ar trebui să ne imaginăm înmod
repetat posibitete catastrofe care ne pot atinge înviaţă' lucruri
de care se tem cei mai mu[ţi oameni, şi astfel' să ne pregătim
dinainte pentru ele.

Apoi, dacă se întâmpiă unul dintre lucruri[e acetea pe

care [e numim ''ĺndezirabile , ne Va veni imediat gândul că nu
ne-a prins pe nepregătite, iar asta Va usura mult povara. În
 orice caz' este de mare ajUtor să poţi spune ',ştĺucă fiui care
mi s-a născut era muritor". [0 zicată cunoscută, atribuită mai
multor înţetepţi.)Pentru că asta vei spune şi, înacetaşi fet,
''ştiam că eu sunt murĺtor", sau ''ştiam că sunt vuInerabi[ [a
exi[", sau ',ştiu că pot f i trimis [a închisoare"' IDiscursuri,3.2Ąl

Discutăm mai pe t.arg despre ĺmportanţa pe Care stoicii o

dau anticipării acestor [ucrurĺ încapitotut privind
',prevederea
adversităţitor"' daą până atunci, î[urmărim pe Epictet spu-
nându-[e elevilor [ui cum să se poarte atunci când apar neca-
zuri[e. lată trei paşi pe care îirecomandă:
i. Spune-ţi că ai anticipat deja că ţi se poate întâmplaun
astfel de necaz: ,'Ştiam că fiut meu este muritor".
2. Reaminteşte-ţi mereu că lucrurile care nU ţin de tine
sunt indiferente înCeea Ce priveşte eudaimonia: ,,Acest
lucru este exterior şi nu mă poate răni cu adevărat".
3" Epictet a SpUs că pasuI aItreilea este cu adevărat decisiv:
trebuĺe să vă spuneţi că eL v_a fost realmente trimis de
Soartă sau de Zeu şi determinat de o ţesătură de cauze
care alcătuieşte un înireg,de exemplu: ''Dacă asta e voia
Naturii, atunci fie!"

Disciplina dorĺnţei culminează cu acceptarea voluntară a

evenimente[oą indiferent dacă majoritatea oamenilor l.e consi-
deră bune sau re[e.
Stoicii cultivă, indubĺtabiL, '.indiferenţa faţă de lucrurĺ[e indi-
ferente" şi vorbesc despre primĺrea [or cu pietate şi chiar cu
bucurie, Ceea ce pare, [a prima vedere, o contradĺcţie. Hadot
exptică această situaţie înfeluI următor:

Din moment ce un eveniment extern este indĺferent nu

şi
depinde de mine, mă pot aştepta ca un stoic să-[ trateze cu
indiferenţă. lndiferenţa însănu înseamnă răcea[ă. Dimpo-
trivă: de Vreme ce un astfel de eveniment e parte dintr-un
întregcare Se iubeşte pe sine şi din moment ce este uti[ şi
dorit de acesta' va trebui să-[ vrei şi să-t primeşti şi tu. În
acest fe[, voinţa mea se va identifica cu vointa divină care
a dorit acest eveniment. A fi indiferent faţă de [ucruri indi-
ferente, adicě lucruri care nu depind de mine - înseamnă'
 până ta urmă, a nu face o diferenţăîntre ele: să [e iubim pe
toate înmod egal., aşa cum Natura sau întregul[e produce
cu o dragoste ega[ă. IHadot, 1998]

Marcus vorbeşte despre găsirea satisfacţiei înevenimen-

tele externe care vin peste noi, să l'e ''întâmpinămcu bucurie",
să [e ''acceptăm cu p[ăcere". Să ''te ĺubim" şi să dorim să se
întâmpLe aşa CUm au fost determinate de soarta noastră. Hadot
compară această atitudine cu conceptuI nietzschean de arnor
fati, care înseamnă dragoste fată de propria soartă:

Formula mea, pentru ceea ce este măreţ înoameni'

este arnor fati: sá nu vrei să ai nimic a[tfe[, nici înaintea
ta, nici înurma ta, nici înîntreagaveşnicie. Numai să ştii
să suporţi ceea ce este necesar şi cu atât mai puţin să-t
ascunzi - orice ideal'ism este ipocrizĺa înfaţa necesităţii _ ci
să-L iubeşti. INietzsche, Ecce Homo, Dacia, Ctuj-Napoca,
1999, trad' M. lvănescu}

Nietzsche descrie această atitudine ca fiind legată de un alt

exerciţiu care se bazeazá pe Fizica stoică, contemp[area între-
gu[ui sau ,,privirea de sus".

Aşa cum mă învaţănatura mea cea mai intimă' tot ceea

ce este trebuincios' privit de sus şi prin prisma unei econo-
miisuperioare este, totodată, şi ceea ce este necesarîn sine
şi nu trebuie doar suportat, ci şi iubit...,Amor faťi: aceasta
este natura mea cea mai intimă. ĺNietzsche, Cazu!Wagner,
Humanitas, Bucureşti, 2004, trad. Alexandru Leahu}

Înatt Loc, Nietzsche Spune că, atunci când ne dectarăm

complet satisÍăcuţi cu întreguIfie şi o singură clipă, înacel'
moment spunem '.Da" întregiiexistenţe şi nouă înşine,iar asta
înseamnă să formăm întregu[existenţei printr-un singur act
etern. Această poziţie seamănă cU cea exprimată într-ofrază
criptică atribuită tui Chrysipp: ,,Dacă Un om este înţe[eptfie şi o
singură ctipă' nu va fi cu nimic mai puţin fericit decât aceia care
sunt înţe[epţio veşnicie'' [înPlutarh , Despre concepţiile Comune,
Vlll.10ó2 a.].

130
$ ĐE ŢÍNUT MĺNTË "
Amor fati, [a Nietzsche
Pierre Hadot preia conceptul latinesc amor fati, care
înseamnă dragostea faţă de propria soartă' de [a
filosofuI german de secol al. XIX-tea, Friedrich Niet-
zsche. Nietzsche a fost profesor de fitotogie clasică
şi, probabil', a inventat sĺntagma de unuI singur. Deşi
stoicĺi nu par să fi folosit eiînşişisintagma, ea pare să
surprindă foarte bine spirituI filosoÍiei [or.
Desigur, fĺ[osofia lui Nietzsche nu este simi[ară
cu a stoici[oą deşi vom mai mentiona câteva asemă-
nări întreele. Noţiune a de amor faŕi surprinde atitudi-
nea fundamenta[ă de acceptare a stoicil'oą care este
centra[ă pentru discipl'ina dorĺnţei' Înţeteptutare Un
sentiment de pietate şi de reverenţă faţă de întreguI
Universului si, deşi face ceea ce crede că este potrivĺt
înfiecare situaţie, fapt care cere uneori mu[t curaj
şi autodiscip[ină, reuşeşte, de asemenea, să accepte
orice se întâmptă cu inima uşoară. Este absurd să
spuĺ că înţeleptulva accepta cu bucurie chiar şi moar-
tea propriu[ui copil. Pare mai înţel'eptsă spunem că
eI va accepta existenta ca întreg,chiar dacă se Vor
întâmpla şi evenimente pe care majoritatea oamenĺ-
lor [e-ar cataloga drept ,'re[e" şi chiar ',catastrofa[e".

DE îNcERcAT IMEĐtAT: Exerciţii stoice de acceptare

încerca1i, Vreme de două minute, să practicaţi exer_
ciţiui stoic aI acceptării radica[e a [ucruri[or aşa cum
sunt' şi nU cum v-aţi dori să fie. Poate fi, înacelaşi
timp, raţĺona[ şĺsănătos să ne dorim ca l.ucruri[e să
f ie într_unanume fet înviitoĺ dacă soarta va permite

acest tucru. Cu toate acestea, nu vom putea schimba

trecutu[ şi ce s-a întâmplatdeja. Putem influenţa doar
viitorul până într-unanumit punct' schimbându_ne

131
acţiunĺ[e si gânduri[e actua[e. Concentraţi-vă, aşadaą
pe ideea că nu mai puteţi schimba trecutul şi că vii_
torul s-ar putea să nu arate cum v-ati dorit. încercaţi
următoruI experiment menta[:
1. lmaginaţi-vă că universuI a fost proiectat să
ne pună înÍaţa unor provoCări din când în
când, ca o formă de terapie prescrisă de Zeus,
întrucât numai aşa se poate progresa pe calea
Fericirii, acceptându_ie si răspunzând înmod
corespunzătoą înacord cu virtutea.
2. înmod simitar, imaginaţi-vă că ategeţi
inconstient, înîntreguI său, soarta proprie,
pentru a putea să învătaţişi să creşteţi.
3. încercaţisă meditaţi [a ideea că evenimentele
şi răspunsu[ [a e[e n-au putut fial'tfet, ciau fost
cu totuI determinate de tegiLe naturii; cum ar
spUne stoicii, nu dep[ângem ĺnabilitatea copii[or
de a vorbi pentru că o vedem ca fiind natura[ă şi'
înace[aşi fe[, nu are rost să fim dezamăgiţi de
nenorocuI presupus de soartă, înorice caz nU
mai mu[t decât de faptul că nu avem aripi.
4. Spuneţi-vă că nimicînviată nu contează, înafară
de răspunsuI nostru voluntaŕ [a evenimente,
pe Care' prin definitie, îlputem accepta înorice
c[ipă; acceptaţi orice altceva, orice este corporaI
sau exterior şi consideraţi-[e indiferente,
trivia[e, gânditi-vă [a capacitatea de a [e depăşi
prin mărinimie, care începechiar cu această
atitudine de acceptare.

încercaţisă descoperiţi şi al'te modurĺîncare puteţĺ

exersa atitudinea de acceptare filsofică si puneţi-[e în
practică de câteva ori pe zi.

132
 ÄMINTEşTE"Ţţ! ..
GI Acceptarea este resemnare
nu
Cei mai mulţi oameni confundă acceptarea cU resem-
narea. Stoicii antici nU eraU nişte mototoli. ModeluL
lor mitologic era totuşi Heracle, cel care a îndeptinit
cele douăsprezece munci cu un curaj legendarşi dând
dovadă de o capacitate serĺoasă de a înduragreutăţi[e.
Regete Antigon a[ Macedoniei a fost unul dintre cei
mai puternici l'ideri militarĺ ai perioadei sa[e, iar Per-
seus, unuI dintre elevii preferaţi ai l.ui Zenon' şi-a dat
viaţa apărând regatuI său. Cato a devenit erou pentru
toţi romanii, înspeciaI pentru ultimii stoici, după ce a
condus rămăşiţete armatei republicane prin deşertul
african, înfruntând pentru ultima oară tegiuni[e tiranu-
[ui lulius Caesar. Marcus Aure[ius a fost, probabit, ceI
mai puternic conducător militar şi potitic aIvremii sa[e
şi şi-a condus înmod repetat armatele împotriva cete-
[or barbare de invadatori. Literatura stoică este ptină de
alte exemple de eroĺsm' După cu vom vedea mai târziu,
angajamentul stoic este acela de a face înlume ceea ce
este potrivit, ca parte a unei ',discipline a acţĺunii".

u PUNcţţ PRlNc'PALţ
. Discip[inarea dorinţelor şĺa aversiunii este
iegată, înmod specia[, de terapia stoică
a pasiunitor şi de acceptarea lucrurilor care
nu se af [ă sub controluI nostru, ca f iind
parte din întreguInaturii'
. ContemP[area a ceea ce există aici şi acum
este parte a practicii stoice şi se [eagă,
înprincipa[, de discip[inarea puterii.
. Amor ŕaŕi sau a dori şi a accepta bucuros soarta
ca etement fundamentaI aI practicii stoice.
TE PASUL URMĂToR

După ce am discutat ,'pasiuni[e iraţionaLe'', înurmăto-

ruI capitoI vom privi mai îndeta[iu atitutĺdini[e stoice
faţă de sentimentele sănătoase de dragoste şi de
prietenie. Dimensiunea socia[ă a stoicismu[ui expLică
de ce stoicii nu sunt insensibili şi inerţi ca o piatră.
Filosof ia [or se bazează pe conceptuI fundamentaI de
.,afecţiune natura[ă", baza fil.antropiei stoice.
5. DRAGOSTE, PRIETENIE
ŞlîNŢELEPTULlDEAL

Din acest capitol, veţiînvăţa:

. că modul stoic de viaţă nu este tipsit de emoţie
şi cum au încercatstoicii să cuttive ,,afecţiunea
naturată" şi ,.prietenia" faţă de întreagaomenire;
. că stoicii definesc frumuseţea ca fiind mai degrabă
o caracteristică a caracteru[ui, decât o chestiune
de înfăţişareexterioară;
. cum privesc stoiciiînţeteptutipotetic ideat şi ''virtuţite"
figuriLor exemptare' pentru a emu[a atitudinĺte şi
comportamentu[.

Desi virtuţi[e formează Un cor armonios si nĺci una nu

este mai bună sau maĺ cinstită decât alta, există totuşi unel.e
care se potrivesc mai bine unora dintre oameni. Mărĺnimia
se potriveste tuturor muritori[oą chiar şi celui mai umit. Căci
ce este mai ptin de măreţie sau mai eroic decât săînfrunţio
soartă potrivnică? lSeneca, De cIementia, 3.lll, înScrieri fito-
zofice aLese, Minerva, Bucureşti, trad. Pau[a Băl.aşa, E[ena
Lazăą Nicolae Mircea Năstase, Svetlana Sterescu}
Dacă vei vedea un om netemător dinaintea primejdiitor'
[iber de patimi, fericit întrenenoriciri, senin înmijlocuI fur-
tuni[oĘ care priveşte la ceil.a[tĺ oameni din îna[turişi ta zei
de [a egal [a ega[, nu te va cuprinde oare un sentiment de
respect pentru et? [Seneca, Epistole...,l, 41ll

135
H AaŢ0EVALUARË . "
Atitudini stoice către ceila[ţi
înaintede a citi următoruI capitol.' eva[uaţi înce
măsură sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, pe
o scară de ta 1 [a 5, apoi reeva[uaţi enunturi[e după ce
aţi citit şi ati asĺmilat conţinuturi[e'
1. Ceea ce face o anumită persoană să fie
frumoasă este, mai degrabă, caracteruIei,
decât înfăţĺşareaexterioară.
2. A iubi cu adevărat pe cineva înseamnă să accep-
tăm pe deplin ideea că am putea să-[ pierdem.
3. Este important să ne gândim [a ce-ar face sau
ar crede un înţeteptideaI atunci când întâLneşte
diferite prob[eme înviaţă.

Stoicismut şi filosofia iubirii

ldeea popu[ară e că stoiciivechi aspirau să devină raţiona[i ca
un robot SaU ca Mr. Spock, din Star Trek. Totuşi, dacă se va
dovedi că aceasta este o concepţie greşită? Cum ar fi dacă a
depăşi ',pasiuni[e" nesănătoase şi iraţionaLe arînsemna să ne
cultivăm emoţĺile raţiona[e şi sănătoase? Etica sioică se baza
pe experienta natura[ă a ,,afectiunii familia[e" pe care oamenii
si alte animale o sĺmt pentru progeniturile [or. Putem să ne
apropiem de etica stoĺcă [a fel cum ne-am apropia de o filosofie
a dragostei, a afecţiunii natura[e si a prieteniei.
După cum a m văzut, termenu[,'f ilosof ie" Íphilosophialînseamnă
,,dragoste de înţeLepciune",iar stoicii au preluat această expre-
sie litera[. Pńilia poate f i tradus prin .,dragoste", ',afecţiune saU
,'prietenie". Pe măsură ce se maturizeazá, oamenii dezvoltă o
af initatetot mai mare faţă de propria natură raţionaLă. Încer-
căm să ne păstrăm caracterul, nu doarvietil'e, şisă prosperăm
şi din punct de vedere psihologic, nu doar fĺzic. Acest proces
este [ăsat incomplet de natură şi scopuI vieţii este, astfel, de

13ó
a-[ completa înmod volunta1 progresând către înţelepciunea
perfectă şi virtutea ce reprezĺntă ideaLul' înţeLepciuniistoice.
Stoicii se referă [a această excel'enţă şi La această prosperi_
tate ca [a ceea ce este cu adevărat şi demn de a fĺ iubit. Zenon
SpuseSe în[ucrarea sa, RepubLica, că numai cei care au înţe-
[epciune şi aLte virtuţi pot fi numiţi cetăţeni adevăraţi, prieteni,
rude, iar cei cărora [e lipseşte înţelepciuneasunt condamnaţi
să fie numiti ',epitetele de inamici, duşmani, sclavi şi străini
unii de al'ţiii' părinţi faţă de copii, fraţiiîntrefraţi, prieteniiîntre
prieteni" ÍDespre vieţile..., Vll.32]. Cu toate acestea' stoicii aspi-
ranţi, înciuda nebuniei sau a imperfecţiunii [oą vorviza orĺcum
dragostea pentru virtute, înţeleasăca sUpremUL bine. Mai mutt,
atunci când întâ[nim atţi oameni care posedă virtutea, după
cUm SpUne Cĺcero, ,,afecţiunea noastră naturală" este stârnită
de ',tumina stră[ucitoare a bunătăţii şi a exce[enţei" core[ată cu
a[ lor caracter. Chĺar dacă nu i-am întâLnitniciodată încarne şi
oase, ci doar am auzit de ei, suntem atraşi de cei buni şi înţe-
l'epti si SUntem stimu[aţi de exemp[u[ [or.
Pentru stoici, singure[e fiinţe cu adevărat vĺrtuoase sunt
Zeus şi înţeLeptuLidea[. Totusi, deşi majoritatea oamenilor nu
îndep[inescstrict criterii[e cerute de virtutea stoică, ei pot
zări totuşi frânturi din ea. Stoicii, înspeciaI cei din perioada
imperia[ă romană, credeau că putem învăţadin contemp[area
exemp[e[or de virtute chiar şi printre inamĺcĺinoştri sau prin-
tre filosof ii din şcoti[e riva[e. Afectiunea natura[ă se extinde [a
întreagaomenire, chiar şĺcătre ceĺ nebuni sau vicĺosi, pentru
că şi ei au încomun cu restuI oamenil.or raţiunea şi seminţe[e
virtuţii. Aşadaą stoicii împreunăcu ceitaLţi oameni Vor pros-
pera, vor învăţaşi vor trăi armonios, dacă soarta [e va permite.
După cum am văzut, Marcus Aurelius îşispune tot timpul" că
trebuĺe să iubească omenirea întreagă şi îşiLaudă profesoru[,
pe Sextus din Cheronea, pentru ''faptul' de a rămâne catm şi, în
acelaşi timp, foarte afectuos" ÍGânduri către sine...,l.9|.
Epictet [e_a spus elevilor săi că perspectiva gresită comună
potrivĺt căreĺa stoicii ar trebuĺ să fie Lipsiti de emoţiĺ' să aibă
inimide pĺatră sau de fier, este subminată de ''discipLina acţiu-
nii'', înspeciaI de feLuLîncare se raportează [a afaceriLe fami-
LiaLe şi socia[e. Şcoa[arival'ă a l'ui Epicuą care nega existenţa

137
unei frăţii unĺversa[e a oamenĺ[or, căuta [iniştea şi eIiberarea
de suferinta emoţiona[ă tapatheia) prin evitarea responsabilită-
ţiĺsocia[e si prin [imitarea [a un cerc restrâns de prieteni.
Stoicii, prin contrast, credeau că suntem înmod fundamen-
taL f iinţe socia[e, care simt o ''afecţiune natura[ă" si o ''afinitate"
faţă de toţi oamenii. Aceasta forma baza pentru ''fi[antropia"
stoică, dragostea raţiona[ă pentru toţi oamenii, compatrioţi
ai Universu[ui, ,,cetatea cosmică", adevărata semnĺficaţie a
cosmopolitismului. Un om bun ,va arăta dragoste faţă de toate
ce[e[alte fiinţe umane, va arăta bunătate, dreptate, btândete
si grijă faţă de vecinii săi", precum şi pentru oraşul si binele
cetăţĺĺsa[e [Musonius Rufus, PreLegeri, 14ll.
Desiguç alţi oameni îmisunt exteriori şi, de aceea, virtutea
lor nu este binele meu şi nu poate contribui direct [a Fericirea
sau [a eudaimonia mea - până ta urmă, aceasta este treaba [or'
nu a mea. Totuşi, printre [ucruľ_i[e externe, care sunt indiferente,
virtutea altora reprezintă totuşi un caz specia!' Stoicii erau dis-
puşisă-i numească pe aLţii,'buni", dar nuînsensu[încare ceva
poate fi bun pentru mine sau util. De asemenea, stoicii nu par să
obosească vreodată să dea exemple de oameni buni.
Bunătatea văzută ta aLţii atrage înmod natural afecţiunea şi
prietenia noastră, nu pentru că ne-ar aduce vreun avantaj mate-
ria[, ci pentru că ogLindeşte posĺbitităţil"e noastre de a atinge vir_
tutea şi poate fi iubită pentru ea însăşi.De exemplu, omul de stat
roman LaeIius lnţeLeptuL, renumĺt pentru exemp[ara sa prietenie
cu Scipio Af ricanuI cel Tânăr, a studiat f ilosof ia stoică cu maestrii
Diogene din BabyLon şi Panaetĺus. Într_undialog numit Dećpre
prĺetenie, Cicero îLînf ăţişează spunând că ''nimicînîntreaga[ume
nu este pe atât de depiin înconformitate cu Natura ca prietenia
adevărată", o afinitate profundă întresentimente[e şi vatoril'e a
doi oameni, întreţinutăde dragoste şi de afecţiune reciproce.
lnainte să devenim noiînşinebuni şiînţeLepţi'spune Laelius,
a avea prieteni buni siînţeLepţiînseamnă a avea cel mai de preţ
dar dĺn [ume, cel mai valoros dintre tucrurile externe. Seneca
a scris că înţe[eptul,''chiar dacă îşieste îndeajuns'tot doreşte
să aĺbă un prieten" ÍEpĺstole..., |, 9}. Et poate trăi fără prieteni,
dar preferă să n-o facă. Astfel' înţeteptutpreferă să aibă cât
mai mu[ţi prieteni cu putinţă, pentru că dispune de afecţiune

138
 natura[ă pentru toată omenirea, deşi nU are nevoie să facă asta
pentru fericirea proprie. Anima[e[e luptă pentru resurse care
nu se găsesc din abundentă, cum ar fi hrana. Prĺn contrast,
nimeni nu ne poate lua bunătatea sau întelepciunea, care nU
se împuţineazănici când sunt împărtite cu aLţii. Stoicii privesc
majorítatea [ucruri[or pentru care Se [uptă oamenii cu detaşare
şi cu indiferentă şiîşi dau voie să-i iubească chiar şi pe aceia
care sunt nebuni si vicioşi.
0 asemenea fi[antropie nu trebuie să fie superficiată' ci tre-
buie să-i iubim pe ceitaLţi din adâncuIinimii şisă ne bucurăm de
binele făcut dezĺnteresat, căutând virutea ca pe propria răsptată.
Le facem cel mai mare bine oamenilor dacă îiajutăm să trăiască
armonios, fără conflicte, şi dacă îiajutăm să pună umăruI măcar
puţin l"a construirea ace[ei Repub[ici stoice ta care vĺsa Zenon, o
comunitate de prieteni ituminaţi. întrucâtpreţuiesc virtutea ca
fiind cet mai mare bĺne înviaţă, stoĺcii îşipot iubi până şi ĺna-
micĺi, pentru că, dacă ar fi oameniînţel'epţi,nu [e-ar mai purta
duşmănie. într-adevăądeşi afecţiunea aŕ trebui înmod normal
păstrată pentru frumuseţea virtuţii, stoĺcii o extind şi [a oamenii
tipsiţi de virtute şi care se pot purta ca nişte inamici, pentru că
avem cU toţii raţiune şi seminţe[e virtutii.

Este specific omului să-i iubească chiar şl pe cei care

comit greşeli. Şiaceasta se rea[izează dacă te gândeşti, în
acelaşi timp, că sunt rude cu tine si că greşesc din cauza
neştiinţei sau fără voia Ĺor; că, înscurt timp, amândoi veti fi
morti şi,înaintede orice, că nu ţi s-a adus nici un prejudicĺu,
fiindcă partea conducătoare a sufletu[ui tău nu a devenit mai
rea decât era înainte. ÍGânduri către sine...,Yll.22)

într-unanUme sens, stoicii îivedeau pe oamenii vicioşi

şĺ nesăbuiţi ca pe niste copii care trec printr-o criză de iste-
rie. Nu înţetegpropriu-zis ce fac şi nu are nici un sens să ne
mâniem pe ei.

Cum este să ai afecţĺune natura[ă? Nu aceea care se

îndreaptăspre retaţii întâmptătoare, ci către întreaga
omenire? A fi cu adevărat philantropos [f itantrop, iubitor de
oameni}, să nu_i batjocoreşti, să nu_i urăşti, să nu fĺi I'ipsit

139
 de răbdare, să nu-i priveşti de sus; să-i priveşti cu dragoste
pe cei care aduc cele mai mari neajunsuri, pe cei care sunt
cu precădere f urioşi pe ei însisişi mai ales înmomentul în
care sunt furioşi. [Shaftesbury, 2005]

Shaftesbury compara filantropia stoĺcă cu atitudinea uneĺ

mame ţ9rijorate saU a unei surori medica[e pentru un copĺ[
bo[nav. lntr-adevăą pentru stoicĺ' ''afecţiunea naturată" [pńilos-
torgia| a părinţitor pentru copiii [or este de maximă importanţă.
De exemplu, Musonius a susţinut că, prin stoicism, departe de
a deveni insensibilĺ, ar putea căpăta o afecţiune mai profundă
pentru progeniturile [or. ,.Cĺne, înafară de o mamă, şĺ-arputea
iubi copiii mai mu[t decât propria viaţă?" tPre\egeri,3)
lntr-un SenS, a devenistoicînseamnă să aiafecţiune natural.ă
pentru prieteni şi famil"ie, înacord cu înţe[epcĺuneaşi virtuiea.
Mai mul't, cred stoicii; această atitudine ar trebui extinsă către
toată omenirea, într-oatitudine generalizată numită fi[antropie
sau dragoste pentru întreaga umanitate. Această noţiune, prin
care stoicismu[ propovăduieşte un simţ extins aI dragostei şi
aI afecţiunii intră încontradicţie directă cu concepţia popuł'ară
despre stoici, cum că ar f i l'ipsiţi de sensibi[ĺtate, nu-i aşa?

BI DË ŢINUT MÍNTE .
,,Afecţiunea natura[ă" şi''afĺnitatea"
sau ,,tuarea înposesie"
înstoicism, dragostea şi prietenia sunt concepte impor-
tante, înspeciaI ce[e [egate de philostorgla, un sentiment
experimentat întremembrii apropiati ai famil'iei, tradus
uneori prin ''afecţiune natura[ă" sau ,,afecţiune fami[i-
ată"" Stoicii încercausă-[ urmeze pe Zeus, tatăl'întregii
omeniri, care posedă înţelepciunea deptină, este drept
şi se apleacă piin de afecţiune paternă către noi, copiii
săi, şi care era, pentru ei' un ''zeu a[ prieteniei" şĺun
,,protector aI fami[iiLor". Pe măsură ce afinitatea tor
cu raţiunea perfectă creşte, afecţiunea natura[ă se
extinde' încazuI filosofi[or, [a o atitudine de fi[antropie
sau de dragoste pentru întreaga umanitate. )ikeiosis

140
 este Un a[t termen grecesc pentru care nU există tra-
ducere românească. Înseamnă,lĺtera[' să aduci ceva în
casă. Aceasta înseamnă''a ĺntra înposesie", a deveni
proprietaruI unui lucru. Pe de attă parte, acelasi ter-
men s-ar putea traduce prin ,,afinitate", predispozitia
pe care o avem de a fi atasaţi de propriil'e progenituri
şi
de rudele de sânge. Putem vorbi despre acest fenomen
ca despre un proces naturaI de identificare psihotogică
cu aceia pentru care simţim afecţiune.
Ne naştem cu afĺnitate natura[ă pentru trupuri[e
noastre si, atunci când ne reproducem, pentru odras-
l'e[e noastre. Cu toate acestea, pe măsură ce dobândim
tot maimultă afecţiune, ne putem identiÍica tot maimu[t
cu ratiunea proprie, dar şi cu umanitatea ca întreg.Cu
toate acestea, cei mai mu[ţi oameni rămân alienaţi în
ceea ce prĺveşte propria lor natură şi restul umanită-
ţii. Stoicii aspiră l.a un fel de frăţie cu ceitaLţi oameni'
întrucâtfiecare dintre noi posedă raţiune şi seminţele
virtuţii. Chrysipp a scris, astfel' că omu[înteteptşi bun'
care trăiesteînarmonie perfectă cu raţiunea ŞiNatura, .

nu este înstrăinat de nimic, pe când omul lipsit de raţi_

une şi viciat moral nu are afinitate cu nimic.
Cu cât acest simt aI afecţiunii şi al' afinĺtătIi natu-
rale sporeşte' până [a a cuprinde întreagaomenire si
Natura, per ansamb[u, cu atât devine mai raţionaL şi
mai sănătos. lnţeteptut stoic ideaI trăieşte înarmonie
şi înafinitate cu restul universu[ui. Marcus Aurelius
a spUs înmod repetat că scopuI naturii umane este
frăţia universal'ă şi că ar trebui să arătăm o aÍecţiune
genuină pentru ceiLaLţi oameni pe care-i întâLnim,
chiar şi pentru cei care ne sunt osti[i.

gI ,TUĐţU DE cÂz "

Ul.timele zi[e ate [ui Socrate

Exemplul cel maĺ important de om aproape de înţe_
[epciune pe care î[dau stoicii este ace[a a[ [ui Socrate.
Xenofon' ceI care [-a inspĺrat să studieze filosofia,
[-a numit pe Socrate ,,exempluI perfect de bunătate
şi fericĺre" tAmintiri despre Socrate,lV.B}. Execuţia tui
este descrisă încapitoluI despre contemplarea mor-
ţiĺ,dar ne putem referi şi |a fe[u[ încare s-a purtat în
faţa tribunaLuLui. înanul' 399 î'Hr',Socrate a fost pus
sub acuzare ta Atena, pe când avea înjur de 70 de ani,
pentru două presupuse vini: coruperea tineretului şi
pentru că predica într-unmod tipsit de pietate, poate
chiar ateismu[. Socrate a negat toate aceste acuzaţii.
Aceste acuzaţii, care l'ĺ se păreau absurde tuturor
prieteni[or [ui Socrate, este posibiI să fi fost numai o
Íatadă. Mai simpLu spus, este posibiL ca filosofuI să fĺ
pus prea multe întrebări'să-i fi deranjat pe oamenii
bogaţi şi puternici ai [ocu[ui. Juraţii [-au condamnat pe
Socrate, aparent cu mică majoritate. Legea ateniană
[e permitea atât LUi Socrate, cât şi acuzatori[or săi' să
propună pedepse alternative din care juraţii să aLeagă.
Socrate, după ce a g[umit că ar trebui condamnat să
mănânce trei mese, a fost de acord să plătească trei-
zeci de bani de argĺnt, sumă care era considerabilă
[a acel moment. Majoritatea banilor au fost daţi de
prietenii şi de admiratorii săi, întrucât Socrate nU avea
cine stie ce avere' nepretinzând vreodată recompenSe
financiare pentru cursuri[e pe care [e ţinea.
Ceea ce i-a impresionat pe stoici a fost exemp[uI
de echi[ibru şi de fidetitate faţă de princĺpiite sa[e pe
care la dat Socrate înfaţa mortii. ComportamentuI
său înfaţa curţii, povestit de Platon înApărarea Iui
Socrate, a fost, înmod remarcabi[, unul deloc căit.
Mai degrabă decât să-şi apere viaţa, e[ s-a folosit de
prilej pentru a [ăuda viaţa filosofică. A vorbit tiber şi
a rostit înfata juriul'uł vorbe despre înţetepcĺuneşi
virtute' şi nu aşa cum făceau cei mai mulţi, aducân-
du-şĺ nevasta şi copiii pentru a-i impresiona pe juraţi
şĺa cersi îndurare.Poate iritaţi de acest [ucru, juraţii
au ales pedeapsa cu moartea propusă de acuzatori şi
[-au condamnat să şi-o aplice singur si să bea o cupă

142
 CU otravă de cucută. Se aşteptau, probabil', ca Socrate
să accepte să p[eceînexi[, dar et a rămas şia accep-
tat să bea cucuta, înciuda protestelor discipoLiLor săi.
A devenit imediat un fel de martĺr filosofic a cărui
moarte a trimis o undă de şoc întoată l.umea antică.
Socrate a furnizai un exemplu etern de ataşament
Íaţă deînţelepciune,pe Care a iubit-o mai mult decât
averea, reputatia şĺchiar mai presus decât proprĺa
viaţă, 9arantând viitoruI f iiosofiei raţiona[e.

n AMINTEŞTË-ry!..
StoicismuI este o filosofie a iubirii
şi a altruismu[ui
Dacă stoicismuI antic pare asprU saU rece, ar f i' poate,
util' să ne amintim ro[uI centraI pe care î[ocupă iubi-
rea însistemul lor fiLosofic. înparticu[aą dragostea
faţă de familie şi faţă de propriii copii (phiĺ.ostorgial
este considerată baza atitudinii fi[antropice, atitudine
pe care stoicii caută să o extindă [a întreagaomenire'
Ne putem apropia de stoicism din această per-
spectivă şi să-t vedem ca pe o filosofie a iubirii, o
încercarede a înţelegemodu[încare dragostea natu-
ra[ă de sine şi afecţiunea natura[ă sunt transformate,
prin raţiune, îndragostea stoică faţă de înţetepciune
si faţă de întreagaomenire: fitosofia şi filantropia.
Stoicii preSupun că intenţia de a-i ajuta pe aLţii, fie că
îiprivĺm ca pe lucruri exterioare sau ca pe mostre de
virtute, ne va aduce beneÍicii directe, pentru că este
o formă de a prospera şi de a creşte întruvirtute. În
acest sens, nu există nici o diferenţă întreinteresuI
de sine şi altruism. Ceea ce este sănătos şi benefic
pentru mine este sĺnonim cU ceea ce este onorabil şi
demn de l'audă, incluzând aici dreptatea, bunăvoinţa
şi afecţiunea naturată îndreptatăcătre cei[aLţi.
Fĺ[antropia stoicä şi',afinitatea''
pentru ceil,alti
Epictet spune că, ,'atunci când se naşte un copil, nu mai stă în
puterea noastră să nu-[ iubĺm şi să nu mai avem grijă de el.; este
naturaI ca părinţi[or să [e pese dacă un copiI este rănit" [Dls-
cursuri, 1'11; 1'23l. Afecţiunea natura[ă pe care' o avem pentru
cei care ne sunt apropiaţi nu este exclusă de stoicism, ci, mai
degrabă, extinsă şi transformată, înacord cu înţelepciuneaşi cu
virtutea. Ca să folosim vorbele lui Seneca, stoicii văd oamenii ca
pe o parte a Naturii, simĺ[ari întreei şi asemănători [ui Dumne-
zeu, suntem membre[e unui singur corp, împărtăşindo afinitate
care formeazăbaza pentru dragoste reciprocă şi prĺetenie.
MarcusSpune, deasemenea' că,înmăsuraîn Care nevedem
ca pe nişte fiinţe separate' mai degrabă decât ca pe membrele
aceluiaşi organism, nu-i vom putea iubi pe ceiLatţi din toată
iníma şi nicĺ nu ne Vom putea bucura de binele întregĺĺ omeniri
ca de un [ucru bun însĺne. Această afecţiune natura[ă pentru
restuI omenirii, întrucâtîmpărtăşimraţiunea şi poenţiatuI de a
fivirtuoşi, o numim ',dragoste frăţească" Íphiladelphia, [a feIca
oraşu[) sau ,,dragoste faţă de omen!re" ÍphiIantropia).
Conform [ui Hadot, discip[ina stoică a acţiunii, înspeciat în
scrieril.e [ui Marcus AureIius' cu[minează cu o Íormă de dra-
goste îndreptată spre întreaga omenire şĺcu un simţ aproape
mistic aIcomuniunii cu ceitatţi.
N-am putea spune chiar că ''iubeşte-ţi aproapele ca pe
tine însuţi''este o invenţie a creştinismului. Am putea spune,
maidegrabă, că moiivaţia iubirii stoĺce este aceeaşi cU aceea
a iubirii creştĺne... Nici măcar iubirea pentru duşmani nu tip_
seşte din stoicism. [Hadot, 199BJ

ldeatuI stoic aI iu birii poate fi, de asemenea, comparat cu karuna

saU compasiunea faţă de toate fiinţete care simt, din budism, deşi
stoicismut, precum creştinismu[, este preocupat mai degrabă de
fiinţeie raţionaLe şi de dragostea pentru umanitate.
Cu toate acestea, afecţiunea primitivă pe care o avem faţă
de ceiLatţi devine bună numai când se asociază cu înţelepciu-
nea şi virtutea. Atunci când dragostea susţine viciut şi trăim

144
cU impresia că lucruri[e exterioare sau plăcerile carnale sunt
bune însĺne, ea este degradată şi ajunge dorinţă şijinduire ani-
maLă [epitńumla)' una dintre pasiuni[e iraţiona[e incompatibile
cu Fericirea sau eudaimonia noastră.
Stoĺcii spun, de asemenea, că omul înţeteptva experi-
menta dragostea, iar dragostea este definită ca încercarea
de a ctădi sentimentuI prieteniei pe baza frumuseţii prin
care toţi ne asemănăm- Care dragoste va fi tipsită de tul-
burare, jinduire, ne[inişte, oftat. Pentru că e tiberă de orice
d o ri nţă a n i ma [ă. tD i sp utati on e s Tu scu Ia n a e, lv.7 2|

Dragostea este dorinţa ca toţi ceil'atţi să se coacă înmod

natural, ca un fruct' si să obţină Fericireaîn acord cu virtutea"
Poaie că asta a fost preocuparea [ui Zenon şi a discipo[i[or l.ui
care au ţinut multe prelegeri şi au scris destu[e cărţi despre
ro[uI filosofiei pentru beneficiuI ce[orlatţi. Cu toate acestea,
progresuI moraI pe care-[ fac atţii este un eveniment extern,
afĹat dincolo de puterea mea' saU ceea ce stoicii numesc .,c[a-
uză de rezervă". De exemplu: ,'Mi-aş dori să prosperişi să obţii
Fericirea, dacă soarta o va permĺte".
Cum îivom ajuta pe ceitaLţi? Zenon i-a întrebatdespre vir-
tute, care este considerată cel mai mare beneficiu, chiar dacă
stoicii sunt de acord că nu oricine este receptiv [a a învăţa.Cato
a[ lui Cicero expĹică faptuI că' odată ce am deprins sentimentuI
afinităţii cu tot restuL umanităţii' vom fi conduşi de o dorinţă
raţională de a aduce beneficii unui număr cât mai mare de
oameni, înspeciaI educându-i cu prĺvire [a înţetepciuneapľac-
tică, cu privire [a ceea ce este bun sau rău înviaţă'
Pentru stoici, însă,a preda prin ĺntermediuI exemp[e[or
este mai important decât a ţine pre[egeri. Cu toate acestea,
stoicii erau de acord că, atunci când vine vorba de majoritatea
oamenil.or, va trebui să se comporte ca şi cUm ar fi de acord cu
va[ori[e tradiţiona[e, tratând [ucruri[e indiferente ca şi cum ar
fi intrinsec bune. Atunci când vedem pe cineva care plânge' ar
trebuĺ să manifestăm o compasiune vizibi[ă faţă de suferinţa
Lui, fără a fi de acord cu judecăţiLe false care produc această
suferintă |Manualul, XVIJ. Un înţeleptar putea privi aceeeaşi
catastrofă cu supremă indiferenţă. Este, totuşi, rezonabiI ca un

.ĄĄ5
 om Să prefere bunurĺle externe pentru e[şi pentru prietenĺi [uĺ'
atât tĺmp cât nu l.e conf undă cu fericirea.
Virtutea cardina[ă care Se leagă cel mai evĺdent de sfera
sociată şi de re[atii[e noastre este ,,dreptatea" Ídikaiosunâj'
Stoiciĺ folosesc acest termen pentru a numi comportarnentul
amabil faţă de ceitatţĺ şi bunăvoinţa maniÍestată faţă de ei,
dorindu-[e să prospere înacord cu virtutea,
''dacă soarta va
permite", precUm şi distribuirea bunuri[or înmod echitabit.
Seneca spUne astÍeI că a trăiînmod drept necesită ca stoicuI
.'să-şi prĺvească prietenuI ca pe egaluI său, să se gândească [a
inamicuI său ca [a un potenţial prieten, să stimuteźe dragostea
înprimu[şi să potoLească ura încetătatt" ÍEpistoie,95}. Átunci
când acţionăm cu înţeLepciuneşi virtute şi credem înceea ce
facem, vom simţi, fată de ei' o voinţă de a face bine.
Totuşi, ''emoţii[e sănătoase" cer congruenţă si acest lucru
este posibil dacă atitudinea de bunăvointă este, înacest sens,
necondiţionată şi nu se schimbă doar peítru că atţii îsischimbă
comportamentu[, chiar dacă se comportă rău sau ostĺt. Înmod
crucia[, dacă a_i iubi pe atţiise afLă sub contro[uInostru, a fi, de
asemenea, iubit nu mai e sub contro[uI nostru, aşadar stoiciĺ tre-
buie să-iiubească pe ceitatţichiardacă nu Iise răspunde La Íet.

Haide si arată_mi dacă poti iubi dezinteresat. Îimu[_

ţumesc seĺ_nenu[ui meu lfraţi, surori, prietenil că-mi dai o
parte atât generoasă, că pot iubi chiar dacă nu sunt iubit.
[Shaftesbury,2005]

Epictet spUne că oameniĺ pot Íi buni prieteni şi se pot iubi unii

pe aiţii, dacă vor lega starea [or de bine de dezvoltarea carac-
teru[ui şi a voinţei' prin cu[tivarea înţetepciunii,a dreptătii si a
altorvĺrtuţi. Totuşi, atunci când ne dorim să fim drepti, echĺta-
biti si ptini de bunăvoinţă, nu putem face asta decât dorindu-ne
ca şi ceĺlatţĺsă prospere.

$ nE ŢlMuţ MINTţ "

Prietenie şi frumuseţe înstoicism
Republica ideală a lui Zenon era compusă din înţe_
[epţi care trăiau înprietenie şi înarmonie unii cu attii.

146
CuvântuL folosit pentru prietenieînseamnă, deopotrivă,
,,dragoste" sau .,afecţiune", iar prĺetenia intimă pare a
fi Íost inclusiv scoput iubirii sexua[e, înstoicism. Zenon
a spUS, de asemenea, că doar înţetepţiisunt capabĺli
de prietenie adevărată înstoicism' iar cei neînţelepti
sunt sortiţi să fie inamicĺ. Nu e foarte c[ar ce a vrut să
afirme cu aceasta, întrucât stoicii consideră prietenia
ca fiind, îngenera[, înputeri[e noastre şi demnă de a
fi urmărită, chiar şi prietenia imperfectă. Nici Zenon,
nici succesorii săi nu pretindeau a fi înţeLepţi,dar cu
siguranţă nu se considerau inamicii eleviior [or.
Cei mai mu[ti oameni caută prietenia învederea
urmăririi mai multor avantaje, cum aT fi bunurĺle
indiferente precUm bogăţia sau reputaţia, dar nu
aceasta este adevărata prietenie a înţeteptuLui.
A avea prieteniînjuruI tău e văzut ca un .'indiferent
natura['', ceva Ce e bine să se întâmp[e, dar care nu
se afLă sub controluI nostru. încel mai profund sens'
prietenia se îndreaptă către cei[al'ţi tocmai pentru
că ei o merită' şi nu pentru că ar exista un avantaj
material. [a mijLoc. Seneca a spUS că înţeteptuIvrea
să aibă prieteni, deşi este fericit şi complet chiar fără
să aibă, pentru că numai înastfel de relaţiĺpoate fi
exersată virtutea prieteniei. A găsi prietenĺ care răs-
pund afecţiuniita[e este un fapt descris de Laelius al.
lui Cicero ca f iind un lucru mai puţin important decât
cel de a fi înţeteptşi bun, sugerând că prietenia este
ceI mai important dintre ,.indiferente[e preferate".
AstfeL, stoiciĺ se străduiesc să îşifacă tot mai mu[ţi
prieteni buni şiînţeLepţi[sau mentori]' cu rezerva că
soarta trebuie s-o permită.
Conform primilor stoici, ,,binel,e" lagathos) este
aSemenea ideii de kaĺos, ceea ce poate să însemne
deopotrivă ,,frumos" saU ',onorabi[". Pentru sioicĺ,
oricum acestea sunt sinonime, pentru că frumuseţea
este inseparabită de virtute, mai degrabă decât să
depindă de înfăţisareaexterioară. Socrate g[umea
adeseori cu privire [a dragostea dintre e[ şi prietenii

147
[ui, dar oricine putea vedea că se referea nu atât [a
''forţa [or fizicá", cât [a ''intel.igenţa şităria de carac-
ter" {Am i nti r i d e sp re Socraťe}.
Considerăm că fiecare lucru este frumos într-un
fel care presupune conformitate cu natura sa: ceea
ce face un cal frumos este alt lucru decât ceea ce
face un colier să fie frumos. Atunci când oamenii
exce[ează întermenĺi naturii [oĘ aceea de animal.e
raţĺona[e, devenim frumoşi însens propriu, ĺar viciuI
şi nechibzuinţa ne fac caractere[e ,'urâte". Epĺctet ne
spune astfeI că ,'trebuie să urmărim frumuseţea care
vine din natura noastră - ratiunea, judecăţĺl'e şi acti_
vităţite ce provin din ea" ÍDiscursuri,lV' 1l'

ĐEîNcERcAT !MËDIAT:
,,Cercurile [ui Hierocles"
FilosofuI stoic Hieroc[es, contemporan cu Marcus
Aure[ius, a descris maĺ multe exercĺţii practice pentru
a extinde oikeiôsis, sentimentuI de aÍinitate cu ceiLatţi.
Spune că reLaţiiLe dintre oameni pot fi concepute ca o
serie de cercuri concentrice, care iradiază de [a noi
înşineşi de ta rude[e cele mai apropiate [vezi figura
5.1J. Stoicii ar trebui să deseneze cercurile cumva
spre centru, reducând voluntar distanţa psihoLogică
implicată de relaţiite Umane. Sugerează chĺar si teh_
nici verba[e, conform cărora cunostinţe[e ar trebui
numite prieteni' iar prietenii apropiaţi,
''fraţi''. Hiero-
cles mai recomandă şi să ne tratăm fraţii ca şi cum
ar fi părţi ale trupului nostru, precum braţele sau
picioarele noastre. Zenon spUne că un prieten e un
alt sine, încurajându-ne, probabil, să pătrundem cât
mai adânc încercuri[e concentrice aLe af inităţii şi aLe
afecţiunii natura[e care ne caracterizează. Comenta_
riĺ[e |.ui Hierocles despre oikeiôsis pot fitransformate,
astfe[, într_unexerciţiu contemplativ:

1/ł8
 0menirea
ca întreg

Compatrioţi

Concetăţeni

Familie

Sine
[minte şi corpl

Figura 5.1

1 închĺdeţiochii şi acordaţi-vă câteva clipe pentru a

vă concentra asupra propriei imaginaţii.
2 lmaginaţi-vă Un cerc de foc care vă înconjoară
şi acordaţi-vă câteva clipe încare să vă gândiţi
că reprezintă un sentiment a[ afecţiunii către voi
înşivă,încalitate de f iinţe raţĺona[e, capabi[e de
înţelepciuneşi de virtute.
lmaginaţi-vă, acum, că acel cerc se extinde
pentru a cuprinde membri ai famitiei sau alţi
oameni care vă sunt foarte apropiaţi, asupra
cărora veti proiecta acum afectiunea natura[ă, ca
şi acum ar fi cumva părţi ate corpului vostru.
4 lmaginaţi-vă, apoi, că cercuI se extinde, pentru a
cuprinde persoane pe care l'e întâtniţiîn viaţa de zi
cu zi, poate colegi cu care [ucraţi, şi că proiectaţi
 sentimente[e de afecţiune natura[ă către ei, ca si
cum ar fi membri ai famitiei voastre.
5. Permiteţi, apoi, cercu[ui să se extindă, pentru
a cuprinde persoane[e din ţara încare trăiţi, ĺar
sentimentuI de afecţiune natura[ă se propagă
acum şi aSUpra l.or, înmăsura încare sunt
fiinţe raţiona[e, şi capabĺ[e de virtute.
ó. lmaginaţi-vă, acum' că acest cerc creşte pentru
a cuprinde întreagarasă umană privită ca întreg'
permitând sentimente[or dumneavoastră de
afecţiune natura[ă să se extindă l'a toţi ceiLal'ţi
membri ai umanĺtăţii, dezvoltând un sentiment de
rudenie cu eĺ, înmăsura încare posedă raţiune
şi capacitatea de a progresa pe drumuI spre
înţe[epciu n e.

