Narcisismul ca igiena in teatru

Dupa parerea mea, virtutea in aceasta meserie este una discutabila.

Fiecare om in parte poate considera orice aport pe care-l aduce in
aceasta meserie o virtute, cee ace poate sa fie si bine, dar si rau. Deci,
dupa parerea mea, una dintre cele mai importante calitati, poate cea mai
importanta virtute, este igiena actorului. Aleg aceasta calitate pentru ca
in igiena actorului actorului este ceva universal, un lucru care contine
toate calitatiile unui actor.
In primul rand, cand vorbesc despre igiena unui actor, vorbesc despre
modul in care acesta se raporteaza la meserie, modul in care se
raporteaza la tot ceea ce inseamna arta. Aleg sa incep cu inceputul, cum
se si incepe de altfel, asadar, punctualitatea. Prin aceasta punctualitate,
oamenii cu care lucrezi poti observa seriozitatea cu care te raportezi tu la
meserie. Ajungand la timp, poate chiar cu o ora mai devreme (cum fac
eu), tu, ca individ practician a acestei meserii, iti poti lasa toate probleme
acasa, intrand in repetitie cu mintea limpede, cu gandurile indreptate
catre ce ai de facut. Din facultate am inteles de ce la teatru sunt
‘’cabinele, culisele si scena’’. Punctual vorbind, in cabina, actorul
ramane si isi face toate mofturile (fumeaza, sta pe telefon, se relaxeaza),
in culise, insa, e pragul in care actorul isi curate gandurile, isi
reformuleaza traseul pe care-l are de facut in scena, isi schimba
mecanismul de gandire ca sa fie benefic actului artistic pe care-l
interpreteaza, iar in scena, avand in vedere actiunile sale anterioare, se
petrece magia. Dupa parerea mea, un actor nu poate sa fie glumet, sa-si
imprastie energia necesara in culise, ca mai apoi, dintr-o data, sa intre pe
scena si sa traiasca impecabil monologul lui Hamlet. Nu se poate, asa
ceva nu se poate. Sau se poate, dar acel actor are o vechime in teatru, si
capacitatea lui de schimbare a mecanismului de gandire si de mobilizare
interioara este extraordinar de mare.
De exemplu, eu cand lucrez la un rol, imi place sa ma afund cu totul in
creatia lui. Imi place sa-I gasesc pana la cel mai mic detaliu, pentru a
face personajul cat mai complex sim ai verosimil. Inainte de fiecare
repetitie, imi place sa merg singur pana la teatru, cu muzica mea, cu
gandurile mele, toate concentrate catre repetitia care urmeaza. Ajung la
teatru cu cel putin jumatate de ora inainte, doar pentru a-mi face
mofturile( imi place sa fumez si sa beau o cafea).
Deci, sa ma intorc la igiena. In igiena asta consta si seriozitatea din
timpul repetitiilor. Daca tratam repetitia ca pe o repetitive normala, nu o
sa avansam cu nimic, doar o sa stim textul la perfectie si o sa actionam
dupa cum ne-a pus regizorul. Personal, eu tratez fiecare repetitie ca pe
un spectacol in sine, pentru ca doar asa, lucrand la intensitate maxima,
imi pot da seama ce pot face mai mult, ulterior ajungand in pragul
spectacolului, eu am epuizat toate ideile, ramanand astfel doar cu
reflexele bune. Inca un lucru bun la tratearea repetitiilor drept spectacol,
nu mai trebuie sa ma gandesc in timpul in care sunt pe scena, cum sa fac
treaba asta, ceea ce imi ramane fiind doar trairea fiecarei secunde. Daca
stau pe telefon in timpul repetitiei, daca ajung la fix sau poate chiar mai
tarziu, daca in pauzele de tigara nu stau si ma gandesc la ce am lucrat,
ajung intr-un final la o munca Sisifica, deoarece trebuie sa ma
remobilizez interior de fiecare data. Daca raman concentrat in totalitate,
nu pot sa nu lucrez decat pe ‘’coarda tare’’, crescand cate putin la fiecare
repetitie.
In al doilea rand, cand ma refer la igiena, vorbesc si de sensul propriu
al cuvantului. Eu, ca individualitate, nu as putea sa vin la repetitii
nespalat, neparfumat, mahmur, nespalat pe dinti. Chiar daca suna
superficial ceea ce spun aici, modul in care te prezinti te afecteaza pe
tine ca si artist, dar si pe colegii cu care lucrezi. Nu pot sa ma prezint la
repetitii si sa nu fiu concentrate, deoarece i-as pune pe colegii mei intr-
un discomfort extraordinar, probabil irosind o zi din viata lor, o zi in
care ar putea munci pentru altceva mult mai important, cum ar fi, in
perioada asta, scrisul pentru licenta (sunt si eu la randul meu
extraordinar de stresat in legatura cu aceasta lucrare).
Modul in care te prezinti la repetitii este si el foarte important pentru
energia grupului. Fiind o meserie de colectiv, unde unul dintre
fundamentele acestei meserii este empatia, nu poti sa te prezinti
negative, deoarece risti sa strici energia intregului grup, astfel irosind,
din nou, o zi de repetitie. Sau, daca chiar nu poti sa te detasezi de aceasta
energie, sa fie macar o urma de dorinta de a scapa de aceasta povara pe
care o duci, deoarece energia grupului te poate ‘’ corupe’’ catre un drum
mai bun.
Cand vorbesc de narcisisim, ma refer la modul in care fiecare actor in
parte lucreaza el cu el. Cand te gandesti la igiena personala, nu poti sa fii
decat narcissist. Gandidu-te astfel la binele tau, influentezi si binele
persoanelor cu care lucrezi, rezultand la o energie de grup pozitiva, un
mediu propice de lucru, fructuos si profitabil.
In concluzie, modul in care te prezinti, tu ca individualitate la fiecare
repetitie si in ziua spectacolului, poate influenta grupul fie pozitiv, fie
negativ. Avand in vedere aceasta igiena si lucrand la ea in fiecare zi, in
viitor, o sa fie benefica pentru o cariera stralucita ca si actor.