Jocul de-a inadaptarea

Sau Inadaptarea in Vacanta

(Jocul de-a vacanta- Mihail Sebastian)

Munte. Cald. Pensiune. Sezlonguri. Presiune atmosferica 736 mm. 22 de grade.

Oameni. Suflete. Lene.
Deja un inceput bun pentru o vacanta bine meritata, dupa luni agglomerate in
jungle urbana. Sa presupunem ca ‘’jungla asta urbana’’ este Bucuresti. De ce nu,
pana la urma, unii oameni din Bucuresti au inceput sa se poarte precum in jungla.
Pai au si motive, corect? Munca de la 9-17:00, putine pause, scauna nu prea
confortabile, de multe ori nu merge aerul conditionat, de sim ai multe ori clientii si
seful sunt nemultumiti, si pe cine poate sa cada vina? Evident pe nu prea fericitul
nostrum Stefan Valeriu. Acest omulet prins in vartejul corporatiilor, doar pentru a-
si castiga un trai mai bun. Abia asteapta sa plece din birou, sa ajunga acasa, sa se
puna pe canapea alaturi de pisica lui si sa se uite la televizor la Discovery World.
Maca asa sa se mai rupa si el de toate cele ce se intampla in exterior si la locul de
munca. Pana la urma il inteleg, la resurse umane nu e usor, iar drumul din Pipera
pana in 2 Mai cu metro-ul e lucru greu, mai ales la orele de varf si in vremuri
pandemice ( da, si la ei e pandemie, daca eu am suferit sa sufere si ei)
Si de aici intelegem de ce micutul nostrum robotel, pe numele sau real, Stefan,
sau Vali cum ii spn colegii, isi alege concediul singur, doar vara. Munceste cat de
mult poate pe perioada anului, iar vara, dispare. Unde? Nu stim. Sau poate ca stim,
eu cel putin stiu pentru eu ii cos viata de data asta. El singur alege sa stea peste
program mai in fiecare zi, pentru ca stie ca atunci cand vine vara, pleaca. Si nu se
intoarce cand vrea altcineva, se intoarce cand vrea el. Daca vrea el. Dar vrea in
fiecare an.
Isi lasa telefoanele acasa, pisica o lasa in grija vecinei de la 2, Tanti Flori, isi ia
cu el costumul de baie preferat, cateva tricouri, doua perechi de pantaloni, parfum,
si 3 carti. Una dintre ele e Harry Potter Si Piatra Filosofala. Om matur cu suflet
tanar. Si, pana la urma, din suferinta se naste magia nu? Si daca tot am zis un
lucrum ai adanc despre el, ia sa-I zic si zodia. E taur. Taur cu ascendent in taur.
Lenea-I lene pan’ la moarte. Acum se intelege mai bine de ce Stefanel al nostrum
are u sezlong preferat si e dispus sa se certe cu oricine pentru el. Cand pune mana
pe ceva, sau ma rog, in cazul lui, cand se pune cu totul pe ceva, pai nu-I mai da
drumul. Fiind zodie de pamant, putem spune ca face radacini. (haha glumita)

In partea opusa a acestui Grinch de birou, o avem pe tanara si frumoasa Corina.