încercaţisă cuttivaţi această atitudine înviaţa

voastră cotidiană. Seneca a argumentat că acest simţ
aI afecţiunii natura[e se transformă într-oatitudine
fi[antropĺcă care cuprinde restuI umanităţii şi ne
ajută să iubim înmanieră mu[t maĺ fitosofică, fără a
ne ataşa excesĺv de o persoană anume. Merge atât de
departe, încâtspune: ,'Cine nu stie să iubească mai
mu[t de unuI singuą nu-[ iubeşte prea mu[t nĺci pe
ace[a singur" ÍEpistole'.., ó3}. înteLeptuInu se pierde în
faţa nimănui. lubeşte pe cât de mu[t poate pe oricine,
acceptând, înacelaşi tĺmp' că oamenii se schimbă şĺ
că, într-obună zi, vor muri.

Gum iubeşte un stoic?

Epictet i-a întrebatpe elevii săi cât se poate de direct: ,,Cum voi
deveni, aşadaą ptin de dragoste şi afecţiune?'' ÍDiscursurilll.24l
RăspunsuI său a fost că trebuie să devenim ptini de dragoste
într-omanieră care concordă cu reguiite şi cu doctrine[e f un-
damental.e a[e stoicismul'ui. Dacă ',dragostea" sau ,'afecţiunea"

150
noastră ne Va face robii pasiunilor sau ne va face nefericiţi,
atunci nu e bună pentrU noi şi arată că e ceva greşit.

Stoicii iubesc a[ţi oameniîntr-unmod foarte [iber, foarte

generos. Dragostea lor nu e condiţionată de cerinţa ca şi
ceiLatţi să-i iubească [a rându[ [or. Stoicul' nu_şi compro_
mite integritatea moral.ă sau serenitatea mentată prin
dragostea faţă de ceitalti, nici nu este afectată dragostea
[ui de conştiĺnta mortaIităţii ceLorlatti. Mai degrabă, vom
spune că dragostea stoică şi afectiunea natura[ă SUnt tem-
perate de raţiune. Dragostea şi afecţiunea [or servesc doar
La a îmbogăţiumanitatea, nu pentru a-i pune să suporte o
formă de tortură psihică. ĺStephens' 199ó)

înainte de toate, ar trebui să ne reamintĺm că anumite lucruri

sunt sub controtuI nostru, întimp ce a[te[e nU sunt, şi că numai
ceea ce depinde de noi poate fi parte din fericirea noastră, din
eudaimonia. UnuI dintre principiiLe-cheĺe pentru a realiza aceasta
este să-i iubim pe ceiLal'ţi ca pe nişte muritori despre care ştim că
ne pot părăsiîn orice moment. Ar trebui' de asemenea, să privim
[a exemplele de oameni buni şiînţe[epţi,precum Socrate, despre
care ştim că şi-a iubit copiiĺ şi [egendar de pricinoasa nevastă.
Conform Lui Epictet, înţeieptiiîşi amintesc că famiLiite lor sunt
parte din întregul' Naturii, pe care-[ iubesc mai presus de tot.
lnteleptuI stoic îiiubeşte pe cei[a[tiîn acord cu '.discip[ĺna dorin-
ţei", acceptând că relaţiil'e noastre social'e sunt, încete din urmă'
înafara puterii noastre şi că schimbarea sau moartea sunt
soarta noastră. Dragostea este transformată astfel dintr-un
soi de pasiune, dintr-o ''dorinţă nemăsurată", dintr-un impu[s
caracterizat de ataşament excesiv sau de dependenţă într-o
formă de afecţiune mai filosofică şi mai detaşată' Asta ne aduce
într-ostare de armonie cu Natura' întrucâtplasează rel'aţiile cu
cei[aiti într-uncontext mai [arg care prĺveşte întreguIexistenţei'
Prin urmare, când iubim fără înţetepciune,ne ataşăm exce-
siv de [ucruri[e individua[e, uitând că evenimente[e externe
sunt înafara controlului nostru' Aceasta ne face să revenĺm [a
pasiuni iraţiona[e şi să osci[ăm întredragoste şi ură, înf uncţie
de circumstanţe[e exterioare: .'Pe scurt, suferi' te temi, invidi-
ezi, eşti tul'[burat' te schimbi" ÍDiscursurĺ,ll.22}.Epictet spUne

151
chiar că întreagaanimozitate dintre oameni se datorează unei
sĺngure judecăţi de feluI acesta, pentru că ,.se pUQ pe eiînşişi
şi pe cele ce l'e aparţin înafara categoriei [ucruri[or care pot
fi voĺte" lDiscursuri, ll.22]. Putem vedea câini hârjonindu-se
bucuroşi si am putea spune că ,,se iubesc" unĺi pe aLţii din ''prĺ-
etenie", dar, dacă [e aruncăm o bucată de carne, o ceartă va
izbucnĺ imediat' iar câinii vor fi uşor de asmuţĺt unii împotriva
cetorla[ţi. Aruncaţi nişte bani întretată şi fiu şi veţi vedea ce
fragită este legătura dintre ei, atât timp cât [ucruri[e exterioare
sunt confundate cu binele ultim. [Dĺscursuri,lll.24)
înteLeptuL'însă,care are o înţelegerefermă a naturii binelui,
nu va fitu[burat, va fi de neclintitînraport cu treburile pe care
[e are cu a[ţi oameni înţetepţi,va f i răbdător si tolerant înrelatie
cu unĺversul", La fel şiînreLaţie cu cei care Íac greşe[ĺînprivinţa
[ucruri[or de mare importanţă.

ĐE lNCERâAT lMţDIAT; Vraja de dragoste a [ui

Socrate Íempatizaţi ca un stoicl
Stoicii credeau că este mai important să iubeşti, decât
să fii iubit. Suntem înmod naturaIanimale sociale, aşa
că scopuI de a trăiînconformitate cu natura impLică să
trăim armonios înacord cu restuI naturii, iar aceasta
presupune să trăim înarmonie cu restuI umanitătiĺ,
chiar şĺcu oameniĺ vĺciosi sau care ne sunt duşmani'
Chĺar şi aşa, a f i iubit de prieteni şi de membrii famil"iei
este preferabiL' decât să fĺi înconjurat de duşmani,
dacă soarta Vrea aşa. ĺn mod ironic' fil'osofii susţin că
a te face demn de iubire este cea mai bună ca[e pentru
a-ţi face prieteni adevăraţi, având un caracter f rumos
şi cuttivând afecţiunea raţiona[ă către cei[a[ţi.
Seneca, de asemenea, a gl.umit cu privire ta fil,o-
sofuI Hecaton din Rodos, care a descoperĺt un puter-
nic eIixir aI dragostei: ,,Dacă vrei să fii iubit, iubeste"
ÍEpistole...,9J. ldeea că virtutea este o puternică '.vrajă
de dragoste sau o ,'magie" menită să ne aducă prĺ-
eteni sau iubire este atribuită [uĺ Socrate, în[ucrări
precum Amintiri despre Socrate sau Banchetul. Totuşi,

152
 deşi ne dorim ca aLţii să ne împărtăşească afecţiunea,
este, de fapt, un [ucru ,,ĺndiferent" dacă o fac sau nu.
Cum putem iubi, totuşi' oameniĺ care nU ne întorcpri-
etenia şi afecţiunea? Stoicii se antrenau, înmod specia[,
să aibă de-a face cu oamenidificitisi, maiales, să nu [e
răspundă cu mânie. Urmându-[ pe Socrate, ne sfătuiesc
să ne punem înpielea altora, să înţelegemcă au motĺve
să acţioneze aşa cum o fac şĺcă presupun lgreşĺt, de
fapt) că acţiuni[e [or sunt potrivite si înconformitate cu
interesu[ [or. Să privim, de exemp[u, următorut sfat:
Atunci când întâtneştipe cineva, întreabă-te
de [a începui:care sunt asumpţiile sa[e cu privire
la ce este fundamental bine sau rău înviată?
Atunci când cineva se comportă ca şi cum e ina_
micul tău, când te insuttă sau ţi se opune, amin-
teşte-ti că e[ a acţĺonatînconformitate cu ce i s-a
părut [ui bine înacel moment, că nu s-a priceput
mai mu[t, şi spune-ţi însĺnea ta: aşa i s-a părut
[ui drept. ÍManuaIuI, 42)

Nu vă miraţi că oamenii acţionează aşa cUm o

fac; dacă ei presupun că plăcerea este lucruI cel mai
importantîn viaţă sau că averea şi statutuI sunt bune
însine, atunci vor acţiona înconsecinţă. încercaţisă îi
priviţica pe nişte fiinţe nechibzuĺte şicu opiniĺgreşite'
precum copiii, decât ca pe niste oameni răi. Amin-
tiţi-vă că ei acţionează ca nişte inamici' pentru că nu
reuşesc să vadă că e îninteresu[ lor să fie înţetepţişi
drepţi, şi rămân înrobĺţiîni[uzia ataşamentutui faţă
de bunuri[e exterioare.

El AMINTEŞTE-Ţĺ!..
Stoicii nu au inima de piatră sau de fier!
Primii stoici' ca Zenon sau Chrisypp, şi, mai târziu,
Epictet, Seneca sau Marcus Aurelius, au contrazis cu
toţii opinia greşită că stoicismu[ înseamnă a fi tipsit
 de sensibilitate sau de emoţii. Ei spun că a fi ''tiber de
pasiuni" nu înseamnăa fi tipsit de emoţii' precum o
statuie SaU ca Un om făcut din pĺatră sau dĺn fier. Desi
lucrurite externe sau corpora[e sunt dincolo de contro-
l'u[ [or direct, stoicii încearcăîntotdeaunasă acţioneze
''potrivit", să se protejeze pe eisipe attii, dacă soarta o
va permite. Faptul că [e pasă de omenire ca întreglasă
deschisă posibĺl'itatea unor reacţii emoţionate auto-
mate, ''protopasiuni" pe care [e are şiînţe[eptul'.Ţotuşĺ,
înţeLeptul,referindu-se ia virtuţi[e curajul.ui şi ate
autodiscip[inei, nu se [asă purtat de sentimente şi nu
l'e [asă să devină pasiuni iraţiona[e' însensuI adevărat
aI cuvântu[ui. Aşadar, eI nu este Lipsĺt de sentimente,
dar depăşeşte reactii[e imediate ĺniţiaLe,manifestând,
înacelaşi timp, raţiune şi afecţiune naturată.

De ce este înţel'eptu1important
pentru stoicism?
Stoicii iubesc virtutea şi pe cei care întrupează virtutea, Ceea ce
înseamnă că înţeleptuIidea[întrupează,,frumusetea" supremă
întermeni stoici. Acest concept aI unei f iinte perfect înţetepte
şi perfect bune dă fiecărui stoic aspirant o direcţie, structură şi
congruenţă înpracticarea eĺ.

încădin zoriĺgândirii grecesti, înţeteptuta funcţionat ca

un model concret şi viu. Aristotel depune mărturie pentru
acest fapt într_unpasaj din Prorepticus: ,,Ce măsură mai
adevărată şi mai îndreptătităde a judeca l.ucruri[e bune,
decât existenţa înte[eptutui? [Hadot, 'l995J

ldea[uI de a urma întoate exemp[uI unui întetepteste com-

parabitînanumite privinţe cU Urmarea [ui Hristos, Mohammed,
Buddha sau a altor mari fondatori de religii. Totuşi, înţeteptut
stoic era, înmod clar' o figură ficţionată. Stoicii spuneau că
înţeLeptut,dacă ar exĺsta încarne şi oase, ar fi mai rar decât un
phoenix ethiopian. Au folosit mai degrabă această f igură ca pe

151
Un model ipoteiic cu care să se compare' Ţotuşi, au existat des-
tul.e mode[e de oameni ''relativînţel.epţişi buni" ca[e aU jucat un
rol foarte important înformarea [or. Marcus îşiaminteşte sĺeşi
să urmeze recomandarea [ui Epicur ',de a fi amintit tot tĺmput
oricare dintre cei vechĺ cane au cul.tivat vĺrtutea" ţGânduri despre
sine...,xl.26j. La începutuI carierei sa[e fĺtosofice, Zenon a con-
sultat OracoluI din Detfi si a primit sfatuI de a.,lua chipuI unui
mort", sfat pe care t-a interpretatîn sensuI de a trăi precum Un
vechifilosof. Se spune că, după ce a cititÁmlntirile despre Sacrate
ale lui Xenofon, Zenon a întrebat un vânzător de cărţi unde pot fi
găsiţioameniprecum Socrate. Se pare că prĺmuL ',mort" pe care
Zenon a încercatsă-[ imite şi să-L Urmeze, înprimuL rând, a fost
Socrate, care fusese executat câteva generaţii mai înainte.
înabsenţa unui Socrate viu, stoicii s-au pregătit pentru a-i
contempla vĺaţa înaşa fel încâtsă poată, spre deosebire de
discipoLii săi de atunci, să benefĺcieze de exempLul. tui şi după
ce s-a stins. Deşi Zenon a f urnizat e[ însuşiun exemp[u demn
de urmat' stoicii nu erau dependenţi de prezenţa maestru[ui
lor iubit, întrucât învătaserăsă-şi construiască un ghid inte-
rior' Elevii l'uĺ Epictet [-au întrebatpe acesta, înmod impru-
dent, dacă era e[însusiun înţeLept'Acesta a răspuns: ,,Pe zeĺ,
îmidoresc şi mă rog să fiu, dar nu suntîncă!";''Vă pot' totuşi'
arăta unu["' a continuat, ,'ca să nu mai trebuiască să căutaţi un
exemplu", şi s-a referĺt apoi [a Dĺogene şĺ[a Socrate ÍDiscursuri,
lV"1). Epictetî[numeşte pe Diogene Cinicutde două ori maimu[t
decât Zenon, iar pe Socrate de patru ori mai mu[t. Acestea au
fost, cu siguranţă, ce[e mai studiate două f iguriînşcoa[a stoică,
iar acest l.ucru este posibit să fĺe adevărat si încazu[ l.ui Zenon.
Astfel, Epĺctet [e aminteşte mereu elevi[or săi că au întot-
deauna înainte mode[u[ [ui Socrate, ca o imagine a excelenţei în
domenii variate a[e vieţii, şi că ar trebui să contemplăm exem-
ptuL Luĺ atunci când căutăm fericirea sau eudaimonia. Merge
până aco[o, încâtsusţine că Socrate e mort, dar amintirea [ui
foloseşte mai mu[t acum Umanităţii, decât atunci când era viu.
Chiarîinumeşte pe învăţăceiĺstoici ,,urmaşii [ui Socrate":
Socrate s-a împlinitprin aceea că nu a urmărit nimic
altceva înafara raţiunii, indiferent de ce a întreprins. larvoi,

155
 chiar dacă nu sunteţi încăSocrate, ar trebui să trăiti ca şi
cum aţi vrea să f iţi et. lManu alul,51|

Stoicii au admirat şi au discutat cazuri[e multora aI căror

comportament era demn de a fi urmat. Putem căuta, de ase-
menea, urme de virtute [a prieteni sau înpropria famiLie, ba
chiar şi [a inamici sau [a filosofii aparţinând unor şco[i riva[e,
precum Epicur sau P[aton. Deşi n-a existat vreodată un înţetept
perfect printre muritori, a existat mereu unul printre nemuri-
tori: tatăl', Zeus. Zeus aI stoici[or se caraCterizează prin raţi-
une şi virtute perfecte' precUm un Înţel'ept,şi de aceea stoicii
vorbesc adesea despre contemplarea perspectiveĺ Lui asupra
treburilor omeneşti' întrucât ,,înorice face sau Spune un om, e[
trebuie să fie un imitator aIZeu[ui" ţDiscursuri,ll.14). lndiferent
că noi credem Sau nU înDumnezeu, ar trebui să vedem pozĺţia
[o r ca pe baza unor exercitiĺ psiho[ogice. Hercu[e, f iut Lui Zeus, a
fost' de asemenea' admirat de stoici încalitate de erou mitic şi
de model mora[. înţel'eptutideaI este, aşadar, un muritor care
a ajuns ca un ZeU, care a progresat până acoto încâtînţeLep-
ciunea şi eudaimonia lui au ajuns ta niveluI celor ale unui zeu.
Discipotui stoic încearcăsă facă progrese către înţelepcĺunea
perfectă' contemplând, înmod regu[at, imagĺnea înţeleptutui
ideaL şi imitându-i gânduri[e şi actiunil.e.

EI DË ŢÍNaT MţNTE "

Natura înţeteptutui
ldea[uI stoiceste mode[uI ipotetic aI unui om pe
deptin înţeLept[sophos sau phronimos, îngreacă'
homo sapiens, întatinăJ' Acest termen este scrĺs de
cele mai multe ori cu literă mare, pentru că denotă
maĺ degrabă un tip abstract, decât Un om încarne şi
oase. lnţe[eptuI este un om pe depL|n virtuos, o fiinţă
umană perfectă, care duce o viaţă pe depl'in bună
şi care ,'cUrge Lin", îndepl'ină seninătate. Trăieste
înarmonie tota[ă cu sine, cu restul omenirii şi cu
Natura, ca întreg,pentru că urmează raţiunea şi îsi
acceptă soarta cu bucurie, înmăsura încare este în

15ó
 afara controlului său. S-a ridicat deasupra dorĺnţelor
iraţiona[e şi a ajuns [a pacea interioară. Deşi preferă
să trăiască cât timp este potrivit şi să se bucure de
''festiva[uI vieţii", nu se teme defeL de moartea proprie.
Posedă înţelepciuneapractică supremă' dreptate
şi bunăvoinţă, curaj şi autodĺscip[ină. CaracteruI său
este demn de laudă, onorabi[ şi frumos' Stoicii con-
templă modelul ipotetic de înţel"eptpentru a avea idee
despre perfecţiunea naturii Umane, îngenerat. Fi[o-
sofii, ''iubitorii înţelepciunii",î[apreciază si-L admĺră
ca pe întruparea ideală a înţelepciunii.Acest concept
aI perfecţiunii este unuI spre care stoicii pot naviga în
timp ce fac eiînşişi progrese pe drumuI spre perfecţi-
unea mora[ă. înţeLeptuLstoic este o f iinţă cu adevărat
paradoxa[ă. Poate fi numit ,,bogat'', deşi nu are nimĺc,
este singurul om liber chiar şĺatunci când este închis
de către un tiran, rămâne singurul prieten bun chiar şi
atunci când este persecutat ca inamic, rămâne fericit
şi duce o viaţă binecuvântată chiar şi atunci când cele
mai crunte nenorociri se abat asupra tui.

0um să contemplăm înţelepţii?

Exerciţiut contemp[ării înţeteptuLuiideaI serveşte unei varietăţi
de funcţiĺînpractica stoică:
. Un mod de a contempla scopuI vieţii, de a admira perfecţiu-
nea naturii umane înformă concretă.
. Un ghid pentru o atitudine virtuoasă şi pentru un curs potri-
vit at acţiunii.
. Un observator imaginar şi un comentator aI proprii[or noas-
tre acţiuni' înabsenţa unui profesor stoic.
l Un ÍeI de a dobândi ''distanţă cognitivă", care să ne împiedice
să fim atraşiînvâltoarea impresii[or iraţionate şi nesănătoase.

După ce vor fi contempl'at cal'ităţiLe acestuia, stoicii se vor

întreba,pur şi simp[U: ce ar Íace un înţeteptatunci când se va

157
Confrunta cu o Situaţie difĺcil'ă. Marcus Aure[ius SpUne: ,,EXa-
minează cu atenţie părti[e conducătoare a[e suf letelor aces-
tora şi pe cei înţeLepţi,de care lucruri se feresc si pe care şi
[e doresc'' ÍGânduri către sine..., lV.3Bl. Aşa cUm Un crestin se
înteabăce ar face lisus, stoicuI se întreabăce ar face înţeLeptii
precum Socrate, Diogene, Zenon sau Cato.
Epictet a spUs că putem să ne ferim de a cădea învâltoarea
pasiunil.or tu[burătoare, dacă avem [a îndemână exemp[e[e
unor înţe[epţicu care să ne comparăm. UnuI dintre ce[e mai
citate fragmente dĺn Manualul Lui Epictet, care susţine că nu
evenimentele ne supără, cĺ judecăţil'e noastre despre e[e, este
urmat imediat de exempluI tui Socrate, care nu vedea moartea
ca fiind nici bună, nici rea:

Asa, bunăoară, moartea nu are nimic de temut, cum

găseşte şi Socrate. Dar părerea noastră, arătând-o îngro-
zitoare, o face într_adevăr îngrozit oare. ÍM a nualul, p' 25l

Să ne imaginăm un om reaI care consideră înmod p[au-

zibit că situatii[e de fetuI acesta sunt indiferente, ne ajută să
căpătăm o mai mare fLexibĺlitate psihologică şi să adoptăm o
anumită distanţă cognitivă faţă de impresia automată care este
una de groază. Ne dă spaţiuI necesar pentru a reevalua impre-
sia iniţiaLă şĺa vedea dacă era corectă SaU nu'
Deşi nu [e poate contro[a acţiuni[e, şi deşi si Socrate a avut
eLevi tari de cap, înţe[eptuLîi poate ajuta pe cei[al'ţi prin simpLa
[ui prezenţă, întrucâtreprezintă un exemplu de urmat pentru
ceiLatţi. De aceea, Musonius Spune că ''a bea, a mânca şi a
dormi sub supravegherea unui înţe[epteste un [ucru foarte
benefic" ÍDiscursuri, 11]. Astfel', studenţii tui Epicur se 5pune
că aveau cu ei potrete sau inele cu chipul maestrului, pentru
a-şi putea imagina mai uşor prezenţa lui salutară înviaţa tor.
British Museum păstrează si azi o camee din perioada imperi-
a[ă romană târzie, cu chipu[ [ui Zenon, fondatoruI stoicismu[ui,
care, probabi[, servea unuĺ scop similar. Seneca spunea, de
asemenea, că stoicii ar trebui să încercesă imĺte marii oameni
şi chiar să [e celebreze zi[e[e de naştere. Seneca trece printre
model.ele sa[e psihologĺce nume precum:

158
 . Socrate
r Platon - suprinzătoĘ poate, pentru un stoic
. Zenon, fondatoruI stoicismutui
. Cleanthes, ceI de-aI doilea şef aL şcoLii stoice
. Lae[ius înţeLeptut
. Cato din Utica
Înatt l'oc, dă un sfat minunatînaceastă privinţă' bazându-se
pe învăţături[eepicureice:

,,Se cuvine să ne alegem un om vrednic şi să-[ avem

mereu înfaţa ochĺlol de parcă. am trăi sub privirite Lui şi
eI ar vedea tot ce înfăptuĺm."învăţăturaaceasta, dragut
meu Lucilius, vine de [a Epicur. E[ ne-a dat un paznic si un
îndrumător şi a avut un bun temei:'mare parte din vină se
risipeşte dacă se află un martor tângă cei ce sunt pe cale
să greşească. Suftetut are înfe[u[ acesta pe cĺneva care îĺ
inspiră respect şĺcare face, prin autoritatea sa, ca până
şi cotlonul cel mai tainic să fie pur. Ferice de cel care ne
ajută să neîndreptăm nu numai când este de fată. ci şi când
doar'ne gândim [a e[! Ferice de cel care poate avea atâta
respect pentru cineva încâtdoar amintindu-şi de e[ să se
poată pune pe sine înordine şi armonĺe! IEpistote...,l,11ll

lmaginea acestei persoane exemplare ar trebui, de aceea,

să fie reamintită înmod Írecvent, fie încaIitate de gardian, fie
încalitate de model, ca o fĺgură care ne urmăreşte sau care ne
oferă sfaturi ori încalitate de ideal ce trebuie urmat. Seneca
are dreptate atunci când spune că ne trebuie conceptuI unei
persoane înţetepteşi pe deptin bune' încalĺtate de standard pe
care-[ putem [ua ca să ne măsurăm. '.Fără un conducător cu
care să te măsori, nu vei îndreptaceea ce este strâmb."

DE îNâËRţATtMEĐtAT: Ce ar face înţeteptut?

încercaţisă meditaţi asupra caracterului pe care-l
are lnţe[eptuI stoĺc, cineva cu o înţetepciuneşi o
bunătate SUpreme, până când vă veţi timpezi înpri-
vinţa acestui subiect.
]. înaintesă rezolvaţi o sarcină cu care vă
conf runtaţi, întrebaţi_văce ar face Înţeteptul'
într-oastfeI de situaţĺe?
2. S-ar putea să descoperiţi că ajută să contemplaţi
caractere[e personaje[or istorĺce sau mito[ogice,
precum Heracte, Socrate sau Cato, sau chiar
a Unor autori stoici pe care-i cunoaşteţi bine,
precum Seneca, Epiciet sau Marcus Aurelius.
Cum s-ar descurca aceste personalităţi înfaţa
evenimentelor cu Care vă confruntaţi?
3. închip alternativ, gândiţi-vă [a modele care sunt
mai aproape de casa voastră, cUm ar fi colegi sau
membri ai famiiiei pe care-i admiraţi. Ce anume
admiraţi [a ei?
4. Mai mult decât orice, gândiţi-vă ce ar face un
înţel'eptcare dispune de o înţelepciunepractică
perfectă. Gândiţi-vă si [a ce[e[alte virtuţi, în
speciaI ta justiţie, curaj şĺautodiscip[ină.
5. Toate acestea ar trebui să vă Íacă să vă gândiţi
ce aţi face dacă aţi avea mai multă înţelepciune
şi virtute.
î
lncercaţi să
_.
vă pregătiţi pentru eventua[e[e eveni-
mente neaşteptate folosind exemplul unei persoane
bune şi înţel'epteşi gândindu-vă apoi [a experienţa
trecută, pentrU a vedea cum anume aţĺputea să tra-
taţi [ucrurite viitoare înmod diferĺt. Înmod alternativ,
încercaţisă vă imaginaţi că sunteţĺ observaţi de un
Înţeteptcare vă monitorizează gânduriLe, acţiuni[e sau
sentimentele. Cum ar diferi reacţii[e dumneavoastră,
dacă aţi fi priviţi de Socrate sau de Cato? Ce sfaturi
v-ar putea da? întrebaţi-vă,înacelaşi timp, ce ar face
ÎnţeteptuL,dar şi ce si-ar dori ÎnţeLeptuLsă fac eu.
5em inţele înte[epciuniiînfiecare
Pentru stoĺci, vorbind strict, fiecare om este Lipsit de virtute
şi
nechibzuit. Totuşi, unii oameni au progresat pe calea virtuţii
şi
a înţe[epciuniĺ mai mutt decât atţiĺ.Stoicii maĺ târzii, înspecia[,
vorbeau cu mai muttă îngăduinţădespre ''virtuţi[e" oamenilor
obĺşnuiţi.Ei credeau cu siguranţă că putem învăţadin aceste
f rânturi de virtute pe care [e vedem ta atţii, chiar dacă aceştia
nu
sunt lnţelepţi perfecţi. lntr-adevăr, a contempl.a virtuti[e ce[or
din juruI nostru' a[e prieteniioĘ a[e membri[or famitiei sau a[e
co[egi[or şi, poate, chiar pe a[e inamici[or saU pe a[e ce[or care
ne creează prob[eme înviaţă, vom obtine şi beneficiuL de a ne
îmbunătăţirelatii[e cu ei. De aceea, Seneca Spune că
'ar trebui
să ne umplem vieţile cu modele distinse, fără să apelăm mereu
[a cei vechi', precum Socrate, probabit lScrßori, B3J.

Pentru că, până [a urmă, dintre aceşti oameni suntem

nevoiţi să ne alegem modelele; ei nu au atins înţelepciunea
perfectă' deşi suntem îndreptăţiţisă-i aLegem pe aceĺa
care se apropie ceI mai muĹt de acest idea[. [Cicero, Lelius.
Despre prieteniel

Marcus Aurelius ne amĺnteşte să avem mereu dinaĺntea

ochilor virtuţile prietenilor şi ale tovarăşiloą cum ar fi modes-
tia şĺgenerozitatea, pentru că nimic nu aduce un simţ atât de
puternic aI bucuriei raţiona[e precUm contemp[area sănătoasă.
Desfăşoară acest exerciţiu psihotogic întoată partea întâia
Gândurilor către sine însuşi,trecând înrevĺstă virtuţite ce[or mai
semnificativi indivizi pe care i-a întâtnitînviaţă, de multe ori
doar prin câteva cuvinte. Secţiunea cea mai l'ungă, penultima'
este dedĺcată tatătui său adoptiv' împăratuI'Antoninus Pius.

De ta tatăl" meu: b[ândeţea, fermitatea de neclintit în

decizii[e tuate după o atentă analiză; indiferenţa faţă de gto-
ria deşartă obţinută pe baza celor ce sunt socotite onoruri;
dragostea de muncă şĺperseverenţa; faptut de a-i asculta
pe cei care au de dat vreun sfat util tuturor; de a acorda
fiecăruia cu hotărâre recompense după merĺt. ÍGânduri
către sine...,l.16|
 Continuă pe alte câteva pagini' apoi concluz|onează

l s-ar fi potrivit ce[e amintite despre Socrate, că putea

fie să se abţină, Íie să se bucure de cele de care mulţi nu
au puterea să se lipsească şi de care sunt prea deprinşi
să se bucure. Dar tăria şi chiar rezistenţa şi puterea sa de
cumpătareîn oricare dintre ce[e două situaţiĺ suntînsuşiri[e
unui bărbat cu suÍletuI echilibrat şi de neînfrâ nt. ÍIbideml

De ta proprĺuIsău profesor stoic, Sextus din Chaeronea, Mar-

cus a învăţatconcepţia privind ''traiu[în conÍormitate cu Natura",
dar şi ''demnitatea fără afectare' o consideraţie intuitivă faţă de
prieteni şitoteranţă faţă de cei l'ipsiţi de educaţie şi de raţiune".
Chiar dacă unii dintre prietenii şi profesorii săi nu erau foarte
înţel"epţi,[e putea vedea totuşi punctele tari şi îiputea imita.
Primul pas pentru a face acest lucru este să formulăm înmod
[impede aceste puncte tari. Numind si descriind virtuti[e altora,
Marcus s-a ajutat pe sine să nu [e uite niciînrestul lucrăriisa[e.

n AMINTEŞTE-ŢI! ".
Afost cineva cu adevăratînţetept?
Deşi stoicii au dat multe exemple de oameni buni
şi înţeLepţi'ei tind să se gândească [a înţe[epciu-
nea deplină ca [a ceva ce nu poate fi atins de către
o fiinţă încarne şi oase, nici măcar de Zenon şi de
fondatorii stoĺcismu[ui. înţel'eptuteste, astfe[, mai
des considerat ca ideaI ipotetic. Totuşi, anumiţi indi-
vizi au progresat apropiindu-se mai muLt decât atţii
de acest idea[. Socrate era exemp[uI stoic favorit aI
aproape-înţeleptului, iar imedĺat după et venea Dio-
gene Cinicut. ALteori, Zenon, Pitagora sau Heractit
sunt priviţi ca oameni exempl.arĺ. Stoicii romani târzii
î[preţuiau, de asemenea' pe Cato din Utica, încare
vedeau o întruchipare a ĺdea[u[ui [or şi' poate, şi f igura
mai bLândă a l"ui Leiius înţel'eptut.Totuşi, înuitimă
instanţă, ÎnţeLeptuLnu este decât un concept cardina[,
sădit de Natură înminţi[e noastre' un simboI aI sco-
putui vieţii. Putem SpUne chiar că, prin refuzul de a

162
 identifica vreun individ anUme cu înţeLeptut,stoicĺi au
evitat transformarea lor într-osectă filosofică care
să-i adore pe Zenon sau Socrate.

u PUNCTE PRINCIPALE
9 Afectiunea natura[ă şĺf ĺ[antropia sunt
fundamenta[e pentru stoicism: înţeteptuL
s-a e[iberat de pasiunĺ iraţiona[e, dar e ptin
de dragoste raţiona[ă şi conştient că a-i iubi
pe ceiLatţi este mai important decât a fi iubit
[a rânduI tău.
a Stoicul'îiĺubeşte pe ceiLa[ţi fiind conştĺent,
totodată, că sunt fiinţe muritoare şi autonome,
acceptând inevitabilitatea schimbăriĺ şi a
pierderii determinate de Natură ca întreg.
a Stoicii au contemplat ideea ipotetică a unui
lnţeLept perfect, dar şĺtot feluL de exemp[e
de indivizi remarcabi[i din istorie.

ET PASUL URMĂToR

Conceptu[ înţeLeptutuiideat îtajută pe stoic să_si af [e

direcţia învia.tă' iar dorinţa de a atinge acest scop finaI
uneşte toate tendinţeLe tui particu[are. Dragostea şi
prietenia sunt emoţii natura[e sănătoase care umplu
go[uI dĺntre teoria stoĺcă a ,,pasiunitor" iraţiona[e şi
acţiunea potrivită sau dĺntre terapia psihotogică si
comportamentuI etic. Suntem acum gata să privim
mai înamănunt discip[ina acţiunii'

'ló3
ó. Dlsc!PLINA AcŢIUNlI
IFlLANTRoPlA sToIcĂl

Din acest capito[, veti învăţa:

. cum a definit Marcus Aurelius ,,discipl'ina stoică
a acţiunĺi" întermenii a trei clauze specifice,
anexate fiecărei intenţii;
. că fiecare acţiune trebúie desfăşurată
cu o anumită rezervă, manifestând detasare
şi seninătate faţă de ceitatţi;
. cum suntîntreprinse acţiuni pentru binete
comun înserviciuI umanităţii, cu sentimentul
gtobaL aI sensului;
. ce înţelegeaustoicii prin .,a acţiona înacord cu
valoarea", precum şi rolul prudenţei şi a[ dreptăţii
înraport cu selectarea rezultatelor ,,preferate".

Astfe[, stoicii spun că oamenii buni nu experimentează

nimic contrar voinţei [or, impulsurilor şĺscopurilor [oą
Íiindcă, întoate aceste cazuri, acţionează cu o anumĺtă
,'rezervă" şi nu întâmpină nici un obstaco[ care să nu fie
a nticipat. ÍAntolog i a, ll.115l
Asta îiveti vedea pe jucătorii buni făcând. Nici unuia nu-i
pasă de minge, ca şi cum ar fi un lucru bun sau rău, îipasă
numai de fe[u[încare o aruncă... Dar, dacă Vom arunca sau
vom prinde mingea cu anxĺetate şi teamă, unde va mai fi
distracţia, cum Va rămâne înformă şi cUm Va reuşi să urmă-
rească jocu[? Unut îiva spune ',aruncă", aLtu[îiva spune ,'nU

1ó5
 arunca , iar ceL de-aItreilea, ,'ţi-a trecut rându[". Atunci n_ar
mai f i un joc, ci o ciorovăia[ă. (Epictet, Discursuri,ll.5j

H AuŢaËVALaAffr ..
Atitudini stoice şi disciptina actiunii
înaĺntesă citiţiacest capito[, evatuaţipe o scară de [a
1 [a 5 înce măsură sunteţi de acord cu următoarele
enunţuri, apoi reeva[uati-te după ce aţi citit şi aţi asi-
milat conţinutuI capitoĹu[ui.
1. Cea mai bună ca[e de a desfăşura o acţiune este
aceea de a accepta de [a începutcă lucrurile ar
putea să nu iasă aşa cUm aţi ptănuĺt.
2. Toate acţiuni[e sunt rea[izate, înce[e din urmă, în
serviciuI binelui comun, spre benef iciul' întregiĺ
umanităţi.
3. Acţiunil'e ar trebui să
f ie ghidate de va[oarea natu-

ra[ă pe care o pUnem pe lucrurile exterioare, desi

acesta nu este cel mai impontant lucru înviaţă'

üę este,,dĺscip[ina acţiunii"?
Cum reuşesc stoicii să reconcilĺeze accentut pus de disciptina
dorinţei pe acceptarea lucrurilor cu nevoia de acţiune înviaţă?
Acceptarea nu ne face să fim ca niste ''cârpe" pasive? Cum pot
fi întreprinse actiuni înlumea rea[ă, înspecial' înmaterie de
afaceri Umane comp[exe, fără a ne pierde seninătatea? Acestea
sunt câteva întrebăricărora trebuie să [e răspundă disciptina
stoĺcă a acţiunii.
Hadot numeşte cea de_a doua discipLină a [uĺ Epictet ''acţi-
unea înfolosuI umanităţiĺ". 0 interpretează ca pe virtutea de a
trăiînarmonie cu alte f iinte umane, esenta ',fitantropiei" stoĺce
sau a ,'dragostei pentru umanitate". Însens maĺ tehnic, Epictet
SpUne că ''discip[ina actiunĺi" are de-a face cu cazuri specifice
aLe impulsurĺlor noastre spre acţiune [hornô|, care înseamnă
irnpulsuI nostru de-a căuta sau de-a evĺta anumite lucruri în

166
viaţă. El' adaugă că asta priveşte, îngenera[, datoria stoici[or
de a face ''acţĺuni[e potrĺvite" ÍkathëkonJ şĺ''de a acţiona închip
ordonat, dIn motĺve bune şi nu l'ipsit de grijă"IDĺscursuri,lll.2l.
După cum am spUS mai devreme, asta înseamnă,,nu că
trebuie să Íĺmtipsiţi de senzaţii, ca o statuie, ci că trebuie să ne
menţĺnem relaţiil'e, atât pe cele natura[e, cât şi pe cele dobân-
dite, încaIitate de oameni reLigioşi, părinţi, fii, fraţi sau cetă-
ţeni"' Cu alte cuvinte, presupUne exerciţii psihotogice şistrategii
menite să_i ajute pe elevii stoici să facă ,,[ucruri bune" înmod
potrivit, să se descurce însituaţii[e diverse pe Care [e întâLnesc
de-a [unguIvĺeţiişicure[aţii[e pe care [e au cu atţi oameni, fără
să te fie afectat angajamentuI moraI făcut. După cum concluzi-
onează Hadot, Marcus Aure[ius echivalează această discipLină
a acţiunii cu virtutea ''dreptăţii" ĺHadot, 199BJ. Ea trebuie, de
asemenea, legată de procesuI de,,însusire"Íoikeiôsisl care ne
permite să trăim înarmonie cu restul umanităţii.
Marcus pare-să acorde importanţă mai mare decât Epictet
acţiunii juste şi bunăvoinţeĺ fată de întreagaumanitate, deşi
este posibiI să fĺ existat mai multe scrĺeri a[e acestuia decât
cunoaştem azi. Legat de cele trei discip[ine, e[ adăuga o for-
mu[ă foarte specifică cu privire la discipl'ina acţiunii pe care i_o
atribuie [ui Epictet, deşi nu o găsim înDiscursuri. Ar trebui să
ne Supraveghem cu atenţie motivele de acţiune, asigurându_ne
că intenţii[e noastre sunt astfe[:
1. lntenţionez să fac asta cu ,,o rezervă''
Íhupexairesis], ceea
ce înseamnăcă adaug ,'atât timp cât nu mă împiedică
nimic" sau 'dacă soarta permite' şi acţionez cu o ati-
tudine fi[osofică înprivinţa rezultatu[ui, acceptând cu
seninătate, de l'a început, că lucrurile ar putea să nu ĺasă
aşa cum am p[ănuit"
2. lntenţionez să fac asta pentnu bine[e comun al umanităţĺi
Íkoinônĺkai), ceea ce înseamnăcă toate acţiuni[e me[e,
întreagamea viaţă Servesc unui singur Scop sau măcar
nu intră înconftict cu e[, iar acesta este, încele din urmă,
armonia si prietenia însânu[ întregiiomeniri, precum şi
prosperitatea comună si fericirea.

167
 3. lntenţionez s-o fac ,,înacord cu valoarea'' ĺkaŕ'axian],aLtfel'
spus, cu înţelepciunepractică şi cu dreptate, comportân-
du-mă just înraport cu cei[a[ţi' prin selectarea [ucruri[or
externe ,,preferate" care sunt judecate înmod rezonabiI
ca f iind cel.e mai potrivite înaceste circumstanţe specif ĺce.

Hadot rezumă, şi eL, regu[i[e care gUvernează .'acţĺunite potri-

vite'', după cUm Urmează [Hadot, 199B]:
1. Trebuĺe să acţĺonăm înserviciu[ întregiiNaturi sau, în
iimbaj teologic, a[ [ui Dumnezeu, acceptându-ne soarta
ca fiind stabitită de întreguniversul _ aceasta este cu
adevărat clauza stoică a ,,rezervei".
2. Ar trebui să aspirăm [a a iubi întreagaumanitate, văzân-
du-ne pe noiînşineca părţi dĺferite a[e aceluiaşi organism.
3. întoate acţiuni[e noastre, ar trebui să respectăm ierar-
hia raţională a lucrurilor ce determină ceea ce este
potrĺvit şi ce nu este [egat de acţiuni[e noastre.

Toate aceste noţiuni pot f i întâLnĺte[a Epictet, dar Marcus

Aurelius este cel care [e pune [a un loc cu depLină claritate şile
uneşte într-osingură formu[ă de acţiune. Am văzut' încapito-
[el.e anterioare, ce înseamnă,,a actiona înacord cu valoarea..
înseamnă a înţeLegevaloarea naturaLă a anumitor lucruri
exterioare şi a I'e distinge de supremuI bine care este presupUS
de virtute. Aşa că ne Vom concentra mai mu[t asupra ce[or-
[a lte două principii. Dĺntre acestea, primut este, probabil., cel
mai important, pentru că, fără principiut rezervei, nici o acţiune
n-ar putea fi desfăşurată însiguranţă.
Acţiunil'e fi[antropice trebuie desfăsurate cu mărinimie,
cu alte cuvinte, cu destulă detaşare înraport cu rezultatul
aşteptat, pentru a ne menţine sănătatea şi seninătatea mintii,
mai degrabă decât a ne [ăsa f rustraţi atunci când aşteptărite
noastre sunt, inevitabit, înşetatede circumstanţele exterioare.
''A fi în[ume, dar nu din [ume", cUm ar SpUne creştinii. Stoicii
ar prefera, înmod natura[, să trăiască înRepubl'ica idea[ă a
[ui Zenon, într-ocomunitate de prĺeteni i[uminati, acceptând că
[umea rea[ă este maĺ degrabă ca un ,'festiva[" metaforic sau
ca o '.baie pubtică" ptină de caractere aspre, dezlânate, nesa-
Vuroase, unde este mul't zgomot si sunt distracţii de tot Íelul..

1ó8
EI STUDIU DE CAZ "

James Stockda[e înVietnam

',Pe 9 septembrie, 19ó5, zburam cu aproximativ 500 de
noduri Spre ceea ce Se Va dovedi a fĺ o capcană a anti-
aerienei, cam [a niveluIcoronamentu[ui, într-unmicuţ
avion A4, cu o cabină nu mai lată de trei picioare si pe
care nu-[ mai puteam stăpâni după ce fusesem lovit,
iar sIstemuI de controI fusese distrus'', scrĺe James
Stockdale. După ce a fost nevoit să se paraşuteze
deasupra Vietnamu[ui de Nord, unde avea' siguą să
fie încarcerat, înminte îiveniultimui gând de om liber:
''Cet puţin cinci ani pe aici! les din [umea tehnol'ogiei şi
intru în[umea tui Epictet!" [StockdaLe, 1995]
Chiar [a începutuIimpticării SUA înRăzboiul' din
Vietnam, Stockdate a fost prins de un grup de cinci-
sprezece ţărani furioşi care [-au bătut până aproape
l-au omorât. l-au rupt un picior tăsându-L şchiop pe
viaţă, întocmaiprecum sclavuI inval.id Epictet, aI cărui
Manua! stoic î[devorase şi Stockdale, studiind filoso-
fia [a Stanford. A fost luat prizonier de către armata
nord-vietnameză si dus [a Hanoi, unde, încalitate de
ofiţer de rang îna[taI marĺnei americane' a devenĺt lide-
ruI unei comunităţi de soldaţi americani capturaţĺ cane,
[a momentuI său maxim, cuprindea aproximativ patru
sute de oamenĺ. Stockda[e a fostîncarceratîntr-oveche
închisoarecolonială franceză, care era parte dintr-un
comptex penitenciar comunist numit Hao Lo, supranu-
mit şi Hanoi HiLton. Prizonierii de război americani erau
supuşi înpermanenţă tehnicitor de reprogramare psi-
ho[ogică de către ofĺţerişi profesioniştiîntr-a[e torturii.
Stockda[e a petrecut aco[o şapte ani şi jumătate,
dintre care patru au fosi [a izo[are, iar restu[' în
tanturi. A fost torturat de cincisprezece ori printr-o
metodă brutată numită ,.l"uatuI frânghieĺ". Întĺmput
îndel"ungatei captivităţi, a fost ajutat de numeroase[e
paragrafe din Epictet pe care [e memorase şi pe care
l'e numea ,,consolarea sa" şi arma sa secretă. După
e[iberare, a devenit ,.erou mi[itar"' unuI dintre cei maĺ

169
 decoraţĺofĺteri din armata SUA şi a ajuns până La
ranguI de viceamira[. A începutsă ţină cursuri des-
pre relevanţa filosofiei stoice pentru viaţa miLitară şi
mai multe dintre prelegerile sa[e au fost publicate în
volumuI Gândurile unui pilot militarÍThoughts of a Phi-
losophĺcal Fighter Piloŕ, StockdaLe, 1995).
Povestea [ui extraordinară arată că stoicismuI
antic poate fi utilizat cU sUCceS pentru a ne menţine
rezilienţa psihologică înfaţa celor mai crunte adversi-
tăţĺimaginabĺ[e întumea modernă. însiiuaţii similare'
stoicii trebuie să-şi conciIieze dorinţe[e natura[e sau
datorii[e percepute cu faptuI că foarte puţin din mediuI
încare trăiesc se află sub controlu[ [or. Totuşi, ei au
întotdeauna suficientă [ĺbertate pentru a-şi păstra
integritatea sivirtutea' care rămân scopu[ [or sup|em'

r: AMINTËSTE-ŢI! ..
A acţiona înacord cu vatoarea
Am abordat, mai devreme' teoria stoică a lucrurilor
ĺndiÍerente şi ideea că există o ierarhie a vatorilor ce
derivă din natura noastră anima[ă. Aceasta începecu
pătrarea instincte[or şi se extinde, apoi, prin interme-
diu[ afecţiunii naturale pe care o avem pentru odras-
l'e[e noastre, pentru famĺLĺiLe,prietenii noştri şi pentru
restuI umanităţii. Deşi l.ucruri[e exterioare sunt [ip-
site de valoare cu privire |'a eudaimonia, a trăiînţetept
presupUne a ne purta închip potrivit cu trupuI nostru'
cu proprietăţiLe, banii si cu cei[a[ţi oameni.

Trecând [a acţiune cu o ,,c[âuză de rezervă"

UnuI dintre Discursurile [ui Epictet se numeşte ,'Cum pot să coe-
xiste grija şi măreţia sufletu[ui?" Am putea traduce astfel: cum
putem face să coexiste dorinţa noastră de a face ce e potrivitîn

174
viaţă si de aîntreprinde lucruri bune, cu detasarea de care este
nevoie pentru a ne păstra serenitatea stoică? Dĺscipl'ina acţiu-
nii, care cere, adesea, un efort de a schimba lumea înnumele
justeţei, prezintă o provocare pentru doctrina dĺsciptinării dorin-
ţei, cu accentuI pus de aceasta pe acceptare şi pe ''indiferenţa
emoţĺona[ă". RăspunsuI tui Epictet este că trebuie să abordăm
viaţa ca şi cum ar fi un joc. Suntem precum cei care joacă zaruri
de amuzament, aI căror scop este să joace bine, cu inima bună
şi
înacord cu regu[i[e. La Íinat, nU are nicio importanţă dacă vom
câştiga saU Vom pierde. Va trebui să acceptăm orĺce aruncare
de zaruri care se întâmpl'ăsă apară şi să ne folosim cât maĺ bine
de ea. încercămsă jucăm acestjoc ca să putem fi jucători buni,
dar câstigarea jocului nu este, încele din urmă, importantă şi,
într-ozicere stereotipică, ,,participarea" este cea care contează.
Astfet, spĺritul prin care,,[uăm parte" ta viaţă şi prin care ne
îndeptinimroluI este mai important decât ce ne rezervă sorţiiîn
termeni de succes sau de esec' Când lucruri[e nu ĺes asa cum a
ptănuit, stoicu[îşipoate spune sĺeşi:

lntenţiile mele au fost bune şi asta e tot ce contează.

DestinuIa decis altfe[. Trebuie să îiaccept voinţa şisă mă
resemnez; virtutea pe care trebuie s-o practic acum nu
este justeţea, ci virtutea consimţământu[ui. Trebuie să trec
de [a exerciţiite proprii disciptinei acţiunii [a ce[e proprii
disciptinei dorinţei' IHadot, 1998}

Stoiciĺ foloseau o strategĺe psihoLogĺcă înţel'eaptăcare [e

permite să facă faţă evenimente[or externe, inclusiv cu atţi
oameni, fără a fi nevoiţi să încalceprincipiul' care [e cere să
dorească numai ce se află sub contro[uL Lor. Ei vorbesc des-
pre a acţiona învirtutea unui principiu a[ rezervei, ceea ce
înseamnăcă tot ce întreprindem trebuie să se af [e sub condiţia
ca ,,destinuI să permită", ca ''ZeuI să vrea" saU ca ,,nimic să nu
ne împiedice". Aceasta seamănă cu ,,să facem ce trebuie, să se
întâmpte ce-o fi''. Nu pot cere înmod raţional să se întâmpte
ceva anume învirtutea bunelor mele intentii, aşa că mă înham
[a orice călătorie cu mintea deschisă, pregătit să accept victo-
ria, ca şiînfrângerea,cu ace[aşĺechiLĺbru mentat.

171
 Toate acţiuni[e trebuie, aşadar, desfăşurate cu mintea [iniş-
tită şi acceptând complet că rezultatuI ar putea f ĺ attuI decât cel
dorit. Această idee nu este întâLnită doarînstoicism. Creştinii
obişnuiau să scrĺe D.V., Deo Volente [,,cu voia Domnului'', în
tatină] ta sfârşitut scrĺsori[or pe care [e întocmeau. lnsh'AIIah
înseamnăacelaşi lucru, înlslam. NouI Testament are o expli-
caţie cât se poate de frumoasă pentru acest concept, într-un
Íragment care arfi putut fĺ scris foarte bine de un stoic:

Veniţi acum cei care ziceţĺ: astăzi sau mâine Vom merge
încutare cetate' vom sta acolo un an, Vom face negoţ şi
vom câştiga,
Voi care nu ştiţi ce se Va întâmpla mâine, că ce este viaţa
voastră? Abur sunteti, care Se arată o c[ipă, apoi piere.
în[oc ca voi să ziceţi: dacă Domnul' voieşte, vom trăi şi
vom face aceasta sau aceea.
{Epistola Sobornicească a Sfântuluĺ ApostoL lacov, Ą.13-15,
BibLia Sinodală, Editura lnstitu[ui Bibtic si de Misiune aI
Bisericii 0rtodoxe Române, Bucureşti, 199B}

La fel., lisus spune: ''Părinte[e meu, de este cu putĺnţă, ia de

[a mine paharuI acesta. însănu precum voiesc eu, ci precum Tu
vo ieştĺ."ÍEva ng helia d u pă M atei, 26:39l
Versiuni[e stoice pot lua forme diferite, dar ideea de bază
ră mâne aceeaşi. De exemplu, Seneca discută principiuI' stoic a[
rezervei încâteva opere, definindu-L prĺn formu[a:

Vreau să fac un lucru sau attul, atât timp cât nu se

întâmptănimic care să fie un obstacoI pentru hotărârea
mea prezentă.

îna[tă parte' dă un exemp[u: ''Voi naviga peste ocean dacă

nimĺc nu mă va împiedica".întel'eptuLse aşteaptă, aşadaą ca
ceva să se aşeze întotdeauna împotrivap[anuri[or sa[e. E[ alege
să gândească înacest fe[' conform [ui Seneca, pentru că tu[-
burarea emotiona[ă cauzată de eşec este, cu siguranţă, mai
uşoară pentru cineva care nU şi-a promis neapărat succesul.

172
 Aşadaą SpUnem că toate planurĺle [ui sunt încununate
de izbândă şi că nu se întâmptă nimic împotriva aşteptăritor
sa[e, pentru că e[ a presupus că se poate întâmpLa ceva care
să împiedicefaptele menite. Doar omul l'ipsit de prevedere
este încrezătorcă soarta a făcut tegământ cu e[; omulînte-
[ept se gândeşte [a ambele feţe ate sorţii; ei stie cât de mare
este putinţa de a greşi, cât de nesigure sunt fapte[e omeneşti,
câte piedici se pun încalea planuri[or; e[ urmăreşte, detaşat,
mersu[îndoieInic şi [unecos aI sorţii;înp[anurĺ[e sa[e sigure,
eI face [oc întâmp[ăril.or nesigure. lar această excepţĺe,fără
de care nu meneşte nimic, fără de care nu începenimic, îl.
pune şi aici [a adăpost. [Seneca, Despre binefaceri, Po[irom,
lasi, 2005, trad. loana Costa şi Octavian Gordon]

DiscipoLut stoic are, astfe[, nevoie de o strategie psihoLogică

înviaţă, care presupUne caracterizarea fiecărei intenţii prin
introducerea uneĺ distincţii întrevoinţa [ui şi factorii exteriori
care se af[ă dincol"o de controlu[ [ui, similară cu dihotomia l'ui
Chrysipp dintre traiu[ înconformitate cu natura exterioară si
'""il:";?;ii.', ao'.,", SpUne că discipotii stbicĺ trebui. ., nu
manifeste nici dorinţă, nici aversiuneîn raport cu evenimentele
exterioare, încetând să [e caracterizeze drept
',bune" sau ',re[e"
şi să te accepte înraport cu disciptina dorinţei. Ni se spune,
totusi, că discip[ina acţiunii ne cere să alegem încontinuare
ţinte externe şi acţiuni potrivite, deşi înmod,,relaxat şi fără
co nstrângeri" şi sub''principiut rezervei".
Trebuie, pe cât posibiL, să facem un plan pentru ziua ce
urmează, încare să trecem înrevistă potenţiatel.e provocări
care ne stau înfaţă si conceptele care ne pot ajuta să facem
faţă acestor provocări. Oricând planificăm ceva, chiar şĺun
lucru sĺmp[U, cum ar fi să mergem [a o baie pubLică [o meta-
foră, probabi[, pentru fe[ul umiI de viaţă aI stoicutui), irebuie să
ne imaginăm toate lucruri[e care ar putea merge prost si care
ne-ar putea zădărnici planurile' Apoi ne Vom spune: ''Vreau să
mă îmbăiez şi să-mĺ păstrez voinţa îndepLin acord cu natura",
acceptând de bunăvoie orice s-arîntâmpLa ÍManualut, p. 75). în
acest fe[, dacă actĺuni[e noasire vor fi, mai târziu, îrnpiedicate,
vom putea spUne: ''Desiguą nu asta este ce mi-am dorit, dar

173
îrnidoresc, de asemenea, să îmiţin vointa înacord cu natura şi
nu pot face asta dacă sunt supărat pe Ce S-a întâmptat". Cu atte
cuvinte, ''a trăi înarmonie cu Natura" înseamnăşi a accepta
evenimente[e externe, atuncĺ când soarta ne-o cere.
Marcus Aurelius abordează explicit această ,,acţiune sub
prĺncipiut rezervei" Íhupexhairesß) cam de cinci ori, menti-
onându-l pe Epictet, una dĺntre sursele [ui, dar adăugând o
perspectivă nouă. Conştiinţa umană are un soi de f lexibilitate
nelimitată; e[ spune că mintea se poate adapta oricăror situaţii
de viaţă, iar acesta este unuI dintre ce[e mai pretioase daruri
a[e naturii' Nu are nevoie de nimic pentru a prospera, fiĺndcă,
încursa pentru obţinerea [ucruri[or.,preferate", foloseşte întot-
deauna principiuL rezervei, transformând orice posibit ghinion
care ar putea apărea într-ooportunitate pentru virtute, menită
să ne ajute să progresăm spre eudaimonia. Stoicĺi anticĺ credeau
că mintea este compusă dintr_o substanţă foarte fină ce sea-
mănă cu focu[. Asa că Marcus SpUne că a acţiona sub principiu[
rezerveiîipermĺte minţii să se folosească înmod corect de tot
Ceea ce se poate întâmpla, iar sufletu[ ''din orice obstacol face
materia sa proprie, precum focuL" ĺ6ánduricătre sine..., lV.1J'
ln următoruL dial'og, Marcus îşiimaginează un dialog cu un
ipotetĺc înţeieptstoic ideaI care acţionează precum mentorul
[uisau, cine ştĺe,poate chiarîşiaminteşte o conversaţie cu un
adevărat profesor stoic:

Trebuie să-ţi organizezi viaţa acţiune cu acţiune si, dacă

f iecare îşiatinge, pe cât posibi[, menirea ei, să f ii mu[ţumit.
Nimeni nu poate să te împiediceca fiecare acţiune să fie
corespunzătoare menirii sa[e. ,,Dar se va ivĺ din afară o pro-
bLemă." Nici o problemă nu se poate ivi încalea unei acţi-
uni săvârşite înmod just, cu moderaţie şi bine calculată.
''lnsă o a[tă acţiune va fi' poate, împiedicată." Dar, dacă vei
accepta cu bucurie această piedică si dacă te vei îndrepta
cu înţe[epciuneSpre ceea ce îţieste dat, imediat ţi se oferă,
înschimb, o a[tă acţiune, aftată îndepl'ină armonie cu orga-
nizarea de care este vorba' ÍGânduri către sine..., Vlll'32]

Cu alte cuvinte, stoicii n-ar trebui să se ataşeze înmod deo-

sebit de un anumit rezultat sau de un anumit curs a[ actiuniĺ.

174
 Când cineva Se pUneîncalea dorinţei noastre de a acţiona liber
şi cu dep[ină bunăvoinţă' înacord cu discip[ina acţiunii, nu face
decât să ne ofere o oportunitate de a ne exercita virtuţiie, cura-
juL şi autodiscip[ina, înacord cu dĺscip[ina dorinţei.

BI ĐE T'NUT MINTE .

Acţionează sub principiuI rezervei!

Întexte[e stoice' înspecia[înce[e al.e tui Epictet şi Marcus
Aurefius, găsim termenuI grecesc hupexhairesis, care
înseamnă a acţiona sub ,,principiuI rezervei", cu ',reţi-
nere", gândindu-ne .'[a excepţii". ConceptuIde bază este
ace[a că înţe[eptul'acţionează întotdeaunacu o rezervă
înminte, astfel că îşipoate spune: ,'Voi face asta, dacă
soarta îmiva permite" sau: ''Dacă voieşte Zeu[" etc.
Astfet, intenţiil'e stoĺcu[ui nu pot fi deturnate,
pentru că e[ nu vrea să facă decât lucrurile a căror
producere nu e împiedicată'Prin contrast, pasĺunile
iraţiona[e, precUm '.jinduirea", nu pot f i realizate sub
principiuI rezervei, pentru că întotdeauna ceI dominat
de pasiune Vrea ceva ce este înafara controtu[ui său
direct. Totuşi, acţiuni[e pot fi judecate ca f iind ,,bune"
sau ,.rele", vicioase sau virtuoase, indiferent de rezu[-
tatete [oą doar pe baza intenţii[or care le-au produs
ĺCicero, Despre supremul bine''., Ill.32].

D E îNcERcAT t M EB IAT:Acţionaţi sub principiut

rezervei!
Ategeţi o sarcină pe care s-o îndeptiniţiavând înminte
principiuI rezervei. Concentrati-vă asupra intenţiei de
a acţiona cu integritate, întimp ce acceptaţi rezultatuI
cu inima bună. Urmaţi cei patru paşi:
]. Ptănuiti ceva ce aveţi de făcut astăzi, care să
privească evenimente externe.

175
 2. lncercaţi să vă imaginaţi obstacolele pe care
[e-aţi putea întâtnişi acceptaţi că anumite [ucruri
pot merge împotrivadorinţel.or voastre.
3. Repetati mereu înminte: .,Voi face acest [ucru",
adăugând rezerva: ,,Dacă soarta sau ZeuI vor
permite!"
4. Dacă [ucruri[e nu Vor iesi aşa cum aţi 5perat,
concentrati-vă pe acceptarea rezultatutui însine,
după cum aţiînvăţat,conÍorm discĺp[inei dorintei.

încercaţisă faceţi tot mai des asta până când veţi

fi capabiŁ să abordaţi din ce înce mai mutte situaţii
înfel'ut acesta, dorindu-vă să vă apropiaţi de orice
acţiune sub principiuI rezervei, păstrându_vă voinţa
înarmonie cu evenimentele.

Areaşul stoie
Cato a[ [ui Cicero expLică doctrĺna stoică a acţiunii folosind
minunata metaforă a unui arcaş. Un arcaş îsiva încordaarcu[,
va ţinti şi va trage cât poate de bine' însă,odată ce săgeata a
pornit din arc' nu mai poate face nimic, decât să aştepte să vadă
încotrova ajunge. Poate că o pală de vânt o va îndepărta de ţintă
sau poate că anima[uI vânat va fugi. lntenţia, mişcarea iniţiaLă
a săgeţii se află sub controluI arcaşului, dar dacă săgeata va
atinge sau nU ţinta depinde, încele din urmă, de soartă, de varĺ-
abi[e externe af late dincolo de posibiLĺtăţi[e sale.
Stoicii disting uneori întreţintă Ískoposl, [ucruI asupra
căruia ne îndreptămatenţia, şi finalitate Itelos], ce reprezintă
rezultatul [a care s-a ajuns, încele din urmă. Cato prezintă
această metaforă ca pe o distincţie întrelucrurile exterioare
,,preferate" şi scoput vieţii.
Deşĺstoicii caută cam aceleaşi tucruri înviaţă cu majori_
tatea celor[a[ţi oameni, precum sănatatea fizică şi prietenia,
ei o fac într-omanieră mai detaşată, într-unmod maĺ subtil..
AdevăratuI scop a[ vieţii este înţelepciuneapractică, virtutea
SaU ceea ce constitUie ,,arta de a trăi", fe[u[încare trecem prin
tume făcând lucruri, indiferent de rezu[tat.
''Tinta" externă a unei acţiuni poate fi aceea de a aduce un
beneficiu prieteni[or educându-ĺ şi încurajându-i să caute vir-
tutea, aşa cum a făcut Socrate. Până La urmă, dacă ei vor reuşi
este parţia[înmâinĺ|e sorţiĺ, după Cum o demonstrează şiviaţa
unora dintre e|evii mai puţin stră[uciţi ai tui Socrate.
ScopuI unuiînte[ept nu este ace[a de a aduce benef icii altora,
aceasta f iind dinco[o de contro[uI nostru, ci, mai degrabă, de
a face tot ceea ce se poate pentru a [e face bine. lntocmai ca
arcaşuI care îşis[obozeşte săgeata şi care şi-a terminat treaba
după ce a e[iberat-o din arc acţionând cu dreptate şi bunăvo-
inţă, ĺndiferent dacă are sUcces SaU nu înatingerea ţintei.
Ţinta asupra căreia ne îndreptămprivirea Ískoposl, rezu[-
tatuI unei acţiuni, se află întotdeaunaînviitor. Prin contrast,
intenţia de a-[ atinge se află înprezent. Dacă ne vom pregăti
prin intermediut atitudinii potrivite, putem spune că deja ne-am
atins scopu[ ltelosJ de a fi virtuoşi, cU care am începutacţiunea
noastră. După cum am văzut, Epictet a făcut o core[aţie între
viaţă şi un joc cu mingea. Deşiîncercămsă [uăm şi să pasăm
mingea, nu considerăm că acţiunile noastre au valoare în
sine - este doar un joc. Contează că jucăm înmanieră virtuoasă
[ca nişte sportivi), iar acest [ucru înseamnă,adesea, să nu fim
supăraţi dacă rezultatuI nu este înfavoarea noastră.
Putem, de asemenea, compara viaţa cu cântatul şi dansatul
din plăcere' unde scopul este atins chiar prin acţiunea respec-
tivă, mai degrabă decât printr-un rezultat extern. Totuşi' per-
formanţa fizică poate fiîntreruptă, pe când scopuI nostru moraI
este atins încăde [a începutşi nu poate fi divizat înpărţi. Acest
[ucru este important pentru stoici, întrucât înseamnăcă nimeni
nu poate fiîmpiedicatsă atingă virtutea; acest lucru se întâmptă
aici şi acum, cât ai cLipi din ochi, imediat ce o decizie virtuoasă
este [uată. Epictet îşiîntreabăelevii: 'Îmiputeţi da un exemp[u
de om care este preocupat de cum Íace un'[ucru, care nu este
interesat de rezultatele acţiunii sa[e, ci de maniera de a acţi-
ona?" [Discursuri' ll.1ó) Contează calea pe care o urmăm pentru a
obţine lucrurile importante, si nu dacă |e obţinem efectiv SaU nU.
După cum spune Seneca: ''înţel'eptu[,încele din urmă, priveşte
cU atenţie înfiecare împrejurare,ptanut, nu fina[u[. începuturi[e
ţin de puterea noastră; soarta decide însăînprivĺnţaîncheierii:
eu nu îirecunosc dreptul' de a mă judeca" ÍEpistote...,l,14).

m ĐË ŢlNuT MĺíVrg.
lmpulsuri şi acţĺuni potrivite
lmpulsurĺ[e íhormâ) sunt, practic, începutuIunor
acţiuni votuntare, înpsihotogia stoică. Acestea sunt
cumva între,,ĺntenţĺe''şi ''acţiunite vol'untare" şi se
bazează pe acte de ,,asentiment" dat unor impresii
particu[are. De exemp[u, ni se spune că
',impulsuri[e"
pot [ua forma unor,.scopUri",''eforturi",''pregătiri",
.,alegeri",''dorinţe" sau .,proiecte". Pasiuni[e, preCUm
frica sau dorinţa, precum suÍerinţa şi p[ăcerea' sunt
forme deosebít de importante a[e impulsuri[or. Atunci
când intenţĺilenoastre sunt înacord cu ratiunea sĺ cu
valoarea natura[ă a lucruriloą acţiunile ne sunt;űoe-
cate ca f iind ''potrivite'' înfuncţie de circumstanţe'
Zenon a creat termenuI de ,,acţiuni potrivite" Íkathé-
konta)în urma asemănării cu expresia ,'ceva care se
aplică doar anumĺtor oameni" Íkata hinas hâkein), care
se referă [a lucrurile care este bine să fie Íăcute de
anumiţi oameni înanumite situatii. Deseori, aceste
[ucruri pot fi judecate numai pe baza probabitităţitoą
însensul de ce pare rezonabil să fie preferat, cum ar fĺ
dacă ar trebui împrumutaţĺbani unei persoane într-o
anumită situaţie. Prin contrast' putem şti, cu siguranţă,
că este bine să avem virtute indiferent de circumstanţe
şi o intenţie [''imputs") de a acţĺona înacord cu vĺrtutea.
Jargonut stoic tehnic face diferenţa întrekathôkonta,
''acţĺuni potrivite" pe care oricine [e poate îndepLini, şi
kathortômata, acţiunĺperfecte care pot fĺ îndepl'inite
doar de omul înţeleptĺLong, 2002). Orice nebun poate
face bine din întâmplare,însănumai înţeieptutpoate
acţiona potrivit şi pe deplin i[uminat interior, pe baza
cunoaşterii, a întelepciuniisi a virtuţii.

178
n AMINTţ,ŞTE-ŢI!. .

înţeteptutîntreprindetotuI sub ''principiuL rezerveĺ"

Marcus descrie prima oară ''principiuI rezervei" atunci
când trece înrevistă cele trei principii ce definesc
doctrina stoică a acţiunii ĺ,Gânduri către sĺne..., Xl.37).
ln [ipsa acestui aspect prevăzător adăugat intenţiiLor
sa[e, stoicuI nu poate trăiînacord cu virtutea întimp
ce interacţionează cu [umea ,,[ucruri[or ĺndiferente"
şi cu aLţi oamenĺ. înł.imbaj teologic' e[ doreşte ceea
ce este preferabil pentru sine, pentru prietenii săi
şi pentru comunitate, dar numaĺ atât timp cât ZeuI
doreşte, şi e[, acest lucru. Dacă [ucruri[e ies a[tfe[,
stoicuI va trebui să accepte acest fapt' să adapteze
şi nu să se simtă frustrat. Aşa că, după cum SpUne
Seneca, chiar şi înţeLeptul"ceI mai înţel'eptuti[izează
această strategie atunci când îşip[anifică acţiunite.

A întreprindeacţiuni pentru',binele
comun" al omenirii
Ştim că stoicii pretuiau foarte mu[i ideea înţel.eptul'uiideat'
ca ghid pentru viaţă, dar este posibit ca ideea similară a unei
comunităţi de înţeLepţi,a unei repub[ici stoice să îndep[inească
o f uncţie simi[ară? Marcus Aure[ius scrĺa înjurna[uI său: ''Nu-ţi
pune Speranţa înRepubLica l.ui Platon, ci fii muLţumit dacă fie
şi ceI mai mĺc [ucru progresează şi gândeşte-te că un SUcces
cât de mic înseamnăceval" (Gânduri către sine...| După cum am
văzut, Marcus susţinuse si că doctrina discip[inei acţĺunii l'ui
Epictet presupunea ca fiecărei intenţii să-ifie asociată maxima
de a acţiona pentru binele întregiiomeniri.
Un mod de a interpreta acest lucru este acela că disciplina
acţiunii cere ca f iecare acţiune să fie încăde la începutîndrep-
tată către o singură tintă, republica idea[ă sau comunitatea i[u-
minată a f ilosofi[or' Înciuda faptuLui că a fost împăratuIRomei,
de departe cel mai puternic stoic care a trăit vreodată, atât din

179
 pUnct de Vedere mititar, cât şi potitic, Marcus pare să fie mu[-
ţumit chiar şi atunci când acţiunĺ[esa[e par să fie şi pasi mici
îndirecţia corectă. E adevărat că, pe tot parcursul' Meditaţiilor
îşireaminteşte constant să actioneze Spre binele omenĺriĺ, în
calitate de cetăţean aI Cosmosu[ui.
Cu toate acestea, probabiL că nu se gândeşte literalmente
La Republica [ui Platon. Autorii romani au tendinţa să se refere
foarte relaxat [a orĺce descrĺere fitosofică a societăţii ideal'e
cunoscute sub numete de ,,RepubLica [ui P[aton". De exemplu,
romanut Cicero [-a criticat pe prietenuIsău' Cato, un a[t om de
stat şi stoic lţsiť de compromlsuri, pentru că actiona ca şi cum
ar f i trăĺt înRepub[ĺca [ui PLaton, şi nu conform principiitor real-
politik. TextuI fondator aI stoicismu[ui a fost Republica [pol.iteia],
at [ui Zenon, care contrasta,însă, enorm cu cartea l'uĺ P[aton cu
ace[aşi nume si care conţinea multe crĺiici [a adresa societătii
ideale a lui Platon. Marcus şĺCicero vorbesc mu[t mai vag şi
este posĺbĺlsă se gândească mai degrabă [a statul stoic ideal,
decât [a altceva. 0 diferenţă majoră ţine de faptui. că RepubLica
l.ui P[aton era puternic ierarhizată, iar societatea de acol.o era
îrnpărţită,practic, întrei c[ase socia[e targi. Armonia între-
gu[ui depĺnde, înmare parte, de faptuI ca fiecare cl'asă să_si
cunoască locu[ şi [imitele, pe când înrepubLica [uĺ Zenon cetă-
ţenii sunt priviţi, înmod fundamentaL, ca ega[i. Se pare că aici
nu va fi nevoie de bani, arme, tribuna[e, iar bărbaţii şi femei[e ar
purta, cu toţii, ace[asi feI de haine.
Marcus defineşte îna[tă parte scopuI suprem aI vieţii, care
este ace[a de a trăiîncalitate de cetăţean credincios aI celei
mai mari ''Cetăţi sau Repub[ĺci", care este întreguI Naturii, res-
pectându-i tegite şi ascu[tându-i sfaturi[e chiar si încel'e maĺ
mici întreprinderiale sa[e. Asta înseamnă a vedea orasuI sau
ţara încare trăĺm drept o mică regĺune a Cetăţii Universale,
a întregu[uĺNaturii, care este prioritar. De aceea, Epictet se
întreabă''ce este Un om :

0 parte a unui oraş. A primului oraş, acela care este

făcut din bărbaţi şi femei; iar ce[e[alte sunt numite aşa pen-
tru a se apropia cel mai mu[t de acesta şi pentru că nu sunt
decât o mică parte a întregu[ui.ÍDiscursuri,ll.5]

180
 Pentru stoici, atunci când ajungem să înţeĹegemcă toţi
oameniisunt rude, ajungem să nevedem ca fiind părţĺaie unei
comunităţi mai mari. După cum spun Cicero şi Cato, din faptuL
că suntem cu toţĺipercepuţi drept părţi a[e unui singur Oras
Universa[, decurge că ar trebui să trăim cu toţii preţuind mai
mult binele comun, decât pe a[ nostru.
într-unanumit sens, trăim deja într-orepubl'ică cosmică,
desi numai în1eteptuteste cu adevărat cetăţean aI ei' întrucât
e[ îipoate respecta legite ''trăind înacord cu Natura". Ţotuşĺ,
vieţuind ca stoici aspiranţi, facem, cu toţii, progrese către o
[ume mai bună. PrincipiuL tui Epictet, de a avea fiecare mica
noastră ,,ceiate" aco[o unde sUntem' se apropie ceI mai mu[t
de realizarea comunităţii stoice şi va fi' înce[e din urmă, între
,,indiferente[e preferate", pentru că rea[izarea acestui tĺp de
comunĺtate depinde de aLţii şi se află întotdeauna înafara con-
tro[u[ui nostru. Un astfel de ideal, ar putea fi urmat doar sub
principiut rezervei' doar dacă ,,soarta permite".
Ca înmetafora [uĺ Cicero a arcasu[ui, Marcus foloseşte terme-
nuI skopos pentru a descrie scopuI extern de a îmbunătăţisoarta
umanitătii şi starea poLĺtică. El. spune că nu putem trăi consistent,
înacord cu Natura, decât dacă avem înminte mereu aceleasi
ţinte, iar ţinta trebuie definită c[ar: ,,Trebuie să ne stabil'im ţĺnta
de a contribui [a bine[e Comun şi ta binete întregiiumanităţi". Un
aspect important at discĺp[inei acţiunii spre care aspiră stoicĺi
este ace[a de a acţiona înmanieră unitară, subordonându-si
acţiuni[e unui singur scop. Acesta poate fi înţetes,totusi, ca
fiĺnd alcătuit din două etemente: scopuI interior de a acţiona cu
dreptate şi scopul extern corespondent, de a face bĺne restu[ui
omenirii făcând chiar şi paşi foarte mici spre atingerea Repubticii
stoice universale. Se ştie, Chrysipp a spus că Înteteptutînsuşinu
se va retrage din [ume' ',ci se va ocupa de chestiunile poLitĺce",
pentru a promova binele şi a alunga răuI dintre concetăţenii săi'

EI DE TINUT MINTE '

Visut lui Zenon despre o republică stoică ideată
Conform ł'ui Ptutarh, Zenon a scris Republica ca pe
imaginea de vis a unui f ilosof, cu scopuI de a-iîncuraja

181
pe cititori să-si închipuieo organizare perfectă ipote_
tică [AI'exandru cel Mare şi Cezar, 329 aJ. E[ spunea
că [ucrarea sa, Republica, admĺrată [a scară [argă, se
baza pe doctrina că ar trebui să ne conducem cămi-
ne[e şi vieţĺLe nu încalitate de membri ai diferitelor
cetăti şi state, ci văzându-ne drept cetăţeni ai [umii,
cu o singură ca[e, precum o turmă care creste si
prosperă conform unei legi comune.
Poate ceI mai frapant Lucru de remarcat este că'
încontrast puternic cu imaginea comună pe care o
avem despre stoíci, ca fiĺnd tipsiti de emoţii, putem
spUne că întreagacomunitate stoică trebuia să se
bazeze pe dragoste" Se spune că Zenon a scris în
Republica sa că Eros este o zeĺtate care ajută cetă-
ţi[e, pentru că este zeuI dragostei şi al" prieteniei,
care aduce armonie întreoamenĺ. Eros se referă, de
fapt, l.a dragostea sexua[ă, dar Zenon a fost, probabiL,
influenţat de conceptuI unei iubiri platonice, o dra-
goste nonsexuală bazată pe perceperea frumuseţii
din suf lete[e şi din caractere[e ce[or[aLţĺ, mai degrabă
decât pe aceea legată de înfăţişarea[or f izică.
Stoiciĺ au încercatmereU să vadă omenirea ca pe
o comunitate unică de fiinte raţiona[e - cu totii copii
aĺ [ui Zeus şi cetăţeni aiîntregu[uiunivers. Deşi, strict
vorbind, nĺcĺunuI dintre noi nu posedă înţelepciune
adevărată şi vĺrtute, Marcus şi ceiLaLţi stoici târzii au
considerat că e de datoria [or să iubească umanita-
tea înciuda imperfecţiunii ei' pentru că sĺmptul' fapt
că posedăm virtute ne dă potenţiatut de a fi virtuoşi.
A dori să trăim înpace şi înarmonie cu oamenii cu
Care soarta ne-a hărăzii să trăĺm poate fi văzut ca
un mic pas îndirecţia reatizării repubIicii stoice per-
fecte. Primii stoicĺstudiaseră Republica [uĺ Zenon' ĺar
comunitatea stoică poate f i privită ea însăşica o mică
societate de prietenĺ modelată de aceI idea[.

182
B DEîNCËR'AŢtMEDIAT; Visati la ideatut
repubticii stoice!
Acordaţĺ-vă câteva secunde pentru a vă imagĺna cum
ar arăta societatea stoică ideată şi încercaţisă vă
gândiţi [a ea ca [a o fantezie utopică. lmaginaţi-vă o
cetate alcătuită din oamenĺ chiar maĺ onorabi[i decât
Socrate, de piLdă.
1. Ptecaţi de [a premisa că un astfetde oraş este
o comunitate de înţelepţi,oameni perfect drepţi'
care sunt înmod naturaI prieteni unii cu atţii.
2. Ar putea exista conf [icte? Cum ar f i gestionate
chestiuni precum proprietatea sau banii?
3. Care ar fi atitudinea unora fată de atţiĺsi cum ar
putea interacţiona?
4. Cum S_ar ocupa de problema căsătorieí si cum ar
avea grijă de copii?

Conform stoici[or, copiĺĺnu sunt capabi[i de înţe-

[epciune sau de virtute până nu cresc şi nu-şi dez-
vo[tă ratiunea şi contro[uI de sine. întrebaţi-văcum
ar fi tratat un adu[t obişnuit' cineva imperfect, căruia
i-ar Iipsi înţe[epciuneapractică şi care ar fi privit în
Republica stoică precum un copit? Încercaţisă faceţi
acest experiment mentaI pentru a eval'ua comunitatea
rea[ă din vecinătatea voastră, privind, de asemenea,
comunitatea prietenilor şi a rudelor dumneavoastră
ca pe un potenţial microcosmos.

ĐE lNâERâAT ĺMEDIAT:5ă ne dedicăm acţiunite

binelui comun al omenirii!
Să ne dedicăm toate acţiunile pentru a servi binele
comUn a[ întregiiomeniri poate părea un deziderat
dintre cele mai ambiţioase. Cu toate acestea, există
mici paşi cu care ar trebui să începeţişi, după cum

î83
 spune Marcus, să fiţi muLţumĺţi cu acesti mici paşi
şi să ',fii mu[ţumit dacă fie şi cel mai mic lucru pro-
gresează şi gândeşte-te că Un succes cât de mic
înseamnăceva". ÍGândurĺ către sine..., lX.29j
1' Înfiecare zi, înaintede a întreprindeceva,
puneţi-vă întrebărilegate de atitudinea
dumneavoastră interioară şi de intenţii[e de
[a baza acţiunii: ',Cum se potriveşte această
acţiune cu înţelepciuneapractică şi cu exce[enţa
mora[ă?" şi: .,Cum va contribui acest lucru [a
fericirea şi l.a împLinireamea?"
2. întrebaţi-vă,de asemenea' întermenii rezu[ta-
telor externe pe care l'e anticipaţi, ,,cUm anume
va ajuta acţiunea mea comunitatea umană".
3. Chiar dacă une[e acţiuni nU Vor părea să
servească acestui scop maĺîna[t,ele sunt utĺle
şi dacă, efectiv, nu ĺntră înconflict cu bine[e
comun aI omenirii.

Conştiinţa faptu[ui că toate acţiuni[e noastre se

referă [a un singur scop poate fi un lucru extrem de
puternic, ĺar asta este, cu siguranţă, parte din Ceea ce
stoicii timpurii numeau scopul SUprem atvieţii sau ''a
trăi înacord cu Natura".

n AMINřEşTË-ŢI!.. :....
A trăiînarmonie
Zenon a definit iniţiaI scopuL vieţii ca f ĺind ,'traiu[ în
armonĺe", iar sensuI acesta a fost extĺns apoi l.a ''a trăi
înarmonie cu Natura", probabil' de către unuI dintre
succesorii săi. Totuşi, stoicii par să fi înţetes,îngene-
ra|', eudaimonia şĺînţel'epciuneaca necesitând o anume
consecventă înviaţă, însensuI că viaţa cuiva trebuĺe
să cuprindă un anUme simţ unificator a[ scopului vie_
ţii. Marcus spune, înmod repetat, că acest lucru vine
din a acţiona cu înţelepciuneşi dreptate, raportând

184
 cUmva fiecare dintre acţiunile noastre [a binele comun
aI omenĺrii şi nefăcând nimic [a întâmplare si fără să
fi meditat [a acele aspecte' Această consistentă este
parte importantă dĺn dĺscip[ina acţiunii.

u pUNcTE PRlNclpALţ
a Conform [ui Marcus Aure[ius, doctrina actiuniĺ
a [ui Epictet îisfătuieşte mereU pe stoĺci să
întreprindă orice acţiune sub principĺuI rezervei;
ea trebuie să se întâmp[e ,,pentru binele tuturor"
şi ',înacord cu valoarea".
a Nici măcarînţeleptul'nu întreprinde nimic fără
să anticĺpeze potenţia[e[e obstacole sau eşecuri,
înacord cu ''principĺuI rezervei" - .,voi face acest
lucru dacă nimic nu mă împiedică".
a Atunci când acţiunile noastre sunt zădărnicite,
stoicii acceptă că [ucruri[e externe sunt, înce[e din
urmă, ,,indĺÍerente", înacord cu discip[ina dorinţei.

t! PASUL URMĂToR

Discip[ina acţiunii ne conduce înmod natura[ [a

subiectu[,.premeditării/prevederii" stoice sau [a anti-
ciparea diferite[or acţiuni şi a rezultatelor l.or. Epictet
arată clar că întrevedereaobstacolelor ne permĺte să
acţionăm sub principiuI rezervei' înconformitate cu
discipl'ina acţiunii, dan ne dă, de asemenea, Un Scop
superior prin intermediuI imaginaţiei şi ne stimulează
să practicăm discip[ina dorinţei şi acceptarea stoice.

185
7. PREVED EREA ADVERSITATI LO R

Din acest capito[, veţi învăţa:

. cum puteţiÍol'osi unele dintre cele mai renumite
tehnici de cu[tivare a rezilienţei aparţinând
vechiu[uĺ stoicism: praemeditatio malorum
sau prevederea adversităţil'or;
. cum să nu transformaţi previziunea fitosofică
înteamă, care nu ajută ta nimic;
. cum pot Íi antrenate diferite procese psihice
întimpul exerciţii1or de previzĺonare'

0ricine a fost cel care a spus ,Soartă, m-am asĺgurat

împotrivata şi te-am l'ipsit de toate vicleniil.e tate" nu se
baza pe boLţi, încuietori şi fortif icaţii, ci pe principii si argu-
mente care eraU [a îndemâna oricăruia dintre noi... Pentru
că atunci când mintea e miloasă cu sine şi o ia mereu pe
calea cea mai simp[ă şi se fereşte de chestiunil'e dificite
doar pentru a căuta p[ăcerea' consecinţa va fi stăbiciunea
şi nehotărârea ce vin din tipsa efortu[ui. însăo minte care
se străduieşte şi se antrenează pe sĺne înfolosirea raţiunii
pentru a forma o imagine a suferinţei' dureriĺ şiîntrăinăriiva
vedea că e mu[tă i[uzie si superficialiate înrel'e[e si orori[e
ce provĺn din acestea. lPl'utarh, Despre mulyumire, Ą67c)
Moartea, exi[uI si toate câte par teribi[e omuIui să-ţi fie
înfiecare zi înainteaochi[or; moartea, însă,mai mutt decât
toate. Căci astfel' niciodată nu vei gândi ceva josnic, nicĺ nu
vei pofti ceva cu mai mare ardoare. IEpictet, ManualuL...l

187
 uu'o E'ÄL'JARE
ffi! Atitudini stoice privind necazurite viitoare
înaintede a citi acest capitol' evaluaţi cât de mutt
sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, pe o scară
de La 1 ia 5, apoi reeva[uati_[e, după ce aţi citit şi aţi
asĺmilat conţinutu[.
1. Este important să prevedem problemele şi să Le
putem întâmpinafără să f im şocaţĺsau suprinsĺ.
2. Maĺ degrabă decât să evităm să ne gândim La
viitoą este mai bine să ne antrenăm pentru a face
Íată ce[or mai re[e [ucruri cu ca[m'
3. Dacă voi întâmpinacu curaj temeri[e pe
care [e am înminte, anxietatea mea se Va
reduce pe termen lung.

Be ce este iĺnportant să prevedem viitoru[?

Care este cel mai rău lucru care vi s-ar putea întâmpla înviaţă?
C um v-ati descurca? Sunteti mai bine pregătit decât atti oameni
pentru a-i face fată? înacest capito[' vom exp[ora una dintre
cele mai redutabile arme din instrumentaruI stoic: prevede-
rea. Este cunoscut faptuI că, atunci când a fost întrebatce a
învăţatdin fĺtosofie, Diogene CinicuL a spUS: ''Să fiu pregătit
pentru orice soartă". Epictet a mers până acoloîncâta spus că
pregătirea stoică înfilosofie înseamnă înmod necesar ,'să ne
pregătim pentru evenimentele viitoare". Seneca spune şi eL că
trebuie să ne pregătim şi pentru ce[e mai aspre necazuri care
pot apărea înviaţă' amintindu-ne mereu că ',un tâlhar SaU Un
hoţ ar putea să ne pună cuţitutta gât". După cum am remarcat
rnai devreme, să spunem despre cineva că devine ',filosof" în
timpuri de restriste e oarecum sĺnonim cu expresia ''a fi stoic",
însens popu[ar: a fi ca[m atunci când se întâmptă necazuri.
După cum a scris Horaţiu: ',Aminteste-ţi să rămâi ca[m şi cu
mintea echĺ[ibrată învremuri gre[e". Stoiciĺ exersează pentru
a-şi mentine echi[ibruI si l.ibertatea înraport cu suferinţa

188
emoţional'ă înfaţa ',necazurilor", imaginându-Le şi pregătin_
du-se să l'e facă faţă înmod constant.
Această tactică psihoLogică binecunoscută a Íost numită
,'prevederea adversităţi[or" de către Seneca Ípraemeditatĺo maLo-
rum,întatină). lrvine o descrĺe ,'drept cea mai preţioasă unealtă
din trusa stoică'' Ilrvĺne' 2009]. A produs termenu[ ,,vizua[izare
negativă" care se referă l.a stoici si aI cărui Sens e foarte aproape
de semnificatia literată a praemeditatio malorum" Oricum, pentru
stoici, ideea fundamentală este aceea că nenorocirite ĺmagi-
nate nu sunt, de fapt; negative, ci totalmente indĺferente. Fun-
damentaĺ.' această indiferenţă faţă de ,'catastrofe" caută stoicii
s-o întărească, expunându-se nenorociri[orînimaginaţie. A te
îngrijora de aceste necazuri sau a te teme de ele este mai puţin
recomandat decât a Łe întâmpina ca[m, rationat şi răbdătoç în
timp ce păstrăm o atitudine fĺl'osofică.
Autori moderni precum lrvine şi Burkeman sunt înmod
particu[ar atraşĺde stoĺcism pentru că văd înacesta o a[ter-
nativă psihoLogică mai credibi[ă la tactica superficia[ă a gân-
dirii pozitive, care este atât de comună azi. '.Apticând această
rationalitate stringentă diferitelor situaţii, stoicĺi propun o ca[e
mai elegantă, mai sustenabilă şi mai echiLibrată de a face
faţă diferite[or fe[uriîncare lucruri[e pot merge rău;înloc să
încerceorice cale de a se gândi ta aceste scenarii oribile, ei ne
sfătuiesc să [e facem faţă înmod actĺv, să [e conÍruntăm, pur şi
simplu." IBurkeman, 20]2]
În[umea antică, oamenii erau mul.t mai puţin dispuşi decât
astăzi să presupună că ''gândirea pozitivă" este sănătoasă şi
aveau, probabi[, dreptate. Scoput f ilosofieĺ este acela de a cultiva
convingeri raţĺona[e si realiste, şi nu de ,,a ne face să gândim
pozitiv". Cercetări[e psiho[ogice recente arată că oamenii dispuşi
să accepie gânduri şi sentimente mai puţin pl'ăcute' fără a fi
copl'eşiţi de e[e, sunt mai muLţumiţi de viaţa l.or, decât aceia care
încearcă să evite astfel de experĺenţe, prin strategii de tiput gân-
dirii pozitive. [Hayes, Strosaht & WiLson, 2012; Robertson,Z}jZ)
Deşi, după cum Vom vedea, psĺhol'ogĺamodernă poate ima-
gina mai mutte mecanisme psihice care stau [a baza tehnicitor
imaginative de acest fe[; stoicii credeau că prevederea era în
primul rând o oportunitate de a dezvolta virtutea prin repetarea
maXime[orÍUndamenta[e a[e fi[osofiei. Hadot spune astfeIcă, prin
prevederea adversităţilor, fĺtosofii n-au vrut neapărat să înduL-
cească ,,şocuI reatităţii" si să aducă astfel o [iniste maĺ mare, ci'
mai degrabă, să pătrundă cât mai adâncîn prĺncipiil'e stoicismu-
Lui si să [e asimileze cât mai bine. [Hadot, Ce este filosofia antĺcă?,
Po[irom, laşi,1997, trad. G. Bondor şi Cl"audĺu Tipuriţă}
A[te procese ar putea ajuta, dar principaluI scop aI stoĺcis-
rnului rămâne acela de a dobândi vĺrtute şi de a obţine astfel
Fericirea şi starea de bine Íeudaimonial. 0 binecunoscută fabuLă
a [ui Esop exprimă foarte frumos o noţiune simi[ară: un bour
săbaticîşiascuţeacoLţiide Un Copac, când a venĺt ovulpe şi la
întrebatde ce face asta. ',Nu văd nici un motiv, nu se văd nici
vânători, nici ogari, de fapt, nu potvedea nici un perico[înacest
moment." BouruI i-a rep[icat: ',E adevărat, dar atunci când va
apărea perico[u[, voi avea alte [ucruri l.a care să mă gândesc,
decât să-mi ascut dinţii". Pe timp de pace, pregătiţi-vă pentru
război! Pentru stoici' această pregătire durează o viaţă si este
deopotrivă fizică şĺmenta[ă.

Ch ia r şiînvrem uri[e de [inişte, spiritut să se pregătească

pentru ce[e gre[e şi' aftat întrebinefaceri, să se întărească
împotriva nedreptăţiLor sorţii. înp[ină pace, so[datuI face
exerciţii, construieşte un vaI de apărare fără să vină vreun
duşman şi se osteneşte cu o trudă fără rost, ca să poată
ţine piept nevoi[or rea[e. Dacă vrei ca un om să nu tremure
l.a vremea faptei, antrenează-[ mai înainte, obişnuindu-[ cu
fapta însăşi.[Eplsŕole..., l. 1B)

Antisthenes a spus că ,'virtutea este o armă de care omul nu

poate fi l'ipsit" IDespre vieţiIe..., Vl.1), ĺar, pentru cinici şi stoici,
viaţa însemna[uptă. Ne putem gândĺ' atunci, [a conceptele si
preceptele stoici[or ca l.a nişte arme' şi [a prevedere ca [a un
a ntrenament învederea bătăl'iei.