Cine e Corina? Daca e sa o descriem pe Corina din punctul de vedere a lui Stefan,
este fata de la receptie. Daca e sa o descriem pe Corina din punctul meu de
vedere…tot fata de la receptie ramane. Dar mai e un plot. Aceasta misterioasa
Corina, il analizeaza din ce in ce mai mult pe Stefan. Ce-o fi vazand la el, nici
Bogoiu nu stie. Bogoiu e seful corporatiei la care lucreaza amandoi. Si Bogoiu le
stie pe toate, trebuie sa le stie pe toate. Poate e aerul misterios a lui Stefan, o fi
faptul ca el e singura persoana ca-I da ‘’Buna Dimineata’’ Corinei, nu stim.
Daca nu era prezenta de spirit si voiosia Corinei, atmosfera di biroul respective
putea ajunge in orice secunda mai lugubra decat e acum. Aceasta mica panseluta
de bucurie reuseste in fiecare zi, in fiecare pauza, sa smulga cel putin un zambet
fiecarui coleg. Si pare ca nici nu se straduieste foarte tare. Unii oameni pur si
simplu asa sunt construiti. Less is more. Singurul om care nu pare ca gusta glumele
Corinei este, evident, Grinch. Adica Stefan, ma rog. Dar el nu stie ca acest mod de
a nu se face remarcat, il face cel mai remarcat. Cel putin in ochii Corinei. Si inca
nu inteleg ce vede la el, dar intrebare ‘’ ce vor femeile’’ este o cutie a Pandorei
pentru orice barbat, sau baiat, sau orice e masculine.
Re-analizand ce am scris pana acum, cred ca relatie dintre Corina si Stefan este
asemanatoare cu relatia lui Pam Beesly ( Jenna Fischer) si Jim Halpert ( John
Krasinski) din The Office. Doar ca in acest serial, Jim chiar incearca sa intre in
gratiile lui Pam, pe cand in scenariul nostrum, treaba nu sta chiar asa.
Sa spunem si cate ceva despre Corina, daca tot am adus-o in conversatie. Eu o
vad nou venita in viata asta de corporatist. Inca nu a reusit viata de robotel sa-I
ajunga pana in strafundul sufletului, de-asta ea inca reuseste sa se bucure de fiecare
momentel al vietii sale. Fata tanara cu suflet tanar si optimist. Cam asa ar trebuii sa
fie mai toti oamenii, daca ma intrebati pe mine. Proaspat absolventa de facultate, s-
a angajat pentru ca doreste, ca mai toti fostii student, sa-si cumpere un apartament,
sa stea singura, sa-si organizeze viata pe termen lung, acum ca nu mai exista plasa
de salvare numita ‘’ facultate’’.
Fiind noua in mediul asta, e normal sa aibe intrebari sis a fie curioasa despre ce
si cum stau lucrurile intr-o reteta de success cum e si compania pentru care
lucreaza. ‘’Biroul’’ ei este aranjat intr-un mod oriental, cate putin din fiecare mare
cultura pe care o apreciaza. Mai un bambus, mai un bonsai, mai un evantai, cum
ziceam, e un intreg feng-shui, o abominatie de dragut si colorat. Am pus birou intre
ghilimele pentru ca nu e neaparat un birou, e maim ult tejgheaua de unde raspunde
la telefoane si directioneaza apelurile catre sefi, alte persoane care lucreaza acolo
etc. Daca e sa ne uitam cumva de sus, in partea din stanga este multa culoare si
voiosie, iar in partea din dreapta, o morbiditate iesita din comun. N-au nici o
legatura, dar sunt asezati fata in fata, si fie ca vrei, fie ca nu vrei, din cand in cand,
privirile tot se intersecteaza.
Avand in vedere diferentele evidente dintre cei doi angajati, soarta a facut ca
acesti omuleti sa-si aleaga vacanta in acelasi loc, aceeasi pensiune, poate chiar si
acelasi etaj. Inca nu stiu daca Corina a facut o munca sisifica pentru a intra in capul
lui Stefan, pentru a afla niste detalii importante despre concediul acestuia, sau daca
Stefan, da, chiar el, a vrut sa dea de inteles incotro o sa se indrepte dupa lunile de
munca. Cert e ca s-au intalnit, au vorbit, au mancat si au vorbit, si le-a placut.
Acest suflet tanar, a reusit cumva sa se imprieteneasca cu sufletul de baietel a lui
Stefan, facandu-l sa se deschida din ce in ce maim ult, ba chiar sa-si cedeze locul
pe sezlongul lui preferat. E un lucru mare, pana la urma.
Acestea fiind spuse, cred ca atitudinea lui Stefan Valeriu a fost maim ult un
joc, o masca de protective, pentru lumea in care traieste. De c ear fi vrut sa vada si
alti oameni cum se simte el defapt, de ce sa-si puna problemele pe capul altora.
Dar, de multe ori, daca traim in capul nostrum, riscam sa ramanem acolo, si
ajungem la stadiul de ‘’inadaptare in vacanta’’