ExerciţĺuI meditaţiei ne ajută să fim pregătiţi pentru

momentul încare apare o situaţie neprevăzută - probabit,
dramatică. înacest exerciţiu numit praem editatio malorum,
Seneca ne sfătuieşte să ne reprezentăm propria suferinţă,
mizerĺe şi moarte. Trebuie să privim dificuttăţite vieţii direct

190
 înfaţă, amintindu_ne că nu sunt, de fapt, rel.e, din moment
ce nu depind de noi. De aceea este nevoie să ne întipărimîn
minte maxime cu mare putere de a ne inftuenţa gândirea,
pentru ca, atunci când e nevoie, să putem accepta aceste
evenimente care fac parte, până [a urmă, din cursul naturii;
Vom avea, atunci, aceste sfaturi şi maxime ta îndemână.
Avem nevoie doar de formul.e sau argumente convingătoare
tepilogismoi] pe care ni [e putem repeta înmomente dificiLe,
pentru a face faţă momentelor de frică, mânie si tristeţe'
ĺHadot, 1995}

Cu aite cuvinte, filosofia, argumentele raţiona[e şi precep-

tele care [e urmează au Íost, astfe[, văzute de stoici drept cea
mai bună apărare împotrivavicisitudinitor' Seneca este stoicuI
care are cele maĺ multe de zis înpnivinţa prevederii necazuri[oą
înţeleasăca formă de reziLienţă mora[ă şĺemoţionată. De exem-
plu, Seneca îiscrie unui prieten care trecuse prĺntr-un necaz
teribiI că ar trebui să ne proiectăm mereu înminte posibitete
dificuLtăţĺ, nu numai evenimente[e obişnuĺte, ci şi catastrofete,
precum exilu[, tortura, războaiele sau naufragii[e. Acest lucru
a fost reatizat de stoici sub forma unui exercitiu comun. Seneca
adaugă că, de asemenea, coniemp[area naturii trecătoare a
lucrurilor ar trebuĺ să ne mai îndulcească suferinţa.
Decât să simţim frĺcă şi anxietate înfaţa lucruri[or, stoicii
sugerează să ne manifestăm cu calm şi înmanieră contempla-
tivă, eva[uând cu răbdare ameninţarea percepută' maĺales dacă
aceasta nU este ,,cu adevărat rea" sau catastrofa[ă. A face faţă
',catastrofel.or" percepute' acestor încordă ri al"e sorţii, înseamnă
a întelege că .'nimĺc din toate acestea nu este un rău, nu este
de neînduratori grav" ÍEpistole.'., ll' 91}. Preceptut general aI
eticii stoice ar trebui să fie baza genera[ă a tehnicii prevederii:
acel.a de a înţelegecă anumĺte lucruri sunt înputerea noastră,
iar a[te[e nu, şi că lucruri[e externe, care sunt înafara voinţei
noastre' ne suntînmod fundamentaI indiferente. Hadot numeşte
aceasta ,,un fel de examinare a conştiinţei înavans'. Oricare ar
fi evenĺmentele catastrofale pe care stoĺcii [e-ar putea derula în
imaginaţĺe, rezultatuI este mereu ace[aş|: evenimente[e externe
nu sunt nici bune, nici re[e, numai răspunsuri[e noastre [a ele

191
SUnt astfel.. Cei mai mu[ţi suntem ca nişte copii care se sperie
de oameni care poartă măşti, dar care se tinistesc imediat ce
aceste măsti sunt îndepărtate. Vom ajunge să înţelegemcă
aceste catastrofe anticipate ne sunt indiferente, de fapt, prin
intermediuI contemp[ării caIme a naturii [or adevărate.
Ar trebuĺ să ne dovedim, de aceea, că am înţelescu adevă-
rat natura acestor necazuri de care am tot auzit, gândindu-ne
că ,'tot ceea ce se poate întâmp[ase va întâmp[a". După cum
a Íormulat Epictet, filosoÍia stoică functionează ca un ''bici aL
l.uĺ Hermes": fiecare ghinion pe care-L atinge se transformă
înnoroc, atunci când este folosĺt cu înţelepciune.Atunci când
contemplăm ',dezastre", precum falimentuI sau rănile fizice,
ne putem SpUne, exact după cum sfătuieşte şi e[: ,'Nu ţine de
voinţa mea, prin urmare nu este rău!''
AntrenamentuI pentru a ne aminti această definiţie sto-
ică a bine[ui şi precepte[e înrudite,întimp ce recapitulăm în
minte toate necazurile care ar putea apărea reaLmente înviata
noastră, reprezintă baza rezistenţei stoice înfaţa re[elor şi a
nevuInerabiLităţii înfaţa rău[ui. Atunci când necazuril'e 'real.e
întârziesă apară, ne putem antrena cu ce[e imaginate, con-
f runtându-ne înavans cu e[e. Nu numai că, astÍe[, vom fi pre-

gătiţi pentru orice s-ar putea întâmpta, dar vom putea profita
de ocazii nenumărate de a ne pregăti înavans prin creşterea
rezistenţei şi a autodisciptinei, nelimitându-ne doar [a provocă-
ri[e momentuluĺ. Vom Urma ceea ce Epictet numea ''pregătirea
de iarnă"' acel tip de pregătire militară intensivă pe care arma-
te[e străvechĺ o făceau înainteamari[or bătăLii.
Cum cet mai mare necaz pentru car€ ne poate pregăti stoi-
cismuI este moartea, tehnica prevederii duce, înmod impticit,
[a contemplarea propriei morţi. Stoicii trebuie să aibă curajul
de a se gândi La ceea ce nu poate fi gândit şi de a se confrunta,
înmintea [oĘ cu ce[e mai catastrofa[e evenimente, de care cei
mai mutţi oameni Íug, pentru a atinge natura indiÍerentă' După
cum observă Hadot, tehnica prevederii teagă disciplina dorinţei
de dĺscipLina acţiunii, încurajându-ne, astfe[, să ne depăşim
temeri[e dinainte, prin anticiparea obstaco[e[or şi planificarea
acţiuni[ol sub principiuI rezervei. într-adevăr, tehnica preve-
derĺi pare să aibă o oarecare asemănare cu tehnica meditaţiei

192
matina[e recomandate de unĺĺstoici. De exemp[u, Marcus
AureIius pare să propună o practică simi[ară cu prevederea
adversităti[or şi care poate f i utiLizată zĺtnic, după trezire:

De dimineaţă, începesă spui: voi întâtniun indiscret, un

nerecunoscătoĘ un vĺo[ent, un perfid, un invidios, un neso-
ciabi[; toate acestea ti se întâmptădin necunoaşterea celor
bune şi re|'e. ÍGânduri către sine''', ll.1)

Aşadaą se pare că, înafară de anticiparea rel.e[or care pot

proveni din exterioą stoicii pot anticipa f rustrări[e care vin 'din
şi
partea celorlaLţi oameni, probabit cu explicaţia suplimentară
că actiunile lor sunt provocate de tipsa lor de întelepciune, de
ignoranţa [orînmaterie de ''bine" şi de tĺpsa tor de indiferentă
faţă de [ucruri[e externe care îiprivesc' Epictet ne sÍătuiesíe
că, atunci când nu ne înţelegemcu cineva, când ajungem în
conflict, acest lucru se întâmpiăpentru că oponentut ňostru.
pur şi simptu, Vrea ceea Ce presupune că este corect si atunci
ne putem Spune: ''Aşa i s-a părut tui|"

BI DE ŢINUT MINTE .
Praemeditatio malorum
Fitosof i aparţinând unor şco[ĺdiferite' dal înspecia[,
stoĺcii, iar, dintre aceştia, Seneca, vorbesc despre
valoarea psihologică a Unor exerciţii care presupun să
ne imaginăm mereU catastrofe[e viitoare. Înliteratura
clasică, exemple precum imagĺnarea exilu[ui' a botii,
a sărăciei şi a nebuniei sunt date înmod obişnuĺt,
ba chiar şi exemptut morţiĺ. Facem aceste exerciţiĺ
pentru întărirea minţii, pentru exercitarea virtuţĺi a
şi
judecăţitor pe care el.e sunt bazate, înspeciaI prińci-
piul conÍorm căruia evenimentele exterioare nu pot fĺ
cu adevărat ''re[e", ci sunt doar indiferente, înraport
cu natura noastră esenţia[ă de f iinţe raţiona[e'
Fiinţete Umane pot exce[a, aşadaç înfaţa persecu-
ţiilor celor mai dure şi mai nedrepte şi chiar a morţii,
după cum arată exemp[e[e date de eroii stoici, pre-
cum Hercu[e' Socrate, Dĺogene sau Cato. Meditatia
 proSpectiVă cu priVire I.a viitoarele ,,catastrofe" ne
ajută să adoptăm mai uşor o ,atitudine fiLosofică",
reamintindu-ne că nimic exterior nu este rău înmod
intrinsec. Stoicii sub[iniază, de asemenea, că a ne
imagina posibiLe[e necazuri din viaţă l"ipseşte răuI de
coLţii Lui, îndepărtând elementui de şoc şi de surpriză
din experientă. Prevederea imptică să ne imaginăm
temporar evenimentele ca şi cum s-arîntâmp[a chiar
acUm' dartrebuie să ţinem cont că stoicii atribuie doar
.,va[oare se[ectivă" evenimente[or viItoare. Asife[,
tehnica prevederii preSUpune să privim evenimentele
neplăcute ca şi cum ar f ĺ indiferente şi, de aceea, n-ar
mai putea fi privĺte drept evenimente negative'

ffi AMINTEŞTE-ŢI! . "

Evenimentele externe,,negative" şi,,necazuri[e"
sunt indiferente, înstoicism
lrvine numeşte această tehnică ,'vizuatizare negativă"
Ilrvine, 2009]. Cu toate acestea, cuvântul ''negativă"
este greşit şi duce pe piste greşite, ratând chiar
sensuI exerciţiutui. Principiut de bază aI stoicismu[ui
şi a[ acestui exerciţiu este că aşa-zisul ghinion nu e
deloc negativ, de Íapt. Conform stoici[or, evenimente[e
externe nu sunt intrinsec nici ,,bune" lpozitive], nici rete
Inegative}, ci doar ĺndiferente. De aceea, este impor-
tant să repetăm asta încontinuu'acordând mai mu[tă
importanţă răspunsuri[or noastre [a evenimente, decât
evenimentelor însine. Cum ar spune Hadot, stoiculîşi
imaginează mereu viitoarete necazuri ,spunându-şi că
nu sunt, de fapt, rele" [Hadot, 1985] sau, cum ar spune
psihoLogii moderni, că ele nu sunt de fapt ',catastro-
fa[e". Epictet îşiînvăţa elevii să întâmpĺnegânduI unor
catastrofe personal.e spunându-şi: Nu înseamnănimic
pentru mine! Nu numai că nu e un eveniment negativ,
e[ nu semniÍică eÍectiv ceva pentru noi'

19Ą
gI STABIU AE CAZ .

Execuţia tui Seneca

Nu există, probabi[, exemp[u maĺ notoriu de preve-
dere stoică, decât cea Legată de moartea [ui Seneca
[ó5 d'Hr.), aşa cUm apare înana[e[e istoricu[ui roman
Tacitus. Seneca fusese numit tutore[e persona[ şi
consil'ieru[ [ui Nero atunci când acesta a devenit
împărat, în54 d.Hr., [a vârsta de 17 ani. Pe măsură ce
a îmbătrânitşi a început să aibă tot maĺ mu[tă putere,
a devenit tot mai paranoic şi maĺ impredictibiL. A ordo-
nat câteva asasinate bruta[e' inclusiv pe cea a Írateluĺ
şi a mamei sa[e, iar astăzĺ este cunoscut drept unuI
dintre cei mai corupţi şi maĺ tiraniciîmpăraţiromani.
Un complot care inc[udea aproape patruzeci de
oameni, numit conspiraţia pisonĺană, şi-a propus să-[
ucidă pe Nero şi să-[înlocuiascăcu omuI de stat Gaius
Calpurnĺus Piso" Atunci când conspiraţia a Íost dată
învileag, Nero a profitat pentru a-[ acuza pe Seneca
de trădare si un tribun a fost trimis [a e[ pentru a-i
prezenta acuzaţii[e împăratu[ui'Seneca a răspuns că
nu era impticat înnici un fe[, ĺar atunci când acest
răspuns i-a Íost trimis împăratutui,acesta a întrebat,
furios, dacă stoiculuĺ nu îiera teamă cumva că va fi
ucis. TribunuI i-a spus că f iLosofu[ ,'n-a arătat nici un
semn de teamă şi că nu a simţit nicĺ urmă de tristeţe
învocea şi înprivirea [uĺ". Acest răspuns l-a înfuriat
peste măsură pe Nero, care a emis condamnarea [a
moarte a lui Seneca.
Când centurionii i-au bătut ta uşă, Seneca avea o
expresie ',de necIintit" şi a cerut tăbtiţe pe care să-şi
scrie testamentul., care i-au fost refuzate cu cruzime.
Seneca s_a întors,atunci, către prietenii săi şi către
membrii familiei sa[e şi [e_a spus că, de fapt, cei mai
de pret lucru pe care-l avea era traiu|înacord cu prin_
cipiiLe filosofiei stoice şi că nu poate fi împiedicatca
pe acestea să [e lase posteritătii. Executia, tipică pen-
tru acea perioadă, a fost pusă înaplicaĺ,e prin suicid

195
 forţat. Tacitus descrie închip detaliat că Seneca a
folosit un pumnaI pentru a-şi tăia arterele de [a braţe'
apoi pe cele de [a picioare. Din anumite motive, a durat
prea mu[t, aşa că Seneca a băut şi puţină otravă, dar
nici asta nu a funcţionat. încele din urmă, şi-a rugat
prietenii să-[ ajute să se scufunde într-obaie de apă
catdă şi abia asta i-a curmat, încele din urmă, viaţa.
Pe măsură ce suflul îLpărăsea, văzându-şi apropiaţii
că p[ângeau, i-a îndemnatsă rămână caImi. A spus:
,,Cine nu cunoştea cruzimea [ui Nero?"' apoi: ''După
uciderea unei mame şi a unui frate, nu putea urma
decât uciderea unui profesor şi a unui tutore". Cu alte
cuvinte, oricine ar fi putut vedea că această crimă avea
să aibă [oc. l-a întrebatîn mod repetat pe cei prezenţi:
''Unde vă sunt maximele filosofice şi nenumăraţii ani
de pregătire împotrivarelelor ce au să vină?"
Aceste maxime f ilosof ice, împreunăcu anii de pre_
gătire filosofică, sunt ceea ce [-au ajutat pe Seneca
să facă faţă cu inima uşoară execuţiei, adică tehnicile
descrise îneseurile şi înscrisorile sa[e, sub numele
de p rae meditati o ma lo ru m.

Gum preväd stoicii adversitäţile?

FilosofuI din secol XX' Mĺchet Foucault, a dišcutat pe larg exer-
ciţiiLe psihologice care se regăsesc înfilosofia c[asică, înunuI
dintre ultimele sa[e cursuri. E[ descrĺe praemeditatĺo malorum
ca fiind alcătuită din trei componente distincte IMicheL Foucau[t,
Hermeneutĺca subiectulul, Po[irom, laşi,2004, trad. B. Ghiu}:
1. întoc să_şi imagineze viitoruI ceI mai probabil', stoicul' îşi
va imagina ceI mai rău scenariu posibil', chiar dacă este
improbabiI ca acesta să se întâmp[e.
2. Stoicul îşireprezintă cel. mai rău dintre scenarii ca şi
cUm are toc acum' e[ nu se gândeşte că va fi exilat, ci că
este deja exĺ[at.

19ó
 3. Principala raţiune, pentru a proceda astfe[, este aceea
de a se elibera de tulburarea emoţional'ă [apafńeia}, con-
vingându-se ca[m că aceste .,necazuri" externe sunt, de
fapt, indiferente şi trebuie acceptate ca situaţii menĺte
să creeze oportunităţi pentru a ne arăta virtutea şi tăria
de caracter.

Stoiciĺ folosesc ţĺnte tipice pentru tehnica prevederii, precum

exil.u[, sărăcia, fragilitatea bătrâneţii, boata' După cum scrie
Foucau[t, ''meditaţia aSUpra mortii este punctuI cu[minant aI
acestor meditaţii". Seneca a întrebat retoric: De ce este necesar
să stricăm prezentuI anticipând asemenea cal'amităţi? Cei mai
mu[ţi vor consĺdera că nu este bine să evite sentimentele de
anxietate faţă de viĺtor. Seneca spUne că stoicii urmează o..ca[e
diÍerită" spre [ibertate, considerând că ceea ce se poateîntâmpLa
se va întâmplacu siguranţă şi anatizând acea situaţie înminte,
până când ajungem să o privim cu detasare. A ne concentra asu-
pra celor mai prof unde temeri a[e noastre, mai degrabă decât a
ne strădui să evităm a ne gândi [a e[e, poate părea paradoxal,
dar stoicii nu sunt singuri care folosesc această strategĺe.
Un alt filosof faĺmos a[ secolului XX, Bertrand Russe[[, a
descris o metodă similară de a depăşi anxietatea, care merită
citită îndetaliu. El.începeprin a remarca faptul că mutţi oameni
sunt tu[buraţi de frică şi de îngrijorare, care pot provoca obo-
seal.ă şi stres. Cu toate acestea' ei evită să facă lucrul ce este
ceI mai probabiL să îiajute:

Probabit că toţi aceşti oameni folosesc o tehnică gre-

sită înîncercarea de a scăpa de frica ce pândeşte înei;
ori de câte ori aceasta [e vine înminte, ei încearcăsă se
gândească l'a altceva; ei îşiabat atenţĺa de ta gândurite
generatoare de frică prin divertisment, muncă sau prin te
miri ce altceva. 0ą temerile de orice fel se amplifică atunci
când încercămsă ne ferim de e[e. Efortul de a ne abate
gânduri[e îna[tă parte este un tribut ptătit chiputui teribit at
nălucĺĺ l.a care refuzăm să ne uităm; moduI potrivit de a ne
raporta [a frica de indiferent ce eSte de a gândi despre eaîn
mod rationaL şi ca[m, dar cu mu[tă concentrare, până când
ne devine complet fami[iară. Până ta urmă, famitiaritatea

197
 Va atenua spaimele; toată chestiunea Va deveni cu timpuI
p[icticoasă, iar gânduri[e noastre se Vor abate de [a ea, nu
ca înainte,printr-un efort de voinţă' ci din simpla tipsă de
interes pentru aceI subiect' Când constaţi că ai încIinatia
de a medita melancolic despre indiferent ce, remediul cel
mai bun este întotdeaunasă te gândesti [a [ucruI acela şi
mai mult decât ai face-o înmod natura[, până când simţĺ că
fascinaţia morbidă pe care o exercita asupra ta a dispărut.
ĺBertrand Russe[[, încăutarea fericirii, Humanitas, Bucu-
reşti,2011, trad. S. G. Drăgan)

Russe[[ oferă următoarea exp[icaţie pentru tehnica însăşi:

Când te ameninţă o nenorocire, gândeste_te înmod

serios şi deliberat care e răul maxim care ar putea să se
întâmpte. După ce priveşti această posibită nenorocire
drept înfaţă, întreabă-tece temeiuri serioase ai pentru a
considera că, [a urma urmei, ea n-ar fi un dezastru chiar
atât de cump[it. AstÍeI de temeiuri există întotdeaUna, pen-
tru că' încel mai rău caz, nu ţi se poate întâmpla nimĺc de
importanţă cosmică. După ce ai refĹectat o Vreme, înmod
stăruitoţ asupra ce[ei mai re[e eventual'ĺtăţi şi ţi-ai spus în
sinea ta, cu rea[ă convingere: ''Ei, bine, până ta urmă asta
n-ar conta chiar atât de mu[t", vei constata că f rământarea
îţiva scădea într-omăsură nebănuită. S_ar putea dovedi
necesar ca acest proces să fie repetat de câteva ori, daą în
cele din urmă, dacă înconfruntarea cu cel mai rău dezno-
dământ posibit nu ai eschivat nimic, vei constata că îngrijo-
rarea ta a dispărut cu totu[ şi că în[ocuI ei s-a ĺnstalat un feI
de bună dispozitie. lîncăutarea fericiriil

Versiunea tehnĺcii premeditării a lui Russell presupune să

înfruntăm înimaginaţĺe,cu răbdare, cele mai mari temerĺ a[e
noastre şi să ne convingem pe noi înşinecă ele nu sunt aşa
catastrofale cum am crezut. Pentru stoici, lucrurile sunt încăşi
mai simpte, pentru că doctrina lorspune că nimic nu poatefi cu
adevarat rău sau catastrofal, cu excepţia ignoranţei morale SaU
a viciul.ui. Înorice caz, atât Russe[[, cât si-stoicii sunt de acord
că încercarea de a evĺta necazuri[e nu face decât să sporească
anxĺetatea şi teama şi că încercareade a [e înfruntareduce

198
stresuI pe care acestea î[provoacă. Aceasta este una dintre
cel.e mai mari descoperiri despre anxietate pe care Le-au făcut şi
psihoterapeuţii. într_adevăr'astăzi se crede că mai multe meca-
nisme psihologice par să fie puse înfuncţiune încadrul acestei
tehnici imaginative şi merită să distingem cu atenţie întreele:
1. Famitiarizarea
2. Decatastrofizarea
3. Modelarea şi obişnuirea cu tehnici[e de cooperare
4. E[iminarea surprizei
5. Conversia adaptării hedonice
Următoare[e rânduri Vor eXpune pe scurt fiecare dĺntre
aceste etape.

n AMINTEŞTE-ŢI! . .

Premedĺtarea şi pľincipuI rezervei

Cum premeditarea se referă, prin definĺţĺe,[a evenĺ-
mente viitoare, nu vom sti care va fi urmarea acestora
sau cât vor sta lucrurile înputerea noastră. Din acest
motĺv, tehnici[e premeditării vor imptica, de obicei,
principiuI stoic a[ .,rezervei", pentru că orice acţiune
am întreprindetrebuie să fie însoţităde rezerva ,'dacă
voieste soarta''. Aceasta va ajuta ca prevederea să
nu se transforme înîngrijorare, care ia de multe ori
forma unorîncercări frustrante de a rezolva problema
şi forma a ceea ce psihologii numesc ''intoteranţă
şi incertitudine". înmijtocut tehnĺcii prevederii, stă
necesitatea de a accepta multe [ucruri ca fiind înafara
controluluĺ nostru şi ca fiind determinate de întreguI
naturii. Chiar şi încercărĺlede a face faţă situaţiei
sau de a acţiona într-unanumit fel trebuie dublate
de acceptarea raţională a faptuLui că multe lucruri ar
putea interveni pentru a ne zădărnici scopuri[e.
Familiarizarea şi expunerea imaginativă
ProcesuI psiho[ogic numit,,familiarizare" reprezintă baza celei
mai f undamentate tehnici terapeutice care priveşte anxietatea,
numită si ,,terapia prin expunere". Pe scurt, atunci când oame-
nii se întâ[nescînrealitate cu situaţii care provoacă anxietate
sau, într_omăsură mai mică, atunci când [e întâ[nescînima-
ginaţie, există o tendinţă a anxietăţiide a se reduce de-a [unguI
timpu[ui, pe măsură ce eXpUnerea este pretungită suficient,
iar a[ti factori nu intevin. ln mod ciudat, stoicii vorbesc despre
pasiuni ca bazându-se pe ,,impresii proaspete". Nu stim exact
ce au vrut să spună folosind acest termen, dar este foarte
probabil să se refere [a ceea ce numim ,,familiarizare"' Atuncĺ
când utitizăm o anumită imagine mentală până l'a plictis, forţa
ei emoţionaLă tĺnde să se uzeze şi putem spune că nu mai
este ''proaspătă" înmintea noastră. Seneca şi atţĺautori par
să recunoască faptuI că evenimente[e temute îşipierd forţa
anxiogenă, devenind poate chiar p[ĺctisitoare.

Nu se pleacă sub lovituri[e soartei, pentru că i-au cal._

cutat dinainte [ovituri[e. Pentru că, dintre l.ucruri[e care
se întâmptă împotrivavoinţei noaStre, chiar şi cele mai
dureroase pot fi înduLciteprin prevedere. Gândul' nu mai
întâ[neşte nimic neaşteptatînevenimente, dar percepţia [or
este tocită, ca atunci când avem de-a face cu lucruri vechi
şi purtate. IFiton din Alexandria, Despre Legile speciale,ll.Ą6l

Prevederea stoică este destul de asemănătoare cU expu-

nerea [a evenimente imaginate sau ,,eXpUnerea imaginară",
cea mai comună şi, probabit, cea mai importantă tehnică de
,,imagerie mentală" întâ[nită înTCC' Expunerea imaginatĺvă
durează, de obicei, între15 şi 30 de mĺnute ziLnic, vreme de
câteva săptămâni, încazuI tulburărilor anxioase grave. Aşa că
această abordare nu reprezintă neapărat o rezolvare rapidă
a problemeloą deşi, pentru cei mai mu[ţi oameni' reprezintă
ceI mai bun remediu din câte există. Aaron Beck' ÍondatoruI
terapiei cognitiv-comportamenta[e' descrie o tehnică simi[ară,
.'revederea continuă" a imagini[or menta[e, tehnică simiLară în
mod deosebit cu vechi[e practici stoice.

200
 Revăzând înminte lucrurile de care se teme, pacientuI
va începetreptat să accepte posibititatea ca evenimentul
temut să se întâmpte. ÎndecursuI procesu[ui imaginativ, el'
se opune tendinţei sa[e de a evita problema. La începutuI
sesiuni[or de imaginare, pacientuI căruia îiera teamă că
va îmbătrâni spune că ,.este un lucru prea terĺbit ca să mi-t
imaginezîntâmp[ându-se. Nu-mivine să cred că real'mente
se întâmptă." Mai târziu, a reuşit să-si imagineze înmod
direct, cu minimă anxietate, cum este să fii bătrân. Acest
proces imaginativ î[face pe pacient să se împacecu mai
mare usurinţă cu situaţia rea[ă, să o facă mai uşor de
acceptat. [Beck, Emery & Greenberg, 2005]

De observat că această tehnică poate fi uşor confundată cu

o formă de morbiditate Sau de îngrijorarecronică. Diferenţa
este că acest proces este vo[untar şi ĺmpLică o imagerie con-
cretă, şi nu gânduri abstracte şiîntrebaride tipul'
''şi dacă".

n AMINTEŞTE"ŢI! . "
Prevederea este opusul îngrijorării
Contemp[area şi îngrijorarea sunt două l'ucruri dife-
rite. Atuncĺ când încercămsă privim înspreviitoarele
necazuri, am putea simţi anxietate, dar stoicuI se
îndepărtează de trăiriLe Lui iniţial'e' ia act de e[e şi
nu se l.asă purtat către pasiuni precum teama. Este
important de înţelesacest [ucru, pentru că persoa-
nele care au predispoziţie pentru a se închideînsine
şi a rumega gânduri negre ar putea găsi dificiL exer-
ciţiul' stoĺc. Este nevoĺe de multe exerciţĺi desfăşurate
cu răbciare, pentru a înfruntasituaţii[e supărătoare cu
curaj si reţinere, să te îndurămsuf icient de mult cât să
obţinem sentimentuI convĺngerii că e[e nu suntînsine
nici ''vătămătoare'', nici ',re[e", şi că numai judecăţite
greşite [e-au făcut să pară aşa' Stoicii nu-şi permit să
se lase purtaţi de gânduri tulburătoare, ci se opresc şĺ
su rvolează raţionat situaţĺa, ră mânând f idel'i fapteLor.
BI nE ŢlNuT MĺNŢE .
Reproducerea menta[ă a,,ghinioanelor" clasice
Ţrebuie făcută o distincţie întrerevederea menta[ă
a ,'ghinioanel.or" clasice a[e stoicilor şi eventua[e[e
neptăceri care ar fi mai probabite să apară învieţi[e
noastre, ca oameni moderni. Pentru început'să tre-
cem înrevistă câteva dintre exemplele clasice a[e
filosofi[or: tortura, războiu[, naufragiul., închisoarea,
exi[u[, execuţia etc. Puteţi citi despre ultinre[e zi[e
ale [ui Socrate înspecia[ înApărarea [ui Platon sau
căutaţĺon[ine povestea [ui Tacitus despre moartea
[ui Seneca; citiţi despre experienţa [ui Cato cet Tânăr,
care a trebuit să privească, Lipsĺt de orice puteri' cum
repub[ica a căzut înmâini[e tiranu[ui lu[ius Caesaą în
mare[e război civiI roman. Seneca a spus că trebuie
să începemprin a ne învingefrica, pentru început,
apoi ar trebui să ne eliberăm de f rica de sărăcie, adică
de a jinduĺ după proprietăti si bogătĺĺ.

Decatastrof lzarea
Înabordărite de tip cognĺtĺv-comportamenta[' judecata că eve-
nimentul anticipat este cu adevărat îngrozitor sau catastrof aI
este pusă sub semnu[ întrebării înmai multe feluri, înprimuI
rând întrebându-ne: ,,Si ce-ar f i dacă s_ar întâmpLa?"...''Ar fi
oare sfârşituL tumii?" Atenţia pacientu[ui se îndreaptămai
degrabă către planurĺ pentru a înfruntasituaţia şi spre reeva_
[uarea fe[uri[orîn care ar putea face faţă ceI mai bĺne situaţiei.
PĺonieruI tehnicĺ[or ',decatastrotizării" înterapia modernă a
fost Albert ElLis, fondatoruI terapiei comportamentale raţio-
nat-emotive TTCRE), o precursoare a metodei TCC, iar eI a fost
profund inf[uenţat de filosofia stoică. Tehnica imaginativă de
bază folosită înTCRE a fost numită ''imagistică raţionalemo-
tivă" [lRE], pe care El'l'is o descrie după cum urmează:

202
 Fotosiţi imagistica raţiona[-emotivă pentru a vă produce
înpropria minte imagini cât mai vii ale unor evenimenie
neplăcute înainteca ele să se petreacă; permiteti-vă să vă
simţiţi cât de nefericiţĺ se poate [anxios' depresiv' mânios
sau vinovat} pe măsură ce vĺ [e imaginaţi; apoi lucraţi cu
emoţiile dumneavoastră, pentru a [e transforma înemoţii
potrivite [grijă, tristete, indignare sănătoasă saU remuş-
care], întimp ce continuaţi să vă imaginaţi cete mai reie
scenarii cu putinţă. Nu renunţaţi până nu vă schimbaţi
efectiv trăirite afective. IEl'tis & Mactaren, 2005)

Aceste sugestii sunt simtiare cu tehnicile stoice a[e preve-

derii' deşi stoicii folosesc definiţĺa [or fundamenta[ă a naturii
bine[ui, pentru a contrazice afirmaţia că evenimentele pot fi cu
adevărat',re[e" sau,,vătămătoare".

B D E îNc E R cAT I M E D l ATł Prevederea evenimentetor

externe ĺdecatastrof iza real
Faceţi o listă cu cele mai teribĺl'e patru evenimente
catastrofa[e care vi s-ar putea întâmpł.a,[a modut
rea[ist. Chiar dacă fotosiţi exemp[e clasĺce sau mai
persona[e, aşezaţi-[e pe tistă înordinea gravităţii tor;
începeţicu ce[e mai puţin dificite, apoi continuaţi cu
alte[e mai graVe, pe măsură ce vă simţiţi tot mai pre-
gătiţi. Stoicii consideră că propria moarte este unuI
dintre evenimente[e viitoare ce[e mai ĺmportante care
poate f i privit cu o ,.atitudine fitosof ică".
1. Poate ajută să scrieţĺceea ce psihoterapeuţii
modernĺ numesc un ,,scenariu catastrofa[",
descriind evenimentuI cât mai deta[iat. Etiminaţĺ
LimbajuL emoţiona[ şijudecăţite de valoare
şi
descrieţi faptele înmanieră cât mai detaşată
cu putinţă si cât mai obiectivă' ca şi cum i s-ar
întâmpla unei alte persoane.
2. închidetiochii şi imaginaţi-vă ',catastrofa" întâm-
plându-se chiar acum. Faceţi asta cu ca[m si vetĺ

203
 Vedea că tulburarea se reduce întimp. Continuaţĺ
până când anxĺetatea se reduce măcar cu 50%.
3. Întrebaţi-vă:si ce dacă seîntâmpLă? Este' oare,
chiar aşa catastrofaI cum pare? Reamintiţi-vă
principiuI stoic fundamenta[: că esenţa bine[ui
este virtutea umană şi că evenimentele externe
sunt indiferente înprivinţa stării noastre de bine
teudaimonial.
4. întrebaţi-vă,de asemenea: Ce urmează acum?
Cât timp va dura ,,catastrofa"? Ce este mai
probabiI să urmeze? A vă concentra pe caracterul
temporar aI oricăror suferinţe [e va face,
probabi[, mai uşor de îndurat'

Repetaţĺ-vă zĺlnic acest lucru' Va dura şi este posibiI

ca, [a un moment dat, să vă pLictisiţi, dar tocmai acest
lucru presupune Un progres înraport cu depăşirea
stresutui provocat de catastrofe ipotetice. Evenimen-
tele mai stresante vor trebui revăzute mentaIvreme de
15-30 de minute înfiecare zĺ, vreme de o săptămână
sau chiar mai mul.t. Totuşi, cĺnci minute pe zi sunt sufi-
ciente, de regu[ă, pentru ,,ghinioane[e" obişnuite. Ce
veţiînvăţadin aceste exerciţii? Cum vă veţi asigura că
vă va rămâne ceea ce aţi învăţatşi că veţi putea aplĺca
[a situatii[e rea[e care vor apărea înviaţă?

Modelarea şi repetarea
U nor abititäţi de a faee faţă
svenimenteIor
AĹte abordări terapeutice comportamentale se bazează pe
ceea ce putem numi ''abilităţi de cooperare". Aceste strategii
se bazează pe expunerea repetată [a evenimente stresante, în
ĺrnaginaţiesau înrealitate, văzută ca oportunitate pentru exer-
sarea de noi strategii comportamenta[e. Cu alte cuvinte, prin
aceste ''simu[ări de incendiu", e îmbunătăţităatât capacitatea

2aĄ
 de a face ÍaţăadversităţiLoą câi şiîncredereaînsine. Anumite
tehnici de cooperare [orĺentate spre emoţii), precum relaxa-
rea muscul.ară' sunt folosite pentru a conirola răspunsuri[e
emoţiona[e' pe când altele [cete orientate spre rezolvarea de
probleme), precum asertivitatea, sunt fotosite pentru a face
Íaţăsĺtuaţii[or externe. De exemplu, o formă timpurĺe de
terapie comportamenta[ă, numită''Pregătire pentru inocu-
[area de stres. ĺPlN]' inventată de psĺhoterapeutuI DonaLd
Meichenbaumm, propune o abordare sistematică a prevederiĺ
evenimente[or viitoare şi a dezvol'tării de abil'ităţi pentru a face
faţă evenimentelor IMeichenbaum, 19B5].
lnocu[area stresu[ui este o abordare ftexib|iă înceea ce
prĺveşte construirea rezi[ĺenţei psihologice prin recapitu[area
menta[ă a unei întregigame de situaţii stresante înrealitate'
prin joc de roluri sau înimaginaţie, întimp ce practicăm căi
mai raţiona[e şi mai constructive de a face faţă evenimente-
[or. La fel ca înstoicism, este recapitulată o gamă întreagă
de situaţii astfel încâtsă se poată Íorma o rezilienţă genera[ă
emoţiona[ă, printr-un proces analog imunizării virale. Expu-
nându-ne ziInic [a mici doze de stres înmanieră controlată'
prin imaginaţie, poate duce [a o apărare mai sotidă şi La o
vulnerabilitate mai mică atunci când ne confruntăm cu o ade_
vărată problemă de viaţă. Rez|stenţa psihoLogică tinde să se
generalizeze' astfel încâtdevenim pregătiti şi pentru situaţii
pe care nu [e-am anticipat explicit şi nici nu [e-am recapitulat
menta[, laota[tă cu imensa varietate a sĺtuaţiił'orcare au fost
'-anticipate şi analizate rezi[ient.
Pacienţii trataţi prĺn PlN repetă atât enunturi care să îi
ajute să facă faţă situaţiiLor {precum, ',Mă pot descurca cu
asta"], cât şi abitităţi corespunzătoare Ica re[axare contro-
lată sau asertivitate]. Astfet, stoicii repetă maxime filosofice
[''Ceea ce se află înafara contro[u[ui meu îmieste indiferent"J,
dar şi comportamente potrivite, cum ar f i acceptarea ş.i cura-
ju[' pentru a pro9resa către virtute şi eudaimonia. Aborda-
rea prin abiLităţiLe de a face faţă situaţiil'or impLică adesea
mode[area ĺsau emu[area] comportamentu[ui altora care
arată echiIibru emoţiona[ înastfeI de situaţii. Stoicii vorbesc
adesea de emu[area comportamentu[ui înţeteptuLuiideaL

205
şi aI altora care aU înduratgreutăţi prin curaj şi înţelepciune,
iarSeneca a spus c[arcă vede acest [ucru ca parie a tehnici-
[or stoice de premeditare.

ĐE INcERţAŢ IMEDÍAT: Contemplarea exemp[elor

stoice Ía modeLelorJ
Aceasta seamănă cu practica stoĺcă numită ',contem-
p[area înţeLeptutui",deşi se extinde [a oricine merjtă
să fie admirat. Literatura stoică este plĺnă de exemple
deînţeLepţisau de eroi care au avut de-a face cU per-
secuţie, exi[' pierderi de tot fe[u[, sărăcie, moarte şi
alte asemenea ',nenoroCiri"' pe care [e-au înfruntatcu
o atĺtudine filosofică. Să începemcu admirarea Unor
astfeI de oameni este, cu siguranţă, un bun punct de
start, deşi putem găsi' probabi[, f iecare exemple pro-
p rii, incluzând multe figuri contemporane sau chiar
p rĺeteni ori membri ai proprieifamitiĺ.

1 Oferiţi-vă timp pentru a studia mărturii scrise

cu privire [a comportamentul unor eroi stoici
ĺprecum Socrate sau Cato) şi La feLuL lor de a
face faţă adversităţi[or sau imagĺnaţi-vă cum
ar reacţiona un stoic înfata acestor situaţii.
2 Ce atitudini sau acţiuni virtuoase i-ar putea ajuta?
Ce anume îiface demni de a fi admiraţi?
lmaginaţi-vă că sunteţiînlocuI ce[ui pe care
îLadmirati, făcând faţă ace[oraşi situaţii ca si
e[, puneţi-vă înace[e situaţii, ca şi cum s-ar
întâmptachiar acum.
4. Apticaţi acum toate ace[e situaţii, exersând pe
plan mental toate nenorocĺrile care vi s-ar putea
întâmplaînmod realist, încercând să imitaţi
ceea ce pare ceI maĺ de ajutor şi ceI mai potrivit
din exemplete [or.

206
 S-ar putea, de asemenea, să găsiti utiĹ să scrieţi
toate aceste lucruri' ca pe un mĺc scenariu sau ca pe
o mĺcă povestire prin care să descrieţi propria moda-
litate de a face faţă lucruri[or' Revedeţi şi revizuiţi
periodIc această listă, astfetîncât să devină un modeI
de urmat, [a îndemână.

EIiminarea surprizei
Stoicii au sub[ĺniat, de asemenea, faptuI că, prin anticiparea
evnimente[or viitoare, Se poate îndepărtasentimentuI surprizei
sau şocuI care acompaniază adesea apariţia [or, văzându-le mai
degrabă ca pe ceva naturaI sau inevitabi[: ',Orĺce este aşteptat
Vreme înde[ungatădevine mai uşor de suportat" tEpistole...,
l,...,78]. Stoicii au fost înmod particul.ar preocupaţi de ĺmpac-
tuI psiho[ogĺc a[ ',surprizei" iraţiona[e asociate evenimente[or
nedorite, dar acest element nu accentuează înmod deosebĺt
strategii[e terapii[or psiho[ogice moderne. Epictet ne asigură
că a putea SpUne că un [ucru nu a fost pe depLin neaşteptat ne
uşurează deja povara.
Seneca spune, de asemenea, că ar trebui să contemplăm
dinainte anumite evenimente pentru ca nimic să nu ne poată
[ua prin surprindere. ''Ar trebui, aşadar, ca pentru noi nimic să
nu fie neaşteptat: este bine să ieiîncatcuL orice eventualĺtate."
ÍEpistoLe...,ll, 91] Ei cont|nuă si spune că ar trebui să ',ne pro-
iectăm gânduril'e înainteanoastră" şi să ne imaginăm fiecare
necaz posibit, astfelîncât să ne putem'''întări mintea" pentru a
[e face fată sau, cum am Spune astăzi, să dezvoltăm rezistenţa
psi hotogică înÍaţa adversităţi[or.
Cu alte cuvinte, prevederea este una dintre principal'eLe căi
de a evita surpriza iraţiona[ă înfaţa necazuri[or vieţii. îna[t [oc,
Seneca scrie că, deşi nu putem evita loviturite sorţii, [e putem
totuşi face suportabĺ[e' dacă vom ,,reflecta constant si vom
anticipa aparĺţialor."

Toţi înfruntă cu mai mu[t curaj evenĺmentele pentru

care S-au pregătit vreme îndelungatăsi fac fată chiar celor

207
 mai grel.e dacă [e-au prevăzut; ceĹ care, dimpotrivă, este
nepregătit,5e teme şi de fleacuri. Să ne străduĺm să nu
ajungă [a noi nimic neaşteptat: si, pentru că neprevăzu-
tu[ îngreunează orice nenorocire, meditând continuu vei
ajunge să nu mai poţi fi tuat prin surprindere de nici un
rău. [Epistole..., ll, 107}

Plutarh spune, de asemenea, că sentimentele irationale de

surpriză provoacă mu[tă anxietate.
ldeea este că, dacă seîntâmpLăceva ce ar putea să nu fie
binevenit, acest fel de pregătire şi de construcţie a caracte_
rului nu lasă loc pentru ''nu mĺ_am putut imagina asa ceva
sau,.asta nu e ce am sperat" sau ''nU m-am aşteptat [a
asta" şi astfeI inima este oprită de l'a a se zvârco[ĺ şi a bătea
repede şi se stĺng tu[burarea şi chínut. Carneades [fitosofut
sceptic a[ [ui Platon}, obişnuia să [e amintească oameni[or
care aveau aÍaceri importante că acest caracter neaşteptat
este începutuIsi sfârşituI a tot ceea ce cauzează tu[burare
şĺnemu[ţumire. (Despre multumire, 47Ą ej

E[ adaugă că tulburarea poate fi evitată apetând [a ',practica

benefică prin care dobândim puterea de a privi destinu[înfaţă
cu ochii deschisi".

ilE lNcţRcAT IMEĐIAT: Prevederea prin virtute

Ísă faci faţă evenimentelorl
Ţerapeuţii modernĺ vorbesc despre conceperea în
scris a unor p[anuri deta[ĺate ',pentru a face faţă situ-
aţiil'or", descriind ce[e mai bune căi prin care cataS-
trofe[e ,,anticipate" pot fi administrate optim. înace-
lasi feŁ, stoicii au meditat [a ce[e mai bune moduri de
a acţiona prin curaj, prudenţă şi autodisciptină înfaţa
adversităţilor. Aşadaą gândiţi-vă ce altceva aţi putea
întreprinde,pentru a face faţă si mai bine necazurilor
pe care vi te-aţi imaginat. Ce puteri a aşezat înnoi
Natura, pentru a face faţă unor astfel de situaţii?

298
 1. Dacă este posibiL, faceţi-vă timp să scrieţi un
plan, bazat pe înţelegereape care o aveţi aSUpra
filosof iei stoice; este înregu[ă să aicătuĺti o tistă
simpLă [a început,pentru că va fi nevoie s-o
revedeţi continuu, până când veţi ajunge [a un
plan mai detaliat sau [a un scenariu complet.
2. Cum vă ajută imitarea eroilor stoicĺ? Ce putem
învăţadin exemplul celortatţi? Ce ar face
un filosof care are înţelepciunepractică şĺ
stăpânire de sine?
3. Cum vă va ajuta f ilosof ĺa stoică? La ce consecinţe
va duce adoptarea principiutui stoic potrivit
căruia numai acţiunĺl.enoastre pot fi, încel.e din
urmă' ,,bune" sau ',re[e" şi că tucruri[e exterioare
sunt, îndefinitiv, indiferente?
4. Ce puteri anume v-a dat Natura pentru a face
faţă situatiitor şi cum [e-aţi putea folosi ceI mai
bine? Ce vĺrtuţivă sunt solicitate de acestea?

Veţi dori, poate, să creaţi un plan detaliat pentru

a face faţă necazuril'or şi veţi dori să-t revizuiţi ziInic
şi să-L revedeţiîn[umina proprii[or meditaţĺi.Cât de
catastrofală pare o situaţie atunci când vă imagĺnaţi
că îifaceţi faţă fotosindu-vă de cele mai bune abitităţi
de care dispuneţi? Ce este mai important: [ucruri[e
externe care vi s-au întâmplatsau răspunsuril'e pe
care [e-aţi dat închip voluntar acestor evenimente?

l nversarea,,âdaptării hedonice"?
La aceste procese standard care se regăsesc înTCC, lrvine
adaugă şi conceptuI de ,'adaptare hedonică". El susţine că' prin
imaginarea nenorocirĺlor care aU dus [a pierderea unor lucruri
valoroase, putem evita să ajungem ta acea siguranţă înprivinţa
[or care ne face să nu ne mai bucurăm de ele [lrvine,2009J.
A ne imagina pierderi[e viitoare este, astfet, o cate de a spori
p[ăcerea prezentă. Chiar dacă există anumite reminiscenţe
ale acestei idei' probabiI că ete nu sunt fundamentaLe înfaţa
premĺsei stoice de bază: că lucrurile exterĺoare şi pLăcerea pe
care o aduc sunt indiferente cu privire [a adevărata Fericire si
stare de bine ţeudaimoniaj.
Bucuria raţiona[ă vine din contemp[area actiunĺ[or virtuoase
şi demne de taudă, şi nu din maximizarea plăcerilor senzoriale,
conform stoici[or. Mai degrabă, ideea de a potenţa plăcerea în
acest feI ar putea surâde şco[ii riva[e a epicureici[or. Pentru
stoici imagĺnarea distrugerii învĺĺtoĘca şi cum s_ar întâmpla
acUm, nu este menită să sporească plăcerea momentu[ui.
ldeea este că, astfe[' este preţuită abititatea noastră de a răs-
punde înmod înţeleptşi virtuos, mai mu[t decât posesiuni[e
noastre sau situaţia noastră contingentă.

ffi PU/vcľţ pĘlNclpAţ-Ë

Principa[ele puncte pe Care trebuie să vi te reamintiti
din acest capitot:
. Baza prevederĺi stoice este principiuI
f undamental' că nici o nenorocire exterioară

nu poate fi ''rea" sau ''vătămătoare", pentru

că tot ceea ce se află înafara sferei noastre
de acţiune este indiÍerent.
. Anticiparea oricărei forme posibiLe de
adversitate îiajută pe stoicĺ să-şi repete
principiil"e, să-şi întăreascăcaracteru[ şĺ
să dobândească o rezistenţă sporită, mai
degrabă decât să se îngrĺjoreze.
. E[ementu[,,surprizei" este, de asemenea,
îndepărtatînacest Íe[, făcându-ne să ne
descurcăm mai bine atunci când ceva se
întâmptărea[mente.

210
 PAsUL URMĂToR
Đ
Prevederea stoică se raportează l'a o varietate de
',nenorociri", dar cea mai tul"burătoare este de departe
perspectiva propriei morţi. A venit momentuI să dis-
cutăm rol'u[ logicii stoice înrelaţie cu dĺsciptina jude-
căţii si cu practica mindfulness-ului stoic, încheind
turuI subiectel.or şĺaI discip[ine[or stoice.

ffi
8. DlsclPLlNA JUDEcĂŢll
Ílrłl lĺ DFU LN Ess sToIcl

Din acest capito[, veţiînvăţa:

. despre disciplina practică a judecăţii'
a,,asentimentu[ui", şi despre moduI
încare e corelată aceasta cu subiectuI
mai amplu at Logicii stoice;
. cum să folosim exerciţiuI psihotogic at
''definiţĺei fizice" pentru a dezvolta ceea
ce stoicii numeau o .,reprezentare
oblectivă-- a evenimentului;
. cum să folosim starea de mindfulness
şi de ,'distanţare cognitivă" pentru a evita
să ne lăsăm purtaţide impresii.

Nu fenomenete naturii chinuiesc pe oameni, ci părerite

oamenilor despre e[e. Aşa, bunăoară' moartea nu are nimic
de temut, cum găseşte şi Socrate. Dar părerea noastră,
arătând-o îngrozitoare, o face într_adevăr îngrozitoare.
tManualul...)
Când, dar, câte o idee neagră începea întunecacugetut
tău, zi-i degrabă aşa: tu esti părere amăgitoare,-nu adevăr.
Cerceteaz-o, apoi, [a [umĺna principiitor de maĺ sus, înce-
pând cu primul: Stă ea însfera putintei tale sau dĺncolo
de ea? Si dacă stă dincolo, zi-i: du-te îndrumul tău, căci
pentru mine eşti ca şi cum n-ai Íi. ÍManualul...}
t AUŢçËvALţJAffr ..
Atitudini stoice şi disciptina judecăţii
Înaintede a citi acest capitot, gândiţi-vă înce măsură
sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, apoi reve-
niţi şi reeval'uaţi-l'e, după ce aţi citit şi aţi meditat.
'1. Ar trebui să răspundem impresii[or tuIburătoare
reamintindu-ne că sunt doar evenimente
din mintea noastră şĺnu [ucruri[e pe care
[e reprezintă.
2' Ar trebuĺ să evităm dorinţete şĺemoţiił.e puternice
şi să ne abţinem să acţionăm până când nu
ne-am calmat şĺ[e putem eval'ua corect.
3. Este de ajutor să ne amintim înpermanenţă că
judecăţite noastre despre lucruri sunt cele care
ne supără, şi nu lucruri[e însele.

Ce este discip[lna judecăţiĺ?

Cum transformăm filosofia din ceva ce am învăţatdin cărţi
într-odisciptină practică de avut învedere pentru rutina noas-
tră zitnică? Fără ajutoruI unui maestru care să ne ghideze să
ne identificăm dorinţe[e şi emoţii[e ce nu sunt [a locu[ [oĘ cum
să Íacem totuşi să [e identificăm' înaĺntesă fie prea târziu?
Socrate a spus că o viaţă pe care nu o înţelegemnU merită
trăită. Cum poate începeun filosoÍ să-şi analizeze raţional
propria viaţă, propriil'e gânduri' sentimente si acţiuni? După
cum Vom vedea, stoici practică un exerciţiu psihol'ogic numit
prosochô ĺatenţia îndreptatăcătre propria minteJ care seamănă
cu mindfulness-uI budist. Aceasta oferă răspunsuI cu privire [a
ap[icarea filosoÍiei învieţiLe noastre zilnice.
De draguI simpLităţii, vom numi cea de-a ireia disciptină
stoică a l.ui Epĺctet discipĹina ',judecăţii". EI s-a referĺt [a ea mai
speciÍic, cu numele de ''disciptina asentimentu[ui" [sunkaťaŕhe-
sls], care înseamnăa fi de acord sau a Spune ,'da". unor idei
ori impresii iniţial'e. Această disciptină se referă [a stăpânĺrea

214
 acceptuLUĺ dat impresiĺ[or care ne asaltează înfiecare zi, în
speciaIacelora care implică judecăţi de valoare ce pot duce [a
pasiuni irationa[e, precum frica sau dorinţele de tot fe[ut. Hadot
presupune că sunt mai multe exerciţii psihotogice care alcătu-
iesc o practică efectivă încâmput teoreiic aL l.đgiciistoice.
Această disciptină este întemeiată pe exĺgenţa de a adopta
o perspectivă obiectĺvă asUpra [ucrurĺ[or. Pe scurt: ,'Doctrina
asentimentu[ui se reduce [a a spune că nu trebuie acceptate
decât reprezentări[e care sunt obiective sau adecvate" [Hadot,
199BJ. Hadot a interpretat, deci, această disciptină ca pe Una
dintre căile de a trăĺ înarmonie cu Natura, lucru care este
văzut de stoici ca aparţinând naturii noastre esenţiale' Poate
f i tegată de virtutea cardina[ă a .,înţetepciunii"
sau de veridici-
tate. De fapt, conform l'ui Epictet, Zenon susţinea că doctrina
fundamenta[ă a stoicismu[ui este aceea că binele cel mai mare
pentru om constă în,,folosĺrea corectă a impres!i[or".
UnuI dintre feIuriLe încare stoicii au interpretat cea mai faĺ_
moasă doctrină a [oç ,'traiu[ înarmonie cu Natura", se referă
[a a rămâne fideLi faptelor şi a descrie evenimentele într-o
manieră ''natura[ă" şĺobiectivă, fără a confunda judecăţite de
valoare asupra [ucruri[or cu [ucruri[e însele.
''CáineLe meU a
murit" este o descriere obiectivă. meu a murit si asta
''Câinete
e îngrozitor"este o judecată de valoare care trece oĺncoto oe
íapte. Judecăti[e noastre de valoare cu privire La fapte depăsesc
cadruI fapte[or obĺectĺve şi at situaţĺi[or date, aducându-ne,
astfe[, înconflict cu natura externă.
Reprezentarea obiectivă a [ucrurĺ[or pare a fi unuI dintre
punctele încare logica stoică se suprapune cu fizica sau cu
fitosofia natura[ă' SimiLar, metoda stiintifică modernă caută
să aÍ[e ,'fapte" despre natură privindu-l'e înmanieră obiectivă,
suspendând judecăţĺte de va[oare sau retorica emoţiona[ă,
înfavoarea observaţiei imparţĺate şi a descrierii. însĹoicism,
acest lucru devine un exerciţiu spiritua[ şĺpsihoterapeutic.
Marcus Aurelius spunea că disciptina judecăţii ne cere să
deprindem adevărata artă practică sau tehnĺca asentimentu[ui.
lnainte de a putea sUpUne analizei propriiLe noastre gânduri,
prin intermedĺut l'ogicii sĺ al' dĺatectĺcii,irebuie să fim capabiti să
[e izolăm, să ne dăm doi paşi înapoişi să te privim ca pe nişte

215
sĺmp[e ipoteze pretabi[e l.a dezbatere. Asta înţe[egstoicii prin a
ne abţĺne de [a a ne da asentimentuI asupra ĺmpresiilor noas-
tre. Aceasta preSUpune adoptarea unei atitudini obiective şi
irnpartial'e pentru a ne evalua imparţial' impresii[e înaintede
a decide dacă trebuie acceptate sau respinse. Aceasta este o
presupoziţie esenţia[ă pentru orice examinare filosofică de sine
serioasă. Epictet SpUne, deci, că discip[ina asentimentul.uĺ are
de-a face cu ,,evitarea eroriişi a grabei" îngândirea noastră.
1. A deveni l'iberi înraport cu graba presupune că trebuie să
ne pregătĺm să identificăm primele impresii atunci când
apar şi să ne abţinem să facem judecăţi de valoare probte-
matice, înloc să ne lăsăm atraşiîntr-un vârtej nesănătos
aI unor pasiuni, precum frica excesivă sau dorinţa.
2. A deveni l'iberĺ înraport cu eroarea înseamnăcă trebuie
să învăţămsă eva[uăm şi să examinăm aceste impresii
înmod raţiona[, înparticu[ar prin raportare [a doctrina
filosofică cu privire [a ce este bun, rău sau indiferent, nu
înu[timuI rând, cu ajutorul. [ogicii stoice.

Epictet spune foarte clar că lucrul cel mai important pe care

trebuie să-[ avem învedere cu privire [a gânduriĹe noastre este
dacă e[e se leagă SaU nu de [ucruri care depind de noi ori nu,
Íapt l'a care Vom reveniîncapitol'uL următor' înacest capitol ne
vom concentra mai mu[t asupra primei sarcini: a evita graba
de a ,,ne da asentimentu[", de a ne lăsa purtaţĺ de impresiĺle
noastre iniţiaLe. Putem vedea acest [ucru ca pe o competenţă
centrată înrealĺzarea mindf ulness-u[ui stoic.
Epictet a subliniat că disciptina a treia ar trebuĺ urmată
numai atunci când elevii au făcui suficiente progrese înceea ce
priveste disciptina dorinţeişia acţiunii. Este posibiIsă fivrut să
spună că acel aspect aI educaţieistoice care se referă La Logică
să trebuiască a fi amânat pentru fina[, întrucâtprincipala tui
functie este de a facilita întărirea cunoaşterii primelor principii.
Cu toate acestea, anumite aspecte ale acestei disciptine par să
fie necesare încăde [a început, după cUm remarcă Hadot, în
special acelea care se referă [a a nu ne da prea repede con-
simţământuI asupra prime[or impresii şi a nu ne [ăsa purtaţi

216
 de e[e, un [ucru pe care Epictet îĺsfătuieşte înmod repetat pe
etevii săi să nu-[ facă'
Astfet, e[ementul'-cheie, înacest caz, este exerciţiuI practic
aI identificării pasiuni[or noastre iraţiona[e şi uciderea tor din
faşă, prin a ne reţine să ne dăm asentimentuI asupra impresiilor
pe Care se bazează. Epictet Spune că trebuie, înprimă Íază, să
rezistăm si să nu ne [ăsăm purtaţi de caracteruI viu a[ primelor
impresii şi, mai degrabă, să spunem: ''Aşteaptă puţin, dragă
impresie; dă-mi tĺmp să văd ce fel de impresĺe eşti, iasă-mă să
te supun unui test. ln Manualul, paragrafu[ ĺniţiaL descrĺe fe[ul'în
care stoiciĺ ar trebui să se raporteze [a impresiite tĺmpurii şi să
[e răspundă spunând: 'Tu eştĺpărere amăgitoare, nu adevăr",
pentru ca apoi să f ie examinate înacord cu principiĺLe filosofĺce.
Judecata este esenţa noastră încalitate de fiinţe raţionaLe şĺ
locu[ [ibertăţii noastre' Să Íim conştienţi de judecăţiLe noastre
ctipă de clipă înseamnăsă fim mereu conştienţi, iar acesta este
fe[ul' încare stoicii au interpretat maxima de l'a Del"fi, ,'Cunoaş-
te-te pe tine însuţi!"Astfet, Hadot vorbeşte despre discipLina
asentimentului ca reprezentând ,'cetatea interioară" a stoicului
[Hadot, 199BJ. Marcus se reÍeră înmai multe rânduri [a practica
retragerii înaceastă citadetă interioară. Stim si că primii stoici
s-au referit ta logică închip metaforĺc, ca [a scheletuL ce ţine [a
un loc corpul unui animat, ca [a coaja unui ou sau ca l.a gardut
protector ce împrejmuieşteo Livadă. ldeea pare a fi aceea că
studiuI logicii stoice este faptuI ce ne va proteja de asaLtul, [umii
exterioare. Totuşi, retragerea încitadeta interioară este ceva [a
îndemâna tuturor, chĺar si a celor care sunt noviciîntr-a[e stoicis-
mu[ui, pentru că presupune doar identificarea judecăţil'or proprii
şiîndepărtareade e[e, evitarea pericolu[ui de ne lăsa atraşi în
vârtejut [or. Prin faptuL că ne cunoaştem pe noi înşine,că suntem
pe deplin conştienţi Ímĺndful], că rămânem mereu atenti [a mie-
zuI ratĺonaI ce reprezintă esenta noastră de fiinţă raţionată, că
ne observăm gândurile şijudecăţiLe de valoare, ne Vom permite
să ne depărtăm puţĺnde [ume şi să ne ridicăm deasuprâ eveni-
mentelor exterioare, printr-un soi de detaşare şi de purificare a
minţii. Evitând graba de a ne da asentimentul asupra impresiiior
iniţiaLe, ne dăm Seama tot mai mu[t că nu mai suntem tutburaţi
de evenimente exterioare, ci de judecăti[e noastre asupra [or.
ffi STUNIU DE CAZ
MuzicianuI anxĺos {chitaristutJ
ÎndiscursuI său cu prĺvire [a anxietate, Epictet foLo-
seşte exemplut unuĺ muzician, un instrumentist care
se acompanĺază l.a chitară şi care suferă de ceea ce
putem numĺ ''trac". MuzĺcianuI cântă perfect atunci
când este singur şi nu are probleme decât înmomen-
tul încare intră înteatru şi trebuie să cânte înfaţa
spectatorĺ[or' Epictet caracterizează cu profunzime
această situaţie ca fiind cauzată de perceperea situ_
aţieĺde către muzician, dorinţa [ui de a mulţumi audi-
enţa şi teama de a fi criticat de pubIic.
Conform l'ui Epĺctet, atuncicând stoĺciivăd pe cineva
devenind anxios, ar trebui să întrebe:.'Ce vrea această
persoană?" Anxietatea este, până [a urmă, legată fie de
ceva ce vrem să obţinem, fie de un lucru pe Care Vrem
să-[ evităm şi care se află înafara contro[u[ui nostru
dĺrect. Chiar dacă instrumentistuIare o Voce Írumoasă
şi se acompaniază bine [a chitară, e[ tot ar putea să-si
provoace stări de anxietate ,'pentru că nu vrea doar să
cânte bine, ci să obţĺnă şi aplauze". Cum acest fapt este
întotdeauna nesigur şi înafara control.u[ui nostru, el. se
simte nesigur, conflictua[, anxios, rob aI unei greşeli
fundamenta[e de judecată. lmprudent, şi-a dat ,'asen_
timentu[" aSUpra impresĺi[or sale şi s-a lăsat purtat de
ideea fa[să că reacţia pubticul'ui este mai importantă
decât propriuI caracter şi propria performanţă.
Deşi este posibit să ajungă stăpân peste arta de
a cânta, e[ nu este stăpân peste arta de a trăi şĺîi
iipseşte înţe[epciuneapractică care [-ar e[ĺbera de
astfeL de temeri. Un cântăret stoic ł'a chitară, dĺmpo-
trivă, se poate să se fi pregătit, de-a [ungu[ întregii
vieţi, să se oprească o cLipă atunci când apar trăiri
anxioase şĺsă-şi amintească că nu suntem deranjaţi
de evenimente, ci mai degrabă de judecăţiLe noastre
despre ete. E[ se va întrebadacă reacţia pubLicuiui
este unuI dintre [ucruri[e care se af [ă înputerea sa'

218
 şĺcum nu este, îşiva spune atunci: ,'Ap[auze[e lor nu
sunt nimic pentru mine". El îsiva reaminti că [ucru-
ri[e exterioare îisunt jndiferente şi, ceea ce este cu
adevărat important, este ca e[ se înţeleagăasta şi să
accepte orice s_ar.întâmpla, cu inĺmă bună. Totuşi' a
dezvo[ta o astfeI de abi[itate va necesita, probabiL, o
pregătire mai lungă şi mai intensă decât aceea nece-
sară pentru a cânta l.a un instrument.

n AMINTESŢE-ŢI! ..
Pasiunite sunt impresii
Amintiţĺ-vă că, pentru stoici, toate pasiuni[e nu sunt
altceva decât impresii de un anumit fet care au
ataşate anumite judecăţĺ. lmpresii[e pe care sunt cei
mai ĺnteresaţi să Le ĺdentifice, de care îşidoresc să nu
se lase purtaţi şi pe care îsidoresc să l.e reevalueze în
calitate de pasiuni sunt spaime[e iraţiona[e si dorin-
ţete. A amâna să răspundem [a o temere înseamnă
a abandona comportamentuI de evitare, a nu fugi,
a rămâne ferm pe picioare. A amâna răspunsul [a
o dorinţă înseamnăa nu-i ceda şĺa nu deveni robii
[ucru[ui dorit' Cu alte cuvinte, a îndurasi a renunta,
ca să folosim cuvinte[e ce[ebru[uĺ s[ogan al' Lui Epic-
tet. A evita să te ł.aşipurtat de impresiile iniţiaie de
teamă şi de dorinţă va necesita prezenţa virtuţi[or
cardinate ale curajului si aLe autodisciptinei.

Psiho1ogia stoică şi teoria cunoaşterii

Trebuie să ne oprim pentru a vedea, rapid' câteva aspecte al.e
psihotogiei stoice. Stoicii credeau că senzaţiil.e corpora[e cre-
ează impresii interne Íphantasia) ale evenimentelor externe,
o imagine a [ucruri[or distinctă de [ucruri[e înse[e.Această
reprezentare mentală apare înhégemonikon sau
',facultatea

219
condUcătoare" a mintĺi, [ocuI conştiinţei şi atvoinţei. Ne putem
întrebadacă impresiile pe care [e primim sunt corecte şi obiec-
tive, ca reprezentare a lumii externe. Ne putem întreba'de
asemenea' înce fel impresiite ne afectează mintea, dacă este
o reacţie tulburătoare sau dacă produce dorinţe ori aversiune
puternică. Putem' de asemenea, forma ĺmpresĺiprĺn ĺnterme-
diuI memoriei sau aI imaginaţiei, construind imaginĺ noĺ sau
CompUse, ca imaginea înţeLeptul'uiĺdeal', şi confruntându-[e,
apoi, cu realitatea. Asadar, deşi phantasla este adesori tradusă
greşit' prin ,,impresie exterioară", este un concept mu[t mai
l.arg decât atât' presupunând tipuri diferite de reprezentare
mentală, inclusĺv sĺ elementele pe care [e desemnăm astăzi
sub numete de ''gânduri" şi de ',sentimente" {Long, 2002).
Aceste impresii iniţiaLe sunt asociate cu discursuI interior şi
cu interpretărĺ[e care [e sunt atribuite, prin folosĺrea l"imbajuLui
şi a concepte[or abstracte care dau evenimente[ol' semnif icaţia
[or. ln vreme ce ĺmpresiil'e externe ne sunt impuse de senzaţii,
semnificaţia care l.e este atribuită prin Limbă este o activĺtate a
.'părţii conducătoare" a minţii, deşĺ aceste două [ucruri devin
intim întreţesuteînexperienţa zi[nică. Conform [ui Hadot, doar
semnif icaţia verba[ă e aceea căreia îidăm asentimentu[înmod
constient, deşi stoicĺi vorbesc, de obicei, despre asentimentuI
dat ĺmpresii[or. Numai când ne dăm consimţământut înmod
vo[untar asupra uneĺ expresii si suntem de acord că este ceea
ce pare să fie, numai atunci o experimentăm încalitate de per-
cepţie'' integ ra [ă" asUpra even mente[or externe.
i

Un [ucru cruciaI pentru filosofia stoică este că anumite impre-

siise pot impune asupra spiritu[uifără să fie sub controluI nostru.
Psihotogii de azi ar putea spune că erau' mai degrabă, procese
,'automate", decât ''vo[untare"' Prin contrast, asentimentuI pe
care ni-[ dăm înmod conştient este vo[untar şi l'ibeą oferindu-i
oricărui om întoată firea posibiĹitatea de a-şi chestĺona propriĺ[e
irnpresii într-unfe[ încare copĺiĺşi anima[e[e nu pot.
Chiar şi înţeLeptul'este afectat de impresii[e invo[untare de
perĺcol şi poate fi, iniţiat, speriat sau a[armat de un zgomot
neaşteptat, de pil'dă. 0 persoană anxioasă va continua să-şi
facă griji, cedând impresiei initiate, pe când înţeleptuIse va
da un pas înapoisi va eva[ua [ucruri[e raţiona[' restabi[indu-şi

220
echĺtibru[, dacă îşiva da seama că impresia este fatsă. lma-
gĺnaţi-vă că un eveniment extern, cum ar fi, de exemp[u, că
Un om vă critică, este comunicat de către simţut vederii
şi aL
auzu[ui. Conform [ui Hadot, exerciţiuI ctasic, înstoicĺsm, este
format, de regul.ă' din uĺ.rnătorii paşi ĺHadot, 199BJ:
]. Ce s-a întâmptat? Apare o impresie internă prĺmară prin
care evenimentuI este reprezentat înmod automat' iar
aceasta trebuie să primească un răspuns prin punerea
impticită a întrebării:ce este aceasta?
2. .'M-a critĺcat cineva." Răspundem înmod natural fo[o-
sind timbaju[ şi raţiunea pentru a descrie evenimentul.
Aceasta este judecata inĺţĺată[a care se referă stoicii
prin termenuI de ',reprezentare obiectivă", pentru că
dublează fapte[e autoevidente care descriu situaţia, fiind
Iitera[ .,înacord cu natura".
3' ''Mi-a făcut un răul" înfeluI acesta, adăugăm o judecată
de valoare Íhupolépsis)' Totuşi, stoicii s-au antrenat pen-
tru a-şi suspenda temporarjudecata, mai degrabă decât
ca să eva[ueze evenImente[e ca ',bune", .,re[e", .,uti[e" sau
',vătămătoare".
Epictet si Marcus Aurelius oferă câteva exemp[e foarte
c[are încare această succesiune de evenimente psiho[ogice
este descif rată ca reprezentând un fel de diatog întreun individ
şĺimpresiite l.ui.
A fost trimis ta închisoare.Ilmpresĺa initĺaLă care vine
de l'a simţuri'}
Ce s-a întâmptat? [Pentru a răspunde, trebuie să jude-
căm şi să interpretăm [ucruri[e într-unanumit feL.]
A fost trimis [a închisoare.lRăspundem cu o judecată
obiectivă care repetă, pur şi simp[u, fapte[e evidente.]
Dar .,este nefericĺt" Io judecată nenecesară de valoare]
. este adăugată de altcineva.

Marcus Aurelius scrie înjurna[uL său' ,,nu adăuga nĺmic din

interioruI tău si nimic nu ţĺse va întâmpl'a" lGânduri către sine...,
Vlll.49]. lată exemp[e[e pe care [e dă:

221
 Că un om te-a insuttat' de exemp[u.
Aşa e, daracest [ucru nu ţi-a făcut nici un rău, de fapt'
FaptuI că fiu[ meu este bolnav - asta pot vedea.
Dar nu si faptuI că ,,ar putea muri".

Stoicii încearcăsă rămână [a ',reprezentări[e obiective",

înacord cU natura, fără a adăuga alte inferente şi judecăţi de
valoare, pentru că acestea formează baza pasiuni[or iraţiona[e.
Totuşi, adesea se strecoară judecăţi de valoare, amestecate
cu impresii externe, indiferent dacă din obişnuinţă sau din a[t
motiv. Suntem fĺe târâii cu repezic|une de către aceste impre-
sii, fie ne oprim o clipă şine stăpânim din a ne da asentimentul,
rnăcar până avem posibilitatea de a evalua [ucruri[e Íĺlosofic.

gI ĐE ŢĺNUT MINŢE .
,, Reprezentă ri obiective"

Phantasia katalôptikë este una dintre expresii[e stoice

greu de tradus, care [e dă bătai de cap savanţilor.
Stoicii credeau că anumĺte impresii menta[e erau
evidente prin ele înseleşi puteau Íi considerate certe.
Prin contrast, oponenţii [or, scepticii din Academie,
negaU că există impresii care pot surprinde realitatea,
aşadarîinumeau pe stoici ''dogmatici". Avem de-a face
aicĺ cu o discuţie fiLosofică lfoarte] [ungă' daą înceea
ce ne priveşte, vom remarca faptut că mulţi oameni
consideră sceptismul de acest fel ca reprezentând o
fundătură. ĺChiar şi Academia Ptatonică a abandonat
scepticismu[, cândva înjuruI anu[ui 90 î.Hr.'şi a trecut
[a o poziţie cumva mai apropiată de a stoiciloĘ cunos-
cută sub numele de platonism moderat.]
Poziţia stoică este mu[t mai apropiată de părerea
comună că ne putem, îngeneral, încredeînsimţurile
noastre. O phantasia este o impresie, o reprezentare
mentală, precum imaginile pe care [e avem şi care
reprezintă realitatea exterioară - ea poate fi adevărată
sau fa[să' potrivită sau nu. Prin contrast, phantasia

222
 katalôptikô este o impresĺe care este sigură şi pe care
ne putem baza, una care ',prinde" realitatea înmod
corect. Hadot o traduce prin ''impresie obiectivă", pen-
tru că sunt suspendatejudecăţite de valoare, iar [ucru-
ri[e sunt înţeleseînfuncţie de proprietăţiLe tor fizice.

EI ĐË Ţ|NUT MINTţ .
Pumnu[ strâns a[ lui Zenon
Este notorĺu faptuI că Zenon a folosit o serie de ges-
turi a[e mâinii pentru a simboliza diferite nive[e sau
stadii a[e cunoaşterii:
1. 0 impresieÍphantasialeste simbolizată de mâna
dreaptă ţinută deschisă, cu degete[e răsfirate,
ca şi cum impresia ar f i aşezată pe ea.
2. Asentimentul' ţsynkathathesisj se redă ţinând
degetele strânse ca şi cum am proteja
impresia iniţial'ă'
3. Certitudĺnea Íkatalâpsß] se redă prin pumnul
ţinut ĺoarte strâns, de unde vine expresia ',a tine
de" o impresie - certitudinea vine din perceperea
cl.ară şi distĺnctă a anumitor impresii şi intuirea
naturii lor cu dep[ină obiectivĺtate.
4. CunoaştereaÍepisteméJ este sĺmbolizată de
pumnuI drept strâns puternic şi aşezat înpodut
palmei stângi.

StoiciiaU spus că doarînţeteptuI perfect dispune de cunoaş-

terea adevărată şi că virtutea reprezintă o asemenea cunoaş-
tere despre ce e bine, rău sau indiferent' Totuşi, cunoaşterea
se fondează pe impresĺi obţĺnuteferm şi acest tip de certitudine
poate fi atins de oricĺne. Devine cunoastere adevărată atunci
când este susţinută de raţiune şi, astfet, integrată cu alte
impresii percepute.
,'Reprezentarea gbiectivä" şi definitĺa fizicä
TermenuI stoic phanŕasia katalâptikâ înseamnă, litera[, ',o impre-
sie care ne prinde", care înseamnăun gând ce ne apare drept
autoevĺdent. Hadot traduce termenuI prin ,,reprezentare obiec-
tivă" sau ,'adecvată". 0 reprezentare obiectivă sau adecvată
este una care corespunde exact real'ităţii, ceea ce înseamnăcă
generează înnoi un discurs care este, pur şi simplu, o descri-
ere a unui eveniment, .'fără a adăuga o judecată subiectivă de
valoare" [Hadot, 1998]. La fel ca un filosof aI naturii sau ca un
om de ştiinţă' cineva care are impresii ,'cataleptice" nu face
decât să se raporteze [a natura obiectivă a lucruriloĘ fără a
adăuga judecăţi de va[oare. ',Prinzând înmod Íerm" aparenţa
natura[ă a lucrurĺlorînacest fe[, evităm să ne lăsăm purtaţi de
pasiuni. Epictet îşiîndeamnă,astfe[, elevii să [upte cu ĺmpresi-
i[e lol după cum urmează:

Să vedem cum identif icaţi tucrurite!Aveţi cumva semnuI

naturaI pe care trebuie să-L aibă orice impresie pentru a fi
j ustif cată pă re rea voastră?
i Di scu rsu ri, lll.12)
Í

Pare că intenţia să fi fost aceea de ,oun" că ar trebui să

"
verificăm dacă impresiil.e noastre sunt ',reprezentări obiective"
a[e evenimente[or. ALtfeL, ar trebui să ne abţinem de [a a [e da
asentimentu[, mai ales dacă ele conţin judecăţi de tipuI celor
asociate cu pasiunite.
Astfe[' conceptuI de phantasia katalôptiké furnĺzează baza
pentru ceva Ce e descris drept un exerciţiu verbaI sau psihologic
înstoicism, cunoscut sub numele de ,,practica definiţiei Íizice"
de către Hadot [Hadot, 199BJ' Există multe exemple de acest fel
înGândurile către sine, a lui Marcus Aurelius.
Formulează întotdeaunadefinitia şi o descriere a obiec-
tu[ui a cărui imagine a operat asupra capacităţiĺ ta[e repre-
zentative, aşa încâtsă-ţi dai Seama ce este, însubstanţa sa
goa[ă, înîntreguIsău sub toate aspectele sa[e, si să-i indici,
însine însuşi,propriul său nume şi numele elementelor din
care este a[cătuit şi încare urmează să se descompună.
ÍGân du ri căŕre sine..., ĺl l.1 1 }

22Ą
 Marcus dă mai multe exemple specifice:

După cum ne formăm reprezentări despre feturil'e de

mâncare şi despre ce se mănâncă, gândind că acesta este
cadavruI unui peşte, acesta aI unei păsări sau a[ unui porc
şi,
de asemenea, că vinuI de Falern este sucu[ stors din siruguri
şi că toga pretextă e [ână de oaie impregnată cu sânge de
scoică, iar în[egătură cu contactul sexua[, că acesta e fre-
carea organU[ui sexuaI mascu[ĺn şi secreţia tichiduiui vâscos
însoţităde o contracţie; [prin UrmaTe, cum aceste reprezen-
tări ating l.ucrurite însesişi te pătrund, astfeI putem vedea
cum sunt ele cu adevăratj. ÍGânduri căŕre slne..., Vl.13J

Vorbeşte despre roba sa de împăratşi de stofa purpurie

extrem de scumpă care se foloseşte pentru a fi făcute astÍeI
de veşminte care, înmod ironic, era extrasă dintr_un melc
dezgustător şi cu un miros nep[ăCut nUmit murex. Corabia [ui
Zenon era plină cu pânză de acest fel' când a naufragiat, aşa că
este posibil să avem de-a face CU un exemplu clasic aI stoicilor
pentru ceva ce e considerat valoros' dar este, de regută' tipsit
de valoare şi chiar dezgustător. Se spune că împăratut Napo-
leon arfi spus,înmanĺera [ui Marcus:,.Un tron este numai un
ScaUn înveşmântat înpurpură".
Când rămânem, astfel, ta fapte şĺdescriem evenimentele în
ma nieră obiectivă' fără judecăţi de valoare, Íacem lucruri simĺ_
lare modului încare observatia neutră este folosită înştiinţă.
Astfe[, procesu[ ''definirii tizice" e parte din exerciţiite extrase
din fizica stoică, sau fil.osofia |.or natura[ă.
''într_oultimă ana-
Liză, discipLina asentimentu[ui apare drept efortuI constant de
a e[ĺmina toate judecăţil"e de valoare pe care [e formu[ăm cu
privire [a l'ucruril.e care nu depind de noĺ şi care, prin urmare'
nu au niciovaloare mora[ă." [Hadot, 199BJCu alte cuvinte, este
vorba de exerciţiuI continuu aIdeptinei conştiinţe [mindf utness)
şi a I obĺectivităţii. Această stare atentă de conştienţă formează
facultatea noastră'.conducătoare"' cetatea noastră interioară
şi constĺtuie baza înţe[epciuniipractice, virtutea centrată şi,
prin urmare, esenţa filosofieĺ.
m DEr,\ĺcEßcÁT tMţĐtAT:
Exerciţiut''def inirii fizice"
Acest exerciţiu presupune practica stoică pe care Hadot
o denumeşte,,definire ţizicá", ce are drept scop con-
centrarea atenţiei asupra unei,,reprezentări obiective"'
fără a ĺmpune judecăţi de valoare experienţei noastre.
. Gândiţi-vă [a un eveniment care vă supără uşor,
nu [a unuI copleşitor.
. închideţiochii şi imaginaţi-vă că vă af Laţi chiar
acum înacea situaţie.

" Vedeţi dacă puteţiînsuma caLităţite obiective

a[e [ucruri[or într-unmic tabel descriptiv, după
modelul .,cineva a spus ceva cu care nu am
fost de acord".
. încercaţi,de asemenea, să descrieţi proprĺetă-
ţite situaţiei respective cât mai detaliat posibit'
numind toate ingredientele care Se asociază'
pentru a compUne o situaţie obiectivă.
Nu vă grăbiţi!
. Nu formul'aţi nici un feI de judecăţi de valoare
sau inferenţe, rămâneţi ta datele brute' care
descriu situaţia. Încercaţisă nu adăugaţi
nimic [a impresia iniţĺal'ăcare descrie situaţĺa
respectivă, nu adăugaţi caracterizări precum
',bun" sau ',rău", ci rămâneţi [a indiferenţa stoică.

Nu vă 9răbiţi si fiti răbdător;veţivedea, probabit, că

sentimentele de teamă vi se reduc simţitor. Încercaţi
să treceţi dincolo de judecăţite de valoare, de temeri
şi de dorinţe, să surprindeţi tatura obiectivă a situaţiei.
 Distanţarea cognitivă înstoicism
Epictet a sub[inĺat încontinuu,înfaţa elevi[or săi, că eva[uarea
impresiilor înconformitate cu doctrina stoică este o strategie
psihologică mai elementară' Desi aceasta este o chestĺune de
maximă importanţă pentru stoici' ea este, adeseori, trecută
cu vederea de comentatorii moderni. înaintesă punem sub
semnu[întrebăriiproprii[e impresiĺ' va trebuisă te ĺdentificăm'
Acest lucru este mai greu decât pare, pentru că avem tendinţa
să considerăm propriil"e gândurí drept fapte ate Lumii şi numai
înmomente de reflecţĺe[e vedem ca fiind simpLe gânduri, sub
formă de judecăţi şi ipoteze care ar putea fi adevărate sau
fa[se. Terapia modernă de tip cognitiv-comportamentaI are
de-a face, înmod explicit, cu aceeaşi ditemă.
Ne putem evalua gânduril'e automate saU ne putem schimba
răspunsuri[e înceea ce [e priveşte odată ce [e-am
''prins" şi
ne-am îndepărtatpuţin de e[e, proces care se numeşte distan_
ţare cognitivă. Asta nu înseamnă că ne vom îndepărtaemoţio-
naL de evenĺmente, suprimându-ne afectel.e sau distanţându-ne
de lucruri, ci, mai degrabă, o facem înmod mai subtil şi funda-
mental' - distanţarea menta[ă de realitatea însăşi_ văzându_[e
ca pe nişte reprezentări menta[e.
Acest lucru este adesea itustrat prin analogia cu purtarea unei
perechi de ochelari coloraţi. înmod normal' vedem tumea prin
l.enti[a judecăţil'or pozitive sau negative, întocmai ca un om care
vede [umea f ie prin nişte [entiLe roz' fie prin une[e întunecate.Am
putea uita, totuşi, că purtăm ochelari, presupunând că tumea [i
se arată ta fet şicel.orta[ţi. ProcesuI de distanţare cognitivă sea-
mă nă cu operaţia de a ne da jos oche[arii şi de a ne uita [a eí, mai
degrabă decât prin ei. Sau, mai bine SpUs, Se referă [a a ne da
seama că purtăm oche[ari şĺcă toate cu[ori[e pe care [e vedem
vin, mai degrabă, de la tentilele [or, decât de [a lumea însăşi.
ln cazul prĺmelor forme de TCC, înspeciaI aIvariantei TRE
a [ui Albert ELLis, ctienţii erau puşi să memoreze citatuI exact
din Epictet: '.0amenii nu sunt tutburaţi de [ucruri, ci de părerĺLe
[or despre [ucruri". Astfel, pacienţii de l'a ŢCC sunt deprinşi
să identifice gândurile automate, să [e scrie şi să l'e privească
imparţial., cu o atĺtudine ştiinţifică" Ei îsĺtratează propriite
gândurĺ ca şi cum ar fi simp[e ,,ipoteze" care trebuie evaluate
raţional. şi testate empiric. Studii ştiinţifice recente au arătat că
strategii, precum ',distantarea cognitivă'', este posibit să fie de
importanţă primară înceea ce priveşte succesuI psihoterapiei.
Aceeaşitehnică psihologică este descrisă şiîn[iteratura sto-
ică veche. Epictet spune înmod repetat că ar trebui să încetăm
să ne l.ăsăm purtaţi de primele impresii, atunci când tot felul' de
pasiuni nesănătoase începsă se formeze, repetându-ne că nu
suntem tutburaţi de lucruri, ci de judecăţile noastre asupra [or.
Astfel'' e[îsisfătuieşte elevĺiînfeluI următor:
. Nu vă tăsaţi păcăl'iţi de impresia că aLţiĺau o soartă mai
bună atunci când acumu[ează putere şi bogăţie; rămâ-
neţi [a ideea că singuruI bine pe care-[ puteţi întâ[nieste
l.ibertatea, iar acesta se află înputerea noastră, dacă
priviţi [ucrurite exterioare cu indiferenţă.
" Chiar dacă vedeţi Un semn rău, precum un corb croncă-
nind, nu vă Lăsaţi impresionaţi de prevestirea unor ghinĺ-
oane ce stau să vină. Amintiţĺ-vă că nenorocirile nu pot lovi
decât trupul saU averea voastră, întimp ce mintea poate
transforma orice într-un[ucru bun, răspunzând cu virtute.
. Atunci când vedeţi pe cineva trăind înmijtocuI nenorocirii
Iiar, pentru stoici' aici pot fiîncadraţişi eroiĺ din tragedii},
nu vă lăsaţi purtaţi de impresia că s-a abătut o catastrofă
asupra [ui; amintiţi-vă că nu [ucruri[e însine îLsupără, ci
părerea pe care o are despre e[e' a[tfe[ n-ar fi afectat în
nĺci un fe[.
r Atunci când cineva vă insu[tă sau vă ofensează, încercaţi,de
[a început,să nu vă lăsati influenţaţi de asemenea impresii;
reamintiţi-vă mereu că nu comportamentu[ [or, ci judecata
voastră este cea care vă provoacă înpermanenţă.

După cum arată Hadot, Epictet se referă [a a ne da înapoi

dinaintea aparenţe[or ,,dure" şi ''tu[burătoare , care prin defi-
niţie conţin o judecată de va[oare ĺ''impresia e tuIburătoare''l şi
nu o phantasia kata\ôptiké sau o reprezentare obiectivă a eveni-
rnentelor. lntr-adevăą pentru stoici, înmod paradoxat, singuruI
''perico[" sau rău care poate surveni are de-a face cu asenti_
rnentuI dat unor impresii ca aceasta. Astfel', ceI mai mare rău

228
dintre toate nu este moartea, ci' mai degrabă, frica de moarte'
adică impresia că moartea ar Íi un rău.

B DE ŢINUţ MINTE "

ConceptuI de ',distanţare cognitivă" înTCC
ConceptuI distanţării cognitive a fost folosit de Aaron T.
Beck, fondatoruI terapiei comportamenta[e, devenind
apoi un concept important înTCC. EI constă înabiti-
tatea de a vedea gânduri[e noastre ca nef iind altceva
decât gânduri, ipoteze despre realitate. E diferenţa
dintre a spune ,,Această situaţie este îngrozitoare"şi
.'Eu gândesc despre această situaţie că este îngrozi-
toare''. lată definiţĺa [ui Beck: ,,Distanţarea cognitivă
preSUpUne conceperea gândurilor sau a convingeri[or
ca fiĺnd mai degrabă reprezentări aLe realităţii, decât
realitatea însăşi"ĺAtford & Beck, 1997J. Această teh-
nĺcă precedă, cu siguranţă, abordările care se regă-
sesc înterapia cognitivă' cUm ar fi aceea de a evalua
dovezi[e înfavoarea sau împotriva acuratetii unui anu-
mit gând. Un a[t grup de cercetători a testat o abor-
dare care punea un accent serios pe acest pas iniţiat,
pe care-l. numeau ,,distanţare comprehensivă", care
mai târziu s-a dezvoltat într-onouă tehnică numită
.'Terapie prin acceptare şi angajament" [ŢAA}. La fe[,
alte terapii bazate pe vigi[enţă menta[ă ĺmindfutnessJ
şi acceptare, numite uneori cel de-a[ treilea val de
TCC' au acordat, de regulă, o importanţă sporită unor
strategii psiho[ogice precU m,,d istanţa rea".

GI NuAMINTEşTE-ţţ!
evenimentele
..
ne supără, ci părerile pe care
[e avem despre ele!
Epictet şi-a sfătuit elevii înmod repetat să nu se
[ase ',purtaţi" de impresiil'e iniţiaLe, atunci când apar

229
 pasiUni[e ,,toxice". Ei trebuie să-si aducă aminte că nu
evenĺmente[e îisupără, ci, mai degrabă, păreri[e [or
despre e[e' Aceasta este o strategie stoică f undamen_
tal'ă şi este centra[áînManualul tui Epictet. O strate-
gie similară imptică să ne amintĺm nouă înşĺne mereu
că atţĺoameni ar putea vedea aceleaşi lucruri diferit,
poate chiar cu ,.indiferenţă", si că gânduri[e noastre
sunt cele care produc tulburare. Amintiţi-vă că a lua
o anumită distanţă Íaţă de impresii nu este acelaşi
lucru cu a încercasă [e evităm sau să [e suprimăm.
Este, de fapt, o formă de acceptare, acceptarea pre-
zenţei gânduri[or tu[burătoare, întimp ce învăţămsă
[e vedem înmanieră mai detasată.

ffiI Strategii
ĐE ŢINUT MĺNŢË
bazate pe
.

',distanţaľe cognitivă" înTCC

înscrieri[e sa[e, Beck înfătisează o serie de strategii
menite să faciIiteze',distanţarea cognitivă":
1. Detectarea gânduri[or trecătoare şi automate
care trebuie trecute pe un raport de
autoobservare, astfe[ încâtsă poată fi privĺte în
manieră detaşată.
2. Distingerea atentă a emoţii[or de gândurite şi
de convingeri[e care [e provoacă, astfe[încât
convingeri[e să fie văzute drept propoziţii care pot
fi adevărate sau fatse.
3. Notarea gânduri[or pe o foaie Sau pe o tabLă
şi faptuL de a te da literalmente un pas înapoi,
pentru a l.e vedea ca pe ceva ce se află, pur
şi simp[u, acoto.
4. Referirea [a gândurile proprii [a persoana a treia,
de exemp[u: ,'Am observat că Donald a începutsă
se simtă furios atunci când şi-a dat seama că o
persoană [-a insu[tat'.."

230
5. Ţinerea unei contabil'ităţi pentru a determina
Írecvenţa gânduri[or sau a emoţiilor automate
pe tot parcursuI unei zi[e, văzându-[e ca pe nişie
porniri habitua[e şi repetitive, mai apropiate de
reflexe decât de concluzii raţiona[e.
ó. Schimbarea perspectivelor şi punerea în
locuI altor oameni care ar putea vedea diferit
aceleaşi evenimente, exp[orând o sumedenie de
perspective diferiie cu privire [a această situaţie.

Practicarea mindf u[ness-u[ui, inspirată de f il"osofia

budistă, a devenit centra[ă încâteva forme de terapie
din cet de-aI treilea va[ şi poate fi văzută ca asemă-
nătoare cu strategiile de '.distanţare cognitivă". Atunci
când un gând automat intervine înmeditatĺa noastră'
suntem sfătuiţi să-[ privĺm înmanieră detaşată şĺsă_L
l.ăsăm să treacă, ca şi cum ar fi o frunză de toamnă
dusă de un curent de apă' După cum vom vedea, cete
maĺ multe dintre aceste tehnicĺ sunt congruente cu
practici[e stoice care pot f ĺ găsite înliteratura antĺcă.
Această simil.aritate dintre vechea terapie stoică si
practicile terapeutlce moderne este importantă, pen-
tru că un maTe număr de studii ştiinţifice susţine azi
eficienţa strategii[or de distanţare.

DE îNcERcAT t M ËD IAT: Dobândirea distantei

cognitive înstoicism
Putem' probabiL, rea[iza o apropiere întreManualul
lui Epictet şi tehnicite moderne al'e TCC, după cum
urmează' Atunci când sesizati că apare o frică ira-
ţionaLă sau o dorinţă nesănătoasă, opriţi-vă şi nu vă
daţi voie să fiţi Luaţi de va[ împreună cu impresiil'e pe
care [e produce, înspeciaĹ cu judecăţiLe despre ce e
bun şi ce e rău, vătămător sau uti[. Încercatisă vă

231
abtineţĺ de [a a aproba aceste impresii, să te judecaţi
înmod detaşat şi să răspundeţi după cum urmează:
" Eşti numai o iluzie şi nu eşti nicidecum l.ucruI pe
care încercisă-[ reprezĺnţi.
e Nu suntem supăraţi de l.ucruri, cĺ numai de
impresiile pe care [e avem despre lucruri.
. Lucruri[e externe si corporal.e sunt înmod funda-
mental ',indiferenie" înprivinţa progresul.ui mora[.
. înţeleptuIse va ridica deasupra acestor [ucruri,
văzându-[e ca nereprezeniând nimic înraport cu
Fericirea şi cu starea noastră de bine.
Concentraţi-vă înspeciaI pe vederea impresiei în
calitate de reprezentare menta[ă, conţinând aprecie-
rea că un anumit [ucru e bun sau rău. Amintiti-vă că
este doar o impresie, ceva diferit de lucrul pe care
pretinde că-[ reprezintă.

nË îNcERcATIMţDlAft Frunzele fluxutui meditaţiei

Aceasta este adaptarea unui exercitiu aparţinând
terapii[or dĺn ceI de-aI treilea vaI de TCC' ce[e numite
,,Terapie prin acceptare şi angajament'' ITAAJ [Haes,
Strosah[ & WiLson' 2012). Este o bună ca[e de a pune
înpractĺcă une[e dintre abiĺ'ităţite psihołogice pe care
stoicii par să Le fi apreciat.
1. lnchideţi ochii şi aşezaţĺ-văconfortabi[, relaxa-
tĺ-vă si tiniştiţi-vă, pe măsură ce începeţisă vă
observaţi cu mai mare atenţie fluxuL constiinţei.
2. lmagĺnaţi-vă curgerea unui râu. Puteţi să vă
amintiţi un asemenea eveniment sau să vi-[
imaginaţi. lmagĺnaţi-vă că este toamnă şi câteva
frunze cad pe suprafaţa râului, fiind duse uşor de
curent. lmaginaţĺ-vă că priviţi totuI de [a distanţă,
de pe o movi[ă sau de pe un pod. Veţi avea, astfet,
Un reper asupra căruia să vă fixati atenţĺa.
3' Este normaI ca, din când încând' atenţia să vi se
îndreptespre alte lucruri sau ca anumite gânduri
să apară spontan înmintea dumneavoastră.
Trebuie să acceptaţi aceste gânduri [sau
''impresii") ca Íiind norma[e şi ĺnofensive şi să l'e
ĺntegraţiîn exerciţiu, după cum urmează.
4. Atunci când apare un gând sau mintea începe
să fie distrasă, încercaţĺsă-t ĺdentificaţi cât mai
repede cu putinţă, apoi reveniţi [a ĺmaginea râu[ui.
5. Transformaţi gânduri[e într-unobiect; de exemplu,
dacă înminte vă apar cuvinte, imagĺnati-vă că te
scrieţi pe o bucată de hârtie; dacă vă apare în
mĺnte o amintire sau o imagine, transformati-le
într-ofotografie; dacă înminte vă apar senzatii
sau sentimente, imagĺnaţi-vi-Le ca pe niste cu[ori.
ó. PLasaţi acum ',obiectu[" produs pe o frunză care
trece pe râu şi Lăsaţi frunza să înainteze, să
plutească pe râu până când dispare din vizorut
dumneavoastră. Continuaţi să identificaţi rapid
gânduri[e şi impresii[e automate, transformati-[e
înobiecte, aşezaţi-[e pe f runze şi Lăsaţi-te să
dispară de sub ochii dumneavoastră, pe măsură
ce sunt purtate de apă. Dacă aceleaşi gânduri
vă revin ulteriorîn minte' este absolut norma[,
continuaţi să procedaţi înacelaşi fet.
Este ĺmportant să nu interpretaţi acest lucru ca pe o
modalitate de a evita sau de a scăpa de impresiile deran-
jante. Scopul este' mai degrabă, acela de a lua [a cunoş-
tinţă şi de a accepta toate elementele care pătrund în
conştiinţă, dobândind sentimentuI distanţei cognitĺve.
La moduI idea[, nu vă veţi tăsa duşi de aceste gândurĺ,
nici nu veţi încercasă [e îndepărtaţi'ci, mai degrabă, Le
veţi permite să dispară din conştiinţă înmod normal, în
ritmuI propriu. Stoicii credeau că impresii[e aparînmod
automat înmintea noastră şi că ete sunt ,,indiferente",
dar că răspunsul pe care-l dăm acestora este cet mai
important cu putinţă, înviaţă. Fundamentul' virtuţii şi at

233
 înţetepciunii,conform tui Epictet' este ace[a de a folosi
corect impresii[e noastre' iar acest [ucru începecu
abilitatea de a [e identifica devreme şi de a nu ne lăsa
''purtaţi" de e[e, amânând răspunsuI până mai târzĺu.

n ÁMlNŢEsTE-Ţl! . .
Trebuie să identificaţi impresiite înainte
să vă puteţi opune lor
După cum a observat Beck, trebuie să fim capabiLi să
identificăm gânduriLe automate şi să ne îndepărtăm
de e[e [să reaIizăm o ,,distanţare cognitivă"}înainte să
încercăm să [e schimbăm' evaluând dovezile ş.a.m.d.
Cu alte cuvinte, trebuĺe să fim capabi[i să vedem impre-
siile noastre despre evenimente ca pe niste ,,ipoteze"
ce pot fi supuse discutiei, ca pe nişte gânduri, mai
degrabă decât ca pe nişte fapte, înaintesă [e putem
Supune dezbaterii. Stoicii par să fi ajuns [a aceeaşi
concluzie, iar Epictet [e-a spus înmod repetat etevilor
săi că trebuie să evite să se lase purtaţi de impresi-
ite iniţiaLe, să se [iniştească şi să-şĺaducă aminte că
sunt numai aparenţe, şi nu [ucruri[e înse[e,înaintesă
[e eva[ueze conform doctrinei stoice. Câteodată, acest
[ucru se întâmpLă după o perioadă de ,,ca[m", amânând
evaluarea pentru mai târziu, când ĺmpresĺile nu vor mai
fi proaspete, ĺar pasiuni[e se vor fi tiniştit şi putem gândi
mai lĺmpede şi mai c[ar. Cea mai importantă întrebare
[a care trebuie să răspundem este dacă aceste impre-
sii sunt l'egate de [ucruri care ţin de noi sau nu, un [ucru
[a care vom reveniîncapitolul următor.

ffi PUNcŢţ pRINcţpÄLE

Principa[e[e puncte pe care trebuie să vi Le amintiti
din acest capitoI sunt:

234
 a Disciplina judecăţii sau a asentimentu[ui este
legată de logica stoică şi presupune să nu ne
l'ăsăm inftuenţaţi de impresiite iniţĺal'e şi să te
eva[uăm conÍorm principiil'or stoice.
a Tehnica stoică pe care Hadot o numeşte
,'definirea Íizicá" presUpUne renunţarea [a
judecăţiLe de valoare si în[ocuireal.or cu
reprezentări ferme şi sigure a[e evenimentelor
Íp h a ntasi a kata Lë pti kô).
a Epictet ne sfătuieşte înpermanenţă să dobân-
dim ceea ce terapeuţii moderni numesc ''distantă
cognitivă" faţă de impresĺile care ne tutbură,
spunându-[e: ,'Nu sunteţi decât aparenţe şi nu
l'ucruri" sau reamintindu-ne înpermanenţă că
nU suntem tul'buraţi de tucruri, ci de păreri[e
noastre despre ete.

t PASUL URMĂToR

După cum am văzut, Epictet ne arată că discipLina

judecăţii constă îndoi paşi fundamenta[ĺ. După ce
am analizat primuI pas, ceI aI dobândirii distantei
cognitive' vom analiza, acUm, cu mai mul.tă atenţie,
ceI de-aI doil.ea pas: eva[uarea impresii[or înraport
cu prĺncipiil.e stoice. Aceasta preSUpune evaluarea
situaţiiLor după cum se af[ă sau nU înputerea noas-
tră, principiu centraI al fitosoÍiei stoice, înspeciaI ta
Epictet, şi pe care î[voi numi ''princĺpiut furcuIiţei".

235
9. coNŞTllNŢA DE slNE
Şl,,FURcULlŢA sTolcĂ'

Din acest capitol, veţiînvăţa:

. cum practică stoicii mindfutness-uI sau atenţia
Íaţă de facu[tatea lor conducătoare şi arta de a
distinge întreceea ce depinde de noi şi ceea ce nu;
. cum să folosim vechea strategie a amânării
reacţiei [a impresii până înmomentul încare
te putem evalua cu ca[m;
. cum au asimitat stoicii practica meditaţiei
de dimineaţă şi seară, Luată de la pitagoreici'
pentru a menţine o autodisciptină şi o rutină
zitnică a practicii filosofice.

Atunci când vă veţi relaxa atenţia o cLipă, nu vă gândiţi

că veţi putea s-o recuperati oricând veţi voi, ci ţineţi cont
şi că, din cauza erorii pe care ati făcut-o azi, starea vă va
deveni mai rea întoate ce[e. Pentru că, şi aceasta e doar cel
mai mic dintre re[e, se dezvoltă un obicei de a nu fi atent;
şi, apoi, un obiceĺ de a ni se abate atenţia; şi, astfeL' încetuI
cu încetu[,se va pierde obiceiut unei vieţi senĺne şi potrivite,
viaţa înacord cu natura şi stăruinţa într-oastfeI de viaţă.
IEpictet, Discu rsu ri, |V.12)
Nu lăsa vreodată somnul să-ţi cuprindă genele, atunci
când te urci înpat,
înaintesă examinezi prin propria raţiune toate câte [e-ai
făcut peste zi.
 Ce am făcut greşit? Ce am făcut? Ce am omis din ce
puteam face?
Dacă descoperi ce ai făcut greşit, ceartă-te aprig pen-
tru asta.
lar dacă ai făcut vreun [ucru bun, bucură-te.
Practică mereu âceste [ucruri; meditează asupra [or; va
trebui să [e iubesti cu toată inima ta.
Acestea toate te vor duce pe drumutvirtutii divine.
tVersurile de aur ale lui Pitagora)

B AuŢaEVÄLUAfrg ""
Atitudini stoice privind autoexaminarea
înaintede a citi acest capitot, evatuaţi înce măsură
sunteţi de acord cu următoarele enunţuri, apoi reve-
niti si reevaluaţi-te, după ce aţi citit tot şi aţi meditat
la cele asimilate.
'1. Trebuie să avem
mereu atenţia îndreptatăcătre
judecăţĺLe noastre de valoare, pe tot parcursut zilei.
2. Cet mai important lucru care trebuie evaluat
este dacă impresii[e supărătoare pe care [e
avem privesc lucruri care Se află sau nu sub
controtuI persona[.
3' înfiecare dimineaţă, trebuie să ne p[anificăm
acţiuni[e şi apoĺ să [e revedem [a sfârşituI zilei,
hotărând dacă am trăit înţel'eptsau nu.

Cunr 5e dezvoltă constiinta de sine

înstoicism?
Mu[ţi oameni se îndreaptă,înzil'e[e noastre, către budism sau
către atte tradĺţiiorienta[e' pentru că găsesc îne|e un îndrumar
[egat de arta de a trăi. UnuI dintre ce[e mai cunoscute [ucruri
cu privire [a budism este cultivarea stării de mindfulness de-a

238
tungu[întregĺivieţi'După cum am văzut, stoicismuIvechi consi-
deră că practĺci similare sau identice au importanţă asemănă-
toare- ConceptuI cel mai apropiat de mindulness-uI budist pe
care î[au stoicii este cel de prosochô, sau atenţie, care se referă
[a monitorĺzarea coniinuă a gândurilor şi a acţiunilor cuiva pe
măsură ce au [oc, chiarînacest moment.

Atenţia Íprosochôl este o atitudine spiritua[ă stoică funda-

menta[ă. Presupune vigilentă şi prezenţă continuă a minţii,
o stare de autoconştienţă care nu se opreşte nĺciodată, o
constantă tensiune a spirĺtu[ui. Mutţumită acestei atitudini,
filosoful este conştientînfiecare cLipă de ceea ce face şi de
ceea ce vizează fiecare din actiuni[e sate. IHadot, 1995]

Stoicii nu îndreptau acest tĺp de atenţĺe asupra trupului sau a

respiraţiei, ci mai degrabă asupra facuLtăţiĺ conducătoare a min-
ţti íhôgemonikon), funcţia centrală şi cea mai importantă a minţii
noastre. Epictet a spus că un filosof ',are atât de muLţi ochi"
atunci când vine vorba de facultatea sa conducătoare, ,,încât
Argus ar părea orb, încomparaţie cu e[", ,'pentru că înei este
concentrată cea mai mare atenţie şi energie" _ Argus panoptes,
cet ,'atotvăzător", era o creatură mitică cu o sută de ochi.
într-unsens, etica stoică duce inevitabit [a mindfulness spo-
rit. Odată ce acceptăm că adevărata natură a .'bineLui Suprem
este virtutea, care trăieşte îninterioruI nostru, vom căuta în
mod natura! să dăm atenţie sursei ei, care se dovedeşte cel mai
important [ucru din univers. Practica stoică este un exerciţiu
de contemplare a bĺnelui şi, de aceea, un exercitiu de atenţie
La judecăţite şi [a acţiunile noastre vo[untare. Mai mu[t' pentru
stoici, Íacultatea noastră raţiona[ă conştientă este esenţa stării
de bine. A f i mai conştienţi de noiînşineînseamnă a f i mai consti-
enţi de libertatea noastră interioară şi, într-unanumit Sens, a ne
simţi maivii. Epictet [e amĺnteşte constant elevilor săĺ că Natura
ne-a înzetrat cu o scânteie divină, facultatea raţionaiă, care este
responsabilitatea lor sacră şi care trebuie păzită şi protejată în
permanenţă, înorice circumstanţă. Ce[e trei discipline stoice' a[e
do rinţei' acţiuniĺşi judecăţii, presupUn o stare de mindf u[ness cu
privire [a ce[e trei funcţii ate ,'judecăţii raţiona[e", pe care putem
ajunge să [e contro[ăm voluntar.

239
 Epictet a scris un întregdiscurs cu privire ia atenţie
Íprosochël, care priveşte conceptuI stoic de mindf uiness [Dis-
cursuri, lV.12J. El" începecu o întrebare retorică: Ce tucruri fac
mai bine cei care nu sunt atenţi? De asemenea' îiîntreabă pe
eleviisăiînmanieră foarte specifică: ''La ce l'ucruri va f i necesar
să fiu atent?" RăspunsuI se referă [a două ''principii geirerale"
a[e stoĺcismu[ui, care ar trebui să f ie accesibil.e înorice situaţie:
1- Nimeni nu e stăpân pe voinţa sau pe scopul moral a[ cuiva.
2. Numaiînacestea două pot fi găsite binete si rău[.
Cu alte cuvinte' stoiciĺ ar trebui să rămână mereu atenţi ta
propria voinţă ţprohairesĺsl. Proprii[e gânduri şi acţiuni sunt,
prin definiţie, tot ceea ce se poate af[a sub contro[u[ l.or.
Trebuie să ne supraveghem pe noi înşineca nişte vul.turi,
înspeciaI să fim atenţi l'a Ceea ce este ,'uti[" sau ,,vătămător"
pentru o vĺaţăbună, prin care poate fiatinsă fericirea perfectă
|eudaimonia). Cartea fundamentaLă a daoĺsmu[ui, Dao de Jing,
spune că înţeleptuIeste atent precum un călător care traver-
sează iarna un fir îngheţatde apă' Epĺctet fotoseşte aproape
aceleaşi cuvinte, spunând că trebuie să fim atenţi precum
cineva care păşeşte cu grijă să nu calce pe un obiect ascuţit
sau să nu-şi rănească picioru|. înaceLaşi fe[, stoicuI trebuie
să fie mereu atent, înraport cu fiecare dintre acţiunile sa[e, să
nu_şi vătămeze mintea căzând pradă nebuniei sau viciutui.
Este imposibit să fim complet tipsiţi de erorĺ înacţiunile
noastre, însăputem să ne propunem să încercăm să nu fim şi
ne putem declara muLţumiţi dacă vom ajunge să evităm chiar şi
câteva erori' fiind atenţi .,să nu ne relaxăm atenţia". Musonius
Rufus a Spus, de asemenea, Íoarte direct, că nu ar trebui să ne
relaxăm vreodată atenţia, pentru că '.a_ţi lăsa mintea să zburde
înseamnăde fapt a ţi-o pierde". A abandona atenţia înseamnă'
întrucâtva, a renunţa să mai ai mĺnte.
Epictet spune, prin urmare, că nu stă niciodată complet în
natura noastră să ne recăpătăm concentrarea, odată ce am
pierdut-o. Atunci când funcţionăm pe pilot automat, renunţăm
efectiv [a a mai fĺ fiiosofĺ sau stoici. Dacă vom spune că mâine
ne Vom folosi atentia, spUnem, de asemenea, că astăzi sun-
tem dispuşi să ne sacriÍicăm simţut discreţiei şi at precautiei,
să permitem ca acţiuni[e cel.orla[ţi să ne supere, să devenim
furioşi sau cop[eşiţi de invĺdie. După cum expl"ică Epictetînattă
parte, putem privĺ acest lucru ca pe o tranzacţie financiară, în
care schimbăm conştiinţa de sine cu altceva. Aşadaą nu merită
niciodată să ne sacrificăm atenţia, pentru că am face o afacere
proastă, renunţând, pentru un preţ mic, [a [ibertate şi [a virtute'
Evanghelĺa după Marcu foloseşte un timbaj asemănător: ''Căci
ce-i foloseşte omu[ui să câştige [umea întreagă, dacă-şi pierde
sufletu[?" tEvanghelia după Marcu, Biblia sinodală, B:3ó]
Antrenarea atenţiei şi .'autoexaminarea" fil'osofică sunt, prin
urmare' intrinseci stoicismu[ui. De exemp[u, stoicii au adăugat
practicii lor zi[nice de automonitorizare o meditaţie de dimi-
neaţă şi una de seară, derivate din fiiosofia mult mai veche a
pitagoreici[or. Nu este [impede dacă versurile pitagoreice citate
mai sus provin de [a Pitagora însuşiSau, ceea ce este maĺ pro-
babi[, au apărut ulterĺoĘ printre discipol'ii [ui. MedicuĹ personaI
aI lui Marcus Aure[ius, Galenus, a spUS că, pentru a ne stăpâni
pasiunile, ar trebuĺ să contemplăm versurile de aur cel puţin de
două ori pe zi, ca un ajutor preţios pe l'ângă sfatuI unuĺ mentor
mai înţeleptşi mai experimentat. Galenus recomandă ca Ver-
suri[e să f ie citite înaintesă f ie recitate cU Voce tare, dimineaţa,
înaintesă ne începemtreburi[e, şĺseara, înaintede a ne culca.
Atât Seneca, cât şi Epicur şi_au învăţatelevii să Urmeze practica
meditaţiei de seară ca parte a exerciţiilor stoice, dar nu deta[i-
ază prea mu[t această procedură.
Din ferĺcire, aflăm mai multe informaţii de |a fĺlosoÍiineo-
platonici care aU urmat, care erau înmod particular ĺnteresaţi
de vechiuI pitagoreism. Conform [ui lambl"ichus, pitagoreicii se
trezeau înaintede răsărituI soarelui, pentru a contemp[a şi a
Venera soarele care se ridica, probabil' ca parte integrantă a
unei meditaţii ''cosmo[ogice"' Pitagora şi-a sfătuit elevii să nu
facă nimic fără să eva[ueze raţionaI consecintele ace[ei acţiuni
şi fără să i'e discute cu cei[a[ţi, făcându-şiînÍĺecaredimineaţă
un plan de acţĺune. Apoi, seara, revedeau încăo dată acţiuni[e
zilei precedente, lucru ćare servea unui dubtu scop, întărirea
memorĺei şi evaluarea acţiunilor proprii. ProfesoruI tui lamb[i-
chos' Profirius, ne oferă o descriere şĺmai detatiată, spunând
că Pitagora ceruse ca acest tip speciaI de atenţie să fie Íacilitat
de două ori pe zi: atunci când mergem [a somn, va trebui să ne
revedem acţiunite trecUte, pentru ÍolosuI propriu; şi apoi ĺar, La
începutuIzilei pe ca[e să se întâmple şi care aşteaptă încăsă
fie planificată. Ca şi Galenus, a recomandai citĺrea repetată a
versurilor de aur şi repetarea lor înaintede culcare:
Să nu prindă somnu[ ochii tăi
Până când nu Vor fi revăzut de trei ori pe zi faptete tate.
Ce n-a mers bine? Ce ai realizat? Ce datorĺi rămas_au
neîmpIinite?
IPorfirius, Viaţa lui Pitagora)

lar [a trezire, va trebui să recităm asa

Din ciipa încare te vei trezi, înordine să pui

Ce urmează să faci înziua ce vĺne.

După cum vom vedea curând, însecolele următoare, stoicii

au folosit aceleaşi versuri ca parte a practĺcii l.orcontemplative.
Aceasta este o rutină de antrenament şĺ,[a feI ca orice regĺm
fizic, este nevoie de autodiscĺptină, pentru a revedea cu atenţie
ziua ce stă să înceapăşi a ne evalua critic comportamentuI
înaintede a merge [a culcare, înfiecare seară. Este timpede că
această tradiţie pitagoreică f urniza un important cadru pentru
practĺca stoică curentă.

g! sTaDIu BE ţAz
Zenon îtîntâLneştepe regele Antigonus
Ce ar face înţeleptulstoic ideal, dacă' aftându_se
însituatia chitaristu[ui cu trac, ar trebui să depă-
şească teama de scenă? Epictet Spune că acesta
S-ar antrena cu mu[t sârg înaintepentru a surprinde
natura [ucru ri[or indiÍerente şi exterioa re, astfe[ încât
,,nu se va slmţi niciodată împovărat, constrâns sau
temător". Vorbeşte despre teama de oameni de care
era cuprins când s-a apucat să studieze fiLosofia pen-
tru prĺma dată, cu cinicul Crates. Povestea spune că,

2Ą2
după naufragiut său, pe când cutreiera Atena tipsĺt de
bani, se temea de ce ar crede ceĺLatţi despre e[.
într-ozi, Crates !a rugat să ducă Un VaS de lut cu
supă de Linte prĺn mijlocuL mutţimii care popula zonele
mărginaşe aLe cetăţiĺ. Un astfel de exerciţiu era comun
pentru cinicii care încercausă-şi depăşească senti-
mentul de ruşine. Zenon se îngrĺjoracă ar putea părea
ridicol înochii oameniloą aşa că încerca să ascundă
vasul de l.ut sub haină. Când a văzut asta, Crates a
lovit vasul cu un baston, împrăştiindsupa, care i s-a
scurs până pe picioare [ui Zenon: ''Curaj, micuI meu
fenician!", a spUs e[. ''Nu e decât supă."
Practici simi[are de ',gestionare a ruşinĺi", cum ar
fi plimbarea înlesă a uneĺ banane printr-un centru
comercia[, se întâlnescşi înterapiile moderne de tip
TCC, prin care pacienţii sunt ajutaţi să-şi depăşească
teama de a arăta ridicolînpubiic.
Se pare că antrenamentuI realizat cu exerciţii
precum acesta [-a lecuit, înce[e din urmă, pe Zenon
de fetut încare gândea. Câteva decenii mai târziu'
Epictet ne sfătuieşte să admirăm feLuI exemp[ar în
care Zenon ajunsese să-şĺstăpânească teama atunci
când [-a întâlnitpe regele macedonean Antigonus aI
ll-lea Gonatas, Un foarte puternic conducător pol"itic
si miIitar. Antigonus Írecventa filosofii cinici şi stoĺci,
călătorĺnd [a Atena de mai multe ori pe an' pentru a-[
asculta pe Zenon înSŕoa Pokilô. Se spune că Zenon
a fost absolut neimpresionat de prima întâ[nirecu
regele, pentru că acesta nu stăpânea nici unuI din-
tre lucrurĺle pe care Zenon [e considera importante.
Antigonus era' înschimb, mu[t mai îngrijorat,pentru
că voia să-i facă o bună impresie fitosofutui, iar acest
[ucru era mult dincoto de puterite sate.
Există o [egendă similară, cel' maĺ probabit un mit,
că Alexandru cel Mare [-a vizitat' [a un moment dat' pe
Diogene Cinicu[, pe care î[admira, si la întrebatdacă
putea face ceva pentru e[. Diogene i-ar f i răspuns: .,Da'
ai putea să te dai într-oparte, îmiiei tot soare[e".

243
 înfiecare dintre aceste povestiri, un rege măreţ,
chiar dacă extrem de puternic şi de bogat, devine,
dintr-odată, foarte mic atunci când este conf runtat cu
ĺndiferenţa unui filosof fal'it înfaţa łucruritor exteri-
oare. Se spune că Antigonus a devenit elînsuşiun mare
admirator a[ [ui Zenon, probabil considerându-Se pe
sine un aspirant stoic. Af[ăm că' mai târziu, ĺ-a scris
lui Zenon, cerându-i să vină înMacedonia pentru a
deveni profesoru[ [ui persona[, dar, cum acesta era
prea bătrân şi şubred înaceł moment, [-a trimis pe
Perseus, unuI dintre elevii [uĺ. Se spune că Antigonus
i-a scris l.ui Zenon o scrĺsoare încare spunea: ''înpri-
vĺnţafaimei şi a averii, mă consider superior ţie, dar
îţisunt mai prejos înprivinţa raţiunii şi a educaţiei,
[a feI ca şi înprĺvinţaFericirii {eudaimonia| pe care tu
însuţiai dobândit-o".

B DË ŢINUT MĺNTE .
Mindfutness stoic
CuvântuI prosochô înseamnă, lĺtera[' ''atenţie" îndrep-
tată către facultatea raţională a cuiva, pe care am
putea-o descrie drept mindfu[ness. Acest cuvânt de pe
urmă nu este folosit efectivîn literatura stoică, dar se
referă înmod timpede [a un aspect central at practicii
stoice şi avem un întregdiscurs a[ [ui Epictet care a fost
dedicat acestui subiect ÍDiscursurilV.12]. Cum, înmod
regu[at, acordăm atenţie lucrurilor celor mai impor-
tante, este normaI ca stoicii să fie atenţi [a sursa virtu-
ţii, l'a judecăţiLe şi ta acţiunil.e vo[untare care îipermit
să se stăpânească înmod remarcabi[în orice situaţie.
Una dintre pasiuni[e sănătoase cultivate înstoicism se
numeşte eutabeia, tradusă prin ',precauţie'' sau ''dis_
creţie", care este o formă de mindfu[ness. Este deÍinită
ca aversiune rationa[ă fată de posibilitatea de a cădea
pradă nechibzuinţei şi viciu[ui, un feI de conştiintă de

244
 sine sănătoasă, care neîmpiedică să ne Lăsăm purtaţi
de temeri şi de dorinţe nesănătoase.

Furculiţa stoică sau preceptut

de suveranitate
După cum am văzut, mindfulness-ul stoic se înrădăcinează
îndoctrina central"ă potrivit căreia numai ceea ce se află sub
controlul nostru poate fi bun sau rău şi că tot ceea ce este
exterior este indiferent. Secţiunea de începuta ManualuLui stoic
[numit şi Enchiridion), atcătuit de elevuI Arrian din l"ecţiiLe pre-
date de maestru, cuprinde formu[area finată a acestei doctrine,
precum şi deta[ierea relaţieĺ ei cu practica stoică. Este unuI
dintre ce[e maĺ importante pasaje din literatura stoică ce s_a
păstrat pentru apticarea acestei fiLosofii înviaţa de zi cu zi
şi,
prin urmare, merită făcut un Sumar.
. Unete lucruri se află sub controlul nostru, întimp ce altele nu'
. Judecăţite depĺnd de noĺ, înspecial judecăţiLe de valoare cu
privire l.a ce este bun, rău, folositor sau vătămătoĘ întru-
cât reprezintă ''impulsurile" noastre voluntare, dorinţete
şi
aversiunile bazate pe acest lucru şi oricare altele ar putea fi
acţ|uni[e noastre vo[untare.
. Prin contrast, trupuI nostru nu depinde de noi, aşa cUm nU
depind reputaţia, proprietatea, statutuI social. şi profesio-
na[, într_uncuvânt, tot ceea ce nu ţine de acţiunile noastre
voluntare.
. Ceea ce depinde de noi este adevăratuI nostru sine care
este liber înmod natural, neobstrucţionai şi neîmpiedicat
de nimic; ceea ce nu depinde de noi este s[ab, obstrucţionat,
străin şi nu ne aparţine întotalitate.
. Aminteşte-ti aceste [ucruri înaintesă confunzi ceea ce este
sUpUS sclaviei cu ceea ce este înmod natural libeą ceea ce
nu îţiaparţĺne cu ceea ce îţiaparţine, pentru că atunci vei
f i împovărat, veijeti' veĺ fi tu[burat, vei fi furios
şi vei învinui
întreagaumanitate. Vei urîviaţaşi pe zei.

2!+5
. Promĺsiunea f ĺlosof iei este aceea că te va învăţasă consideri
ca fiind aI tău numai ce este a[ tău, iar ceea ce nu e aI tău să
ştii că nu e aItău' iar atunci nimenĺ nu te va putea obliga să
faci un anumit [ucru, nici nu te va împiedicasă-l' faci. Nici nu
vei învinui, nici nu vei critica pe nimeni, nici nu vei face nimic
împotrĺvavoinţei ta[e. Nu veĺ avea duşmanĺ şi nici nu vei fi
vătămat, pentru că nimic din ceea ce este vătămător nu va
putea atinge adevăratuI tău sine.
o Având asemenea scopuri ambĺţioase' aminteşte-ţi că trebuĺe
să [e urmezi fără rezerve, pentru că nu poţi sLuji ta doi stă-
pâni. Va trebui să abandonezi anumite scopuriînviaţă şi să-ţi
stabileşti a[te[e pentru momentuI prezent. Pentru că, dacă
îţivei dori să aĺ Fericĺre şi, de asemenea, să ai statut sociaI
sau avere, arfi păcat să te obţii doar pe cele din urmă, pentru
că ceea ce î1idoreşti este înţelepciunea şi virtutea. Mai mu[t
decât atât, vei eşua îna obţine înţelepciuneşi virtute, care
sunt esenţia[e pentru dobândirea Fericirii Íeudaimoniaj.
r Antrenează-ie, prin urmare, să spuĺ f iecărei impresii care
însoţeşteo senzaţie apăsătoare că nu este decât o aparenţă,
şi nu [ucru[ însĺne.
n EvaLuează, apoi, şi examinează' sub exigenţa acestor regu[i
şi standarde f itosof ice, toate aceste ĺmpresii, dar, înaintede
toate, vezi dacă ai de-a face cu judecăti de valoare despre
lucruri care sunt înputerea ta sau dacă ai de-a face cu
[ucruri care scapă puteriĺ tate. lar dacă ai de-a face cU ceva
care nu se află înputerea ta, consideră acel lucru ca fĺind
,,indiferent" cu privire Ia virtute şi fericire şi fĺi gata să-ţi
spui ,'nu înseamnă nimic pentru mine".

Această distincţie f undamentatăîntre ceea ce se af [ăînputerea

noastră şi sub controluI nostru dĺrect şi ceea ce nu reprezintă
baza pentru practica stoică prezentată înManualul l'ui Epictet.
Arn numit-o furculiţa stoică, pentru că se referă [a o asemenea
dĺstincţie clară şi viguroasă. Aceasta este o temă recurentă în
întreagagândire a lui Epictet şieste repetată de nenumărate ori,
înmultip[e pasaje. Este baza întregu[uistoicism aL [ui Epictet şi
relevanţa lui practică este cât se poate de limpede:

246
 Ce trebuie făcut, atunci? Să facem tot ce este înputerea
noastră si să [ăsăm restuI să se întâmple. ÍDiscursuri,l'1|

Rugăciunea serenităţii, pe care am întâtnit-o înainte'exprimă

practĺc aceeaşi idee - să facem ce putem să acceptăm senini
şi
ce nu putem schimba - un prĺncipiu derivat, fără doar poate,
şi
chiar din stoicism. IPietsch, 1990]

EI nE Ţ|NUT MINTE
''Furcutiţa stoică"
.

PunctuI fundamentaL at mindfuLness-u[uĺ stoic este

distincţia dintre ceea ce depinde de noĺ si se află
sub controluI nostru şi ceea ce nU' Acest lucru este
fundamentaI pentru stoicismuI Lui Epictet' încâtît
regăsim închiar prima propoziţie a ManuaLuLui: ,,ina-
inte de toate, din [ucruri[e [umiĺ acesteia, unel.e stau
înputeril"e ta[e, a[te[e nu''' Sfatesbury a numit această
idee dogma ,'suverană" a stoicismu[uĺ. După cum
am văzut, distĺncţia este foarte Limpede exprimată în
Rug ă ci u nea se re n ităţii.

Doamne, dă-mi seninătatea de a putea accepta lucrurile

pe care nu l.e pot schimba,
Curajut să schimb pe cele pe care le pot schimba
l.e

Şiînţelepciuneade a sti diferenta dintre e[e.

Totuşi' pentru stoici, singure[e [ucruri care sunt întotaLitate
înputerea noastră sunt judecăţile voluntare şi intenţia de a acţi-
ona. Ţemeri[e şi dorinţe[e noastre, ptăceril'e fatse şi suferinţa
emoţiona[ă se bazează, încele din urmă, pe acestea, astfeLîncât
va trebui, îndeÍinitiv, să ne asumăm responsabilitatea
şi faţă de
pasiuni. Ce[e trei discip[ine a[e l.ui Epĺctet, a dorinţei, a acţiunii si
a judecătii, corespund ce[or trei facuităţi care depind potentia[ ďe
noi. Prin contrast, [ucruri[e exterioare şi corpora[e - sănătatea,
bogăţia, reputaţia _ nu depind întotal"itate de noi si nici nu repre-
zintă rezultatuI eÍorturilor noastre, întrucâtsunt mereu, înbună
măsură, înmâna sorţii. Etica stoică şi terapia pasiuni[or ne cer
să ne amintim înpermanenţă această distincţie şi s-o apticăm
fiecărei situatii specifĺce, meditând cu seriozitate ta impticaţiiLe
sa[e. Poate fi înţeteasăşi ca utită pentru a construi o graniţă
fermă înjuruI citadelei interioare şi a adevăratu[ui sine.

n AMINŢEŞTţ-Ţ!".
Patru strategii pentru a face faţă pasiunilor
Epictet [e-a oferit elevi[or săi mai multe opţiuni pentru
a Íace faţă temerilor iraţiona[e sau dorinţelor nesă-
nătoase. Se presupune că aţi reuşit să te identificaţi
devreme şi că aţi reuşĺt să tuaţi distanţă, cognitiv, în
raport cu impresiĺle, înloc să Le tăsaţi să scape de
sub control.
. Amânarea. Dacă vă simţiţi copteşiţi de
sentimentele pe care l'e aveţi, încercaţisă nu
faceţi nimic, acordaţi-vă un timp Liber şi amânaţi
reacţia până când vă veţi mai l'inişti şi veţi putea
eval.ua situaţia raţiona[.
. Urmarea modelelor. Dacă nu stiţi exact ce să
faceţi, tuaţiînconsiderare modelu[ ĺpotetic aI
înţeteptutuiideaI sau gândiţi-vă [a exemple de
indivizi remarcabiIi din viaţa rea[ă sau nu, pe
care să îiputeţi imĺta. Ce ar face înaceastă
situaţie? Ce v-ar sfătui să faceţi?
. A face faţă situatiiLor. întrebaţi_văce resurse
v-a dat Natura peniru a putea face faţă situaţiei;
de exemptu' dacă se impune să manifestaţi
prudenţă, bunăvoinţă, curaj sau cumpătare.
. Discuţĺafitosof ică. încercaţisă apticaţi principiiLe
filosofice a[e stoicismu[ui [a impresii[e iniţial"e'
întrebându-vă înmod deosebit dacă lucruri[e pe
care [e judecaţi ca fiind importante [',bune" sau
',re[e", ''folositoare" sau ',vătămătoare"J sunt sau
nu sub controlut dumneavoastră direct' ĺar, dacă
nu, spuneţi-vă ',nu înseamnă nimic pentru mine"

2Ą8
 sau ,,ceea ce nU depinde de mine este, încel.e din
urmă, indiferent pentru mine".
Există strategii simĺ[are care sunt folosite şi în
TCC si pentru care există astăzi dovezi convingătoare
că, atunci când sunt puse înpractică înmanieră
corectă, sunt căi sănătoase pentru a răspunde pro-
btemetor negative.

Amânare: să nu Re tăsăm dominati

de impresii
Atât înDĺscursuri, cât şi înManuaL, Epictet vorbeşte des despre
pericołuI de ne [ăsa infl'uenţaţi de impresĺi, permiţându_Le să
preia controluI asupra minţii noastre. De exemplu, discursuI
intitulat ',Cum ne Luptăm cu ĺmpresii[e noastre?" se referă La abi-
litatea de a ne da un pasînapoişidea nu ne lăsa mânaţide grijă
şi tulburare. Epictet începeprin a spune că, exact ca încazut
abiLităţil'or fizice, pasiunite tind să devină mu[t mai habituate şi
automate atunci când [e îmblânzim, până când nici nu [e mai
observăm, pentru că au devenit parte din caracteruI nostru:

Îngenerat, dacă doreşti să faci un anumit lucru, fă

un obicei din e[. laą dacă nu vrei să faci un anumit lucru,
abţine-te să_[ faci si obişnuieste-te' în[oc, cu alte [ucruri.
ÍDiscursuri,ll.18|

De exemplu, dacă ne complacem îna avea dorinţe sexuale

nesănătoase sau o poftă patologică de bani, acestea vor sfârşi
prin a deveni ''infirmităţi" obişnuite a[e mĺnţii. Când raţiunea
este aplicată' totuşi, acestor impresii, ea poate funcţiona ca
remediu. Sexul şi banii nu sunt nici bune, nici re[e, înconfor-
mitate cu gândirea stoică, atasamentuI excesiv sau averisunea
excesivă sunt cu adevărat toxice pentru minte. Doar atunci când
concepem înmod Íerm că lucruril.e exterioare sunt indiferente
şi că nu contează nimic altceva' cu excepţia caracterutui şi a
acţiuni[or noastre' forta acestor sentimente probl.ematice este

249
subminată şi atunci devĺn mai uşor de stăpânit. PrimuI pas în
ceea ce priveşte terapia stoică a pasiunilor este cel pe care psi-
hoterapeuţii de azi î[numesc automonitorizarea simptomelor.
Epictet îisfătuieşte pe elevii săi să numere zilele încare au fost
supăraţi şĺsă reducă acest timp treptat, evaluându-şi progre-
su[înaceastă privinţă. Dacă putem trăivreme de 30 de zile fără
să ne mâniem, atunci artrebui să ne bucurăm. Et sugerează că
va fi nevoĺe de aproximativ două sau trei [uni pentru a schimba
o trăsătură de caracter. Stoicĺi ne sfătuĺesc să ne antrenăm în
acest fe[, precum atLetii, a[tfe[ nu vom face nimic altceva decât
să ne petreCem Vremea cu tot fe[uI de snoave filosofice, vor-
bind' dar nefăcând nimic serios înaceastă privinţă"
Pe tângă această automonitorizare, Epictet îşisfătuieşte
eleviica, de [a bunînceput, să nu se lase mânaţi de impresiil.e
ĺniţiaLe, pentrÚ că, dacă vom ''câştiga timp şi rágaz"' îiputem
comanda mu[t mai uşor minţii noastre.
La începutulantrenamentului stoic sau, eventua[, atunci
când sentimentele noastre devin coplesitoare, este de prefeiat
să nu facem nimic şĺsă nu [e răspundem, până când acestea nu
se Vor fi Liniştit. Le putem evalua înmanieră ca[mă şi raţionată,
cu o ,.atitudine fitosofjcă", mai târziu. Va trebuĺ să nu ne mai
imaginăm rezultate[e viitoare a[e frici[or şi dorinţel.or noastre
până când nu Vom putea face acest lucru ca[m şĺraţionat. în
mod specia[, ar trebui să ne concentrăm asupra faptetor obiec-
tive, abţinându-ne să adăugăm judecăţi de valoare, cum ar fi
aceea că un anumit om este ''fericit", eventuaI pentru că are
ceva Ce noi nu avem. Această abilitate simpl'ă de a ne abţine
de [a a răspunde impresiilor imediate este chiar baza virtutii si
a întelepciunii. SfatuL înţeteptde a nu lua nici un fet de aecizii
atuncĺ când ne aflăm înbraţele unor pasiuni tulburătoare a fost
atribuită vechi[or pitagoricienĺ:

Dacă, într-unanumit moment, vreunul dintre ei a căzut

înbraţete mâniei sau a[e deznădejdii, se va retrage dintre
tovarăşiĺsăi sĺ, căutând singurătatea, va dori să_siînteLeagă
şi să-şi învingăpasiunea. Despre pitagoreici se povesteşte
că nici unuI dintre ei nu-şi pedepsea sclavii şi nu [e căuta
gâlceavă oamenĺlor [iberi atunci când erau cuprĺnşi de

250
 mânie, ci aşteptau până când îşirecăpătau seninătatea. Ei
folosesc un cuvânt specia[, paidartan, pentru a numi aceste
forme de autocontrol aI mâniei, reuşind să dobândească
din nou ca[muIprin [inĺste si stăpânire de sine. Ílambtichos,
Viaţa lui Pitagora|

Tehnici sirni[are de ,,amânare sau de ,,suspendare a acţi_

unii" sunt folosite înpracticĺLe terapeutice moderne, pentru
a contracara ĺmpulsurile şi a [e înăbuşidĺn faşă, înaintede a
apuca să evolueze înspirală, devenĺnd afecte mai complicate,
precum furia, îngrijorareasau depresia. Există astăzi dovezi
directe care provin din cercetări[e moderne recente ce arată că
a amâna să ne gândim l.a o probtemă o perioadă determĺnată
poate reduce durata şi intensitatea stărĺlor nocive cu până ta
jumătate şĺ,prin urmare, aceste tehnici a[e amânării au devenit
parte importantă din câteva forme moderne de TCC care tra-
tează sindroame[e de anxietate genera[izată.
Epictet ne spune că, atunci când suntem suficient de ca[mi
pentru a ne raporta raţiona[ [a impresii[e noastre tu[burătoare,
eventuaI după ce am amânat suficient reacţiite, sunt câteva
strategii pe care să [e adoptăm. Ar trebui să ne retragem în
rânduri[e ,,oamenilor buni şi care dovedesc excelenţă" şi să
ne măsurăm viaţa prin standarduI ideat at ÎnţeteptuLuisau
prin ceea ce considerăm demn de admiratie ta al'ţĺi.Atunci
când pasĺuni asemănătoare Vor apărea înviitoą ne vom putea
confrunta reacţii[e cu exemplete [uminoase stabitite de oame-
nii exemplari, şĺnu ne Vom ma| lăsa mânaţi de pasiuni' La
Íe[, ar trebui să ne întrebăm ce resurse mentale şi ce virtuţi
potenţiale ne-a dat Natura, pentru a ne ajuta să facem faţă
[ucruri[or care ni se întâmplă. De exempl'u, ne putem întreba
dacă o anumĺtă situaţie cere răbdare şi dacă răbdarea este, în
aceI caz, mai indicată decât complacerea însituaţia respectĺvă.
Care ar fi cet mai demn de [audă curs at acţiunii? înloc să ne
urmăm impresii[e iniţia|e şi să ne iăsăm purtaţĺ de temerile şi
de dorinţele noastre, ar trebui să ne simţim bine si dacă vom
reusi să ne abţinem sau să ne ridicăm deasupra gânduritor şi
a ĺmpulsuritor noastre iniţiate, pentru că acest lucru este baza
virtuţĺi.De fapt, tot ceea ce spune Epictet este că, pentru a face

251
faţă temerilor şi dorinţelor noastre iraţiona[e, este nevoie să
deprindem esenţa doctrinei stoice, adică să ne iăsăm convinşi
că lucruI cel mai important din [ume este să devenim prosperi
si împtiniti,ceea ce înseamnă să dobândim virtutea.

DE tNcËRâAT tMEĐlAT Automonitorizarea stoică

şiamânarea
încercaţisă fiţi atenţi înfiecare ciipă ta gândurite şi
[a sentimente[e pe care [e aveti şi, înspecia[, [a fetuI
încare [e răspundeţi. Stoicii antici utilizau diverse
tehnici de automonitorizare pentru a realiza acesi
lucru. Studenţii moderni ai stoicismului se pot Íolosi
de anumite tehnici asociate terapiilor cognitiv-com-
portamenta[e, precum cea descrisă mai jos, prin
care sUnt colectate informaţii ca:
1. Unde şi cum au apărut afectele problematice,
cUm ar fi anxietatea, mânia, emoţiite de tot felu[,
dorĺnţele inuti[e? [Spre deosebire de fel.ul încare
procedează terapii[e cognitive, stoicii grupează
emoţiile şi dorinţete [a un toc, considerându-le
forme a[e ''pasiunii"; ei consideră mânia ca pe o
formă de dorinţă de a fi rănit.}
2. Ce emoţii şi dorinţe ĺ''pasiuni"} aţiexperimentat?
lncercaţi să remarcaţi, de asemenea, orice Semne
timpurii că începsă apară tulburări, cum ar fi o
anumită tensiune psihică sau senzaţiĺ corpora[e.
3. Pe ce gânduri sau judecăţi se bazează aceste
emoţii? lîncercatisă ĺdentificaţiorice judecăţi de
vatoare chestionabi[e care pot fi sursa emoţiilor
sau a dorinţelor nesănătoase'J
4. Ce aţi spus şi ce aţi făcut eÍectiv? Ce aţi evitat
să faceţi?

Pentru început,fotosiţi tehnica automonitorizării

şi creaţi-vă obişnuinţa de a scrie [ucruri pe hârtie,
cu răbdare şi luciditate, pentru a dobândi ''distanţă

252
cognitivă'' faţă de impresii[e iniţiate. Atunci când iden-
tĺficaţi semne[e tĺmpurii ate unor pasiuni nesănătoase'
reamintiţi-vă că ceea ce vă supără este doar impre-
sia' şi nu lucrurile însele,mai degrabă decât să vă
l'ăsaţi inftuenţaţi de ĺmpresĺiteiniţĺate.Nu faceţi nĺmic
şi amânaţi să aveti o reacţie până când sentimentele
s-au mai domotit - mai ales atunci când ne confrun-
tăm cu o dorinţă sau cu o emoţie copleşitoare. Acest
lucru poate lua o oră sau mai mu[t, poate chiar o zi
întreagă. Spuneţi_vă că veţi reveni maitârziu [a lucrul
respectiv, atunci când veţi putea gândi cu limpezime,
şi nu mai lăsaţi impresiile automate să dicteze unde
şi cum vă gânditi [a ele.
Atunci când veţi fi mai ca[mi, examinaţi şi evaluaţi
impresii[e, fo[osindu_vă de principii[e filosofice pe
care [e-aţi învăţat.Ajută să stabitiţĺun moment şi un
loc anume să faceţi asta, poate întĺmpul' meditaţiei
de seară şi al cetei de dimineaţă. Aptĺcaţifurculiţa
stoică, întrebându-vă dacă aveţi de-a face cu judecă1i
de valoare sau dacă experimentaţi pasiuni cu privire
[a [ucruľi[e pe care [e c.ontrolaţi sau nu. Amintiţi-vă
argumentele care îiconving pe stoĺci că lucruri[e
exterĺoare şi corporale nu sunt nĺci bune, nici re[e,
ci indiferente cu privire |.a eudaimonia. Încercati,de
asemenea, să vă daţi seama ce ar face Înţeteptut
ideal' şi să-i urmaţi exemp[ul.. întrebaţi-vă,eventua[,
ce resurse interioare v-a dat Natura pentru a vă des_
curca însituaţiite pe care Le întâLnĺţi.
Cu timpu[, veţi descoperi că sunteţi capabiti să răs-
pundeţi cu ca[m unorgânduri supărătoare, fără a mai fi
nevoie să amânaţi aceste răspunsurĺ. Memorarea unor
enunţuri scurte şi laconice ajută' De exemplu, Epictet
şi-a învăţatelevii să răspundă [ucruri[or .,indiferente",
spunându-şi: ,,Aceasta nu înseamnă nimic pentru
mine" sau ''Dacă nu ţine de vointa mea, atunci nu e
rău . Ar trebui să vă formulaţi niste maxime şi enunţuri
proprii pentru a Íace faţă situaţiitor înmod frecvent,
până când vă obişnuiţi şi devin răspunsuri Íamitĺare.

253
 Data/mom.entuU Sentimente Oânduri Acţiuni
situatia ĺpasiunil (impresiil limputsuril

03.04.2013-1.30 Furie Eştiidioată? M-am uitat

p.m. Am obser- Nu vezi ce cu furie ta
0 femeie se stră_ vat că am fac aici? ea, dar n-am
duieste să treacă începutsă [Ceea ce mai făcut şi
de mine înholuI tremur şi făcea ea n-am mai
hoteLului, întimp că mi s-au era rău, spus altceva,
ce eu mă strădu- încordat mai exact, Nu i-am mai
iam să_mi cură1 umerii. îmistătea în cerut să
copitaşul de doar cate făcând aştepte până
câţiva anişori, ceea ce ar terminăm
care vărsase o f i trebuit să pentru că
cană de apă pe fac eu.l eram prea
eL şi pe jos. Íu rioasă.

n AMINTEŞTE-ŢI! ..
Cum să amânăm reacţia [a pasiuni
Epictet şi-a îndemnatînmod repetat elevii să evite să
răspundă pasiunilor si impresiilor nesănătoase. Stra-
tegii simitare s-au dovedit eficiente înpractici[e de tip
TCC, atât timp cât nU se abuzează de ele şĺnu devin
o formă de evitare constantă şi de suprimare emoţio-
nată. Gândĺţi-vă [a aceasta ca [a Un procesîntreistadii:
1. ldentifĺcarea pasiUni[or: Epictet spune că ar
trebui să avem o Listă a pasiunilor noastre
dăunătoare sau un raport mai detaliat precum
acela de mai sus, căutând înspecia[ 'semne
timpurii" al.e friciLor sau a[e dorinţelor iraţiona[e;
astfel, putem folosi tehnica aceasta pentru a
creşte luciditatea, dar şi ''distanţa cognitivă"
faţă de impresii[e automate.
2. Amânarea răspunsuri[or. Dacă acestea sunt
potenţiaI copleşitoare, evitaţĺ să vă daţi acceptuI
asupra impresiilor care Se af [ă ta bază; ,'câştigati

254
 timp şi răgaz" reÍuzând să acţionaţiînvreun fe['
până când reuşiţi să vă ca[maţi, iar impresiiLe
nu mai sunt proaspete" lncercaţi să reaLizaţi
''distanţarea cognitivă", amintindu-vă că acestea
sunt doar impresii, şi nu [ucruri[e pe care
încearcă să [e reprezinte, şĺcă sunteţi supăraţi
maĺ degrabă din pricina propriilor judecăti de
va[oare, si nu din pricina [ucrurĺ[orînsine.
J Examĺnarea filosofică: atunci când veti reuşi să
faceţi acest [ucru înmanieră ca[mă şi raţĺonată,
încercaţisă apticaţi doctrine[e stoice impresiil.or
care vă deranjează; întâicăutaţi să vedeţi dacă
nu Íaceţi cumva judecăţi de valoare care intră în
conflict cu doctrina fundamenta[ă cum că numai
ceea ce depinde de noi poate fi cu adevărat,'bun"
sau ,'rău"; aţi putea să vă imaginaţi ce ar face
lnteleptuI ideaI sau sau o perSonatitate exemp[ară
într-osituaţie simi[ară; vă puteţiîntreba ce
facuttăţĺ şi ce virtuţi potenţiaLe aveţi, care să
vă permită să faceţi faţă mai bine sĺtuaţiei.

De ce să medităm dimineaţa şi seara?

Meditaţia de dimineaţă ĺcontemplarea prospectivăl
Epictet a spUS că stoicii ar trebui să_şi pl'anifice dimineaţa
activitatea pentru întreagazi, iar seara să recapituleze înmĺnte
progresuI făcut. La începutuIzilei' stoicuI se poate întreba:
,,Ce mai am de făcut astfelîncât să obţin eliberarea de pasiuni
Íapatheia)? Ce-mi trebuie pentru . .u"á [ĺnişte?" Apoi ar trebui
să-şi pună o întrebarebazată pe celebra sugestie a Oracolului
din De[Íi: ,'Cunoaşte-te pe tine însutil''Stoicii cred că suntem
mereu înpericol de a ne pierde natura adevărată şi să decădem
l.a niveluI unor anima[e lipsite de raţĺune. Ne putem întrebace
cere Natura de [a noi, încalitate de anima[e raţiona[e' şi să repe-
tăm acţiunile pe care [e avem de făcut [a începutulfiecărei zi[e,
aspirând [a a avea mai multă raţiune si virtute, pregătindu-ne,

255
de asemenea, să vedem ce progrese am Íăcut La sfârşitut ziLeĺ
Marcus Aurelius spune:

Dimineaţa, când abia te trezeşti' să ai [a îndemânăacest

gând: ''Mă trezesc ca să desfăşor activităţile specifice omu-
Lui" . ÍGânduri către sine...,Y.1)

De asemenea, împăratut se pregătea să trăiască înarmo-

nie cu restul umanităţii, spunându-şi că, înzĺua ce-[ aştepta,
urma să întâlnească inşi care mai de care mai bârfitori, mai
ingraţi' mai trădători, mai ascunşi, mai invidioşi şi mai posaci,
gândindu-se [a cel'e mai re[e [ucruri care se puteau întâmpta
ca l"a une[e inevitabi[e. Are cu sine, însă'mereu [a îndemână
principiite stoĺce, reamintindu-şi că toţi erau aşa cum eraU
din pricina lipseĺ de înţelepciuneşi a necunoaşterii adevăratei
naturi a bineluişi a răului. Până l'a urmă, ceea ce contează este
ca e[ însuşisă înţeleagăadevărata natură a bine[ui. De ase-
menea, îşiaminteşte că aceia care i se opun şi care îifac rău
sunt' înmod fundamenta[, [a feI ca e[, .'nu din acelaşi sânge' ci
din aceeaşi minte", împărţindo fărâmă din raţiunea divină. Îşi
repetă astfel preceptuI stoic conform căruĺa nimeni nu-[ poate
rănĺ cu adevărat, nu-[ poate forţa pe drumuI către viciu, nu-[
poate face să simtă pasĺunea mâniei sau a urii faţă de cei[al'ţi
atunci când îsirecunoaşte af initatea cu aceştia. ConÍlictuI este,
prin urmare, nenatura[. .Căci ne-am născut pentru a ne ajuta
unii pe a[ţii precum picioare[e, mâini[e, pleoapele, şĺruril.e de
dĺnţide sus şi de jos." ÍGânduń către sine..., ll. 1J
Marcus aminteşte şi et faptuL dĺscutat mai sus, că pitagorei-
cii contemplau dimineaţa l'a [umina stelelor şi a soarelui care
se ridica, introducând, probabi[, anumite elemente de cosmo-
togie filosofică înaceste meditaţii matina[e:

Pitagoreicii ne recomandă tuturor să ridicăm înzori

privirea către ceą pentru a ne aminti de corpurile care îşi
îndep[inesc funcţia conform aceloraşi regu[i, şi modalita-
tea şi, de asemenea, ordinea [or, puritatea [or şi go[iciunea
l'or; căci astre[e nu sunt acoperite de un vă[. ÍGândurĺ către
sine...,Xl.27l
 Stoicii pot repeta astfe[ înmod potenţĺat
''traiul' înacord cu
natura" [a trei nive[e, o propensiune către armonie si afecti-
une natura[ă faţă de raţiune, către proprĺa lor natură si către
întreaga omenire, văzută ca o comunitate de fra1i'
şi către
natură înţeleasăca Un cosmos, ca Un întreg.
Am văzut, de asemenea, Laolattă cu lańbtichos că pregătĺ_
rea menta[ă de dimineaţă impl'ica crearea unui plan cu privire
[a ceea ce trebuia făcut mai târziu, întimput zilei. Aceste de[ĺ-
berări, [a fel ca a[e stoicĺ[or, presupun luarea înconsĺderare a
oricăror catastrofe posibite, cu intenţia de a cultiva o anume
formă de rezistentă şi o stare de
''pregătĺre pentru orice".
Era un precept a[ [or ace[a că, pentru omul' inte[igent, nu
.
există [ucruri cu adevărat neaşteptate, că et
ştie să prevină
tot ceea ce nu este înputerea sa. ÍViaţa lui Pitagora,31j

După cum am văZut, atunci când e vorba de a planifica orice

acţiune sau chiar programul întregiizile care urmează, stoicii
adaugă acest avertisment: ''dacă soarta o permite"" Orice pta-
nuri am avea, sortii s-ar putea pune împotrivă si sĺgura certi-
tudine pe Care o avem este aceea că trupuI nostru va fi, înce[e
din urmă, distrus şi că vom pierde totuL'

B DË îNcţRcATţMEĐIAT: Cum să vă treziţi ca un stoic

Când vă treziti înfiecare dimineaţă, aşteptaţi câteva
clipe să vă veniţiînf ire' apoiîncercaţi, vreme de 5_10
minute, să vedeţi înminte ptanuL de acţiune pentru
ziua ce urmează. Cum vă puteţĺ apropia fie câ1iva
şĺ
paşi de ideaLut înţeteptutuistoic? Cum'vă puteti purta
înmod potrivit într_o[ume încare există nenumărate
lucruri pe care nu [e puteţi controla?
1. Marcus face aluzie [a practica pitagoreică de
a merge într-unloc retras înaintede răsăritut
soarelui şi de a medita sub stele şi dinaintea
soarelui care răsare, exersându-si atentia si
pregătindu-si raţiunea pentru ziuá ce uŕ'""'a.
Puteţi face acest lucru înproprĺa casă' stabi[ind

257
 Un loc anUme încare să practicaţi meditaţia, cum
ar fi capuI patu[ui sau înfaţa ogLĺnzii din baie, de
exemplu. Vă puteţi, însă,gândiîncontinuare [a
soarele care răsare de după stelele nopţii ĺvom
reveni ceva mai târziu [a meditaţii cosmologice
precum aceasta).
2. Ategeţi un precept filosofic [a care vreţi să vă refe-
riţi şi repetaţi-t de mai multe ori, întrebându-vă
cum aţi putea face pentru a adera La el şi mai Íerm
pe parcurSUI zilei ce urmează. Pentru început,
al'egeţi principiu[ 9enera[: ',Unele lucruri se af [ă
sub controluI nostru, întimp ce altele nu". Păstraţi
acest preceptîn minte pe măsură ce vă străduiţi
să puneţi un accent mai mare pe caracter şi să
priviţi [ucruri[e exterioare ca indiferente.
3. De asemenea, puteţi alege o anUme virtute pe
care vreţi s-o cu[tivaţi şi gândiţi-vă [a ea înmod
repetat, încercând să vă imaginaţi cum aţi acţiona
dacă aţi f i maiînţeLepţi,mai drepţi' mai curajoşi şi
mai discip[inaţi.

Odată ce aţiînceputsă faceţi asta înmod obişnuit,

încercaţisă vă imaginaţi provocări mai mari, întâ[-
niri cu oameni mai dificil'i, după cum am dĺscutat în
capitoluI despre prevedere. După cum am văzut' unii
stoici îşireamintesc şi propria mortalitate întimp ce
p[anifică ziua ce stă să înceapă'Seneca recomandă
chĺar ca, înfiecare dimineaţă, după trezire, să ne spu-
nem: .,Se poate să nu mai dormi vreodată".

BI DE ŢlNuT M|NTE .

Meditaţiite de seară şide dimineaţă

Stoicii au preluat practica pitagoreică a contemplării
răbdătoare a evenimentelor zilei, chiar şi de trei ori,
înaĺntede a merge [a somn. FaimosuI vers din Versu-
rĺIe de aur, citat de Epictet era: ,,Unde am greşit? Ce am

258
 făcut? Ce datorie a rămas neîndepl'inĺtă?"Pentru sto-
ici, toate acestea se referă [a scopul lor suprem, iar
Epictet recomandă înmod expres să ne întrebăm unde
anume am greşit înprivinţa scopu[uĺ de a avea o viaţă
[ină şĺarmonioasă, înacord cu înţe[epciuneaşi virtu-
tea. Stoicii se pot întreba,de asemeena, dacă înacel
moment chiar trăĺesc înarmonie cu propria natură
raţĺona[ă, cu restuI omenirii si cu Natura ca întreg-
sensuI tripartit aI traiu[uiînconformĺtate cu Natura.
Una dintre cele mai importante întrebăripe care
şi [e poate pune Un stoic este aceasta: ,,Ce pot face
pentru a progresa putin către idea[uL atingerii înţe-
[epciuniĺ supreme?'' Această meditaţie va fi, probabit,
inÍluenţată de ceea ce a aflat cu privire ta sl"ăbiciu-
nite tui întimpuI meditaţiei vespera[e de dinaĺnte.
De ce este nevoie pentru a^depăşi fricite şi dorĺnţete
iraţionaĹe care au rămas? Îmi[ipsesc, oare, curaju['
autodiscĺp[ina şi alte virtuţi pe care viaţa l'e cere de
[a mine? Epictet compară aceste exerciţii cu a[e unui
profesor de canto sau cU al.e unui atlet care pLanifică
şedinte de antrenament si [e pune înpractică. La tre-
zire, stoicuI se pregăteste amintindu-şi, de aseme-
nea, preceptu[ ÍundamentaI conform căruia l.ucruri[e
exterioare ne sunt indiferente si că bine[e adevărat
pentru noi constă îna excela cu privire [a lucrurile
care ţin de noi, a excela înprĺvinţacaracterului si a
acţiunii noastre' iar această formă de exerciţiu se
SUprapune pe tehnica generală a prevederĺĺadversi-
tăţil'oą pe care am discutat-o anterior'

Meditaţia de seară lcontempLarea retrospectivăl

Seneca descrĺe o tehnică de meditaţie vespera[ă fotosită de
filosof uI roman Quintus Sextius, care combină pitagoreismuI cu
stoicismul.' E[ spune că' pentru ca minţile noastre să înflorească,
aşa CUm a intenţionat Natura, trebuie să exersăm înpermanenţă,
punând întrebăriprecum cele de maijos, înaintede a adormi:

259
 1. La ce obicei dăunător ai renunţat astázi?
2. Asupra căruĺ neajuns ai acţionat azi?
3. înce feL ai devenit mai bun?
Această examinare terapeutică şi fiľosofică este asemuită
Cu Un proces: ,,înfiecare zi, ptedez cauza mea înfaţa mea,
judecătoru[". Pasiuni[e noastre se Vor mai poto[i, iar noi vom
dobândi un control tot mai sporit asupra l.oĘ atunci când vor şti
că vor trebui să răspundă înfiecare seară înfaţa unui judecă-
tor. Cu alte cuvinte, această practică sporeşte midfu[ness-uIpe
parcursul întregiizi[e. Mai mu[t, înloc să sporească îngrijora-
rea, acest exerciţiu artrebui să ne ofere un somn mai profund,
ceea ce ar arăta că a fost desfăşurat aşa Cum trebuie.

Mă folosesc de această posibil'itate şi îmisusţin cauza în

faţa mea zil'nic. După ce mi-a fost luată dinainte [ampa, şi
soţia mea' care de mu[t îmiştie obiceiu[, a tăcut, îmicerce_
tez întreagazi siîmimăsor din nou faptete şi vorbe[e: nu îmi
ascund nimic de mine, nu trec peste nimic. De ce să mă tem
de greşeLil'e me[e când aş putea Spune: ''Ai grijă să nu mai
faci asta, acum te iert". ISeneca, Despre mânie, ed. Seneca
Lucius Annaeus, 2014,trad. loana Costa,3.3óJ

Exemp[e[e de dia[oguri cu sine date de Seneca i[ustrează

l"irnpede că' mai degrabă decât să ne complacem într-oauto-
critică morbidă, putem adopta atĺtudinea unui prieten înţetept
si binevoitor care Se sfătuieşte pe sine:
înacea discuţie ai vorbit prea înverşunat:pe viitor nu
te mai întâLni cu oameni nepricepuţi. Nu vor să înveţecei
care n-au învăţatniciodată. L-ai mustrat pe aceI om cu mai
mu[tă [ibertate decât trebuĺa, şi astfeI nu [-ai corectat, ci
t-aijignit: pe viitor ia seama nu doar să f ie adevărat ce spui,
ci şi dacă cel căruia i-L spui poate suporta adevărul. Un
om de calitate se bucură să fie mustrat, toţi oamenii răi
suportă greU Un conducător. [ibid.)

Se spune că pitagoreicii practicau recapĺtu[area serĺei eveni-

mentelor care se întâmplaseră îndecursut zitei şi ca modalĺtate
de îmbunătăţire a memoriei. Stoicii preferau să se bazeze pe

260
ea mai degrabă Ca pe o metodă de anaIiză etică şi terapeutică'
Epictet citează, însă,f raze celebre din Versurile de aur elevilor
săi, spunând că acestea ar trebui păstrate mereu ta îndemână
şi aplicate înviaţa de zi cu zi. La feL ca Seneca, rămâne si et ta
sta ndarduI versuri[or pitagoreice.
1. Cu ce am greşit?
2. Ce am făcut bine?
3. Ce datorie am lăsat neîmpLinită?
TrecutuI este, încele din urmă, indiferent. Cu toate acestea,
într-unanUme sens putem învăţadin ceea ce s-a întâmpł.atîn
trecut şi chĺar ',ne putem bucura" de ceea ce am făcut bine. Ar
trebui să ne ocupăm de ,'datoriite neîndepl'inite", dacă soarta o
va pemite. Medĺtaţia de dimĺneaţă şi cea de seară par, astfel, să
se completeze Una pe cea[a[tă, formând etape într-unproces
cicLic de reflecţĺe, învăţareşi pregătire menta[ă pentru acţiune.

DËîNiERr,ATIMEţ)IAT: Cum să dormiţica un stoic

Noaptea, înaintede a merge [a culcare, aLocati-vă 5-10
minute pentru a revedea cu catm evenimente[e zitei.
lncercaţi să vă amintiţi ordinea încare aţiîntâmpinat
diferiţi oameni de_a lungul' zileĺ, ce aţi spus sau aţi
făcut, sarcinile [a care v-ati angajat. Deşi toate acestea
v-ar putea îmbogăţimemoria, pentru stoici lucrul cel
mai important este că vă poate Íace să vă întrebaţidacă
aţi Íi putut trăĺ mai congruent din punctul de vedere a[
înţelepciuniisi aI ceea ce numim eudaimonia.
1. Ce aţĺf ăcut rău? Aţi permis să f iţi dominat
de f rică sau de dorinţe ĺrationa[e şi nepotrivite?
Ati sacrif ical eudaimonia de draguI unui [ucru
exterior?
2. Ce ati făcut bine? Ati Íăcut vreun progres în
privinţa înţelepciuniişi a virtuţii? Aţi acţionat
înmanieră potrivită, înacord cu principiil'e
dumneavoastră?
 3' Ce aţi omis? Se întâmpl'ă să nu f i reuşit să
Íaceţi ceea ce ar f i fost înmod normaI datoria
dumneavoastră? V-aţi folosit de toate ocazii[e
pentru a exersa disciplina practică, înţe[epciunea,
justiţia' curajuI sau autodiscipLina?
4. Luaţi înconsĺderare că orice este făcut prost sau
negLijat poate fi făcut înmanieră diferită înviitor.
5. Lăudaţi-vă pentru tot ce aţi făcut bine!
Exersaţi ro[uL de prieten generos şi de sfătuitor
înraport cu sine, iar această relaţie ar trebui păs-
trată. înp[us, Seneca ne spune că ar trebui să ne
spUnem singuri înfiecare seară că am putea să nu
ne maĺ trezim înaintede a ne culca. Amintiţĺ-vă că
toate aceste evenimente suntîntrecut şĺcă' de aceea,
strict vorbind, vă sunt ',indiferente", şi aceptaţi că au
fost determinate de soartă să se întâmp[eaşa cum
s-au întâmpl'at. Veţi găsi utit să scrieţi toate acestea
într-unjurnal.' parafrazând concepte[e stoice, aşa
cum face Marcus Aure[ius înGânduri către sine însusi.

n AMINTËŞTE-ŢI! " "

Probteme [a culcare şi [a trezire
Este posibiL să dureze o Vreme până veţi găsi cele mai
bune rutine pentru meditaţia de seară şi cea de dimi-
neaţă' aşa că fiţifLexibiLi! Nu este, de exemp[u, indicat
să faceţi aceste exerciţii întimp ce staţi încătol'ăniţi
înpat, ci, mai degrabă, după ce v-aţi trezit şi staţi
deja încapuI oase[or. V_ar lua aproximatĺv 1ó ore să
revedeţi înmanieră detaliată tot ce vi s_a întâmplat,
prin urmare, veţi trece destul de rapid peste multe
evenimente, selectându_[e pe cele mai importante.
încerca1isă nu vă îngrijoraţicu prĺvĺre[a evenĺmen-
te[e care vi se par tu[burătoare, mai ales dacă inter-
ferează cu somnuI dumneavoastră. A rumina tot feluI
de gândurĺ morbide este exact contrariuI a ceea Ce ar

262
 trebui să faceti. Aminiiti-vă înpermanentă că lucru_
rĺle care se află înafara controlu[ui dumneavoastră
ar trebuivăzute ca ,,indiferente", întermeni stoicĺ.

E .
PUNCTË PRlNcIPALE
Mul'ţi oameni găsesc atrăgător conceptul
de mindf ulness dĺn budism, dar o practĺcă
asemănătoare, numită prosochë sau atenţie [a
facultatea conducătoare a raţiunii, era centra[ă
pentru stoicismuI antic.
. Manua[uI stoic aI tui Epictet se deschide cu des-
crierea practicii f undamentale de a ne evalua
impresii[e, fotosind furcutiţa stoĺcă, distincţia din-
tre ceea ce depinde de noi şĺceea ce nu depinde,
reamintindu-ne că [ucruril.e exterioare sunt
',ĺndiferente" înraport cu virtutea sau eudaimonia.
. P[anificarea zilei care stă să înceapă,[a feI ca
revederea zilei care tocmai a trecut vă pot ajuta
să menţineţi o anumită rutină si să trăiii întátept,
folosind principa[e[e principiĺ stoice'

D[ PASUL URMĂToR
Am parcurs, până acum, teoria eticii stoice şi practĺcĺ[e
de bază presupUse de ce[e trei disciptĺne a[e [ui Epictet'
precum şi rutinele de dimineaţă si de seară, care pre-
SUpun o examĺnare de tip fitosofic. Vom trece' încele
ce urmează, [a câteva dintre ce[e mai spectaculoase
şi
mai provocatoare exerciţii contemplative a[e stoĺci[or.

263
10. PRIV|REA DE sus şI
cosM0L0GlA sTolcĂ

Din acest capitot, veţiînvăţa:

. că studiuI antic al' Naturii sau
',fizica fil'osofică..
era legat de importante exerciţii psihotogice;
. cum să contemptăm viaţa
''ca pe un festivat.'şiatte
metafore pitagoreice preluate de către stoici;
. cum să practicăm meditaţia stoică pe care speciatiştii
moderni o numesc ,,privirea de sus";
. cum să contemptăm timput şi caracterul' trecător
aI tuturor lucrurilor individuate şi materiate, adop-
tând o perspectivă ,,cosmologică" asupra vleţii.

Contemp[ă de sus miiLe de trupe, miĺ[e de ceremonii

re[igioase şi cătătoriite înorice direcţĺepe Vreme de furtună
si de timp tiniştit şi diversitatea fiinţetor care vin pe tume,
trăiesc împreunăşi dispar. Gândeşte_te [a viata tráită attă-
dată de attii si ta cea care va fi trăită după tine [a cea care
şi
se trăieşte acum printre naţiunĺte barbare; gândeşte-te, de
asemenea, câti nu îţicunosc măcar numele, câçi îtvor uita
înscurt timp, câti dintre cei care poate acum te laudă în
scurt timp te vorvorbi de rău; şi cum nici amintirea, nicĺ
faima, nici altceva de fetut acesta nu e demn de considera_
ţie. ÍGânduri cäŕreslne..., lX" 30J
Gândeşte_te cât de neînsemnată parte din inÍinita pră-
pastie a tĺmpu[ui este hărăzită fiecăruia! Căci foarte ."pid ,"
pierde îneternitate. Cât de neînsemnată parte din substan1a

265,
 universa[ă, cât de neînsemnatăparte din sufletuI universa[,
pe ce buLgăre neînsemnat din pământu[ întregte târăştil
RefLectând [a toată această frază, nu îţireprezenta nimic de
o mai mare însemnătate decât aceasta: să acţionezi după
cum teîndrumă natura ta şi, pe de attă parte, să suporţi ceea
ce îtiaduce natura universa[ă' ţ,Gânduri către sine..., Xll'32]

H ^aToËVALUAa'g
. -

Atitudini stoice faţă de cosmo[o9ie

Înaintede a citi acest capito[, încercaţisă evaluaţi urmă_
toarele enunţuri, pe o scară de La 1 [a 5, apoi încercaţi
să [e reevaluaţi, după ce aţi meditat asupra lor.
1. lmaginarea unor evenimente privindu-[e de sus
mă poate ajuta să obţin tiniştea şi o viziune mai
raţiona[ă asupra vieţii.
2. Viaţa este asemenea unui festivaI sau a unei
mari sărbători publice [a care ar trebui să f im
fericiţi că participăm.
3. Atunci când mă gândesc [a durata mică a vieţii în
raport cu istoria universu[ui, pot să-mi amintesc
să'mi preţuiesc acţiunile mai mu[t decât
posesiuni[e.

Be ee este important sä contempţăm Natura?

Ce s-arîntâmpl'a dacă ne-am da un pas înapoi,să ne privim
viaţa din perspectivă diferită? Ce ne Spune perspectiva mai
l'argă? lată genut de întrebăricare stau [a baza anumitor exer-
ciţii de schimbare a perspectivei pe care sioicii [e realizau ca
pe o formă de contemplare f ilosofică. Acest capitoL se ocupă în
particu[ar de exerciţii [egate de fizica stoică, ce au drept scop
stârnirea imaginaţiei, încurajareaacceptării detaşate a eveni-
rnente[oĘ înacord cu discip[ina stoică a dorinţei şi a terapiei
pasiunilor. Cu ajutorul [oĘ ne vom lărgi conştiinţa întimp ce
vom acorda tot mai puţină importanţă [ucrurilor externe.

266
 Acest act at l'ărgirii conştiinţei se leagă de o altă virtute
importantă, mărinimia Igenerozitatea, megaIopsychĺa, l.itera[, a
avea o minte mare]. Este calitatea care ne permite să rămânem
superiori şi detaşaţiînraport cu orĺce ni se întâmptăînvĺaţă'
ĺndiferent că majoritatea judecă aceste [ucruri ca fiind bune
sau re[e, obiecte obişnuite a[e fricii sau a[e dorinţei. Zenon a
scris că mărinimia, singură, este suficientă pentru
''a ne ridica
deasupra tuturor [ucruri[or'' si, pentru că este o parte esenţĺa[ă
a virtuţii, înţe[eptuIva privĺ cu superioritate [a toate tucrűrĺ[e
care par tulburătoare si va obţine Íericirea, sau eudaimonia,
ĺndiferent de ceea ce se întâmpl.ăcu [ucruri[e exterĺoare.
Deşi feLut acesta de a gândi ar putea părea ciudat pentru citi-
torii moderni, Seneca spune că, pentru că stoicii cred că binele
autentic sălăşluieşte doarînmĺnte, şi nu întucruri[e exterioare,
e [ogic că orice l'ărgeşte, ridică sau întăreste mintea este bun
pentru noi. Virtutea, înforma mărinimĺei' ridică mintea deasupra
[ucruri[or ',indiferente" şi o ridĺcă până l'a nive[u[[a care nu mai
este supusă nici unei influenţe' Dimpotrivă, ataşamentui faţă de
lucrurile corporale şi exterioare coboară mintea o goteşie, în
şi
loc s-o [ase să crească, să înflorească sisă se extinJă, înmod
natura[' Atunci când ne tăsăm absorbiţi de lucruri inferioare,
precum căutarea bogăţĺeişi a reputaţiei, sufletuI ni se scufundă
şi se adânceşte într-operspectivă îngustăasupra vieţii.
Extinderea minţii înacord cu înţetepciuneaşi viriutea era,
astfe[' o trăsătură a fizicii stoice, dar şi a discĺpl'inei dorinţei.
Una dintre temele majore care apar [a Marcus Auretius se
referă [a vastitatea timpul'ui şi a spaţiutui şi l'a cât de insigni-
fiante sunt trupuri[e şi vieţite noastre, prin comparatie. Sĺrňpta
citire a acestor paragrafe înmod repetat este suficientă peniru
a [e produce multor oameni un sentiment at Lărgirii conştiinţei.
Marcus scrĺe că nimic nu poate conduce mai diiect ta măretia
mĺnţii ca aceste exercĺţiilegate de fĺzica stoică. De exempĺu,
reaIizarea unui studiu detatiat aSupra naturĺi, asUpra fetutui în
care lucruri[e se transÍormă unu[ înceLătaLt, vederea tuturor
[ucruri[or înmod obiectiv, fără a fol'osi judecăţi de valoare,
p[asându-[e încontextu[ întregu[uiNaturii ĺGânduri către sine...,
X.11, lll.11J. E ca şi cum UniversuI ne-a dat daruI conştiinţeitoc-
mai pentru a ne putea extinde conştĺinţaînacest Íe[.

267
 Înţetepciunea este măreaţă şi cuprĺnzătoare; are nevoie
de un spaţiu întins;e nevoie să se deprindă noţiuni despre
omenesc şi divin, despre trecut şi viitoą despre trecător şĺ
veşnic, despre timp. [Epßtole.'.//, BBJ

Stoicii erau propriu-zis panteişti pentru care ,,Natura" şi

..ZeuL" [Zeus] sunt virtualmente sinonime. Zeus este un animaI
nemuritor care este perÍect raţiona[, perfect fericit, ferit de
tot ce este rău, care are grijă de întreguIcosmos, dar nu este
antropomorfic' aşadar nu seamănă cU Un om cu barbă care
veghează din nori. Ceil"al'ţi zei nu sunt decât manifestări ale
[ui. TrupuI tui este întreguINaturiĺ, iar voĺnţa[ui este imensuI
[anţ a[ cauzatităţii care determină înmod naturaI succesiunea
evenimentelor. Pentru Marcus, contemptarea universutui ca
reprezentând un singur organism pentru care sUntem cu totii
membre devine un important exerciţiu psihoLogic. '.Gândeşte-te
adesea [a legătura care uneşte toate lucrurlle din lume şi [a
raporturil.e dintre e[e." ÍGândurĺcăŕresine..', Vl.3BJ
Înptus faţă de contemplarea înţeLeptuLuiideaL, stoicii con-
temp[au şi perspectiva fiinţei nemuritoare, Zeus, privind între-
guI Naturii. lşi imaginau că Zeus trebuie să fi fost [a adăpost
de grijĺl'e fiecărei zile şi compLet împăcat cu sine. încercausă
privească viaţa din această perspectivă divină, captând într-o
viziune unĺcă întreguIunivers. Privind fizica stoică ca pe Un
exerciţiu menit extĺnderĺi conştiinţei prin exerciţiu, sperau să
copieze seninătatea şi măreţia zei[orînşişi.
Conform [ui Cicero, ce[e trei subiecte teoretĺce a[e filosofiei
începîn mod obişnuit cu fizica, contemplarea stele[orşinatura
Universu[ui, înparticu[ar cU contemp[area vieţii şi a morţii şi
cu l"ipsa de durată şi cu aspectuI trecător a[ tuturor lucruri[or'
înacord cu legi[e determinismului cauza[.-Scufundându-ne
noapte şĺzi înmeditaţia cu privire [a natura cosmosu[ui, vom
învăţasă privim cu nepăsare necazurile care ni se întâmpl'ăîn
viaţa de zi cu zi, care par nimic' prĺn comparaţie. Atât Cicero,
cât şi, mai târziu, Epictet, par să Sugereze că fizica stoică sau
discip[ina dorinţei f uncţionează ca un soi de terapie a pasiunilor
pe care învăţăceiidin domeniul f iiosofiei trebuie să se deprindă
s-o stăpânească mai întâi,pentru a obţine l'ĺniştea şi măreţia

268
 necesare, cU scopuI de a trece ta cea de-a doua latură a Íito-
sofiei' studiuL eticiĺ şi aL discipLinei acţiunii. Aceste forme de
contemplaţie nu erau însădoar pentru novĺci.
Deşi, înmod paradoxa[, ajunge să trăiască ferit de lucrurile
exterioare, înţeLeptulstoic devine cel mai bine integrat întotut
care e Natura şi devine din ce înce mai mult una cu cosmosul,
încare se simte tot mai acasă. Epictet [e reamintea mereu
elevi[or săi că, atunci când era întrebatcărei cetăţi îiapartine,
Socrate spunea că este cetăţean aI Universului, idee preLuată
de Diogene Cinicu[ şi apoi de către stoicĺ, ,,cosmopotiţi" adică,
pentru a folosi termenuI filosofic corespunzător. Marcus SpUne'
de asemenea, că scopuIfitosofiei este să faciliteze traiu[încon_
formitate cu natura şi că oamenii care ajung ta asta ,'nu se Vor
mai simţi străini înpatria [or", ci vor deveni adevăraţi cetăţeni
ai Universu[uĺ, care nu maĺ depind de lucruri[e exterioare, nĺci
nu mai sunt surprinşi de ete.
Prin intermediut disciptĺnei dorĺnţei, stoicuI se identifică cu
Natura şi se vede pe sine ca parte a unui întreg- într-unsens,
întreguIeste temelia f iintei sate şi adevărata sa identitate -, nu
suntem atenieni sau romani' ci cosmopoliţi.
înacest capitol', vom analĺza două praciici contemplative a[e
stoici[or. Prima se bazeazá pe o foarte veche metaforă pitago-
reică încurajându-i pe f iLosofi să vadă viaţa ca pe un festivaI sau
ca pe o sărbătoare. A doua a fost numită ,,perspectiva de sus", de
către Pierre Hadot, care a spus despre ea că este chiar esenţa
fi[osofiei şi a găsit nUmeroaSe apariţii a[e eiîntoată literatura
clasică, într-ovarietate de forme şiîncadrut a numeroase şcoli
de f ilosof ie. Viaţa este privită dintr-o perspectivă maiîna[tă'care
duce [a o [ărgire a feluluiîncare sunt văzute spaţiuL şitimput.
Desi, [a o primă privire, sunt exercitii destul' de diferite, eLe
Servesc înesenţă aceloraşi scopuri. Viaţa este un specacol. şi o
oportunitate de care trebuie să profităm' chiar dacă pentru un
timp scurt, un dar de [a Natură, care trebuie fol'osit cu detaşa-
rea unui călător ce se întâmp[ă să traverseze Un ţinut. Ambele
exerciţii sunt menite să ofere intuiţii a[e măreţiei, ridicarea
deasupra sau izolarea de nimicurile vieţii obişnuite sau deasu-
pra iluzii[or vieţĺiobĺşnuite.

269
gI sTUDlU DË ţAz
,,Visut LuiScipio"
Scipio Aemilianus [1B5-129 î.Hr.)avea faima unui
roman cultivat şi a fost cunoscut mai târziu drept
Scipio Africanu[ cel Ţânăr, după bunĺcuI său adoptiv,
un renumit genera[. S-a înconjuratde intelectua[i,
prin ''cercuI scipionic"' încare se afla şi prietenut său
stoic, Laelius cel înţelept,pe care [-am menţionat
mai devreme, şi învăţatulPanaetius. Episodu[ ''Visui
Lui Scipio", din Republica [ui Cicero, este o povestire
clasică privind cariera [uĺ timpurie şi un exemp[u cta-
sic a[ .,privirii de sus".
Ne afl'ăm ta începutulcelui de-a[ Treitea Război
Punic [149-14ó î.Hr.}si puternicele armate romane se
pregătesc să ia cu asediu străvechea cetate Cartagina
din norduI Africii. La sosire' pe când era un tânăr
ofiţeą Scipio caută găzduire l.a rege[e Masĺnissa din
Numidia. Vorbesc până noaptea târziu despre Scipio
cet Bătrân, un vechi prieten a[ regelui, despre care
romanii credeau că devenise zeu după moarte, dato_
rită legendarei victorii asupra Lui Haniba[ [a Cartagina,
cu câteva decenii înainte.Scipio adoarme profund şi
are Un vis straniu, de factură mistică, încare se îna[ţă
pentru a-l întâtnipe Scĺpio cel Bătrân şi împreună
aruncă o privire asupra întregul.ui cosmoS' Aemilianus
exc[amă că pământut pare foarte mic şĺcă se va gândi
mai puţin l'a acest ĺmperiu care pare să ocupe numai
o mică parte de pe suprafaţa tuĺ' Cu toate acestea' Se
simte înÍionatde nesfârşita armonie si frumusete a
Universu[ui. Scipĺo cel Bătrân îiarată că pământut şi
tot ceea ce trăieşte pe e[ nu sunt decât părţi minuscu[e
a[e întregu[ui cosmos şi îispune că oamenii nu îipot
aduce vreodată vreo glorie demnă de acest nUme.
lnţelege' atunci, că Roma însăsinu este decât o
fracţiune a întreguluiPământ şi că cea mai mare parte
a planeteĺ este nepopulată sau locuită de oameni care
nu ştiu nimic despre glorioasa cetate. Chiar şi cei care

270
 ştiu câte ceva Vor muri curând, iar tegende[e transmise
de veacuri vor fi uitate înnegura timpuLui.
Scipio Africanu[ î[îndeamnăsă vadă dinco[o de
privĺri[e superf icia[e a[e oamenilor şĺ'să gândească
înacord cu natura sa interioară adevărată. ''Strădu-
ieşte-tel", îispune bătrânutgenera[. ,'înţeLegecă eştĺ
un Zeu. Ar trebui să uite de reputatie şi să acţioneze,
pur şi simp[u, de dragu[ înţel'epciuniişi at virtuţii,
pentru că un suflet care face asta ,,va găsi cu cea maĺ
mare uşurinţă tocuL său din îna[t,care este totodată
căminu[ şi locuI său propriu". E[ mai SpUne că urcu-
şut va f i mai uşor dacă, întimpuL vieţii, cât timp se af [ă
întrup, va lucra să se îndepărteze de cele corporale
încel maiîna[tgrad cu putinţă.
După cum se profeţeşte învis, cariera tui Scipio
avansează într-unritm extraordinar. îndecurs de un
an, este numit consuI roman, apoi este pus comandant
aI tegiunilor din Af rica. înce[e din urmă, Cartagina a
căzut înfaţa trupelor conduse de et, obţinând acetaşi
tit[u onorif ĺc ca bunicuI său adoptiv, ,,Africanu["' Car-
tagina a fost distrusă, nu a mai fost Lăsată piatră pe
piatră, fiind eLiminat, astfel, ceI mai puternic adversar
aI Romei şi asigurându-se bazele puterii sale pentru
mutţi aniînainte' Întimp ce contempla toate acestea,
Scipĺo se gândea că, într_obună zi, Roma va dispărea
ea însăşide pe faţa pământuiui, pentru că, dĺn per-
spectiva cosmosu[ui, toate [ucruri[e sunt trecătoare'

,, Fegtiva [u1" pitagoreic

Pitagora a comparat adesea rotuI fitosofutui cu aceta aI unui
spectator la un ',festivaL" ÍpanégurisJ, [a care au loc tot feLut de
evenimente sportive şi alte forme de distracţie. Ceea ce a vrut să
spună, probabiL, este că oamenii sunt spectatori ai Cosmosului,
încearcă să contempl'e frumuseţea şi ordinea întregu[uiUnivers.
Diogene Cinicut spunea, de asemenea, că înţeteptuIva trebui să

2t1
considere fiecare zi ca pe o prezenţă la un festivat, iar Epictet
se pare că îşiînvăţa' şi ei, etevii să contemp[e viaţa astfel. Sto-
icii foloseau această metafor'ă cu scopuI de a trezi un anumit
sentiment de recunoştinţă pentru daruI vieţii, acceptând că este
temporar şĺcă va ajunge încurând la un sfârşit. Cei mai mu[ţi
oameni care participă [a acest ,,festiva[" al' vieţii sunt interesaţi
doar de câstiguL materia[, precum vitele care sunt interesate
numai de nutreţul [oą pe când o mână de oameni asistă doar
pentru că gustă spectacolul, spune Epictet. Aceşti spectatori
sunt cei care întreabăfără încetare:.,Ce este Cosmosul şi cine
î[guvernează?" sau, cUm am spune astăzi: '.Ce înseamnă,oare,
toate acestea?" Stârnĺţi de această întrebare,fitosofii sunt atraşi
către dobândĺrea cunoaşterii, care devine scopu[ lor principa[în
viaţă, acela ,'de a vedea festiva[u[ înaintesă-[ părăsească".
Epictet sub[inază că fitosofii sunt mereu batjocoriţi de cei
care caută faima şi g[oria. Totuşi, fĺLosofii n-ar trebui să fie tuL_
buraţide cei careîiridicuIizează, înorice caZ, nU maĺ mu[t decât
ar fi de vĺta care şi-ar ridica o cLipă capul şi care arîncepesă
râdă de cei care admiră şi altceva decât nutreţul' Deşi cei mai
mu[ţi oameni adoptă o perspectivă îngustăasupra vieţii urmă-
rind, îndef initiv, scopuri trivia[e, fil'osofii caută' înprimuI rând,
înţe[epciuneprin contemp[area spectaco[u[ui întregiiNaturi.
Epictet foloseşte această metaforă de mai multe ori, sfătu-
indu-şi elevii să privească necazuri[e vieţiiînmanieră mai deta-
şată, ca şĺcum ar fi doar evenĺmente a[e unui festiva[, precum
Jocuri[e 0[impice. Nimeni nu bombăne [a zgomotuI pe care-[
fac [a un festivaI mul'ţimite şi toţi acceptă că trebuie să plece
încele din urmă, deşi ar prefera să mai stea. Ar trebui să ne
apropiem de spectacoLuL vieţii cu o atitudine asemănătoare,
arnintindu-ne că viaţa ne este dată cu împrumut de Natură, şi
ar trebuĺ să fim recunoscători pentru că [uăm parte [a acest
spectacoI aI existenţei, chiar şi temporar. Stoicĺi credeau că
Zeus a creat omenirea şi că i-a dat daruI conştiinţei şi aI raţi-
unii exact pentru a se bucura de spectacotu[ Naturii. Studiul.
fiLosofiei naturale ne permite să extindem limitete conştiinţei
noastre, pentru a putea contempla o parte şi mai consistentă a
creaţiei. Este datoria noastră să facem progrese către înţelep-
ciune, pentru că ''ZeuI nU are nevoie de un spectator cusurgiu".

272
$ ĐE TINUT M|NTE .

,,Festivalu1" pitagoreic şi ceLe ,,trei vieţi"

Legenda spune că termenul. ''fil'osof" sau
',iubitor de
întelepciune"a fost creat de Pitagora, care a foLositîn
mod repetat alegoria vĺeţiiumane ca festival populat
de oameni, precum Jocurile 0l'impice. Există atteţi
care concurează pentru glorie, negustori care caută
profitul, dar şi spectatori care vor doar să se bucure
de ceea ce se întâmpLăînjuruL [or. Conform l'uĺ Pita_
gora, aceasta ilustrează trei căi ate vieţii:
'l. Calea celor ambiţĺoŞiĺa celor care concureazăJ,
care caută să f ie aclamaţi pubLic si văd în
reputaţie bine[e SUprem înviaţă.
2. Calea celor lacomi [a negustorilor] care preţuiesc
bogăţia şi câştigut materia[, înainte de toate.
3. Calea filosofi[or sau a ,.iubitori[or de înţelepciune"
care caută cunoaşterea şi adevăru[, încercând să
înţeteagăviaţa înîntreguI ei.

Fitosofii se ţin deoparte de ceea ce se întâmpLă şi

nu sunt înrobĺţi de dorinţa pentru bogăţie sau repu-
taţie, cĺ se bucură de ocazia de a vedea spectaco[u[.
Epictet a subliniat că înţelepciuneaconstă îna fi
recunoscător pentru că poţi asista l.a acest specta-
col, acceptând că e o şansă care Va ajunge, înmod
inevitabi[, [a sfârşit.

B D E îN C E RâAT M ED t AT: Contemplarea

',festiva1uIui vieţii"
lmaginaţi-vă că mergeţi l.a un mare festivaI muzical,
precum Glastonbury, [a un eveniment sportiv, precum
Jocurile Otimpice' sau [a o expoziţie [a un muzeu sau [a
o galerie de artă. Gândiţi_vă zil'nic ta asta când mergeţi
să vă ocupaţi de treburile obĺşnuĺte.Nu sunteţi decât
un vizitator, încurând evenimentuI va lua sfârşit, iar
 locuI va fi e[iberat. Gândiţi-vă l'a biietuL de ĺntrare ca [a
un dar care vă permite să fiţi aici, chiar dacă totuIva
dura numai câteva zi[e. Nimic din toate acestea nu vă
aparţine cu adevărat, întreagaexperienţă este tempo-
rară şi vă aparţine numai cu împrumut.
Treaba dumneavoastră este să vă raportaţi aşa
cum trebuie [a această ocazie şi să profitaţi de ea pe
cât puteţi. Raportaţi-vă [a întreguIspectacoI din jur în
manieră detaşată şi fil'osoÍică, ca şi cum [-aţi vedea
pentru prĺma oară. Cei mai mulţi oameni vor fi preocu-
paţi să obţină bogăţie, reputaţie sau se vor complaceîn
tot fe[u[ de plăceri [a îndemână. Dacă, din când încând,
se Vor ciocni de noi, aceasta face parte dĺn păţaniil'e
norma[e într-oastfel de îngrămădeaLă. Nu vă puteţi
ptânge, acum că sunteţi aici, de fe[ul încare se des-
făşoară programul. - aşa că nu fiţi spectatori resen-
timentari şi cusuŕgii. Mutţumiţi-vă să fiţi acolo unde
sunteţi şi să vă bucuraţi de fiecare moment. Nu există
nimic altceva înacel moment' Cu alte cuvinte, părăsiţi
cursa inferna[ă şi începeţisă vă bucuraţi de viaţă' fiind
recunoscători pentru tot ce aveţi ''aici şi acUm '

GI Fizica
AMtNTEsTË-Ţt! . "

stoică - meditaţie contemplativă

Chrysipp a SpuS că f izica stoică sau fil'osofia natura[ă
trebuie studiată doar pentru a progresa înetică, adică
a obţine transformarea caracteru[ui prin obţinerea
vĺrtuţiĺ.Deşi studiut naturii a luat uneorĺ forma unor
specul"aţii ştiinţifice şi fĺlosofice, a cu[minat, de ase-
menea, cu exerciţii contemplative menite să modifice
perspectiva oameni[or asupra vieţĺĺ.,'Scopul' Íizicii
înţeleseca exerciţiu spiritual era ace[a de a redefini
existenţa umană înspaţiu şi întimp şi perspectiva
măreţelor legi a[e Naturii." IHadot, 1995} Stoicii con-
siderau că aceste exerciţii au consecinţe terapeutice
puternice legate de discipl.ina dorintei. De aceea,

zt4
 Marcus Aure[ius a spUs: ,'Reprezentări[e acestora [a[e
astre[oĘ n.ŕr) curăţă murdăria vieţii trăite pământeşti"
tGâ nd uri către sine..., vll.47}'
Contemplarea filosofică a Naturii poate lua multe
forme, inclusiv contemplarea Pământului văzut de
deasupra sau chiar a întreguluispaţĺu şi timp. AstfeL,
fizica stoică reprezintă un mod de a depăşi Íricite
nesănătoase, înparticu[ar frica de moarte şi stăpâni-
rea dorinţel.or excesive prin vederea [ucruri[or mate-
riaLe şi a reputaţiei ca fiind trecătoare
şi insignifiante'
înce[e din urmă.

""Privirea d€ sus" şi ,,eonştiinta cosmică"

Cartea pierdută a [uiZenon, Despreîntreg,Separe că a stabitit
concepţia fizĺcă despre univers, pe care s-a bazatîncontinuare
fizica stoică timpurie' După cum am văzut, vechea
''Ťitosofie
natura[ă" cu[mina adeseori cu exerciţii psihologice care aveaU
impl"icaţĺi etice şi terapeutice. De regu[ă, contemp[area Naturii
ca întregsau [a scară cosmică este un exercĺţiu care are o
pUtere de transformare profundă. Vorbim
şiastăzidespre ''pri-
virea amp[ă", despre ,'perspectiva mai [argă", despre ,'vederea
întreg|iimagini" sau despre ''tabtouI mai mare" etc.
Hadot a inventat termenul de ''privire de sus" denumĺnd ceI
mai comun dintre aceste exerciţii de meditaţie. înviziunea [ui,
f izica stoică înţeleasăca practică de factură contemplativă începe
CU ,'Un exerciţiu care constă îna te recunoaşte pe tine ca parte
a întregu[ui, prin care ne putem ridlca ta niveluI unei conştĺinţe
cosmice şi ne putem scufunda înimensitatea cosmică", iar, pen-
tru a realiza aceasta, ',ar trebui să realizăm exerciţiuI imaginativ
care constă îna vedea toate lucrurile de sus". [Hadot' 2002j
',Privĺrea de sus", precum meditaţia asupra morţii sau con-
temp[area înţeteptutui,este fundamenta[ă pentru întreaga prac-
tică a filosoÍiei stoĺce, fiindcă aduce multe teme diferĺte îíaceeasi
imagine. Shaftesbury spune că trebuie ,'pătruns adânc" înaceastă
irnagine a Cosmosu[uişi a istoriei Universu[ui, attfet ne asemănăm

275
cU Copiii absorbiţi de jocuri[e şi de jucăriite [oą indiferenţi [a ceea
ce se întâmptă înjur lShaftesbury, 2005). Treburile omeneşti, în
general, si ghinioanele noastre, înparticular, vor părea mult mai
neînsemnate dacă adoptăm o perspectivă de acest fe[.
NeostoicuI renascentist lustus Lipsius descrie .,vederea de
sus ca pe un exericţiu asemănător cu a te uita l.a Pământ de pe
vârfuI muntelui 0Limp. ProbabiI că, ta origĺne, stă referirea [a
locuI de unde priveşte Zeus către muritori. Câteva dintre cele
mai vii descrieri a[e unor exerciţii de acest fel se găsesc în6án-
durile Lui Marcus Aurelius. E[îşispune adesea că trebuie să-şi
reamintească faptuL că a privi [a treburile omeneşti de sus
înseamnăa o face într-unsens mora[, attfeI spus cu o indife-
renţă supremă. Atunci când privim totalitatea cerutui şi numă-
ruĹ uriaş aI stelelor dintr-odată' toate [ucruri[e par profund
întâmplătoare: .'0ri de câte ori te-ai ridica învăzduh, vei vedea
aceleaşi [ucruri' asemănarea şi vreme[nicia [or". ÍGânduri către
sine'..,xll.2Ąll Deşi aceste cuvinte nu aparînopenele pe care [e
avem de ta Platon, Marcus pare să [e atribuie filosofu[ui grec,
care [e-ar f i scris cu cinci secole maiînainte.
,,Prĺvirea de sus" şi contemp[area efemerităţii tuturor lucru-
rilor culmĺnează cu adoptarea unei perspective mai largi care a
fost denumită ''punctuI de vedere aI cosmosului" sau ',conştiinţa
cosmică"' Perspectiva cosmică vine dintr-o perspectivă teo[ogică
şi metafiz|că mai sofistică, încare Zeus este peste tot şivede totuI
într-osingură viziune unif icată. Marcus šintetizează perfect şi îl'
tratează ca pe Un exerciţĺucontemplatĺv obişnuit: ''Să ai tot timpul
reprezentarea întregiidurate a timpului şi a întregiisubstanţe şi
consideră că tot ce este particu[ar este precum un sâmbure de
smochină înraport cu substanţa şi precum o răsucire de burghiu
înraport cu timpu[". ÍGânduri către sine...,X]7)
Este clar că stoicii făceau acest [ucru raportându-se la eI ca
[a o terapie a pasiuni[or. Marcus, de exempl'u, spune că avem
abiLitatea de a scăpa fiecare dintre noi de multe necazuri per-
sona[e, care există numai înimaginaţia noastră' dacă ne p[a-
sărn, pur şi simpl'u, într-unspaţiu [arg, pentru că ..poţi cuprinde
cu mintea întreaga[ume, poţi contemp[a timpuI etern şi poţi
concepe rapida schimbare a fiecărui lucru înparte". ÍGânduri
căre sine...,lX.32l

Żlö
 Una dintre cele mai remarcabite descrieri ate unor aseme_
nea exerciţii contempative putem regăsi La Ptotin, care a asimi-
lat e[emente de stoicism înfitosoÍia tuĺ neoplatonică. Et Spune
că trebuie să păstrăm înminte imagĺnea unei sfere de cristaI
care cuprinde întregu[ lucrurilor şi at ÍiinţeLoą ca un bulgăre de
zăpadă cosmic....
.'Să cuprindem cu gânduL acest univers , spune eL,
''Lăsând
f iecare parte aşa cum este, fără amestec cu celeia[te,
şi l'uân-
du-[e pe toate împreună înunu[, pe cât posibĺt, astfet încât,
când apare una dintre e[e, de exemplu sfera exterĺoară, să i

se alăture imediat reprezentarea soarelui şía celorlalte astre

împreună.''Ar trebui' aşadaą să cuprindem într_oviziune unică
întregcosmosu[, soare[e, pământuL, apa sĺ uscatu[, toate [ucru-
ri[e vii, ,'ca într-osferă transparentă încare toate ar putea fi
într-adevăr văzute". {PLotin, Enneade, lRl, Bucuresti, 2005, trad.
M. Vtad, V.8.9)
Mai există un exemplu izbitor de asemenea exerciţiu înceea
ce putem numi tradiţia hermetĺcă greacă, probabit influenţat
de neoplatonĺsm, care merită citat:

înfetut acesta, aşadar, gândeşte-t pe Zeu ca având toate

[ucruri[e însine ca gânduri, întreaga [ume' Asadaą de nu
eşti asemenea cu Zeu[, hu îLpoţi cunoaşte pe Zeu. Căci
ceea ce este asemenea poate Íĺcunoscut ĺnumai} de ceea
ce este asemeńea. Măreşte-te pentru a fi de aceeaşĺ talie
cu Măreţia ce se află dincolo de orice măsură; ridică-te
deasupra tuturor trupurilor şi depăseşte orice timp; devino
Veşnicie şi' astfe[, î[vei cunoaşte pe Zeu. Socotind că nimic
nu îţieste cu neputinţă, consideră-te nemurítor
şi că poţi
cunoaşte toate [ucruri[e, orice artă şi orice ştiinţă si fetut
de a fi şi obiceiut fiecărui vĺeţuitor. Fă-te mai înattdecât
orice înă[ţime,mai adânc decât orice adâncime. Adună în
tine însuţisimţămintel'e tUtUror făpturiLor - ate focu[ui, a[e
apei, a[e uscatu[ui şi a[e umedutui. Gândeste-te astfeI că
poţi să fii peste tot înacelaşi tĺmp, înmare, pe pământ siîn
cer; încănezămislit, înpântece, tânăą bătrân, mort, dincolo
de moarte. ĺar dacă ie ştii pe toate acestea taotaLtă - tim-
purĺ, [ocuri, fapte, catităti, cantităţi - atuncĺ îtpoţi întetege

27'I
 pe Zeu. IHermes Trismegĺstos, Corpus Hermeticum, Heral'd,
Bucureşti, 2012, trad. Dan Du m brăveanu, Xl l.20J

De aceea, întărireaminţĺiînacest feI si extinderea conştiin-

ţei este l'egată de măreţie, de abilitatea de a priviînjos, cu indi-
ferenţă, [a [ucruri[e pe care cei mai multi oameni l.e preţuiesc
înrnod greşit, precum bogăţia, proprietatea şi statutuI socia[.

$ ĐE ŢINUT MINTE .

,,Privirea de sus" şi ''conştiinţa cosmică"

Hadot a creat expresia .,privirea de sus" pentru unuI
dintre principate[e exerciţĺi stoice care ĺmpLică să
vezi [umea de sus - o perspectivă .'o[impiană". Există
multe variaţiuni ale acestui vechi exerciţiu care apar
[a majoritatea şcoIi[or de filosofie' întoată perioada
clasică. A vedea [ucruri[e de sus înseamnăa utiliza
filosofia natura[ă pentru a contemp[a creaţia, Uni-
versuI fizic' înmanieră detaşată. Un exerciţiu înrudit
îndeaproape, care imptică imaginea întreguluitimp
şi spaţiu din perspectiva Zeului saU a eternităţii -
o,,perspectivă cosmică".
Aceasta este o meditaţie cu adevărat cosmologică
asupra întregu[uiNaturii' înţeteasăca unică entitate.
Pentru stoici, care erau panteişti, acest [ucru este
simi[ar adoptării perspectivei [ui Zeus şi adoptarea,
de asemenea, a profundei lui serenitătĺ, a măreţiei
şi Lipsei de suferinţă. Aşadar, un exerciţiu ca acesta
uneşte fiLosofia natura[ă, teologia şi terapia psiho-
logică: ''Gândeşte-te neîncetat[a [ume ca [a o unică
vieţuitoare ce conţine o singură substanţă şi un singur
suflet" ÍGânduri despre sine..', lV.40), aşa spune Mar-
cus Aurelius, raportându-se [a acest lucru ca [a un soi
de exerciţiu psihologic. Chiar dacă ne raportăm azi [a
acest l.ucru ca [a o simplă metaforă saU ca l.a un ',expe-
riment mentat", tot putem beneficia de acest sfat.

278
DEîNcËRí,ATIMEĐtATl
Contemptarea,,perspectivei de sus"
şi,'perspectiva cosmică"
Eĺ, acum e acum! Luaţĺ-vă un răgaz si rel'axaţi-vă,
pentru că acest exerciţiu poate cere efort şi atenţie
şi
trebuie practicat înmod regu[at:
1' lmaginaţĺ-vă că vă părăsiţi truput şi că vă priviţi
- de sus propriuI corp [ucruri[e din jur.
şi
2. încercaţisă vedeţi cum arată truput dumnea_
voastră văzut din afară, înacest moment.
3. Ridicati-vă mai mult şi observaţiîmprejurimile -
dacă sunteţiîntr-ocameră, imaginaţi-vă că
pereţii dispaą astfel încâtsă puteţi vedea
l.ucruri[e de deasupra.
4. Ridicaţi-vă mai mu[t şi priviţĺ oraşuI sau satuI
încare l'ocuiţi, pământut sau marea care-[
mărginesc; contemp[aţi oamenii care trăiesc
aco[o şi care fac dĺferite [ucruri.
5. Ridicându=vă şi mai mu[t' imaginaţi-vă
întreagaţară şi ţinuturite care o înconjoară;
contemplaţiÍelulîncare anumite zone ale
tumii diferă de alte[e şi varietatea [ucruri[or
care se întâmptădedesubt.
ó. Apoi, imaginaţi-vă că urcaţiînceruri şi că
vedeţi pământuI din spaţiu; priviţi catoteLe
po[are, cea de [a nord şi cea de [a sud,
pământut si oceanele de dedesubt.
7. Reamintiţi_vă că trupuI dumneavoastră
locuieşte aici, ocupând o părticică insignifiantă
de pe această planetă diversă, darîncercaţisă
înţetegeţică mintea vă este capabită să înţeteagă
conceptu[ întregiiNaturi; gândiţi-vă [a caracteruI
trecător şi [a interactiunea tuturor [ucruril.or
materia[e şĺimaginaţi-vi-[e pe toate ca făcând
parte din acelaşi întreg.

27:9
 B. Deveniţi conştienţi de proprĺa viaţă ca
. reprezentând o mĺcă parte din marele ł.anţ a[
evenimentelor, că sunteţi unuI dintre cele şapte
mi[iarde şijumătate de oameni.

Cu timpu[, încercatisă vă extindeţi perspectiva,

pentru a contempla întregu[spaţiului şi al' timputui,
din perspectivă cosmologică. Dacă vreţi, contemplaţi
aceste lucruri ca şi cum universuI arfi cuprinsîntr-un
gtob de sticlă, aşa cum descrie Ptotin, sau puteţi
experimenta si înalte feluri. Ce pare trivial? Ce pare
important? Cum se raportează această contemp[are
La fil'osofia stoică despre care aţi citit? încercaţisă
memoraţi ce aţi aflat din acest exerciţiu de contem-
p[are, poate chiar scriind câteva note scurte.

n AMINTEşTţ"ŢÍ! . "

Nu puteţi vedea întreguIunivers!

Unii oameni ar spune că este puţin dificĺt să vizu-
aIizăm întregutspaţiul'ui şi at timpu[ui! Acest [ucru
este' cu siguranţă, adevărat. Totusi, dacă putem
discuta despre acest subiect, înseamnă că îiputem
înţetegesemnif icaţia şi aceasta este tot ce contează.
Vă puteţi gândi ta această idee abstractă mai pro-
fund şi puteţi vizualiza imagini fragmentare care vă
vor ajuta totuşi să concepeti întreguINaturii. înace-
taşi timp, veţi dori, poate, să vă reprezentaţi Natura
înmod mai schematic' desenând sau vizualizând o
diagramă, poate chiar ceva simplu, precum un cerc
cu un minuscuI punct încentru, pentru a reprezenta
Natura ca pe o entitate unică, precum şi partea inÍi-
nitezima[ă din timp şi spaţiu pe care-o ocupă acum
trupuI dumneavoastră.

280
Contemplarea caľacteruţui trecător
a[lucruriţor şi ,,eterna reîntoarcere"
Discursurile tui Epictet care aU supravieţuit până astăzi cuprind
foarte puţine lucruri despre Univers, dar eLîşiîndeamnămereu
eLevii să-şi aducă aminte ce spun fitosoÍii natura[i cu privire
[a univers, care este o entitate natural'ă încontinuă transfor_
mare. Aceasta va duce [a contemplarea caracterului trecător
al. lucruritor:

Nu sunt etern, sunt o f iinţă umană, o parte a întregu[ui,

aşa cum o oră aparţine zi[ei. Ca o oră voi veni şi tot ca o oră
voi trece. (D iscu rsu ri, ll.5)

Schimbarea este legea universa[ă a Naturii. Noi înşinene

schimbăm încontinuu, într-unanume sens degenerăm, ne
îndreptăm încetcătre extincţie, laolaltă cu întregu[ cosmos.
Epictet ne spune că, dacă ne simţim al'ienaţi şi desprinşi de
restuI universului, vom reuşi să ne uităm propria mortalitate.
Totuşi, reamintindu-ne că suntem parte dintr-o reţea complexă
de cauze întrepătrunse, ne Vom aminti de vu[nerabititatea
noastră înfaţa unor factori care se află înafara capacităţii
noastre de contro[, ce ne-ar putea distruge truput. Aceasta este
o perspectivă care ne ajută să fim mai umili. De asemenea, Vom
înţelegecă, atunci când ni se permite să ne rupem de întreguI
natur|i şi să întreţinemo iluzie de independenţă, îifacem rău
naturii noastre esenţiale şi încetămsă mai fim fiinţe umane.
După cum am văzut, Marcus Aurelius şi-a antrenat mintea în
acelaşĺ fel pentru a contempla caracterul trecător a[ [ucrurilor
şi transformarea [or din unu[într-altu[,,,pentru că nimic altceva
nu poate înfeluI acesta să determ|ne măreţia suftetul'ui". [Gán-
duri către sĺne..., X'11} Conform lui Marcus, vom reduce, astfet,
atasamentut faţă de trup şi vom exclude teama şi dorinţa faţă
de lucruri[e exterĺoare. Aceasta ne va face să devenim virtuoşi
înceea ce ţine de acţiunile noastre şi să acceptăm oric'e ne
aduce soarta. Marcus îşireamĺnteşte să folosească metafora
heraclitiană a timpu[ui ca râu, încare curg toate lucruri[e şi
care se schimbă mereu.

ffi
 Gândeşte-te adesea [a viteza cu Care lucruri[e care sunt
şi cele care devin trec şi dispar. Căcĺ substanţa e ca un flu-
viu cu un curs neîntrerupt,activităţile sa[e sunt înconiinuă
transformare, cauzele se prezintă înmii de feturi şi aproape
nimic nu este statornic, nici timpuI prezent şi ceea ce este
aici aproape de mine e infinitul,, fie aI timputui scurs, fie aI
celui viitoą prăpastie deschisă încare toate se pierd. Cum,
aşadaą nu e nebun ceI care, înaceastă situaţie, se fă[eşte,
se chinuie sau se ptânge, ca şi cum ceva ar trebui să-[ tu[-
bure pentru un moment anume şi pentru o perioadă mai
tun gă? ţGâ nd u ri către si ne..., Y.23)

Seneca adaugă că nu contează' din perspectiva eternităţiĺ,

că ducem o viaţă foarte scurtă sau Una foarte lungă, dacă e să
comparăm anii pe care îitrăim cu aniiîncare nu exIstăm.

Toate [ucruri[e omeneşti sunt sortite să dureze puţin şi să

fĺe trecătoare,'iar e[e nu contează învastitatea timpului. Dacă
privim [a scara cosmosutuĺ, pământu[, cu cetăţi[e şi oamenii
săi, cu râuri[e şi măril'e care_[ cuprind' putem vedea că e cât
o gămătie de ac. Încomparaţie cu întreguItimputui, viaţa
noastră este chiar mai puţin de atât pentru că eternitatea
este încăşi mai măreaţă decât Lumea însăşişi se înnoieşte
adesea prin chiar trecerea timpu[ui' tEpistolă către Marcia)

Sănătatea, bogăţia şi reputaţia par' încele din urmă, mai

puţin importante, dacă vom contempla doar o porţiune din spa-
ţiuI cosmic pe care î[ocupă. Stoicii cnedeau, însă,că virtutea
şi eudaĺmonia au o catitate atemporală, iar valoarea lor nu este
determinată de scurta [or durată. Un act de un cunaj şi o înţe-
[epciune exemp[are care durează şĺo clĺpă sunt bune înmod
intrinsec, întimp ce o c[ipă de suferinţă este ceva ce, probabi[,
toţi oamenii ar vedea ca fiind destuI de trivia[. Chrysipp a spus:
dacă un om e înţelepifie şi pentru o secundă, e[ nu va fi mai
puţin fericit decât ceI care e înţeteptpentru o veşnicie' Con-
temp[area fiziciistoice se credea că va duce [a aceeaşi intuiţie a
omogenităţii, a simi[arităţii şi a repetitivităţii [ucruri[or. Pentru
celînţelept,nu e nimic nou sub soare. Seneca îlcitează pe Hera-
clit atunci când spune: ,,0rice zi e ca oricare a[ta".

,28?:
 Cine a văzut lucruri[e de acum a văzut tot ceea ce a fost
din veşnicie şi ceea ce va fi'învĺitor [a nesfârsit; căci toate
[ucrurile au aceeaşi origine şi aceeaşi specie. ţGânduri către
sine..., V1.37)

Fizica stoică spUne că universuI este infinit de variat sică îsi

schimbă înpermanenţă caracteristĺcite fizice. Din aLtă p".=p..-
tĺvă' însă,ceea ce este adevărat este faptut că viaţa e perfect
uniformă. Aceasta este perspectiva eticii stoice
şi a distiptinei
acţiunii, conform căreia toate virtuţil'e sunt una, iar evenimen-
tete exterioare sunt absotut indiferente, efectiv indiscernabite
cu p-rivire [a viaţa bună, Nenumărate generaţii care au trăit
înainteanoastră 5au care vor trăi dupínoi, înciuda multelor
diferenţe dintre ele, toate au înfaţă aceeaşi provocare esen-
ţiată: ca oamenii să devină buni conform naturii [or esentia[e.
Deşi cei mai mul'ţi oameni sunt tulburaţi de varietatea apa-
rentă a vieţii, fiecare moment pe care_l trăim ne pune înfaţa
aceleiaşi dileme fundamenta[e, care se poate prezenta îndifá-
rite forme. Trecem de [a un [ucru exterior [a attu[, dar singura
decizie cU care suntem confruntaţi înpermanenţă este ăacă
vom considera bune lucrurite interioare sau pe cete exterioare,
ceea ce depinde de noĺ SaU nU.

Şi,înptus, să fii convins că, ori de câte ori te vei ridica în

văzduh, vei vedea aceleaşĺlucruri, asemănarea
şi vremel-
nicĺa [or' (Gânduri către sĺne..', xll.24l

înţeteptuLstoic are, de aceea, o anume congruenţă interi-

oară care nu poate fi afectată de evenimente. Ei vede că, deşĺ
trupuI poate fi afectat de nenumărate [ucruri, mĺnţii nu-i tre-
6uie decât virtute' care este, înmod esentia[, fiecare
situaţie' De aceea, înţe[egereaacestei "."..şiîn
este încă
',śl'itĺtuoiní"
una dintre căi[e prin care fizica stoică poate duce [a discipiina
dorinţei şi [a o maĺ amptă măreţie'
Cu toate acestea, stoicii au avut altă perspecivă asupra
timpului, probabiI mai obscură, pe care au moştenit_o de [a
fĺtosofii dinaintea [or. Ei credeau că universuLva fi distrusîntr-o
bună zi, că va pieri într-oconflagraţie, o vastă explozie. Cre-
deau, de asemenea, că e[ se Va recrea într-oformă identică

'i:.:,-
283
şi că acest ciclu se Va repeta întoată eternitatea. Probabii din
pricina credinţei [ui îndeterminism, ei au presupus că întregul
lanţ de evenimente va fi acelaşi mereu.
Nu mi-e clar încădacă stoicii au fotosit ideea de '.eternă reîn-
toarcere" ca pe Un exerciţiu psihoiogic. Cu toate acestea, înseco-
LuL aL XlX-tea, Nietzsche a utilizat teza înacest fe[, înţe[egând-oca
pe un mijloc de a dezvolta acel sentiment aI existenţei numit amor
faŕi. Conform teoriei eternei reîntoarceri, deşi fiecare eveniment
individuaI este trecător, atunci când [e privim din perspectivă
cosmică, toate există îneternitate, însensuI specific că se vor
repeta de un număr infinĺt de ori, deşi numai o dată într-unsin-
gur cictu universa[. Astfetîncât, fiecare moment aL vĺeţiinoastre
este, înrnod paradoxa[, trecător şi etern. Cu siguranţă, acesta
este un concept tulburător! Poate că e şi o modatitate perfectă de
a încheiacu revelaţia că această carte a mai fost citită de dum-
neavoastră de milĺarde de ori până acum, cu aceleaşi gânduri şi
sentimente, şi va cotinua să fie citită de întreagaeternitateI

$ ĐE ŢINUT MţNţE .
,,Totul curge" şi ,,eterna reîntoarcere"
Doctrina nestatorniciei tuturor lucruritor este cunos-
cută muttor oameni astăzi ca o idee esenţială a Íiio-
sofiei budiste. Cu toate acestea, cu aproape cinci sute
de aniînainte ca cele dintâĺ scripturi budiste să fi fost
scrise, obscuruI f ilosof grec Heractit a formulat o teorĺe
care avea să devină faimoasă' cunoscută sub numele
de panta rŕlei, care se traduce prin ŕoaŕecurg. Heraclit
spune că nimic nu rămâne [a fel înviaţă, lucru pe care
la ilustrat prin binecunoscuta metaforă a râutui: ,'Nu
ne putem scălda de două ori înapa aceluiaşi râu".
ldeea a devenit ce[ebră prin intermediuI diatoguri[or
[ui Platon. Fizica stoică pare să fi fost, însă,influenţată
de filosofia natura[ă a [ui Heraclit. Marcus Aure[ius
face tot felul de aluzii pe parcursuI jurnalului său [a
teorĺa [ui Herac[it, citându-l' atături de Socrate, Dio-
gene şi Pitagora, ca mare filosof ÍGânduri către sine...,
Vl.47, Vlll'3}. Pentru stoici, este importantă doctrina că

,.9..5.,4t
 toate curg, pentru că este parte a doctrinei dorinţei
şi
are efectuI psihologic aI reducerii fel'utuiîncare perce-
pem importanţa lucrurilor exterioare, precum ata-
şi
şamentul sau aversiunea pe care o avem faţă de ete.
Stoicii credeau că suf letuI nu este nemurĺtor, cifizic
şi efemer' Cum vom putea, aşadar, să ne împăcăm cu
propria mortalĺtate? Teoria lon este una stranie, care
[e-a părut tentantă altor fi[osofi, înspeciaI tui Frie-
drich Nietzsche' Teoria eternei reîntoarcerisusţine
că universuI va fi creat exact înaceeaşi formă de un
număr ínf init de ori, încicluri care încep sfârşesc
şi
cu câte o conflagraţie cosmică. Pentru Nietzsche,
această doctrină rezuttă din ideea că universul pro-
vine dĺn nimic şi că toate [ucrurile sunt determinate
de l'egiLe Naturii. încete din urmă, Universulva reveni
[a nimic şi noul cĺclu va reîncepe va avea exact ace-
şi
eaşi desfăşurare. Nu este foarte timpede dacă exact
asta au vrut să spună stoicii. Nietzsche avea dreptate,
însă'să considere această idee ca având o enormă
Íorţă psihotogică. Poate că nu trebuie să fim nemuri-
tori, dacă ne putem întoarcemereu?

:E! B E îN c ERf;AT ţ M E B I AT: Contemplarea vastităţii

timputui şi eterna reîntoarcere
încăo idee marelîncă o dată, relaxaţi-vă, închideţiochii,
tiniştJţi-vă mintea şi asiguraţi-vă că sunteţi gata, înainte
de a începe'
1' Concentraţĺ_vă pe ceea ce faceţi înacest
moment, devenind atenţi [a acţiuniLe pe care
Le întreprindeţi.
2. Lărgiţi-vă treptat perspectiva asupra timputui
devenind conştienţi de caracterut insignifiant
at momentu[ui prezent' de Íiecare secundă în
decursuI unei singure zi[e. Dacă vă ajută, prĺviţi

..r jaa'

it85,
':.: i :'
i
 secundarUI UnUi ceas şi amintiţi-vă că există
Bó 400 de secunde într-ozi.
3 Gândiţi-vă [a momentut prezent încontextut
întregiivieţi,ta anii de dinaintea [ui, [a cei ce Vor
urma şi [a felu[încare momentuI prezent este
precedat sau urmat de miliarde şi miliarde de
c[ipe, toate diferite şi toate la feL, înace[aşi timp.
Ą. Gândiţi-vă acum [a viaţa dumneavoastră ca [a
una dintre numeroasele vieţi de pe acest pământ,
precedată şi urmată de a multor altor oameni;
gândiţi-vă câţi oameni importanţi au trăit şi
au murit înainteadumneavoastră ĺ',Unde sunt
ei acum?") şi câ1ivor mai trăi şivor mai muri
după ce veţi f i dispărut de mu[t.
5 Acum tărgiţi-vă şi mai mu[t perspectĺva, pentru
a vă gândi [a istoria întregiirase Umane ca [a o
mică parte a istoriei naturale a planetei Pământ şi
[a cât de mică este durata de existenţă a speciei
Umane, înraport cu viaţa întregiiplanete. 0amenii,
aşa cUm îicunoaştem, există de câteva sute de mii
de ani, însăviaţa are câteva miliarde de ani.
6 Gândiţi-vă acum [a istoria planetară a Pămân-
tutuiînsuşişi la fetul"încare s-a născut din
rămăşiţete unei stele care a explodat cu miliarde
de aniînurmă, gândiţi-vă cum, într-obună zi,
p[aneta va fi distrusă de f tăcările propriu[ui soare
şi contemplaţi locul pe care-[ aveţi chiar acum
îninterioruI acestei epoci vaste.
7 înf ine, contemp[aţi istoria cosmosu[uiîn între-
gime' modu[încare momentuI prezent este
numaio fărâmă din vastitatea timpu[ui, un simplu
punct într-ovastă epocă cosmică; gândĺţi-vă ta
caracteruI trecător aI tutunor [ucruri[or, inclusiv
l.a viaţa dumneavoastră, contemp[aţi existenţa
lucrurilor Care 5e întâmptăca şi cum ar fi un
tot unitaţ ca o parte din ţesătura cosmică,
fire împtetitecare a[cătuiesc întreagaistorie
a cosmosu[ui.

;.28ó..
 încercaţisă vă imaginaţi, de asemenea, că, deşĺ
fiecare moment este trecătoç întreguIunivers va fi
dĺstrus într-ozi şi, precum un phoěnix, se va ridica
din nou înaceeaşi formă, de un număr infinit de ori'
Astfel, fiecare moment at vieţii dumneavoastră s-a
repetat de un număr Íoarte mare de ori înaintesi va
c9nti1ya să se repete etern, înviítor. încerca1isi vă
gândiţi [a fĺecare moment ca fiind, înaceiaşi timp,
trecător şi etern' Ceea ce contează nu este ce se
întâmptă, ci cum veţi răspunde [a asta. încercaţisă
continuaţi exercĺţii[e de contemptaţie Legându-[e de
meditaţia stoĺcă pe care o desfăşuraţi'

Q ^r,rTEŞTE-Ţłl
Este vorba despre ,,măreţie", şi nu despre
depreclerea tuturor lucruritor
Unii ar putea spune că toate aceste exercitii i-au
demoralizat, pentru că i-au făcut să se simtă mici si
neînsemnaţi.Epictet a răspuns exact acestui tip de
obĺecţiearătând că, învreme ce trupurile noastre
sunt, într-adevăĹdoar o mică parte a trecătoarei l.umi
flziçe, suntem asemănători zeilor înprivinţa conşti-
ĺnţeişi putem cuprinde cu mintea vastitatea naturii'
Fiind panteişti, stoicii au presupus că a contempla
întreguIexisienţei înseamnă a adopta perspectĺva
[ui Zeus care-şi contemp[ă etern întreagacreatie.
AstÍel, aceste exerciţii pot f iînţetes... p"-un mod de
:'
t'u|'. pe'Zeu.s şi de a adopta, astfeť, perspectĺva
divină sau a înţel'eptu[uiideat.
- Seneca a spus că, de vreme ce singuruI bine rezidă
înmintea noastră, în,'ŕacultatea Jonducătoare,. a
raţiunii, ar trebui să încercăm să crestem această
p.a.1te a noastră pentru că, făcând
n. putem
ridica deasupra l.ucruri[or individual.e,"rî.,
diminuându-l'e
importanţa. Devenim ',mai mari" decât evenimente[e

',á
 care îitutbură pe cei mai mulţi oameni. Stoicii susţin
că o asemenea ''măreţie Sau ',vastitate a sufletului"
este esenţială pentru dobândirea adevăratei viŕtuçi.
văzute de sus,
''Treburi[e omeneşti, atunci când sunt
par foarte jalnice şi meschine; nu merită să te dorim
şi nici nu sunt demne de a fitemute." IHadot, 199B)
Practicarea unor astfel de exerciţiĺmenite să
schimbe perspectiva vă poate ajuta să vă controlaţi
mai bine emoţiile şi dorinţete, să obţineţi o fărâmă de
Linişte şi să progresaţi, deşi cu paşi mici' către ambi-
ţiosuI scop reprezentat de eudaimonl'a stoică.

'u .PUNCTE PRINCIPALE

Stoicii credeau că ne putem tărgi conştiinţa
prin studiuI fitosofiei naturale sau al fizicii,
dacă acesta este înţelesca un exerciţiu de
contemptare.
. . ,,Vederea de sus" şi metafora festivatu[ui erau
fotosite de stoici pentru a schimba perspectiva
asupra vieţii şi pentru a se pregăti învederea
evenimente[or, întâmpinându-[e mai detaşaţi
şi mai pLini de măreţie.
. Fizica sau ,,fi[osofia natura[ă" a fost baza unui
mare număr de exerciţii contemplative folosite
ca parte esenţiată a ,,discip[inei dorinţei".

PAsUL URMĂToR
Đ
întrucâtacesta este capitolut finaL, cred că este o idee
bună să încheĺemcu aceste vorbe magnifice a[e lui
Spinoza:

.ffi
'\r:f,:š\
 Dacă drumul pe care [-am arătat că va duce
[a aceasta pare foarte greu, e[ poate fi totuşi
găsit. Şi'de bună seamă, trebuie să fie greu
un lucru pe care îl'întâtnim atât de rar. Dacă
mântuirea ar fi [a îndemână şi s-ar găsi fără
mare ostenea[ă, cum ar fĺ cu putinţă să fie
nebăgată înseamă.aproąpe de ţoţi? Dar'tot ce
I
este măreţ este:pe:atât de greu pe cât este de-
rar' {B. Spinoza, Etica, V'42, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1957, trad. Al. PosescuJ

Đ
LECTURI SUPLIMENTARE t

Capitotul'l
Marcus Aure[ius, Gânduri către sine însuşi
Epictet, ManuaLul (Enchiridionl
John 5e[[ars, The Art of Living: The Stoics on Ţhe Nature and Function of
Philosophy (2003)
Jules Evans, Philosophy for Lĺfe (2012)
WitLiam lrvine, Á Guidebook to the Good Life: the Ancient Art of Stoic Joy
(200e)

Capitotut 2
Diogene Laertios' Despre vieţile şi doctrinele filosofiLor
Cicero, Despre supremul bine şi supremul rău

Capitotut 3
Epictet, Ma nualuL ĺEnchiridio n]
A,A. Long, Epictetus, A Stoic and Socratic Guide to Life (20021
D' Robertson, Ţhe Philosophy of Cognitive-BehaviouraL Ţherapy (201 0J

Pierre Hadot, Ce esŕe filosofia antică?

Capitolul4
Pĺerre Hadot , The lnner Citadel {1998) ÍcapitoLut 7, ,'Disciptina dorinţei
sau amor fati"l
Pierre Hadot, PhĺIosophy as a Way of Life {1995l lînspecia[, capitotut B}

Keith Seddon , Stoic Serenity Í2006ll

#
 Capitotut 5
Epictet, Discursuri [',Despre afecţiunea natura[ă" 1.11, ,,Despre priete-
nie",2.22,'Căci nu ar trebui să jinduim după LucruriLe care nu sunt
sub controtuI nostru", 3.24J
Cicero, Laelius: despre prietenie
Shaftesbury, Philosophical Regimen [capitotut'ĺ,,,Natural Affection"}
Pierre Hadot, Philosophy as a Way of Life [19g5][capitotut 10, .,Despre
înţetept")
Xenofon, Symposium şi arnintĺri despre Socrate ĺînspeciat, capitotut 2)
P[aton, Apărarea lui Socrate, Criton, Phaidon

Capitotut ó
Michael Shoster, The Stoic ldea of Ţhe City Í1999l
Pierre Hadot , The lnner Citadet ĺ1998) [capitotut 8 ,'DiscipLina acţiunĺi
sau acţiunea înserviciul omenirii")

Capitotut 7
Seneca, Epistole către Lucilius
Tacutus,, nale [cartea 15, fragmentuI despre moartea Lui Seneca]

Capitotut 8
Epictet, Discursuri, [,,Despre atenţie", 4.12, ,,Cum tuptăm Împotriva
impresii[or noastre", 2.18]
Versetele de Aur ale lui Pitagora ĺvezi, de asemenea, lucrarea lui
Seneca, Despre rnánie, cartea a treia, şĺEpictet, Discursuri, ,,înce
ŕeI trebuie să suportăm boa[a", lll.10, şi
',împotrivace[or care se
ptâng ca să f ie consolaţi", lV'ó]

Capitotut 9
Pĺerre Hadot, Philosphy as a Way of Life [1995) ĺcapitotui 9, ,,Privirea
de sus")
Cicero, ',Visut tui Scipio" ĺdin cartea a ó-a a Lucrării sate' Republica}

Capitotut î0
Seneca, Epistole către Lucilius [cărţite 4 şĺ5}
Seneca' Consolare către Marcia, Helvia şi Potibios şi Despre cutremure

'ffi
REFERI NŢE

Alford, B.A, Beck, Í1997l, The lntegrative Power of Cognitive The-

rapy, New York, ^.I.,
Guitford
Aurel'ius, Marcus' aânduri către sineînsuşi,Humanĺtas, Bucureşti, 2013
Baudou i n, C. şi Lestchi n scki Í1924l, Ţhe i n ner d isclpline, Lond ra, George
A[en
Beck, A.T' Í1976l, Cognitive Ţherapy and Emotĺonat Disorders, New York,
lnternationaI University Press
Beck, A'Ţ.; Emery' G; Greenberg, R. ĺ2005}, Anxiety Disorďers and
Phobias: A Cognĺtive Perspective [2()th Anniversary Edition}, Cam-
bridge, MA: Basic Books
Beck, A'T.; Rush, A.J; Shaw, B.F; Enery, G. ţ1979), Cognitive Therapy of
D epressi on, New York: Guilford Press

Becker, L.C. [1998), A new Stoicism, NJ Princeton University Press

Becker, L.c. [2004}, stoĺC Emotion înStrange, S.; Zupko, J. [editori},
Stoicism: Traditions & Transformaŕions, Cambridge: Cambridge
University Press
Benson, H. ĺ1975)' Ţhe Relaxation Response, NewYork, Wittiam Morrow
Borkovec, T. {200ó}' ,'Apptied Re[axation and Cognitive Therapy for
Patho[ogicaI Worry and Generalized Anxiety Disorder" înG.C'
Davey & A' Wetls ĺeditori)' Worry and lts PsychologicaL Disorders
Ţheory, Assesement and Treatment, Chichesteą Witey
Brunt, P.A. ĺ20'l3}' Studie s in Stoicism, M. Griff in & A' Samuels ĺeditori),
0xford, Oxford University Press
Burkeman' o. Í2012j, Ţhe Antidote: Happiness for People Who Can't
Stand Positĺve Ţhinking, Londra' Canongate

{'ä.F.
C[ark, D.A.; Beck A'T. Í2010), Cognitive Ţherapy of Anxĺety Disorders,
New York' Guĺlord Press
Dubois, P; Gallatin, L' ĺi 90B}, The lnfIuence of the Mind on ťłîe
Body, New
York, Funk and Wagnalls
El'tis, A. ţ1962), Reason and Emotion in Psychoteraphy, Secaucus, NJ:
Citadet
A; MacLaren' C. ĺ2005}, Rational Emotive Behaviour Therapy:
ELtis,
ATherapist's GuĺdeÍed. a ll-a], Atascadero, CA: lmpact
Engber-Pedersen, T. (20091, ,,Stoicism in the Apostte Pau[. A phito-
sophicaI Reading" înS.K. Strange & J' Zupko [editori}, Stoicism:
Traditions and Transformations, pp. 52-75, Cambridge, Cambridge
University Press
Epictet, Discourses, Londra, Everyman; Manualul şi fragmente, Saecu-
Lum Vizuat, 2002
Evans, J. 12012]l, Philosophy for Life and Other Dangerous Situations,
Londra, Rider
Foucau[t, M. ĺ1988]' ,,Technologies oÍ The Setf ", înL.H. Martin, H. Gut-
man & P.H. Martin ĺeditori}, Technologies of the Self: A Seminar with
Michel Foucaulŕ, Massachussets, University of Massachussets
Press; Herme neutica subiectuluĺ, Potirom, 2004
Gitt, C' {2003}',,The School' in lmperial' Roman Period", înB. lnwood
{editor}, Ţhe Cambridge Companion to Stoĺcism, Cambridge, Cam-
bridge University Press
Gitt, C. {200ó)' The Structured SeIf in Hellenistic and Roman Thought,
Oxford, 0xford University Press
GitL, c' Í2010|, Naturalistic Psychotogy in GaLen and Stoicism, 0xford,
0xÍord Unĺversity Press
Gitt, C. [20'l 1), ,,lntroduction to Marcus Aure[ius", Meditations with
Selected Correspondence ĺR. Hard, Trans'], Oxford, Oxford Univer-
sity Press
Graver, M.R. [2007], Stoicism and Emotion, Chicago, University of Chi-
cago Press
Hadot, P. ţ1995l, Philosophy as a Way of Life [A.l. Davidson, edĺtor & M.
Chase, trad.l, Matden, MA, BtackwetL.
Hadot, P' (1998), Ińe lnner Cĺtadel: The Meditations of Marcus Aure]ius
(M. Chase, trad.), Cambridge, MA, Harvard University Press

.::,.1:'::
:293::
Hadot, P', Ce esŕe filosofia antică?, Po[irom, laşi, 1997
Hayes, S.C., Strosaht, K.D. WiLson , K'G. ţ2012l' Acceptance and Com-
mitment Therapy: The Process and the Practice of MĺndfuL Change
ĺed. a ll-aJ, New York, Guitford
Hierocles [20'l2), ''Ethicat Fragments Preserved by Stobaeus", înT.
Taytor, Poliťical Fragments of Archytas, Charondas, Zaleucus and
0therAncient Pythagoreans Ipp. 75-115], Forgotten Books.
lamb[ichus [1988), ''The Life of Pythagoras", înK'S' Guthrie, Ţhe Pyth-
agorean Sourcebook and Library, Grand Rapids, Ml, Phanes
lrvine, W.B. t20091, A Guide to the Good Life: the Ancient Art of Stoic Joy,
New York, 0UP
Jarrett, T. (2008, iu[ie-septembrie], 'Warrior Resĺ[ience Training in
0peration lraqi Freedom: Combining RationaI Emotive Behaviour
Therapy, Resiliency and Positive Psychotogy", U.S. Army Medical
D e pa rtm e nt J ou rna l, 32-38
Kettey' K.W. ted.) ĺ1998), Ihe Home Pianet, Boston, Addison-Wesl,ey
King, C. Í2010], Musonius Rufus: Lectures and Sayings, LuLu
Lazarus, A.A. [1981], The Practice of Multimodal Therapy, Battimore,
' John Hopkis University Press
LeBon, T. ĺ200 1 ]' Wise T herapy: Philosophy fo r Co u nsellors, Londra, Sa ge
LeBon, r. Í2s12l, Raport aI Exeter University după ,,Stoic Week''; pre-
Luat din Stoicism loday: University of Exeter http://btogs.exeter.
ac. u k/stoicis mtoday/f ites2013/01/Sto ic-Week- Re port-We b.pdf
Lipsius' J. ĺ200ó], 0n Constancy U. Setlars & S.J. Stradting, trad.},
ExeteĘ BristoI Phoenix Press
Long, A. Í2002l, Epictetus: A Stoic and Socratic Guide to Ĺiŕe, Oxford,
0xford University Press
Long, A. & Sedl'ey, D. [1987], Ţhe Hellenistic Philosophers, vo[. 1 ĺtra_
ducerea principal.elor surse, cu comentarii fitosofice), Cambridge,
Cambridge University Press
Marks, l.M. [2005), Livĺng with Fear: Understanding and Copĺng wĺth
Anxiety [ed. a ll-a], Londra, McGraw-Hitt
Meichenba um' D. [1 985)' Stress l nocu lation Ţrai nĺn g, New York, Pergamon
Nussbaum, M.C. [1994), The Therapy of Desire: Theory and Practice in
Hellenĺstic Eťhlcs, New Jersey, Prĺnceton University Press
Pietsch, W.V' ĺ1 990}, The Sere nity Praye r Book, N ew York, Harper Co[Lins

zlŕĺĺ:
':;1t:1i
E
ţ'
ţ

ţ Reivich, K;Shatte, A. l200Żl,The Resilience Factoą NewYork, Thĺ.ee Rivers

J Robertson' D'J. ĺ2005' iutie),-,,Stoicism: A Lurkin g Presence", Counse-

ţ ling & Psychoteraphy Journať ĺCPJ}
I
Robentson, D.J. {2010), The Philosophy of Cognitive BehaviouralTherapy
l (CBTI: Stoic Philosophy as Rational & Cognitive Psychoteraphy, Lon-
B

ř dra, Karnac
'ţ
ţ.
Rg bertso n; D. J, Í2012l, Bu i Id Yo u r Res/ience, l-o n d ra, H odder & Stou g hto n

f Roth, A; Fonagy, P. (2005), What Works for Whom? A Critical Review of I

Psychotherapy Research [a doua ed.], New York, Guitford
i:

Russelt, Betrand, Încăutaŕea fericirĺi) l-łumanitas, Bucureşti, 2011

i
: Schofĺel'd, M. t1999], The Stoic ldea of the City, Cambridge, Cambridge
i University Press
E
Seddon, K. ĺ200ól' Stoic Serenity: A Practical Course oÍ Finding lnner
i Peace, Lutu
:
Sedtey, D. (2003], ',The Schootfrom Zeno to Arius Diymus", înB. lnwood
i [ed.), Ihe Cambridge Companion ŕo Stoics Ipp' 7-31), Cambridge,
I
Cambridge University Press
Seligman, M.E. [2002), Authentic Happiness: lJsing the New Positive
ţ Psycholgy to Realize Your Potential for Lasting Fulfilment, New York,
: Simon & Schuster
,
Ĺ Seligman, M.E. [2011), Flourish: A New lJnderstanding of Happiness and
. Well- Bei ng, Nicholas Brea[ey, Londra
:
t SetLars, J. t2003), The Art of Living: the Stoics on the Nature and Function
of Philosophy, Burtington, VT: Ashgate
Seneca, Epistole către Lucilius ĺvot' l, ll], Polĺrom, laşi,2007
i.
Seneca' Despre binefaceri. Despreîngăduinţă, Po[irom, laşi, 2005
š Seneca, Despre mânie' Editura Seneca Lucius Annaeus' Bucureşti, 2014
j Shaftesbury, A.A. [2005), The Life. Unpublished Ĺetters and Philosophica|
É

Regimen of Antony, Eart of Shafetsbury ĺB. Rand, ed.}, Etibron Classics

Sherman, N. [2005), Stoic Warriors: The AncÍent Philosophy behind the
!
a
I
!ř: MiLitary Mind, New York, 0xford University Press
Sorabji, R. (2004), ,,Stoic First Movements in Christianity", înStrange
ľ
& Zupco ĺeditoriJ Stoicism: Ţraditions & Transformaťions, Cam-
! bridge, Cambridge University Press
:

ř:
:
Sthepens, W'0. ĺ199ó, decembrie), ,,Epictetus on How the Stoic Sage
a Loves. Oxford Studies in Ancient Phitosophy", pp. 193-210
ţ:

r
i.
#
i
 W [1999], ,,The Ptace of Rationality in Stoicism and
Stitt, A; Dryden,
REBT", înJournal of Rational-Emotive & Cognitive Behaviour The-
ra py, 17 Í3|, pp. 1 ĺł3_16 Ą
Stockda[e' J, [1995), Thoughts oÍ a PhiLosophica| Fighten Stanford' CA:
Hoover lnstitute
Taytoą T. t2012l, Polĺtical Fragments of Archytas, Charondas, Zateucus
and )ther Ancient Pythagoreans, Forgotten Books. The Stoics Readen
Selecťed Writings and Testimonl'a ĺ2008} [B. lnwood & L'P. Gerson, t
trad.l, Cambridge, Hackett
Usher, P. Í201Ll, Stoicism and Western Buddhism: A Comparatĺve Study
of two Philosophical Ways of Ĺiŕe (disertaţie nepublicată}, Exeter,
University of Exeter
Wotfe. T. ĺ1998}' Á Man in FuII, New York: FarraĘ Straus and Giroux